presentation valorificarea resurselor studenti

152
Valorificarea resurselor economice şi impactul asupra mediului Lector univ. dr. Andreea- Loreta Cercleux Cursul I

Upload: alexandru-miroiu

Post on 03-Jul-2015

209 views

Category:

Documents


4 download

TRANSCRIPT

Page 1: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Valorificarea resurselor economice şi impactul asupra

mediului

Lector univ. dr. Andreea-Loreta Cercleux

Cursul I

Page 2: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Definiția și locul geografiei economice

• Geografia are ca obiect identificarea, descrierea și structurarea relațiilor spațio-temporale care se stabilesc între diferitele geosfere.

• Geografia economică studiază spațiul unde se produc bunurile și serviciile, spațiul fluxurilor pe care le generează acestea, ca și factorii de producție, condițiile și resursele necesare punerii în valoare a acestora.

Page 3: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Definiția și locul geografiei economice

• Geografia economică este una din principalele ramuri ale geografiei umane.

• Spre deosebire de geografia fizică, pentru care omul, habitatul său şi activităţile desfăşurate de către acesta, constituie unul din elementele explicative ale evoluţiei mediului, geografia umană ia în calcul influenţa mediului ca unul din elementele explicative ale formelor de amenajare a teritoriului de către societăţile umane. Cele două puncte de vedere nu sunt contradictorii, ci complementare, fiind singura modalitate de a menţine unitatea geografiei prin atenţia acordată raporturilor dintre om şi mediu.

• Geografia economică = ramura geografiei umane care studiază sursele de existență și care operează cu modelele spațiale ale producției, distribuției și consumului de bunuri și servicii. Localizarea resurselor, amplasarea acestora, locul de prelucrare și distribuire, examinarea unor activități legate de rețeaua mijloacelor de transport și comunicații, extracția și exploatarea resurselor naturale, producția diverselor bunuri materiale, comerțul și serviciile de informatică, consultanță, cercetare, acțiunile autorităților care au impact asupra tipurilor de activități economice intră în sfera preocupărilor acestei ramuri a geografiei umane (Nicu Aur și Cezar Gherasim, 2002).

Page 4: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

GEOGRAFIE UMANĂ

G. AȘEZĂRILORUMANE

G. ECONOMICĂ

G. SOCIALĂ

G. POLITICĂ

G. CULTURALĂ

G. ISTORICĂ ȘITOPONIMIE G.

G. POPULAȚIEI

G. URBANĂ

G. RURALĂ

G. RESURSELOR

G. TRANSPORT.

G. AGRICULTURII

G. INDUSTRIEI

G. SCH. ECON.

G. TURISMULUI

G. COMPORTAM.

G. MEDICALĂ

G. LINGVISTICĂ

ETNOGEOGRAFIE

G. ELECTORALĂ

G. CULT. UMANE

G.CONFESIONALĂ

Dicționar de Geografie Umană, 1999

Page 5: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Geografia economică - ramură interdisciplinară

• Geografia economică se dezvoltă într-un context interdisciplinar, dominat de ştiinţele economice şi cele sociale, și totodată strâns legat de ştiinţele explicative, pornind de multe ori de la modele teoretice create de economişti: modelul rentei funciare (von Thünnen 1826), modelul localizării activităţii industriale (Weber 1909), teoria locurilor centrale, care explică localizarea serviciilor (Christaller, 1933, Lösch, 1940) etc.

• Geografia economică a devenit indispensabilă acţiunilor de planificare teritorială, studierea impactului pe care îl pot avea activităţile economice devenind o practică obişnuită.

Page 6: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Mediul înconjurător și dezvoltarea durabilă

• Mediul = natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile. (DEX, 1998)

• Mediul = ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care, acționând în diferite moduri, generează o anumită ambianță ecologică, în general favorabilă miracolului Terrei – viața; ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei sau totalitatea factorilor naturali și a celor creați prin activități umane, care, în strânsă interacțiune, influențează echilibrul ecologic, determină condițiile de viață pentru om și cele de dezvoltare în ansamblu a societății umane. (Dicționar de protecția mediului, 1997)

• Mediul înconjurător = spațiul în care omul este componentul principal al sistemului, în care elementele cadrului natural se întrepătrund cu cele construite sau modificate de acesta; spațiul în care omul, ca parte a sa, îl studiază și îl modifică mai mult sau mai puțin în conformitate cu interesele de moment sau de viitor, un spațiu cu extindere deosebită ce-i asigură condiții de viață, muncă, nevoi spirituale. (Dicționar de Geografie Umană, 1999)

• Dezvoltarea durabilă = concept care definește o formă de creștere economică prin care este asigurat un nivel corespunzător de bunăstare nu numai pe termen scurt sau mediu, ci și pe termen lung. Dezvoltarea este durabilă dacă răspunde necesităților curente ale societății, fără a pune în pericol perspectivele pentru generațiile viitoare.

Page 7: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Mediul înconjurător și dezvoltarea durabilă

• Dezvoltarea durabilă = înţelegerea structurii sistemice a lumii care, printr-o funcţionalitate echilibrată, asigură menţinerea durabilităţii structurilor naturale, a resurselor necesare vieţii şi poate garanta libertatea politică sau securitatea umanităţii la orice nivel; fundamentat la convenţia ONU asupra mediului şi dezvoltării (Rio de Janeiro în 1992), acest concept nu este decât rezultatul unor preocupări anterioare, generate de observarea unui decalaj între potenţialul resurselor naturale şi dezvoltarea economică.

• În fond, dezvoltarea durabilă este strâns legată de alte două concepte moderne: creşterea economică (care impune existenţa unor limite ale creşterii) şi dezvoltarea umană.

- Creşterea economică pune accent pe relaţia directă dintre sporirea producţiei economice şi dezvoltare, prima fiind considerată o condiţie a celeilalte.

- Dezvoltarea umană presupune calitatea vieţii şi respectarea drepturilor naturale ale individului, între care libertatea politică este cea mai importantă. Realizarea acestui obiectiv presupune eliminarea unor tare tradiţionale ale societăţii, printre care sărăcia este cea mai acută.

• Dezvoltarea durabilă integrează creşterea raţională şi dezvoltarea umană, vizând trei obiective principale: respectul integrităţii mediului, dezvoltarea prin eficienţă economică şi garantarea justiţiei sociale, inclusiv a drepturilor generaţiilor viitoare.

Page 8: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Resursele și activitatea economică

• Resursele naturale = totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor și pădurilor de care dispune o țară. (DEX, 1998)

• Resursele naturale, împreună cu cele umane, formează resursele primare, alături de care, o importanţă deosebită revine resurselor economice derivate, care reprezintă rezultatul folosirii şi acumulării resurselor primare, potenţând eficienţa utilizării tuturor resurselor economice.

• Resurse economice = totalitatea elementelor mediului ce pot fi folosite în activitatea umană.

Page 9: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Resursele și activitatea economică

• Resursele economice = ansamblul elementelor care sunt efectiv utilizate pentru producerea şi obţinerea de bunuri materiale şi servicii; acestea au un caracter limitat şi trebuie folosite în mod raţional.

• Activitatea economică = proces complex ce reflectă faptele, obiceiurile şi hotărârile pe care le iau oamenii în ceea ce priveşte atragerea şi întrebuinţarea resurselor economice în scopul producerii, circulaţiei, repartiţiei şi consumului de bunuri și servicii, în funcţie de interesele şi nevoile economice.

Page 10: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Activitatea economică- sectoarele economiei -

• Sectorul primar: agricultura, piscicultura, silvicultura, industria extractivă;

• Sectorul secundar: industria prelucrătoare și construcțiile;

• Sectorul terțiar: serviciile (transporturi, turism, activități financiar-bancare etc.) și comerțul.

Page 11: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Cursul II

Page 12: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

• Eficacitatea productivă a populaţiei mondiale este inegală şi conduce la apariţia unor puternice dezechilibre între statele dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.

• Economia capitalistă, fondată pe principiul liberei concurenţe şi al iniţiativei individuale, a avut un rol esenţial în formarea sistemului economic mondial modern.

• Evoluția demografică se produce în cadrul structurilor economice contemporane dinamice, aflate sub influența procesului de globalizare economică.

Page 13: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

• Populaţia, împreună cu factorii tehnici şi resursele naturale, constituie baza oricărui sistem economic.

• Analiza repartiției populației pe glob evidențiază importante inegalități spațiale (datorate influenței factorilor naturali, economici, sociali și politici).

• Se dorește conturarea unei civilizații cu un grad mai mare de echitate în ceea ce privește distribuția de capital și de venituri, astfel încât să se reducă diferențele de standard de viață între cei care au și cei care nu au.

Page 14: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Cele mai populate state de pe Glob – populația actuală și estimativă

Stat Populație (în milioane) Stat Populație (în milioane)

Population Reference Bureau, 2008

Page 15: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Principalele creșteri și descreșteri ale populației în perioada 2008-2050

Stat Stat% %

Population Reference Bureau, 2008

Page 16: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Populația mondială

• În condițiile în care populația mondială evoluează de la 2,5 miliarde în 1950 la 6,7 miliarde în 2008, ponderea populației din țările în curs de dezvoltare din Africa, Asia și America Latină a crescut de la 68% la peste 80%. India și China, fiecare cu peste un miliard în 2008, reprezintă împreună aproximativ 37% din total. Având la bază estimările pentru 2050, această tendință va continua pentru țările aflate în curs de dezvoltare. Ponderea populației la nivelul țărilor mai avansate ar trebui, conform previziunilor, să scadă de la 18% în 2008 la mai puțin de 14% în 2050. Populația Africii, care înregistrează în prezent cea mai ridicată rată de creștere demografică va reprezenta conform estimărilor 21% din totalul populației mondiale până în 2050, față de 9% în 1950.

Page 17: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Populația mondialăPopulație (mld)

India

China

Africa

Alte state slab dezvoltate

State dezvoltate

Sursa: Date ONU, 2006

Page 18: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Populația din mediul urban (%)

S.U.A.

Nigeria

China

India

Populația urbană este în prezent majoritară la nivelul multor țări dezvoltate.Jumătate din populația mondială locuiește în mediul urban față de mai puțin de 30% în 1950. Mai puțin de 15% dintre locuitori locuiau în mediul urban în Nigeria și China în 1950, și puțin mai mult în India. Deși populația urbană a crescut în timp, astăzi aceste țări rămân profund rurale. India, deși are orașe de dimensiuni impresionante (Bombay, Calcutta și New Delhi), rămâne tot o țară profund rurală (mai puțin de 30% populație urbană).

Sursa: Date ONU, 2007

Page 19: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Corelația dintre ratele anuale de creștere demografică și ratele de creștere a PIB-ului/locuitor, în perioada 1975-2004

La nivel mondial, o rată de creștere demografică mai importantă este corelată unei rate de creșteri economice mai scăzute, dar această asociere variază în funcție de

regiunile geografice și nivelul veniturilor.

Population Reference Bureau, 2007

Page 20: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Dezvoltarea umană

• Dezvoltarea umană, conform P.N.U.D. (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), semnifică acele capacităţi şi îndreptăţiri ale oamenilor de a-şi alege şi urma propriile opţiuni în toate domeniile vieţii. În dimensiunea sa globală, acest concept integrează îngrijirea sănătăţii, educaţia, religia, un nivel de viaţă decent şi libertatea politică. Totodată, dezvoltarea umană nu se reduce numai la aceste aspecte ale vieţii. Identităţile culturale ale indivizilor trebuie recunoscute, fiind în obligaţia statului de a le acorda o atenţie majoră. Indivizii trebuie să fie liberi în exprimarea propriilor identităţi, fără a fi victimele discriminării în diferitele domenii ale existenţei lor.

• Situaţia dezvoltării umane în lume este inegală: anumite regiuni înregistrează creşteri fabuloase, în timp ce altele stagnează şi, chiar mai mult, se afundă într-o agravare a sărăciei. Astfel, s-a ajuns la concluzia că planeta nu va putea ajunge la un echilibru şi la o stabilitate decât numai în momentul în care toate ţările, bogate sau sărace, se vor angaja pentru punerea în aplicare a unui pact mondial pentru dezvoltare al cărui scop va fi lărgirea sferei oportunităţilor oferite întregii populaţii.

