politica de coeziune 2014
TRANSCRIPT
POLITICA DE COEZIUNE 2014-2020
În octombrie 2011, Comisia Europeană a adoptat propuneri legislative privind politica
de coeziune pentru perioada 2014-2020
Această fişă informativă face parte dintr-o serie de astfel de fişe şi evidenţiază
elementele-cheie ale viitoarei abordări
Cuprins
INSTRUMENTE FINANCIARE ÎN CADRUL POLITICII
DE COEZIUNE 2014-2020
Care este scopul?
Ce se propune?
Ce s-a schimbat faţă de perioada 2007-2013?
Care sunt efectele practice?
Politică de
coeziuneInstrumentele financiare reprezintă un mod eficient – din punctul de vedere al utilizării resurselor –
de mobilizare a resurselor din cadrul politicii de coeziune în vederea realizării obiectivelor strategiei
Europa 2020. Ţintite către proiecte cu potenţială viabilitate economică, instrumentele financiare oferă
sprijin investiţiilor prin împrumuturi, garanţii, investiţii de capital şi alte mecanisme purtătoare de risc,
inclusiv garanţii politice pentru Fondul social european (FSE), care pot fi combinate cu subvenţii la
dobândă sau contribuţii la comisioanele de garantare în cadrul aceleiaşi operaţiuni.
Pe lângă avantajele evidente pe termen lung ale reciclării fondurilor, instrumentele financiare contribuie la mobilizarea unor co-investiţii publice sau private suplimentare în vederea soluţionării deficienţelor de piaţă, în conformitate cu priorităţile strategiei Europa 2020 şi ale politicii de coeziune.
Structurile de punere în aplicare a acestora implică un plus de expertiză şi know-how, care contribuie la
creşterea eficienţei şi eficacităţii alocării de resurse publice. Mai mult, aceste instrumente furnizează
o gamă variată de stimulente pentru îmbunătăţirea performanţei, inclusiv o mai mare disciplină financiară la nivelul proiectelor care beneficiază de sprijin.
Instrumentele financiare sunt utilizate în scopul realizării de investiţii în cadrul fondurilor structurale
începând cu perioada de programare 1994-1999. Relativa importanţă a acestora a crescut în cursul perioadei de programare 2007-2013 şi, în prezent, acestea reprezintă în jur de 5% din totalul
resurselor Fondului european de dezvoltare regională (FEDR). În lumina situaţiei economice actuale
şi a resurselor publice tot mai limitate, este de aşteptat ca rolul instrumentelor financiare în cadrul
politicii de coeziune să fie tot mai mare în perioada de programare 2014-2020.
Care este scopul? g Sus
Bazându-se pe experienţele realizărilor înregistrate cu ajutorul instrumentelor financiare din ciclurile
actuale şi anterioare ale politicii de coeziune şi evidenţiind importanţa conferită acestora în Cadrul
financiar multianual 2014-2020, Comisia Europeană propune o mai mare extindere şi consolidare
a utilizării instrumentelor financiare în cursul următoarei perioade de programare, ca alternativă mai
eficientă şi durabilă care vine în completarea finanţării tradiţionale bazate pe subvenţii.
Ce se propune? g Sus
Pentru a încuraja şi spori utilizarea instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune pentru perioada
de programare 2014-2020, propunerile Comisiei:
»
oferă o mai mare flexibilitate statelor membre şi regiunilor UE în ceea ce priveşte sectoarele ţintă
şi structurile de punere în aplicare;
»
oferă un cadru stabil de punere în aplicare, întemeiat pe un set clar şi detaliat de norme, bazându-se
pe orientările şi experienţele concrete existente;
»
surprind sinergiile dintre instrumentele financiare şi alte forme de sprijin, cum ar fi subvenţiile; şi
»
asigură compatibilitatea cu instrumentele financiare instituite şi puse în aplicare la nivelul UE în
temeiul unor norme de gestionare directă.În acest scop, Comisia propune o secţiune separată referitoare la instrumentele financiare – titlul IV
(articolele 32-40) în propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune privind cele cinci
fonduri din cadrul strategic comun (CSC) (1), oferind o prezentare mai clară a particularităţilor instrumentelor şi a cerinţelor de reglementare a acestora. Mai mult, vor fi stabilite detalii privind punerea
în aplicare în cadrul unei legislaţii derivate aferente (acte derivate şi acte de punere în aplicare).
Prin urmare, va exista un singur set de norme de reglementare a instrumentelor financiare pentru
toate cele cinci fonduri CSC, asigurând consecvenţa deplină cu dispoziţiile regulamentului financiar.
Ce s-a schimbat faţă de perioada 2007-2013? g Sus
Lărgirea sferei instrumentelor financiare
În comparaţie cu perioada de programare 2007-2013, normele propuse pentru instrumentele financiare aferente perioadei 2014-2020 sunt neprescriptive în raport cu sectoarele, beneficiarii, tipurile
de proiecte şi de activităţi care urmează să fie sprijinite. Statele membre şi autorităţile de gestionare
pot utiliza instrumente financiare în legătură cu toate obiectivele tematice care intră sub
incidenţa programelor operaţionale (PO) şi pentru toate fondurile, în cazul în care acest lucru este
eficient şi eficace.
Noul cadru conţine, de asemenea, norme clare care să permită o combinare mai adecvată a instrumentelor financiare cu alte forme de sprijin, în special cu subvenţiile, întrucât aceasta stimulează mai intens elaborarea de sisteme de asistenţă bine adaptate, care respectă necesităţile
specifice ale statelor membre sau regiunilor.
Instrumentele financiare reprezintă o categorie specială de cheltuieli, iar elaborarea şi punerea lor în
aplicare cu succes depinde de o evaluare corectă a deficienţelor şi necesităţilor identificate pe piaţă.
Prin urmare, în contextul unui PO, există o nouă dispoziţie, potrivit căreia instrumentele financiare
ar trebui să fie elaborate pe baza unei evaluări ex ante, care să fi identificat deficienţele pieţii
sau situaţiile de investiţii sub nivelul optim, necesităţile respective de investiţii, posibila participare
a sectorului privat şi valoarea adăugată rezultată a instrumentului financiar în cauză. O astfel de evaluare ex ante va duce, de asemenea, la evitarea suprapunerilor şi contradicţiilor dintre instrumentele
de finanţare puse în aplicare de diferiţi actori pe diverse niveluri.
O nouă gamă de opţiuni de punere în aplicare
La nivelul statelor membre şi regiunilor, mediul operaţional al instrumentelor financiare, precum şi capacitatea administrativă şi expertiza tehnică, necesare pentru punerea în aplicare a acestora, variază în
mod semnificativ. Pe acest fond, propunerea Comisiei oferă diverse opţiuni de punere în aplicare, dintre
care statele membre şi autorităţile de gestionare pot alege cea mai potrivită soluţie. Pot beneficia de
sprijin în cadrul politicii de coeziune:
1 Instrumentele financiare instituite la nivelul UE şi gestionate de către Comisie, în conformitate
cu regulamentul financiar (gestiune directă).
În cadrul acestei opţiuni, contribuţiile PO la instrumentele financiare vor fi rezervate pentru investiţii
în regiuni şi în acţiuni care intră sub incidenţa PO din care au provenit resursele. În materie de gestiune şi control, se aplică aceleaşi norme precum în cazul instrumentelor financiare puse în aplicare
prin gestiune directă.
(1) Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE), Fondul de coeziune, Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (EMFF).2 Instrumentele financiare instituite la nivel naţional/regional şi gestionate în conformitate
cu propunerea de regulament de stabilire a unor dispoziţii comune şi cu legislaţia derivată aferentă
(gestiune partajată). Prin aceste instrumente, autorităţile de gestionare au posibilitatea de a aloca
resurse din cadrul programului către:
a. instrumentele deja existente sau nou-create, adaptate în funcţie de condiţiile şi de necesităţile specifice; şi
b. instrumentele standardizate (disponibile pe stoc), în cazul cărora termenii şi condiţiile vor
fi definite în prealabil şi stabilite printr-un act al Comisiei de punere în aplicare. Aceste instrumente ar trebui să fie gata de utilizare pentru o lansare rapidă.
3 Instrumentele financiare constând numai în împrumuturi sau garanţii pot fi puse în aplicare
direct chiar de către autorităţile de gestionare. În astfel de cazuri, autorităţile de gestionare vor fi
despăgubite în baza împrumuturilor reale oferite sau a sumelor garanţiilor blocate pentru noi
împrumuturi şi fără posibilitatea de a percepe costuri sau taxe de gestiune din partea fondurilor CSC.
Modalităţi de cofinanţare mai flexibile şi stimulente financiare suplimentare
1 Pentru contribuţiile la un instrument financiar de la nivelul UE, aflat în gestiunea Comisiei
(opţiunea 1 de mai sus), trebuie să fie prevăzută o axă prioritară separată în cadrul PO. Rata de
cofinanţare pentru această axă prioritară poate fi de până la 100%.
