UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

PRACTICA DE SPECIALITATE

PENITENCIARUL POARTA ALBA

INDRUMATOR: Conf.Univ.Dr.: MIHAI I. MIHAI

STUDENT: ANGHEL MARIANA-PETRONELA

PSIHOLOGIE

ANUL II

GRUPA ICONSTANTA 2011CUPRINS

1. Prezentarea institutiei.pg 32. Notiuni de psihologie corectionala.pg 63.Potentialul delicvential si posibilitatile investigativepg 74. Aspecte psihosociale ale privarii de libertate .....pg 105. Definirea personalitatii infractorului..pg 176. Personalitatea infractorului i ambientul psiho-socialpg 207. Caracteristici bio-psihologice ale personalitatii infractoruluipg218. Profilul psihologic al deinutului..pg 259. Tipologia si caracterizarea infractorilor.pg 2710. Analize de caz..pg 3111. Concluzii generale..pg 3512. In loc de concluzii- Raspunsul la cele 3 intrebari....................pg 5813. Bibliografie..pg 611. Prezentarea institutiei

Istoria penitenciarului are o vechime ndelungat. nc din urm cu aproape dou secole s-au creat astfel de instituii i n Romnia tocmai pentru a izola conduitele care au svrit fapte antisociale de conduitele cu un comportament social normal.

Penitenciarul Poarta Alba dateaza din perioada 1949-1950. Initial acesta era o institutie pentru detinutii politici, dar in 1946 mare parte din detinuti au fost gratiati si penitenciarul a devenit unul pentru infractorii de drept comun.

Actualmente acest penitenciar se subordoneaza Ministerului Justitiei, fiind o institutie teritoriala. Statutul penitenciarului este acela de maxima siguranta.

La Poarta Alba detinutii sunt repartizati in functie de mai munte categorii: demografice, juridice, in functie de extinderea pedepsei.

In acest penitenciar se gasesc 2413 detinuti avand la dispozitie 2213 paturi. Numarul cadrelor, incluzand peresonalul care isi desfasoara activitatea la Valul lui Traian este de 460, aflanduse sub necesitatile numarului mare de detinuti.

In incinta penitenciarului se gasesc idverse facilitati menite sa imbunatateasca viata detinutilor. Astfel exista o unitate de invatamant ce desfasoara cursuri pentru clasele I-VIII, o biserica unde un preot oficiaza slujbele cele mai importante, o biblioteca, o unitate medicala dotata cu aparatura proprie de diagnosticare si tratament, diverse ateliere pentru insusirea unor mestesuguri si meserii (sudori, impletitori de rachita, lacatusi, legumicultori), un atelier artistic, gospodaria agrozootehnica unde se pot presta diverse munci. Pentru femei, administratia penitenciarului a achizitionat 6 maini de cusut si a cerut transferarea unor femei care aveau cunostinte de croitorie pentru a pune bazele unui atelier de croitorie. Conducerea penitenciarului ncearca sa gaseasc beneficiari pentru o eventuala productie a acestui atelier. Produsele atelierului de arta deja au fost comercializate in diverse randuri. Spitalului ii lipseste doar blocul operator. Cele mai frecvente afectiuni sunt cele ale pielii, ale aparatului digestiv si locomotor, dar si bolile psihice au o frecventa ridicata.

Pentru desfasurarea diverselor activitati din aceasta unitate, penitenciarul este in colaborare cu Episcopia, cu Inspectoratul Scolar, cu Inspectoratul Judetean pentru Somaj, cu Biblioteca Judeteana Constanta sau cu diferite organizatii non-guvernamentale care desfasoara activitati de educatie religioasa,de educatie civica instruire, expozitii. Femeile sunt incluse in programul Dificil, vizandu-se educatia si consilierea privind legatura cu familia. Tot pentru femei este intreprins si programul de educatie sanitara si concursuri pe treme culinare.

De asemenea se urmareste integrarea sociala la iesirea din penitenciar prin gasirea unui loc de munca.

Penitenciarul este impartit in mai multe sectii: la sectia I se afla detinutii care nu prezinta pericol de evadare, avand voie sa se plimbe prin curtea interioara a unitatii si sa iasa la munca. In sectia a II-a (de maxima siguranta) se afla cei in refuz de hrana pe motive juridice. Masurile speciale luate impotriva lor sunt paza intarita la transferuri si faptul c nu sunt scosi la munca in exteriorul penitenciarului, ci numai in interior. Cazurile celor care sunt ncadrati in aceast categorie ca urmare a abaterilor disciplinare din penitenciar sunt analizate lunar si, n functie de comportamentul detinutului, acesta este scos din categoria periculosi. In sectia IV seafla detinutii in carantina. Acestia nu muncesc si sunt mai multi in camera decat numarul de paturi. Sectia V este semideschisa. Aici sunt detinutii care sunt apti pentru munca si majoritatea muncesc. Grupul sanitar este separat de camera, iar dupa programul de munca, detinutii au voie sa stea cu usa deschisa si sa se plimbe prin curte. In sectia VI se afla detinutii cu grad mare de periculozitate, adica cei cu condamnari mai mari de 10 ani. In general aici sunt inchisi cei cu condamnari pentru crime, inselatorii mari, talharii cu vatamari corporale grave. In sectia VII se gasesc minorii si tinerii, fara sentinte definitive, detinutii acestia urmand ca dupa terminarea procesului sa fie transferati catre penitenciarele speciale pentru minori si tineri. Sectia IX este pentru femei.

In penitenciarul Poarta Alba au fost instalate 4 cutii postale pentru ca detinutii sa isi expedieze singuri scrisorile.

De la telefonul public, majoritatea detinutilor au dreptul la 4 telefoane lunar.

Detinutii au televizoare in camera cu program de vizionare insa. Programul TV dureaz in fiecare zi de la 9.00 la 19.00 si de la 20.00 la 23.15. Vinerea si sambata seara programul este prelungit pana la orele 00.00-1.00. De asemenea se primesc si ziare vechi de cateva zile.Baie se face saptamanal, cu apa calda, dar in rest, in fiecare camera se gaseste o chiuveta cu apa receProgramul de vizita dureaza circa o ora si detinutii nu au obligativitatea unei anumite tinute.La intrarea in penitenciar detinutilor li se prezinta drepturile, sunt trecuti prin comisie pentru a se depista daca este apt pentru munca, daca este recalcitrant sau daca prezinta un grad de periculozitate mai riudicat. Detinutul este de asemenea consultat de medici unde i se ia amprenta dentara, i se facradiografii pulmonare, se verifica daca sufera de boli venerice, toate acestea contribuind la stabilirea locului de repartizare.Detinutii au posibilitatea sa munceasca, in cazul in care doresc acest lucru si nu fac parte din categoria evadati, batrani, bolnavi psihic, inapti fizic sau detinuti cu gradinalt de periculozitate. Mare patre din munca se desfasoara in gospodariei agrozootehnice a unitatii, ce are in folosinta 100 hectare de teren. In ferma se cresc in jur de 850 de porci, 300 de oi, 50 de vaci si 1000 de gaini.G.A.Z. asigura necesarul de legume si partial de carne.

Prin intermediul comisiilor specializate care se creeaza in penitenciare, se mai iau n calcul, din ce n ce mai des, eliberrile condiionate sub control judiciar sau eliberrile sub supraveghere, astfel incat detinutilor care nu au savarsit fapte foarte periculoase sa li se mai dea o sansa. Totodata trebuie sa se retina faptul ca prin intermediul noilor legi adoptate s-a stabilit si sanctiuni alternative care pot fi executate la locul de munca sau amenzile penale care inlocuiesc astfel sanctiunii inchisorii, cea mai drastica dintre ele.

Ca intrebare majora ridicata este problema penitenciarului: ca un centru de perfectionare a mijloacelor infractionale sau ca unul de reeducare si reinsertie adetinutului in societate. Desi balanta a inclinat catre prima varianta se spera ca odata cu noua mentalitate si reforma adiacenta aderarii la strucrurile europene lucrurile sa se indrepte catre cea de-a doua alternativa, dezirabila social.2. Notiuni de psihologie corectionalaRobert J. Wicks sustine ca psihologia corectionala este studiul si aplicarea cunostintelor psihologice in domeniul infaptuirii justitiei penale. Aceste cunostinte se pot referi la unele sau la toate momentele prin care trece un infractor identificat ( trimis in judecata, incarcerat sau eliberat). Scopul psihologiei corectionale este sa caute mijloace pentru intelegerea comportamentului infractorului, sa ilajute pe plan intellectual, social sau emotional, sa actioneze cat mai efficient, si astfel sa promoveze, in conbitii cat mai bune, adaptarea sociala a infractorului.

Definitia data de Robert J. Wicks pare a fi prea larga, referindu-se aproape la intreaga problematica a psihologiei judiciare. Din acest motiv este preferat termenul utilizat de Henry F. Ellenberger, de psihologie carcerala, care serefera la acele fenomene psihologice si psihosociale care deriva din viata de penitenciar si care afecteaza intreaga personalitate a infractorului, comportamentul sau individual si social (exacerbareaunor instincte, conduite spatial-teritoriale, subordonarea la unele norme carcerale etc.).

Institutia sociala in care infractorul urmeraza sa execute pedeapsa privativa de libertate este penitenciarul.

Penitenciarul, ca institutie sociala, arata Donald Cressey, urmareste concomitet trei scopuri:

Custodial consta in claustrarea detinutilor si impiediucarea evadarii lor; acest scop este impus si urmarit de suborganizatia militara structurata pe system decomanda si prevenire;Reeducativ impus prin coercitie morala de catre educatori specializati, carese ocupa cuproblemele educationale ale detinutilor;Productia de bunuri materiale(mestesugareasca, industriala, agrara etc) prin remunerare, reducere din timpul condamnarii; pentru problemele de productie exista cadre specializate (maistri, tehnicieni, ingineri).Coexistenta celor trei obiective, cu persobal specializat pe trei directii, care actioneaza concomitant, dar nu intotdeauna strict convergent, prin natura lucrurilor, pot genera stari tensionale, care desi perfect rezolvabile, uneori creeaza disfunctii inmersul inainte al institutiei penitenciare si se rasfrange in parte si asupra activitatii de reeducare. Conducerea penitenciarului poate sa acorde prioritate unui sector sau al altuia, in functie de viziunea acestuia, activitatea efectiva de reeducare poate fi pe primul plan sau poate fi lasata pe al doile plan, desi scopul reeducativ este prioritar in aplicarea oricarei pedepse privative de libertate.

3. Potentialul delicvential si posibilitatile investigative

Psihologia judiciar este una dintre ramurile aplicative ale psihologiei, rolul ei fiind nu numai de a contura explicaiile privind diferite aspecte ale conduitei deviante i infracionale, ci i de a se implica efectiv n a realiza anumite obiective ale activitii organelor judiciare. Aceast intervenia i acest ajutor oferit vizeaz att rezolvarea cauzelor judiciare, ct i activitatea preventiv.

ntruct delincvenii i infractorii prezint o serie de caracteristici psihocomportamentale care-i difereniaz de categoria subiecilor conformiti, se pune problema, pe de o parte, a posibilitilor de depistare a acelor caracteristici (potenial delincvenial) care predispun individul la comiterea unor acte antisociale i, pe de alt parte, cunoscnd psihologia celui care a nclcat legea, se ridic problema adaptrii pe ct posibil a tratamentului educativ, reeducativ i recuperativ pentru reabilitarea i reinseria social a acestuia.