Page 21: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Indicele dezvoltării umane

În funcţie de nivelul de dezvoltare umană, ţările sunt grupate în trei

categorii (situația din 2004):

a) ţări cu o dezvoltare umană ridicată (indice egal sau mai mare de 0,800), în număr de 55, dintre care se remarcau în ordine descrescătoare: Norvegia, Suedia, Australia, Canada, Olanda;

b) ţări cu o dezvoltare umană medie (indice cuprins între 0,500 şi 0,799), în număr de 86, aici detaşându-se: Bulgaria, Fed. Rusă, Libia, Malaysia, Macedonia. România se afla în clasament pe locul 69;

c) ţări cu o dezvoltare umană redusă (indice mai mic de 0,500), ce însuma 36 de state; dintre acestea, valori mai aproape de 0,500 deţineau Pakistan, Togo, Congo, Lesotho şi Uganda.

Page 22: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Indicele dezvoltării umane

Page 23: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Indicele dezvoltării umane

ţări cu prioritate absolută

ţări prioritare

nu există informaţii

2004

Page 24: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Populația și dezvoltarea

În ce măsură mărimea populației și ritmul de creștere afectează creșterea economică ?

Trei ipoteze:a) Viziunea pesimistă: creșterea demografică rapidă reduce dezvoltarea. Această

optică a contribuit la finanțarea politicilor și programelor de planificare familială în anii 1960;

b) Viziunea optimistă: creșterea demografică rapidă poate încuraja prosperitatea economică prin aportul de capital uman și intelectual important (anii1970).

c) Viziunea neutră a anilor 1980: a avut la bază cercetări economice care au scos la iveală puține indicii conform cărora creșterea demografică afectează performanța economică. Însă, influența creșterii populației asupra economiei se complică datorită altor factori, printre care ciclurile economice și crizele financiare. Studiile anilor 1990 au demonstrat faptul că dovada efectelor negative ale creșterii demografice se regăsesc la nivelul gospodăriilor. Un studiu mai recent relevă de asemenea un efect ușor negativ al creșterii demografice asupra situației economice și asupra dezvoltării, datorat modificărilor intervenite în structura pe vârste a populației. Comportamentele economice individuale variază în diferite etape ale vieții, iar schimbările de structură a vârstelor pot avea o infleunță profundă asupra performanței economice naționale. Țările cu o pondere ridicată a tinerilor sau a persoanelor vârstnice dependente oferă un procent relativ ridicat de resurse acestor grupe de vârstă, limitând adeseori creșterea economică.

Page 25: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Populația și dezvoltarea

• Însă, țările care cuprind un procent ridicat al populației în vârstă de muncă, vor putea cunoaștere o încurajare a creșterii veniturilor, provenind de la un procent mai larg de populație activă, de la acumularea de capital și de la reducerea cheltuielilor pentru persoanele dependente economic.

• Tranziția economică și rolul său asupra dezvoltării economice se petrec diferit la nivel mondial. Țările Asiei de Est, precum Coreea de Sud sau Thailanda, au reușit să depășească diminuarea fecundității spre deosebire de multe țări ale Americii Latine.

• Tranzițiile demografice ale Asiei de Sud, Centrale și de Sud-Est au început mai târziu și au fost mai puțin vizibile precum în Asia de Est. Aceste regiuni încep să cunoască avantajele economice ale schimbării demografice. Orientul Mijlociu și Africa de Nord sunt încă în faze precoce de tranziție demografică și, de fapt, numeroase regiuni ale Africii Subsahariene sunt martore la o regresie minimă a ratelor de fecunditate tradițional crescute.

• Diminuarea mortalității, urmată de scăderea fecundității între 1965 și 1990, au antrenat o tranziție demografică rapidă în Asia de Est. În consecință, populația activă s-a dezvoltat de patru ori mai repede față de populația nonactivă (tineri și persoane vârstnice).

Page 26: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Populația și rolul său în valorificarea resurselor

Populația și dezvoltarea

• Sistemele educaționale solide și schimburile comerciale internaționale în creștere au permis economiilor naționale să absoarbă această generație a « boom-ului » demografic în rândul populației active. Așa cum dovedește cazul Asiei de Est, o scădere a fecundității poate produce condiții pentru o creștere economică. O planificare familială eficace poate accelera tranziția demografică și să valorifice într-un mod pozitiv avantajele economice, scoţând țările din sărăcie. Totodată, o fecunditate în scădere nu garantează prosperitatea. Țările trebuie să construiască politici eficace în alte domenii importante:

■ Sănătate

■ Educație

■ Politica economică

Page 27: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Resursele economice

• Efectuarea oricărei activități economice în scopul satisfacerii nevoilor umane presupune utilizarea cu maximum de eficiență a unor resurse economice, într-o anumită cantitate și de o anumită calitate.

• Resursele economice se împart în trei categorii:

a) Resurse naturale b) Resurse de forță de muncăc) Resurse de capital

Page 28: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Clasificarea resurselor naturale

Resursele naturale : radiația solară, apa, aerul, biomasa vegetală și animală, solul, substanțele minerale din sol și subsol, rocile, combustibilii fosili, minereurile.

– La scară temporală, resursele naturale se împart în următoarele categorii:a) Resurse neregenerabile (convenționale) – minerale şi combustibili fosili;b) Resurse regenerabile (neconvenționale) – energia nucleară, energia solară, energia

geotermică, energia mareelor, a valurilor sau curenţilor oceanici etc. Primele forme sunt utilizate de multă vreme şi constituie încă baza economiei actuale, celelalte sunt abia la începutul exploatării lor raţionale, cu perspective mari datorită caracterului lor regenerabil.

– După stadiul cunoașterii, se disting următoarele resurse naturale :a) Resurse exploatabile (acum și într-o perspectivă apropiată);b) Resurse identificate;c) Resurse ipotetice (fac obiectul activităților de cercetare).

- După modul de utilizare, resursele naturale se clasifică în:a) Resurse comerciale (care au un preț și se negociază pe piață);b) Resurse necomerciale (abundente, gratuite; de ex: deșeurile vegetale).

Page 29: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Cursul III

Page 30: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Geneza și contradicțiile economiei moderne

Economia modernă se află în plină fază de accelerare a mutaţiilor structurilor economice şi a raporturilor internaţionale.

a) Economia capitalistă (de piaţă)

Acest tip de economie este fondat pe principiul liberei concurenţe şi al iniţiativei individuale. Se sprijină pe crearea întreprinderilor care au drept scop îmbogăţirea fondatorului prin utilizarea forţei de muncă salariate, remunerată iniţial la un tarif impus, negociat mai târziu de către organizaţiile sindicale.

Caracteristici: - dominanţa activităţilor industriale şi a serviciilor;- amplificarea importanţei schimburilor, prin stimularea activităţilor diverse şi a speculaţiilor

financiare; - dezvoltarea şi diversificarea consumului;- concurenţa acerbă conduce la crearea holdingurilor, trusturilor, concernelor, cartelurilor, fiecare

dorind o parte cât mai însemnată din piaţa de desfacere. Expansiunea capitalismului a fost stimulată de acţiunile marilor puteri europene:• valorificarea spaţiilor slab locuite din zona temperată a Lumii Noi, prin producţia de materii prime

agricole la preţuri coborâte de către colonişti furnizaţi de excedentul populaţiei europene aflată în plină explozie demografică (sec. XVII-XIX);

• organizarea politico-militară a întreprinderilor europene de exploatare a resurselor naturale din ţările tropicale, utilizând structurile sociale şi forţa de muncă locală.

Page 31: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Geneza și contradicțiile economiei moderne

b) Economia de tip comunist

Apariţia acesteia a fost generată de crizele succesive ale economiei capitaliste şi de exacerbarea conflictelor imperialiste. La baza sa stă ideologia comunistă care substituie profitul privat unei finalităţi sociale distributive. Dintre căile de impunere a acestui tip de economie modelul sovietic s-a remarcat prin durata şi impactul său.

Caracteristici: - crearea unei puternice industrii de echipament, puternic angrenată în aplicaţiile

militare (industria grea), în paralel cu colectivizarea agriculturii şi înlocuirea serviciilor private prin servicii publice controlate strict;

- este o economie strict planificată, centralizată şi dirijată de un aparat birocratic politico-economic supradimensionat al cărui scop declarat era crearea unei economii puternice, capabile să concureze economia capitalistă;

- mobilizarea excesivă a resurselor şi concentrarea investiţiilor în industria grea, în dauna producţiei de bunuri şi a agriculturii a condus la apariţia unui decalaj între producţie şi consum;

- piaţa relativ închisă creată de ţările comuniste a perturbat sistemul comercial al statelor capitaliste, în consecinţă apărând noi pieţe, extrem de dinamice, în imediata vecinătate (dragonii şi tigrii din sud-estul Asiei, Turcia, Grecia sau statele latino-americane şi cele arabe petroliere etc.).

Page 32: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Geneza și contradicțiile economiei moderne

c) Decolonizarea

Este cel mai important eveniment politic produs după 1945 în fostele state coloniale grevate de probleme sociale şi economice insurmontabile.

Caracteristici:- decalaj faţă de statele dezvoltate;- slabă coeziune naţională, precaritate a pieţei interne și nivel redus al instrucţiei şi asistenţei

sanitare;- incapacitatea asigurării de locuri de muncă populaţiei aflată într-o spectaculoasă explozie

demografică; - naţionalizarea unor resurse de mare interes (petrol, minereuri) a atenuat criza dar în cele mai

multe cazuri aceste măsuri au fost înăbuşite prompt de către statele dezvoltate prin boicoturi, blocade şi sancţiuni;

- evoluţiile economice din ultimele două decenii au produs diferenţieri majore între fostele state coloniale;

- statele cu resurse bogate sau aflate în proximitatea pieţelor de desfacere occidentale s-au detaşat treptat, având deja structuri economice moderne (America Latină şi statele arabe petroliere), spre deosebire de Africa Subsahariană sau unele state sud-asiatice, dominant agricole;

- o categorie aparte sunt noile state industriale, care s-au apropiat şi mai mult de standardele occidentale (Coreea de Sud, Taiwan, Singapore etc.). Cei doi mari giganţi demografici, China şi India, se disting prin coexistenţa unor regiuni subdezvoltate cu regiuni deja puternic ancorate în circuitele mondiale.

Page 33: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Geneza și contradicțiile economiei moderne

d) Globalizarea

• Convergenţa sistemelor economice locale stă la originea globalizării. Treptat, aceste sisteme au intrat într-o interacţiune profundă creându-se sistemul economic mondial în care rolul principal l-au avut europenii. S-a impus astfel un model universal de organizare socială, economică şi adesea culturală, prin colonizare sau dominaţie politică.

• Acest proces de extindere la scară planetară este cunoscut sub numele de mondializare, manifestat iniţial doar la nivelul schimburilor economice, stimulate de răspândirea unor moduri de consum care necesitau resurse complementare. Ulterior mondializarea a cuprins şi fluxurile de capital, reţelele de comunicaţii, schimbul de idei şi de bunuri culturale, pe fondul unei mobilităţi tot mai accentuate a populaţiei. Omogenizarea producţiei şi a consumului sub efectul constituirii unor mari corporaţii, trusturi, cu activităţi extinse la nivel mondial s-a produs după 1950. Pentru a elimina ingerinţele acestora în echilibrul pieţelor de materii prime, capital, resurse umane etc. au fost create organisme de anvergură mondială al căror scop este tocmai eliminarea oricăror dezechilibre.

• Dintre acestea, ONU se distinge ca un instrument al noii ordini mondiale, pe toate planurile. Procesul de integrare multiplă în structurile mondiale, în scopul asigurării dezvoltării durabile şi evitării unor disfuncţii majore ale geosistemului, ca formă completă a mondializării, este cunoscut sub numele de globalizare. Acest proces a cuprins după 1950 toate statele lumii, fiind încă în curs.

• Principalii beneficiari par deocamdată tot statele dezvoltate ale căror interese nu coincid decât rareori cu cele ale statelor în curs de dezvoltare.

• Globalizarea ca proces social-economic de anvergură al epocii contemporane este inevitabilă.