2 Pentru contribuţiile la instrumentele financiare naţionale sau regionale, aflate în gestiune
partajată (opţiunile 2 a. şi b. de mai sus), autorităţile de gestionare sunt obligate să aducă
contribuţii progresive, având în acelaşi timp posibilitatea de a include în declaraţia de plată
contribuţiile naţionale anticipate care urmează să fie mobilizate la nivelul instrumentului financiar
pentru perioada aferentă de doi ani (de exemplu, sub formă de co-investiţii efectuate la nivelul
destinatarilor finali). În ceea ce priveşte calculul contribuţiei progresive, cererile de plată ar trebui
să ia în considerare atât cererile de capital ale instrumentului financiar în decursul unei perioade
de maximum doi ani (în conformitate cu planul de afaceri al acestuia), cât şi soldul sprijinului
acordat anterior în cadrul PO, însă necheltuit, disponibil la nivelul instrumentului financiar, inclusiv
contribuţiile naţionale aferente.
În materie de stimulente financiare, cota de cofinanţare a UE va creşte cu zece puncte procentuale în
cazurile în care axa prioritară este pe deplin pusă în aplicare prin instrumente financiare.
Norme clare de gestiune financiară
Bazându-se pe orientările recente adresate statelor membre prin intermediul Comitetului de coordonare a fondurilor (COCOF), propunerea Comisiei pentru 2014-2020 prevede continuitate şi certitudine
în ceea ce priveşte gestiunea financiară a contribuţiilor UE la instrumentele financiare. Noul cadru
conţine norme clare în materie de calificare a surselor financiare pe diferitele niveluri ale instrumentelor financiare şi cerinţe corespunzătoare în materie de eligibilitate şi realizări. Sunt propuse urmă-
toarele dispoziţii:
»
contribuţiile din partea UE plătite instrumentelor financiare se plasează în conturi purtătoare de
dobândă deschise în statele membre sau se investesc cu titlu temporar, în conformitate cu principiul
bunei gestiuni financiare;
»
dobânzile şi alte câştiguri generate la nivelul instrumentului financiar anterior investiţiei în beneficiul
destinatarilor finali se utilizează în aceleaşi scopuri ca sumele plătite iniţial de UE;»
cota UE din resursele de capital restituite din investiţii se reutilizează pentru noi investiţii prin aceleaşi
sau prin alte instrumente financiare, în conformitate cu obiectivele PO;
»
cota UE din câştigurile, veniturile sau profiturile generate de investiţii se utilizează în următoarele
scopuri:
- costuri/onorarii de gestionare;
- remunerarea preferenţială a investitorilor care funcţionează după principiul investitorului în economia de piaţă (MEIP) şi care co-investesc la nivelul instrumentului financiar sau al destinatarilor
finali; şi/sau
- alte investiţii prin aceleaşi sau alte instrumente financiare, în conformitate cu PO.
»
Resursele şi câştigurile de capital, precum şi alte câştiguri sau profituri care pot fi atribuite contribuţiilor din partea UE pentru instrumentele financiare sunt utilizate în conformitate cu obiectivele
PO timp de cel puţin 10 ani de la închiderea programului.
Raportarea simplificată privind evoluţia punerii în aplicare
Având în vedere procedurile specifice şi structurile de punere în aplicare aferente instrumentelor financiare, disponibilitatea şi raportarea datelor obţinute în urma monitorizării privind utilizarea resurselor
bugetare provenite din fondurile CSC au o importanţă crucială pentru toate părţile interesate din cadrul
politicii de coeziune, întrucât permit concluzionarea cu privire la performanţa reală a instrumentelor
sprijinite şi modificările care pot fi necesare pentru garantarea eficacităţii acestora. Prin urmare, noul
cadru le impune autorităţilor de gestionare să trimită Comisiei un raport specific privind operaţiunile,
care să cuprindă instrumentele financiare într-o anexă la raportul anual privind punerea în aplicare.
Care sunt efectele practice? g Sus
Propunerea Comisiei prevede ca statele membre şi autorităţile de gestionare să beneficieze de o mai
mare flexibilitate în elaborarea programelor, atât de a alege între realizarea de investiţii cu ajutorul
subvenţiilor sau al instrumentelor financiare, cât şi de a selecta cel mai potrivit instrument financiar.
De asemenea, aceasta oferă mai multă claritate şi certitudine cadrului juridic al instrumentelor financiare.
Dintr-o perspectivă bugetară, consolidarea instrumentelor financiare, ca fiind catalizatori de resurse
publice şi private, va ajuta statele membre şi regiunile să atingă nivelurile de investiţii strategice necesare
punerii în aplicare a strategiei Europa 2020.
Mai mult, având în vedere că instrumentele financiare sunt aplicate la scară mai largă şi adaptate
corespunzător necesităţilor specifice ale regiunilor şi destinatarilor ţintă ale acestora, accesul la finan-
ţare poate fi în mod semnificativ îmbunătăţit în beneficiul unei palete largi de actori socio-economici
din teritoriu. Acestea vor servi, de exemplu, întreprinderilor care investesc în inovaţie, gospodăriilor care
doresc să îmbunătăţească performanţa locuinţei lor în materie de eficienţă energetică, indivizilor care
urmăresc punerea în practică a ideilor lor de afaceri, precum şi infrastructurii publice sau proiectelor
de investiţii productive care îndeplinesc obiectivele strategice ale politicii de coeziune şi furnizează
rezultatele aşteptate ale programelor acesteia.
© Comisia Europeană
Simplificarea
Politicii de coeziune pentru
perioada 2014-2020
Februarie 2012
Cuprins
Introducere 2
Ce este simplificarea? 3
Cum se poate realiza simplificarea? 4
Care sunt propunerile Comisiei? 5
1 • Armonizarea normelor cu alte fonduri din cadrul strategic comun (CSC) 5
2 • Mai multă flexibilitate în organizarea programelor şi sistemelor 6
3 • Proporţionalitate sporită 7
4 • Securitate juridică prin norme mai clare 8
5 • Realizarea mai eficientă a obiectivelor şifacilitarea raportării 9
6 • Reducerea sarcinii administrative la care sunt supuşi beneficiarii 10
7 • O evoluţie către gestionarea bazată pe rezultate: Planul de acţiune comun 11
8 • e-Coeziune 13
9 • Simplificarea cooperării teritoriale europene 14
10 • Simplificarea Fondului social european 15
Simplificarea este o responsabilitate comună 16
Cum vom şti că am reuşit? 17
Ce pot face? 18
Sfaturile Comisiei cu privire la simplificare 19
Politică de
coeziuneComisia Europeană a prezentat propunerile sale privind politica de coeziune 2014-
2020 în octombrie 2011. În prezent, propunerile fac obiectul negocierii cu Parlamentul
European şi Consiliul Uniunii Europene, cu scopul de a fi convenite în timp util pentru
a facilita lansarea fără probleme a noilor programe. Comisia a adoptat la 8 februarie
o comunicare dedicată simplificării, în care sunt enumerate principalele elemente ale
simplificării pentru fiecare domeniu de politică în parte şi intenţionează să monitorizeze progresele realizate în ceea priveşte aplicarea actelor finale. Comisia ar dori
să atragă atenţia părţilor interesate cu privire la aspectele cheie ale simplificării,
incluse în propunerile de reglementare. Unele dintre acestea se bazează pe modificări anterioare, introduse în perioada 2007-2013, în timp ce altele reprezintă propuneri noi pentru perioada următoare. Având în vedere că aplicarea politicii depinde
de numeroase autorităţi, organizaţii, întreprinderi etc. din întreaga Uniune Europeană,
este necesară cunoaşterea noilor posibilităţi pentru a asigura că toate pot beneficia
de o birocraţie redusă.
O descriere amănunţită şi tehnică a tuturor propunerilor privind simplificarea, incluse
în regulamente, a fost pusă la dispoziţia autorităţilor statelor membre UE şi va fi discutată în detaliu pe parcursul negocierilor. În vederea pregătirilor pentru perioada
următoare, prezenta broşură le explică beneficiarilor şi autorităţilor de gestionare
principalele îmbunătăţiri practice propuse în materie de simplificare.
2
g SusCe este simplificarea?
Simplificarea a fost una din cele mai populare cerinţe referitoare la noua politică de coeziune. Comisia urmăreşte să îndeplinească această aşteptare. Cu toate acestea, având în
vedere diversitatea de experienţe şi diferenţe existentă la nivelul organizării administrative naţionale, a devenitlimpede că ceea ce poate fi considerat drept simplificare în unele
state membre, poate fi privit drept complicare a lucrurilor în altele. Aceasta constituie
o provocare de a încerca să se găsească suficiente puncte comune şi de a le combina cu
flexibilitate în vederea simplificării gestionării politicii de coeziune.
Comisia percepe valoarea simplificării prin prismamaimultor aspecte.Aceasta este necesarăpentru a asigura aplicarea fără probleme a politicii şi interesul permanent al beneficiarilor. Aceasta poate avea un impact pozitiv asupra rezultatelor politicii prin
asigurarea unei distribuiri eficiente a eforturilor administrative necesare la nivel naţional,
regional şi comunitar, reducând timpul şi costurile necesare atingerii obiectivelor şi permiţând concentrarea pe rezultate. Prin instituirea unor norme mai simple, care sunt mai
uşorînţeles de către actorii implicaţi, consolidându-se astfel securitatea juridică, simplificarea poate contribui, de asemenea, la reducerea erorilor şi sporirea asigurării oferite
de sistemele naţionale de aplicare.