Rezultatele aciunii de msurare a potenialului delincvenial poate avea urmtoarele ntrebuinri:

Identificarea predelincvenilor n vederea supunerii lor la un tratament adecvat;

mbuntirea deciziilor privind alternativele pentru reabilitarea infractorilor;

De a determina care dintre infractorii condamnai pot fi eliberai condiionat i ce msuri de supraveghere trebuie asigurate;

De a oferi o msur imediat a eficienei unui program de reabilitare i prevenie.

n ceea ce privete mijloacele investigative utilizate, menionm c exist o mare varietate, un loc important deinndu-l instrumentele psihodiagnostice, adic testele psihologice.

Testele ne ofer informaie n legtur cu echipamentul psihologic al individului (trsturi psihice, capaciti i abiliti, aptitudini, trsturi de personalitate, temperament, caracter, etc.). Numrul lor este foarte mare, iar clasificarea lor se poate face n funcie de mai multe criterii. Cel mai important dintre acestea se refer la obiectivul urmrit prin msurare.

Astfel, putem diferenia urmtoarele categorii de teste:

Teste pentru abiliti senzorio-motorii

Teste de atenie

Teste de memorie

Teste de aptitudini

Teste de inteligen

Teste pentru msurarea temperamentului, caracterului

Teste de personalitate

Teste proiective

Teste pentru msurarea sociabilitii, etc.

n funcie de necesiti, n domeniul psihologiei judiciare se poate folosi orice categorie de teste pentru a cunoate ct mai bine profilul psihocomportamental al subiectului delincvent sau infractor (n vederea elaborrii unui sistem recuperativ corespunztor) sau al subiectului nedelincvent (n vederea formulrii unor judeci predictive referitoare la conduita lui antisocial potenial i, totodat, n vederea lurii unor msuri de prevenie).

Informaia privind caracteristicile psihocomportamentale ale subiectului este oferit nu numai de ctre teste, ci e poate fi recoltat i cu ajutorul altor metode cum ar fi: anamneza, convorbirea, observaia, ancheta (pe baz de interviu i pe baz de chestionar), scale de atitudini i de apreciere, teste sociometrice, etc. De asemenea, cu bune rezultate, poate fi folosit i experimentul psihologic.

Metoda observaiei are larg aplicabilitate n sistemul de detenie n penitenciare. Parametrii luai n considerare sunt: mimica, gestica deinuilor, tonalitatea vocii... Sunt luate n considerare trsturile stabile ale personalitii, echilibrul temperamental, rezistena la perturbri, la frustaie, ataamentul dintre ei etc. Totul se efectueaz recurent i sistematic cu nregistrarea caracteristicilor de manifestare diferenial a deinuilor.

Nota tiinific a observaiei este dat de respectarea a unui plan, a unor programe sistematice i a unor modele specifice acestui loc de activitate, cu clasificarea sistematic a itemilor luai n considerare.

n domeniul psihologiei judiciare, ca i alte domenii ale psihologiei aplicate, se respect regula mai general care st la baza creterii gradului de obiectivitate i credibilitate a informaiei de natur psihologic referitoare la un subiect folosirea a mai multor metode, fcndu-se corelaii ntre elementele informative oferite de ctre acestea. Pe de alt parte, este bine s se evite ct mai mult posibil fenomenul de fetiizare a unor metode, cum ar fi, de exemplu, cazul testelor. Trebuie manifestat o grij deosebit pentru interpretarea rezultatelor obinute, specialistul dominnd n cea mai mare msur informaiile furnizate.

Att la noi n ar, ct i n strintate, cel mai frecvent sunt folosite n domeniul psihologiei judiciare testele de personalitate i testele proiective. Cea de a doua categorie favorizeaz evidenierea tendinelor manifestate de individ spre devian, spre activitatea antisocial. Specificul acestor mijloace investigative const n faptul c ele incit subiectul s se proiecteze n diferite manifestri ale personalitii sale.

Din categoria larg a tehnicilor proiective, n domeniul psihologiei judiciare sunt utilizate mai frecvent urmtoarele:

Testul Rorschach, denumit i testul petelor de cerneal (Rorschach Inkblot Test), aparine psihologului elveian Herman Rorschach (1921). Acest test, dup cum afirm unii autori, pun n eviden tipul de aprehensiune (adic de organizare a percepiei pe aspectele analitice de coninut), tipul de rezonane intime, interesele, tendinele nevrotice, tensiuni conflictuale minore i majore, aspecte ale inteligenei, etc.

Asemntor cu testul Rorschach, i construit pe acelai principiu, este testul petelor de cerneal al lui Holtzman.

T.A.T. sau Testul de apercepie tematic (Thematic Apperception Test) este creat iniial de ctre Christina D. Morgan i Henry A. Murray n 1935 i definitivat, n 1943, de ctre H. A. Murray.

Testul permite evidenierea i descifrarea unor tendine latente constnd n: forme agresive, autoagresive, dominaie, supunere, protecie, independen, dependen, etc

Testul Szondi, inventat i construit de ctre psihologul de origine maghiar Leopold Szondi, n 1937, are la baz aa-numita teorie a destinului. Aceast metod nfieaz psihologului procesele incontiente ale destinelor, pulsiunilor i Eu-lui.

Aceast metod i gsete o larg utilitate n psihologia criminal.

Testul Rosenzweig face parte din categoria tehnicilor proiective interpretative, cu material psihosocial, cuprinznd 24 de imagini desene.Ipoteza fundamental care st la baza testului se refer la ideea ca violenta conduitelor agresive este direct proporional cu intensitatea motivaiei frustrante. n domeniul psihologiei judiciare sunt utilizate frecvent testele sau chestionarele de personalitate, cum ar fi: M.M.P.I. (Inventarul de personalitate multifazic), 16 P.F. Cattel, C.P.I. (Inventarul de personalitate California), P.I.C. (Inventarul de personalitate pentru copii), etc. Dei greoaie n aplicare, deoarece conin un numr foarte mare de ntrebri (ex. M.M.P.I. cuprinde 550 de ntrebri), ele sunt foarte utile, ntruct scot n eviden profilul psihologic al subiectului i, totodat, tendinele dominante pe care acesta le manifest n plan comportamental.4. Aspecte psihosociale ale privarii de libertate in mediul de penitenciarOmul ca fiinta sociala simte nevoia semenilor sai cu care intretine diverse relatii: de familie, de prietenie, de servici, etc. relatii guvernate de normele traditionale si de cele juridice.

Acei care infrang aceste norme sunt supusi oprobiului public, iar daca abaterea este grava ( delicte, crime etc.) cei vinovati sunt privati de libertate, devenind clientii locurilor de detentie.

Aceasta schimbare a mediului de viata, in urma unei hotarari judecatoresti, are o seama de consecinte si asupra vietii psihice a celui in cauza.

Dupa cum il arata si numele, penitenciarul este locul unde vinovatul primeste o pedeapsa pentru a regreta faptele comise. Un prim aspect al vietii de penitenciar este limitarea drastica a libertatii de miscare a vinovatului ("e pus dupa gratii").

Aceasta limitare este traita dramatic de firile sensibile, care se afla prima data in aceasta situatie. Dar nu numai spatiul este limitat, ci si organizarea timpului este impusa, ca derulare, de altcineva din afara. Cei mai multi acuza dramatic aceasta dubla frustrare: de spatiu si de timp.

Reducerea perimetrului de miscare a individului duce la aparitia unor fenomene ancestrale de teritorialitate comportamentul individului de aparare a teritoriului propriu care se manifesta printr-o exagerata indarjire in apararea spatiului personal.(locul de culcare, locul de alimentare etc.) Desi fenomenele de teritorialitate se manifesta si in conditiile vietii obisnuite dupa definitia lui Anthony Storr si omul este o fiinta teritorilala mai ales in spatii supraaglomerate (orase agglomerate, blocuri etc.), unde fenomenele de agresivitate marita se observa relativ rar, caci individual invata sa-si stapaneasca impulsurile agresive generate de prezenta cateodata suparatoare a altor indivizi sau grupuri de indivizi. Insa in condtiile detentiei, fenomenele de teritorialitate devin exarcebate si suscita a agresivitate marita.

La argumentarea sentimentului de frustrare a detinutilor contribuie si obligarea lor de a renunta la obiectele de uz personal si de confortul civilizatiei. De asemenea, detinutul este fortat sa renunte la cele mai multe din placerile pe care si le-a putut oferi in viata libera (de exemplu, consumarea de alcool, jocuri de noroc etc.), ceea ce il va duce la cautarea de surogate de satisfactii.

Unii trec usor peste acest soc al incarcerarii, adaptandu-se noilor conditii de viata. Acestia sunt persoane abrutizate de viata lor cotidiana si recidivistii. Socul incarcerarii, contactul cu subcultura carcerala, in scurta vreme il fac pe detinut sa-si formeze nu neaparat in mod explicit- o noua viziune asupra propriei persoane si sa eleboreze o strategie de supravietuire. Inca in urma cu decenii, criminologul Canadian D.Clemmer a semnalat fenomenul de prizonizare definit ca socializarea la cultura devenita a detinutilor) - proces prin care detinutul ajunge sa adopte si sa impartaseasca punctul de vedere a incarceratilor privind lumea din penitenciar si societatea in general.

Prizonizarea incuba adoptarea unei atitudini ostile (fatise sau ascunse) fata de personalul inchisorii, fata de lumea din afara si, concomitent, dezvoltarea unei loialitati fata de ceilalti detinuti, sprijinirea in conflict cu unele dispozitii ale autoritatii. Fara indoiala ca adoptarea acestor norme cacerale, ca si a multor altor norme de acelasi fel, atat de caraceristice subculturii carcerale, sunt generate dintr-o puternica motivatie care se subsumeaza asa cum a vazut ca a formulat A.Maslow- categoriei de motive desemnate prin necesitatea apatenentei la grup.

In aceasta situatie, primul pas motivat psihologic (eventual si logic) va fi stradania detinutului de a se integra grupului informal de detinuti, de a-si dezvolta conduite dezirabile, prevalente, in acest grup, printre altele si supunerea neconditionata la liderul informal, chiar daca risca sa fie prost vazut de cadre. In conformitate cu legea lui O.H. Mower, el va opta pentru situatia gratifianta imediata, deci va face cauza comuna cu grupul de detinuti, caci detinutii sunt mai in masura in a-l sanctiona premial sau penal decat cadrele. Stanton Wheeler (1968) subliniaza insa ca fenomenul de prizonizare, de integrare in gupul detinutilor, de identificare cu subcultura carcerala este doar o prima faza in evolutia detinutului, caci in cea de-a doua faza din viata de detentie se poate observa limpede fenomenul de desprizonizare. Cu alte cuvinte, la inceputul detentiei, asumarea rolului de captiv este legica la infractori; cu cat se apropie insa momentul liberarii, ei vor tinde sa adopte un rol tot mai apropiat de ceea ce este dezirabil din punct de vedere social. Fara indoiala ca si acici exista o motivatie calculativa, caci un comportament adecvat poate prescurta uneori in mod sensibil durata detentiei.

Fenomenul de prizonizare este rezultatul presiunii sociale exercitate de grupul informal de detinuti si reprezinta o forta de contraeducatie, fata de eforturile educativ-terapeutice ale personalului specializat din penitenciare.

Privarea de libertate imbraca mai multe forme. De aceea, pentru a determina continutul privarii de libertate consecutive unei pedepse penale cu inchisoarea, sunt necesare unele demersuri de natura stiintifica.

