CULTUR P r e t a i 3 L e i

ULUI bniiiincaz&-te şf vei fi! — Woeste şi vei putea!

O. A.

F r u i > r H M i « r : СОѴЯТ. C E H I • K A C O Y I f J L

Ж В А С ф І Л : САІЛЕА BORÓKÁST? I L O R I « . 1 « . t e j l k f o m • • . гш-чл.

A D M H U T I U Ţ U : C A L E A D O R O B A M f U ' O K I O т к х к г о я • • . î s - s a . I AI» AH*: l.f F I K C l t i t ; »> СЯІЯКОА.

I T I ; Gospodăria lumii este astfel întoc­mită, că noi oamenii ne nutrim cu produsele vegetale şi animale, pe care ni (e-a hărazit firea. îmbrăcă­mintea şi toate trebuinţele noastre le scoatem tot din natura сѳ ne in-conjoară. Ш chiar mândrim, că sun­tem coroana creaţiuiiii, stăpânii în­tregii naturi. însufleţite şi neînsufle­ţite deopotrivă. Pe măsură ce oamenii se înmulţesc şi se ridică în cultură, cu nevoi şi trebuinţe tot mai nume­roase, sărmana natură: pământul, animalele şi plantele sunt exploatate in măsură tot mai largă, pentru ca să îndestulească trebuinţele şi lăco­mia noastră, a stăpânilor.

Pădurile cad mai întâi jertfă omu-ui. La munte căutăm să le devastăm cât mai mult, lărgind păşunea ani­malelor noastre domestice. Io regiu­nile mai joase tâem lemnele pentru foc şi trebuinţe industriale, croim arături şi păşuni pe unde stăpâneau codrii seculari ori întinderi nesfârşite de stepa. Drumuri, livezi de pomi, oraşe, şi sate răsar prin locuri, unde nu demult natura primitivă, cu vieaţa ei animala şi vegetală bogată, desfăta ochiul drumeţului, excursionistului şi al prietenului vederilor (peisajelor) naturale încântătoare.

Oamenii mai bătrâni ne pot spune lucruri trists în această privinţă. Cu jaie ne ѵогЬэзс ei de codrii noştri care s'au rărit de-abinele, de plaiu­rile, frumoase ca un colt de rai, ce se găseau în haină feciorelnică odinioară, deia un capăt al ţării la altul, iar acum se întind monotone, urâte, despuiate prin păscutul nesă­buit, de toaîe comorile lor vegetale originali).

„Pe unde merg cu drum de fier, toate cântecele pier" şi dispar cu ele tot mai mult locurile nebatjoco­rite de mâna omenească, cu înfăţi­şarea şi viaţa lor sălbatecă hărăzite de maica natură.

Naturalistul, cercetătorul lumii ani­male şi vegetale, iscoada comorilor din pământ, constată cu multă îngri­jorare, cum se împuţinează şi în ţara noastră tot mai mult colţurile sau porţiunile din natură, unde ar mai putea studia ceeace Dumnezeu a re­vărsat asupra ţării noastre cu atâta îrnbelşugare, ca plante, animale şi tovărăşii sau comunităţi de vieaţă.

In Basarabia şi Bărăganul vestite odinioară prin stapele (sau câmpiile lor ierboase) nesfârşite, abia mai găseşti un petec de pământ nearat, iar copii: florei străbune sunt exilaţi pe marginea ogoarelor şi prin şan­ţurile drumurilor. In legătură cu re­forma agrară se parcelează şi ulti­mele stepe şi fâneţe care păstrau ceva din înfăţişarea străbună a ace­stor locuri. Prin avântui îngrijorător de exagerat pe care l-a luat creşte­rea vitelor în ultimii ani, atâtea pă­duri sunt desbrâcate de caracterele lor originale, care le făceau vestite în lumea întreagă. Exploatatorii ne­miloşi ameninţă sâ tae pădurile cele mai interesante din punct de vedere ştiinţific, pe care le are ţara noastră: pe coastele Oomugleduiui, unde creşte alunul turcesc şi pădurea Letea din Deltă, alcătuită din copaci de soi rar şi alte plante unice în ţinuturile noastre. Se distruge Balta Dunării cu lumea ei de pasări, cum numai găseşti aiurea.

A sosit deci momentul, ca şi noi să ne ridicăm cuvântul şi să cerem delà stăpânii mari şi mici ai melea­gurilor noastre: Milă şi ocrotire pen­tru natură!

Nu distrugeţi copaci deosebit de

A T H R A ! mari şi frumoşi, în care moşii şi strămoşii noştri s'au desfătaţi Nu stârpiţi animalele (paseri şi mamifere) rare, florile rare de munte. Păstraţi pentru generaţiile viitoare câteva pă­duri şi ochiuri de stepe, în diferite părţi ale ţării, transformându-le în parcuri naţionale sau rezervaţiuni naturale, ferindu-le de orice strică­ciune, ca şi fiii şi nepoţii noştri să vadă un colt de natură nealterat, ca ştiinţa să aibă unde studia tainele firii, ca prietenii naturii să aibă şi peste veacuri unde să admire frumuseţea ei acum primejduite ! Nu distrugeţi sloii de piatră din peşteri (stalactiţii), nu batjocoriţi locurile frumoase prin construcţii urâte şi în locuri nepotrivit aşezate ! Av6ţi res­pect cu toţii pentru monumentele naturii.

Străinătatea de mult a luat măsuri pentru ocrotirea naturii prin legi spe­ciale. Să nădăjduim că aceasta se va face şi la noi cât mai curând. Va trebui să iustituim o „Comisiune a monumentelor naturale", care să arate ce este de ocrotit la noi în ţară, care să intervină la organele ministerului de agricultură pentru o cât mai bună şi eficace pază a terenelor şi obiec­telor ce vor fi expropriate pe seama statului ca „monumeute ale naturii".

Comitete locale se vor înfiinţa prin oraşe şi judeţ»* pentru ajutarea co­misiei îu opera ei culturală nobilă şi importanta. Iuvăţaţii noştri vor studia îu amănunte natura ocrotită în aceste asiluri adevărate ce sunt rezervaţiu-nile naturale.

Până acum putem îucresta la răboj pnjine fapte îmbucurătoare în aceas tă privinţă După staruiuţa societăţii „Ha­nul Drumeţilor" s'a creat un parc natural în Bueegi, iar Alteţa Sa Re­gală Principele Carol se ocupă cu ideea, să ocrotească o întindere şi mai mare din aceşti minunaţi munţi. S'au luat măsuri de pază a pădurii Letea în Deltă şi s'au scutit de par­celare şi împroprietărire trei fâneţe îu Bucovina. In Transilvania s'au luat măsari de conservare a Gorunului lui Horea la Ţebea şi s'a împrejmuit un loc la Cenade lângă Blaj unde se gă­seşte o plantă foarte rară.

Dar câte mai sunt de ocrotit afară de acestea! Direcţiunea Grădiuii Bo­tanice din Cluj a iutervenit de curând pentru o serie îutreagă de locuri, ce ar fl bine să poată îl păstrate ça re-ZTvaţ iau i pentru viitorime şi pentru ştiinţă, iar d 1 director general Petrini a îmbrăţişat cu înţelegere această problemă culturală de mare interes. Se va înfăptui deci gândnl Marelui Sfat Naţional delà Sibiiu, care la propunerea luminatului patriot pro­fesor Victor Stanciu a înscris în legea agrară ardeleană un paragraf pentru ocrotirea frumuseţilor şi comorilor naturii în Transilvania.

Să nu uităm însă nici de Oltenia şi de Basarabia!

Să alcătuim peste întreagă ţara ro-mâuească o reţea de rezervaţiuni na­turale mai mici şi mai mari, acum în zilele când aşezăm pe noni temelii organizaţia gospodărească a ţării, do­vedind lumii, că avem înţelegerea, respectul şi dragostea cuvenită pen­tru ceeace este mai desăvârşit în lume : natura.

Dr. ALEXANDRU BORZA profesor la Universitatea din Cluj

* Informaţii privitoare la diferite monu­

mente naturale sau colţuri de natură, ce cred cititorii cil ar trebui ocrotite prin lege, rugăm a se trimite pe adresa celui ce a scris aceste rânduri, la Cluj, Str. Peaal/i '>R.

Rostui legilor în ţara noastră Ştim cu toţii că de câtva timp se

fac tot felul de legi, care să aşeze mai bine mersul lucrurilor obşteşti. Şi era firesc să fie aşa, căci multe s'au prefăcut şi s'au schimbat la noi îii ţară de o seamă de ani şi legile care au fost mai înainte nu cuprind aşezările de astăzi. Că aceste legi vor fi şi cele mai bune, care se pot face astăzi de către oamenii noştri luminaţi, nu trebuie să ne îndoim. E!e vor fi chiar cu atât mai bune, cu cât vom avea mai multă încre­dere în ele. Iată acum şi de ce tre­buie aceasta.

Orşicine înţelege că legile sunt fă­cute de oameni şi pentru oameni; dar tocmai de aceia ele trebue să fie urmate şi îndeplinite de aceştia. Insă aici este cusurul cel mare al Româ­nului. El este pornii, mai totdeauna să nu respecte legile şi s'a format un obiceiu obşterc la poporul nostru. Fiecare îşi zice că legea nu e pentru el ş ;, — fără să-şi dea seama, — crede că nu face nimănui niciun rău prin aceasta. Dar s'a mai întâmplat încă ceva, căci obiceiul rău se în­tinde uşor. Anume, cei cari sunt puşi chiar să supraveghieze aplicarea şi îndeplinirea legilor, oamenii cari au această însărcinare delà Stat cred şi ei tot aşa că pot să mai treacă cu vederea multe abateri delà legi. Aşa că putem ajunge înti'o zi să ve­dem că singura lege respectată în ţara noastră ar fi aceia de a încălca legile. Funcţionarii Statului îngăduie încălcarea şi trebuie apoi să încalce şi ei nişte legi, al căror respect nu-1 mai dobândesc. Obiceiul acesta în­râureşte mereu asupra vlăstarelor

tinere şi se moşteneşte apoi din moşi-strămoşi. De aceia nu ne mirăm, când auzim adesea că la noi toate legile sunt bune, dar ce folos ! Aceasta va să zică tocmai că legile nu se aplică şi nici nu credem în aplicarea lor.

N'avem oare nimic de făcut faţă de starea aceasta atât de rea ? Tre­buie să ne lăsăm oare cu totul în voia soartei ? Aceasta n'ar fi bine pentru noi, căci popoarele care vor să înainteze îşi respectă legile lor şi silesc pe toţi să le respecte. De aceia va trebui să ne deprindem şi noi cu gândul că o lege este făcută, spre a fi respectată; iar respectul'ei nu este altceva decât aplicarea ei. Pentru a ajunge la aceasta, trebuie să facem toţi acelaş lucru şi nu numai câte unul. Pe lângă aceasta, să nu aş­teptăm ca totdeauna să ne împingă delà spate jandarmul şi ceilalţi sluj­başi ai administraţiei. Dacă suntem atâţia oameni întrun sat, să veghiăm cu toţii ca legea să fie lege, căci altminteri Statul ar trebui să pună atâţia paznici ai legii câţi locuitori neînţelegători ar fi. Tocmai de aceia să ne silim ca noi înşine să fim paz­nicii credincioşi ai legii pentru noi şi pentru ceilalţi. Ordecâte ori legea va fi călcată, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, de către un altul, sa ne ridicăm stăruitor întru apărarea ei; căci a apăra legea înseamnă a ne apăra pe noi înşine. Numai atunci vom vedea formându-se ş ; la poporul nostru un obiceiu mai bun decât cel de astăzi. Iar obiceiurile bune înrădăcinate în sufletele oamenilor fac tăria unui popor.

C. SUDEŢEANU.

P I L D E ) B U N E D E U R M A T C e s e f a c e a l n r e a p e n t r u î m b u n ă t ă ţ i r e a a g r i c u l t u r e ! ş i a î n v ă ţ ă m â n t u l u i a g r i c o l

Mulţimirea ţăranilor noştri că au devenit, sau vor deveni curând, stă­pâni pe pământul ce l'au muncit din moşi strămoşi, chiar dacă este sau va fi generală, nu va constitui însă o fericire nici pentru ei nici pentru ţară, pânăce nu se va putea răspândi cât mai mult învăţătura agricolă. Ea sin­gură ii va face pe toţi să muncească cât mai bine şi cu cel mai mare folos petecul de pământ ce-1 posedă, ca pe lângă trebuinţile traiului nostru, să putem, ca ţară agricolă să şi expor­tăm o parte, în schimbul altor luc­ruri ce nu avem şi trebue să im­portăm.

0 minunată pildă de ce face în­văţătura, munca cuminte şi unirea frăţească, ne arată Belgia ţară mai mică acum de cât a noastră, cu care era asemănată în glumă („Belgia ori­entului"), dar pe care nu ne-am silit îndeajuns s'o imităm. Am imitat cu darul neîntrecut nici de maimuţe, de a copia din Apus, tot cee spoială şi falsă strălucire, dar nu s'a pornit Încă să se răspândească adevărata lumină spornică şi sănătoasă, ce trebue să pătrundă în toate ungherele, de jos şi până sus.

Ştiinţă de carte pentru toţi, senti­ment religios şi moral, plugăria, meş­teşugurile şi negoţul, apoi oastea atât cea care ne va apăra de duşmanii dinafară, cât şi oastea funcţionarilor ce fac rânduiaia dinlăuntru să-şi facă datoria.

Belgia deşi ţară mică şi cu o popu­laţie înghesuită, după ce a suferit de stăpânirea duşmană, s'a recules mai repede ca ori care altă ţară şi s'a por­nit pe muncă. Indreptându-şi atenţia mai întâi — după-cuin ar fi fost bine să facă toţi — asupra îmbunătăţirei comunicaţiilor, Belgia şi-a refăcut in­dustria, agricultura şi comerţul

In Belgia, ţăranii s'au strâns într'o ligă („Boerenbond") dar nu ca să facă politică stearpă, ci ca să-şi adune la olaltă toate puterile spre propăşirea ţării.

încă din 1922 atenţia acestei ligi a ţăranilor s'a îndreptat asupra în­văţământului agricol, primar şi mai ales post-şco!ar.

Pentru dascălii de la sate, prin zile de studii, s'a căutat să se răspân­dească metodele ce vor da viaţa şi roade învăţământului agriculturei, pentru elementele ce se pot învăţa în şcoala primară.1

Pentru un învăţământ post-şcolar pentru cei mai maii, ce au terminat şcoala primară, s'au alcătuit cursuri normale de ştiinţă agronomică, pentru timpul vacanţelor ca să se poată recjuta învăţători mai pricepuţi.

In provincii, în care a luat parte liga ţăranilor, cursurile aceştia nor­male fură urmate de 626 învăţători, apoi se deschiseră iarna, 248 şcoli temporare agricole pentru adulţi, din care 215 prin intervenţia directă a Ligei şi a sindicatelor locale.

In alte ţări se străduesc guver­nele să dea îndrumări agricultorilor cum să facă mai bine spre a obţine cât mai mult profit din munca pă­mântului. In Canada (America), s'au întemeiat staţiuni demonstrative care arată cum să se aplice rezultatele controlate, obţinute în Staţiunile expe­rimentale.

In acestea se fac încercări şi stu­dii pentru îmbunătăţirea raselor de vite, (vaci, oi, porci) şi pasări.

Se încearcă de asemenea care me­tode de cultură sunt mai rodnice, se fac amestecături de seminţe alese, şi se caută cari îngrăşăminte dau mai multă recoltă. In anii trecuţi s'au pornit să lucreze pământurile mlăş­tinoase, făcând să se scurgă a. ele (drenaje) şi prin sisteme anumite de cultură. Se caută deasemeni cum să se Îngrijească mai bine grădinile, pen­tru ca să producă mai multe fructe, legume, etc.

In Anglia s'a acordat un milion de lire (ar face vre-o opt sute de mi­lioane lei) pentru desvoltarea învăţă­mântului şi încercărilor agricole. Suma aceasta şi cu dobânzile ce vor aduce, vor fi cheltuite în cinci ani, după cum urmează; pentru cercetări şi consul­tări 465.000 lire; învăţământ agricol superior 84.000 lire ; învăţământ agri­col regional, 170.000 lire; ajutoare (burse) de studii pentru fii şi fete de agricultori, 117.000 lire; diferite pro-ecte 74.000 lire.

Se vor da subvenţii pentru cerce­tări generale agricole şi horticole, pentru cercetări de lăptărie, produ­cerea fructelor, boalele animalelor şi plantelor.

S'au aprobat subvenţii pentru în­tinderea serviciilor de consultaţii teh­nice, studierea de probleme locale, s.a.

Subvenţii anuale înlăsnesc darea unui număr de burse pentru cercetări şi călătorii de studii.

Se va ajuta desvoltarea creşterii păsărilor, ca învăţământ şi cercetări.

S'au acordat sume autorităţilor re­gionale, spre a-şi desvolta organiza­ţiile de învăţământ şi de sfaturi asupra subiectelor agricole, ajutându-se for­marea de ferme model.

Bursele ce se acordă fiilor şi fete­lor de agricultori, le vor înlesni ur­marea de cursuri fie în şcoli supe­rioare, fie cursuri reduse de agricul­tură, grădinărie, lăptărie, creşterea păsărilor.

1 Date extrase din „Revne internat, de гепя. agricoles". Roma, Oct. Deo. 1923. organul Inet. Internat de agrlcnltuia.

S'a alcătuit un comitet din repre­zentanţi ai învăţământului agricol su­perior, din autorităţile învăţământ lui agricol regional, din organizaţiile de muncitori agricoli ai Ministerului Jus­tiţiei şi Ministerului Agriculturii, care va alege pe bursieri şi se va sfătui cu Ministerul în tot ce priveşte acest proect. Pană şi în îndepărtata Chină şi Cochinchina din răsăritul Asiei, se trudesc să lumineze poporul pentru desvoltarea agriculturii. In China, la staţiunile experimentale de pe lângă şcolile de agricultură se formează studenţii asupra chestiunilor ştiinţifice şi practice, mai ales pentru producţia portocalelor, pentru lăptărie şi serici­cultură (vermi de ifătase).

S'a hotărît alipi unei fabrici de conserve, în care legumele şi fructele se pun în cutii.

Se va desvolta de asemenea cul­tura trestiei de zahăr, şi alături de ferme s'a pornit să se facă o rafi-ner'e pentru zahăr. In Cochinchina s'a hotărât publicarea unei colecţii de cărţi de vulgarizare, ca să familiari­zeze populaţia cu metodele şi rezul­tatele ştiinţei moderne. S'a şi tipărit o carte despre boalele vitelor şi una despre oftică, iar în curând se va răspândi altă carte despre creşterea viermilor de mătase.

In Lituania, ţară tn'că, răsărită după război, prin împărţirea Rusiei, — lângă Polonia — Ministerul Agri­culturii şi-a fixat un program coprin-zând: învăţământul agricol, formarea de profesori pentru elevii şcolilor ele­mentare, îmbunătăţirea vitelor şi în­curajarea obştilor^ (asociaţiilor) de agricultori. Pentru, ca să fie atinse re­giunile cele mai îndepărtate, s'au fă­cut cursuri de agricultură în judeţe, conferenţiari se duc pretutindeni în ţară. învăţământul e gratuit pentru toţi şi ţine trei luni.

Vedem că în toate ţările şi toate rasele de oameni îşi îndreaptă atenţia şi nădejdea unei îmbunătăţiri a vieţei, spre agricultură, spre pământ, care e printre cele mai de seamă bogăţii naturale. Pe lângă pregătirea din şcolii îi trebue şi experienţă practică, celui ce vrea să-fie agricultor, iar pământ ca să se bucure de roadele lui, trebue să se dea numai cu con­diţia ca să-1 muncească cu pricepere şi inimă, spre folosul obştesc.

