Povestea lui PUF ALB şi PUF GRI

În mica lor căsuţă din pădure trăia fericită o iepuroaică cu cei doi iepuraşi ai săi. Într-o seară

iepuraşii Puf alb şi Puf Gri se pregăteau să meargă la bâlci. Mămica lor iepuroaica le dădu cămăşuţe

noi, una lui Puf Alb şi una lui Puf Gri, apoi luă copaia în care făcuseră baie iepuraşii şi ieşi afară

din casă.

- Vai ce bine îmi pare că mergem la bâlci! Se bucura Puf Alb. O să mâncăm turtă dulce! O

să zburăm cu avionul!

Dar Puf Gri nu asculta ce spunea frăţiorul lui. El văzuse pe dulap borcanul cu dulceaţă, la care

poftea de mult.

- Puf Gri, Puf Gri! Strigă Puf Alb, Puf Gri nu se poate! Puf Gri, ai s-o superi pe mămica,

repeta Puf Alb încercând să-l oprească.

Puf Gri lovi borcanul, borcanul se rostogoli peste Puf Alb şi căzu spărgându-se şi mânjind pe

nevinovatul iepuraş cu dulceaţă. Puf Gri văzându-şi ispravă, coborî de pe dulap şi de frica pedepsei

fugi de la locul cu pricina. Iepuroaica tocmai intra pe uşă şi-l văzu pe Puf Alb cu boticul plin de

dulceaţă lângă borcanul spart, iar pe Puf Gri stând cuminte în celălalt colţ al camerei.

- Aşa, zise iepuroaica supărată, Puf Alb a vrut să fure dulceaţă. Hai Puf Gri, tu ai fost

cuminte, să mergem la bâlci, iar Puf Alb să stea acasă..

Supărată îl închise pe Puf Alb în casă cu zăvorul şi plecară la bâlci. La bâlci iepuroaica îi cumpără

lui Puf Gri turtă dulce. Dar Puf Gri nu putu să mănânce turtă dulce, el ştia că nu fusese cuminte şi

nu merita darul. Iepuroaica îl îndrumă pe Puf Gri să se joace, să zboare cu avionul, dar pe Puf Gri

îl frământa conştiinţa, îl chinuia fapta urâtă. Îşi amintea de Puf Alb care rămăsese acasă pedepsit

pe nedrept, tocmai pentru că încercase să-l oprească să fure dulceaţa.

Puf Gri nu mai putu răbda şi fugi de lângă mama sa. El alerga spre casă la frăţiorul lui. Iepuroaica

mirată alergă după el să vadă unde se duce. Puf Gri ajunse acasă, deschise zăvorul şi-l văzu pe Puf

Alb stând supărat pe marginea patului.

- Puf Alb, ţi-am adus turtă dulce, zise Puf Gri. Tu meriţi, e a ta, tu eşti cuminte!

Puf Alb însă nici nu voia să se uite la el, îi întoarse spatele supărat.

- Eu, continuă Puf Gri, e urât ce-am făcut. Nu mai fac niciodată!

- Puf Gri, strigă fericit Puf Alb, ce bine îmi pare că ţi-ai recunoscut greşeala.

Şi cei doi iepuraşi se îmbrăţişară.

Bucuroasă iepuroaica se reîntoarse la bâlci cu amândoi iepuraşii. Au zburat cu avionul şi Puf Alb

şi Puf Gri s-au dat în bărci, s-au învârtit pe căluşei şi s-au bucurat mult de toate frumuseţile din

bâlci. Au fost la un ţap fotograf, s-au fotografiat, iar poza au pus-o deasupra patului.

Din ziua aceea, Puf Gri n-a mai minţit niciodată.