Page 34: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rolul globalizării

A introdus mutaţii tehnice: • Industria, ca principală ramură ce înglobează inovaţiile tehnologice, s-a transformat profund în

statele dezvoltate devenind o activitate tot mai puţin consumatoare de forţă de muncă şi în care cheltuielile de transport s-au diminuat în favoarea celor legate de promovare (marketing), formele de localizare modificându-se radical.

• Domeniul transportului de mărfuri a cunoscut transformări importante legate de reducerea duratei de transport, regularitatea şi reducerea costurilor, vizibile în apariţia transportului multimodal şi intermodal (containerizare), vector al mondializării economiei prin sistemele de transbordare de la un mod de transport la altul.

• Telecomunicaţiile au produs o veritabilă revoluţie prin transmiterea automată a informaţiei la distanţă, au permis delocalizarea anumitor funcţii dar şi segmentarea spaţială a activităţilor. Mijloacele de telecomunicaţii au fost dublate recent de mijloacele telematice (transfer de fişiere, documente etc.).

A determinat mutaţii economice şi sociale, care cuprind trei etape succesive:- internaţionalizarea (dezvoltarea fluxurilor de export);- transnaţionalizarea (dezvoltarea fluxurilor de investiţii);- formarea economiei globale (apariţia reţelelor mondiale de producţie şi schimb).• Globalizarea economiei a avut ca efect şi separarea tot mai vizibilă a două mari categorii de

firme: marile grupuri economice şi întreprinderile mici şi mijlocii (IMM). • Mutaţiile au acţionat inevitabil asupra localizării activităţilor, producându-se o regrupare a

industriilor şi serviciilor în parcurile industriale sau tehnologice, vectori ai implantării inovaţiilor.

Page 35: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Cursul IV

Page 36: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Industria și resursele• De origine latină, conceptul este asimilat termenului de invenție în

dicționarul lui Trévoux din 1743. Mai târziu, această definiție calitativă a evoluat către definiții mult mai complexe: „industria, în sensul transformării materiilor prime, a apărut din punct de vedere economic peste tot, fiind o activitate destinată acoperirii nevoilor proprii ale unei comunități de oameni” (Max Weber, 1923).

• Perioada revoluțiilor industriale a corespuns unei diversificări a sensului industrial în literatura de specialitate, urmată de o interpretare a conceptului, cu precădere din punct de vedere al cunoașterii activității în sine, și mai puțin prin prisma unei ramuri economice.

• În 1815, J.-B. Say definește industria ca fiind o activitate de producție la nivel general. Tot în acel an, noțiunea este și mai mult aprofundată până la ideea de prelucrare a materiei, concepție ce aparține lui J. A. Chaptal.

Page 37: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Industria și resursele• „Întreprinderea industrială, sau firma, este în primul rând locul unde

produsele pe care le consumăm sunt fabricate, investițiile sunt realizate, veniturile sunt repartizate, noile locuri de muncă sunt create și dinspre care sunt exportate produse care condiționează echilibrul comercial al națiuniiˮ (Dicționar de geografie, Baud P., Bourgeat S., Bras Catherine, 1997).

• Mai mult, întreprinderea este „o unitate economică cu autonomie juridică care combină factorii de producție pentru a produce bunuri sau servicii destinate vânzării pe piațăˮ (Beitone A., Cazorla A., Dollo C., Drai A.M., 2001).

• Conform altei definiții, „întreprinderea, ca și organism complex, alcătuit din multiple părți interconectate în evoluție permanentă sub acțiunea mediului și a conducătorilor săi este asimilabilă unui sistemˮ (Darbelet M., Izard L., Scaramuzza M., 1990).

Page 38: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Industria și resursele

Page 39: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Factori de localizare a industriei

Spre deosebire de începuturile industriei, în prezent, nu factorii de localizare sunt aceia care atrag industriile, ci dimpotrivă industriile sunt cele care îi «creează», ajungându-se în final la forme de localizare.

Factorii de localizare a activităţilor industriale pot fi grupaţi în trei categorii:• factori fizico-geografici – condiţiile naturale nu reprezintă întotdeauna un

factor decisiv în procesul de localizare a industriei deoarece inovaţiile tehnice pot crea condiţii propice desfăşurării acesteia;

• factori demografici – populaţia, atât din punct de vedere cantitativ (număr, repartiţie, densitate), cât şi din punct de vedere calitativ (structuri geodemografice, grad de instruire).

• alţi factori – gama factorilor care intervin în localizarea industriei este destul de diversificată. De aceea, alături de aceste două categorii principale, alţi factori au un rol decisiv în procesul de localizare: costul minim de producţie, inovaţiile tehnice, elementele de ordin administrativ (ex: zonele libere = relaxare fiscală), prezenţa universităţilor şi a institutelor de cercetare, proximitatea pieţei de desfacere etc.

Page 40: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

În anul 1979, Leţea I. şi Ungureanu Al. introduc o regionare a industriei la nivel naţional, de la cea mai mică formă (întreprinderea) până la treapta superioară (regiunea industrială):

• întreprinderea industrială = unitate teritorială de producţie

• centrul industrial = grupare de mai multe întreprinderi cu sisteme proprii de aprovizionare şi desfacere

• zona industrial-urbană = părţi ale teritoriului oraşului unde există o concentrare de industrii

• nodul industrial = teritoriu restrâns cu o producţie industrială importantă (specializată sau complexă)

• regiunea industrială = treapta superioară a ierarhiei

Page 41: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

• Zonele industriale sunt menţionate încă din secolul al XIX-lea şi pot ocupa suprafeţe variabile, de la 1ha la peste 1.000 ha. Zona industrială apare definită în literatura franceză de specialitate astfel: mari suprafeţe situate în interiorul oraşului sau la periferia acestuia, cu folosinţă industrială, dar care pot include de asemenea şi spaţii comerciale en-gros, service-uri auto, cât şi alte categorii de servicii („1.001 mots et abréviations de l'Environnement et du Développement Durable”, 2003).

• Tot în literatura franceză, precum şi în cea engleză, întâlnim termenul de complex industrial sau de concentrare industrială.

a) Complexul industrial reprezintă o formă de localizare a unei industrii specializate pe o arie restrânsă (diferind astfel de regiunea industrială unde industria se concentrează pe areale extinse); această arie este deservită de transporturi şi facilităţi comerciale şi financiare (Audrey N. Clark, 1998).

b) Concentrarea industrială reprezintă o noţiune ce are la bază analiza ponderii activităţilor unui anumit sector economic, exprimată printr-un anumit număr al întreprinderilor. De exemplu, la nivelul industriei secundare se vorbeşte de concentrare industrială în general atunci când numărul unităţilor este de 50, 100 sau 200. La nivelul unei ramuri industriale, concentrarea este măsurată avându-se în vedere valoarea vânzărilor sau a angajaţilor (Brian Goodall, 1987).

Page 42: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

• Regiunea industrială reprezintă “un spaţiu în care se concentrează activităţile industriale şi unde sunt prezente grupări şi centre cu un coeficient ridicat de industrializare, de urbanizare, de dotare cu căi de comunicaţie, cu resurse umane calificate, cu intense legături economice. Prezenţa unor condiţii diferite de geneză a impus formarea mai multor tipuri de regiuni industriale:

a) regiuni formate pe baza resurselor energetice şi de materii prime (Ruhr, Donbass, Silezia Superioară, Lorena);

b) regiuni urban portuare (New-York, Osaka-Kobe, Shanghai, Buenos Aires);

c) regiuni bazate pe tradiţia meşteşugărească (Flandra, Boemia Centrală, Saxonia, Lyon);

d) regiuni mixte (regiunea Marilor Lacuri, regiunea Volgăi, Los Angeles-San Francisco)” (Dicţionar de Geografie Umană, 1999).

Page 43: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

• Creşterea ponderii factorilor calitativi de localizare implică în prezent amenajarea aşa-numitelor parcuri de activităţi capabile să ofere gama completă de echipamente şi servicii (tehnologice, ştiinţifice, industriale etc.). Forma cea mai avansată a acestora sunt tehnopolii, numiţi şi parcuri tehnologice. Parcurile tehnologice au apărut în S.U.A. la începutul anilor 1950, răspândindu-se mai târziu în lumea întreagă. La început, definiţia termenului de parc tehnologic se focaliza pe aspectul real al conceptului de parc: universităţi, spaţii de birouri, facilităţi de cercetare pentru afaceri. Cu timpul, definiţia a evoluat cuprinzând şi alte caracteristici: dezvoltarea economică şi transferul de tehnologie.

• Termenii utilizaţi pentru a exprima acest tip de localizare diferă de la o ţară la alta. Dacă în S.U.A. se foloseşte termenul de “parc tehnologic”, ”parc de cercetare” şi “parc tehnologic şi de cercetare”, în Marea Britanie se utilizează mai des termenul de “parc ştiinţific”, iar în Franţa acela de “tehnopol”. Alţi termeni sinonimi: parc pentru business, cyber parc, hi-tech parc, parc industrial, centru de inovare, incubator tehnologic.

Page 44: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

• Tehnopolul în literatura franceză de specialitate reprezintă o structură de dezvoltare economică, susţinută în general de colectivităţile locale. Scopul structurii este de a promova şi de a dezvolta inovaţiile în teritoriile respective. Modelul în apariţia parcurilor tehnologice l-au constituit câteva zone industriale din S.U.A. – autostrada 128 la Boston, Silicon Valley la sud de San Francisco, pe terenurile Universităţii Stanford. Mai târziu, acestea s-au extins in Europa: Marea Britanie (Cambridge), Franţa (Sophie-Antipolis, Paris-Sud, Nice, Grenoble, Angers), chiar în Federaţia Rusă (Akademogorodok, lângă Novosibirsk). În Asia un important tehnopol este Tsukuba, din Japonia.

• Analiza localizării arată că ¾ din parcurile tehnologice se găsesc în oraşe sau in spaţiul suburban foarte apropiat. Oraşele mari (peste 1 milion de locuitori) deţin 24% din numărul total de parcuri tehnologice, iar cele mici (sub 500.000 locuitori) au cea mai mare pondere: 44%. In apropierea oraşelor (25- 30 km) se află 24% din aceste parcuri, iar în ariile neurbane 1%.

Page 45: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

Tehnopolul Sophie-Antipolis

Tehnopolul Chasseneuil-du-Poitou

Page 46: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

Tehnopol din Angers

Tehnopol din Bratislava

Page 47: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

Tehnopol din Edinburgh Ester Tehnopol, Limoges

Page 48: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

Tehnopol din Troyes

Page 49: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

Tehnopol din Besançon

Page 50: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Forme de localizare a industriei

• În Franţa există 41 de tehnopoli, Sophie-Antipolis fiind cel mai mare parc tehnologic. Apariţia sa în 1969 a fost rodul unei colaborări strânse între autorităţile departamentului Alpes-Maritimes, stat, regiunea Provence – Alpes – Côte d’Azur, precum şi primele cinci comune iniţiale (Biot, Valbonne, Mougins, Vallauris şi Antibes).

• Pentru Franţa, aceste parcuri s-au născut din necesitatea de rezolvare a ecuaţiei cercetare-dezvoltare şi de a furniza economiei naţionale o reţea nouă şi extinsă de IMM-uri legate de industriile de vârf.

• Se observă tendinţa de formare a unor poli externi de dezvoltare în sectoarele cu tehnologie avansată în zonele situate marginal faţă de nucleul central – cazul Franţei.

• Aceste parcuri vor constitui puncte de plecare pentru formarea unor noi sisteme urbane (se conturează axa mediteraneeană Barcelona- Toulouse- Montpellier –Lyon -Grenoble – Marsilia - Nisa – Genova – Torino).

Page 51: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Factori de localizare a industriei în Franța – evoluție

Page 52: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Actorii participanţi în cadrul procesului de localizare a formelor industriale în Franţa

Page 53: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Cursul V

Page 54: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de petrol

• Rezervele de petrol sunt apreciate la 168 mld.t şi, faţă de nivelul consumului mediu mondial din ultimii ani, ar putea asigura consumul global pentru o perioada de 40 – 41 ani. Sunt însă diferenţe foarte mari între regiunile globului: Africa de 13 ani, Asia de 81 ani, Europa de 30 ani, America de Sud de 9 ani şi America de Nord de 18 ani.