Dintre culturi* c e interesează traiul este grâul — pentru „pâinea cea de toate zilele".

In Franţa, unul din ziarele cele mai populare, „Le Matin" (Dimineaţa), a organizat un concurs naţional, care va da un premiu celui mai bun cul­tivator de grâu. Judecata o vor face agricultorii însuşi, — iar scopul e să se întărească şi să se desvolte cul­tura grâului. Cei ce vor să ia parte, vor prezenta juriului întreaga lor re­coltă, cât mai aproape de seceriş.

Intorcându-ne privirile spre ţara noastră mănoasă, binecuvântată de Dumnezeu cu bogăţii de tot felul şi cu feciori ce s'au dovedit dealungul timpurilor că pot sta cu cinste ală­turi de alte neamuri, ca vitejie, ca minte şi ca putere de muncă; ne pu­tem gândi câte lucruri bune s'ar pu­tea face şi la noi.

Pământul, mai rodnic ca ori unde, muncit cu pricepere, ar sătura şi pe locuitorii ţărei şi ar prisosi, ca să pu­tem vinde şi altor ţări, în schimbul altor lucruri. Păşunile ar hrăni vite multe, din care trebue, cu timpul să se aleagă rase tot mai bune.

Toate industriile agricole vor tre­bui desvoltate; totul să fie bine cul­tivat şi folosit: tot ce ne dau vitele, păsările, albinele, viermii de mătase. Inu, cânepa, lâna, ne vor ajuta pen­tru îmbrăcăminte; răchita, nuelele, pa­pura, vor servi pentru tot felul de împletituri ; lemnul va da pasta de hârtie, care trebue lucrată în cât mai multe fabrici, eftinind hârtia, căci ne trebuesc multe abecedare, cărţi şi ziare pentru mari şi mici, bogaţi şi săraci.

Din făinuri se vor face tot felul de paste, pe care nu trebuie să le aducem de aiurea, iar din sfecle vom căuta să se fabrice cât mai mult zahăr, cu care îşi vor îndulci toţi viaţa.

Iar din măruntaele pământului no­stru bogat, se vor scoate şi lucra toate minereurile; aur, argint, aramă, fer, ş. a. apoi cărbunii, petrolul şi gazul metan. Desvoltându-se toate industriile ce le folosesc. Apoi apele repezi din munţi, se vor folosi, ca şi în alte ţări mai înaintate, spre a pune în mişcare maşinile cu electricitate, care la rându-i va lumina oraşe şi sate, ba va putea mişca şi trenurile şi tramvaele ce apropie distanţele. Atunci, fiind comunicaţiile mai uşoare, transportul şi viaţa se va ieftini, oa­meni se vor face poate mai buni. Lu­mina trebue să gonescă îniunerecul şi oamenii, dacă vor pace, trebue să pună mai multă bunăvoire între el

Dr. D. A. OLARU.

Cartea phigărească la sate Trebuinţa de carte plugărească s'a

simţit la noi şi mai înainte. Din această trebuinţă au plecat şi încer­cările de a dărui plugărimii noastre de baştină binefacerea învăţăturii plugăreşti. Aşa a făcut — într'o vreme pe care noi am uitai-o — acel mare cărturar şi deschizător de drumuri noi în plugăria noastră, fe­ricitul întru pomenire Ion Ionescu de la Brad, prin foile sale şi mai ales „Calendarul Bunului Gospodar", scris din însărcinarea Epitropiei învăţături­lor Publice din Moldova şi cu năzu­inţa de „a pune în armonie obice­iurile cele vechi de prodacere cu trebuinţele cele noui". Ceva mai în­coace — după încercările lui P. S. Aurelian şi ale contemporanilor săi — Ştefan P. Radian, minte pătrun­zătoare şi fire dârză şi înclinată spre osteneala cea bună, a purtat vreme îndelungată condeiul, pentru a da sate­lor noastre o bună foaie plugărească.

Alăturea de el, un bătrân ca V. S. Moga şi fruntaşii ca Maxi­milian Popovici şi atâţia alţii s'au trudit vreme îndelungată să strecoare — prin „Albina" şi alte foi poporane —• câte puţin din ştiinţa plugărească a vremii în care trăiau. In acelaşi vreme, Administraţia Domeniilor Co­roanei, Societatea Culturală „Steaua", institutul de editură „Minerva" —• prin minunatele cărticele ale d-lui Constantin Sandu-A dea — şi întru câteva şi Casa Şcoalelor, au încercat rând pe rând să dea satelor noastre cărţi pe înţeles şi prin care s'a stre­curat fireşte ceva din marea taină a ştiinţii în mintea plugărimii noastre. Şi, în sfârşit, toată strădania agro­nomilor din ultimul pătrar de veac s'a îndreptat şi ea în mare parte — prin tipăriturile scoase şi prin con­gresele rânduite de asociaţ ;a care i-a înfăţişat — către aceiaş plugărime măruntă a satelor noastre şi cu ace­laş bun gând de îndrumare spre mai bine.

Dar — se înţelege — toată această strădanie se lovea până de curând de faptul că îndemnurile acestea se îndreptau către un sătean, care nu era stăpân pe bucata de pământ la care trudea. In asemenea împrejurări e deci uşor de înţeles, că roadele tuturor acestor osebite încercări nu puteau să fie strălucite, după cum nici n'au fost.

. Astăzi însă lucrurile nu mai sunt aceleaşi. Războiul şi reforma agrară, care i-a urmat, a deprins oare-cum plugărimea noastră cu ceva mai multă sete de carte de cât în trecut. Pe de altă parte, trecerea pământului în proprietatea deplină a sătenilor face pe săteni să aibă ceva mai multă tragere de inimă către învăţătură de cât odinioară. Cuvântul şi slova scrisă au astăzi — prin urmare — un răsunet mai puternic la sate.

Cu toate acestea se pare că nici acurn nu suntem încă la înălţimea vremurilor. Din partea statului — de pildă — avem doar publicaţiile Mi­nisterului de agricultură care însă nici ca grai şi nici ca tipăritură nu sunt făcute să pătrundă de cât între oameni deprinşi cu învăţătura mai înaltă a ştiinţei plugăreşti şi — prin urmare — nu merg şi n'au de ce să meargă la sate.

In locul Statului şi chiar fără spri­jinul lui, câţiva cărturari ai plugăriei noastre au început, sub oblăduirea editurei „Cartea Românească", tipă­rirea unor cărticele care ar fi să cu­prindă lucruri trebuitoare în gospo­dăria de acasă şi în treburile din câmp ale micilor noştri plugari. Fapta e — de bună seamă — vrednică de tot sprijinul şi trebue să i se aducă prin urmare, toate îndreptările trebui­toare, pentru a o face să răzbată cât mai mult şi eă izbutească in nă­zuinţa sa cât mai repede.

Şi — în sfârşit — Societatea Agro­nomilor tipăreşte de multă vreme revista „Viaţa Agricolă" pentru plu­gărimea mai deprinsă cu învăţătura şi foaia „Câmpul" pentru satele no­astre. Tot ea scoate în fiecare an, cu mijloacele sale „Calendarul Plugari­lor", menit să dea învăţătură plugă­rească pentru un an întreg şi pregă­teşte congrese, arătând care trebue să fie organizarea viitoare a plugă­riei şi a plugarilor noştri.

Acestea sunt —• în treacăt, fireşte — încercările de până azi. Din în­şiruirea lor se vede că, în desfăşu­rarea vieţii noastre plugăreşti e un gol pe care — în lipsa Statului — şiragul agronomilor, uitaţi şi de multe ori şi dispreţuiţi, a încercat mereu să-1 umple cu truda şi învăţătura lor. Şi dacă până astăzi truda aceasta a fost primită numai ca încercarea unor oameni dornici de a fi folosiţi • pentru lucrul la care s'au pregătit în şcoală, a venit însă vremea ca Statul să în­ţeleagă, în sfârşit, că oricare vor fi măsurile de ocrotire pe care le va lua faţă de plugărie, măsurile aces­tea nu-şi vor arăta pe deplin roadele, fără o adevărată revărsare de în­văţătură, care trebue să fertilizeze mai întâi minţile plugarilor pentru a ajuta astfel ogoarele să producă. Şi aceasta nu se poate de cât ajutând în întâiul rând, pe cei ce se trudesc astăzi singuri cu tipăriturile lor şi chemând în al doilea rând, în servi­ciul Statului toate puterile care sunt în stare să dea sătenilor noştri — prin minunea cuvântului şi a slovelor — cel din urmă şi cel mai bun cu­vânt la care a ajuns ştiinţa plugăre­ască astăzi. D. G. CHIŢOIU

taposta/, s;;

R ă s p u n s «l-iiuliii AI. I h n l in Iubite nene Alecule,

Răspund aşa de târziu la scrisoa­rea d-tale. De ce? E de prisos s'c mai spun acuma. Mă razim însă pe simpatia şi dragostea ce mi-o porţi; numai ele vor putea netezi întru câtva aspra mea lipsă de politeţe.

Dar poate că e mai bine aşa. Dacă a-şi fi răspuns îndată, a-şi fi spus multe... multe... poate prea multe. Acum, mai liniştit am să spun mai puţine. E mai bine.

Despre Teatrul Naţional din Cluj nu s'a prea vorbit. Ai văzut şi d-ta. A văzut-o toată lumea. Ar fi meritat poate să se vorbiascä mai mult. Noi de aici, n'am vorbii nimic niciodată. N'am avut vreme, a fost foarte mult de lucru.

Iată-ne în a cincia stagiune. Şi bune şi rele am auzit în vremea asta. Le-am primit pe toate cu linişte. Odată plu­gul înfipt şi pornit în ogor, te bucură soarele, dar nu atâta ca să te dai odihnei şi dacă te biciueşte şi ploaia, nu te superi; ploaia, dacă e delà Dumnezeu, aduce rod şi plugul tre­buie să-şi ducă brazda până la capăt.

Activitatea Teatrului clujan a fost învăluită de unii în raze de soare, pe drept sau din simpatie, de alţii a fost întinată, pe drept sau din răutate. Noi le-am primit pe toate. N'am răs­puns, nici la bune, nici la rele. Nc-am văzut de treabă.

Cu o mînă de artişti tineri, harnici şi plini de suflet, am făcut... atât cât am făcut. Aproape nouăzeci de piese jucate. N'a fost uşor. S'ar fi putut (

face mai mult şi mai bine... cred ; noi n'am putut face mai mult. Şi suflet mult s'a cimentat la temelia acestei activităţi, nu ne pare rău; ne pare rău că n'am.^putut face mai mult şi mai bine.

începutul a fost greu. Inceputurile's grele ! Dar am uitat tot. Ш tablou însă mă urmăreşte mereu ; nu pot să-1 uit. O cameră rece. Sfârşitul Iui Noembre, mese şi scaune de lemn. O maşină de scris. Un prieten de muncă şi de suflet scria la maşină tot ce-i spuneam eu din nişte caete mototolite; scoteam rolurile pentru deschiderea stagiunei noului Teatru Naţional, fixată la 1 Decembre 1919, un an delà unirea Ardealului. Ne-apuca ziua îngheţaţi cu toate că eram ascunşi în nişte mari mantale militare, tot ce ne mai remăsese după război. Asta nu se poate uita.

Aşa s'a început. O stagiune scurtă. A ţinut 4 luni. Câţiva artişti veniţi numai pentru un an delà Bucureşti, neîncrezători în soliditatea Teatrului nostru, au plecat. Şi a trebuit să în­chid la 1 April.

Şi ca încurajare şi următoarea scenă. Dacă mi-ar fi spus'o cineva n'şi fi crezut. Am auzit-o însă singur:

Prin parcul din faţa teatrului do' simpatici muncitori români, nu ţărani :

— Măi Toadere, şti tu una, hai ! — Ce? — Mă, eu am auzit că în Cluj e

şi teatru românesc. Tu auzit-ai? — Ba. — Noa, iacă eu aşa am auzit ! Era în ziua când se închidea sta­

giunea ! Greu, nu-i aşa iubite maistre ? Răb­

dare multă ! Şi numai prin răbdare şi muncă am avut şi avem plăcerea şi vedem cum noul Teatru Naţional prinde rădăcini tot mai solide şi din stagiune în stagiune merge tot mai bine.

Că sunt şi săli goale, sunt. Când ai o sală aşa de încăpătoare, cu 600 locuri mai mare ca sala Teatrului Naţional din Bucureşti şi când ai o populaţie românească... atâta câtă e şi când ai încă mulţi Toaderi şi prie­teni de-ai lui, e natural că nu poţi avea mereu săli pline. Ar trebui să se schimbe afişul aproape zilnic! Şi asta, de, nu se poate. Deocamdată, nu. Mai târziu, poate. Cu un capital de 90 de piese la îndemână se poate varia repertoriul după plac. Vom în­cerca-o stagiunea viitoare şi am cre­dinţa că va fi o stagiune frumoasă.

Progresul însă e vădit. Cei care au urmărit stagiune de stagiune acti­vitatea acestui teatru nu pot să nu se bucure de progresul pe care-1 face. Registrele îl arată limpede.

în prima stagiune au fost piese cari s'au jucat de 7 şi 8 ori.

în a două stagiune unele au ajuns la nouă reprezentaţii.

în a treia stagiune au ajuns unele la 12, 13, şi 15 reprezentaţii.

Nu e un progres ? Scrisoarea pierdută de pildă, s'a

jucat în prima stagiune de 6 ori, în a doua de 5 ori, în a patra de 6 ot i şi anul acesta până acum de 3 ori. Şi nu cu săli goale. Nu e înbucu-rător?

Vezi, iubite maistre, judecata pri­pită nu e bună, şi multă lume judecă pripit.

Dacă aşi mai spune că anul acesta jucăm cu o medie de 4500—50Э0, când reţeta noastră întreagă e de 8000, cine ar putea să mai spună că nu e un progres, care trebuie să bucure toată lumea?

Şi apoi de ce să fim nedrepţi cu noi înşine ? laşul şi Craiova, oraşe vechi, româneşti n'au avut şi nu au (

nici chiar azi multe piese care să treacă de 10—15 representăţii. Vezi, dară, că nu am nici un motiv să-mi pierd încrederea în Teatrul Naţional din Cluj, despre care, păcat, că nu se prea ştie adevărul.

Cei cari îl critică sunt cei cari n'au 5 răbdare. Noi delà început ne-am îm-pus'o şi altfel nici nu se putea şi nici nu era cuminte.

Aceasta e situaţia şi eu sunt mul­ţumit cu ea, ţinând seamă de toate împrejurările de-aici.

Mă gândesc de multe ori : ce serii frumoase ar face multe piese la Teatrul Naţional d>n Cluj, dacă ar avea o sală ca Teatrul „Regina Maria" din Bucureşti, de pildă. Ei, dar ce e mai cuminte ? S'o mai mic­şorăm pe asta care o avem ca să ne înşelăm noi pe noi că avem săli pline sau s'o lăsăm aşa cum e şi să aşteptăm cu încredere ziua, când o vom vedea tot plină ? !

Zic unii, spui D-ta, că un senti­ment de regionalism m'a îndemnat să viu la Cluj. Adevărat că e o prostie. N'am ştiut nici odată ce e aia. Am fost acasă ori unde am fost şi am simţit că stau pe pământ ro­mânesc. Am fost chemat şi am venit. Am venit cu toată inima.

Ai, iar toată dreptatea D-ta când spui că ori ce fel de propa­ganda e bună şi binevenită, numai să se facă. Dar păcat că nu să face. De aici nu pot să fac mai nimic. Şi sunt destul de chinuit de asta. Banii nu sunt la mine. La mine ar fi puţin suflet. Banii sunt aiurea. Şi fără bani . . .

în fie care an vreau să măresc trupa şi . . . nu pot. Paralele sunt aiurea. în fie care an cer un ajutor pentru turnee şi zadarnic. Ce să fac ? Cu o mână de oameni ne mulţumim să muncim aci şi din când în când să jucăm prin orăşelele din apropierea Clujului. Asta e puţin pentru vremu­rile noastre.

Chestiunea e limpede; problema teatrală în Ardeal ar fi în mare parte rezolvată dacă Teatrul Naţional din Cluj ar avea 50—60 de artişti. Două echipe ar colinda toată vremea şi una ar juca la Cluj. Când ne-am aduna cu toţii, am da piesele mari aci, pentru prestigiul artei. E limpede că s'ar putea rezolva problema tea­trului în Ardeal în mare măsură.

Aud că are să se întemeieze un nou Teatru la Timişoara. Foarte bine. Cât de multe. Clujul îl va ajuta cu tot ce are.

O propagandă cât de vastă prin teatru, şezători, serate, conferinţe etc. . . . Cât de necesară ar fi a-ceasta la noi; ar fi bine ca în oră­şele şi sate să se reia firul acela de înjghebări diletante, cari au existat în Ardeal, au o tradiţie aci şi au adus mult folos ideei de teatru românesc. Dile­tantismul a ţinut vie ideea aceasta in trecut. Ar fi bine să se facă şl acum. E, dar lumea de după război e alta ca cea dinainte. Entusiasmul nu mai e ca pe vremuri!

Dar dacă nu se poate teatre în toate părţile, măcar acestea cari sunt, trebuiesc mărite ca personal ca să poată înbrăţişa un câmp mai larg de acti­vitate. Ce rol Frumos ar avea Clujul atunci, ce rol mare ar putea avea laşul cu Bucovina în cap şi cu Ba­sarabia în coastă. De-ocamdată măcar atâta şi încet-încet înfiinţarea de Teatre prin toate centrele. Cel delà Timişoara, să dea Dumnezeu să-1 vedem înfăptuit, sâ facă începutul.

în privinţa repertoriului m-am cam ţinut de sfatul D-tale. Am jucat de toate, multă comedie şi din când în când şi ceva mai greu. Minunata friptură cu must şi piper de care vorbeşti D-ta, n'am dat'o dintr'odată. Am încercat câte-o bucăţică. De în­cercat trebuia să încerc. Publicul n'o să rămână tot copil, cu laptele. Nu l'ar lăsa nici vremea.

Şi să nu-1 lăsăm nici noi întru cât ne stă în putinţă. Să-1 ajutăm să crească. Dar cu grijă, cu grijă multă. Am cam băgat de seamă că pe la a 4—5 înbucătură se cam strâmbă. Da, da, ai multă dreptate; mi se pare că trăim încă în epoca laptelui.

Al D-tale devotat Z. BÂRSAN.

Pa&ina 2 CULTURA POPORULUI Numărul 47

Un om avea doi feciori. Cel mai mic a zis cătră tatăl-său: Tată, dă-mi partea ce mi-se eade din avere. Tatăl său i-a dat-o, avâud în cre­dere în feciorul său. Acesta nu după multe zile şi-a adunat toate şi s-a dus într'o ţară îndepărtată, însoţit de binecuvântarea tatălui său iubit, care de-aoum îi pomenia în toate jrugâciuniie sale şi doria să audă despre el numai veşti bune.

Feciorul însă, ajungând în ţara cea îndepărtată a alunecat pe căi greşite. In loc să-şi înmulţească averea, — şi-a prădat-o în beţii, fărădelegi şi desfrâuari. Aşa apoi, într'o bună dimineaţă s'a trezit fără un ban în pungă. Câtva timp a mai dus-o ei de pe-o zi pe alta, împrumutând bani delà prieteni. Dar s'u făcut foamete mare în ţara aceea şi atunci a cunoscut ticăloasa stare în care a ajuns. El, care a-easă poruneia servitorilor, acum s'a dus la un moşier şi a intrat îu slujba lui, având să păzească porcii.

