PovestealuiHarap-AlbdeIon Creanga

Basmulestespeciaepiciipopulareșiculte,culargărăspândire,în care se nareazăîntâmplărifantastice ale unorpersonajeimaginareaflateînluptă cu forțelemalefice ale naturiisau ale societățiisimbolizateprinbalauri, zmei,vrăjitoarepe care le biruiescîncele din urmă.Pasiunealui Ion Creangăpentruliteraturapopulară a făcutposibilăscriereaunorbasmeîn care autenticitateafolclorică se îmbinăîn mod miraculous cu creația artistic ă realității.

Basmul cult are autorcunoscut, este innovator șireprezintă o conștiințăindividuală. Aparținefantasticului de tip fabulous deoareceaparîn universal real elementeinexplicabile care nu înspăimântă,cititorulștiindcăaparținimaginațieiautorului.

“PovestealuiHarap-Alb” a apărutînrevistă “Convorbiriliterare” la 1 august 1877,apoiînacelașian a fostpublicaăt de Eminescuînziarul “Timpul”.Creangăreușeștesăîmbineelementelefabuloase cu celerealiste ale satuluimoldovenescșicreeazăfantasticul ,de undereieseșioriginalitateacreației.

Este consideratcelmaireușitbasm al luiCreangășiputemspunecă se inspirădintr-o culegere de basmepoloneze ,darși din basmullui Emile Legrande “Omulfărăbarba”.

Titlulîmbinădoi termini opuși (harapeste o slugă de culoareneagrășialb care înseamnălumină) și face trimitere la identitățilepersonajului :fiu de craișislugă.

Temareprezintătriumfulbineluiasuprarâuluiprinfiul de crai care ieseînvingătorînlupta cu spânul, darșiinițiereaprindrumulfeciorului cu scopul de a se maturiza .

Structuracuprindeclișeelecompozitionaleprecum formula din incipit atipică (“amucică era odată” )prin care acțiunea nu estenegatăcăînbasmul popular , formulelemedianeprin care se menținesuspansul (“mai merge el șimai merge”)șiceafinalăprin care cititorulestescos din lumeaficțională (“și a ținutveselia”).

Se realizează o amplasare a loculuiîn Moldova medievalăprinbucate ,straieșilimbaj. Subiectulestestructuratpe un șablon specific basmului .Expozițiuneasausituația de echilibrucreeazăfabulosulprinamplasareaacțiuniiîntr-un ținutîndepărtat ,pestemărișițări , la capătullumii,întimpmiticstabilindu-seșicoordonataspatio-temporală. Dezechilibrul se produce înmomentulîn care VerdeșÎmpăratîicerefrateluisăîitrimităpecelmaivrednicdintrefiisăicăsă- I urmeze la tron .După o serie de probeșiîncercăripeste care Harap-Albtrece cu ajutorulstihiilorșivietuitoarelornecuvântătoareesteucis de spânșiînviat de fața de împărat .

Naratorulrelateazăevenimentele la persoana a III-a .Este obiectiv ,darpăstreazălegătura cu cititorulcăruiaiseadresează direct (“siiată din povesteînaintemultmaieste”) .

Limbajulcuprinde termini moldovenești (“păpusoi”,”otic”,”mai”,”zbar”) .Utilizează diminutive cu sensaugumentativ (“buzisoare”,”bauturică”) prin care dovedeșteșioralitate.

Personajul principal esteHarap-Alb. Naratorulîiaratătrăsăturileumaneșiîlsurprindeplângând, fiindnaivșilăsându-se păcălit de spân,darșiîndrăgostindu-se de fața de împărat.Caracterizareadirectăesterealizată de autorcare încă din incipit îlvede cape un fiu de craineinițiat (“boboc la trebi de-aistea”) .După cum spuneașiSfântaVineri el estecelales ,”luminatecrăisor”. Caracterizareaindirectă se relizeazăprinfapteșirelațiile cu celelaltepersonaje.Se dovedește a fi ascultătorcând Sf Duminicăîidăindicațiipentru a se pregăti de probaimpusă de tată.Nerăbdătorșinefiindcapabilsădeosebeascăaparenta de esențăva face douăgreșelimari .Prima esteînmomentulîn care îlloveștepecal cu căpăstrul de treiori,iarcea de-a douăcând se lasăpăcălit de spânșicoboarăînfântână de undevaieși cu o altăcondițiesocială,deslugă. Îșirespectăcuvântuldatșicândajunge la curteaîmpăratului nu îșiaratăadevărataidentitate(întrecutcuvântuldataveavaloareaactuluiscrisînepocamodernă ).Semnelelui de nobilsuntintuite de fețeleîmpăratului .

Spânulestepersonajulviclean ,dareste un răunecesar ,deoarecepoate fi considerat un pedagogdeghizat care îlajutăpefiul de împăratsă se maturizeze.

Fața de împărat are puterisupranaturale care se remarcăînmomentulîn care îlînviepeHarap-Alb cu o sărutare .Easeamăn cu Smărăndiță din “Amintiri din copilarie”. Caluleste un personajajutătorșiîlsusținepeHarap-Albpe tot parcursuldrumuluiinițiatic.Îlvaucidepespânpentru canouaviață a mezinuluisă nu fie patată de acestpăcat .Tovarășiifiului de Împăratsuntstihiilenaturii care îlvorajutaînîndeplinireaprobelorîmpreună cu SfântaDuminică .

Relația cu Spânulestedefinitorie, estepregatitată de interdicțiadată de crai, iarsituațiaestereprezentată de întâlnirea din pădurealabirinticăcândfiul de crai se lasăpăcălit. O scenăreprezentativăestecea a coborâriiînfântână, un botezînîntunericundedevineHarap-Alb, slugă aSpânului. Din acest moment începerolul de pedagog a acestuia din urmăcare prin probe determinămaturizarealuiHarap-Alb. Însituațiafinală, fațaîlînvie cu apă vie, apămoarășitreismircele de mărdulce( cel de-al treileabotez al învieriiși al morțiisimbolicecepresupuneredobândireacondiție), iarcalulîlucidepespân.

Înopinia mea, basmul ‘PovesrealuiHarap-Alb”rămâne un punct de reperîn literature românăprininovațiileadusecâtșiprinideiletransmise indirect șianumefaptulcăoricetânăr are de parcurs un drum inițiaticîntrecerea de la adolescentă la maturitate.Seevidențiazăastfeltrăsături caprietenia, curajul, dărnicia, darnelipsitărămânedimensiuneaafectivăfără de care nu ne putematingedeplinătatea caoameni.