Analizand izolarea fizica, psihica si psihosociala, si privarea de libertate prin executarea unei pedepse penale intr-un locde detinere, pe de alta parte, vom constata ca intre ele exista o multitudine de diferente ce prezinta aspecta specifice si manifestari complexe. Deosebirile sunt de ordin fundamental si vizeaza atat latura cantitativa cat si pe cea calitativa:

a) din punct de vedere cantitativ, fara indoiala, privarile de libertate se intind pe perioade mai mari sau mai mici, durata condamnarilor constituind principalul factor stresor, mai ales ca studiile efectuate demonstreaza ca peste 92% dintre detinuti, chiar si dupa efectuarea unei mari parti din pedeapsa, se considera inca nedreptatiti (prin aceea ca pedeapsa a fost prea aspra). Diminuarea pedepsei este supusa exclusiv unor factori externi asupra carora detinutul nu are nici o influenta, ele fiind de competenta legiutorului si a magistratului;

b) din punct de vedere calitativ, privarea de libretate da nastere unei game complexe de framantari psihice si psihosociale, incepand cu criza de detentie manifestata de la inchiderea in carapacea tacerii pana la comportamentele agresive si autoagresive ( sinucideri, autoflagelari). In comparatie cu starile accidentale de izolare, privarea de libertate in sistemul detentiei are drept consecinte, absolute specifice, inlaturarea simbolurilor exterioare ale personalitatii prin obligativitatea purtarii uniformei de detinut, care standardizeaza modul de viata si estompeaza pana la anulare diferentele individuale.

Restrangerea acuta a libertatii individuale, relatiile impersonale, lipsa de informatii, regimul autoritar, mediul inchis si activitatile monotone, toate acestea fiind resimtite acut de catre detinut drept atingeri ale integritatii sale ca fiinta umana, se constituie de asemeni, ca note absolute particulare ale privarii de libertate.

Urmarind o cunoastere cat mai fidela a fenomenelor psihice si psihosociale ce se manifesta in locurile de detentie se impune o tratare diferentiata a detinutilor primar si celor recidivisti.

Infractorul ajuns pentru prima data in penitenciar este traumatizat din punct de vedere psihologic. Venind in locul de detentie deja tensionat de contactul cu autoritatile judiciare, de desfasurarea procesului, se vede dintr-o data frustrate de ambianta obisnuita familiala, profesionala si nu mai poate dispune de petrecerea timpului sau liber. La acestea contribuie o suma de alte elemente frustrante caracteristice noului mediu in care intra, caci locurilor de detentie ca si altor medii inchise, le sunt specifice un set de particularitati cu influenta stresanta asupra integritatii psihice si psihosociale a detinutului primar. In acest sens, particularitatea esentiala a detentiei este legata de inlaturarea simbolurilor exterioare ale personalitatii prin obligativitatea purtarii uniformei penale, care standardizeaza modul de viata si estompeaza diferentierile individuale caracteristice vietii libere.

Diminuarea gamei contactelor fizice, psihice si psihosociale, reprezinta o alta particularitate a vietii de penitenciar, saracia vietii de relatie avand implicatii profunde asupra capacitatii individului de a-si juca rolurile normale si reducand puternic posibilitatea de interactiune psihosociala cu semenii.

Relatiile interersonale, activitatea controlata, regimul strict, lipsa informatiilor, desfasurarea monotona a programului zilnic ca si bariera psihosociala dintre detinut si functionarii penitenciarului constituie un alt grup de particularitati ale vietii din penitenciar, parcepute de cele mai multe ori de catre detinutul primar ca o atingere a integritatii sale. Se considera ca particularitatile vietii de penitenciar, precum si caracteristicile personalitatii detinutului genereaza urmatoarele tipuri de situatii adaptative ale acestuia la regimul de detentie:

1. Comportament agresiv, caracterizat prin rezistenta deschisa la regimul vietii din penitenciar, reliefandu-se adevarate crize ale deprimarii ce se manifesta prin comportamente agresive indreptate spre alti detinuti sau chiar cadre, ca si prin reactii autoagresive automutilari si tentative de sinucidere.

2. Comportamnetul defensiv (de retragere) care semnifica interiorizarea, izolarea detinutului primar de comunitatea celorlalti detinuti side viata din penitenciar, el construindu-si o lume imaginara unde incearca sa se refugieze.

3. Comportamentul de consimtire prin care se intelege conformarea pasiva a condamnatului la normele si regulile din penitenciar, respectarea acestora fiind facuta in maniera formala, astfel incat san u atraga sanctiuni suplimentare.

4. Conduita de integrare conform careia detinutul primar se relationeaza activ cu ceilalti detinuti si cu mediul de detentie. Aceasta forma de adaptare este vizibila mai ales la detinutii condamnati pe termene lungi.

Din punct de veder psihosocial, populatia de detinuti dintr-o institutie penitenciara reprezinta un grup uman care inainte de toate are caracteristicile oricarui grup. Astfel, se pot identifica statuturi si roluri formale si informale, apar lideri formali si informali care au un cuvant greu de spus in existenta si manifestarile intregului grup. Grupul se supune unor norme care nu sunt neaparat identice cu cele dorite de conducerea penitenciarului, precum pot exista si traditii transmise de la o generatie la alta de detinuti. De asemenea, apare si un limbaj specific folosit cu precadere in scopul comunicarii dintre detinuti spre a-si camufla intentiile, actiunile, etc. Normele, traditiile, ca si limbajul se transmit si se mentin in pofida faptului ca indivizii constituienti ai grupului parasesc institutia fie prin transfer, fie prin libertate.

In cadrul grupului de detinuti apar si fenomenele socioafective (de atragere-respingere, respingere-izolare sau ignorare-neutralitate) dintre indivizi. Fata de alte grupuri umane, in grupul de detinuti aceste fenomene socioafective apar cu deosebita virulenta; atat prieteniile, cat si ostilitatile sunt pe viata si pe moarte, fapt care nu o data afecteaza atat climatul organizational, cat si starea de disciplina a detinutilor.

Indiferent de tipul de personalitate caruia ii apartine detinutul, el in detentie nicidecum nu este o fiinta pasiva, ci in continua interactiune cu cei din jur, dezvoltand comportamente fata de alti detinuti (relatii detinut-detinut), ca si fata de cadre (relatii cadre-detinut), relatii care pot fi de coperare, dar si antagonice, conflictuale, cu fatete mai mult sau mai putin grave. Sub acest aspect, in urma unor cercetari intensive, S.Harbordt a putut identifica in randul detinutilor: tipuri prosociale, pseudosociale, antisociale si asociale. Apartenenta la un tip sau la altul trebuie sa fie la baza proiectarii demersurilor reeducative, stiut fiind ca numai formele extreme ale tipului asocial sau antisocial se pot considera foarte greu reeducabile, restul detinutilor (prosociali si pseudosociali) putand fi convertiti cu tact pedagogic corespunzator spre a colabora la propria lor reeducare.

Conditiile de existenta sunt acelea care determina fenomenele majore ale oricarei subculturi. Acolo unde valoarea fundamentala este libertatea, se va dezvolta un climat de siguranta si de incredere reciproca. Incarcerarea, alterarea fundamentala a modului de viata a celui incarcerat, genereaza un climat de neincredere atat intre detinuti, cat si intre detinuti si cadrele de conducere ale penitenciarului.

Din studiul personalitatii infractorilor (recidivisti) rezulta ca acestia cauta mereu experiente si activitati gratifiante, tind cu inversunare cat timp sunt in libertate spre tot ceea ce le poate oferi satisfactii imediate. Din aceasta cauza, pierderea libertatii incarcerarea este resimtita cu atat mai dramatic, cu cat ei nu sunt obisnuiti si nici nu accepta de buna voie vrun fel de restrictii. In aceste conditii detentia este nu numai privarea de libertate in miscare si actiune, ci si o ruptura drastica in modul de comportament obisnuit deci si preferential al infractorului.

Asa cum arata B.Cormier, incarcerarea duce la crearea unei comunitati a captivilor pentru care societatea din afara este constituita din dusmani, persecutori etc., indiferent daca acest fel de a vedea si a simti este fatis sau disimulat.

Fenomenele psihosociale generate de ecologia carcerala au constituit si obectul cercetarilor lui Maryrose Lette (1970). Ea a demostrat ca, desi sub stresul captivitatii si promiscuitatii, instictul de teritorialitate, precum si comportamentul de dominare-supunere, se exacerbeaza in general, pe masura ce mediul carceral trece de le orientarea punitive spre forme mai clare educativ-terapeutice, instictul brutal de dominare tinzand sa devina conduita de conducere (leadership).

B.Cormier impreuna cu colaboratorii sai, a ajuns, prin tehnici adecvate de investigatie, sa stabileasca relatii de sinceritate cu un mare grup de detinuti. Odata increderea lor castigate, ei au dezvaluit ca orice membru al autoritatii penitenciare daca se aporpie mai mult de detinuti este privit ostil de catre acestia, deoarece se considera ca unicul lui scop este sa-I traga de limba. In general, ofiterii care sunt mai prietenosi sunt considerati fie molatici, fie fraieri. Tot din aceste cercetari a rezultat ca grupul de detinuti si grupul de ofiteri nu numai ca se suspecteaza reciproc, dar sunt foarte atenti ca sa nu fie confundati cu cei din grupa adversa, caci aceasta ar duce le pierderea creditului in grupul lor de apartenenta.

H.F.Ellenberger trece drept unul din buni cunoscatori si fenomenelor psihosociale care apar in medii inchise. In formularea lui, mediu inchis este orice ambianta unde exista o bariera care functioneaza in dublu sens. Spitalele (de contagiosi, de psihotici etc.), lagarele de prizonieri, penitenciarele, etc., fac parte din asemenea medii, in cadrul carora, alaturi de fenomenele grupale obisnuite, apar si o seama de fenomene specifice.

Delicventul recidivist, pe langa toate celelalte caracteristici, mai are in antecedentele sale si scoala penitenciarului. Aceasta experienta umana tragica lasa urme de nesters in psihicul individului, in comportamentul lui, in raporturile sale cu mediul de trai si mai ales in raporturile sale cu autoritatea. De aceea se recomanda, ca in toate cazurile de recidiva, alaturi de noile fapte incriminate, ofiterul anchetator sa examineze atent experienta de penitenciar a individului, spre a avea o imagine completa asupra personalitatii sale.

5. Definirea personalitatii infractoruluiDicionarul enciclopedic romn definete personalitatea uman ca fiind individul privit sub aspectul dezvoltrii integratoare i umanitare a nsuirilor sale spirituale i al unitii ramurilor sale sociale, iar dicionarul explicativ al limbii romne definete personalitatea uman ca fiind ansamblul de trsturi morale sau intelectuale prin care se remarc o persoan, respectiv felul propriu al cuiva de a fi, ceea ce l distinge ca individualitate.

Din punct de vedere criminologic, personalitatea infractorului este un concept complex care cuprinde att noiuni psiho-sociale, ct i juridico-penale, ce reprezint un ansamblu de trsturi biopsihologice specifice i stabile pentru acea persoan care, cu vinovie a svrit o fapt de natur penal.

Sub aspect juridico-penal, infractorul este persoana fizic, care, cu vinovie, comite o fapt prevzut de legea penal, respectiv acel individ care se manifest printr-o activitate generatoare de consecine criminale.