Page 55: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de petrol

• Volumul rezervelor sigure de petrol a crescut permanent în acest secol, cu ritmuri diferite, datorită descoperii unor noi câmpuri petrolifere, reevaluării mărimii unor zăcăminte, măririi coeficientului de recuperare din zăcământ.

• O creştere mare s-a înregistrat în perioada 1950 – 1970 când rezervele sigure au urcat de la 13 mld.t la 90 mld.t.

• La cele 168 mld.t de petrol se adaugă aproape 360 mld.t rezerve probabile. Nisipurile şi şisturile bituminoase conţin cca. 100 mld. tone petrol rezerve probabile. Aceste rezerve adăugate la cele din zăcămintele de petrol sunt considerate, într-o anumită măsură, suficiente pentru viitorul apropiat. Se speră însă, descoperirea unor zăcăminte în regiunile platformelor continentale sau în regiuni de uscat mai puţin explorate.

Page 56: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de petrol• Rezervele de petrol sunt prezente în peste 70 de ţări ale lumii, dar numai

14 au rezerve mai mari de 1 mld. t.• Producţia mondială de petrol a fost dominată multă vreme de S.U.A. care

în 1930 deţinea - 72% din totalul mondial, - 60% în 1938 şi - 63% în 1946. • Ponderi mai mari aveau ex. U.R.S.S. - 11% în 1938 şi 15% în 1946. • Regiunea Orientului Mijlociu extrăgea în 1946 doar 6% din totalul

producţiei mondiale. În perioada următoare producţia a scăzut mult în S.U.A., şi a crescut foarte mult în Orientul Mijlociu, Africa, America de Sud şi în ex-U.R.S.S.

• În anul 1973, la declanşarea primei crize majore a petrolului, Orientul Mijlociu deţinea 37% din producţie.

• După anul 1974 se produc mutaţii semnificative în ierarhia producătorilor de petrol. Ex. U.R.S.S devine primul producător mondial, S.U.A. trec la exploatarea zăcămintelor din Alaska, iar ţările din Orientul Mijlociu cunosc o scădere a producţiei datorită conflictelor militare din zonă.

Page 57: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de petrol

TARI PRODUCATOARE (2009) MIL.TONE

FED. RUSA 494,2

ARABIA SAUDITA 459,5

USA 325,3

IRAN 202,4

CHINA 189

CANADA 155,7

MEXIC 147,5

VENEZUELA 124,8

IRAK 121,8

KUWAIT 121,3

EMIRATELE ARABE UNITE 120,6

NORVEGIA 108,3

BRAZILIA 100,4

Page 58: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de petrol

• Asia

- avantaje: adâncimile reduse la care se află zăcămintele (o medie sub 2000 m);

- productivitatea sondelor este foarte mare;

- densitatea petrolului este redusă ceea ce permite un grad ridicat de valorificare.

Page 59: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Orientul Mijlociu1. Arabia Saudită (locul 2 în lume la producție): Ghawar (cel mai mare

zăcământ al lumii, cca.11 mld.t rezerve recuperabile; Safanyah (cel mai mare zăcământ submarin), Manyafa;

2. Iran (locul 4 în lume la producție) a exploatat primul petrol din Orientul Mijlociu: Agha Jari și Gach Saran. În zona Golfului Persic exploatările submarine mai importante sunt în perimetrul Darius;

3. Emiratele Arabe Unite (exploatări după 1962, devenind o mare producătoare în ultimii ani): Zakum şi Fateh (exploat. submarine);

4. Kuwait: Burgan (în regiunea sudică - în apropierea Golfului Persic considerat al doilea zăcământ al lumii, cu rezerve de cca 9 mld.t.);

5. Irak: Kirkuk (în N) şi Rumaila (în S);

6. Oman

7. Qatar

8. Bahrain

Page 60: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 61: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Asia de SE și Centrală

• R.P. Chineză: în 2009, a cincea producătoare mondială: provincia Hubei, Daquing (China de NE), Yumen (China de NV) şi în regiunea submarină a Gofului Bo Hai;

• Indonezia (cea mai veche producătoare de petrol din Asia): insulele Sumatra, Kalimantan şi Jawa;

• Malaysia realizează în totalitate producţia de petrol din exploatări submarine (în estul Peninsulei Malaya şi în apropierea teritoriilor deţinute în insula Kalimantan);

• India: în statele Assam, Bihar și Punjab, iar mai nou în zona Golfului Cambay.

• Azerbaidjan (cea mai veche regiune de exploatare a fostei U.R.S.S): în zona submarină a Mării Caspice.

• Kazahstan: în bazinul hidrografic Emba, în Peninsula Mangâşlak şi în platoul continental al Mării Caspice; recent – Tengiz.

Page 62: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 63: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 64: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 65: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 66: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Europa

• 22% din cantitatea totală mondială de petrol

Federaţia Rusă (prima producătoare mondială)

A. În partea europeană: spaţiul dintre Volga şi Ural (Sugurova, Tuimazî, Romaşkino), regiunea Peciora, în apropierea Mării Caspice (Groznîi, Kuban);

B. În partea asiatică: Siberia de Vest în bazinul fluviului Obi, în insula Sahalin;

Norvegia (al doilea producător european): zăcăminte submarine în Marea Nordului (Ekofisk și Eldfisk), pe aliniamentul Marea Baltică – Marea Barents, în zona platoului continental şi în regiunea terestră.

Marea Britanie (al doilea producător european): zăcăminte din sectorul britanic al Mării Nordului (ţiţeiul Brent este cel mai bine cotat pe piaţa mondială): în regiunea centrală a Mării Nordului şi în apropierea insulelor Shetland.

România: între Carpaţi şi Dunăre - Câmpia Română, Podişul şi Subcarpaţii Getici, Subcarpaţii Curburii, Platforma continentală a Mării Negre.

Page 67: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

America de Nord

America de Nord asigură 18% din producţia mondială de petrol.

S.U.A. (a treia producătoare mondială în 2009):

a) regiunea de la Golful Mexic (Louisiana – Texas) cu exploatări mixte în zona deltei fluviului Mississippi, în zona Lake Charles şi respectiv Vernon, Panhandle, Big Lake;

b) regiunea Middlecontinent cu exploatări mai însemnate în statele Oklahoma (Wichita), Kansas şi Arkansas;

c)regiunea vestică în statele California (Bakersfield, San Diego),Colorado, Utah, New Mexico;

d) regiunea peninsulei Alaska cu exploatări terestre şi submarine (Prudhoe Bay - cel mai mare zăcământ din S.U.A.).

Mexic: peninsula Yucatan (Campo de Reform), litoralul vestic al Golfului Mexic (Chicontepec) şi în regiunea submarină a golfului Campeche (Cantarell).

Canada: provincia Alberta, provinciile Columbia Britanică şi Saskatchewan; zăcăminte de ţiţei în delta fluviului Mackenzie şi în platforma continentală a Mării Beaufort.

Page 68: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 69: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 70: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 71: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Africa

Golful Guineea (Nigeria, Gabon, iar mai la sud, Angola).

• Libia: Zelten, Raguba;• Algeria: Hassi Messaoud (în apropierea graniţei cu Libia), dar și în

N şi la S (Edjeleh);• Egipt: Peninsula Sinai (Gemsa şi El Morgan) și zona Golfului Suez

(Ramadan şi Belayim); exploatări mai noi – la vest de Nil – El Alamein;

• Nigeria: exploatări terestre la Eastern Region (Imo River, Wari) şi în Central Western Region, iar cele submarine în dreptul deltei Nigerului (Okan);

• Angola: exploatări terestre în regiunea Cabinda şi importante exploatări submarine în regiunea de nord-vest.

Page 72: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 73: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

America de Sud

America de Sud - în special prin regiunea Mării Caraibilor.

• Venezuela - două regiuni cu zăcăminte deosebite: zona lagunei Maracaibo care asigură cea mai mare parte din producţia ţării şi Oriente cu zăcăminte în bazinul mijlociu şi inferior al fluviului Orinoco;

• Argentina  are exploatări în sudul ţării (Podişul Patagoniei şi Insula Ţara de Foc), în regiunea de nord (Salta) şi în partea centrală (Mendoza).

• Brazilia dispune de zăcăminte importante în statul Bahia şi în regiunea Amazonia, dar cea mai mare parte a producţiei provine din domeniul submarin – Campos Basin.

Page 74: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Prelucrarea petrolului

• America de Nord prelucrează 25% din producţia de petrol (S.U.A. – zona litoralului estic, zona Marilor Lacuri, Golful Mexic, California, Middlecontinent); Canada.

• Fed. Rusă – zona Volga-Ural, Sankt Petersburg, Krasnoiarsk.

• U.E. - Italia – Sicilia, Cagliari în Sardinia, Genova, Milano, Torino; Germania - Köln, Hamburg; Franţa - Dunkerque; Marea Britanie – în zona de vărsare a Tamisei, în sudul ţării Galilor, pe ţărmul Mării Nordului şi la Marea Mânecii; Olanda: Rotterdam şi Amsterdam.

• Asia deţine 25% din capacitatea globală de rafinare

• Japonia - Tokyo, zona Nagoya și în apropiere de Osaka;

• R.P. Chineză - Shaghai, Beijing, Fushun şi Lüda;

• Coreea de Sud - Pusan.

• Orientul Mijlociu – Arabia Saudită, Iran, Kuwait;

• America de Sud - Venezuela în zona Maracaibo și în regiunea Oriente; Brazilia - Recife, Rio de Janeiro, Sao Paulo.

• Africa - Algeria, Egipt, Libia, Nigeria şi Africa de Sud (Durban şi Cape Town).

Page 75: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 76: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Cursul VI

Page 77: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de gaze naturale• Gazele naturale au intrat mai târziu în balanţa energetică. • Folosirea lor ca materie prima în industria chimică este, de

asemenea, relativ recentă. • Importanţa lor este mare datorită puterii calorice (5.000 -

13.500 kcal/m3) şi numărului mare de produse realizate de către industria chimică (îngrăşăminte, mase plastice, negru de fum, acetilenă, amoniac, metanol, aldehidă formică, acid cianhidric, etc.).

• Rolul economic important al gazelor naturale creşte şi prin faptul că pot fi valorificate integral, iar transportul este facil cu ajutorul conductelor la distanţe mari faţă de locul unde au fost exploatate.

• Costurile necesare pentru exploatarea şi utilizarea gazului metan de exemplu, sunt de 8 până la 12 ori mai mici decât pentru cărbune sau petrol.

Page 78: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de gaze naturale

• În 2009, rezervele de gaze naturale au fost apreciate la 187.000 mld.m3 ceea ce înseamnă o acoperire a consumului mondial pentru circa 65 de ani.

• Cele mai mari rezerve sigure sunt deţinute de regiunea Orientului Mijlociu (îndeosebi în Iran şi Qatar).

• Europa are o pondere importantă datorită Federaţiei Ruse care are cele mai mari rezerve din lume, respectiv aproape 24%.

• Africa şi restul Asiei deţin fiecare câte 8%, iar America de Nord doar 5%.

Page 79: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de gaze naturale

Cele mai mari rezerve sigure: Orientul Mijlociu (41%) - Iran şi Qatar

Europa

Fed. Rusă

- cele mai mari rezerve din lume (24%): Bazinul fluviului Obi (Urengoi); zona asiatică a Rusiei deţine 60% din rezerve şi dă 50% din producţie, de aici plecând cel mai însemnat gazoduct (5.600 km) ce ajunge până în Franţa.

- SV M. Ural (Orenburg), zona Volga-Ural (Saratov), pe litoralul mării Kara, bazinul Peciora (Vorkuta).

- Principalele regiuni consumatoare de gaze sunt gruparea industrială din bazinul Moscovei şi zona Uralilor.

Olanda: Groningen; Placid (din Marea Nordului);

Marea Britanie: zona Mării Nordului (Lehman Bank și Wiking);

Norvegia: Ekofisk, Frigg, Cod (platforma continentală a Mării Nordului ).