Astfel cum se arată mai jos, simplificarea se prezintă sub mai multe forme, unele fiind
explicite şi directe, în timp ce altele sunt opţionale sau pot necesita transpunere în legislaţianaţională.Comisiapropune realizareasimplificăriiprindiferitemetode,precumarmonizareanormelorprivindmaimultefonduri,creştereaflexibilităţii,creştereaproporţionalităţii,
clarificarea normelorîn vederea îmbunătăţirii securităţii juridice şi digitalizarea documentelor şi proceselor.
3
g SusCum se poate realiza simplificarea?
Simplificarea nu va avea un impact total numai în baza propunerilor Comisiei. Statele
membre şi toate autorităţile implicate joacă un rol cheie în asigurarea realizării simplificării pentru beneficiari. Statele membre suntîncurajate să profite la maximum de toate
opţiunile şi de flexibilitatea oferită de noul cadru şi să facă alegerea cea mai potrivită
pentru circumstanţele lor specifice. Comisia îşi oferă sprijinul pentru statele membre şi
regiuni,în ceea ce priveşte eforturile acestora de a implementa bune practici şi de a evita
adoptarea unei legislaţii naţionale sau regionale suplimentare acolo unde nu este cazul.
Efectele depline ale simplificării pot depinde, de asemenea, de organizarea administrativă de la nivel naţional şiregional şi, prin urmare, potfi mai semnificative în unele state
membre spre deosebire de altele.
O reducere a sarcinii administrative la care sunt supuşi beneficiarii reprezintă principalul
scop din spatele propunerilor Comisiei. Unele elemente ale simplificării reduc efortul
administrativ la toate nivelurile, iar altele sunt ţintite către administraţiile naţionale şi
regionale. În unele cazuri, administraţia publică trebuie să facă investiţii în noi sisteme
de informaţii, proceduri şiformare pentru a asigura simplificarea pentru beneficiari.
La rândul său, experienţa a arătat că uneori se produc erori, deoarece se modifică norme
din perioade anterioare de programare, însă autorităţile de gestionare sau beneficiarii
continuă să aplice vechile norme în noua perioadă de programare.Din acest motiv, multe
părţi interesate şi-au luat măsuri de protecţie împotriva uneirevizuiriradicale a normelor.
Artrebui să se ţină seama de aceasta şi de toate măsurile posibile adoptate în vederea
asigurării unei tranziţii fără probleme de la o perioadă la următoarea. Propunerile
Comisiei iau în considerare acestlucru, propunând exclusiv modificări care să poată pune
în practică simplificarea.
4
g SusCare sunt propunerile Comisiei?
1 • Armonizarea normelor cu alte fonduri din cadrul
strategic comun (CSC) (1)
Regulamentul stabileşte norme comune pentru politica de coeziune, politica de dezvoltare
rurală şi politica pentru afaceri maritime şi pescuit, în ceea ce priveşte planificarea strategică, eligibilitatea şi durabilitatea. În plus, numărul documentelor strategice va fi redus
prin existenţa unui singur document strategic la nivelulUE,respectiv la nivel naţional pentru
toate cele cincifonduri CSC.
Exemplu • Armonizarea normelor în materie de eligibilitate şi durabilitate
În perioada 2007-2013, există situaţii în care se aplică norme diferite în materie de eligibilitate în cazul fondurilor CSC pentru tipuri similare de proiecte. Aceasta înseamnă că
beneficiarii care aplică şi primesc finanţare din diferite surse trebuie să se familiarizeze
la rândul lor cu mai multe seturi de norme, ceea ce necesită timp şi efort. De asemenea,
în circumstanţe în care există multe norme paralele, este mai uşor să se producă greşeli
care să aibă consecinţe de ordin financiar pentru beneficiari. Propunerea pentru perioada
2014-2020 stabileşte normele comune în materie de eligibilitate pentru fondurile CSC
în vederea reducerii acestei complexităţi. Normele de la nivelul UE ar trebui să fie suplimentate de norme naţionale, care să adere la acelaşi principiu.
1
Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune (FC), Fondul social european (FSE), Fondul
european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (EMFF).
5
g Sus 2 • Mai multă flexibilitate în organizarea programelor şi sistemelor
Pentru a permite flexibilitatea stabilirii măsurilor naţionale şi regionale, punerea în aplicare a fondurilor CSC ar trebui să se producă la nivelul teritorial corespunzător, potrivit
cadrului administrativ al statului membru. Suntintroduse mai multe opţiuni noi în scopul
asigurării unei flexibilităţi sporite: statele membre şi regiunile pot planifica FEDR, FSE şi
FC împreună sau în cadrul unor programe operaţionale separate, pot modifica alocarea
financiară cu până la 2% pe categorii de regiuni, pot combina finanţarea unui proiect din
mai multe instrumente finanţate la nivelul UE, potfinanţa activităţi de asistenţă tehnică
orizontală dintr-un fond şi pot face să fuzioneze atribuţiile autorităţilor de gestionare şi
de certificare.De asemenea, acestea suntlibere să instituie comitete comune de monitorizare şi să organizeze reuniuni anuale de reexaminare în ceea ce priveşte programele
finanţate din fondurileCSC. Eligibilitatea echipamentului din FSE va facilita, de asemenea,
planificarea integrată la nivelul proiectului.
Exemplu • Programarea flexibilă a fondurilor
Normele pentru perioada 2007-2013 prevăd programe separate pentru FSE şi FEDR, lucru
care poate îngreuna planificarea coerentă ainvestiţiilor în unele regiuni, chiar dacă în altele
este mai simplu. În perioada 2014-2020, statele membre vor putea alege să elaboreze şi
să pună în aplicare fie programe de finanţare de tip mono-fond, fie programe polivalente
de finanţare, combinând FEDR, FSE şi FC în conformitate cu practicile lor naţionale. Instituirea
unor comitete comune de monitorizare şi a unor sisteme comune de monitorizare şi de
raportare poate genera economii de costuri în cazul autorităţilor naţionale. Planificarea
comună va facilita o abordare integrată privind realizarea obiectivelor politicii de coeziune.
Programarea integrată este, de asemenea, facilitată de posibilitatea de a utiliza diverse
instrumente, precum investiţii teritoriale integrate, dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii sau posibilitatea ca un proiect să fie sprijinit din mai multe fonduri.
6
g Sus 3 • Proporţionalitate sporită
Toatemodalităţile de punere în aplicare şi de utilizare a fondurilorCSC,în ceea ce priveşte
raportarea, evaluarea, gestionarea şi controlul, ar trebui să fie proporţionale în termeni
financiari şi administrativi cu nivelul de sprijin alocat. Comisia şi statul membru pot conveni să nu organizeze o reuniune anuală de reexaminare. Având în vedere că lansarea
programelor necesită timp, primul raport privind punerea în aplicare şi documentele privind închiderea conturilor trebuie trimise abia în 2016.
Aplicarea unor metode de eşantionare bazate pe risc în cazul controalelor efectuate de
către autoritatea de gestionare va permite o utilizare mai eficientă a resurselor. De asemenea, activităţile de audit ale Comisiei se vor concentra pe domeniile cu risc mairidicat.
În cazul unor autorităţi de audit eficiente, Comisia îşi va limita auditările dacă sistemele
naţionale de aplicare funcţionează bine. Propunerea limitează, de asemenea, intensitatea
auditării proiectelor; de exemplu, proiectele cu o valoare mai mică de100000de euro pot
fi auditate numai o singură dată, înaintea închiderii, iar altele o dată pe an.
Exemplu • Operaţiunile sub 100000 de euro potfi auditate o singură dată
În perioada 2007-2013, orice proiect, indiferent de dimensiunea acestuia, poate fi supus
auditării de către autoritatea de audit, de către auditorii Comisiei sau de către Curtea de
Conturi în orice moment pe parcursul derulării acestuia (precum şi până la 10 ani după
încheierea acestuia). Auditările repetate pot supune beneficiarii unei sarcini administrative
considerabile.
Modificările aferente perioadei 2014-2020 aduc o reducere a numărului auditărilor de
către autoritatea de audit şi Comisie. Operaţiunile pentru care totalul cheltuielilor eligibile
nu depăşeşte 100000 de euro nu vor fi în mod normal supuse decât unei singure auditări
efectuate de către autoritatea de audit, alături de Comisie pe întreaga lor durată (cu excep-
ţia cazului în care există dovada unui risc specific). Aceasta va elimina posibilitatea ca
beneficiarii unor proiecte mai mici să se confrunte cu auditări multiple, care să le distragă
atenţia de la activităţile principale ale proiectului.
7
g Sus 4 • Securitate juridică prin norme mai clare
Normele clare şi directe pot constitui o sursă importantă de simplificare. Pe baza lecţiilor
învăţate, o serie de norme pentru perioada 2007-2013 au fost readaptate în scopul
clarităţii. Mai multe tipuri diverse de instrumente financiare pot deveni disponibile în
următoarea perioadă, în timp ce vor fi prevăzute norme mai standardizate în vederea
reducerii necesităţii de a institui norme naţionale. Sunt clarificate condiţiile în care este
posibilă finanţarea proiectelor din afara zonei vizate de program.Afost adăugată o abordare uniformă a normelor privind generarea de venituri.