Sub aspect criminologic, acest concept este mai bogat n coninut, deoarece, alturi de aceste elemente, cuprinde i elemente endogene biopsihologice caracteristice infractorului, iar fiecare dintre aceti factori criminogeni are la rndul su un coninut bogat i se afl n cadrul unor infinite raporturi i interaciuni. Astfel, conceptul de personalitate al infractorului include n elementele sale sintetice i acele trsturi care caracterizeaz subiectul activitii infracionale, precum: esena biofizic a persoanei ca individ uman, capacitatea psihic necesar stabilirii vinoviei i rspunderii penale, precum i unele trsturi specifice, ca: statutul personal i de serviciu, unele legturi cu victima, grade de rudenie, etc.

Personalitatea infractorului este studiat in psihologia judiciara din perspectiva sinergetic, implicnd:cercetarea clinic - pentru reconstituirea antecedentelor personale i patologice ale subiectuluiexaminrile paraclinice, avnd ca rol principal probarea i obiectivizarea diagnosticului clinic (aici intr ample investigaii radiologice, electroencefalografice)investigrile biogenetice, avnd ca premis rolul factorilor ereditari n structura personalitii, iar ca scop identificarea concret a factorilor de ereditateinterpretarea neurofiziopatologic pentru explicarea cauzalitii manifestrilor agresive de comportament, ca rsunet antisocial, legate de condiiile biopsihologice care le declaneazcercetarea sociologic are dou obiective: reconstituirea structurii personalitii delicventului i a modului n care s-a ncadrat n mediul social i orientarea asupra posibilitilor de reechilibrare socialrezolvarea medico-legal, adic furnizarea datelor medicale, obiective pe baza crora se concluzioneaz asupra strii de imputabilitate, contiin i discernmnt.O asemenea abordare a studierii comportamentelor deviante va permite:aprecierea corect asupra strii psihice a personalitii deviante prin precizarea diagnosticului i excluderea simulrii sub toate formele n care se poate manifesta (biodetecia este esenial)Determinarea trsturilor eseniale ale persoanei analizate din perspectiva sinergeticnatura i evoluia tulburrilor care au nsoit sau au precedat svrirea actului deviant i dac acesta prezint riscul de agravareaprecieri asupra periculozitii trsturilor de personalitate i a tulburrilor de comportament care au precedat sau nsoit comportamentul deviant.Exactitatea acestei concluzii va permite evitarea unor erori judiciare care s-ar putea pune n sfera ireparabilului. De exemplu, s-ar putea aplica pedepse penale n locul unui tratament corespunztor.

Personalitatea infractorului este o sinteza a tuturor elementelor care concur la conformaia mintal a unui subiect care i d o fizionomie proprie. Aceast conformaie rezult din numeroase particulariti ale constituiei sale psihologice, alimentate fiind i de toate experimentele trite care au jalonat istoria sa individual.

Personalitatea infractorului constituie un larg cmp de investigaii asupra omului, concepute ca un ntreg (Eyseuck).

Personalitatea se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: unitatea i identitatea savitalitateacontientizarearaporturile individului cu mediul ambiant i reaciile la mediu n vederea reglementrii comportamentului.

Personalitatea se prezint sub forma unei piramide biotopologice a crei baz este format de ereditate, urmnd caracterul, temperamentul i inteligena, iar vrful piramidei constituindu-1 sinteza global a personalitii (Pende).

Personalitatea i mediul formeaz o totalitate funcional, iar atunci cnd unul dintre aceste elemente se schimb, se modific i aceast totalitate funcional.O ampl teorie asupra personalitii criminale a creat J. Pinatel care considera c, n comportamentul criminal trecerea la act constituie elementul decisiv. Dup J. Pinatel, nucleul personalitii infractorului este alctuit din urmtoarele componente: egocentrismul, labilitatea, agresivitatea i indiferena afectiv. Acest nucleu nu este dat, ci este o rezultant. J. Pinatel subliniaz faptul c personalitatea infractorului este un sistem de referine, o construcie abstract, care se substituie unei realiti subiective. Ideile lui J. Pinatel duc la concluzia c, n circumstane excepionale oricare om poate deveni delicvent. Diferena dintre delicveni i nedelicveni este urmtoarea: unii dintre delicveni au nevoie de evenimente, de stimuli i presiuni exterioare pentru a-i determina s svreasc o infraciune; n cele mai dese cazuri, delicvenii provoac ei nii ocaziile n care apoi opereaz.

Subliniind apoi c personalitatea este inseparabil, nu numai de organism, dar i de mediu, J. Pinatel constat c n criminologie este esenial s se studieze personalitatea n aria situaional. Exist situaii specifice n care ocazia nu trebuie cutat. Actul criminal care rezult dintr-o situaie specific este rspunsul (reacia) unei persoane la aceast situaie. Dar exist i situaii amorfe n care ocazia trebuie s fie cutat; n acest caz, personalitatea este cea care domin situaia. Din aceast scurt analiz rezult c factorii de mediu influeneaz att formarea personalitii, ct i a situaiei.

Aceasta nseamn c mediul poate fi criminogen nu numai prin multiplicarea ocaziilor de a comite crime, ci i prin faptul c uureaz structura personalitii criminalului.

Analiznd, n continuare, comportamentul infracional, J. Pinatel arat c infractorul nu este reinut n svrirea actului su de oprobiul social, deoarece este labil, incapabil s se organizeze pe termen lung, tot aa cum este n stare s depeasc obstacolele care apar n calea aciunii lui criminale, ntruct el este dinamic i agresiv. n acelai timp, el reuete s depeasc i aversiunea fa de actele odioase, cci, fiind indiferent afectiv, nu-i pas de nimeni, nu nutrete sentimente de simpatie pentru nimeni i, n consecin, poate comite orice crim.

6. Personalitatea infractorului i ambientul psiho-socialMediul psiho-social are un rol foarte important n formarea personalitii infractorului.Personalitatea omului se formeaz n acelai mediu social general, iar deosebirea const n modul cum se recepioneaz i structureaz prin personalitatea omului.Mediul social al criminalului este diferit fa de cel al necriminalului. Aceasta demonstreaz c procesul formrii personalitii infractorului este un proces complex i de lung durat.

Micromediul socio-fizic exercit puternice influene criminogene asupra personalitii umane. Influena mediului socio-global asupra particularitilor fiziologice, biologice i psihologice ale omului este o aciune mediat care se exercit prin influena factorilor endogeni proprii personalitii infractorului.

Geneza direct i nemijlocit a personalitii infractorului se afl n contiina napoiat, retrograd sau debusolat a unor indivizi din societatea romneasc. Contiina joac un rol esenial n etiologia criminalitii. Contiina reprezint un sistem n care elementele volitive se mpletesc cu cele afective, manifestnd o independen relativ fa de mediul socio-fizic. Ca sistem, ca univers, contiina, fiind o reflectare a lumii nconjurtoare, este un produs al creierului, avnd un rol important n criminogenez.

7. Caracteristici bio-psihologice ale personalitatii infractorului

Svrirea oricrui act aparinnd domeniului criminalitii este dependent de factorii biopsihici individuali: temperament, caracter, structuri neuro-emoionale. Totui, oamenii nu reacioneaz la fel, aceasta nu datorit faptului c au concepii, principii, nzuine sau idealuri diferite, ci datorit temperamentului diferit. Ereditatea face parte din cadrul larg al factorilor criminogeni, endogeni proprii personalitii infractorilor. Infractorii care poart pecetea zestrei ereditare, sub imperiul autodestructurrii vieii psihice, ajung s se marginalizeze de domeniul micromediilor sociale, sfrind prin svrirea actelor infracionale.Destabilizarea vieii psihice a infractorilor este un proces complex care apare n condiiile n care trei etaje funcionale ale sistemului biopsihic (atitudinea fa de oameni, fa de sine, fa de valori), instaleaz treptat disfuncionaliti: slbirea inhibiiei, capacitatea redus la frustraii, incapacitatea autocontrolului, impulsivitatea, agresivitatea, lipsa stpnirii de sine, stri care apar i datorit ereditii biologice, a tendinelor ereditare n genetica criminogenezei.

Recunoscnd prezena factorilor biologici, a tendinelor ereditare n genetica criminogenezei societii, se precizeaz c n condiiile lumii moderne, depinde tot mai mult de omul nsui s-i stpneasc propriul patrimoniu biopsihic i propria-i zestre ereditar i s le direcioneze n sensul exigenelor normelor moralei, religiei, dreptului.

Lombroso a susinut c criminalul este nnscut, caracterizat prin lipsa oricrui sim moral. Astfel, conduita moral este o nsuire ce poate fi motenit. Psihologii precizeaz c exist conduit moral, aa cum exist i conduit social. Conduita criminal nu este nativ, ci trebuinele care conduc la svrirea de acte criminale. Crima nu este nativ, este nativ structura psihic ce mpinge la astfel de acte.Mult timp s-a crezut c sistemul nervos central este determinant asupra vieii psihice, inclusiv asupra conduitei sociale. Odat cu cercetrile asupra sistemului de glande cu secreie intern i asupra sistemului chimic al omului, s-a dovedit c acestea influeneaz procesele fiziologice, iar prin aceasta este influenat viaa psihic. Emoiile de fric sau de mnie i au origine fiziologic.

Tulburrile n dezvoltarea sistemului glandular, produc modificri comportamentale la unii indivizi (tulburri ale tiroidei, ale glandei suprarenale, ale glandei pituitare, ale glandei genitale). Schimbrile de comportament se pot produce i n urma unor tumori, atrofii sau procese inflamatorii ale sistemului limfatic. S-au fcut cercetri i asupra epilepsiei; cercettorii Hill i Poud au descoperit, n cazul omorurilor, la 106 condamnai, un procent de 18% epileptici.

i cercetrile genetice au un rol important. Fiecare celul are 46 cromozomi care formeaz 23 perechi i n fiecare pereche exist un cromozom matern i unul patern - forma genetic de 46 xy (biei) i 46 xx (fete); n dezvoltarea lor se ivesc i abateri - sisteme normale - dezechilibrri ale comportamentului uman.n criminologia modern, factorii psihici i morali au o mare importan n etiologia crimei. Ei se nscriu alturi de factorii biologici i factorii sociali.Mannheim a elaborat o schem referitoare la relaiile dintre aceiai factori i anume:Aceast categorie de factori este inseparabil n orice crim, bine neles cu o pondere specific a fiecrei categorii. De cele mai multe ori, factorii psihici sunt mai importani dect ceilali factori, fiindc, att factorii fizici, ct i cei sociali, pot aciona numai dac trec prin factorii psihici, numai dac sunt interiorizai i nsuii de factorii psihici, numai dac primii trezesc nevoi, dorine i planuri care, apoi se pun n aplicare.