Germania: Saxonia inferioară şi Bavaria;

Italia: câmpia Padului (Parma, Pavia, Piacenza, Bordolano etc.) şi Sicilia;

România (0,34% din producţia mondială).

Page 80: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de gaze naturale

Restul Asiei

Indonezia – ins. Sumatra şi Kalimantan;

China – regiunea litorală a golfului Bo Hai şi aria cursului inferior al fluviului Huang He;

Pakistan – rezervele din câmpia Indusului, ca şi India, apoi cele de la Islamabad;

Malaysia - în zona continentală, cât şi în cea litorală.

Page 81: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de gaze naturale

America de Nord

S.U.A. (locul I pe glob la producție, urmată de Fed. Rusă):

- sectorul central-sudic în statele Texas şi Louisiana, la est de Mississippi până la Rio Grande (Corpus Cristi, Texas City, Beaumont, etc.); exploatările ’’off shore’’ din Golful Mexic;

- statele Oklahoma, Kansas;

- Munţii Stâncoşi (pe teritoriile statelor New Mexico, Colorado, Wyoming, California);

- Podişul Preriilor;

- Alaska de Sud.

Canada (a treia producătoare mondială): provinciile Columbia Britanică, Alberta şi Saskatchewan; circa 40 % din producţia Canadei este exportată în SUA.

Mexic: Reynosa, Tampico.

Page 82: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de gaze naturale

America de Sud

Argentina: perimetrele Comodoro – Rivadavia, în apropiere de Mendoza și Salta;

Venezuela: regiunea golfului Maracaibo şi zona El Tigre.

Australia: centru, litoralul sud-vestic şi în est, pe teritoriul statului Queensland şi din domeniul submarin nord-vestic.

Africa

Algeria (cea mai mare producătoare de gaze naturale de pe continent): Hassi R’Mel; Conductele transmediteraneene ce pornesc din portul Arzew transportă gazele în Sicilia, de unde se ramifică spre Italia continentală, Grecia şi ţările Europei Centrale şi Vestice.

Page 83: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 84: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Proiectul Nabucco

Page 85: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Proiectul Nord Stream

Page 86: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Proiectul South Stream

Page 87: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Cursul VII

Page 88: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de cărbuni

• Cărbunele de pământ = o rocă sedimentară caustobiolitică, provenită din incarbonizarea resturilor vegetale. Procesul de transformare se desfăşoară lent, în absenţa oxigenului atmosferic, la presiuni şi temperaturi ridicate care depind de adâncimea la care se află acumulările vegetale; formarea cărbunilor a avut loc în ere geologice diferite (din permocarbonifer până în neozoic).

• Pentru clasificarea cărbunilor se ţine seama de origine, vechime, compoziţie, putere calorică, umiditate, reziduuri provenite din arderea şi prelucrarea lor.

• Clasificarea cărbunilor:

a) cărbuni superiori (antracit, huilă), din care se obține cocsul; 7.000-9.000 kcal/kg putere calorică;

b) cărbuni inferiori (cărbune brun, lignit şi turbă); 2.600-5.000 kcal/kg putere calorică.

Page 89: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de cărbuni

• De asemenea, cărbunii superiori sunt folosiţi la obţinerea cocsului care rezultă din procesul de carbonizare la temperaturi înalte. Cocsul, la rândul acestuia, este utilizat drept combustibil în siderurgie la topirea minereurilor, dar şi ca materie primă sau produs auxiliar la fabricarea fontei, a carburii de calciu şi a altor derivate industriale.

• În secolul XIX, cărbunii au avut un rol fundamental în dezvoltarea industriei (această perioadă mai este numită şi secolul cărbunilor).

Page 90: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de cărbuni

R.P.Chineză: după anul 1950; produce astăzi cca. 35% din totalul mondial, cărbunii fiind principala sursă de energie a ţării; zăcăminte de calitate superioară;

• Regiunea de N-E: Fushun, provinciile Benxi şi Shanxi (exploatări de huilă).

• Regiunea de N:Taiyuan şi Datong.

• Regiunea Centru şi de Sud: prov. Yunnan şi Hunan (cărbuni inferiori).

India:

Cărbuni superiori

• La vest de Calcutta, în statele Bengalul de Vest, Madhya - Pradesh, Bihar;

• Partea central-estică: Valea Godavari;

• Regiunea estică: în apropiere de Madras.

Cărbuni inferiori: în statul Tamil Nadu

Page 91: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 92: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 93: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de cărbuniKazahstan:• Bazinul carbonifer Karaganda, la nord de lacul Balhaş cu exploatări de huilă

cocsificabilă, dar şi de cărbune brun. • Bazinul carbonifer Ekibastuz.

S.U.A.• Regiunea M. Appalachi: statele Pennsylvania, Virginia de Vest şi Alabama. • La est de fluviul Mississippi (Bazinul Central Estic): statele Illinois, Indiana, Kentucky,

Ohio;• Bazinul Central Vestic: statele Iowa, Missouri, Nebraska; • Regiunea M. Stâncoşi (75% rezerve, dar cu o participare de numai 35% la producţia

ţării): statele Dakota de Nord, Colorado şi Wyoming.• Statele Texas şi Louisiana (lignit).

Canada: Noua Scoţie, New Brunswick, provinciile Alberta şi Saskatchewan

Australia: regiunea Alpilor Australieni (bazinele Sydney, Ipswich, Newcastle, Blair Athol), în NE (Charles), în SV (Collie) şi insula Tasmania.

Africa de Sud (cărbuni superiori): provinciile Transvaal (bazinul Witbank), Orange şi Natal.

Page 94: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 95: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 96: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Collie

Ipswich

Page 97: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de cărbuniFederaţia Rusă:

Partea europeană• Bazinul Peciora “Donbasul Polar“ (cărbuni superiori), cel mai extins bazin

carbonifer al Europei; alimentează regiunea Sankt Petersburg şi regiunea industrială a Moscovei.

• Bazinul Moscova (cărbuni energetici)• Regiunea Munţilor Ural: Ekaterinburg, Kizel şi Celeabinsk.

Partea asiatică• Bazinul Kuzneţk: cel mai important pentru producţia ţării (35%); cărbune

cocsificabil pentru siderurgia din Siberia de Vest. • Bazinele Kansk-Acinsk, Ceremhovo-Irkutsk,Tunguska (huilă)• Bazinele Lena, cele din nordul Siberiei (Taimîr, Kolîma) și cele din Extremul

Orient (Bureea, Sucean, Sahalin) - valorificare slabă.• Federaţia Rusă deţine primul loc în lume la rezervele şi producţia de turbă

(din părţile de V şi E ale Siberiei).

Page 98: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 99: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de cărbuni

Germania: cărbuni energetici (20% din totalul mondial).

Germania de Est, în regiunea Saxono-Turingiană, care produce peste 50% din producţia naţională.

• Bazinul Lauchhammer

Germania de Vest:

• Bazinul Aachen (cărbuni inferiori).

• Bazinul Ruhr (cărbuni superiori)

• Bazinul huilifer Saar.

Ucraina

• Bazinul Doneţk (asigură aproape întreaga producţie) - cca. 60% cărbuni energetici.

• Poziţia geografică favorabilă determinată de prezenţa minereurilor de fier de la Krivoi - Rog şi de căi de transport naval (Marea Neagră, Canalul Volga - Don) a dus la dezvoltarea deosebită a industriei.

Page 100: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Lauchhammer

Ruhr

Saar

Aachen

Page 101: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 102: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de cărbuni

Marea Britanie: a dominat industria carboniferă mai mult de 100 de ani. • Bazinele Wales, Yorkshire, Northumberland.

Cehia: cărbuni superiori. • Ostrava-Karvina din Silezia Cehă (rezerve de cărbuni cocsificabili, de unde se

obţine peste 80% din producţie). • Bazinele Rosice (la vest de Brno), Plsen şi Kladno (situat la vest de Praga) –

cărbuni superiori.• Boemia Nordică şi bazinele Most şi Sokolov (cărbuni inferiori).

România - aproape 80% sunt cărbuni inferiori; cea mai mare pondere revine lignitului, peste 70%, cele mai importante bazine carbonifere fiind:

• Bazinul Olteniei, format din zonele de exploatare Motru, Jilţ, Rovinari, Vâlcea (Berbeşti-Alunu) şi Mehedinţi (Husnicioara),

• Bazinul Argeş (Aninoasa-Godeni), • Bazinul Barcău-Crasna.

Cărbunii superiori (huile): Depresiunea Petroşani şi Munţii Banatului (exploatări de la 1790).

Page 103: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 104: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 105: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Cursul VIII

Page 106: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de minereu de fier• Rezervele de minereu de fier. Rezervele sigure pot acoperi necesarul

mondial pentru 150 de ani, iar cele potenţiale pentru aproape 233 de ani. Inegal distribuite pe continente şi state, minereurile de fier sunt diferenţiate prin conţinutul de metal, prin adâncimea la care se află şi posibilităţile de extracţie, preparare, transport şi prelucrare.

• Se constată că cele mai bune minereuri, sub aspectul concentraţiei, sunt deţinute de Australia, Africa de Sud, India, Brazilia şi Venezuela. Pe de altă parte, unele ţări au reuşit o identificare completă a resurselor, ponderea lor scăzând în totalul rezervelor potenţiale: China sau Franţa.

• Federaţia Rusă are o producţie în declin puternic. Principalele acumulări de minereu de fier se găsesc în anomalia magnetică de la Kursk – Belgorod (100 mld.t), în peninsula Kola şi la sud de Moscova (Lipeţk).

• Minereurile cu cel mai bogat conţinut de metal, 75%, se găsesc la Magnitnaia Gora în Ural şi deţin aproape 20% din rezervele ţării.

• Zonele asiatice ale Rusiei deţin 30% din rezerve. În Siberia Centrală sunt mai importante zăcămintele de la Angara Ilim şi Angara Pitsk. Deşi în ultimele decenii s-a trecut la valorificarea zăcămintelor situate la est de Ural (Siberia Vestică şi Extremul Orient), rolul minereurilor de aici este mai scăzut, din cauza lipsei forţei de muncă, dar şi a condiţiilor dificile de exploatare.

Page 107: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de minereu de fier• Ucraina dispune de zăcămintele imense de la Krivoi Rog apreciate

la cca. 20 mld.t. Minereul de aici este de calitate superioară, iar extracţia se face mai ales în carieră. Apropierea de bazinul carbonifer Doneţk a determinat apariţia unei regiuni siderurgice foarte puternice. Alte zăcăminte sunt cele din Peninsula Kerci, de dimensiuni mult mai mici şi de calitate mai scăzută.

• Europa de Vest este deficitară în minereuri de fier. Industria siderurgică din Europa vestică funcţionează, în prezent, pe baza importurilor masive din Africa, Asia şi Australia.

• Doar Suedia se impune atât cantitativ cât şi calitativ (53% conţinut în metal) având importante rezerve în Laponia, exploatate la Kiruna şi Gallivare şi exportate prin porturile Lulea şi Narvik. A doua zonă importantă este în Suedia centrală.

Page 109: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de minereu de fier• China a fost mulţi ani prima producătoare mondială fiind devansată

în prezent de Brazilia. Concentraţia în metal este mai redusă şi anume de 39%. Aşa sunt zăcămintele din jumătatea nordică a ţării, în apropiere de Anshan, ca şi cele din platoul mongol, de la nord de Huang He. În partea sudică sunt zăcăminte cu un conţinut de fier mai ridicat, dar cu rezerve mai mici. Aşa se explică importul de minereu de fier din Brazilia, Australia şi India. Datorită apropierii de resursele carbonifere se exploatează mai intens minereurile din NE (Anshan, Benxi) ca şi cele din provincia Sichuan.

• În India, zona principală de extracţie o reprezintă statele Bihar şi Orissa. Rezerve importante se exploatează şi în zona centrală şi cea sudică. Situate aproape de suprafaţă şi având un conţinut bogat în fier (61%), minereurile din India sunt exportate în multe ţări.