Aici a avut o soartă cât se poate de grea. Nu prea avea ce să mance şi ar fi poftit să se sature din ră­dăcinile şi spălaturile ce le mân­cau porcii. I-s'au stricat şi hainele, trupul lui a ajuns să fie înfăşurat în zdrenţe, ca al cerşetorilor.

Văzâud starea ticăloasă în care se află, de câte-ori îşi va fi. adus aminte de binele ce-1 avea în casa părintească l De câte-ori îşi va fi îndreptat privirile înspre ţara luil De câte-ori îşi va fi adus aminte de averea frumoasa ce o avea oda­tă, de uşurinţa cu care şi-a pră­dat-o! Au fost însă toate inzădar. Ştia, că el este de vină, n'avea alt-ceva de făcut decât să verse lacrimi şi să-şi poarte amarul.

într 'o bună zi şi-a adus aminte de soarta neasămânat de bună ca a lui, ce o au servitorii în casa tatălui său. A simţit o cutremurare îu tot tupul şi a strigat: Câţi ar­gaţi se satură în casa tatălui meu de pâne, iar eu mor de foame 1

A fost un strigăt dureros urmat de şiroae de lacrimi. Acest strigăt Га trezit din amorţeală. Inima lui îi spunea acum, că nu trebue să-şi piardă toată nădejdea. Starea lui se mai poate întoarce încă în spre bine.

„Sculamă-voiu, — a zis — mă voi duce Ia tatăl meu şi îi voiu zice: Tată am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tăul Primeşte-mă ca pe unul din argaţii tăi !

Cuvintele au fost urmate de fapte. S'a sculat şi a plecat cătră ţara lui A fost un drum greu şi lung, ca să nu moară de foame a trebuit să cerşească în satele şi oraşele prin cari trecea. A ajuns să vadă de departe casa părintească şi inima îi bătea eu putere.

î n vremea aceasta tatăl său a auzit de soarta tristă, la care a ajuns nenorocitul fiu. Se va fi su­părat de sigur, inima lui de tată a sângerat. Ştia, că fiul său s'a fă­cut nevrednic de numele ce-1 poartă. In inima lui de tată poftea însă, să-1 vadă întors acasă, era doar sânge din sângele lui.

Tocmai privea în depărtare, cătră ţara unde ştia că s'a dus fiul său, când deodată a văzut apropiindu-se un om zdrenţos, slab ca o scân­dură şi murdar. La început credea că e un cerşetor şi poate tocmai se gândea să-i întindă o coajă de pâine, când de-odată a băgat de seamă că e însuşi fiul său. A a-lergat înaintea lui, i-s'a făcut milă de el, l'a îmbrăţişat şi Га sărutat.

Feciorul nu se aştepta la astfel * de primire. El se aştepta la mus­

trări, la ocară şi credea, că va tre­bui să verse nenumărate lacrimi pârjă să se înmoaie inima tatălui său. Simţi ndu-se nevrednic de dra­gostea părintească s'a smuls din braţele lui, a căzut la pământ şi a strigat :

— Tată, greşit-am la cer şi îna­intea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău I

Şi zicând acestea îşi aştepta o-sânda. Tatăl său l'a prins de mână, Pa ridicat şi l'a dus în casa sa. A chemat apoi servitorii şi le-a spus :

— „Aduceţi repede, hainele cele mai bune şi îmbrăcaţi-l, daţi inel în dreapta lui şi încălţăminte în picioare. Tăiaţi un viţel gras, să mâncăm şi să ne veselim; căci fiul meu acesta a fost mort şi a înviat, a fost perdut şi s'a aflaţi

Şi s'a făcut ospăţ de bucurie. Bătrânul tată era fericit, văzând pe fiul său întors şi era fericit şi fe­ciorul, văzând căldura dragostei părinteşti.

Feciorul cel mai mare, întorcân-du-se delà câmp şi auzind, că în casă se face ospăţ pentru fratele cel mai mic, s'a mâniat foarte, In cât a trebuit să vină tatăl său, să-1 mulcomească, spunându-i: „Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt ; dar acum trebue să ne veselim, pentru-că fratele tău acesta mort a fost şi a înviat, perdut a fost şi s'a aflat."

Această minunată pildă a Dom­nului nostru lisus Hristos, care se citeşte în sfânta Evanghelie de astăzi në arată mila «ea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de păcătoşii cari se întorc pe calea cea dreaptă.

Tatăl din Sfânta Evanghelie în-chipuieşte pe însuşi Dumnezeu, iar

fiul rătăcit pe noi, oamenii păcă­toşi. Ne-a dat şi nouă Dumnezeu partea de avere, căci tot ce avem, el ni-ie-a dat : viaţa, sănătatea, min­tea cum şi celelalte. Ne-a lăsat să trăim pe acest pământ, care este o ţară stiămă pentru noi, ca să folosim bine averea ce ш-s'a dat şi să ne întoarcem apoi îa adevă­rata noastră patrie, care este--îm­părăţia cea cerească.

Ca şi fiul cel rătăcit însă, noi prin păcatele ce le facem ne pră-dăm averea sufletească şi astfel sufletul nostru rămâne sărac, flă­mând şi gol. Sufletul încărcat de păcate este nefericit şi sterp. In zadar trupul nostru l'am îmbrăca în haine frumoase şi scumpe, daeă sufletul este acoperit numai de zdrenţele păcatelor. Sufletul îşi cu­noaşte starea iui cea ticăloasă. Cu­noaşte, că s'a depărtat delà Dum­nezeu, ca şi fiul cel rătăcit de casa părintească. Şi nu are altă dorinţă decât să se întoarcă la sânul Ta­tălui său. De multe ori însă este o dorinţa numai de o clipă. Diavo­lul îl împiedică, alungând gândul acesta bim delà el îl cufundă şi mai tare în răutate şi îl depărtează şi mai tare da Dumnezeu. Une-ori îi pare, că este prea departe casa părintească şi nu se încumetă să plece. Aite-ori îi pare, că e cu ne­putinţă să-1 mai primească Dum­nezeu, uitând că mila lui este ne-asămuit mai mare ca răutatea noastră. Astfel de lupte sufleteşti va fi avut şi fiul cel rătăcit şi to­tuşi într'o bună dimineaţă şi-a lu­at inima în dinţi şi a plecat.

Aşa să facem şi noi. Sa închi­dem cartea cea neagră a vieţii trecute şi să deschidem altă carte, în care viaţa noastră să fie scrisă cu slovo luminoase. Aceasta vom tace-o intorcâudu-ne la Dumnezeu. Să nu uităm, că Dumnezeu ne aşteapia, pentru-că el „nu vrea moartea păcătosului, ci ca să se în­toarcă şi să fie viu", Sfântul Ioan Gură-de aur ne spune, că „Dum­nezeu QU alungă pe păcătoşii cari se întorc, ci chiar îi caută, (ca păstorul pe oaia cea pierdută) şi dacă i-a aflat se bucură mai mult decât de cei drepţi".

Fiul cel rătăcit şi-a cunoscut păcatele, recunoscând, că prin pă­cate s'a făcut nevrednic de Dum­nezeu. Aşa trebue să facem şi noi.

Fiul cei rătăcit a mărxurisit Tată­lui său, că e păcătos, spunând: Tată, greşit-am la cer şi înaintea tal Aceasta datorie o avem şi noi:-să ne mărturisim păcatele, după porunca Domnului nostru lisus Hristos, care pentru curăţirea pă­catelor a rânduit taina sfintei spo­vedanii. Acela, care cunoscându-şi păcatele şi-le mărturiseşte cu pă­rere de rău, primeşte delà Dum­nezeu iertare, ca şi Fiul cel rătăcit.

lisus Hristos a vestit iertarea păcatelor şi el a chiar iertat pe mulţi păcătoşi, cum am arătat şi altă­dată. A dat putere episcopilor şi preoţilor să ierte păcatele celor cari se întorc cu părere de rău.

Orice păcătos se poate întoarce în calea dreptăţii. Dumnezeu a zis încă în legea veche: „Nu voiesc moartea păcătosului, ci să se în­toarcă şi să fie viu."

Să vedem : ce trebue să facem, ca să no putem întoarce la Tatăl nostru cel ceresc ?

1. înainte de toate să ne ispitim sufletul, să vedem, cu ce păcate este îngreunat? Aceasta o putem face, aducându-ne aminte de porun­cile lui Dumnezeu şi ale sfintei biserici şi de felul, cum ne-am îm­plinit slujba, la. care suntem rân­duiţi pe acest pământ.

2. Apoi să avem părere de rău pentru păcatele ce le-am făcut, pentruca prin ele am vătămat pe Dumnezeu şi ne-am făcut vrednici de pedeapsă. Părerea de rău trebue să fie împreunată şi cu hotărârea de-a nu mai păcătui.

3. Astfel pregătiţi ne mărturisim păcatele în faţa preotului rânduit, spunându-le fără frică, ori ruşine, pentruca preotul este în locul lui Dumnezeu. Dacă nu ne-am ruşinat de Dumnezeu atunci, când am pă­cătuit, de ce să ne ruşinăm de un om, care este rânduit, ea să ves­tească iertarea păcatelor în locul lui Dumnezeu? Preoţii sunt urmaşii apostolilor, iar Domnul Hristos a zis cătră apostoli : „Cărora veţi ierta păcatele, iertate vor fi."

4. Să împlinim canonul ce îl pri­mim delà preot. Dacă Dumnezeu este aşa de bun, nemărginit de bun, încât ne iartă păcatele, se cuvine, să facem şi noi măcar atâta, în semn de mulţămită pentru această bunătate nemărginită.

Se apropie Sfântul şi marele post al Paştilor, când după râuduiala sfintei biserici creştinii drept credin­cioşi îşi mărturisesc păcatele, cu­raţi ndu-şi sufletul şi îndreptându-1 spre casa părintelui ceresc. Drept-aceea, pentru uşurarea creştinilor, în numerele viitoare ale gazetei noastre vom arăta, cum trebue să ne ispitim sufletul, pentruca spo­vedania noastră să fie bună şi ast­fel ca şi Fiul cel rătăcit, noi, cari prin păcate am fost morţi sufleteşte să înviem, întorcându-ne la părin­tele nostru cel ceresc.

SEPTIMIU POPA.

D i n CHciova (Banat) In sărbătorile Crăciunului în co­

munele Cliciova şi Susani au fost date serbări teatrale de către tinere­tul şcolar. S'au jucat piesele: „De pe vremea ţepei" şi „Păzitorul de noapte" s'au recitat poezii şi s'a cân­tat. Printre tinerii care au jucat în piese au fost: Drele Магіозга şi Victoria David, Efrosim Bărean, dnii Tiaian Răbăgia, C. David, Otescu T. Ştefanovici Bârzava, Juchescu, Mitar, Aliron, Barboni, P. Popescu şi alţii. Preotul Ştefanovici şi învăţătorul Da­vid au ţinut cuvântări, arătând în­semnătatea serbărilor şcolare. M. B.P.

Ш п B i i a (jud. Târnava-Mică) D-nii profesori luîiu Maior şi Au­

gustin Popa din Blaj, au organizat îu judeţul Târnava-Mică, şezători poporale, prin satele mai de frunte. La 3 Februarie s'au ţinut prelegeri în comuna Biia. S'a vorbit despre „Tovărăşii şi însemnătatea lor" şi despre „Lumina învăţăturii". Apoi a urmat teatru, jocuri naţionale şi cântece, sub conducerea harni­cului preot Mărgineanu şi inimosul învăţător Gusan.

Sătenii au fost în număr maro şi au rugat pe cărturari ca să mai ţină cât de des, astfel de şezători, cari le luminează mintea. p. v.

D i n H u r e z a n i (jud. Vâlcea) Apel către oameni de bine. Sub­

semnaţii Gheorghe Vişanu învăţă­tor şi Nicolae Dumitraşeu contabil IR Banca Populară, voind de a în­fiinţa o Bibliotecă populară în co­muna noastră, satul Pegeni şi no-având nici un concurs din partea nimănui, aici, găsindu-ne î n r ' o lo­calitate unde se iubesc băuturile, rugăm pe toţi românii de bine dacă au bunăvoinţă a dărui cărţi, reviste ş. a., pentru a putea pune bazele acestei Biblioteci. Pentru orice do­naţie primită subsemnaţii vom eli­bera chitanţă, iar donatorii vor fi trecuţi în registrele Bibliotecei.

Gh. Vişanu şi N. C. Dumitraşeu D i n D u n e ş t i (jud. Fălciu)

In ziua de 6 Februarie (24 Ia­nuarie), Îu amintirea Unirii Princi­patelor, dimineaţa s'a ţinut o slujbă religioasăinbiserica delà noi. Auluat parte toate autorităţile locale pre­cum şi elevii şcolilor primare din Buneşti şi satul Poclu-Oprii. Răs­punsurile liturgice au fost date de corul şcoalei primare dinPodu-Oprii, condus de d-1 învăţător Condurache. După amiază s'a început serbarea desehizându-se cu imnul „Trăiască Regele". Cuvântul despre însem­nătatea zilei de 24 Ianuarie l'a spus d-1 diriginte al şcoalei primare din Buneşti. După aceasta s'au cântat coruri, s'au spus poezii atât de elevii din Buneşti cât şi de elevii delà Podul-Oprii. Apoi s'au jucat de opt eleve îmbrăcate la fel, conduse de d-na învăţătoare M. Harnagea, jo­curile frumoase: „Rândunelele" şi „Hai în jura bradului". La urmă s'a jucat piesa „Dezertorul" îu 3 acte de M. Sorbul. Apoi d-1 sub-revizor I. Chiriao, mulţumeşte tu­turor că au răspuns cu un număr mare la o serbare atât de frumoasă şi patriotică-. Pe urmă toţi au ple­cat spre casele lor bucuroşi, că au petrecut această zi cu mulţumire sufletească. Const. Mihail

D i n S ă r ă c i n e ş t i (jud. Vâlcea) Pe la sfârşitul lunei Decemvrie,

s'a sărbătorit deschiderea şcoalei noui din satul nostru, comuna Că­lineşti, în prezenţa d-lor prefect : de judeţ, revizor şi inspector şcolar.

După oficierea serviciului divin de către bătrânul preot Gh. Pru-

nescu a vorbit d-1 inspector şcolar Lambrior şi bătrânul institutor Gh. Anghelescu din R.-Vâlcea.

D-l I. Niculescu, prefectul jude­ţului, a adus sătenilor câteva cu­vinte de mulţumire din partea gu­vernului pentru dragostea cu care au muncit şi contribuit la ridicarea localului de şcoală arătandu-ai tot­odată dorinţa de a face nemuri­toare numele eroilor din comuna Călineşti căzuţi în războiul pentru îutregirea neamului, prin însarierca lor pe o placă comemorativă îu faţa şcolii. E i vor fi pentru şcolari cea mai frumoasă pildă de jertfă pe altarul patriei.

La ora i l autorităţile au plecat la deschiderea şcoalei din satul Proeni tot din corn. Călineşti, caro s'a făcut în aceeaşi zi.

După masă a urmat serbarea şco­lară aaiă de elevii şcoalei. Şcolile sunt ridicate din obolul şi drago­stea sătenilor. Tbrenul şcoalei din Sărăcineşti a fost dăruit de d-1 proprietar Traian Boiceseu, care a fost şi preşedinte de onoare în co­mitet pentru care i-se aduce mul­ţumiri, şi pe această calo. Un sătean.

DIN CÂINENI, (jud. Vâlcea)

în ziua de 3 Februarie s'a ţinut în satul nostru, conferinţa centru­lui parohial Călimăneşti. Serviciul divin s'a oficiat in sobor. Răspun­surile sf. Liturghii au fost date de eorul Pr. Gh. Bălăşel delà Căii-măneşti, compus din flăcăi şi fete de ţară.

Pr. Gh. Bălăşel a predicat cu multă căldură despre evanghelia lui Zaeheu, îucât nu a fost inimă care să nu fi fost mişcată şi con­vinsă că trebue a urma pilda lui Zaeheu pentru ca să se poată a-duce îndreptarea dorită de toţi îu viaţa şi societatea română-cveştină.

La ora 1 după amează a urmat conferinţa centrului, în şcoala pri­mară a căroi sală era plină de lume dornică de învăţătură.

Şedinţa a fost deschisă de Pr. N. Ionescu, Brezoiu, prin o scurtă dar instructivă introducere, după care s'a dat cuvântul învăţătorului A. Fâuuţ, care a vorbii despre beţie, combătându-o în termeni foarte isbitori, după care a urmat o vorbire între copii (elevii şcoalei) cari au înfierat prin proverbe, dife­rite scăderi omeneşti. Preotul satu­lui Gh. Popescu, a vorbit despre mânie, încheind cu cuvintele evan­gheliei. „Dacă nu le-aşi fi grăit lor păcat nu ar avea."

Au mai vorbit învăţătorul N. Popescu şi alţii.

î n răstimpuri corul a executat câte un imn religios între caro s'a remarcat „lisus ne cheamă", cântat cu o rară mâestrie pentru care i s'au adus vii mulţumiri, cum îi aducem şi aici şi în special dirijo­rului şi conducătorului său neobo­situl şi vrednicul preot Gh. T. Bălăşel. Un creştin.

D i n C e r n ă d i a (jud. Gorj) La această rubrică din gazeta

noastră eu No. 44 s'a publicat o dare de seamă a serbărei date în comuna Cernădia în seara de 12 Iauuarie, — sub numele Din comuna Novaciu. — D-1 învăţător Popescu Nicolae ne înştiinţează că Novaciu este un sat în apropierea comunei Cernădia, unde a fost serbarea. Pu­blicăm să se ştie că nu în Novaciu, ci în comuna Cernădia j \ fost fru­moasa şi reuşita serbare, dată cu sprijinul învăţătorilor şi elevilor din şcolile secundare delà oraş.

P î l M A FA «EMC A ROM.t&A » E VAGOAWE Şl MOTOARE SOC АЖОМ. A D R E S A T E L E G R A ­F I C Ă : T A G 0 U Î A S T R A T E L E F O N C » £ Ş I Ö O O

S E C Ţ I A M O T O A R E : Autobuse, Camioane, Cisterne automobile, Motoare stabile de benzină, grupuri electrogene de benzină, Strunguri de precizie, Exeenterprese, Prese ou fricţiune, Şlefuitoare, Pese de rezervă pentru automobile, camioane şi motoare de benzină de orice marcă

PRODUSELE NOASTRE SE POT PROCURA CU PREŢURI ORIGINALE DE FABRICA DELA MAGAZIILE DE CON­

SIGNAŢIE MAI JOS NOTATE»

A R A D : întreprindere de Maşini şi Automobile, Str. Alexandri 6.

BRAŞOV ţ „Silvania" întreprindere Technică S. A. Piaţa Boilor 7.

CLUb Blaga Emü, Piaţa Ştefan Cel Mare 3.

LUGOJ : Schwäbisch Zentral bank, Filiale Lugoj.

ORADEA-MARE i „Economia" S. A. pentru Comerţ şi Indus-

SÄTMAR ; trie, Piaţa Mihai Viteazul 1.

Fraţii Princz Turnătoria de Fier şi Fabrici da Maşini

SIBIU: Compania Anglo—Americană, Bretter Promanade.