Cu privire la factorii psihici, criminologia trebuie s in seama de datele furnizate de psihologie, unde se arat c aceti factori sunt de trei feluri:1)factori motivaionali (trebuine, mobiluri, emoii, dorine, etc.)acetia sunt factori propulsivi, determinani la aciune2)factori cognitivi (de cunoatere: perceptivi, reprezentativi, imaginativi, intelectivi)sunt factori orientativi, de cunoatere a situaiei i a mijloacelor de comitere, etc.3)factori conativi (de micare) sunt factori de punere n aplicare a dorinei i a ideii de comitere a crimei.Caracterul - reprezint totalitatea nsuirilor stabile i principale ale persoanei care exprim raportul ei fa de realitatea nconjurtoare i se manifest n forme diferite ale conduitei sale. Deosebirile caracteriale constituie tocmai unul din factorii care fac ca diferii oameni, n acelai loc, s se comporte diferit. n jurul acestei noiuni s-a format i o ramur nou a psihologiei: caracteriologia. Caracterul reprezint o organizare i o ierarhizare a tuturor tendinelor, emoiilor i sentimentelor, sub influena mediului social i al educaiei. Inteligena -un factor important n etiologia crimei este capacitatea de judecat i nivelul mintal al criminalului. Inteligena este un factor psihic care joac un rol important n procesul de munc, de comportare i adaptare social. Conduita criminal este influenat de mprejurrile mediului, dar ea depinde foarte mult i de capacitatea de gndire, de prevedere a consecinelor, etc. Din acest punct de vedere, criminalii sunt, n marea lor majoritate, deficitari; ei nu au prevedere, nu au gndire, fiindc nu au un nivel de inteligen corespunztor. Inteligena este o capacitate special de a gsi soluii noi ntr-o situaie dat, soluii care s permit persoanelor s se adapteze mai uor.S-a constatat c oamenii nu sunt egali ntre ei, n privina inteligenei. Astfel:

25% sunt slabi dezvoltai;

50% au o inteligen normal mijlocie;

25% au o inteligen dezvoltat. Din cercetrile privind nivelul de inteligen al delicvenilor (minori), comparativ cu nivelul de inteligen al nedelicvenilor (de aceeai vrst):

Procentul debililor mintali este mult mai ridicat printre delicveni (31%)Procentul mrginiilor este mai ridicat printre delicveni (24,9%)Persoanele normale se gsesc printre delicveni n procent de 11,97%Cderea n criminalitate se produce mult mai mult printre cei cu un nivel de inteligen sczut.Temperamentul - fiind una din particularitile persoanei, temperamentul conine latura dinamico-energetic a activitii psihice i a comportamentului. De temperament in nsuiri, ca: rezistena general la solicitri neuro-psihice, mobilitatea deplin, ncordarea, relaxarea afectiv, iritabilitatea sau calmul, impulsivitatea, stpnirea de sine, etc. Aceste trsturi temperamentale pot da natere unor aciuni pozitive sau negative ale persoanei: individualismul, egoismul, lenea, lcomia, risipa, arogana, trufia, invidia, rutatea, grosolnia, ncpnarea, impulsivitatea, etc. care, n interaciune cu ali factori criminogeni, pot da natere la acte criminale. Crimele sunt fapte umane, rezultate ale unor situaii sau condiii de mediu. Aceste activiti sunt determinate de anumite mobiluri i nevoi, orientate de anumite idei i scopuri. Pe lng coninutul psihic al acestei aciuni, exist i un aspect temperamental. Fapta sau aciunea de svrire a crimei poate lua forma unei aciuni energice, viguroase sau molatice, forma impulsiv, exploziv sau controlat. Toate aceste forme sunt de durat, alctuind temperamentul, manifestat n orice crim, nsuirile temperamentale sunt, n general, ereditare. n temperament se manifest, cel mai evident, unitatea fizic i psihic a organismului. Emoiile puternice (frica, mnia) se exprim prin ridicarea tensiunii, circulaia rapid a sngelui, etc. nsuirile de temperament cele mai cunoscute sunt: impulsivitatea, iritabilitatea, sensibilitatea, inhibiia, puterea de stpnire de sine, etc. Ele sunt legate i determinate de metabolismul i sistemul glandelor endocrine, precum i de legturile cu sistemul nervos.Rapiditatea reaciei const n felul de a reaciona, de a se mica, modul obinuit de activitate, care poate fi un mod mai grbit i mai rapid, ori un mod mai lent. Acest mod de comportament poate fi n corelaie i cu un nivel de inteligen, de debilitate mintal i lips de prevedere.Impulsivitatea este o trstur de temperament care se caracterizeaz printr-un mod excesiv de reacii spontane, necontrolate. Unii oameni sunt mai impulsivi, alii mai puin. Criminalii se caracterizeaz printr-o mare impulsivitate.Inhibiia (stpnirea de sine) este o nsuire de temperament care acioneaz, mai ales, n legtur cu momentele de aciune, de trecere la svrirea unei crime. Aceste tendine sunt egoiste i antisociale. Astfel de porniri sunt posibil s fie duse pn la capt, datorit faptului c infractorul nu are puterea de a se stpni. n acest fel, lipsa puterii de inhibiie devine un factor care uureaz comiterea crimei.

n criminologie se arat c multe persoane sunt ispitite s comit crime, mai ales n momente de criz, dar datorit puterii de stpnire de sine, pn la urm nu trec la svrire. Lipsa de inhibiie poate fi legat i de lipsa de activitate i pentru alte persoane, pentru durerile victimei. Puterea inhibiiei este de dou ori mai redus la delicveni.Aadar, zestrea ereditar cuprinde situaii premis pentru acte infracionale, dar acestea interacioneaz cu ceilali factori criminogeni.

8. Profilul psihologic al deinutului

Din punct de vedere psihologic, firete, un deinut se caracterizeaz prin mai multe trsturi; n primul rnd se poate spune c i schimb spaiul de libertate cu care a fost obinuit, cu care a fost crescut, cu care a fost educat, cu un spaiu de peniten, de izolare n care trebuie s se obinuiasc, cu anumite reguli foarte stricte.Trebuie s precizm faptul c aceast schimbare este de obicei una brusc, pentru c n afara deinuilor recidiviti, schimbare care duce la transformri n plan comportamental, n plan mental, ct i n plan afectiv al deinuilor.

Trebuie s spunem faptul c din punct de vedere comportamental se remarc o atitudine stingher, o atitudine de izolare, de multe ori de regret, o atitudine de refuz de a-i aduce aminte de fapta svrit. n alte cazuri se poate remarca o atitudine total opulent, o atitudine de mpcare cu soarta i cu fapta svrit.

Din punct de vedere afectiv, deinuii se simt mai apropiai de familie, ateptnd att vizitele ct i pachetele trimise de aceasta. Mai trebuie spus faptul, c din punct de vedere afectiv se creeaz i relaii inter-umane ntre deinui apropiai ca profil psihologic i totodat, deinuii i direcioneaz din punct de vedere afectiv aceast energie, ctre amintirile plcute din trecut, ctre prieteni, soii, familie, i aa mai departe. Mai trebuie afirmat faptul c strile depresive sunt foarte des ntlnite la deinui mai ales n momentul n care sosesc veti neplcute, dezagreabile de acas.

Din punct de vedere voliional deinuii sunt i aici supui unor transformri, ei trebuind s se supun unor prevederi regulamentare foarte stricte, trebuind s ndeplineasc anumite obligaii, trebuind s se supun anumitor reguli foarte severe din interiorul unui penitenciar. n acest sens este recomandat obinuirea deinuilor i cu drepturile pe care le au, astfel nct s reueasc s-i susin drepturile de care beneficiaz. Trebuie s mai afirmm faptul c prin intermediul reprezentrilor locale care se ntlnesc n interiorul penitenciarului mai trebuie spus c deinuii sunt captai de cunoaterea unui nou mediu, de valorizare n interiorul grupului din penitenciar, de a ncerca s devin o conduit ct mai vizibil. Se tie c n nchisori exist de obicei lideri formali i informali.

Liderii informali sunt cei care sunt practic supui unor legi nescrise, iar cei formali care sunt recunoscui i de ctre conducerea nchisorii.

n acest sens se duce o lupt pentru prestigiul personal, self-esteem, fiecare deinut ncercnd s-i valorifice stima de sine i prestigiul personal n interiorul grupului.

Valorizarea acestor conduite nseamn foarte mult pentru deinui, mai ales pentru deinui care tiu c vor sta o perioad foarte mare n detenie.

O problem special din punct de vedere psihologic o ridic deinutul minor, care mai ales n adolescen, trecnd de perioada pubertii i aflndu-se n plin criz de originalitate sau n plin incompletitudine la nivel comportamental se comport ntr-o manier confuz i n interiorul nchisorilor refuznd parc s neleag acest tratament i motivul pentru care este supus la acest tratament. De aceea, pn a se ajunge n nchisoare, legea prevede mai multe msuri cum ar fi internarea ntr-un centru de re-educare sau mustrare a minorului astfel nct s nu se ajung la sanciunea extrem. Trebuie precizat faptul c pentru minor este necesar asistena psihologic pentru a suplini vidul afectiv, n acest sens fiind necesar i consilierea juridic pentru ca acetia s ajung s-i valorifice drepturile. Un deinut este mai linitit n interiorul penitenciarului n momentul n care constat c drepturile sale minimale sunt respectate, i c sanciunea care a fost dictat n urma procesului juridic este respectat ntru-totul fr a interveni i alte sanciuni din partea gardienilor, liderilor informali i altora.

Ca temperament deinuii pot avea diferite manifestri, cel mai des ntlnindu-se temperamentul coleric, mai ales acolo unde sunt nchii deinui periculoi, de aceea o separare ct mai adecvat a acestora i adaptat necesitilor penitenciarului poate preveni anumite conflicte.

Deosebit de necesar este chiar i n cazul adulilor asistena psihologic. Programele de re-educare prin intermediul colaborrii cu Ministerele Culturii Educaiei i Cercetrii, cu direcii judeene specializate, cu fundaii i organizaii non-guvernamentale au i ele un mare rol n determinarea unui profilul psihologic al deinutului, acesta putnd s confere echilibru i echidistan la nivel comportamental. Mai trebuie spus faptul c din punctul de vedere al reprezentrilor i al percepiei despre noul mediu, deinutul se afl cel puin n prima perioad a existenei sale din penitenciar, ntr-o perioad de nelinite, de confuzie, ncercnd tot timpul s se refugieze n amintiri din trecut, s gseasc anumite scuze pentru propria fapt, s se destinuie unui prieten foarte bun, sau s ncerce s ia fie i cu privirea din ce n ce mai des legtura cu exteriorul.

9. Tipologia si caracterizarea infractorilorn literatura de specialitate, diveri autori au ncercat s contureze portretul personalitii criminale i, n funcie de o serie de criterii, s realizeze clasificarea i gruparea lor:

a) n funcie de gradul de contientizare i control al comportamentului criminal:infractori normaliinfractori anormali

b) n funcie de tendina de repetare a aciunilor criminale:infractori recidivitiinfractori nerecidiviti

c) n funcie de gradul de pregtire infracional:infractori ocazionaliinfractori de carierFolosindu-se drept criteriu modul n care personalitatea infractorului afecteaz comportamentul lui criminal, se difereniaz patru categorii de criminali:

1.Criminalii socializai sunt cei care prezint tulburri emoionale mai accentuate. Aceti criminali apar mai mult drept violatori ai proprietii dect criminali violeni.

2.Criminalii nevrotici sunt cei care comit infraciuni datorit compulsiunilor neurotice. Neuroticii sunt contieni c exist ceva ru n ceea ce privete gndirea i comportamentul lor. Principalul simptom al nevrozei este anxietatea. Aceti criminali devin aa datorit diversiunilor personalitii, precum i al distorsiunilor percepiilor asupra lumii din jurul lor. De exemplu: sprgtorii.

3.Criminalii psihotici sunt indivizii cu dezordini severe alepersonalitii, care au o percepie complet distorsionat asupra societii i a lumii din jurul lor. Psihoticii nu-i planific crimele. Datorit gndurilor lor iluzorii i neltoare asupra realitii, ei sunt nclinai s comit acte de violen, inclusiv omorul; aceti criminali putnd comite cele mai bizare i lipsite de sens acte sociale.