Page 110: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de minereu de fier• Australia dispune de mari zăcăminte în zona aridă din V şi NV la

Mount Newman, Pilbara, etc. La acestea se adaugă cele din partea central-sudică. Cea mai mare parte din producţie este furnizată Japoniei, S.U.A. şi Europei vestice. Exploatările în carieră şi conţinutul ridicat de metal (64%) au dus la creşterea rapidă a producţiei şi exportului.

America Latină• Brazilia este în prezent cea mai mare producătoare de minereu de

fier din lume. Cea mai mare parte a rezervelor se află în zona centrală a statului Minas Gerais (regiunea Itabira), în statul Para unde există o mare exploatare în carieră, la Carajas. Conţinutul de metal atinge 60%. Rezerve mai mici se găsesc în statele Mato Grosso, Bahia, Sao Paolo şi în ţinuturile din nord.

Page 111: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

PilbaraMount Newman

Page 112: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 113: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de minereu de fier• Venezuela - marele zăcământ Cerro Bolivar şi la El Pao, în bună parte

exportate în S.U.A. • Mexic, Bolivia, Peru, Chile.• În S.U.A. rezervele şi exploatările se concentrează în:a) zona Marilor Lacuri care deţine 75% din rezerve şi producţie. Arealele

bogate în minereu de fier se găsesc în statele Minnesota, Wisconsin şi Michigan. Aici se află cea mai mare grupare siderurgică din lume.

b) Munţii Appalachi cu reserve apreciabile, pe rama vestică, în statele New York şi Pennsylvania dar şi în sud, în statele Alabama, Georgia şi Tennessee.

c) Vestul S.U.A. constituie a treia arie geografică, bogată în zăcăminte feroase. Acestea sunt localizate în statele: Dakota, Colorado, Utah, Oregon, Idaho, California, Nevada, Arizona.

• Ca urmare a importului masiv de produse siderurgice din Japonia, Uniunea Europeană şi unele ţări în curs de dezvoltare, siderurgia S.U.A. nu funcţionează la întreaga capacitate de multă vreme.

Page 115: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rezervele de minereu de fier

• Canada are zăcăminte mari în scutul canadian (Pen. Labrador), mai puţin bogate în metal -39%. Canada este un important furnizor pentru siderurgia S.U.A., în special din provincia Ontario de unde minereul se transportă pe sistemul Marilor Lacuri.

• Africa şi-a sporit substanţial producţia de minereu de fier, cel mai important producător fiind Africa de Sud, urmată de Liberia şi Mauritania care obţine 80% din veniturile realizate din import. Rezerve şi producţii mai mici au şi Algeria, Angola, Gabon, Guineea etc.

Page 116: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 117: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Metalurgia fierului – siderurgia

• Metalurgia fierului – siderurgia cuprinde producţia de oţel şi laminate care reflectă în bună parte gradul de dezvoltare economică atins de o ţară. Oţelul şi derivatele sale au o importanţă covârşitoare în echiparea teritoriului – în infrastructura căilor de comunicaţii, în construcţii şi în alte industrii – auto, constructoare de maşini şi echipamente, navală ş.a.

• Pe măsură ce ritmul dezvoltării economice s-a accelerat, la nivel global şi al fiecărei ţări în parte, a crescut constant şi producţia de oţel, la început mai lent – 72 milioane de tone în 1913, 117 milioane de tone în 1939 şi apoi, după 1950 în ritmuri mai rapide: 346 milioane de tone în 1960, 593 milioane de tone în 1970, 718 milioane de tone în 1979, 770 milioane de tone în 1990 şi 902 milioane de tone în 2002.

Page 118: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Metalurgia fierului – siderurgia

• În funcţie de factorii care, într-o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii umane, au concurat la apariţia şi localizarea centrelor siderurgice, Al. Ungureanu şi I. Leţea (1979) diferenţiază câteva tipuri caracteristice:

• tipul localizării în marile bazine carbonifere, care este forma iniţială de amplasament, aproape de sursa de energie. Este valabilă pentru Silezia (Polonia), Donbas/Donetk (Ucraina), dar tinde să piardă teren pe măsura folosirii cuptoarelor cu arc electric;

• tipul localizării în funcţie de prezenţa minereului de fier, mai ales dacă acesta este de calitate medie. Astfel de localizări sunt specifice Luxemburgului şi Lorenei (dar în prezent minereul de fier este adus în bună parte din import), Hunedoara – România sau centre din Munţii Urali;

• siderurgia portuară - s-a dezvoltat o dată cu litoralizarea economiilor, a dezvoltării transportului maritim şi a posibilităţii importului lesnicios de mari cantităţi de materii prime – Japonia, SUA, Olanda, România;

• amplasarea în apropierea hidrocentralelor care furnizează energie electrică ieftină a uzinelor siderurgice de mărime mică şi mijlocie – nordul Italiei, Alpii Francezi.

Page 119: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Metalurgia fierului – siderurgia

• Pe mari ansambluri geografico-economice, structura producţiei se prezintă astfel: China – 20%, Uniunea Europeană – 17%, Japonia – 12%, SUA – 10% şi Rusia – 7%.

• China ocupă primul loc la producţia de oţel şi, mai mult, industria sa este în plină expansiune. Pe măsură ce renunţă la uzinele sale de mici dimensiuni edificate în perioada maoistă, China edifică mari complexe siderurgice, având rezerve însemnate de materii prime. Principalele sale centre siderurgice sunt în Manciuria, în zona capitalei Beijing, în bazinul fluviului Yangtze şi în zona Munţilor Yunnan.

Page 120: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Metalurgia fierului – siderurgia

• Uniunea Europeană are o industrie siderurgică complexă, atât sub forma structurii oţelăriilor ca procedee tehnologice, capacitate, cât şi a localizării, cu un peisaj industrial mult schimbat. În prezent importă o bună parte din materiile prime – fier, cărbuni, alte minereuri.

• Vechi localizări legate de prezenţa cărbunilor cocsificabili sunt în bazinul Ruhr din Germania, Silezia din Polonia şi Cehia sau bazinul Valenciennes din Franţa.

• Altele sunt în arealele de extracţie a minereului de fier, cum sunt cele din Franța - Lorena, din Suedia – Borlange, din Belgia – Charleroi, Liège ş.a.

• Numeroase centre siderurgice sunt amplasate în zonele litorale, în porturi: Italia – Genova, Franţa – Saint Nazaire, Bordeaux, Marea Britanie – Glasgow, Spania – Gijón ş.a.

Page 121: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 122: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Metalurgia fierului – siderurgia

• Japonia este practic lipsită de materii prime, acestea fiind importate; de aici rezultă spectaculozitatea siderurgiei japoneze, în totalitate litorală. Foarte modernă şi productivă, siderurgia japoneză se grupează în proximitatea marilor aglomerări urbano-portuare: Tokio–Yokohama, Nagoya, Osaka–Kobe şi în nord.

• S.U.A. Siderurgia americană a apărut în timpul primei Revoluţii industriale din secolul al XIX-lea, cu o dezvoltare iniţială în nord-est, unde asocierea prezenţei cărbunilor superiori din Appalachi cu minereul de fier din Minnesota au dictat localizarea industriei siderurgice. Pittsburgh, Detroit sau Chicago sunt mari centre siderurgice.

• În prezent, oţelul american este puternic concurat de UE, Brazilia, Coreea, Japonia şi este tot mai puţin folosit la producţia automobilelor, la căi ferate, în construcţii şi şantiere navale, SUA apelând la importuri.

• Uzinele moderne au apărut pe litoral sau lângă cursuri mari de apă – în Baltimore sau Texas, de exemplu – folosind fier brazilian sau canadian.

Page 123: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Metalurgia fierului – siderurgia• Rusia rămâne o mare producătoare de oţel. Principalele

sale centre sunt în zona Uralului, în preajma zăcămintelor de minereuri de fier şi de alte metale; se detașează și zona Moscovei; siderurgie bazată pe energia electrică.

• În partea asiatică se remarcă bazinul Kuzbass–Novokuzneţk sau în apropierea marilor hidrocentrale, Krasnoiarsk.

• India şi Brazilia au imense resurse de materii prime, o piaţă internă şi externă în expansiune şi experienţă în domeniu.

• În industria siderurgică principala materie primă o formează minereurile de fier alături de care fierul vechi deţine un procentaj tot mai ridicat. Pentru obţinerea oţelurilor superioare sunt folosite şi alte metale precum: mangan, crom, nichel, vanadiu, molibden, wolfram (tungsten), titan etc.

Page 124: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Cursul IX

Page 125: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelor • Centralele nuclearo-electrice asigură 16% din electricitatea mondială şi se

bazează pe reacţia de fisiune nucleară în care combustibilul principal este uraniul.

• Uraniul se găsește sub forma a trei izotopi: U234 (este nerecuperabil), U238 şi U235 care interesează din punct de vedere energetic. Acest izotop se găsește în cantitate redusă, având o concentraţie naturală de 0,7%. De aceea, este necesară o mărire a concentraţiei, în uzine de îmbogăţire, până la 3%. Asemenea tehnologii sunt foarte costisitoare şi se găsesc doar în câteva ţări: SUA, Franţa, Marea Britanie, Federaţia Rusă care sunt şi puteri nucleare militare.

• Un zăcământ de uraniu este considerat rentabil dacă are o concentraţie de 0,1% dioxid de uraniu. La această concentraţie, dintr-o tonă de minereu se pot recupera circa 7 g de U235. Puterea energetică este foarte mare: un gram de uraniu eliberează o cantitate de energie de trei ori mai mare faţă de un gram de carbon, ceea ce oferă avantajul amplasării centralelor la distanţe foarte mari de sursa de combustibil. Alte avantaje sunt date de randamentul ridicat, ritmicitate în funcţionare, posibilitatea de a folosi apa încălzită în circuitul de răcire pentru necesităţile industriale sau casnice.

Page 126: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelor• Australia este cea mai mare deţinătore de rezerve

sigure (28%). Prima mină de uraniu a fost Radium Hill, din Australia de Sud care a funcţionat între anii 1954-1962. Au urmat, apoi, noi deschideri de exploatări; de remarcat că toată producţia este destinată exportului, Australia neavând centrale nucleare.

• Kazahstan deţine 15% din rezervele mondiale şi este a treia producătoare mondială, dispunând de patru câmpuri uranifere: la vest de Almaty, altul aproape de Marea Caspică, iar celelalte două în nordul şi estul ţării.

• Canada dispune de 14% din rezervele mondiale, dar este de mulţi ani cea mai mare producătoare, circa 1/3 din totalul mondial. Celebrele exploatări de la Port Radium şi Blind River au fost închise, astfel că principalele exploatări se găsesc în nordul provinciei Saskatchewan.

Page 127: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelor• Africa de Sud deţine rezerve apreciate la circa 10%, exploatările

fiind destul de vechi datorită asocierii cu minereuri de aur şi cu diamante. Cea mai imprtantă zonă de extracţie este Vaal River.

• Namibia - a şasea producătoare mondială datorită exploatărilor în carieră din Munţii Rössing.

• Brazilia este cotată cu 6% din rezerve, dar are o producţie modestă generată de exploatările din statele Bahia, Ceara, Minas Gerais.

• Federaţia Rusă (4%) exploatează uraniul din 1944 şi dispune de 4 perimetre uranifere în partea europeană şi 11 în cea asiatică, cele mai importante fiind Transuralul şi Siberia de Vest.

• S.U.A. deţine numai 3% din rezervele de uraniu prin zăcămintele din statele Wyoming, Utah, Nebraska, Colorado.

• Niger, cu rezerve mai mici, dar al IV-lea producător mondial are principalele zone de extracţie în partea central-nordică a ţării.

• Alte ţări deţinătoare şi producătoare de uraniu sunt: Ucraina, Cehia, Germania, Spania, Franţa, Portugalia, India, România.

Page 128: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelor• Cele mai multe reactoare aparţin SUA (103 reactoare), Franţei (59

reactoare), Japoniei (53 reactoare), Germaniei (28 reactoare) şi Federaţiei Ruse (31 reactoare).

• În ultimii ani se înregistrează o creştere accentuată a construcţiei de reactoare în Asia (în special în Japonia, China și Coreea de Sud).

• Dintre ţările dezvoltate doar Franţa, Japonia şi Finlanda au în derulare programe nucleare. Pe de altă parte, s-a trecut la prelungirea duratei de funcţionare, care în mod obişnuit este de 40 ani, la 60 ani (S.U.A.) şi chiar 70 ani (Japonia).