TARGU-MUREŞ : Biró E. Ing. meeh. cu dipl. întreprinderea technică, Str. Ştefan Vodă l /a. f„

TIMIŞOARA Î Schwäbischer Landwirtschaftsverein, Gorove-gasse No. 5. $ 8

Cieă după-ce a făcut Dumnezeu lumea, a chemai la sine pe om şi pe toate vietăţile pământului ca să-şi ceară fiecare ce are de dorit; era vorba în prima linie de anii vieţii de pe acust pământ. Ca în tot locul omul e pus întàiu, şi apoi celelalte dobitoaca, aşa şi aici omul a întrat întâiu la Dumnezeu ca să-şi ceară anii vieţii. S'a cugetat omul nostru puţin, cam câţi ani să ceară. Si aşa cam eu iutele a cerut trei­zeci de ani. Bine a яіз atotputer­nicul, şi cu aceasta a eşit atară. A intrat după aceasta boul ; şi el a cerat treizeci, şi i-a dat atotpu­ternicul; eu aceasta a eşit şi boul. Dar uitasem să spun, că omul dupăce a eşit afară, i-a părut rău că a cerut prea puţin. S'a dat în târg cu boul căruia i-se păreau prea mulţi treizeci de ani şi i-a dat omului zece ani. Dupăce a eşit boul a întrat la Dumnezeu cânele. A cerut şi aeesta tot treizeci, dară eşind afară i-s'a părut că are prea mulţi şi a dat şi el omului zece ani. Omul acum primia delà fiecare căci îi venise mintea. După câne a întrat măgarul, care deşi măgar, a ştiut să ceară ca şi ceilalţi tot treizeci de ani, dar eşind afară a cinstit şi el pe om cu zece ani, aşa că acum omul nostru ajunsese la suma de şasezeci ani. Iu urmă de tot a intrat maimuţa, care nici ea nu s'a lăsat mai p;e jos şi-a cerut şi (a treizeci de ani, şi Dumnezeu ia dat. Dară eşind afară îi părea rău că are prea mult de chinuit şi fiindu-i drag omul i-a dat chiar jumătate din câţi ceruse. Omül a primit bucuros şi delà aceasta, şi acum era voios că şi-a câştigat ani mulţi, dar nu-şi aducea aminte că numai treizeci de ani erau din anii lui, iar ceilalţi erau de căpătat. De aceea se zice că omul până la treizeci de ani e în anii lui ; delà treizeci până la patruzeci în anii boului, lucrează ea boni ; delà patru­zeci până la cincizeci, în anii câne­lui, aleargă în toate părţile, ca şi cânele, câte odată e şi fluerat ; delà cincizeci până Ia şHsszeci e în anii măgarului, poarta povară ca şi un măgar; iar delà şasezeci întră în anii maimuţei; e luat de toţi în batjocură, până şi copiii îşi bat joc de el, svârlindu-1 eu pietre ca pe o maimuţă. Şi aşa se sfârşeşte bie­tul nostru om, care delà început a fost nemulţumit şi' lacom.

Culeasă de IDE ANCATEU cantor tn Cil.

jud. Arad.

Cântecul ispasului ( S o cftntä p o l a

Foae verde lobodă, In curte la Ştefan Vodă, S'au strâns boerii la voi bă, Că se'nsoară Mircea Vodă, Şi-1 cunună Iancu Vodă. Mireasa de unde-o ia? Din oraş, din Dobrogea ! Foae verde matostat Fată de Letin bogat In cruce nebotezat, Şi de lege e spurcat. A plecat delà Sân' Petru Şi mi-ajunge la Sân' Mendru, Acolo, când ajungea, Şi Letinul că-i vedea. Porţile le zăvora, Şapte buţi de vin scotea, Şapte teancuri de tutun. Şapte de postav de'l bun ! — „Care este ginurile, Gineri le, mirele ! ? Să salte umerile, Ca şoimul aripile, Să descue porţile, Să bage căruţele"! Gineri le c'auzia, Buza 'n patru că-i plesnea, Sânge negru îi sărea ; Iar naşul său că-i zicea: — „Fii tu nun în locul meu, Şi eu mire într'altău, Că m'o erta Dumnezeu"! El buţi le le săria, Porţile le descuia, Căruţile le băga. Dar Letinul ce-mi făcea? El trei fete că scotea, Să-şi aleagă mireasa.

Drag mi-a fost cu boii buni! Foae verde foi porumbi, Drag mi-a fost cu boii buni, Să-i pasc pe Ia curmături, Pe la colţuri de păduri, Să le dau apă din pumni! Să le crească coarnele, Să r*stoarne brazdele, Să mi-i vază mândrele ; x

Să-i vază şi mândra mea, Să plesnească fierea 'n ea !

Culese de MARIN GEORGESCU învăţător în Celaru (Romanaţi)

Scrisoare din Tazlău (jisd. Bacău)

In sărbători, cu stăruinţa d-nei Sofia P . Torna şi d-lui Petru Torna învăţători în această comună, s'a dat o frumoasă serbare, la care au venit toţi sătenii.

Pe lângă un pom frumos gătit şi cu daruri multe ce s'au dat la eopii, s'au împărţit haine la orfanii de război.

Apoi a urmat o piesă de teatru jucată cu multă dibăcie de elevii şcoalei. S'au cântat şi jucat hori naţionale! Reuşita acestei serbări se datoreşte învăţătorilor noştri, cari muncesc cu multă dragoste la edu­carea tineretului şi luminarea po­porului.

Serbarea s'a terminat cu mulţu­mirea tuturor. 6H. N. C.

G R Ă Ş A R E A

Pământul arabil se poate asemăna cu un stup de alb'ne, plin cu faguri şi miere sau chiar cu corpul animalelor, alcătuit din oase, carne şi grăsime. Grăsimea sau mierea pământului o [formează materiile minerale pe care fe numim, săruii de azot, acid fos-foric şi potasiu.

In pământurile sleite sau sărace aceste sSruri lipsese sau sunt în can­titate prea mică, faţă de nevoile pla­ntelor. Sleirea sau sărăcirea pămân­tului pricinueşte micşorarea roadelor ce Ie culegem de pe un jugär sau un hectar, iar sporirea acestor nu se poate face daca nu gunoim pămân­tul şi în lipsa gunoiului dacă nu-i dăm îngrăşăminte.

Ingrăşămintele sunt nişte materii minerale ce se scot din pământ sau se fabrică în industrie şi conţin sau numai săruri de azot, acid fosforic, ori potasiu, sau pe toate la un loc.

Ingrăşămintele aduc mart foloase agriculturii, când lipseşte gunoiul, au însă cusurul că sunt scumpe şl nu toată lumea ştie să le întrebuinţeze. De aceia agronomii au căutat să vadă dacă nu mai sunt şi alte mijloace prin care s'ar putea împiedica sleirea pamatului şi deci îngrăşarea lui fără cheltueli.

Lucrul acesta trebuia să fie lămu­rit; cu atât mai mult cu cât erau bănueli că pământul poate să-şi câş­tige o bună parte din materiile hră­nitoare pe care le-a pierdut prin strângerea recoltelor din fiecare an.

încercările făcute de agronomii ţă­rilor stiăine au întărit cu dovezi si­gure bănuelile ce se aflau mai ales în privinţa îngrăşării pământului cu azot din aerul atmosferic.

Pământul voate să câştige azot pe cale naturală din aerul atmosferic prin mijlocirea leguminoaselor şi a unor fiinţe vii, ce nu se pot vedea cu ochi liberi şi cari poartă numele de microbi.

Aflarea acestui secret al naturii n'a fost defel uşoară şi pentru a putea înţelege meşteşugul acesta, trebue să ştim o mulţime de lucruri pe care o să le vedem pe scurt din cele ce urmează.

Se ştie că omul ca şi celelalte fiinţe vieţuitoare, are nevoie de aer ca să poată trăi.

Aerul este un amestec de mai multe materii, între cari mai principale sunt oxigenul şi azotul.

Acesta din urmă ocupă c'am trei din cele cinci părţi ale aerului şi e un gaz care se deosebeşte de oxigin, de oarece nu întreţine viaţă şi nici ar­derile. Azotul fiind un corp gazos, ca şi oxigenul, poate să pătrundă dim­preună cu el prin toate crăpăturile şi găurile mici, numite pori.

Pământul arabil fiind un corp pă­ros, ca şi un burete, aerul va pă­trunde prin aceste porozităţi şi va veni în atingere cu rădăcinele plan­telor. Odată cu aerul mai pătrunde în pământ şi celelalte materii ce se mai pot găsi în el, cum sunt de pilda microbi, cari provoacă boalele la om şi animale sau înăcrirea vinului, fier­berea musfulu', etc.

Microbii se află însă nu numai în aer, ci şi In pământ şi unii din ei au însuşirea că nu se pot desvolta decât pe rădăcinele leguminoaselor, cum sunt mazărea, trifoiul, luţerna, etc. Aceşti microbi văzuţi cu microscopul, se în­făţişează în formă de furcă sau de bastoane şi când se găsesc în pă­mânt au nevoie de hrană ca să se poată desvolta şi înmulţi. împinşi de nevoia de materii hrănitoare, aceşti microbi se apropie de perişorii rădă­cinilor şi pătrund încetul cu încetul în corpul plantei. Odată ajunşi în ră-

P R I N L E G U M I N O A S E

dăcini, microbi incep să se înmul­ţească şi se cuibăresc în celulele din coajă, dând naştere unor umflături ce se aseamănă cu nodurile, de aceia li-s'a zis şi nodosilâ{i. Mărimea acestor nodozităţi e cam cât a gămăliilor de ace sau chiar cât boab:!e de mei, iar sâmburele lor e-Je p'in cu mi­crobi.

Microbii aceştia din nodozităţi, când sunt tineri, traesc ca n^ie trântori pe socoteala plante!, care trebue să le pregătească atât materiile hîănito?re hidrocarbonate, cât .şi pe cele azoiate.

Din cauza aceasta planta suferă, ca şi un om bolnav de o boală molipsi­toare. Mai târziu, când microbi ajung maturi, se schimbă legaturile dintre ei şi plantă, şi se stabileşte un fel de tovărăşie, în baza căreia planta pri­meşte de la microbi materiile hrăni­toare azotate, pe care aceştia le fa­brică din azotul din aer, iar planta le dă în schimb materiile hrănitoase hidro­carbonate, pe care ei nu pot să le fabrice.

Tovărăşia aceasta ţine atâta timp cât planta trăeşte şi de îndată ce ea nu mai există microbi hec in pământ şi aşteaotă desvoliarea altor plante, de aceiaş fel sau înrudite, pentru ca să închee şi cu ele un nou contract pe viaţă.

Din această împerechere a micro­bilor din nodozitâ'.i cu leguminoasele, rezultă o îmbogăţire a pământului cu azotul absorb/t din aerul atmosferic şi fixat sub forma de materii orga­nice azotate, ce intră în alcătuirea ţesăturilor şi a proviziilor dm corpul plantelor.

Cantitatea de azot fixată în acest mod d.ferä de la o leguminoasă la alta şi poate ajunge la cifra de 500 kilograme ia hectarul de luţernă. Dacă scădem din această cantitate cele '50 kgr. de azot ce intră în alcătuirea nutreţului recoltat, mai rămâne în mi­rişte şi rădăcini o provizie de 350 kgr. de azot pentru fiecare hectar de pământ cultivat cu luţemă, adică cam atât cât ar fi în 2000 kgr. salpetru de chili.

Provizia aceasta mare de azot or­ganic, procurată pământului din aer de către leguminoase prin mijlocirea microbilor din nodo.iiăţi, poate fi fo­losită şi de alte plante şi mai ales de cereale, in ani următori, dacă se transformă mai departe în săruri de amoniac şi în salpetru.

Aceste transformări se fac cu aju­torul umezelei oxigenului, căldurei şi a altor microbi, diferiţi de cei din nodozităţi şi care trăesc şi se des­volta în pămânîurile bogate în materii organice, provenite din resturi de plante sau din gunoire.

Transformarea aceasta a materiilor organice azotate în salpetru, prin aju­torul microbilor din pământ,' poartă numele de Nutrifieare.

' Nutriîicarea şi fixarea azotului din aer, prin ajutorul microbilor din no-dozităţile leguminoaselor, este însuşi­rea de căpetenie a pământurilor re­numite prin rodnicia lor, cum sunt Oemozio murile din Rusia şi chiar cele din vechiul Rega* şi Basarabia.

Cunoscând aceste fapte, înţelegem foarte bine, pentruce nu mai suntem obligaţi să dăm pământului îngrăşă­minte sau gunoi, dacă schimbăm în fiecare an culturile ce le facem pe aceiaşi tarla, iar la fiecare trei sau patru ani semănăm şi o leguminoasă oarecare cum e : masarea, trifoiul, luţerna, etc., căci în cazul acesta pământul se îngraşă singur şi în de­ajuns cu azot din aerid atmosferic.

Dr. I. M O0BRESCU Prof. la Aoadc-îiia Agrioiă. Cluj.

Î U C O O P E I

Se observă în parte progrese stră­lucite în aprovizoarea şi consumaţia prin cooperative, a operaţiunilor mari şi multiple, apoi a câştigurilor; cari ar nedumeri pe cei ce nu sunt coo­peratori, cât şi comerţul particular.

In toate aceste câştiguri şi opera­ţiuni, este oarecare deosebire, între comerţul particular şi cel cooperativ ?

Da ! . . . Iată analiza : Pe lângă caracterul temeinic social

economic ce-1 are cooperativa, mai are şi pe acel de ideal naţional, adică iubirea de patrie şi neam, pe care comerţul particular, chiar dacă l-ar avea, dar nu-1 poate propaga. Oare, dacă cooperaţia singură, înfăşoară acest ideal de viitor al ţării, pentru-ce nu se recunoaşte de toată pătură cultă, meritul că numai ea, ar aduce o transformare radicală în viaţa ECO­nomică a statului bazată pe solidari­tatea populaţiei ?

Şi când acest sistem economic, are ca marcă, pe cutele drapelului de luptă: cinstea, dreptatea şi ade­vărul ! . . . oare cine ar mai nega,, cine i s'ar împotrivi?

Comerţul particular capitalist, are drept confidenţă, câştiguri cât mai mari, imobilizarea la un loc şi mărirea veş­nică a grămezii unui individ.

In comerţul particular capitalist, nu nu există moralitatea în cumpărături sau vânzări, ci doar deviza câştigu­lui până la jupuiala consumatorului sau producătorului. In cooperaţie câş­tigul deşi este al tuturor, lucru ce-ar îndreptaţi cooperativele la vânzări cu preţurile zilei, totuşi, vine în plus cu fonduri culturale, de ajutor şi bine­facere.

In statutele cărei societăţi capitaliste, sunt înscrise aceste fonduri?

Fonduri culturale. In statutele fie­

cărei bănci populare, său cooperativă există acest fond şi din beneficiile fie­cărui an, aceste întreprinderi repare şi conshuesc şcoli, ajută băeţi la în­văţătură, cumpără cărţi la biblioteci săteşti ce servesc la îmbogăţirea şi ridicarea sufleteasca a săteanului. •

Fonduri filantropice. Aceste fonduri sunt înscrise tot în cooperaţie, nu la capitalişti. ,

Destinaţia acestor fonduri este în ajutorarea băeţilor săraci la învăţătură cu cărţi şi îmbrăcăminte cât şi a or­fanilor de războx

Exemple avem Cooperativa Mihai-leanâ din Neamţ, care a dat pentru construcţii de şcoli lei 600 000 şi primă de muncă lucrătorilor iei 280.000.

Laudă conducătorilor acelei unităţi, laudă acestei opere sacre de înaltă demnitate morală şi laudă şi respect către propăxăduitorii bătrâni ai coope­raţiei, cari au ridicat-o la rangul de doctrină, tinzând să ia locul sistemu­lui de exploatare al înasseior „capi-lismuF. Ca parte de piopagandă, cooperaţia îşi îndreaptă privirile la cultivarea păturii de jos în desvolta-rea gustului de economie, căci capi­talismul, este acela care ar vrea ca săteanul să cheltuiască totdeauna mai m J t decât are, spre a fi veşnic sub­jugat lui.

Cooperaţia mai face educaţie în rândurile celor de jos, îndreptându-i la acte de binefacere, unde mo: ala zice: respectă şi ajută pe aproapele,

Din cele înşirate mai sus, se vede care este moralitatea în cooperaţie şi imoralitatea la capitalism.

Cooperatori, muncitori, săteni, pub­lic cititor îndreptăţi-vâ către coope­rative. A. C. BRANIŞTE

controlor Centrala Гоор. de Producţie

şi Consum

ABONAMENTUL: Pe un an 180 lei. Peniru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 120 lei pe un an. Abonamentul plătit înainte; se poate face şi pe Jumătate de an. oooooo Cultura fo

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi, locala ri pub

300 lei pe an. Pentru sprijinitorii . foaei minimum 300 lei. In America 3 dolari. In Jugoslavia 100 dinari pe an. In străinătate 260 lei pe an

A L F A B E T U L Л O S T R U

IST*"1«*2'

II ІіІІІІііІШІІШШ

m

ш ! ШШШШ ùécë ÀftfnéhVI.ttôït/v

w cere ІеутШ тіШ-se ddâ mi. eMhck mai li­ne iwrlti prin sâ№é № écc&î $3 h'i privitori stfr pffsrd si ticaûsid

sor nôsfti sndurdfu-scj

Idcrímüe Mie rrorôd

№

s d k durerea plângerilor U\t \m m«d ?.. Nu eşli &ndesM de smerea. &ndesM de • сЫп^з shd fsM de $Ы$Ш? Vaduua

^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^

PAGINA ÎNTÂIA DIN „CÂNTAREA ROMÂNIEI" DE A. RUSSO, LUCRATĂ DE ARHITECTUL CRETOIU.

TOATE LITERELE SUNT LATINE INSA AU APARENŢA DE CHIRILICE.

Voiam să i n t r o d u c astfel, p r in că r ţ i r a r e , o m e t o d ă de scr iere de care ins t i tu ţ i i le ţ ă r i i s ă fie nevoi te să ţ i n ă s eamă . N u a m izbut i t şi i a t ă dece. P e n t r u s ta-b l i rea n o u l u i alfabet de l u i ce­r u s e m a ju to ru l d-lui Arh i t ec t Creţoiu, aqua re l i s t de t a l en t ; d-sa pusese l a dispozi ţ ia m e a î n t r e g a t e l i e ru l s ău de desena­t o r i ; născoc i sem li teri le u n u i a l ­fabet special , şi a te l i e ru l d-lui a rh i t ec t Creţoiu mi le desenă cu cea m a i m a r e a m ă n u n ţ i m e . B a ch ia r d-1 Arh i tec t Creţoiu com­p u s e cu nou l alfabet p a g i n a în­t â i a d i n C â n t a r e a Român ie i de Russo (capo d 'opera pe care v o i a m s'o t i p ă r i m cu nou l alfa­bet) şi o rep rodusese p r i n zin­cograf ie. I a t -o : (Vezi i l u s t r a t a ) .

Războiul m o n d i a l zădă rn ic i î nce r ca r ea ce rcu lu i bibliofil r o ­m â n . P robab i l că desenu l sus zis s'a p i e rdu t . Aces ta fu, pe a-tunc i , mo t ivu l ne izbu t i re i mele . Mul te înce rcă r i b ine po rn i t e a zădă rn i c i t războiu l m o n d i a l ! De a s t ă d a t ă profeţ ia lu i P e t r e Carp se împl in ise .

P e a t u n c i î nce rcasem r e fo rma de sus în jos : a c u m o încerc de jos în sus ş i . . . veşn icu l profet f ă ră noroc n u m a i este. Totuş i , avea-voiu, oare , as tăzi , m a i m u l t noroc de cât a c u m 10 a n i ?

Dar s ă ne î n a p o i a m la subiec­t u l nos t ru , Alfabetul Românesc .