Exemplu • Proiecte generatoare de venituri
Din sistemul 2007-2013 privind proiectele generatoare de venituri sunt exceptate proiectele FSE şi proiectele FEDR şi FC cu valori mai mici (sub 1 milion de euro). Totuşi, în rest,
sistemul este destul de complex, plecând de la cerinţa de a prezenta un calcul şi o previziune a posibilelor venituri, urmate de raportarea de către beneficiar timp de cinci ani
ulterior încheierii proiectului şi însoţite de controale din partea autorităţii de gestionare.
Propunerea pentru perioada 2014-2020 stabileşte o abordare mai proporţională a proiectelor generatoare de venituri şi simplifică gestionarea acestora. Astfel se prevede ca
ratele forfetare să determine costurile care pot fi suportate din fondurile aferente tipului
de proiect. Statele membre pot decide dacă doresc să aplice rata forfetară sau, în caz contrar, acestea pot opta în continuare pentru metoda de analiză a decalajului de finanţare,
acolo unde consideră că rata forfetară nu este adecvată.
Exceptarea este menţinută pentru toate proiectele FSE şi pentru cele din cadrul FEDR, FC,
FEADR şi EMFF, cu o valoare mai mică de 1 milion de euro, pentru a limita sarcinile asociate
acestor obligaţii.
8
g Sus 5 • Realizarea mai eficientă a obiectivelor şifacilitarea raportării
În numeroase cazuri, simplificarea va genera şi o reducere directă a costurilor administrative. Concentrarea pe indicatorii de bază comuni va facilita agregarea datelor şiraportarea privind rezultatele obţinute la nivelul UE. O raportare anuală mai simplă şi mai
automatizată va uşura sarcina elaborăriiraportului anual, iar controlul adiţionalităţii se va
baza pe datele prezentate pentru supravegherea economică din cadrul Pactului de stabilitate şi de creştere. Intenţia Comisiei este aceea de a asigura o raportare proporţională
din partea autorităţilor de gestionare, limitând-o la elementele esenţiale.
Exemplu • Raportare anuală mai simplă şi automatizată
În perioada 2014-2020, rapoartele anuale regulate sunt în mod semnificativ mai simple
decât în perioada 2007-2013, furnizând Comisiei numai datele esenţiale privind progresele înregistrate. Primul raport anual ar fi prezentat abia în 2016. Raportul ar conţine în
mare parte date disponibile în mod automat din sistemul de informaţii şi mai puţin text
elaborat. Numai de două ori în cursul perioadei de programare (precum şi pentru raportul
final de punere în aplicare) li se va solicita autorităţilor de gestionare să prezinte rapoarte
mai cuprinzătoare.
9
g Sus 6 • Reducerea sarcinii administrative la care sunt
supuşi beneficiarii
Sarcina administrativă la care sunt supuşi beneficiarii va firedusă prin introducerea unor
posibilităţi mai mari de utilizare a costurilor simplificate, menţinându-se în acelaşi timp
opţiunile privind costurile simplificate introduse dejaîn perioada2007-2013. Introducerea
procedurii de închidere anuală va reduce perioada de păstrare a documentelor de la
maximum 10 ani, cât este în prezent, la aproximativ cinci. În plus, o abordare integrată
a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunităţii va permite utilizarea unor
proceduri simplificate.
Exemplu • Posibilităţi mai mari în ceea ce priveşte costurile simplificate
Introduse în perioada 2007-2013, opţiunile de rambursare a costurilor simplificate oferă
posibilităţi de reducere a sarcinii administrative asociate gestiunii financiare, controlului
şi auditului, atât pentru beneficiari, cât şi pentru autorităţile naţionale şi regionale.
De asemenea, acestea permit omai mare orientare către performanţă a politicii de coeziune, având în vedere că plata sumelor forfetare şi, în special, a costurilor unitare poate
fi condiţionată de îndeplinirea realizărilor sau rezultatelor convenite.
În perioada 2014-2020, Comisia propune să menţină şi să extindă modalităţile existente
prin aplicarea metodelor privind costurile simplificate în vederea reducerii sarcinii
administrative:
• costurile simplificate pot fi aplicate celor cinci fonduri CSC;
• se menţin metodele existente de stabilire a costurilor simplificate;
• unele rate forfetare, costuri unitare şi sume forfetare sunt stabilite la nivelul UE;
• subvenţia maximă pentru sumele forfetare va fi mărită la 100000 de euro;
• utilizarea ratelor fixe va fi permisă pentru o varietate de costuri; şi
• pot fi folosite opţiunile privind costurile simplificate din cadrul instrumentelor de finanţare
existente la nivel UE şi la nivel naţional pentru tipuri similare de proiecte.
Statele membre pot alege opţiunea cea mai adaptată la un program specific sau la
o anumită parte a programului din seturile de diferite metode, ţinând seama de costurile
şi de beneficiile fiecărei opţiuni.
10
g Sus 7 • O evoluţie către gestionarea bazată pe rezultate:
Planul de acţiune comun
Un plan comun de acţiune comun (PAC) face parte din una sau mai multe axe prioritare
ori programe operaţionale puse în aplicare printr-o abordare bazată pe rezultate,în vederea realizării unor obiective specifice convenite de statul membru alături de Comisie. PAC
reprezintă un instrument destinat deplasării accentului gestionării cu precădere asupra
realizărilor şi rezultatelor. Nu sunt definite domeniile în care poate fi aplicat, însă acesta
poate viza asistenţa tehnică, precum şi integrarea durabilă a tinerilor în muncă. Criteriul
pentru utilizarea unui PAC se va traduce prin posibilitatea de a defini ţintele privind realizările şi rezultatele.
Gestiunea financiară a PAC este bazată exclusiv pe realizări şirezultate,rambursate prin
intermediul unor baremuri standard de costuri unitare sau sume forfetare aplicabile tuturor tipurilor de proiecte. Prin urmare, auditările unui PAC, efectuate de către Comisie şi
autorităţile de audit, vor avea drept scop exclusiv verificarea îndeplinirii condiţiilor de
rambursare, de exemplu, îndeplinirea realizărilor şi rezultatelor convenite. Atunci când
este utilizat un PAC, statul membru poate aplica normele sale financiare comune pentru
rambursarea proiectelor. Aceste norme nu vorfi supuse auditării de către autoritatea de
audit sau de către Comisie. În vederea asigurării securităţii juridice, PAC este aprobat de
către Comisie.
Exemplu • Un plan de acţiune comun privind incluziunea tinerilorîn ceea ce priveşte
ocuparea forţei de muncă
Rezultatul ţintă al acestui PAC este integrarea durabilă a10000 de tineri şomeri în cadrul
unor întreprinderi.
PAC va avea o durată de trei ani şi va sprijini mai multe tipuri de acţiuni coordonate care
vor duce la realizări şi rezultate. PAC va include următoarele tipuri de acţiuni:
• Selectarea a 15000 de tineri şomeri şi definirea unor căi progresive către ocuparea
acestora. PAC ar fi rambursat la o rată de 200 de euro/persoană.
• Formare în materie de competenţe de bază pentru 10000 de persoane, rambursată
către PAC: 2000 de euro/persoană.
• Formare vocaţională pentru 13500 de persoane, rambursată către PAC: 2500 de euro/
persoană + 500 de euro/persoană care obţine o calificare.
• Un proiect pentru sprijinirea unei reţele între angajatori, instituţii de formare şi servicii
de ocupare a forţei de muncă, rambursat către PAC cu o sumă forfetară de 200000 de
euro/an, dacă reţeaua este activă.
• Consiliere privind ocuparea forţei de muncă, rambursată pe baza numărului de tineri
şomeri care ocupă un loc de muncă pentru o perioadă de peste şase luni, rambursată
către PAC: 550 de euro/persoană, la un obiectiv de 10000 de persoane.
11
g SusBugetul maxim pentru PAC ar fi de 54,6 milioane de euro, plătite în funcţie de realizările
şi rezultatele avute. Gestiunea financiară este bazată exclusiv pe realizările şi rezultatele
justificate prin diverse sume forfetare şi baremuri standard de costuri unitare şi numărul
persoanelor care participă în cadrul diverselor acţiuni. Aceste elemente financiare sunt
aprobate de către Comisie.
12
g Sus 8 • e-Coeziune
e-Coeziunea reprezintă un domeniu cu potenţial imens de reducere a sarcinii administrative. Aceasta permite beneficiarilor să trimită autorităţilorimplicate în program toate
informaţiileşi sălestochezeelectronic,precumşi săutilizezetoatedateleexistenteînregistre publice. Acest lucru reduce problemele legate de păstrarea datelor, erorile în ceea ce
priveşte introducerea datelor, precum şi problema trimiterii documentelor de mai multe ori.