• Accidentele petrecute de-a lungul timpului și opoziţia populaţiei au determinat unele state să renunţe la construirea de noi reactoare: S.U.A. au încheiat execuţia ultimei centrale în februarie 1996 şi au anulat proiectele care vizau construirea a peste 90 reactoare; Suedia a dat în folosinţă ultima centrală nucleară în 1985, Spania în 1988, Germania în 1989, iar Marea Britanie în 1995.

• Energia electrică de origine nucleară are ponderi ridicate în structura producţiei de energie electrică a unor ţări. În anul 2004 ea a reprezentat 80% în Lituania, 78% în Franţa, 57% în Slovacia, 55% în Belgia, 50% în Suedia.

Page 129: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelorPotenţialul hidroenergetic• Energia apelor curgătoare este cea mai ieftină sursă de obţinere a electricităţii,

iar valorificarea sa, în această direcţie, apare în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Astăzi, hidrocentralele produc 19% din electricitatea mondială, transformând energia primară a apelor curgătoare în energie electrică.

• Avantajele pe care le oferă hidrocentralele sunt date de: cost mic al energiei produse, grad foarte redus de poluare, îmbunătăţirea navigaţiei, posibilitatea utilizării apei pentru agricultură, industrie, consum casnic, prevenirea inundaţiilor prin regularizarea debitelor. Construcţia unor asemenea centrale necesită însă un timp mai lung de execuţie, investiţiile sunt mai mari, iar în unele situaţii se produc modificări substanţiale în mediul înconjurător, au loc strămutări de populaţie.

• Fluviile cele mai favorabile pentru obţinerea hidroenergiei sunt Zair, Enisei, Chang Jiang, Brahmaputra, Parana, Columbia, Zambezi, Nil.

• Valorificarea resurselor hidroenergetice este destul de redusă, sub 20% din potenţialul tehnic amenajabil, cu ponderi mai mari în Europa şi America de Nord. Dintre ţările cu valori mai mari ale puterilor instalate în hidrocentrale menţionăm: SUA, Canada, China, Brazilia, Fed. Rusă.

Page 130: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelor• Europa • Se remarcă îndeosebi Federaţia Rusă care dispune de mari sisteme

hidroenergetice atât în partea europeană, cât şi în partea asiatică. Amenajările de pe fluviul Volga însumează circa 14 000 MW dintre care Volgograd – 2 530 MW şi Samara – 2 300 MW. În zona asiatică s-a valorificat potenţialul fluviului Enisei - 6 hidrocentrale şi Angarei. Există şi un proiect, început încă din 1976, abandonat din motive financiare, de a construi o hidrocentrală de 2 200 MW pe fluviul Bureea (lucrările au reînceput în 2003). Cel mai ambiţios plan al Rusiei prevede o hidrocentrală de 20 000 MW în bazinul Tunguska.

• Amenajări mai importante sunt şi pe Dunăre (Porţile de Fier I – 2100 MW, Porţile de Fier II - 850 MW.

• Numeroase hidrocentrale de mică putere se află în Norvegia, Suedia, Austria, Franţa, Italia.

Page 131: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelor• Asia • China este lider mondial în privinţa numărului de

microhidrocentrale (peste 40 000), fiind şi cel mai mare exportator pentru asemenea tip de centrale. Se remarcă amenajările de pe fluviul Huang He şi cele de pe fluviul Chang Jiang. Pe acest fluviu se derulează construcţia hidrocentralei „Trei Defilee“ care în final va însemna circa 18 000 MW.

• Turcia - cea mai importantă amenajare se află pe Eufrat.• Japonia dispune de numeroase hidrocentrale de putere

mică datorită activităţii seismice intense. • India are un potenţial mare, dar valorificat foarte puţin pe

Indus, Gange şi Brahmaputra.

Page 132: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelor• America de Nord • SUA dispun de sisteme hidroenergetice mari pe fluviul Columbia, Colorado,

Tennesse. • Canada are amenajări importante pe fluviul Churchill, La Grande River și pe

fluviul Sf. Laurenţiu. • De remarcat că SUA şi Canada produc 25% din hidroenergia lumii. • America de Sud are un potenţial foarte mare, dar puterea instalată reprezintă

numai 15% din cea mondială. • Brazilia are un coeficient de amenajare de 35% şi dispune de amenajări importante

pe fluviul Parana (la Itaipu), în colaborare cu Paraguay, pe Paranaiba, pe fluviul Rio Grande.

• Argentina are mari centrale pe Parana• Venezuela a construit hidrocentrala Guri (a doua din lume), pe un afluent al fluviului

Orinoco.• Africa• Pe fluviul Nil se află hidrocentralele Aswan I şi Aswan II în Egipt și Owen Falls în

Uganda. • Pe Zambezi s-au construit două hidrocentrale mari, una în Mozambic și cealaltă în

Zimbabwe. • Sistemul fluvial Zair dispune de câteva hidrocentrale importante.

Page 133: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelor• În ultimii ani s-au semnalat unele aspecte negative datorate construcţiilor

hidrotehnice:- barajele împiedică migraţia peștilor. Sunt pe cale de dispariţie câteva specii

din sistemul fluvial Columbia;- construcţiile hidrotehnice au influenţe asupra deltelor. S-a constatat că

Egiptul ar putea pierde în 60 de ani 19% din suprafaţa locuibilă din Delta Nilului ca urmare a unei cantităţi mai mici de aluviuni;

- există, din ce în ce mai mult, o dificultate în a asigura debite corespunzătoare pentru o funcţionare eficientă datorită colmatării mai rapide, faţă de previziuni, a lacurilor de acumulare;

- în ultimii 50 de ani, câteva milioane de oameni au fost nevoiţi să-şi părăsească domiciliul datorită apariţiei lacurilor de acumulare. Numai proiectul “Trei Defilee“ de pe fluviul Chang Jiang impune strămutarea a peste un milion de persoane.

Page 134: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Combustibilii nucleari și centralele nuclearo-electrice, potențialul hidroenergetic și energia

mareelor• Energia mareelor • Centralele mareemotrice utilizează energia fluxului şi refluxului în condiţiile

existenţei unor amplitudini de cel puţin 5 m. Cele mai favorabile zone pentru valorificare acestei surse de energie sunt ţărmul estic al Canadei, Golful California, Golful Bristol, litoralul atlantic al Franţei, ţărmurile estice ale Marii Britanii, litoralul Mării Albe.

• Prima centrală mareemotrică - La Rance a intrat în funcţiune în 1967 în nordul peninsulei Bretagne din Franţa. Centrala a fost închisă în 1996 pentru retehnologizare. Deşi rezultatele nu au fost prea promiţătoare, numeroase ţări au proiecte foarte ambiţioase in privinţa valorificării acestei energii:

• Argentina intenţionează construirea unor asemenea centrale în golfurile din Patagonia;

• Canada doreşte asemenea centrale în diferite zone ale Golfului Fundy;• India la Golful Cambay;• Mexic are un proiect pentru Golful California;• Marea Britanie consideră viabile proiectele de la Golful Bristol, din Marea

Irlandei etc.;• S.U.A. doreşte amenăjări în Alaska.

Page 135: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Cursul X

Page 136: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Centralele helioelectrice, eoloelectrice și geotermice

• Centralele helioelectrice folosesc enegia solară, sursă inepuizabilă având în vedere că durata de viaţă a Soarelui este de încă 5 mld.ani. Potenţialul mediu la nivel planetar este de 1 500 KWh/m2/an. Distribuţia energiei solare este determinată de forma Pământului, de repartiţia nebulozităţii, de succesiunea anotimpurilor. Regiunile cele mai favorabile pentru valorificarea energiei solare sunt cele de la latitudini mici şi mijlocii, cu nebulozitate redusă.

• Transformarea energiei solare în energie electrică poate fi realizată fie indirect, trecând prin alte forme de energie, fie direct.

• a) Centrale helioelectrice cu captatori parabolici, echipate cu dispozitive electronice de urmărire a mişcării aparente a Soarelui.

• Radiaţia focalizată este transformată cu ajutorul unor tuburi speciale prin care circulă apa în vapori care acţionează turbine clasice pentru a produce electricitate.

• Cele mai multe centrale de acest gen sunt de talie mică (Franţa, Spania, Italia, Japonia). Rezultate notabile s-au înregistrat în S.U.A. (în apropiere de Los Angeles). Cea mai mare centrală de acest gen este în California, construită în mai multe etape.

• Germania are proiecte de construcţie a unor centrale solare care să preia o parte din cota de electricitate a centralelor nucleare.

Page 137: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Centralele helioelectrice, eoloelectrice și geotermice

• b) Centrale cu jgheaburi solare, realizate în Israel. Sistemul de jgheaburi reflectorizante, care urmăresc traiectoria Soarelui, concentrează radiaţia solară asupra unor tuburi în care se află petrol. Prin sisteme de conversie căldura este preluată de apa aflată în rezervoare speciale. Acest sistem are şi o capacitate de stocare de 8 ore a energiei termice, iar preţul energiei electrice este mai avantajos faţă de sistemul cu oglinzi parabolice.

• c) Centrale cu celule fotovoltaice (PV) - permit transformarea directă a energiei solare în energie electrică. Primele PV-uri au fost realizate de firma ,,Bell” în anul 1954, iar primele utilizări au fost pentru echiparea navelor cosmice. Prezintă avantajul de a nu necesita întreţinere, dar deocamdată rămân la un preţ ridicat.

Page 138: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Centralele helioelectrice, eoloelectrice și geotermice

• Producţia mondială anuală de celule fotovoltaice (panouri voltaice) a crescut de la 0,1 MW în 1971 la 150 MW în 2000 şi la peste 740 MW în anul 2003.

• Peste 20 de ţări fabrică celule, dar Japonia deţine supremaţia, urmată de UE şi S.U.A.

• Celulele fotovoltaice sunt foarte eficiente pentru electrificarea unor aşezări rurale din regiunile mai izolate, astfel că în ultimii ani o nouă piaţă s-a deschis în satele din ţările în curs de dezvoltare care nu sunt racordate la o reţea electrică. Fondul Global pentru Mediul Înconjurător a subvenţionat câteva proiecte de acest gen în Kenya, Zimbabwe, Republica Dominicană şi India. În anul 2003 peste un milion de locuinţe obţineau curent electric prin intermediul celulelor fotovoltaice.

Page 139: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Centralele helioelectrice, eoloelectrice și geotermice

• Centralele eoliene folosesc energia vânturilor şi au fost reconsiderate după 1980. Potenţialul eolian al Terrei este de circa 5 ori mai mare faţă de producţia totală de energie electrică realizată astăzi pe Glob. Cele mai favorabile regiuni pentru valorificarea energiei eoliene sunt cele de la latitudini mari, zonele litorale şi montane unde intensitatea şi durata vânturilor au valori ridicate.

• Instalaţiile eoliene pot funcţiona cu eficienţă în zonele în care viteza medie anuală a vântului depăşeşte 5 m/s. Capacitatea mondială instalată a crescut rapid după 1980, în prezent fiind de peste 40 000 MW. Europa deţine cea mai mare parte a capacităţii instalate - circa 70%, prin care se asigură aproape 2,5% din consumul de electricitate din Uniunea Europeană.

• Germania domină industria eoliană în ultimii ani punând în funcţiune aproape jumătate din capacitatea anuală nou apărută pe Glob.

• Spania a înregistrat progrese deosebite şi obţine astfel 4% din producţia de electricitate. Politica statului a fost cea de a favoriza acest tip de energie prin practicarea sistemului de subvenţie pentru instalaţiile eoliene. Provinciile cu cele mai numeroase amplasări de centrale eoliene sunt: Galicia, Aragon, Navarra şi Castilia.

Page 140: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Centralele helioelectrice, eoloelectrice și geotermice

• Danemarca - cea mai mare parte a noilor capacităţi se regăseşte în domeniul off-shore.

• Marea Britanie are cel mai ridicat potenţial eolian din Europa, dar capacitatea instalată este mai redusă; 50% din proiecte vor fi în domeniul off-shore. În Ţara Galilor funcţionează cea mai mare centrală eoliană din Europa, la Carno.