A d o u a consoană e se citeşte î n două fe lur i : 1) K, dacă e u r ­m a t de consoane s au de vocale e a, o, u, s a u se află l a sfârş i t de c u v â n t 2) t ş , d acă e u r m a t ă de vocalele e, i. Care să fie oare m o t i v a r e a acestei duble î n suş i r i a consoanei e? Nu se vede nic i u n a . A r b i t r a r u l po runceş t e şi o l u m e î n t r e a g ă t rebu ie să i se su­p u n ă . Nefer ici tul copil, şco lar în c lasa I p r i m a r ă î n t r eabă , p ro ­babil , p e n t r u ce se p r o n u n ţ ă cr in, cal, copil, cuţi t , m a c şi n u t ş in , t şa l , tşopil , t şu ţ i t , m a t ş şi de ce să zică cine şi ce şi n u k i n e şi ke , deoarece toa te aces te cuv in te se scr iu cu aceeaş li­t e r ă ?

Logic. Dască lu l i ' a r r ă s p u n d e : — F l e a n c a : dobi tocule! Bie tu l copil va t ăcea ; d a r n u

v a fi m a i dumi r i t . Nu zic că to ţ i dască l i i a r r ă s ­

p u n d e a şa ; d a r te pomeneş t i că . . . s 'ar găs i v r e -unu l . Ceilalţ i dască l i a r r ă s p u n d e , poate , că a c e a s t a n u este s i n g u r a a b s u r ­d i ta te a scr ier i i r o m â n e ş t i . In a d e v ă r l i t e ra g p rez in t ă aceeaş a b s u r d i t a t e : a se p r o n u n ţ a u-neor i g asp ru , când e u r m a t de vocalele a, o, u, de o consoană , s a u se află l a s fârş i tu l u n u i cu­v â n t (ca, de pi ldă) în cuv in te le : oa ră , dragoste, gură, glas, plug, etc. ; s a u moale c â n d e u r m a t de vocalele e şi i (ca în cuv in te le : genunchie, ginte, etc.)

De oarece î n t r e b a r e a şcolaru­lu i de c lasa I p r i m a r ă e logică, ca t ă să avem, în a l fabetu l ro ­m â n e s c două s emne diferi te p e n t r u a î n s e m n a c aspru şi c moale, g aspru şi g moale? Când v o m poseda , în alfabet, aceste s e m n e speciale, î n t r e b a r e a şco-

Organizarea economica la safe

l a r u l u i de c lasa I p r i m a r ă n u se va m a i p u n e .

Să ne în ţe legem b ine : n u m ă ocup aci de m o d u l de a p r o n u n ­ţa cuvinte le r o m â n e ş t i , ci de semnele necesa re p e n t r u însem­n a r e a sune te lo r cupr inse î n ele. A ş a c u m este l imba, să f im în m ă s u r ă a o p u t e a scr ie ; deci, să avem u n alfabet î nzes t r a t cu toa te l i teri le necesa re şi a d a p t a t l imbei r o m â n e ş t i .

Da r zice-mi-se-va: ' — S'au s tabi l i t r egu l i specia­le : când l i ter i le • s a u g c a t ă să se p r o n u n ţ e asupru, să se scrie l i t e ra h în t re ele şi vocalele e şi i (ca de p i ldă î n cuvin te le : cherem, chip, ghem, unghie, etc.)

Ştiu, zic eu. Cu aceste regul i şi scr ier i a rb i t r a re , însă , se în­carcă , fără nici u n folos, c reeru l copiilor. I a r n e d o m i r i r e a lor tot n u se domireş te . Nu a r fi ma i s imp lu şi m a i p rac t i c să î n sem­n ă m cu s e m n e speciale l i ter i le c şi g aspru s a u m o a i e ?

— Iaca al te două m a t c e de s ă p a t !

— Nu. Nu a m avea de câ t să în toa rcem, cu capul în jos, l i te­r i le c şi g, c ând ca tă să fie p ro ­n u n ţ a t e a s p r u sau moale . De a l tmin te r i , ch i a r a l fabetu l ac­t u a l ne oferă aceas t ă so lu ţ ie : vezi l i teri le b, p , d, q.

Avem, însă, o consoană pen­t r u care t r ebu ie s ă p a t ă o m a t c ă specială , a n u m e consoana ş . In locul matce i acestei consoane, g ravoru l va s ă p a o m a t c ă d u p ă desemn special . P r o b l e m a ca tă să fie rezo lva tă de desena to r i c u m a fost rezolva tă , de ei pro­b l e m a lui ă şi â (î).

P ă s t r â n d , în alfabetul r o m â ­nesc , toa te consoanele l a t ine a-fară de q, w şi x, a l fabetu l nos­t r u va conţ ine 19 consoane, anu ­m e : b, c, d, f, g, h, i, 1, m, n, p, r, s> t> V, ş , c a s p r u , g aspru şi z.

Zic că: t r ebu ie săpa te şi m a t -cele p e n t r u c aspru şi g aspru, deşi n u sun t decâ t c moale şi g moale, î n toa r se cu capu l în jos

I a t ă p e n t r u ce: în compune ­r e a t ipografică, t ipograful , ţ i ­n â n d în m â n a s t â n g ă „vingha-lacul" p u n e în el, cu m â n a d reap tă , ca rac te re le necesa re p e n t r u t ipograf ie rea c u v â n t u l u i . P e soclul carac tere lor , o r icar i a r fi ele, şi la egală d i s t a n ţ ă de baza scorului, u n u l şi ace laş în înă l ţ ime , p e n t r u toa te ca rac te ­rele, e p r e v ă z u t ă o mică dun ­gă (un mic şanţ) pe care luc ră ­to ru l îl s imte cu degetu l m â n i i s t âng i ; a ş a că toate ca rac te re ­le sun t aşeza te în acelaş sens (cu capu l în sus, de pi ldă) . Ia­r ă ş i vo rba de m a i ad ineaor i ; d-nii t ipografi m ă vor pr icepe . Dacă matce le aces tea speciale (ale lui c şi g aspru) n u a r fi

, s ăpa te şi, p r i n u r m a r e , soclul acestor ca rac t e re n u a r fi înzes­t r a t cu d u n g a necesară , l uc ră ­t o ru l n u a r şti, p r in p ipă i re , da­că ca rac t e ru l e aşezat c u m t r e ­buie s a u nu . Deci, ca tă să fie săpa te aceste ma tce c şi g as­pru) p e n t r u ca t ipografi i să n u c o m p u n ă greşi t , ad ică cu ca rac ­terele c şi g moale. A. DA viu

In ţara întreagă satele noastre sunt în stăpânirea muncitorilor de pământ. Plugăritul şi creşterea vite­lor e aproape singurul meşteşug al sătenilor noştri.

Pe ici pe colo, în nemijlocita apropiere a oraşelor să mai în­tâmplă ca unii dintre săteni să fie şi muncitori în fabricile delà mar­ginile oraşelor, birjari pe piaţă sau iudeletnicitori cu grădinăritul şi creşterea de galiţe (hoare, orătenii, păsări — cum se zice în alte ţinu­turi ale ţării).

In colo, plugărit şi iar plugărit. Decât că după reforma agrară

s'au schimbat şi se vor schimba lu­crurile şi cu plugăritul.

Nu va mai fi nici loc de luat în arendă, nici în dijmă, cum nu vom mai avea nici muncitori agricoli, eu ziua. Cei mai mulţi lucrători de pământ îşi au, sau îşi vor avea lo­turile lor — ca stăpâni individuali.

Lupta dintre stăpân şi slugă ia altă faţă. Ca mâne vom avea numai stăpâni mici dar mulţi ori cel mult vom avea muncitori, care în acelaşi timp sunt şi stăpâni pe lotul lor.

Această calitate de stăpân sau de lucrător stăpân agricol schimbă întreaga faţă economică a agricul­turii, — care fatal trece azi chiar prin o sguduitoare criză de produc­tivitate.

Munca siluită de poruncile sau de biciul logofeţilor, trebuie înlo­cuită cu munca omului împroprie­tărit, lăsat în plina libertate de-a munci sau a nu munci.

Si schimbarea de pe o zi pe alta, de bunăseamă că a incurcat pe mulţi neajutoraţi, pe mulţi poma-nagii.

Unii mai „şmecheri", mai unşi cu toate unsorile, au crezut că în locul lor, care au fost eliberaţi din iobăgia arendaşilor sau a exploatatorilor, ce-au fost câţiva proprietari mari, să facă aşa ca în locul lor, a celor sloboziţi să muncească natura, să le verse Dumnezeu darul său aşa pe nemuncite. Şi atunci au umplut satele şi ţară cu strigătele lor după păşune, — în care să-şi crească vitele.

Vorba vine să şi le crească ei. De fapt vaca făta viţelul, stăpânul vacii trimite vaca şi viţelul la pă şune, unde să nutresc cu iarba dată de Dumnezeu, la care omul n'a cărat nici gunoiu şi nici n'a greblat'o vreodată. Ca prin minune stăpânul se pomeneşte cu juncani şi apoi cu boi de 2—4 ani pe care i-a ţinut în parte cu natura : 6—7 luni natura 5—6 luni stăpânul. Dar preţul din târg de multe mii, îl ia numai stă­pânul.

Aşa-i cu păşunile şi nu e bine aşa.

Dar la fel să întîmplă şi cu pă­mânturile arătoare, cu fîneţele şi cu pădurile mai ales.

Nu mai lungim vorba cum c azi — c'o ştim şi-o vedem cu toţii

Vom arata însă cum trebuie să fie — ca producţia agricolă şi după expropriere, să nu fie mai mică, să nu fie mai slabă ca până când unii erau stăpâni pe latifundii şi alţii slugi la stăpâni.

începem de acolo de unde fiecare proprietar al unui petic de pământ din ţara asta trebuie să aibă con ştienţa drepturilor şi îndatoriilor legate şi izvorite din dreptul de proprietate Individuală.

Faţă de dreptul de a se bucura nestiagherit de nimeni de rodu muncii depuse în proprietatea lui individuală — are şi îndatorirea cătră ţara, care-i ocroteşte dreptul, să facă tot ce-i stă în putinţă să pro­ducă cu ajutorul proprietăţii indi viduale cât mai mult în înteresu lui propriu şi prin el, fia înteresu Statului ce-1 ocroteşte.

înţelegem noi că din ziua întâi după reforma agrară — săteanu nostru n'a putut nici măcar să se ţină cu producţia unde ajunsese

marele proprietar, necum su-l în­treacă. Starea aceasta de lucruri însă ne place să credem că este trecătoare şi va dispare deodată cu organizarea agricolă şi economică a satelor noastre.

E la mintea omului că pentru - 4 jugăre, împroprietăritul de

azi sau plugarul mic de ieri nu-şi poate îngroapă zeci şi sute de mii de lei în maşini agricole. Dar or­ganizaţi în sindicate profesionale, alugarii noştri vechi şi nuoi vor ratea avea acelaşi inventar bogat şi modern pe care l'au avut marii proprietari de ieri. Şi cum acest inventar era pus în lucrare de bra­ţele aceloraşi ţărani, azi stăpâni de pământ şi de aceleaşi vite, ce să găsesc in acelaşi număr şi în sutele de grajduri ţărăneşti, ca şi în graj­durile domneşti de ieri, e firesc că producţia agricolă nu numai că nu va fi mai mică după reforma agrară, dar chiar va putea întrece producţia marilor proprietari, care foloseau pământul ca pe ori care altă rentă viajeră.

Organizare numai trebue satelor noastre şi producţia agricolă va fi asigurată în binele individului şi pentru prosperarea statuiui.

Dar asta încă nu este deajuns. Alături sau mai bine în locul

agriculturii extensive va trebui să năzuim înspre agricultura intensivă.

Dar despre asta în articolul următor. VASILE C. OSVADĂ

INSCRIPŢII

FRÂNTURI DE GÂND In ultimul consiliu de miniştri,

printre altele, s'a discutat şi prob­lema înfiinţării unui al doilea teatru subvenţionat, în Capitală. Nu ne interesează fiireşte, „dedesubturile" proectului; e iniţiativă curată, sau se va „opera" fără perdea ca şi la concesionarea operei. Se va ve­dea încurând,' cât de curând, de cine, şi cum se urzeze firele. Ceiace ne interesează deocamdată, e propunerea făcută de ministrul Artelor, pentru creiarea unui al doilea Teatru Naţional, în Capitala ţării. Propunerea aceasta, înseamnă pentru noi, încă o biruinţă, pe care o crestăm pe răboj, căci demult, prin diverse articole, am ventilat printre altele, şi ideia pornită în ceasul al unsprezecelea şi în mod oficial, delà Departamentul Artelor.

Cam ce s'ar putea câştiga, prin înfiinţarea celui de-al doilea Teatru Naţional, în Bucureşti?

Mai întâi şi mai întâi, ţinând seamă de populaţia flotantă a Ca­pitalei, precum şi de pofta de pe­trecere a acestei populaţii, sperăm într'o reducere simţitoare, a „tra­diţionalelor deficite budgetare", pe care le înregistra regulat, Teatrul Naţional din Capitală.

In al doilea rând, echipele selec­ţionate delà Teatrele Naţionale din provincie, vor avea unde juca; ast­fel elementele de reâţă valoare ce lâncezesc de cine ştie I câtă vreme, vor putea, însfârşit apare, in ade­vărata lor lumină.

In al treilea rând, se va mai da de lucru numeroşilor pensionari, căci e bine să se ştie, că la Tea­trul Naţional din Bucureşti, sunt atâţia angajaţi, încât unora, dacă le vine odată rândul, în cursul unei stagiuni întregi.

In sfârşit, în al patrulea rând, se vor putea juca, mai multe luc­rări originale, ca până acum şi încerca „experimente", care-ar fi prea costisitoare . pentru budgetul unui Teatru Naţional din provin­cie. Se va putea vedea atunci, dacă avem ori ba, un public pregătit pentru lucrările originale zise de „avantgardâ".

Ca să poată corespunde menirii lui, cel de-al doilea Teatru Naţio­nal, care va lua fiinţă în Capitală trebue să fie pus delà început, pe acelaş picior de egalitate, cu actua­lul Teatru Naţional, altminteri, se va creia un „surogat" costisitor, şi nefolositor. ION D0NG0R0ZI

învăţaţii noştri In ziua de 13 Decern. 1923, d-1

profesor Dr. C. Urechiă, profesor de psihiatrie la Facultatea de me­dicină din Cluj, a fost ales membru corespondent de către societatea de neurologie din Paris, societate cu renume mondial. Alegerea în per­soana d-lui profesor Dr. C. Urechiă,

v l i i ţ a muzica lă vieuezik „ T o s e n " c u ESattistini ş i G r o z ă v e s c н .

PROF. DR. C. URECHÍA

e o recunoaştere a ştiinţei medi­cale româneşti. D-1 profesor C. Ure­chiă se ocupă tot atât ele mult şi cu studiile de neurologie. Lucrările sale, cari se ridică la mai mult de două sute, scrise în limba franceză, germană şi română, se pot împărţi în :

a) Lucrări din domeniul Endo­crinologiei (studiul glandelor cu secreţie internă).

b) Lucrări de psihiatrie. c) Lucrări de ordin general cu

aplicaţiuni la sistemul nervos. Colaborator la mai multe reviste

de specialitate franceze, italiene, germane, americane, referent pentru România la Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und Neurologie, membru la vestita Société medicale des hâpitaux de Paris, e citat în autorii clasici alături de savanţii mondiali.

Are o activitate dintre cele mai rodnice şi cu drept cuvînt această nouă alegere se resfrânge cu pri- , sosinţă asupra întregului neam ro­mânesc. APOSTOL

Fraţilor români Intr'nn nnmăr trecut al „Culturii

Poporului" citesc ca multă durere un comunicat al administraţiei, care arată greutăţile prin cari trece foaia.

Trebuie sa spun fără înconjur, că acest comunicat m'a atins dure­ros, cum dureros a trebuit să atingă pe orice român de bine. îmi iau voie deci a adresa tuturor cititorilor ei, următoarea întrebare :

încape oare îndoială, că Românii de pretutindeni, cari au la inimă progresul în cultură a neamului, citind „Cultura Poporului", să nu fie pătruns de importanţa inconte­stabilă a măreţului ei scop? '

Nu se poate admite, ca Români conştienţi, să nu ştim aprecia cul­tura ce ne îmbie această foaie, căci doar nnmai cultura ne poate fi to­varăş credincios în viaţă. Numai cultura ne dá putinţa să cunoaştem rostul vieţii şi să ne fixăm echilibrul în marea imensă a valurilor aceleia.

„Cultura Poporului" — singura foaie românească independentă, scu­tită de orice patimi politice — stă Ia nivelul chemării, urmărind uni­rea sufletelor, închiegarea neamului românese şi înflorirea patriei.

Românii adevăraţi trebue să facă totul, ca această foaie să devină un izvor nesecat de învăţături şi îndemnuri, pentru toţi cei însetaţi de cultură. NICOLAE FAT

Huedin (Ardeal) profesor

» £ PE 1II1IAŞ ( m e l o d i e p o p u l a r ă ) culeasă dey A u r e l l a u B a r ş l a n u

\^_/ л _ Л W ^ •

J/r. ^ fr-*-**1

Petrecând câteva zile în Viena, în metropola artelor, îndeosebi a muzicei serioase şi adevărat artis­tice, am avut norocul să fiu mar­torul mai multor spectacole şi audiţii. O viaţă muzicală foarte bogată şi cu nivel artistic superior se scurge aici zi de zi, în nenumă­rate concerte şi reprezentaţii de operă, în faţa unui public cu gus­tul rafinat şi foarte pretenţios şi sub controlul unor critici muzbali, erudiţi şi consacraţi de lumea în­treagă. O reprezentaţie dé operă, la care am asistat, ne priveşte mai de aproape şi pe noi.

La Opera Populară („Volksoper") s'a cântat Tosca de Puccini având ca protagonişti pe celebrul bariton liric italian Mattia Battistini şi pe tenorul român Traian G-rozăvescu, în prezent primul tenor al acestei opere.

Battistini, azi în etate de 72 de ani, este şi a fost împreună cu Caruso cel mai mare cântăreţ, nu numai al timpului prezent ci poate al tuturor timpurilor. Azi e considerat ca ultimul, adevărat, reprezentant al faimoasei şi minu­natei scoale numită „Belcanto". Prin faptul că la o etate aşa de înaintată, vocea lui de bariton înalt cu culorit aproape tenoral dar de o frumuseţe extraordinară, întrece în frăgezime, metal şi resistenţâ vocea tuturor cântăreţilor azi îu viaţă, va rămânea în istoria cantului un fe­nomen unic. Timpul care macină şi distruge totul pare a fi trecut pe lângă dânsul, uitându-1.

L-am auzit înainte cu zece ani, în Viena, într'un concert. Prestaţia lui a fost o senzaţie, care a pus în uimire, încă pe atunci, lumea mu­zicală. Mai târziu l-am ascultat îu cinci seri consecutive în Roma, unde a cântat „Forza del Destino" de Verdi. Acum doi ani l-am auzit, iarăşi în Viena în Rigoletto, Tosca şi două concerte, iar cu ocazia aceasta în Traviata, Tosca şi un concert. Cu toată etatea lui îna­intată, înpreună cu critica compe­tentă constat, că în acest răstimp a făcut progres. Afară de progra­mul vast şi dificil al concertului său, la insistenţa publicului entu-siasmat, a mai cântat încă opt arii, şi vocea lui, părea tot mai fru­moasă, fără urmă de oboseală.

Calităţile principale cari carac­terizează şi constitue principiile şcoalei „Belcanto" se manifestă în o cultură muzicală temeinică; în stilizarea minuţioasă şi savantă a frazării şi interpretării, în culoritul expressiv al fiecărui ton, în o tehnică perfectă pusă în serviciul artei pure, în dulceaţa fermecătoare a vocei ca impresie generală, şi în urmărirea înainte de toate n cali­tăţii şi nu a cantităţii.

Alături de regele acestui cânt dumnezeesc a cântat tînărul şi ge­nialul nostru tenor Tr. Grozăvescu.