Exemplu • Transmiterea şi păstrarea documentelor
În cursul punerii în aplicare a asistenţei, beneficiarii trebuie să prezinte adeseori numeroase documente. Multe din aceste documente sunt disponibile în registrele altor organisme publice, însă aranjamentele existente nu permit în mod sistematic schimbul de
date între autorităţile publice.
Propunerea Comisiei pentru 2014-2020 prevede o utilizare la maximum a bazelor de
date existente, precum şi dezvoltarea de interfeţe şi alte instrumente pentru a permite
beneficiarilor să transmită datele o singură dată şi să păstreze documentele în format
electronic.
Dacă s-ar aplica, aceste modificări ar reduce erorile în ceea ce priveşte introducerea datelor,
precum şi sarcina administrativă la care sunt supuşi beneficiarii în termeni de obţinere
şi retrimitere a documentelor existente. De asemenea, acest lucru va reduce riscul de
pierdere a documentelor şi, pe termen lung, costurile de arhivare.
13
g Sus 9 • Simplificarea cooperării teritoriale europene
A fost propus un regulament separat care permite introducerea unor dispoziţii specifice şi
prevede instituirea unor autorităţi care să pună în aplicare cooperarea teritorială europeană (CTE), cu o trecere în revistă clară a normelor aplicabile. Printre principalele evolu-
ţii se numără posibilitatea de a acoperi 15% din costurile de personal prin plata uneirate
forfetare, norme mai armonizate privind eligibilitatea şi fuzionarea atribuţiilor autorităţii
de gestionare şi ale autorităţii de certificare.
Exemplu • Costuri de personal
Propunerea de regulament a Comisiei privind CTE prevede că pot fi calculate costurile de
personal ale unei operaţiuni ca rată forfetară de până la 15% din costurile directe.
Programele CTE sunt complexe, în sensul că acestea implică de regulă personal din mai
multe ţări. Noua propunere poate fi utilă pentru simplificarea punerii în aplicare a programelor şi proiectelor CTE (în special în ceea ce priveşte resursele umane pentru gestionarea
proiectelor) şi ar trebui să reducă sarcina administrativă. În practică, acest lucru ar însemna
că nu va mai fi nevoie să se justifice costurile indirecte pe baza facturilor individuale şi
a fişelor de pontaj.
14
g Sus 10 • Simplificarea Fondului social european
Sunt propuse posibilităţi specifice de simplificare pentru Fondul social european, luând
în considerare natura acestuia (numeroase subvenţii mici, cheltuieli principale constând
în costuri de personal, tipuri relativ standard de proiecte). Principala evoluţie include
posibilităţi suplimentare de simplificare a costurilor.
Exemplu • Costuri de personal şi simplificarea procedurii în ceea ce priveşte
subvenţiile mici
Cea mai mare parte din cheltuielile suportate în cadrul unui proiect FSE sunt legate de
costurile de personal, care constituie esenţa FSE. Drept consecinţă, Comisia a propus posibilitatea ca FSE să calculeze totalul costurilor eligibile ale proiectului pe baza costurilor
directe de personal, adăugând 40% la valoarea acestor costuri. Acest procent este stabilit de regulament şi, prin urmare, autorităţile naţionale nu trebuie să îi justifice utilizarea.
De asemenea, sunt introduse unele proceduri simplificate în cazul subvenţiilor mici, pentru
a facilita utilizarea unor opţiuni simplificate privind costurile, stabilite în mod transparent:
pentru subvenţiile în valoare de sub 100000 de euro, se poate întocmi un proiect de buget
pe baza opţiunilor simplificate privind costurile referitoare la proiect. Acest buget va fi arhivat de către autoritatea de gestionare, ca document justificativ, pentru a justifica opţiunea
simplificată privind costurile. Cu toate acestea, plăţile către proiect se vor baza numai pe
opţiuni simplificate privind costurile, nu pe buget în sine.
15
g SusSimplificarea este o responsabilitate comună
Cu toate că anumite proceduri pot fi simplificate de către Comisie, numai statele membre pot eficientiza respectivele proceduri impuse beneficiarilor. Acest lucru a generat
nemulţumiri din partea unor părţi, potrivit cărora fondurile structurale nu merită efortul.
În unele cazuri, propunerile de regulamente UE introduc mai degrabă posibilităţi decât
obligaţii în ceea ce priveşte simplificarea care trebuie realizată şi pusă în aplicare la nivel
naţional şi regional, pentru ca avantajele acesteia să ajungă la beneficiari. În unele state
membre şiregiuni,înfăptuirea unor schimbări necesită un timp îndelungat. Evaluările realizate au arătat că în anumite zone, există un risc de a fi instituite cerinţe naţionale suplimentare, pe lângăcerinţeleUE.Acestlucru limitează efectele simplificărilor asuprasarcinii
la care sunt supuşi beneficiarii, propuse la nivelulUE. Prin urmare, le va reveni atât statelor
membre, cât şi autorităţilorresponsabile de programe să ia măsuri pentru evitarea introducerii unor cerinţe şi verificări suplimentare,fără ca acestea să fie necesare. Aceasta se
poate realiza, de exemplu, prin efectuarea unor autoevaluări periodice pentru a asigura
că nu au fost introduse proceduri sau practici suplimentare.
Eficientizarea politicii de coeziune reprezintă o responsabilitate comună a tuturor părţilor
interesate din cadrul politicii de coeziune. Lucrările realizate până la această dată şi propunerile din cadrul pachetului legislativ reprezintă doar primul pas. Comisia va colabora
cu statele membre şi cu Parlamentul European pentru a institui un cadru legislativ clar şi
stabil. Statele membre, autorităţile de gestionare, de certificare şi de audit vorfi nevoite
să ia măsuri pentru a asigura că nu sunt adăugate detalii inutile la cadrele naţionale şi
regionale. În cursul perioadei 2014-2020, va fi necesar ca toate părţile interesate din
cadrul politicii de coeziune să ia măsuri de precauţie împotriva introducerii unor verificări
şi proceduri suplimentare inutile.
16
g SusCum vom şti că am reuşit?
Comisia şi-a evaluat propunerile şirezultatele arată că există un potenţial pentru reducerea considerabilă a sarcinii administrative la care sunt supuşi beneficiarii, care are în cea
maimare parte legăturăcutrecereasemnificativăde lagestionareabazatăpedocumente
scrise la e-Guvernare. Normele mai simple şi mai armonizate, precum şi termenele mai
scurte pentru păstrarea documentelor pot avea, de asemenea, un efect notabil asupra
sarcinii generale la care sunt supuşi beneficiarii.
Modificările legislative de la nivelulUE trebuie să fie suplimentate de eforturi la nivel naţional şiregional pentru a reduce complexitatea pentru beneficiari. Prin urmare, se propune
ca fiecare stat membru să îşi asume angajamentul pentru atingerea unor ţinte clare în
această privinţă. Printr-un efort comun la nivel comunitar, naţional şi regional, va fi posibilă reducerea cu 25% a sarcinii generale la care sunt supuşi beneficiarii la nivelul UE
comparativ cu perioada 2007-2013. Propunerea Comisiei prevede acţiuni care să fie evidenţiate în programe pentru a realiza o reducere a sarcinii administrative la care sunt
supuşi beneficiarii.
Există mai multe abordări metodologice pentru măsurarea reducerii sarcinii administrative. Evaluările orientate către viitor se bazează în cea mai mare parte pe date istorice şi
opinii din partea experţilor şi servesc la stabilirea direcţiei probabile a impactului şi a posibilei intensităţi ale acestuia. Totuşi, rămâne în continuare o marjă considerabilă de estimare.Prinurmare, estenecesarăoevaluareaimpactuluireal lafaţaloculuiulterior punerii
în aplicare a modificărilor, pentru a ghida pregătirile pentru următoarea perioadă de
programare.
Evaluarea efectuată de cătreComisie arată căexistă un potenţial semnificativ pentru simplificare şireducere a costurilor administrative la nivel naţional şiregional. Totuşi, propunereaprevede,deasemenea,noielementeşi stabileştenoiobligaţiipentrustatelemembre,
în vederea unei orientări mai clare către performanţe a politicii de coeziune, precum şi în
vederea sporirii garanţiilor. Prin urmare, în cazul administraţiilor naţionale şi regionale,
există şanse mari ca propunerile să ducă la un transfer al eforturilor administrative pentru atingerea unor rezultate mai bune şi la un impact mai mare al politicii la faţa locului.
Comisia pune accentul pe flexibilitate pentru a institui programe şi structuri de gestionare
care să permită gestionarea în contextele specifice de la nivel naţional sau regional, precum şi pe măsuri mai echilibrate, care să creeze un echilibru între costurile şi beneficiile
asociate cu diverse sarcini.
17
g SusCe pot face?
S-a estimat că potenţialul acestor propuneri de simplificare de a uşura sarcina administrativă la care sunt supuşi beneficiarii este substanţial. Totuşi, ideea este că toate părţile
implicate trebuie să contribuie pentru realizarea întregului potenţial al simplificării.
Prin parteneriat, părţile interesate îşi pot aduce contribuţia, asigurând că se acordă
o atenţie adecvată simplificării în cadrul elaborării şi punerii în aplicare a programelor
operaţionale.