4.Criminalii sociopai sunt cei caracterizai printr-o personalitate egocentric. Ei nu simt compasiunea pentru cei din jurul lor. Sociopatul prezint urmtoarele caracteristici:a)farmec superficial i o bun inteligen:-la prima vedere el pare prietenos i d dovad de o inteligen superioar;b)absenta iluziilor i a altor semne ale gndirii iraionale;absena nervozitii;este indiferent la nelinitea care poate fi considerat normal n situaii perturbante;instabilitateaminciunalipsa remucrii sau a ruiniicomportamentul social motivat inadecvat

- el minte, jignete, neal, chiar dac lucrurile nu servesc unui scop personal;g) judecat srac i eecul n a nva din experienh) egocentrismul patologic i incapacitatea de a iubii) ncrctura emoional foarte srac a reaciilor afective:-sociopatul poate arta dumnie, suferin, afeciune, dar el este incapabil de a simi adnc i adevrat emoii, precum: mndria, aprarea, bucuria etc.;j) pierderea specific a nelegerii:-este incapabil s neleag punctele de vedere ale celorlali;k) indiferen n relaiile interpersonale generale:-este incapabil de sacrificiu sau generozitate i nu demonstreaz c apreciaz actele altora de ncredere i amabilitate;l) comportament bizar i neprevzut, asociat cu consum de buturi alcoolice sau nu

m) tendine suicidare (sunt rare)

n) viaa sexual este defectuos integrat

-partenerul sexual este vzut mai mult ca un obiect dect ca o persoan cu sentimente;

o) eec n a urma o anumit cale sau drum n via.

Plecnd de la gnosologia psihiatric clasic, se consider c structura personalitii poate s aparin uneia din urmatoarele categorii posibile:

personalitate matur (imatur);personalitate nevrotic;personalitate psihopatic (dizarmonia);personalitate psihotic;personalitate demenial.Personalitatea nevrotic este inadaptabil, instabil, intolerant, contradictorie. Prezint tendine la conduite agresive complicate sau disimulate, deoarece i este fric de propria violen, aa cum i este fric de propria dorin.

Personalitatea psihotic are urmtoarele trsturi:un mare potenial de antisocialitate;un comportament delictual polivalent;spontaneitatea aciunilor deviante;agresivitate;rol de inductor negativ, activ, sociopatic;tendine de bravare i simulare;malignitatea conduitelor deviante. Personalitatea psihotic se dezvolt treptat, distrugnd componentele structural-funcionale ale vieii psihice de baz.

Tipuri de psihoz: mania; melancolia (gravitatea pe plan social a comportamentului deviant melancolic decurge din orientarea ambivalen a agresivitii de la pruncucideri, omucideri, pn la automutilri i suicid); schizofrenia paranoid (actele sunt svrite cu ferocitate, prin provocare de leziuni multiple i folosind mijloacele cele mai variate de atacare); demen (degradarea personalitii n sensul unei regresiuni a eficienei proceselor activitii psihice globale se traduce cu o frecven remarcabil n comportamentul deviant, nuanat ca form de exprimare care este predominant agresiv, impulsiv, reactiv sau instabil).

n funcie de gradul de pregtire infracional, exist dou categorii de infractori:

1)Criminalii situaionali sunt cei ocazionali, ntmpltori. Caracteristici: - individul a fost confruntat cu o problem care a solicitat aciunea;individul a ales aciunea care a constituit violarea legii;persoana a fost prins, arestat, condamnat i i s-a conferit statutul de criminal;pn la comiterea infraciunii, criminalul s-a supus sistemului normativ al societii.Astfel, pot fi difereniate trei grupe de infractori:infractori datorit unor situaii emoionale (crima pasional, crima comis din gelozie)infractori datorit unor situaii financiare (fraude, delapidri, falsificri, etc.)infractori datorit unor situaii politice2)Criminalii de carier (profesionitii) sunt cei formai i socializai n direcia crimei. Caracteristici:crima este principala preocupare, un mijloc de asigurare a traiului, obinut prin comiterea mai multor infraciuni mpotriva proprietii: spargeri, furturi i tlhrii;

criminalul i formeaz deprinderi tehnice i modaliti de aciune folositoare pentru comiterea infraciunilor asupra proprietii (nva cum se sparge o cas, s se strecoare printr-un loc ngust, s porneasc main fr cheia de contact).criminalul i dezvolt atitudini favorabile pentru infraciune i nefavorabile pentru poliie, societate; el tinde s vad poliia, judectorii, politicienii i oamenii de afaceri ca nefiind oneti;

criminalul debuteaz cu calitatea de copil delicvent;

pentru un criminal, nchisoarea reprezint o coal a crimei, locul unde poate nva noi metode de comitere a crimelor;alegerea crimei, ca ocupaie, i se pare unui criminal ca fiind o alegere raional.

Un alt aspect al personalitii este redat de nivelul de maturitate interpersonal. Aceast teorie privete dezvoltarea eul-ui.Un nivel mai nalt de maturizare interpersonal presupune considerarea sentimentelor i atitudinilor altora n interaciunea cu ei, pe cnd un nivel sczut al maturitii interpersonale presupune numai considerarea comportamentului propriu.

10. Analize de cazIn vederea colectarii de date pentru intocmirea analizelor de caz in conditiile date am optat pentru conjugarea mai multor metode: metoda anamnezei, metoda interviului si metoda observatiei.Prin anamneza am vizat starea civila a subiectului si a parintilor, antecedente familiale, locul copilului in familie, situatia materiala si socio-culturala, mediul educativ-familial, comportarea membrilor familiei subiectilor etc, toate aceste elemente urmand a fi analizate in vederea stabilirii unor posibile relatii cauzale cu actuala situatie a subiectilor.

Schema de interviu nu s-a urmarit inmod rigid ci s-a urmarit si o mulare pe caracteristicile detinutului. In genere, interviul viza obtinerea de date personale, date despre afectiuni somatice, neuropsihiatrice, despre accidente, informatii despre copilaria proprie particularitati ale dezvoltarii, relatiile familiale, afective - , date despre modul de integrare in societate incepand cu mediul scolar pana la cel profesional, informatii legate de perceptia de sine, conceptia despre lume si viata.Restrangand aria la situatia prezenta a detinutului, s-a incercat obtinerea de date privitoare la fapta pentru care a primit condamnarea, la cauzele determinarii declarate de subiect, informatii despre desfasurarea faptelor dar si a condamnarii precum si sentimentele incercate de subiect in legatura cu aceste evenimente. S-a urmarit si modul de integrare al subiectului in mediul de penitenta precum si modul de percepere al acestuia al conditiilor din penitenciar. Nu in ultimul rand s-au sondat sistemul moral al valorilor, constiinta/ regretul faptelor savarsite, atribuirea cauzalitatii evenimentelor si eventualele rezultate ale reeducarii sau intuirea de posibile solutii educationele si de insertie sociala adecvate subiectului.Observatia s-a concentrate pe identificarea anumitor comportamente, trasaturi, indici precum: postura, particlaritati ale vocii, fluenta verbala, vocabular, mimica, prezenta/absenta gesticulatiei, ticuri si gestica repetitiva, miscari necntrolate, contactul vizual, pozitia capului, pozitia umerilor.1) R. V.

Date personale

38 ani;

nascut in Constanta in 1968;

parintii decedati;

parintii cu nivel mediu de educatie;

nu are frati, surori;

necasatorit, fara copii;

studii medii a absolvit Liceul Industrial Auto Constanta;

a lucrat ca marinar la I.C.H. Constanta intre 1989 si 1991;

condamnat la 12 ani pentru omor cu violenta;

pana in prezent a efectuat 9 ani si 3 luni;

se afla insa in acest penitenciar de 4 ani.

ANAMNEZA- Care este motivul pentru care se afla dupa gratii?

Subiectul nu povesteste prea multe lucruri din copilaria lui, dar afirma ca a avut o viata obisnuita. Cand este intrebat de evenimente specifice din copilaria lui, din viata personala devine destul de circumspect, raspunde monosilabic, are mimica redusa sau poate devia discutia catre alte lucruri.

Nu prezinta gesturi sau mimica prea manifeste nici macar atunci cand este stimulat sa ne povesteasca despre parintii lui. Aflam ca intai i-a murit mama atunci cand avea 9 ani, el ramanand in grija tatalui; acesta va deceda si el in adolescenta subiectului, el ramanand in custodia unchiului o perioada redusa pana la atingerea majoratului cand isi va lua viata in propriile maini. Mamei ii poarta o amintire placuta insa.

Nu isi aminteste despre evenimente deosebite din perioada scolii sau a liceului. Ii placeau atat materiile umaniste cat si cele ale profilului real. Nu a avut conflicte cu colegii de scoala, de altfel sustinand ca nu a avut conflicte majore cu nimeni niciodata.

Perspectiva unei familii il atrage, regretand k nu a avut ocazia sa isi formeze una pana acum dar tragand speranta ca isi va gasi o sotie (sa prind ultimul tren) dupa eliberarea lui cu care sa plece din tara si sa aiba un camin frumos.

Persoana ucisa era unul din vecinii subiectului. Acesta avea la momentul omorului 70 de ani. Se ocupa cu comertul de tigari (care nu se gaseau in comert pe vremurile alea)si alte lucruri.

Cadavrul a fost descoperit in ianuarie 1990 in stare avansata de putrefactie. Autopsia a stabilit data mortii ca fiind cuprinsa in intrervalul 25 27 decembrie 1989. Ancheta inceputa l-a gasit vinovat pe subiect, ajungandu-se la concluzi ca el a fost ultima persoana care a vizitat victima in acel interval. Detinutul a recunoscut ca a vizitat batranul pe 25 decembrie pentru a-si procura tigari. A servit cu acesta un pahar de vin dupa care a plecat lasandu-l pe aceasta in perfecta stare de sanatate si integritate.

Subiectul neaga vehement fapta, afisandu-se contrariat de patul ca autopsia a putut stabili cu atat precizie data mortii considerand gradul avansat de putrefactie al cadavrului. In plus la locul crimei au fost descoperite mucuri de tigara care contineau pe langa saliva proprie si cea a batranului, si cea a unei a treia persoane (in urma probelor AND recoltate, s-a dovedit ca avea grupa sanguina diferita de a victimei si a subiectului). Cea de-a treia persoana insa nu a fost identificata/anchetata. In plus subiectul sustine existenta unei declaratii a doua martore care au sustinut ca l-au vizitat pe batran pe 26. Totusi fetele, la presiunea anchetatorilor si-au retras declaratia; toate acestea sugerand reavointa autoritatilor pentru care insa nu gaseste o motivatie plauzibila in afara de faptul ca autoritatile isi doreau sa rezolve cat mai repede cazul.

Dupa judecarea in prima instanta, acuzatul a contestat hotararea, incercand toate caile uzuale de atac, dar in final tot fiind condamnat.

In prezent sustine ca a facut apel la Curtea de la Strassbourg iar dosarul este pe rol.