Cu inima strânsă de emoţie şi nerăbdare, pierdut în mulţimea imensă care ticsea sala teatrului, aşteptam să se ridice cortina, să-1 văd, să-1 aud pe fostul coleg de la Opera din Cluj, pe tînărul român care neprotejat de nimeni, răzimat numai pe talentul său extraordinar a ajuns aşa de departe.

Vocea lui alături de bardul ita­lian a răsunat, seara întreagă, triumfătoare, stârnind admiraţie ge­nerală. Culmea a ajuns-o în actul ultim, cântând, cu artă de tot su­perioară, aria, pe care a trebuit să o repete, la insistenţa furtunoasă a publicului.

In timpul scurt de când a ple­cat de acasă tehnica lui a devenit perfectă, calitatea vocei omogenă şi şi mai seducătoare şi şi-a în-

ѴЛ7

suşit cea-ce îi lipsea şi ce azi îl face mare între cei mari : stilul. Din dulcea mezavoee, curată ea costalul, a tonurilor medii lumi­nează, în momente juste şi accen­tuate de compositor, câte іш ton înalt, crescut şi deorescut din pia­nissimo în fortissimo, eu o strălu­cire orbitoare, care te subjugă, te copleşeşte. Aceste tonuri înalte produc un efect fascinant, asemenea impresiei pe care o avem când ce­tind eapodoperile marilor poeţi, în­tâlnim gândiri şi idei surprinză­toare,, inspirate şi geniale.

în momentele acestea sublime simţeşti, învins, că Traian Groză­vescu e artist adevărat, eu sufletul mare, foarte mare, şi cu o perso­nalitate puternică. Această perso­nalitate ajutată de o uşurinţă pro­digioasă de asimilare şi de un gust, înăscut, pentru frumos, 1-a dus, aşa de repede, la glorie şi-1 va ridica tot mai sus, în rândul cele­brităţilor mondiale, spre fala nea­mului românesc şi a fericirii lui.

Mă cutremur de ruşine, ca ro­mân, la gândul, că acest tânăr ge­nial, a cărui voce minunată a ră­sunat pentru prima-oară, îu graiul nostru pe scena operei din Viena, în faţa celui mai pricepător şi ca-priţios public al continentului, stâr­nind admiraţie, a fost izgonit din ţara lui, fără să fie vinovat, de nişte orbi, de nişte întârziaţi, stă­pâniţi de invidia şi încăpăţînarea tipioă sufletelor meschine.

LAURIAN NICORESCU.

NOTE DE ARTĂ.

EXPOZIŢIA DE PICTURA Z A M P H I R O P O L - D A L L

Sunt unele manifestări de artă, cari delà o etapă la alta, au mici, foarte mici trepte ascendente. Sunt artişti cari suie anevoie scara evo-luţiunii — în arta lor. Zamphiropol-Dall • nu este dintre aceştia. El, va ajunge departe, dacă va continua tot aşa, dacă va persevera tot aşa de frumos. Expoziţiimea aceasta, care o are la Maison d'Art, este un pas uimitor de mare şi de frumos ce 1-a fâout Zamphiropol-Dall delà ultima etapă, care a fost cea din urmă expoziţiune a lui. In peste 50 de bucăţi expuse, artistul nostru se întrece pe sine, delà o bucata la alta. „Iarna" (No 1), „Floarea soa­relui" (No 2), „Biserică" (No 3),„Gre-bleşti" (No 14), „In Ada-Kaiech" (No 18), „Chef" (No 24), „Rusciuk" (No 27), „La cinste" (No 30), „La ciş­mea" (No 37), „Ţiganii" (No 41), „Curte" (No 42), „Bucătăreasa" (No 44), şi atâtea altele, vorbesc destul de clar limba, pe care o vorbim noi, spunând cele de mai sus. Trip­ticul întitulat: „Munca" este o lu­crare mare cu prea frumoase în­suşiri. Felul, maniera, de a trata su­biectele e din cele mai bine reuşite, fiind pe un drum destul de apropiat cu drumul care duce la isbânda desăvârşită, care duce ia adevărata artă. Zarnphiropol-Dall este un ar­tist care şi-a găsit locul. Este un fericit. Căci, cel care dibuie o viaţă întreagă, fără să se poată aşeza statornic, definitiv, undeva, nu poate fi un fericit. E chiar un nefericit. Aceasta nu însemnează, bineînţeles, să nu evaluezi! Evoluţie nu este, nu însemnează, nu poate să însem­neze închistare într'o formă oare­care, numai într'o manieră oarecare. Dar, evoluţie nu însemnează nici o perpetuă dibuire, o veşnică aler­gare după noui forme şi formule, fără a te alipi cândva, undeva.

Zamphiropol-Dall e un artist în adevăratul înţeles al cuvântului.

CRIDIM

4 »

CLUJ, STB ADA ŞAG UNA Nr. Iá

Cel mai vechi depozit de piane al 5 » României Mari « 5

TELEFON 41» TELEFON Fondat 1870 Fondat 1870

R e p r e z i n ţ i e e l e m a i r e n u m i t e f a b r i c i : F o r s t e r , S t i n g i , V i r t h

Se poate comanda, Bösendorfer, Ibach, Steinweg, etc., etc.

ве afu < n depoHt : Piane şi Pianine întreprinde: Benoveri speciale, acordări, trans­portări, împachetări si predări pe căile ferate.

Se poate privi nenumărate scrisori de recunoa­ştere. — Acordatorul Conservatorului, Operei Romane, Institutului „Marianum" precum si

mu «» «j»

liferantul tuturor Institxtţiunilor de Stat. 43

Раджа 4 CULTURA POPORULUI Numărul 47

De obicei toata jurnalele şi revistele noastre consacră destul de nume­roase articole numai in amintirea Naşterii ori Invierei Domnului Isas Hristos. încolo viaţa religioasă numai este amintită de nimenia de loc. De ce oare?

Pentru că afacerile omeneşti sunt aşa de multe şi în­curcate, încât numai este timp de gândit şi la o idee morală şi încă şi aceia să fie scrisă. Gândiţi-vă, însă toţi: cu Isus Hristos s'a deschis o nouă perioadă în omenire. Orice ar zice filosofia acestei omeniri, ori ce ar zice le­gislatorii, economiştii şi cine mai vreţi, inspiraţia primă şi tacită a oricăror acţiuni nobile, a fost tot Isus Hristos cu legea lui veşnică. Când în apa Iordanului, a primit Isus Hristos botezul din mâinele lui Ioan Botezătorul, cerurile s'au deschis şi glasul Tatălui ceresc a răsunat dulce şi hotărât către omen-re : „Acesta e fiul meu cel iubit, întru care am bine voit. lab' adevăr de la Botez începe acţiunea cerului prin Isus Hristos asupra pămân­tului perdut de păcate. Fiul lui Dumnezeu va începe de acum predica S î l plină de adevăr veşnic, plină de mân-

T R O I Ţ A i u j r e ^ pjj n£ ^ е chemarea la o viaţă nouă. Cuvântul lui e sabie de foc. Arhiereii nedemni ai poporului ebreesc,

cărturarii îngâmfaţi de slovele filosofiei seci, fariseii religioşi ai vremilor ace­lora, toţi sunt loviţi de curentul de renaştere morală pe care îl predica El. In apa Iordanului se pun temeliile noului botez al noii omeniri pe care o purta In suliéiul său, Acela care era „cel iubit între care Cerul a binevoit". In locul botezului păgân, prin care fiecare suflet omenesc apucă drumul unei vieţi de nimjcire, vine botezul creştin al lui Hristos, prin care fiecare suflet omenesc est e chemat la o nouă A d a t a plină de sfinţenie cerească, plină de iubire fără margeni, plină de id*l . Da, acesta a fost marele scop al bote­zului lui Isus Hristos. De atunci şi până astăzi, cerurile încă nu s'au închis. Pentru toată omenirea noastră de azi care se intitulează cu numele de creş­tini trebue să fie înţeles acest lucru că cerul nu s'a închis. Da, cerurile sunt deschise, însă numai pentru sufletele care cu adevărat rămân creştine în tot şirul de ani care se chiamă viaţă de om. Ele rămân deschise pentru tot omui care — orice rang ar ocupa în societate — printr'o muncă încordată, cinstită şi spornică, ştie să ajute această societate. Ele rămân deschise pentru orice suflet care crede în Fiul cel iubit, ca singurul Mântuitor al unei lumi pline de destrăbălare Ele rămân deschise şi vor rămâne încă numai pentru acele neamuri ale pământului, care se vor desvolta numai prin ploaia bine­făcătoare a Evangheliei Lui.

Insă pentru sufletul pierdut care bea numai din paharul plăcerilor aşa de uşoare şi de trecătoare, pentru fiinţa care a primit numai botezul pe piele, nu şi pe suflet pentru generaţia de oameni care vrea să trăiască fără Dumnezeu, cerurile sunt închise. Ploaia păcatelor cade cu nemiluita peste sufietuî celei mai mare parte din omenire şi dacă această omenire nu va găsi drumul Cerului prin Isus Hristos, va muri sfâşiată de propriile ei mâni criminale.

Tu suflet care citeşti aceste rânduri, oricine ai fi tu şi orice rang ai ocupa, îţi dai seama de ceasul prezent? Te gândeşti iu oare, că de la tine, de la rebotezarea ta, în duhul Evangheliei lui Isus, atârnă fericirea naţiei căreia îi serveşti ? Iţi dai tu seama bine, că numai prin Isus Hristos, ţara aceasta va ajunge fericită? Dacă da, atunci şi pentru tine Cerurile sunt deschise, şi pentru tine a venit ^Cel iubit". Preot PETRU CHIRfCA

Misionarul Eparhiei Moldovei

Şezatorile soc. culturale „MironCostin"din Koman Societatea culturală, „Miron Cos-

tin" care fiinţează de 17 am, ei-a reînceput activitatea din anul acesta. Daeă reuşita şezătorilor este o mângâiere pentru membri comite­tului, apoi este şi o c nste pentru romaşcani, care dovedesc că şi-au însuşit pe deplin educaţia culturală necesară priceperii lucrurilor fru­moase şi folositoare, aduse nouă ca dar, de către cei mai mari căr­turari ai ţării. Prima şezătoare a fost deschisă de P. S. S. Episcopul Lucian Tnteami, care a cuvântat despre „Ideia Naţională şi Gheorghe Lazär". Cu o bogăţie de amănunte uimitoare, ne-a purtat timp de o oră pe cărările grele şi spinoase ale trecutului, şi ni-i-a înfăţişat în adevărata lumină, pe acest suflet de român, cum puţini ne-a dăruit Dumnezeu până, acum. Luându-1 delà naşterea lui, purtându-1 pe toate drumurile urmate de el, sco­ţând în lumină calităţile sufleteşti şi însuşirile lui, studiile lui strălu­cite, piedicile şi durerile lui în viaţă, folosul cel mare ce 1-a adus neamului, P. S. S. Episcopul, a reuşit uşor — datorită puterii şi priceperii sale — să ni-l înfăţişeze pe Gheorghe Lazăr, ca pe cel mai tipic reprezentant al ideii naţionale, care a avut darul ca din flacăra sufletului său, să aprindă flacăra sufletului atâtor generaţii; care a ştiut să răscolească comorile lim­bii noastre şi sà le facă dragi tu­turor. Prín el a reînviat conştinţa românească şi tot el a salvat demnitatea poporului român. P. S. Sa la urmă, a biciuit năravurile rele ce ne stăpânesc şi ne-a îndemnat să ne îndreptam din nou paşii pe urmele lăsate de strămoşii noştri.

A urmat piesa „in sărbători" jucată de diletanţi, care a stârnit nesfârşite aplauze.

A DOUA ŞEZĂTOARE La 3 Februarie cr. a avut Ioc a

doua şezătoare a societăţii cultu­rale „Miron Costin". După confe­rinţe P. S. S. Episcopul Lucian Triteanu din Duminica trecută, a vorbit tot un ardelean, membru al Academiei Române, dl Ministru Al. Lepădatu despre „Dimitrie Cantemvr". Ce mare e norocul ee-lorce au putinţă sa audă crâmpee din comoara celor pe care i-a hă­răzit Dumnezeu să ştie, să vadă, sä înţeleagă lucrurile altfel decât muri­torii de rând! Domnul Lepădatu ne-a scos în adevărata lumină pe acest mare cărturar al timpului său; şi ca istoric încercat, şi-a gă­sit de datorie să arate oarecare lucruri pe care nu le puteam afla mai uşor de aiurea.

Dupăce arată copilăria lui, în legătură eu întâmplările politice din ţările româneşti; pribegia lui nesfârşită, când in ţară, când la Constaatinopol. mânat ca ostatic după obiceiurile vremii de atunci; ne descoase pe nesimţite sufletul acestui neasemuit cărturar şi ne face să ne înălţăm sufletul gândind, că acum două sute de ani, cel mai mare cărturar ai Europei, a fost un român'. Ne arată puterea lui de muncă neasemuită, dorul nesecat de lumină, priceperea neobişnuită în cercetarea izvoarelor ce-i erau trebuincioase, împliuirii operei ce o urmărea; tactica de a şti să se pună în contact cu toţi învăţaţii şi diplomaţii turci care posedau cu­noştinţe speciale necesare lui ; pre­cum şi cu toţi diplomaţii străini aflaţi în interes politic la Turci, şi toate acestea în scopul de a afla izvoarele şi strânge materialul

necesar cunoaşterii vieţii poporului turc. Din nevoia de a putea cer­ceta diferitele izvoare, învaţă dife­rite limbi şi ajunge unul dintre cei mai de seamă poligloţi ai tim­pului său.

In timpul celor 17 ani de şedere la Constantinopol face muzică, fiind cel mai de seamă muzicant al Turciei în vremea sa; face politică fără succes, dar face mai alee ştiinţă. Din munca lui în t runa , au ieşit la iveală lucrări eare — oricât de mare vor fi progresele istoriei, filozofiei, dogmaticii, istoriografiei, muzicei, etc. ele nu-şi vor pierde niciodată actualitatea.

Din cele zece scrieri ale lui; două au fost pierdute, iar restul se cunosc fie tipărite, fie din manuscrise. Citez câteva: Descrierea Moldovei, Istoria Moldo-Valachilor, Viaţa lui Constantin-Cantemir, Evenimentele Cantacuzenilor şi Brâncovenilor, Colecţia orientală şi mai ales Istoria Imperiului Oto­man care eate adevărată operă. Este cartea fundamentală pentru cunoaşterea imperiului otoman până în secolul 19-lea şi tot în această carte se poate citi şi toată starea din ţara românească la vremea aceia. Conferenţiarul seoţând în lumină marea lui activitate cultu­rală, arată că din cauza împreju­rărilor neprielnice şi a vieţii lui sbuciumate după ce a trecut în Rusia, aceste lucrări nu au fost cunoscute de cât târziu, aşa că Şincai, Maior şi Klein, când au scris opera lor pentru latinitatea poporului român, nu s'au putut servi de lucrările aeestui cărturar, delà eare porneşte cu adevărat concepţia unităţii naţionale.

Totuşi conferenţiarul constată că cu cât timpul va trece personali­tatea lui va creşte, iar atitudinea lui politică, pe care conferenţiarul a râscolit-o în adâncurile ei se va vedea că numai din calcul politic pentru interesul ţării, a făcut ali­anţa cu Rueia care se ridică atunci ca o mare putere. Este inutil să vorbesc de mulţimea din sală, de aplauze, de bogăţia programului artistic. Datorită D-lui Colonel Stefan Ionescu, Comandantul Şcoalei militare din Bacău, am avut concert de vioară, de pian, de orchestră, declamaţii, etc. care au înseninat sufletul publicului. Pentru şezatorile următoare sunt aşteptaţi D-nii N. Iorga, Oct. Goga, I. Nistor şi N. Săveanu, N. Bat-zaria, I. U. Soricu, Gala Galaction, I. Petro viei, Gh. Tască şi I. Si-mionescu. MAIOR VIRGIL CÂRSTESCU

МОІШМЕЯТШ. EROILOR DIN VALEA-RUMÂNEŞTILOR

POEZII POPULARE

MUGUREL Mugurel bătut de ploi. Rău e Doamne pe la noi! Mugurel bătut de'ngheţ, Rău e şi de cel drumeţ! Mugurel bătut de brumă, Rău e Doamne făr de mumă! Mugurel bătut de piatră Rău e Doamne fâr'de tată! Dară mult mai mult te-apasă Când drăguţa ta te lasă! Mugurel bătut de soartă Rău e Doamne câte-odatăl Mugurel bătut de vânt Rău e făr'de crezământ! Mugurel bătut de rouă Rău e Doamne'n lumea nouă ! Mugurel crescut în spini, Rău e Doamne prin străini! Dar mai rea-i femeia rea, Când nu poţi să scapi de eal

ISVORAŞ

In satul Yalea-Rumâneştilor, co­muna Nămăeşti, judeţul Muscel, se aflau înmormântaţi locotenenţii Telibasa Gh., Ciovârnache Emil şi mai mulţi soldaţi din reg. 64 inf., eroi morţi în luptele de pe frontul Dragoslavele.

Pentru cinstirea acestor eroi şi a tuturor ostaşilor din sat morţi în răsboi, s'a format un comitet com­pus din maiorul D-tru Bucur, pă­rintele I. Negoescu, învăţătorul Moise I. Marinescu şi sătenii: Ion I. Badea şi D-tru Chichirez, cu sprijinul binevoitor al sătenilor şi al d-lui Virgil Alimănişteanu şi d-na Sarmiza Alimănişteanu. Co­mitet care să ridice un monument sculptat în piatră aşezat în mijlocul satului lângă şcoală şi biserică. Desvelirea monumentului s'a făcut în ziua de 17 Iunie 1922 cu toată cinstea cuvenită, fiind de faţă lo­cuitorii din Valea-Rumâneştilor, Maroeşti şi din satele vecine.

Dimineaţa s'a ţinut serviciul divin la biserică unde destoinicul institutor — fost revizor şcolar •— d-1 I. Gh. Nicolescu o dat răspun­surile liturghice cu elevii şcolilor Valea-Rumâneştilor şi Maţău. Delà biserică sicriele eroilor învăluite în tricolor au fost purtate de fetele din sat —• îmbrăcate în frumoasele costume naţionale muscelene — până la monument.

Acolo — după un scurt serviciu divin, au vorbit mulţimii: P j j p l . Negoescu, preotul satului, Moise I. Marinescu, învăţător şi dirigente al şcoalei primare locuia, Ghiţeseu preşedintele societăţii demobilizaţi­lor, C. Răduleseu-Codin, revizor şcolar al Muscelului, I. Luca, pro­fesor şi ajutor de primar al Câmpu­lungului, I. Ţicăloiu, profesor, Pr. Gh. Muşătăscu, fost preot al satu­lui, căpitanul Simonescu, comand, eomp. de onoare în numele garni­zoanei Câmpulung, maiorul D-tru Bucur în numele comitetului şi ar­matei, cari şi predă monumentul. A urmat apoi defilarea şcolilor, sătenilor demobilizaţi şi armatei în faţa monumentului. Ceremonia luând sfârşit, lumea adunată a luat o masă comuoă. După masa a ur­mat o serbare şcolară câmpenească în grădina şcolii, cu program artis­tic executat de şcolarii şi flăcăii din sat, sub conducerea învăţătorului Moise Marinescu. Terminându-se serbarea înv. M. Marinescu mulţu­meşte sătenilor şi oaspeţilor după care în sunetele muzicii se întinde o frumoasă horă românească. M. M.

Din Bucovina

Cântec© bătrâneşt i I

Te cunosc bade pe paşi Că ai gtndu«ă mă laşi; Da nu mi-i de lăsatu tău Ci că mi-ai făcut nume rău.