Autorităţile de gestionare, autorităţile de certificare şi autorităţile de audit pot contribui la asigurarea faptului că legislaţia şi normele în vigoare la nivel naţional beneficiază pe
deplin de elementele simplificării şi acţionează în vederea prevenirii complicării excesive
a normelor la nivel naţional/regional.
Autorităţile naţionale pot efectua o analiză cuprinzătoare şi acţiona la nivel naţional
pentru a descătuşa potenţialul simplificării în lumina posibilităţilor noi şi îmbunătăţite
prezentate în cadrul propunerilor Comisiei de regulamente privind politica de coeziune
pentru perioada 2014-2020. Pe lângă introducerea noilor metode în sistem, activităţi
precum promovarea noilor practici, schimbul de cunoştinţe cu alte state membre şiformarea personalului vor avea un impact pozitiv asupra simplificării.
18
g Sus19
Sfaturile Comisiei cu privire la simplificare
1 Concentraţi-vă – O strategie clară şi concentrarea asupra zonelor bine definite vor
asigura posibilitatea elaborării la timp a unor scheme de sprijin. Un obiectiv mai clar
poate să însemne, de asemenea, că sunt elaborate mai puţine scheme de sprijin şi că
sunt implicate mai puţine autorităţi, ceea ce poate permite reducerea costurilor.
2 Exploataţi sinergiile – Programe şi proiecte integrate, un cadru legal comun la nivel
naţional sauregional, comitetecomunedemonitorizareşi sistemecomunedegestionare
şi control: toate aceste posibilităţifacilitează o abordare specifică în ceea ce priveşte
sistemele.
3 Treceţi pe digital – Punerea în aplicare a politicii de coeziune implică prelucrarea unor
cantităţi mari de informaţii necesare atât pentru gestionare, cât şi pentru raportare. În
timp ce statele membre au înregistrat progrese în ceea ce priveşte schimbul electronic
de informaţiiîn cadrul administraţiilor, comunicarea cu beneficiarii continuă să se facă
în mare parte pe hârtie. Dincolo de faptul că reprezintă o sarcină la care sunt supuşi
beneficiarii, acest lucru implică transcrierea unor cantităţi mari de date de către
administraţie şi, prin urmare, costuri suplimentare care ar putea fi evitate. Din acest
motiv, propunerileComisiei stabilesc o obligaţie pentru statelemembre, pe baza căreia
acestea să permită schimbul electronic de date cu beneficiarii până la finalul anului
2014. Se pot obţine câştiguri suplimentare în materie de eficienţă prin depăşirea
cerinţelor de reglementare, şi anume dezvoltarea de servicii electronice comune pentru
beneficiariifondurilor CSC (şi aifondurilor naţionale) şi utilizarea eficientă a registrelor
publice (registre comerciale, baze de date fiscale etc.).
4 Utilizaţi instrumente financiare – Odată implementate, instrumentele financiare
permit o contribuţie mai importantă, precum şi mai multă eficacitate şi eficienţă în
utilizarea fondurilor, în special cu implicarea corespunzătoare a sectorului privat.
Complexitatea poate fi redusă şi mai mult prin utilizarea instrumentelor financiare
instituite la nivelul UE sau prin utilizarea condiţiilor standard stabilite de Comisie.
5 Aplicaţi costuri simplificate – În unele zone, rambursarea în baza costurilor reale
rămâne cea mai bună şi mai simplă abordare disponibilă. Totuşi, în multe alte cazuri,
costurile simplificate oferă o alternativă mai eficientă. Ratele forfetare şi costurile
unitare stabilite la nivelul UE potfacilita utilizarea rentabilă a acestor opţiuni, întrucât
nu sunt necesaremetodologiile de dezvoltare la nivel naţional. Posibilitatea de a utiliza
costuri simplificate aplicate politicilor UE şi schemelor naţionale de sprijin, precum şi
de a utiliza proiecte de buget(în cazul FSE), limitează, la rândul său, eforturile investite
iniţial, necesare din partea statelor membre.
19
g Sus6 Încercaţi planuri de acţiune comune – Planurile de acţiune comune reprezintă un salt
către gestionarea bazată pe rezultate, se bazează pe o extindere a principiilor privind
costurile simplificate latoate tipurilede operaţiuni.Opţiuneapentrupunereaînaplicare
cel puţin a operaţiunilor pilot sub forma planurilor de acţiune comune poate fi de folos
pe termen lung.
7 Evaluaţiriscurile implicate şi adaptaţi-vă – Propunerea Comisiei prevede un sistem
încare efortuladministrativ este legatde riscurile implicate.Aceastaseaplicăînspecial
controalelor şi auditului de gestiune, ambele urmând să fie adaptate la riscuri. În timp
ce încazulauditării,ajustările vorfibazatepenorme comune lanivelulUEşipeacorduri
cuComisia,frecvenţaşi sferacontroalelordegestiunevafi stabilitădefiecareautoritate
de gestionare.
POLITICĂ DE COEZIUNE 2014-2020
În octombrie 2011, Comisia Europeană a adoptat propuneri legislative privind politica
de coeziune pentru perioada 2014-2020
Această fişă informativă face parte dintr-o serie de astfel de fişe şi evidenţiază
elementele-cheie ale viitoarei abordări
Cuprins
De ce să se comunice?
Ce se propune?
Care sunt principalele diferenţe faţă de 2007-2013?
ASIGURAREA VIZIBILITĂŢII POLITICII DE COEZIUNE:
NORME DE INFORMARE ŞI DE COMUNICARE 2014-2020
Politică de
coeziuneDe ce să se comunice? g Sus
Politica de coeziune este cel mai important vehicul de investiţii al Uniunii Europene (336 de miliarde
de euro propuse pentru perioada 2014-2020), destinat îndeplinirii obiectivelor strategiei Europa 2020(1)
.
Prin urmare, furnizarea de informaţii şi comunicarea privind scopurile, oportunităţile de finanţare şi
rezultatele programelor şi proiectelor din cadrul politicii de coeziune reprezintă o sarcină principală care
le revine autorităţilor de gestionare şi beneficiarilor din statele membre, adresând întrebări precum:
»
Ce oportunităţi de investiţii există?
»
Care este modul de abordare a aspectelor de publicitate în cazul unui beneficiar?
»
Cine beneficiază de finanţare şi în ce scop?
Informarea potenţialilor beneficiari cu privire la oportunităţile de finanţare reprezintă o parte esenţială a gestionării programelor. Pentru a asigura faptul că politica de coeziune investeşte în proiectele
cele mai relevante şi inovatoare, este necesară informarea unei audienţe cât mai largi de potenţiali
beneficiari. Aceasta nu presupune numai evidenţierea oportunităţilor de investiţii, ci şi prezentarea
rezultatelor obţinute. Autorităţile de gestionare, împreună cu beneficiarii proiectelor, trebuie să arate
cetăţenilor din regiune, precum şi mass-mediei şi politicienilor de la toate nivelurile, rezultatele acestor
investiţii. Contribuabilii din UE au dreptul să ştie cum le sunt cheltuiţi banii.
Ca efect secundar pozitiv, politica de coeziune poate contribui la consolidarea sprijinului public pentru
Uniunea Europeană în ansamblul său, prin evidenţierea impactului pozitiv pe care multe proiecte îl au
în fiecare din cele 271 de regiuni din întreaga Uniune.
Ce se propune? g Sus
Normele de informare şi de comunicare ale propunerii de regulament pentru 2014-2020 reprezintă
rezultatul unor consultări şi discuţii intense cu responsabilii în materie de comunicare din cadrul
politicii de coeziune din cele 27 de state membre (reţelele INFORM şi INIO), în vederea asigurării
caracterului practic şi relevanţei normelor de comunicare.
Articolele 105-107 şi anexa V la propunerea de regulament(2) reprezintă în mare parte o continuare
a practicilor existente. În anumite domenii, precum transparenţa şi accesibilitatea informaţiilor, Comisia
urmăreşte să facă îmbunătăţiri:
»
prin includerea unor cerinţe clare privind publicarea informaţiilor referitoare la proiecte şi
beneficiari în „lista de operaţiuni”(3); şi
»
prin impunerea unui site web sau portal unic al politicii de coeziune în orice stat membru.
Mai mult, o serie de elemente au fost simplificate şi responsabilităţile au fost clarificate.
(1) http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm
(2) http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/regulation/pdf/2014/proposals/regulation/general/
general_proposal_ro.pdf#page=104
(3) http://ec.europa.eu/regional_policy/country/commu/beneficiaries/index_en.htmPrincipalele elemente ale propunerii:
»
O strategie de comunicare pe o perioadă de şapte ani (precum şi planuri de acţiune anuală
care să fie adoptate în fiecare an de către comitetul de monitorizare), care nu mai necesită
aprobarea formală a Comisiei.
»
Un site web (sau portal) unic pentru toate programele din cadrul politicii de coeziune a UE
la nivelul unui stat membru.
»
O listă de operaţiuni care conţine date mai clare, comparabile şi cu un conţinut informativ
mai mare.