• SUA deţin a treia capacitate instalată în centrale eoliene, dar participarea energiei vântului la producţia de energie electrică este foarte modestă - sub 1%: California, Texas, Minnesota, Iowa şi Wyoming.

• Canada, cu un potenţial enorm, şi-a orientat politica energetică spre energia eoliană în defavoarea cele nucleare (cea mai parte - în provincia Alberta).

• India, care se confruntă cu criză energetică de durată, a început instalarea de turbine eoliene după 1994.

• Dezavantaje: intermitenţa curenţilor de aer ce impune cuplarea instalaţiilor eoliene cu alte surse de energie; distanţele mari dintre zonele cu potenţial ridicat şi concentrările umane; mărimea suprafeţelor necesare pentru instalarea centralelor eoliene (pentru a obţine o energie egală cu cea produsă de o centrală clasică de 1000 MW este necesară ocuparea unei suprafeţe de cca. 80 km2).

Page 141: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Centralele helioelectrice, eoloelectrice și geotermice

Centralele geotermice• Prezenţa resurselor geotermale a fost cunoscută în secolele XVI –

XVII când primele mine au ajuns la adâncimi de câteva sute de metri, iar cei care lucrau în subteran au ajuns la concluzia că temperatura Pământului creşte odată cu adâncimea.

• Câmpurile geotermale reprezintă o abordare geografică, care indică în mod normal arealele unde activitatea geotermică este prezentă la suprafaţa scoarţei sau se situează deasupra unor rezervoare geotermale. Există câteva categorii de câmpuri geotermale, condiţionate de alcătuirea geologică şi de tectonica regiunii (Ungureanu, 2000):

• - câmpuri geotermale prezente în zonele unde se produce fenomenul de subducţie: Cercul de foc al Pacificului, regiunea cutărilor alpine din Eurasia, arhipelagul Antilelor Mici;

• - câmpuri geotermale prezente în zonele unde se produce desprinderea plăcilor tectonice: dorsale medie atlantică, grabenul din estul Africii, grabenul din Masivul Central Francez;

• - câmpuri geotermale prezente în lungul faliilor transformante: arhipelagul Hawaii, insulele Canare.

Page 142: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Centralele helioelectrice, eoloelectrice și geotermice

• Centralele convenţionale utilizează vaporii cu temperaturi mari, de cel puţin 1750C, care acţionează turbine clasice după care există 2 posibilităţi: fie se degajă în atmosferă, fie fluxul este trecut printr-o unitate de condensare. În primul caz, consumul de vapori este dublu, dar preţul instalaţiilor este mai redus, iar durata de realizare mai mică. Asemenea tip de centrală se utilizează mai ales pentru proiecte-pilot, pentru experimente în câmpurile geotermale, pentru valorificarea unor foraje izolate sau când vaporii au un conţinut mai mare de gaze necondensabile (peste 12 % din greutate).

• Centralele binare pot să utilizeze resursele geotermale cu potenţial termodinamic mediu şi chiar scăzut. Ele folosesc un fluid colportor, de regulă de natură organică (cel mai utilizat este pentanul), cu un punct de fierbere scăzut, care preia energia termică de la fluidul geotermal prin intermediul unui schimbător de căldură. Vaporii rezultaţi acţionează o turbină, trec apoi prin unitatea de condensare şi se reia ciclul iniţial. Asemenea centrale sunt, de obicei, de talie redusă - de la sute de KW până la câţiva MW, iar costul lor depinde de temperatura fluidului geotermal, de calităţile schimbătorului de căldură, de sistemul de răcire. Această tehnologie este foarte utilă pentru valorificarea sistemelor geotermale cu temperaturi mai mici de 1700C.

Page 143: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Centralele helioelectrice, eoloelectrice și geotermice

• Centralele geotermice sunt prezente astăzi în peste 20 de ţări, iar în unele din ele deţin un procentaj important din producţia naţională de energie: Filipine-22%, Salvador- 20%, Nicaragua-17%, Islanda- 14%, Costa Rica- 10%.

• SUA, unde energia electrică de origine geotermală se obţine din anul 1960, deţin cea mai mare putere instalată. Cele mai mari capacităţi se află în California şi Nevada.

• Filipine este al doilea producător mondial de energie electrică pe baza resurselor geotermale, fiind foarte aproape de SUA.

• Mexic dispune de 3 sisteme geotermale productive. • Indonezia are cel puţin 6 câmpuri geotermale de mare capacitate.• Italia, prima ţară unde s-a experimentat (1904) şi a funcţionat o centrală

geotermică (1913), a oferit experienţa generării de electricitate din surse geotermale. Principala regiune cu potenţial geotermic este în Toscana.

Page 144: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Resursele de solRolul condițiilor naturale în dezvoltarea

agriculturii

• Produsele agricole constituie alimentele de bază pentru oameni, activitatea agricolă valorificând factorii mediului;

• Se creează sisteme agrare specifice adecvate condițiilor pedoclimatice și cerințelor comunităților umane;

• Produsele agricole constituie baza de materii prime pentru industria ușoară și alimentară, participând la comerțul dintre diferite regiuni și țări;

• Agricultura este influențată restrictiv sau favorabil de factorii fizico-geografici:

a) ClimaTipurile de climă determină o zonalitate a culturilor agricole; acestea pot permite o agricultură continuă (în zonele intertropicale și subtropicale umede) sau o agricultură sezonieră (în zonele temperate și, parțial, subpolare) și o agricultură protejată și irigată (în climatele reci și în cele excesiv aride).

Page 145: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rolul condițiilor naturale în dezvoltarea agriculturii

• După rezistența plantelor la variațiile climatice, distingem:1. Plante cu perioadă de vegetație lungă (în zonele calde: arborele de cocos,

arborele de cafea, trestia de zahăr, palmierul de cocos, palmierul de ulei etc.).2. Plante cu perioadă scăzută de vegetație (porumbul, legumele, soia, orzul etc.)3. Plante rezistente la ger o perioadă scurtă (pomii fructiferi din zona temperată,

grâul de toamnă etc.)

b) Solul – are un rol esențial în productivitatea culturilor agricole. Cele mai fertile soluri (molisolurile) s-au format în condițiile climei temperate sub vegetația inițială de stepă. Solurile argiloiluviale, cambisolurile si solurile mediteraneene tip terra rosa au o fertilitate ridicată.

c) Relieful – prin expoziție și etajarea climatică, dar și prin morfologie, produce diferențierea în altitudine a culturilor, creșterea suprafețelor cu pășune și fânețe în zona montană (favorizând zootehnia), cultura viilor și livezilor în zona de deal și podiș, a cerealelor, plantelor industriale și legumicole în zonele de câmpie și pe văi.

d) Sursele de apă – pot favoriza sau diminua producția agricolă.

Page 146: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rolul condițiilor social-economice în dezvoltarea agriculturii

• Populaţia ocupată în agricultură - la nivel global, ponderea celor care lucrează în agricultură a scăzut în ultimii ani, situaţia fiind foarte diferită la nivelul continentelor şi economiilor naţionale (dacă în America de Nord această pondere este sub 5%, în Europa - de aproape 10%, în Asia şi Africa ponderile populaţiei ocupate în activităţi agricole depăşesc 60%).

• Mecanizarea activităţilor agricole sporeşte producţia agricolă cu ponderi apreciate între 25-30%, în funcţie de particularităţile reliefului, solului şi climei.

• Chimizarea agriculturii, care urmăreşte completarea necesarului de substanţe nutritive din sol şi protecţia culturilor împotriva dăunătorilor şi a buruienilor, poate creşte producţia agricolă cu până la 50%.

• Irigaţiile. Aplicarea irigaţiilor contribuie la compensarea deficitului sezonier de umiditate, îndeosebi în zonele aride şi semiaride, dar şi la obţinerea unei eficienţe agricole sporite în regiunile care beneficiază de precipitaţii cu valori peste medie. - Irigaţiile tradiţionale sunt cunoscute mai ales pentru nordul Africii, Asia de SV şi de Sud, metodele fiind irigarea prin canale subterane (kanate, foggara), irigarea prin canale de inundare, prin utilizarea roţii hidraulice sau a forţei animale;

Page 148: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI
Page 150: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Rolul condițiilor social-economice în dezvoltarea agriculturii

- Irigaţiile moderne sunt dependente de prezenţa unor importante surse sigure de apă, în funcţie de care se întâlnesc:

• sisteme de irigaţii alimentate din lacurile de acumulare ale unor sisteme energetice (Egipt, India, S.U.A.);

• sisteme de irigaţii alimentate din importante artere hidrografice prin intermediul unor canale magistrale (Asia Centrală);

• sisteme de irigaţii care funcţionează pe baza surselor subterane de apă (Australia, S.U.A.).

• Combaterea proceselor erozionale. O metodă eficientă este terasarea versanţilor, aşa cum se obişnuieşte pentru cultura orezului în Asia. Una din metodele noi de a proteja solul este lucrarea pământului în regim de conservare (conservation tillage) prin efectuarea unui minim de lucrări agricole (metoda no - till), buruienile fiind controlate cu ajutorul ierbicidelor (metodă utilizată pe scară largă în S.U.A, în culturile de porumb şi de soia).

Page 151: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Agricultura durabilă şi mediul • Agricultura a fost și continuă să fie o activitate vitală, de

ea depinzând securitatea alimentară a populaţiei şi echilibrul ecosistemelor regionale şi locale.

• Ideea unei agriculturi durabile (sustenabile) constă în ridicarea productivităţii acesteia, cu obţinerea unor profituri sigure şi constante cu minim de efecte negative asupra mediului şi asigurând securitatea alimentară a populaţiei.

• Agricultura durabilă este un concept larg care prevede complexitatea acestui sistem de producţie, stabilitatea biologică a plantelor şi soiurilor cultivate, conservarea şi protejarea resurselor naturale, dar şi introducerea, apoi generalizarea tehnologiilor moderne cât mai productive.

• Agricultura durabilă presupune tehnologii viabile economic pe o perioadă lungă de timp, cu recolte ridicate, obţinute cu costuri mai reduse.

Page 152: Presentation Valorificarea Resurselor STUDENTI

Bibliografie • Braghină C., Muntele I. (2005), Geografie economică mondială, Program postuniversitar de conversie

profesională pentru cadrele didactice din mediul rural, Specializarea Geografie, Forma de învăţământ ID - Semestrul I, Ministerul Educației și Cercetării

• Braghină C. (2006), Geografie economică mondială, Ed. Credis, București

• Brown L. (2002), Politica ecologică a Planetei, Editura Tehnică, Bucureşti

• Brown L. (2001), Eco-economie. Crearea unei economii pentru planeta noastră, Editura Tehnică, Bucureşti

• Brown L. (2005), Depăşind resursele Planetei, Editura Tehnică, Bucureşti

• Cândea Melinda, Peptenatu D. (2002), Geografia agriculturii. Cultura plantelor, Editura Universităţii

• din Bucureşti

• Chițu Maria, Ungureanu A., Mac I. (1983), Geografia resurselor naturale, Editura Didactică și Pedagogică, București

• Erdeli G., Braghină C., Frăsineanu D. (2000), Geografie economică mondială, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti

• Gamblin A. (2004), Economia Lumii -2004, Ed. Ştiinţelor Sociale şi Politice, Bucureşti

• Iaţu C., Muntele I. (2002), Geografie economică, Editura Economică, Bucureşti

• Miu Florentina, Simoni Smaranda (2007), Geografie economică, Editura Universității din Pitești

• Muntele I. (2000), Geografia agriculturii, Edit.Univ.”Al.I.Cuza”, Iaşi

• Negoescu B.,Vlăsceanu Gh. (2004), Geografie economică. Resursele Terrei, Editura Meteor Press, Bucureşti

• Peptenatu D., Drăghici C., Cepoiu Andreea-Loreta (2005), Geografie economică mondială – Seminar şi lucrări practice, Ed. a II-a, Editura Universitară, Bucureşti

• Teodorescu V., Alexandrescu Valeria (2004), Terra-Geografia resurselor, Editura Fundației România de Mâine, București