II De ai gînd să ne lăsăm Hai la cîrşmă ca să fjem. Să bem bere, vin fierbţnte, Să n'avem alte cuvinte Din buna cale. . . 'nainte.

Cântece

Trenule n'ai avea parte De şurube şi de roate, Că mi-ai dus puiu diparti: In neagra străinătate. Şi m'ai dus din sat în sat Ca banu la cumpărat Şi mai dus din ţară 'n ţară Cu prifontu (pîne) subsuoară Şi mai dus în ţări străine, Únde nu cunosc pe nime — Numai frunza, iarba, Care-i pe toată lumea ; Numai frunză şi dudău Care-1 cunosc din satu meu.

Culese de GRIGORE B. Bistriţa, înv. auzite delà săte-anca Garafă < 'iosnaru din co­muna Vamă (Câmpulung Mol­

dovenesc).

Scrisori dmYoHflgsto wn,№o (America)

— Delà redactorul nostru — 17 Ianuarie 1924.

E foarte mare deosebirea între ziarele americane şi cele ro­mâneşti. Ziarele americane apar în fiecare zi în 30—50 de pagini iar Duminecă până ia 125 pagini şi suni foarte bine îngrijite. Re­dactorii sunt bine plătiţi şi astfel au putinţa să scrie bine. Iar ti-pografile ziarelor americane sunt prevăzute cu toate maşinăriile trebuincioase şi moderne, şi astfel pot să apară în condiţii foarte bune. La mărimea acestor ziare contribue reclamele cari sunt date de comercianţii fiecărei lo­calităţi al căror principiu e, că reclama e sufletul comerţului. Âu mare dreptate. Nu ştiu dacă mai este vreo ţară, care să aibă atâtea reclame, dar nici o altă ţară nu are un comerţ atât de desvoltat, ca America. Durere, ziarele noastre din România au foarte puţine reclame şi astfel se susţin cu mari greutăţi. Dar nici comercianţii români, dacă nu vor imita pilda celor de aici, nu se vor putea bucura de pro­gresul aşteptat. fiiSulte lucruri trebuie să ne însuşim delà străini, iar aceste e unul dintre cele dintâi. Cu câţiva ani înainte mulţi comercianţi români ţineau vechiul obiceiu şi nu publicau reclame prin ziare. Acum însă publică şi ei şi se conving, că prin rec­lame pot să lupte cu străinii. Se îmulţeşte mereu numărul co­mercianţilor români, cari se întăresc' şi aici în Americs. Mândria şi mulţămirea noastră sufletească va fi atunci, când şi comercianţii din România vor putea întrece pe cei streini. Aceasta se va ajunge, dacă co­mercianţii vor sprijini ziarele româneşti şi ziarele pe comer­cianţi. M. T. ROMAN.

ai" „Liga Culturală" secţia bârlădeană

sub preşedenţia d-lui Gh. Taşcă, profesor universitar a început seria conferinţelor pe anul 1924. Afară de cărturari din acest oraş, vor mai veni în timpul anului printre alţii şi d-nii: Octavian Goga, N. Batzaria, Radu Rosetti s.a. Prima conferinţa s'a ţinut în ziua de 19 Ianuarie de către Dl Prof. Taşcă, care a vorbit despre Rolul Ligei Culturale după întregirea neamu­lui.

D-sa arată roadele ce le dă So­cietăţile Culturale din ţară, unde se munceşte în mod cinstit pentru cultura poporului nostru.

Societatea culturală „Stroe S. Bel-loescu" a elevilor liceului „Codreanu" — societate care datează încă de mult, afară de şedinţele ordinare, pe care le ţine în fiecare săptămână, mai ţine la două sau trei săptămâni şi câte o „Şeză.oare Culturală" care are de scop comemorarea unui scriitor sau poet al ţărei. Printre şezăto.ile de acest fel a fost şi aceea ţinută în ziua de 3 Febr. ora 3 p. m. în comemo­rarea lui G. Topârceanu, dată de elevii acestui liceu şi care a avut loc chiar în aula liceului.

Programul acestei şezători a con­stat din lectură şi recitări a câtorva poezii de G. Topărceanu precum ur­mează :

„La Jderi" lectură de G. Topâr­ceanu, de elevul Manta Roşie cl. VIH-a, „Noapte de Maiu" de G. Topârceanu, recitare de elevul G. Patriciu ci VIII-a şi „Rapsodii de Toamnă" tof de Topârceanu, recitare de elevul Viscocil. A. P. cl. Vill-a.

Pe lângă aceste recitări de poezii a mai fost şi a conferinţă ţinută de D-na Profesoară Constanţa Constan-tinescu — Iaşi care a vorbit despre „Poezia lui G. Topârceanu", prin care D-sa a vorbit în genere despre viaţa poetului, făcând o scurtă notiţă bio­grafică şi clasiflcându-i tot odaia şi poezia lui. Atât în pauze cât şi la începutul şi finele şezătorei publicul a fost distrat într'un mod cât se poate de plăcut, de orchestra liceului unică în felul ei în oraşul nostru, care a cântat ariile cele mai frumoase după cei mai însemnaţi autori.

Şezătoarea s'a sfârşii într'o atmo­sferă destul de plăcută. P. Nedelea

ani Dăm aici chipul plutonierului jan­

darm Trufin Avram, născut în Fră-tăuţii-vech!, Bucovina, în anul 1897. Un cinstit slujitor al ţării prin sâr-guinţa sa neobosită şi spiritul ager,

1.1. NËDËLE8CU avocat

BUCUREŞTI Str. OŢETARÎ 6.

CETIŢI ŞI A B O N A Ţ I CULTURA POPORULUI

O . - - . - 4 ,

'I IMPORT ŞI EXPORT IMPORT ŞI EXPORT f/

( Ш Ш ^ Т Ш і Ш de GHETE I C L U J j)

S T R A D A R E G I N A M A R I A 7

TRUFIN AVRAM

a reuşit să stârpiască hoţiile ce se ţineau lanţ şi a multor desfrânări în judeţul Văşcăuţi pe Ceremuş, dar mai ales în comunele Ceartovia şi Voloca.

Prin purtarea sa bună faţă de gospodari şi-a câştigat multă stimă. Astfel de jandarmi, fac cinste ţării şi prin activitatea lor vom avea o bună ordine la sate.

NICOLAE DUMiCI, cantor bisericesc

Pentru copii

ŞCOALA MEA Jocul este pânea Sufletului meu, Cu tăbliţa şi cu cartea Eu mă joc mereu.

La şcoal' ascult şi cânt, Povestesc eu alţi la rând. Am tovarăşi mulţi la joc, Şcoala mi-e plăcutul loc. —

M'am deprins să am răbdare, Altcum nu voiu creşte mare Ş'am văzut ce bine este — Când spun câte o poveste

Elevilor mei de-acasă: Pisti, Cuţu Lână-creaţă — Ei ascultă liniştiţi Ca doar sunt şcolari cuminţi:

Drept în ochi-mi ei privesc, Eu de bucurie cresc. Şi aprms, cu veselie Le spun tot, şi ei să ştie

Ce am învăţat la şcoală, Zi de zi, oară de oară. Ei, nu pot ca să repete Nici să scrie, doar fac semne.

Literiîe 'ncet, dar bine, Imitează după mine. Dintre toată „u" 'n sunt tari, Chiar pot ziee-s meşteri mari 1

Când am ceva de mâncare Năvălesc în fuga mare, Dând târcoale 'n jurul meu: „Mă rog Domnule, şi eul"

Si le fac din toate parte Ca aşa e cu dreptate, Doar şi ei doresc să crească, Mintea să-şi îmbogăţească!

OL1

Rugăm pe copii să ne scrie istorioare scurte, descrieri de pe locurile unde trăesc, iar lucrurile cele mai bune le vom publica şi premia. Deasemenea primim desemne numai cu cernală neagră. N. R.

Banca Marraorosch Blank & Co. S. A. Capital social şi rezerve Lei 305,000.000.

Sediul în Bucureşti.

Convocare Acţionarii acestei societăţi sunt con­

vocaţi în Adunare Generala Ordinară care va avea loc în Bucureşti, în lo­calul Băncei, str. Paris Nr. 4, Sâmbătă 23 Februarie ora 4 d. a. având a lua deciziuni asupra următoarelor ches­tiuni la ordinea zilei:

1. Darea de seamă a consiliului de administraţie şi raportul cenzorilor asupra gestiunei exerciţiului anuiui 1923.

2. Bilanţul, general şi Contul de profit şi pierderi pe acest exerciţiu, încheiate la 31 Decemvrie 1923.

3. întrebuinţarea beneficiului şi des­cărcarea consiliului de administraţie şi a direcţiunei de gestiunea lor pe exerciţiul expirai.

4. Retribuţiunea cenzorilor. 5. Complectarea vacanţelor statutare

din consiliul de administraţie. 6. Alegerea cenzorilor şi a suplean­

ţilor. 7. Modificarea Art. 23 din Statutele

Societăţei. Cei ce doresc a lua parte la această

adunare generală sunt rugaţi a depune acţiunile ce posedă, sub sancţiunea legei şi a statutelor, cel mai târziu până Sâmbătă 16 cri. la sediul central al Societăţei, Str. Paris 4, în Bucureşti, precum şi la toate sucursalele şi agen­ţiile Băncei din ţară şi din streinătate, contra cărţii de legitimaţiune dând drept la acces şi la vot în adunare.

Consiliul de administraţie.

PE DRUMUL LITERATURII

&unci&il clopotelor

încet a nopţii u m b r ă se lasă 'n depărtări , S t ingând ori şi ce şoaptă dintr 'ale sale zări Şi l una se arată pe cerul înstelat, Ca o regină m â n d r ă în falnicu-i palat.

I a r ale saie raze voioase, sclipitoare, Fac vesel să sclipească noianul de ninsoare. Totul e 'n adormire, în linişte, tăcere Făcând să-ţi intre 'n suflet o tainică părere .

Dar, o, acolo 'n vale ce se aude oare Şi ce-mi stârneşte 'n suflet atâta 'nf iorare? E un sunet de clopot răsleţ, rătăcitor, Dar care după dânsul încep cu toate 'n cor

Din depărtări , deaproape, măr ind pe Dumnezeu Cu glasuri felurite u rcând spre t ronul său. Dar, clopot după clopot se stinge, conteneşte Şi liniştea 'n na tură acuma iar domneş te .

V. B.

TOT SIXGL'It . . . Voi aţi trecut uşor, ca 'n vise Cu mers molatec, legănat; . . Din umbră, acordându-mi lira, O, eu pe toate v'am cântat. De v'aţi lăsat adesea pradă Amăgitorului surâs, M'am bucurat . , . şi pentru toate In nebunii senine-am râs. Iar când tristeţile iubirii In jurul гіпеі flori v'au strâns, V'am înţeles . . . şi 'n locul vostru Pe-a lirei strune, eu am plâns. Din când în când, ieşind din umbră, Treceam ca orice muritor, Şi aşteptam să văd, din toate, Care a înţeles pe visător ? Dar vă căia în jos privirea Şi nicidecum spre stele, sus, In pasu-vă sglobiu sa a leneş, Voi toate, rând pe rând, v'aţi dus. Delà o vreme-am stat pe culme, V'am urmărit, o, pas cu pas, Privirea-mi v'a urmat în zare Dar eu tot singur am rămas. Şi m'am întors mai trist; nioiuna Din lume nu se desprindea : De-atunci cânt fericirea voastră Şi plâng singurătatea mea !

G. liobei

S C R I S O R I D E L A O R A Ş E DIN TG. NEAMŢ (MOLDOVA)

Oraşul nostru, aşezat în frumoasa şi bogata regiune a Neamţului, cântată de toţi marii cântăreţi ai neamului, ar fi putut fi un însem­nat centru comercial şi industrial. Fără cale ferată întreagă aceasta regiune, bogată în păduri seculare de brad şi stejar, în livezi întinse de pomi, în nenumărate turme de oi şi vite, sufere neputând să-şi valorifice produsele sale.

Călătorii, pe care afacerile sau dorinţa, de a cunoaşte această fru­moasă parte a ţării, îi îndeamnă a veni pe aici, sunt nevoiţi a călă­tori câte 30—40 km. delà gara Paşcani sau Piatra-Nemţ, în nişte trăsuri primitive. Adesea sunt ne­voiţi să aştepte câte 2—3 zile când ploile sau zăpada, strică şoselele.

înţelegem dar, monotonia ce domneşte în timpul iernei oraşul. Vara, cu toate greutăţile călătoriei, mii de streini vin să-şi caute sănă­tatea, ori să-şi petreacă în linişte vacanţa la băile Bălţăteşti, Oglinzi sau la mănăstirile : Varatec, Agapia, Neamţu şi Secu.

Deşi avem multe şcoli, destui cărturari şi mulţi bogătaşi, despre o activitate culturală a intelectuali­lor de aici nu se poate vorbi. Din cauza lipsei de iniţiativă, nu avem nici o societate, vrednică de amin­tit. O secţiune a ligei culturale se află doar în procesul-verbal de constituire. O bibliotecă publică, cu numele marelui povestitor „Ion Creangă" stă cu uşile închise.

In vara trecută s'a înjghebat o sală de teatru şi cinematograf, da­torită D-lui Farmacist Hanganu. Din dorinţa de a pune la îndemână concetăţenilor săi un aşezământ cultural şi-a sacrificat aproape în­treaga avere. începuse a se abate şi pela noi câte o trupă teatrală dar pentrucă publicul nu prea dă sprijinul şi din cauza greutăţii de transport a artiştilor, nu prea mai vin. Astăzi de abia mai avem de 2—3 ori pe săptămână cinema­tograf. Din când în când, tot^ce are orăşelul mai select se adună la câte o serată sau bal, date de cele mai multeori de comitetele şcolare. Astfel, în seara zilei de Duminică 27 Ianuarie, a fost o serată mai deosebită.

Pusă sub patronajul D-lui Maior Ionescu, d-sa şi-a dat toată silinţa pentru reuşita seratei. Muzica reg. 15 a cântat tot timpul.

Şi dacă jocurile „moderne" prind din ce în ce mai mult în toate cer­curile, aici n'a lipsit nici „hora ar­delenească" condusă de către ofi­ţerii, cari au stat mult timp în Ar­deal. A fost atâta însufleţire încât la un moment dat toată lumea aflată în sală, delà copii şi până la cei mai bătrâni erau prinşi în ro­mânescul joc.

Ar fi de dorit ca urmând pilda altor oraşe, intelectualii noştri să se constitue într'o societate cultu­rală, care să desvolte gustul de lectură, teatru, muzică şi alte lucruri bune de învăţat.

S'ar putea arată astfel că şi ora­şul nostru are elemente capabile a contribui la redeşteptarea morală a poporului.

* Cu toate ordinile autorităţilor su­

perioare, cu toate legile care spun că Duminicile şi sărbătorile cârciu-mele să fie închise, la noi se în­tâmplă de-andoasele. Duminica de

dimineaţa şi până seara târziu câr-ciumele sunt pline de lume, fără ca cineva să ceară socoteala câr-ciumarilor, de călcarea legii.

La sate, la fel. Cârciumele sunt Duminica cu uşile închise, cu obloa­nele trase. Insă înăuntru sunt pline de săteni cari adesea petrec cu cântări, otrăvindu-şi sufletul şi cor­pul. In acest timp preoţii cu bise­ricile goale oficiază sf. slujbă.

Nu pentru a sili pe săteni să se ducă la biserieă trebuie cârciumele închise, căci putem sili pe cineva orice numai aceasta nu, dar pentru respectul cuvenit zilei Domnului. Şi chiar sătenii cei mai certaţi cu bise­rica, dacă nu vor putea sta la câr­ciumă aceasta fiind închisă, de nu se vor duce la biserică, vor sta acasă, ceeace e un pas spre în­dreptare.

Ar fi de dorit ca autorităţile în drept să respecte ördinile date, acesta spre binele lor şi al pop-rului. i. s . L

DIN CĂLĂRAŞI (jud. Ialomiţa)

Ziua de 24 Ianuarie st. v. a fost sărbătorită de elevii normalişti de aici în localul şcoalei primare No. 2 de băeţi, cu câteva coruri şi poezii spuse de elevii. Serbarea s'a deschis cu „Hora Unirii", cântată de corul şcoalei normale, după care d. P. Şt. Popescu, directorul şcoalei, printr'o frumoasă cuvîntare a arătat însemnă­tatea zilei.

Corul condus de elevul Moldoveanu R. Ion din cl. V-a a cântat apoi „Pe al nostru steag" şi „Să ţinem sus drapelul". S'au spus multe poezii îşi au recitat bine, Chirculescu Vasile cl. III şi Mâceşanu D. cl. II.

Au luat parte la serbare d-nii Gh. V. Constantinescu prefectul judeţu­lui, Popescu-Ulmu, primarul oraşului, I. F. Buricescu profesor D. Rallea, profesor, N. Jopescu, Şt. Popescu, N. Stanescu, Şt. Theodorescu, I. Stă-nescu, Stelică Brăcăcescu şi alţii.

In cursul săptămânii a venit în oraşul nostru, bătrânul artist Ştefănescu. El a ţinut mai multe conferinţe cu scop moral, pe Ia şcoalele din acest oraş.

E. V.-Bueştl

Poveţe Fiţi harnici căci trândăvia este

boala trupului, a sufletului şi a pungii.

Nu pizmuiţi soarta altora, care e mai bună decât a voastră, dacă e căpătată prin muncă cinstită şi prin rânduială. Daţi-vă silinţa şi voi a ajunge acolo prin aceleaşi mijloace.

Fiţi şi rămâneţi simpli, oricare ar fi rangul şi starea voastră, ba cu cât ar fi mai ridicate, cu cât să vă arătaţi aceiaşi.

Religia să fie baza oricărei în­deletniciri a vieţii voastre.

Nu poate fi cuvânt mai dulce ca cel de mamă şi de tată. Respectaţi pe părinţi voştri mai presus de orice în lume.

ANGHELUŢÂ CODESCU Com. Chiojdu, (jud. Buzău)

Numărul 47 CULTURA POPOMULUl Pagina 5.

J S C R ] DIN ORŞOVA ( B A N A T )

Cazhml 0 . F. R. d i n localitate, !n seara de St. Vasib , a aranjat o ürumoasa илѣиго. S'a jucat „Irodul" iu persoanele : I. Damşcscu, Alex. Saharia, C. Zaharkş, P. Zdiaria, Зоса щ uuiii i i işoii i vJe Aiecsjudi'ina Sahuria şi Cornelia Magdescu, cari iu fost la înălţime. • D. ü r ü u e h e Cornau a spus cu fault simţ artisiic poezia „Ciobanul ia război." I „Trei crai de la răsărit", comedie |n 2 aci ; d e B. P. Haj-Jeu, a fost jucată cât ЙО poate de bine, avân-iu-şi ioţi rolurile potrivite. Dl I. Dobre a reci lat monologul „Bucu-|eşti-Iaşi", iar di A. Züh-u-ia, mo jlOiogul „I. PopfcSuU." • Apoi a urmat „Banul Mărăcine" pu o uşurinţa adevărat românească ;e un gvnp de domniş-oare şi ti­en. ' Ia tă cum prin fapte culturale, ţinut personalul cfr., s ä intre in

nul. cel nou.

De ebei ani aşa ş i 'u anul acesta Hserica ort. română, din oraşul lostru, prin comitetul ei parohial, n frunte cu vrednica! preot O. Dure, i dat un bal în sala otelului „Cor-mi de aur", spre a spori fondul íenííü pictarea (zugrăvirea) bisa-|icii. Românii noştri cari îşi zic •reşiini, adică jwtfiíori de sine şi .e p u n g ă , însă, numai c u numele ar eu fapta n u , n ' a u ţinut să ia tarte pentru a ş a scop măreţ, în lumăr cât m a i m a r e , dovadă că nu's ubitori de iocaşuri frumoase artis-iee, de aceea nu s 'au putut aduna aai mult de opt mii da loi. Nă­dăjduim, c ă d e altădată, n e va veni bintea din urma n romanului, căci izi, am ajuns să fim foarte nepă­sători de toate ala noastre.