O definire mai clară a responsabilităţilor autorităţii de gestionare, care trebuie
să asigure că:
»
măsurile de informare şi de comunicare sunt puse în aplicare în conformitate cu strategia
de comunicare;
»
activităţile beneficiază de o cât mai largă acoperire mediatică, prin utilizarea de diverse
forme de comunicare;
»
se organizează un eveniment de lansare a programului/o activitate majoră de informare pe an;
»
steagul UE este afişat în incinta autorităţii de gestionare;
» lista de operaţiuni este publicată şi actualizată;
»
sunt afişate pe internet exemple de proiecte în una din limbile oficiale de largă circulaţie
ale UE, alta decât limba oficială (limbile oficiale) a (ale) statului membru în cauză;
»
sunt publicate informaţii actualizate cu privire la punerea în aplicare a programului, inclusiv
principalele sale realizări; şi
» informaţii şi pachete cu material publicitar (inclusiv în format electronic) sunt puse la dispoziţia
beneficiarilor (anexa V, punctul 3.2.2).
Printre principalele responsabilităţi ale beneficiarilor se numără:
»
Orice activitate de comunicare trebuie să confirme contribuţia fondurilor prin afişarea siglei
UE, împreună cu o trimitere la UE şi la fondul respectiv.
»
Pe site-ul web al beneficiarului trebuie să fie afişate informaţii cu privire la proiect, inclusiv o
scurtă descriere a scopurilor şi rezultatelor acestuia, evidenţiind sprijinul primit din partea UE.
»
Activităţile de comunicare trebuie să fie descrise în etapa de depunere a proiectelor [anexa
V, punctul 3.1.2, litera (e)].
»
Expunerea a cel puţin un afiş cu informaţii despre proiect „într-un loc uşor vizibil publicului”.»
Pentru proiectele susţinute de Fondul social european (FSE) şi pentru alte proiecte educaţionale sprijinite de Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) sau de Fondul de coeziune
(FC), beneficiarul informează participanţii cu privire la această finanţare.
»
Un panou sau o placă permanent(ă) va fie expus(ă) pentru operaţiunile de finanţare a infrastructurii/operaţiunile de construcţie sprijinite de FEDR/FC, pentru care contribuţia publică alocată
depăşeşte 500000 de euro.
Care sunt principalele diferenţe faţă de 2007-2013? g Sus
Normele propuse au fost elaborate în vederea asigurării unei mai mari flexibilităţi, a simplificării anumitor
procese şi a clarificării unor responsabilităţi ale autorităţii de gestionare şi ale beneficiarilor proiectelor.
Simplificare
Strategia de comunicare actualizată anual: Documentul care stabileşte abordarea şi bugetul
activităţilor de comunicare din cadrul unui program se va numi „strategie de comunicare”(4). Acest
document nu mai necesită aprobarea formală a Comisiei, asigurându-se astfel o proprietate sporită
asupra strategiei de comunicare, în privinţa căreia autoritatea de gestionare şi comitetul de monitorizare
trebuie să îşi asume pe deplin responsabilitatea.
Deşi nu mai există obligaţia raportării cu privire la activităţile de informare şi de comunicare în cadrul
raportului anual privind punerea în aplicare – în afară de anii 2017 şi 2019 – raportarea sistematică şi
reexaminarea activităţilor de comunicare sunt prevăzute să aibă loc anual în cadrul reuniunii comitetului
de monitorizare. În cadrul acestei reuniuni, va fi adoptat şi un plan privind activităţile de comunicare pentru
anul următor.
Această modificare a fost înfăptuită pentru a alinia regulamentele viitoare la bunele practici deja
aplicate de numeroase programe din cadrul politicii de coeziune.
Normele de comunicare incluse în regulamentul de bază: Normele de informare şi de comunicare
se bucură de o mai mare vizibilitate, întrucât acestea sunt prevăzute în cadrul regulamentului adoptat
de Parlamentul European şi de Consiliu, iar nu în cadrul unui act de punere în aplicare al Comisiei, cum
este cazul în prezent.
Simplificarea gestiunii financiare a activităţilor de comunicare finanţate din fonduri multiple: Tot mai multe state membre au recunoscut avantajele punerii în comun a resurselor în cazul
comunicării cu privire la politica de coeziune a UE. Totuşi, în timp ce finanţarea comună a campaniilor
comune de comunicare din cadrul FSE şi FEDR, de exemplu, este în prezent posibilă, aceasta prezintă
dificultăţi din punctul de vedere al gestiunii financiare, întrucât costurile trebuie să fie alocate bugetului de asistenţă tehnică respectiv din cadrul fondurilor participante. Pe viitor, fiecare dintre fonduri poate
finanţa operaţiuni de asistenţă tehnică eligibile în temeiul oricăruia din celelalte fonduri (articolul 109
din propunerea de regulament). Acest lucru asigură o mai mare flexibilitate financiară.
(4) În perioada de programare 2007-2013 era necesar un singur plan de comunicare, care era valabil şapte ani, cu excepţia unor
modificări formale introduse de regulament. Procedura de modificare a planului de comunicare era ambiguă.Creşterea transparenţei
Site-ul web sau portalul unic al politicii de coeziune: Acesta este propus pentru a facilita accesul la informaţii cu privire la politica de coeziune într-un stat membru. În loc să fie necesară căutarea
diferitelor programe operaţionale pe internet, un singur site web va oferi informaţii şi linkuri către toate
aceste programe.
Lista de operaţiuni: Aceasta este propusă în vederea lărgirii listei de beneficiari. Informaţiile cu
privire la beneficiar ar trebui să fie însoţite de informaţii cu privire la conţinutul proiectului. Pe lângă
titlul proiectului, ar trebui să fie adăugat un scurt rezumat al proiectului.
Mai mult, formatele datelor ar trebui să fie armonizate (XML sau CSV), pentru a permite o posibilitate
mai mare de comparare a datelor referitoare la proiect şi la beneficiar în cadrul unui program, între
programe diferite sau chiar state membre. Formatul PDF ar trebui evitat, deoarece acesta nu permite
sortarea, ordonarea sau gruparea de orice fel a datelor. Sunt introduse actualizări trimestriale, întrucât
nu mai este acceptabilă varianta actualizării datelor beneficiarilor o singură dată pe an.
O recunoaştere mai clară a rolului responsabilului cu informarea şi comunicarea la nivel
naţional: Responsabilul cu informarea şi comunicarea la nivel naţional are un rol clar definit de:
»
coordonator al activităţilor de comunicare ale unuia sau mai multor fonduri;
»
coordonator al reţelei (reţelelor) naţionale de comunicare;
»
persoană responsabilă cu întreţinerea site-ului web/portalului politicii de coeziune la nivel
naţional;
»
persoană responsabilă cu furnizarea unei prezentări generale a măsurilor de comunicare
adoptate la nivel naţional.
Comisia va continua să faciliteze activitatea reţelei (reţelelor) de comunicare a (ale) cărei (căror) membri
vor face schimb de bune practici şi de rezultate privind punerea în aplicare a strategiilor de comunicare.
Mai mult, Comisia va suplimenta activităţile de comunicare ale statelor membre şi regiunilor cu propriile
activităţi de comunicare, în conformitate cu planul (planurile) său (sale) de comunicare.
Comunicarea cu privire la politica de coeziune:
http://ec.europa.eu/regional_policy/informing/index_ro.cfm
Portaluri cu liste de beneficiari:
http://ec.europa.eu/regional_policy/country/commu/beneficiaries/index_en.htm
şi
http://ec.europa.eu/esf/home.jsp?langId=ro
Informaţii suplimentare
In perioada 7-8 februarie 2013 a avut loc, la Bruxelles, Summit-ul european privind Cadrul Financiar
Multianual (CFM) al Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020.
CFM este un mecanism menit sa asigure previzibilitatea cheltuielilor UE si, in acelasi timp,
respectarea unei discipline bugetare stricte. El nu reprezinta bugetul UE pentru o perioada de
sapte ani, ci defineste sumele maxime („plafoanele”) pentru fiecare domeniu de cheltuieli
majore din bugetul Uniunii si stabileste, de fapt, prioritatile politice pentru anii urmatori
reprezentand, prin urmare, atat un cadru politic cat si unul bugetar .
Noul Cadru Financiar Multianual este aplicabil pe o perioada de sapte ani, intre 2014 si 2020, si a
fost elaborat pentru o Uniune Europeana care cuprinde 28 de state membre, pornind de la ipoteza
ca, in 2013, Croatia va adera la Uniune.
Consiliul a convenit asupra unui plafon global de cheltuieli de 959,988 miliarde Euro, alocat pe cinci
capitole:
Crestere inteligenta si favorabila incluziunii - 451,194 miliarde Euro (47%)
Crestere durabila: Resurse naturale - 374.395 miliarde Euro (39%)
Europa in lume - 57.599 miliarde Euro (6%)
Administratie - 57.599 miliarde Euro (6%)
Securitate si cetatenie - 19.200 miliarde (2%)
Aceste cifre nu includ o serie de instrumente de flexibilitate care sunt in mod traditional in afara
CFM, deoarece nu sunt „programabile” (rezerva pentru ajutoare de urgenta, Fondul european de
ajustare la globalizare, Fondul de solidaritate, instrumentul de flexibilitate).