Viata si conditiile de penitenta

Detinutul locuieste intr-o camera cu 30 de persoane cu care sustine ca se gaseste in relatii bune. Rugat sa detalieze, el afirma ca stie sa isi vada de treaba lui, ca respecta regulile si colegii. Intrebat daca si-a facut vreun prieten mai apropiat, ne-a raspuns ferm ca in inchisoare nu poate fi vorba de prietenii adevarate si ca lumea este prietena cu tine atat timp cat ai tigari (un fel de moneda conventionala in penitenciar). Totusi realizeaza ca persoanele din jur l-au ajutat sa se maturizeze. Cu cei de afara a tinut legaturi destul de restranse, in special prin intermediul scrisorilor.

Subiectul considera ca personalul are un comportament civilizat si nu au existat conflicte in ceea ce il priveste. La psihologul penitenciarului a mers de cateva ori dar nu crede ca aceasta il poate ajuta prea mult si prin urmare nu s-a legat o relatie prea profunda.

Nu munceste afirmand ca atat timp cat nu esti condamat definitiv nu faci munci. Pe de alta parte acuza lipsa totala a oricarui venit financiar, el neprimind vizite de la nimeni (totusi inaintarea dosarului la Strassbourg presupune un efort financiar particular ce dezminte afirmatiile subiectului).

Initial incarcerare i s-a parut o experienta foarte grea (totusi printre altele i-au scapat si detalii despre o condamnare anterioara acesteia, penru furt, asadar detinutul nu era la prima incarcerare). Considera ca aceasta experienta i-a distrus efectiv viata, dar lucrurile s-au mai asezat acum.

In timpul liber citeste carti de beletristica si in mod special de filozofie - este dezamagit insa la acest capitol, exprimandu-si regretul ca biblioteca penitenciarului nu este foarte aprovizionata. In plus mai joaca sah, table, remi si tenis. Are dreptul la o plimbare zilnica de o ora.

Chestionat fiind in ceea ce priveste planurile de viitor si problemelor previzionate, subiectul considera ca a meditat pe aceasta tema si este pregatit sa faca fata barierelor de afara si mentalitatilor oamenilor. In plus cunoaste cum este sa iesi din inchisoare din propria experienta (a fost condamnat cativa ani apoi eliberat si din nou inchis pentru omor). Isi doreste foarte mult sa isi intemeieze o familiegasind o persoana care sa il inteleaga si accepte si cu care sa aiba copii. Legat de atitudinea fafa de cei care l-au condamnat, manifesta tendinte contradictorii, uneori neinteresandu-l soarta lor, alteori considerand ca ar trebui sa plateasca pentru faptele lor.

Care sunt sansele ca el sa revina in penitenciar?

Subiectul neaga fapta pentru care a fost acuzat. In plus incearca sa se lege de tot felul de detalii pentru a-si construi o poveste legata de moartea batranului, poveste avand ca scop esential punerea lui in perspectiva de victima a sistemului judiciar.

Aceasta poveste este elaborata in mod atent, subiectul detinand si folosind un vocabular bogat, are exprimare fluenta, debit verbal controlat cu grija si sensibil accentuat cand vine vorba de sustinerea nevinovatiei, spre deosebire de momentele in care este solicitat sa povesteasca despre viata personala. Discursul sau, desi atent controlat, tradeaza agresivitate si dorinta de razbunare fata de ce-i carei-au distrus viatacondamnandu-l, desi daca este intrebat direct despre sentimente de razbunare pozeaza intr-o persoana civilizata (si-au facut datoria), chiar iertatoare.

Agresivitatea si dispretul nu vizeaza doar anchetatorii si judecatorii ci si ce-l de-al doilea avocat din oficiu care munca voluntara a zis ca nu face, cerandu-i bani ca sa il reprezinte, iar el neavand nici un sprijin financiar nu a avut de unde sa plateasca, astfel contribuind si avocatul la distrugere vietii lui.

Postura subiectului variaza de la relaxare pana la nervozitate si schimbari frecvente de pozitie in functie de subiectul de discutie abordat.

Mentine contactul vizual pe parcursul discutiei mai putin in momentele cand este intrebat despre victima si intamplarile legate de aceasta.

Se remarca construirea unei realitati in cadrul careia este pus la adapost de orice mustrare de constiinta, luand rolul victimei, a persoanei neintelese, nevinovate. Asadar nu prezinta remuscari sau pareri de rau pentru ceea ce a savarsit, atribuind cauzele evenimentelor nefericite petrecute unor entitati exterioare, neavand nici o legatura cu el.

Continuand pe aceeasi linie, considera ca va avea castig de cauza la Strassbourg si ca va cere daune statului care va trebui sa plateasca pentru greselile comise.

Personal, in conditiile de fata, nu intrevad nicio schimbare, fara vreo interventie particularizata, individualizata, specializata, la nivelul personalitatii si a perceptiei subiectului asupra lucrurilor.

2) MARIUS G.

Date personale

21 de ani;

nascut in Bucuresti in 1985;

a absolvit scoala profesionala;

tatal este sofer, mama casnica;

are o prietena care il viziteaza regulat;

are un frate de 19 ani;

a lucrat ca bodyguard si vopsitor termopan;

este condamnat pentru talharie la 4 ani, cu efectuare 3 ani si 4 luni;

se afla in acest penitenciar de un an;

perioada si-a ispasit pedeapsa la Penitenciarul Jilava.

Anamneza- Care este motivul pentru care se afla dupa gratii?Subiectul a avut o copilarie normala, fara evenimente semnificative. La scoala ii placea sa mearga, caci acolo se gasea cu prietenii cu care facea multe prostii si se distrau. Nu-i placea sa invete si profesorii nu prea il simpatizau, iar sentimentul era reciproc, dar conflicte deschise nu au aparut niciodata.

Cu fratele nu se intelegea prea bine in copilarie, adesea se certau pe diverse teme si lucruri, uneori chiar mahnindu-si parintii. Intre timp lucrurile s-au schimbat insa, iar acum relatia cu fratele este chiar una apropiata.

Tot impreuna cu gasca de prieteni a inceput sa planuiasca diverse aventuri mai mult sau mai putin legale, preambul pentru drumul ulterior pe care il va urma subiectul.

In scoala profesionala nevoia de independenta a inceput sa se manifeste si a aparut dorinta de a avea proprii bani, asa ca subiectul a inceput sa se indeletniceasca cu diverse activitati pentru a scoate un profit, nu tocmai legal. Tot in scoala profesionala a cunoscut-o pe actuala prietena, amandoi avand aproximativ aceeasi varsta.

Fapta pentru care a fost condamnat nu a fost una indelung planificata. Subiectul viza o actiune de genul celei savarsite fara a premedita insa circumstantele. Astfel, in timp ce se plimba pe strada impreuna cu un tovaras, a reperat o femeie ce parea mai instarita. Asa s-a ivit ocazia si cei doi au trecut la fapte gandindu-se doar la castigul material si nicidecum la consecinte. Prin urmare cei doi au stabilit ca unul sa o deposedeze de ce avea mai de pret in scara unui bloc apropiat iar celalalt, mai precis subiectul, sa stea de paza. Zis si facut, numai ca un trecator, cunostinta a victimei, l-a urmarit pe tovaras si a reusit sa il imobilizeze cu ajutorul unui spray paralizant.

Subiectul a fugit de la locul celor intamplate si s-a ascuns timp de 5 zile la prietena lui. Tot timpul insa, atat aceasta cat si parintii (care primisera inca din prima zi vizita politiei) l-au sfatuit sa se predea pentru a-si putea usura pedeapsa.

Desi initial refractar la aceste sfaturi, intr-un final se lasa convins de apropiati si merge acasa, isi face bagajul si apoi se prezinta la sectia de politie. Acolo este primit de un politist, cunoscut de-al familiei care nu ii ia declaratia si ii spune sa revina a doua zi dimineata cand va incerca sa il ajute pentru a-i usura situatia. In declaratie subiectul nu si-a recunoscut complicitatea la fapta, sustinand ca el de fapt se intorcea de la serviciu si vazandu-si prietenul atacat i-a sarit in ajutor. Totusi victima si martorii au contrazis spusele subiectului.

Procesul a durat relativ putin, timp in care subiectul a fost judecat in stare de libertate. Dupa condamnare a fost inchis in penitenciarul de la Jilava, timp de 2 luni, dar conditiile erau foarte proaste (mizerie, aglomeratie) asa ca prin interventii a fost mutat aici.

Tovarasul de talharie a fost si el condamnat la 6 ani de inchisoare si repartizat in alt penitenciar.

Viata si conditiile de penitentaDetinutul declara ca i-a fost greu la inceput sa se adapteze conditiilor de penitenta dar cu timpul s-a obisnuit. Foarte mult l-au ajutat familia si prietena.

Desi considera ca in acest penitenciar conditiile sunt zero totusi recunoaste ca aici este mult mai bine decat la Jilava. Sunt 23 de persoane in camera, fiecare cu patul lui. In celula exista televizor cu program de vizionare, ce-i drept. O data pe luna primeste in vizita pe prietena si alternativ pe unul din membrii familiei.

Cu grupul sau de colegi se gaseste in relatii bune insa restul detinutilor considera ca trebuie sa ii ignore. Cu colegii din grupul sau se ajuta reciproc, pe ceilalti nici macar nu ii asculta. Traieste dupa deviza ca in penitenciar ca si in viata de zi cu zi nu trebuie sa fii prost ca pe urma profita lumea de tine. Aceeasi atitudine o are si fata de personalul penitenciarului cu care daca te ai pe bune te ajuta. Oricum declara ca a intalnit atitudini diferite ale personalului fata de detinuti.

Legat de propria pedeapsa, detinutul o considera suficient de mare astfel incat dupa eliberare sa nu mai fie tentat sa recidiveze. Pe de alta parte, isi considera pedeapsa mult prea mare comparativ cu cea a altor infractori mult mai periculosi.

In penitenciar subiectul isi ocupa timpul privind la televizor, jucand fotbal, carti sau table.

Desi este apt de munca, a preferat san nu o faca cu toate ca este constient de faptul ca ar fi putut dobandi astfel anumite avantaje si si-ar fi putut diminua pedeapsa: mai bine stau degeaba aici mai mult timp decat sa ies la munca si sa muncesc pentru altii. S-a inscris totusi la un curs de patiserie organizat de catre penitenciar.

Detinutul considera ca in penitenciar s-a schimbat, s-a maturizat mult, sensul vietii a capatat alte semnificatii.

Intrebat daca pe parcursul executarii pedepsei a reflectat la consecintele faptei sale asupra victimei, detinutul evita raspunsul si dovedeste egocentrism declarand ca nu ii pasa ce zice lumea.

Nu a apelat vreodata la serviciile psihologului penitenciarului pe care il considera fara utilitate.

Dupa executarea sentintei subiectul planuieste sa se linisteasca 2, 3 luni dupa care trebuie sa gaseasca o modalitate sa faca bani. Vrea initial sa vanda o casa a parintilor de la tara si cu banii obtinuti sa porneasca o afacere. Este constient de faptul ca afara ii va fi greu sa gaseasca o slujba buna datorita cazierului. Totusi nu s-ar putea obisnui sa presteze o munca fizic intensa sau nu tocmai bine platita, preferand banii care se fac usor si nu o slujba in care mai mult sa munceasca pentru altii. Daca insa nu reuseste nimic aici in tara, se gandeste sa incerce si in stainatate.

Care sunt sansele ca el sa revina in penitenciar?

Initial postura subiectului este cam rigida si raspunsurile sunt scurte si doar la obiect. Solicitat insa sa ne povesteasca mai multe despre viata sa, despre desfasurarea evenimentelor ce au dus la condamnare subiectul devine mai deschis, se relaxeaza, pastreaza constant contactul vizual si vorbeste fluent cu un vocabular si exprimare satisfacatoare, caracteristici ce se vor mentine pe tot parcursul sedintei.

