VIAŢA ÎN GALOP

Pentru CARMEN de la prietenii ei

Avem cu toţi o primă ziÎn care-ncepem a trăi

Şi-apoi un şir de zile în careDescoperim cu încântare Că lumea asta este mare.

Aşa mi se-ntâmplă şi mie.Eu am aflat cu bucurieCă am părinţi buni, iubitori,

Că pot afla parfum în flori,

Că Lumea asta foarte mareMi se aşterne la picioare.

Am învăţat prieteni să aleg, Să râd, să plâng, să zburd, s-alerg....

Şi să mă simt stăpânul lumii Cu trupul, vântul înfruntând, Sorbind, atâta cât se poate,

Din mult prea draga libertate.

O, câte amintiri mă împresoară Cu-al lor galop. A câta oarăLe plimbă caii gânduluiPe câmpia Timpului?

Îmi amintesc de vremea când eram Atât de tânără, de-ncrezătoare.

Eram un mânz ce viaţa mi-o trăiamPe fugă sau mergând agale.

Iar când în cale-am întâlnitUn alt rebel cu dor de libertate,

Abia atunci eu am simţitCe-i dragostea şi am avut parte

De o iubire în galopDin care nu am risipit un strop.

Iar peste-o vreme a apărut Şi un micuţ care-a făcutSă mă descopăr înc-o datăŞi să fiu mamă-adevărată.

O, mânzul meu, cum a crescut!Ce mândru, aprig, s-a făcut!Căci a deprins s-alerge-n viaţăScuturând coama semeaţă.

Şi l-am vegheat să-i fie bineCând va pleca de lângă mine.

Azi e un mânz ce a găsitAl dragostei răsăritŞi îl privesc cu încântare:Of, mânzul meu e, acum, mare!

Iar drumul meu a continuat.Viaţa în piept eu am luat

Nu m-am oprit, n-am stat în loc,Nu m-am ferit de vreun hop.

Dar îmi e pasul tot mai greuŞi mă simt singură mereu.

Pentru o vreme m-am oprit.Ori drumul lung m-a obosit,Ori poate c-am îmbătrânit...

Dar nu mă las, am să-mi revinCăci vreau să mai trăiesc puţin

Să văd un mânz din mânzul meu,Să-l scot pe câmp şi să fiu eu

Cea care să-i dea gust de libertateSă-mi ducă visul mai departe.

Iar în cea din urmă zi,Când am să ştiu că n-oi mai fi,De DUMNEZEU am să mă rogSă mă transforme-n INOROG.

Realizat de Viorica Vlad şi Laura Sandu