Principalul instrument de reducere a decalajelor dintre regiunile Europei este Politica de Coeziune
(PC), care, prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regionala (FEDR), Fondul Social
European (FSE) si Fondul de Coeziune (FC), va finanta urmatoarele obiective in statele si regiunile
membre: "Investitii pentru crestere economica si locuri de munca" (obiectiv finantat din
toate fondurile) si "Cooperare Teritoriala Europeana" (finantat doar de FEDR).
Fondul de Coeziune va sprijini proiecte in domeniul mediului si de transport trans-europene.
Sprijinul necesar pentru dezvoltarea capitalului uman va fi asigurat, in cadrul Politicii de Coeziune,
de FSE, printr-un procent corespunzator,:
25 % din alocarea financiara pentru regiunile mai putin dezvoltate (7 din cele 8 regiuni de
dezvoltare ale Romaniei)
40 % din alocarea financiara pentru regiunile in tranzitie (Bucuresti Ilfov)
52 % in regiunile mai dezvoltate
Pentru capitolul Coeziunea economica, sociala si teritoriala alocarea financiara (la nivel european)
este de 325,149 miliarde euro din care:
Alocarea financiara pentru Obiectivul "Investitii pentru crestere economica si locuri de munca",
se va ridica la un total de 313,197 miliarde de euro:
o 164,279 miliarde Euro pentru regiunile mai putin dezvoltate (regiunile ce au PIB sub 75% din
media europeana, categorie in care se incadreaza 7 din cele 8 regiuni de dezvoltare ale
Romaniei)
o 31,677 miliarde Euro pentru regiunile de tranzitie (regiunile care au PIB intre 75% si 90% din
media europeana, categorie in care se incadreaza si Regiunea de Dezvoltare Bucuresti Ilfov)
o 49,492 miliarde Euro pentru regiunile mai dezvoltate (regiuni care au PIB peste 90% din
media europeana)
o 362,66 miliarde Euro pentru Fondul de coeziune
Resursele financiare alocate pentru Obiectivul "Cooperare teritoriala europeana" se vor ridica la
un total de 8,948 miliarde euro si vor fi distribuite dupa cum urmeaza:
o 6,627 miliarde euro pentru cooperarea transfrontaliera
o 1,822 miliarde de euro pentru cooperarea transnationala
o 500 milioane Euro pentru cooperarea interregionala
Un procent de 0,35% din alocarea globala va fi alocata pentru Asistenta Tehnica. Asistenta va fi utilizata pentru a sprijini consolidarea institutionala si a capacitatii administrative a statelor, pentru gestionarea eficienta a fondurilor si in identificarea si realizarea de proiecte prioritare, in cadrul programelor operationale, pentru depasirea provocarilor economice actuale.
La initiativa Comisiei, pentru actiuni inovatoare in domeniul dezvoltarii urbane durabile, vor fi alocate 330 milioane euro.
Prin CFM 2014 – 2020 Romania are alocata, pentru Politica de Coeziune, suma de 21,825 miliarde Euro, suma care va fi indexata cu inflatia de-a lungul celor sapte ani.
Pentru ca Romania se afla intr-un program de asistenta, cu Uniunea Europeana si Fondul Monetar International, va beneficia de o prefinantare de 4% din aceasta suma. Totodata rata de cofinantare de 85% pentru proiectele finantate din Fondurile Structurale va putea ajunge la 95%.
Noul Cadru Financiar Multianual, inclusiv prevederile referitoare la alocarile pentru Romania, va intra in vigoare odata cu aprobarea acestuia de catre Parlamentul European.
Sursa:www.fonduri-ue.ro
Aşadar, Europa trebuie să îşi dezvolte şi mai mult stimulentele pentru dezvoltarea acestor industrii pe teritoriul propriu. Cu toate acestea, pe măsură ce pachetele de măsuri stimulatoare sunt treptat eliminate şi intrăm într-o epocă a raţionalizării cheltuielilor publice, se reduc şi stimulentele. Există şi alţi factori stimulatori, precum obiectivul privind energia din surse regenerabile, standardele de produs pentru produsele şi vehiculele eficiente din punct de vedere energetic şi achiziţiile publice ecologice. Însă obiectivul de 20% a fost văzut dintotdeauna ca o forţă esenţială pentru modernizare. Investiţiile în opţiuni precum captarea şi stocarea carbonului (CSC) depind foarte mult de semnalul privind preţurile dat de piaţa carbonului. Un preţ al carbonului scăzut are o putere mult mai redusă de stimulare a schimbării şi inovaţiei.
Recalibrarea ETS prin „punerea deoparte” a unei părţi din certificatele care ar urma să fie licitate – în cazul în care s-ar lua o decizie politică de sporire a obiectivului de reducere a emisiilor, principala contribuţie a ETS la un obiectiv sporit ar putea fi reducerea treptată a certificatelor licitate. Un plafon ETS mai strict ar duce la sporirea gradului de atingere a obiectivelor de mediu şi ar avea ca rezultat întărirea efectului stimulator al pieţei carbonului. Ar fi suficientă reducerea drepturilor de licitare cu circa 15% pentru întreaga perioadă 2013-2020, ceea ce ar reprezenta în jur de 1,4 miliarde de certificate. Proiecţiile sugerează că veniturile din licitarea certificatelor ar putea creşte cu circa o treime, deoarece se preconizează că preţul carbonului va creşte cu un procent care va depăşi reducerea numărului de certificate licitate. Modul în care statele membre utilizează noile venituri din licitarea certificatelor va fi important din perspectiva investiţiilor în soluţii cu emisii reduse de carbon pentru viitor.
Introducerea de taxe care vizează emisiile de CO2 în sectoarele neincluse în ETS reprezintă un instrument direct, bazat pe piaţă, de stimulare a reducerii emisiilor la nivel naţional sau european. Calibrarea sistemului de taxare a combustibililor sau produselor pentru a reflecta componenta de CO2 este una dintre opţiunile pe care le aplică deja unele state membre, de exemplu pentru a exploata potenţialul mare de reducere din domeniul încălzirii, pentru a reduce emisiile de carbon intensive ale parcului de vehicule auto şi pentru a spori eficienţa transporturilor. Analiza indică faptul că aceasta ar putea aduce o contribuţie importantă la îndeplinirea unor obiective sporite şi, în funcţie de nivel şi de gama de aplicaţii, ar putea genera venituri considerabile pentru statele membre, care ar putea fi utilizate la investiţii în tehnologii cu emisii reduse de carbon, pentru a crea locuri de muncă la nivel local în domeniul tehnologiilor ecologice, şi pentru a permite „ecologizarea” achiziţiilor publice, astfel cum prevede Directiva privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic16.
Utilizarea politicilor UE pentru a stimula reducerea emisiilor
UE ar putea continua să încurajeze statele membre, regiunile şi oraşele să intensifice investiţiile în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon prin direcţionarea unui volum mai mare de fonduri din cadrul politicii de coeziune către investiţiile ecologice. Aceasta ar accelera tendinţa existentă de a utiliza într-un mod mai eficace fondurile politicii de coeziune pentru a impulsiona generarea de energie din surse regenerabile, eficienţa energetică şi promovarea transportului în comun. De asemenea, ar putea oferi o alternativă la folosirea ca sursă de finanţare a surplusului de unităţi de cantitate atribuită (AAU-uri), ceea ce subminează integritatea ecologică a pieţei carbonului.
Implementarea politicilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră acţionează ca unul dintre factorii motori principali ai modernizării economiei UE, direcţionând investiţiile şi inovaţiile către sectoarele care prezintă un mare potenţial de creştere şi ocupare a locurilor de muncă în viitor. Conform celor prevăzute de strategia „Europa 2020”, aceasta reprezintă una din temele principale ale oricărei strategii credibile de construire a unei prosperităţi durabile în viitor.
Comisia propune alocarea unor fonduri de 3,2 miliarde EUR, în perioada 2014-2020, pentru un nou program pentru mediu şi politici climatice - LIFE. Noul program propus se va baza pe succesele înregistrate de actualul program LIFE+, dar va fi reformat astfel încât să poată avea un impact mai mare, să devină mai simplu şi mai flexibil şi să dispună de un buget considerabil mai ridicat. Comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: „Programul LIFE este esenţial pentru elaborarea unei politici de mediu mai bune şi oferă sprijin tuturor persoanelor şi organizaţiilor care depun eforturi pentru ca legislaţia să aibă rezultate mai bune în domeniul mediului în Europa. Scopul reformei pe care suntem pe cale să o realizăm este de a amplifica impactul programului prin mobilizarea, în mod integrat, a sprijinului provenind din alte surse de finanţare.” Connie Hedegaard, comisarul pentru politici climatice, a declarat: „În cadrul noului program, Comisia propune triplarea fondurilor alocate politicilor climatice. Acest lucru ne va permite să acordăm un sprijin mai substanţial strategiilor regionale care vizează reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi creşterea rezistenţei la schimbările climatice, precum şi proiectelor climatice la scară mică, realizate de IMM-uri, de ONG-uri şi de autorităţile locale. Prin intermediul programului LIFE, putem valorifica şi alte fonduri europene şi naţionale în vederea combaterii schimbărilor climatice.”