Isi recunoaste cu lejeritate contributia la infractiune dar sentimentul culpabilitatii ii lipseste cu desavarsire. Intrebat daca ii pare rau ca a participat la prejudicierea unei personae, subiectul raspunde afirmativ dar nu din perspectiva consecintelor asupra victimei ci din cauza faptului ca a fost prins, empatia fata de victima lipsind cu desavarsire. De asemenea meditatiile legate de actul comis desfasurate pe parcursul penitentei releva egocentrismul subiectului si nu includ deloc regrete pentru imoralitatea faptei comise ci mai degraba modalitati de imbunatatire a modului de actiune, aceste insusiri desprinzandu-se prin indicii indirecte ( Ce sa faci? Trebuie sa faci un ban cumva.) caci de altfel nu declara niciodata fatis ca va recidiva ci doar da de inteles.

Are un cod moral propriu. Respinge orice judecata la adresa lui (nu imi pasa ce zice lumea) si nu este interesat de valorile lumii normale. Nu dovedeste empatie si sociabilitatea lui se extinde atat cat sa aiba in urma acesteia anumite beneficii.

Considera fapta pentru care a fost condamnat ca fiind minora iar pedeapsa este prea mare.

Exista o comoditate in tot ceea ce face. Vrea sa obtina multi bani cat mai usor si fara sacrificii. I se pare un lucru normal insa sa aiba bani si un trai decent. Toate aceste conceptii vor duce in mod sigur la recidive, talharia si furtul fiind o modalitate usoara de a obtine multi bani odata. De altfel din cele povestite, deci este infractor primar, cu astfel de activitati se mai indeletnicise anterior comiterii faptei doar ca nu fusese prins.

Consider ca sederea lui in penitenciar nu va avea efecte corectionale la nivelul comportamentului subiectului, in sensul acesta ar trebui sa existe masuri specializate in vederea unor actiuni de reeducare la nivelul caracterului, al normelor asimilate, al codului moral propriu subiectului impreuna cu strategii de dezvoltare a empatiei.

3) D.C Date personale Varsta: 36 ani stare Civila: casatorit, tata a unei fetite in varsta de 8 ani. Stare de sanatate: buna. Inchis pentru furtAnamneza care este motivul pentru care se afla dupa gratii?

A avut o situatie familiara buna; parintii sai oferindu-i toate cele mai bune conditii de viata. Si situatia financiara a fost una buna; a fost invatat cu banii inca din copilarie fapt ce la determinat sa se apuce de furturi pentru ca pentru el a fost singura solutie de a castiga repede banii.

A absovit 8 clase. Nu are nici o meserie si nici nu a lucrat pentru ca i-a fost mult mai usor sa-si castige banii din afaceri ilegale.

Este condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru talharire alin.3 (moartea victimei), dintre care a ispasit 8 ani si jumatate. A mai fost in penitenciar pentru furt dar avand pedepse mai usoare. Spune ca aceasta pedeapsa i-a schimbat viata. Nu regreta fapta pe care a savarsit-o. Singurul lucru care ii lipseste este fetita lui, pe care o iubeste foarte mult.

Nu stie ce va face atunci cand isi va termina pedeapsa pentru ca nu a muncit niciodata si nu are nici o calificare.

Fire predominant extravertita, comunicativa are foarte multi prieteni care la sprijit si il sprijina si acum, dar ii sprijina foarte mult si familia. Are un vocabular redus; Stapaneste regulile de baza ale comunicarii, structurand bine enuntul. Se vede ca este o persoana trecuta prin viata, si cunoaste foarte bine legile ilegalitatilor.

Ceea ce am putut concluziona este faptul ca era foarte atent la ceea ce spunea astfel incat sa para o persoana iubita de toata lumea, o persoana care nu ar face rau nimanui, o persoana care are o parere foarte buna despre el si a cautat tot timpul sa evite adevaratele raspunsuri, facandu-se ca nu intelege intrebarea pentru a avea timpul necesar gasirii raspunsului care sa nu-l puna intr-o lumina defavorabila.

4. M. D.

Date biografice varsta de 27 de ani

nascut in Tulcea

inchis in Penitenciarul Poarta Alba pentru furt de autoturisme

pedeapsa de 5 ani din care a ispasit pana acum 3 ani si jumatate.Anamneza care este motivul pentru care este in peniotenciar?Mihai ne-a povestit ca este inchis pentru o fapta pe care nu a comis-o, fiind victima a imprejurarilor deoarece el nu furase masina cu pricina proprietate a fiului sefului sau din acea perioada. El afirma ca seful sau ii imprumutase masina pentru a face un drum pentru a-si rezolva niste probleme la Brasov dar ca fiul acestuia o daduse furata la politie. Seful sau nu a mai recunoscut faptul ca i-a imprumutat masina si astfel el a ajuns sa fie inchis pentru aceasta fapta. Intrebat fiind despre familia sa, el ne-a spus ca nu este casatorit dar ca avea o prietena atunci cand a fost inchis dar care l-a parasit la putin timp dupa. Le are insa pe mama si pe sora lui alaturi de el, cele doua vizitandu-l destul de des, de trei ori pe luna. Cerandu-i parerea despre ce inseamna sa fii detinut, Mihai spune ca sederea in penitenciar este o lectie de viata si ca cel mai mult aici ii lipseste intimitatea. Stand intr-o camera de 12 detinuti, acesta spune ca primul lucru pe care il va face cand va ajunge acasa va fi o baie prelungita in cada. Subiectul marturiseste ca s-a obisnuit cu viata in inchisoare dar ca abia asteapta sa isi recupereze libertatea. Mihai este un tip foarte comunicativ si sociabil povestind foarte multe detalii despre viata lui dinaintea acesteia din inchisoare. Meseria pe care o practica el inainte de a fi inchis era aceea de sef de sala la un restaurant din Bucuresti, fiind calificat ca barman-ospatar-bucatar si de asemenea de mecanic-auto. Mihai nu pare afectat de trecerea timpului in inchisoare, pastrandu-si optimismul, sperand ca atunci cand va fi eliberat sa poata sa-si gaseasca un loc de munca si sa poata duce o viata normala. Mihai spune ca a reusit sa isi faca tovarasi in inchisoare, printre colegii de celula dar ca viata in inchisoare este dura, aici existand legea fiecare pentru el. El crrede ca s-a integrat destul de bine in comunitatea de dupa gratii astfel incat a reusit sa isi faca sederea acolo mai usoara posedand un telefon mobil si o data, chiar un laptop. Petrecandu-si majoritatea timpului uitandu-se la televizor, el este microbist, un infocat sustinator al echipei Steaua. Mihai regreta foarte mult ca a ajuns in detentie si ca intentioneaza sa fie foarte atent si precut in ceea ce va face pe viitor astfel incat sa nu se mai intoarca niciodata acolo.

5) M. D.

Date personale

31 de ani;

nascuta in Agigea in 1975;

are un frate care este plecat din tara si o sora care lucreaza ca bucatareasa;

parintii traiesc;

parintii au absolvit amandoi scoala generala;

a fost casatorita si a avut o fetita (decedata) in urma acestui mariaj;

are o a doua fata de 3 ani rezultata din concubinajul cu alt barbat;

este divortata;

a absolvit 8 clase;

a lucrat putin timp ca vanzatoare;

este condamnata pentru omor calificat asupra propriei fice;

condamnarea este de 18 ani(cu efectuare 13 ani si 6 luni) din care a executat 1 ani si 7 luni;

in acest penitenciar se afla de 3 luni;

se afla sub tratament cu Zoloft (antidepresiv).

Date din anamnezaPovestea de viata a detinutei este intens presarata cu evenimente violente si traumatizante.

Pe cand avea 8 ani, ea povesteste ca a fost dusa in padure si violata de fratele tatalui. Intoarsa acasa cu rani vizibile marturiseste parintilor cele petrecute dar acestia considera ca e mai bine sa nu ia nicio actiune impotriva unchiului pentru a nu crea un scandal. Nici relatia cu tatal nu era tocmai una benefica, acesta fiind foarte violent cu intreaga familie.

Dupa incidentul cu violul femeia, atunci copil, a incercat sa se sinucida prin spanzurare dar mama a intervenit si a salvat-o.

La 16 ani a urmat o alta tentativa de suicid, cu otrava de soareci. Se saturase de viata. Sustine ca tatal o batea frecvent fara motiv intemeiat, o chinuia sau chiar o alunga din casa, fiind acum, ca si mai inainte principala fiinta asupra careia se revarsa furia acestuia (fratele si sora se casatorisera deja). Se simtea neiubita, desi mama incerca sa ii fie aproape. Scapa si de data aceasta.

La 17 ani isi cunoaste primul sot (18 ani) cu care se casatoreste in scurt timp pentru a scapa de mediul de acasa. Tot acesta este si momentul cand isi manifesta agresivitatea fata de tatal ei pana aici ti-a fost, amenintandu-l chiar cu moartea. Cu sotul I-a fost bine la inceput, dar dupa circa 2 nai acesta s-a schimbat, a inceput sa bea si sa merga la alte femei.

La 20 de ani, pe cand era insarcinata cu primul copil in luna a 8-a, se desparte de sot. Tatal ei nu este de acord cu alegerea facuta si nu o primeste acasa asa ca este nevoita sa se interneze cu 2 luni inainte de nastere in spital unde va primi vizite doar de la mama (fara ca tatal sa stie). Povesteste ca s-a chinuit foarte mult in spital, ca mereu era sfatuita sa isi de-a copilul spre adoptie dar ea refuza. Naste fara evenimente fetita (Bianca Marinela).Tatal copilei nu o viziteaza niciodata si accepta abia intr-un tarziu sa recunoasca maternitatea. Nu plateste pensie alimentara.

Intr-un final Mariana este acceptata de tata acasa unde insa are iar o tentativa de sinucidere si din nou este salvata de mama.

Dupa 3 ani il cunoste pe Silviu (46 ani) cu care va intra in concubinaj in scurt timp in ciuda convingerilor anterioare ca nu va mai avea de-a face cu vreun barbat. Silviu avea si el o fata de 14 ani dintr-o casatorie anterioara. El era un intelectual, avea venituri frumoase, lucra la Centrala Atomoelectrica Cernavoda (operator). Din acest concubinaj va rezulta inca o fetita.

Viata in acest concubinaj a fost linistita si frumoasa pana la momentul mortii fetitei.

Desfasurarea evenimentelor pentru care a fost condamnata

Femeia neaga inca de la inceput savarsirea faptei apoi trece la povestirea evenimentelor. Intr-o seara a lunii mai 2003 subiectul lucrand pana tarziu in acea zi a decis sa ramana la parintii ei in Agigea si sa nu mai mearga noaptea pana in Constanta unde locuia cu chirie impreuna cu concubinul si copiii. Pe la 2 noaptea insa este trezita de vizita concubinului ei, agita si foarte dornic sa o ia acasa cu masina personala pentru ca unul dintre copii nu se simtea prea bine.

In mod ciudat, pe podul de la Agigea Silviu opreste si ii cere sa coboare ca trebuie sa mai astepte pe cineva. Numai ca acel cineva s-a dovedit a fi politia care fara prea multe explicatii au arestat-o pentru uciderea Biancai, despre care ea nu a avut nicio cunosti