Ca în toţi ami, nş\ şi de a s t a iată, societăţii» Urucei Roşie şi pet-otirsa orfanilor d i u război, cari iu in oraşul nostru secţiuni, a u jinut să-şi facă datoria, uşurând jiovoUe matw-iaJe ale color lipsiţi ,e mijloace, au da t ia sărbătorile ,п?сіиші1ш, dilfi-ilti dama , ea opinci i g h e t e , iu toate comunele din ііаьа Orşov;5..

Insă u n lucru. Nu s 'ar putea face juci-uriie, ce se dăruesc de românii noştri, neoumpurâutiti-lc scump de a străinii interesaţi, iar norocoşii înzestraţi s ă fio m a i cu băgare de iarnă aleşi dintre adevăraţii nevoiaşi.

TRAIAN V. ŢĂRAMU, profesor.

I DIN CRAIOVA ; Cu ocazia împlinitei a 2 0 0 c o n ­ferii 4« ţinute Uo Societate „Priete­nii Ştiinţii" din acest oraş, în s e a r a filei de 1 Februarie a avut loc în ja la Teatrului Naţional o frumoasă serbare. í In cuvântul de deschidere d. Dr.

1/dUgier, a făout o scurtă dare d e eafflă despre activitatea acestei so-

îietăţi delà înfiinţare ş i până azi, titând înire altele numele mai aiul-jor conferenţiari cari, d e bună voe, ţa toate greutăţile ee le-nu stat în ^ale, au sprijinit această operă juliumla, — cum ş i o parte d i n jubieetele conferinţelor desvoltate. ! Prin ammíirea acestora d-sa a usţinut că nu au de gâud a scoate u lumină, numele modeştilor eon-ereuţiari a căror dorinţă este d e a jăaiâoe anonimi, ci pentru a-se ('edea însemnătatea diferitelor su­biecte desvoitatö până în prezent [n faţa publicului craiovean. i In urm?;, ti. Drăgoosou, directorul

F'cutrnlui Naţional, a vorbit despre Viaţa ş i op..:R! iui Beethoven."

• Cu binevoitorul concurs a l d-nelor [ліеіа Ctross ş i D.:fleury, s'a exe­cutat minunat ş i câteva bucăţi de inuzieu din ocara ша-elui compo­zitor.

Ca totdeauna publicul a încurajat |i d a astädatä cu prezenţa sa în ţiumar foarte ma"?, frumosul scop ţ& urmăreşte societatea „Prietenii j5 fiinţei." i Suma de bani strânsă cu această jeazie, este desiinată mărirei f o n ­fului pentru construirea unui palat Cultural î n oraşul Craiova. ! - !L!£ PÀSCULESCU.

— Miercuri 2 4 Ianuarie st. vechi, l avut ioc un mare festival (ser-jmro) îu sala Tei;irului Naţional, irganizat de „Liga Culturala." Pro­gramul a fost început de corul „Li­ceului Caro! I" care a executat [mnul Ri?gal şi Hora Unirii sub touducetea d-lui profesor E. Mi-iailescu. Preotul Gr. Cristescu a iinut cu înflăcărare o cuvântare înde ti vorbit desprj România de iltudt;tá. Dl Ovittiu Rocoş, artist ia Teatrul Naţional, a recitat cu talent : ,Furtuna" a d-lui Zuuaria Bârsan, fi „Balada soldatului necunoscut" l d- iui Mircea Rădulescu. D-ra E. Nieulau a z is : „Mioriţa a lui V. Alsesandri. Di Ct/za" Rovintescu, ÍStejarul" al d-lui Mircea Rădu-.escu.. Deasemenea frumos a recitat діса Viorica Făgeţel care a spus iouă bucăţi a l e d-iui V. Militam : „După mure" şi „Săptămâna P ă u ­nilor." Micul C. Sfcicovici delà grădina de copii a recitat: „Unirea Principatelor." D -na Ana Blaj a iântat mai multe ara naţionale, festivalul s 'a terminat cu jocuri fcxecutaie de elevii şcoalei normale tte învăţători dc sub conducerea iUni profesor N. Georgeseu.

Acest moment nc-a lăcut să re ­trăim c l ipa fericirii c â n d s ' a íácut Unirea Principatelor. m ă g i r e l l e .

— Iti sala liceului „Fraţii Bu-peşti" s 'a sărbătorit Unirea Prinei-batelor, S-rbarea a desclns-o corul Şcoalei d e sub conducerea dlui pro­fesor Fotino şi s'a cântat „Imnul regal". Dl profesor Duţn.lescu ţine 8uvàntarea de deschidere prin care lratâ istoricul Unirii delà 1859 şi & acum când visul strămoşilor s'a Äplinit având o Românie mare,

U

nu ne rămâne de cât să muncim peiitru unirea sufletească. Elevul Sobei L. din clasa 6 reală cântă Ia violincel, iar elevul Niehita A., din cursul inferior recitează (spune) poezia „Imnul întregirii neamului". Serbarea a luat sfârşit prin câteva jocuri naţionale şi o horă a unirii, jucată de elevii şcoalei, îmbrăcaţi în costume naţionale. »

DE№. RĂDULESCU. DIN ISMAIL (BASARABIA)

Cercurile culturale de curând în­fiinţate au un mare rol în activi­tatea culturală a satelor. In jud. Ismail funcţionează 22 de cercuri culturale, cari dau serbări cu in caracter pur naţional. In şediuţele intime se vorbesc chestiuni de or­din pedagogic, iar în şedinţele pu­blice se tratează pe larg chestiuni de economie rurală. O activitate mare pentru promovarea culturii desfăşură cercul cultural al Centre­lor: Cairachia, Belgrad, Neruşai, Chilia-Nouă.

— Cu îngheţarea Dunărei, si­tuaţia oraşuiui e critică de tot. Comerţul stă pe loc de câteva luni, căile de comunicaţie ale judeţului fiind toate înzăpezit". Poşta şi ziare vin cu mare întârziere, pe la Bol-grad. Poşta funcţionează de trei ori pe săptămână.

— Prin Bugeac au început să umble lupii grămadă, atacând vitele şi chiar oamenii. Ei vin din Do-brogea, trecând Dunărea pe gheaţă. Indrăsneala lor a ajuns aşa de mare, încât pătrund ziua'u'amiaza mare prin sate.

— De când se pomeneşte n'a mai fost în câmpia Bugeacului aşa ger strrşnic ca în iarna aceasta. Mulţi au suferit urmări grele de oarece în Basarabia şi mai ales aici în Sud, se simte lipsa complectă a lemnelor de foc.

— Cu prilejul sărbătorii Unirii Pindpatelor în catedrala oraşului Ismail s'a oficiat slujba bisericească în prezenţa oficialităţii şi a armatei. După masă, în sala Gavril Muzi-eescu, ş.olile din oraş au dat o frumoasă serbare. Copiii delà gră­dinile de copii au scos lacrimi şi au stârnit valuri de entuziasm. Dl General Mihaescu a luat parte la act astă serbare, adăugând câteva cuvinte însufleţite la adresa acelui care a lucrat ia reuşită acestei ser­bări d. N. Sluneseu. Au dat tot concursul Dnii A. Şelaru, Vasile Fiorea, Dna Melinte, Dna A. Grosu şi Ţuica Fiorea.

Jord. !f. Bucă. DIN SOROCA (Basarabia)

In anul trecut ministerul Şcoalelor s'a adresat Zemstvelor basarabene să ia in sarcina lor construcţiuni şcolare, întocmind în acest scop planuri şi budgetele respectiv. Zemstva jude-ţuîui Soroca a prezentat ministerului un plan pentru construcţia a 46 localuri de scoală. Planul a fost aprobat. Spre a-1 pune n fiinţă Zemstva a înscris în budgetul ei anual câte 650 mii lei pentru fiecare local de şcoală, restul însă, ce va mai trebui, se va aduna benevol delà populaţia comune­lor respective. In legătură cu aceasta d. Secară, prefectul judeţului, îm­preună cu reprezentanţii Zemstvei, a cutreerat toate comunele judeţului apelând la populaţia pentru sacrifica­rea mijloacelor trebuincioase construc-ţiunelor şcolare. Sătenii pretutindeni au răspuns chemării d-lui prefect, dând sume de stul de mari pentru scopul mai sus arătat.

Pentru îndeplinirea planului, pe-lângă Zemstva Soroca s'a constituit Comitetul judeţean de construcţii şcolare, având în sânul său pe d. Mihail, revizor şcolar, ca preşedinte, iar d-nu prefect de judeţ, primarul oraşuiui şi alte persoane de samă ca membri. In comune de asemenea s'au organizat comitetele săteşti care vor supraveghea lucrările construcţiuni-lor. S'a hotărât a construi în cursul anului 1924—1925 patruzeci şi două de localuri pentru 100 complecte prosturi şcolare. Cheltuielile în. acest scop se calculează la suma de 15 milioane Iei. Cu construcţii a fost în­sărcinat serviciul tehnic înfiinţat pe lângă Zemstva Soroca.

Notăm un fapt îmbucurător: popula­ţia sătească care în trecut renunţa ca­tegoric să dea concursul său şcoalei în prezent cu i.ssufieţire dăruesc sume mari pentru şcoli.

— Cu deosebită însufleţire s'a inau­gurat in i n t e r n a t u l liceului de fete din localitate, cu care ocazie au vorbit d-na Diaconu subdirectoare, d-1 Sternatis, d-1 Caisăn şi d-1 Secara prefectul judeţului, care a urat eleve­lor să devină bune românce. Şi cele 4 şcoli secundare : liceul «de ' băeţi, tehnic-agricol şi şcoala normală au ajuns să formeze câte un internat pe lângă ele venind în ajutorul elevilor săraci şi meritaşi. Ursuleac

DIN .TURNUL-SEVTJRIN Serbarea zilei de 24 Ianuarie (6

Februarie) s'a serbat în anul a-cesta cu mai multa însufleţire ca oricând. Da dimineaţă s'a dat o serbare şcolară la liceul „Traian" în sala de gimnastică. A luat parte întregul corp profesoral al liceului. La orele 10 s'au îndreptat cu toţi spre catedrala „Grecescu" unde s'a oficiat tedeumul de către întregul cler din oraş.

Societatea culturală „Casa Lu­minii" a aranjat după amiaza zilei o şezătoare în sala „Apollo" cu un program bogat şi felurit. D-1 Al. Bărcăcilă, director al liceului a vor­bit despre însemnătatea unirei ţă­rilor româneşti. De către elevii li­ceului s'au cântat şi recitat poezii naţionale. Şezătoarea s'a sfârşit în cântecul „Imnului Unirei"' de către corul liceului condus de D-1 pro­fesor I. Şt. Paulian. ве.

Acei cari ne scrin. In rândurile colaboratorilor noştri au mai venit d-nii D. 67. Chiţoiu, inspector în Ministerul de agricultură şi Dr. D. A. Olaru din Cluj. „Cultura Popo­rului11 şi-a asigurat scrisul folositor al acestor publicişti de talent.

Redacţional e. Atragem luarea aminte a cititorilor noştri, asupra articolelor scrise de d-l V. C. Osvadă. D-sa este recunoscui ca unul din cei mai pricepuţi în 07-gcmizaţiile economice.

Cursuri fără bani de limba română. Ministerul şcoalelor a trimis o circu­lară tuturor directorilor de şcoli se­cundare din nouile provincii prin care îi roagă să ţină cursuri de limba ro­mână. Astfel de cursuri vor începe şi la sate pentru populaţia streină, care vrea să înveţe limba noastră.

0 faptă bună. In urma unui apel al şcoalelor din Blaj, prin care cerea adevăraţilor români de bine să ajute fiecare pe cât poate CJ ceva, elevii şcoalelor din S»ghet au strâns suma de zece mii lei. Fapta lor ar trebui să fie ca o pildă pentru cei mai cu stare şi mai în vârstă. Şcoalele din Blaj, le-a mulţumit printr'o scrisoare pentru frumoasa lor danie.

Şezătoare culturală. In ziua de 6 Februarie, a avut loc în oraşul Călă­raşi, o şezătoare dată de Liga Cul-luralâ. A vorbit despre boalele molip­sitoare şi răspândirea lor, d-1 Dr. Buda. S'a jucat de către elevii liceu­lui o piesă de teatru. Şezătoare sa terminat în cântăcile corului de sub conducerea d-lui Felix Popescu.

Un copil ca cap de om şi coadă de peşte. In oraşul Turnu-Măgurele, feme:a Catinca Nicolae Gâzea, a născut un copil jumătate om, jumătate peşte. Nu mult după naştere acest monstru a murit. Capul şi manile erau ca la cei sdraveni. Delà jumătatea corpului începea coada de peite, fără solii. Nu se poate şti dacă ar fi fost băiat ori fată.

Femeia care 1-a născut, mai are trei copii, le sunt sănătoşi. Sojul ei es'.e slujba; la C. F. R. Monstru a fost îmbălsămat şi pus să-1 vadă lumea.

Ua lnp muşcă nonă oameui. In co­muna Medeş din judeţul Turda-Arieş într'una din serile trecute a intrat într'o casă, unde se aflau 9 oameni, un lup. Fiara i-a muşcat pe toţi. La strigările lor au sărit vecinii, cari cu greu au reuşit să omoare. Cei muş­caţi au fost trimişi la Clinica din Cluj. Capul lupului a fost trimis la Bu­cureşti să-1 examineze, deoarece se crede că a fost turbat.

Prinderea mior spărgători la Tulsea. Delà un timp în oraşul Tulcea se săvârşiau o mulţime de spargeri şi furturi in timpul nopţei. Poliţia a orga­nizat patrule ca să inspecteze noaptea oraşul. Una din acest patrule for­mată din câ.iva poliţişti îndrâsneţi a isbutit să de-a de urma hoţilor cari aproape toţi sunt dezertori din armată. Dl. poliţai şi cu d-1 prefect al jude­ţului au cerut la Bucureşti, ca poli­ţiştilor, cari au prins pe hoţi să li se dea decoraţia: „Bărbăţie şi credinţă".

Arestarea unui bandit ungur la Târgal-Mureş. Un anume Ştefan B le ti­zul şeful unei bande de tâlhari din munţii săcui, a fost arestat de către un bun detectiv al poliţiei din Târgu-Mureş. Banda a făcut, multe furturi şi omoruri, mai ales în oraşele din vechiul regat. Banda este formată din unguri şi evrei. La ei s'a găsit o mulţime de lucruri de preţ şi un automobil.

Bicicletă pe apă. Un inginer a reu­şit să construiască o bicicletă care să plutească şi să meargă destul de iute pe apă. Din o sută de învârtituri (de pedale) merge 18 kilometri pe oră. Bicicleta este fixată la mijlocul luntrei de unde să conduce printr'un lanţ legat de lopeţi, ce sunt puse pe o roată cu dinţi. Cârma este la urmă şi se mişcă după nevoie, delà ghidon (mâner).

I n s c r i e ţ l - v ă l a C r ă c e a R o ­ş i e ! C a l e a M o ţ i t o r 4 8 , S t r . C o ş b u c 9 C l u j , or i l a r e d a c ­ţ i a n o a s t r ă , S e p r i m e s c o r i c e s u m e .

Factor hoţ. Factorul poştal Reister delà oficiul din Caransebeş (Banat) a fost arestat. El încasa sumele tri­mise prin mandat poştal şi semna de primirea banilor. Ultima hoţie a vrut să o facă cu suma de vr'o 20 mii de lei, dar a fost prins din vreme. A mărturisit toate sumele încasate de el. Iată unde duce necinsteia ! Acum este dat afară din slujbă şi bagăt la închisoare. Nemulţumitului i se ia şi ce are.

CA IX ÎNDEMN LA ÎNFLORI­REA meşteşugului şi comerţului, vom, seri despre acei meseriaşi şi industriaşi români cari prin munca lor trudnică, ajută la fericirea şi îmbogăţirea acestei ţări. Prietinii noştri sunt rugaţi să ne scrie despre meseriaşii, industriaşii şi comer-sanţii cari fac cinste avuţiei na­ţionale, trimitându-ne fotografiile lor dimpreună cu datele necesare.

Fapte cc merită lande. Corpul di­dactic al şcoalei normale de fete din Beiuş a luat frumoasa hotă-rîre de a începe cursuri pentru a-dulţi. Modestul program nu ţiuteşte decât la luminarea celor rămaşi în urmă cu ale ştiinţei. Sunt fapte care merită să ne îndreptăm ochii spre ele şi să încurajăm pe conducă­tori lor. E tot ce poate fi mai fru­mos să cauţi a lumina .pe cel ce zace în întunericul de care nu el e vinovat.

Case culturale. Din comuna Or-tăşti-Drăgăneşti, judeţul Fălticeni, ne vine o corespondenţă care ne anunţă că a luai fiinţă în acea co­mună o „Casă de sfat şi citire'1 cu numele marelui învăţat al neamu­lui „rV. Iorga". Rostul acestor cui­buri e de prisos să vi-1 mai ară­tăm noi aci. Cei cari aveţi astfel de societăţi la sate, îl cunoaşteţi; eei cari nu le aveţi, le simţiţi lipsa. Aşa ne serie unul din cei care a dat sprijinul acestei case din Drăgăneşti, rugândii-ne să-ii trimitem foaia „Cultura Poporului": „Avem nevoie de sufl-ite curate pentru sufletele ce cred în mântuire prin lumină. Cât ne bucură când vedem că satele noastre încep să-şi dea seama de rostul cărţilor.

Mulţumire. Biblioteca populară „Lamina Satelor" din Comuna Lă-puşata, judeţul Vâlcea, mulţu­meşte pe aceasta cale, tuturor celor cari au trimis cărţi, ori au ajutat cu bani acea bibliotecă şi gazete­lor şi revistelor primite gratuit.

— Consiliul de conducere al insti­tutului de economii şi credit, „Lu­ceafărul" din Verşeţ, (Banatul sâr­besc) mulţumeşte celor caro au dat sprijin foiei „Graiul Românesc".

Această gazetă din Verşeţ, apare cu mari greutăţi şi este sprijinită de câţiva oameni de bioe, do acolo. Pe lângă gazeta „Graiul Românesc" au o biblioteca unde pot citi ziire şi reviste, cărturarii din acea loca­litate. „Cultura Poporului" priveşte cu bucurie mişcarea harinic-iior in­telectuali, înţelegând rostul foilor curat româneşti şi greutăţile care le întâmpină cu susţinerea apari­ţiei şi la inghebarea unui cerc cul­tural românesc, îi va da modestul ei sprijin întotdeauna.

Redacţionale. Rugam ca din fiecare comtmă unde s'a ridicat monument in amintirea eroilor căzuţi pentru întregirea neamu­lui româneasc, să ni se trimită câte o fotografie a monumentu­lui, dimpreună cu câteva date pentru a fi publicate în foae.

De asemenea de câteori ni se trimite câte o dare de seamă despre sfinţirea unei biserici să se alăture şi fotografia cu bise­rica. . Pedeapsa în America. O doamnă

cu însemnătate din oraşul Boston pentrucă a călcat legea a fost amen­dată cu o mie de dolari şi la un an închisoare. Dacă nu plăteşte la vreme amenda, va fi pusă să curăţească străzile, socotindu-i un dolar pe zi până la achitarea amenzii ; adică după o mie de zile.

Către sprijinitorii noştri. Preoţi, învăţători şi săteni cărtu­rari, vă rugăm să răspândiţi această foae cât mai mult. Mijlocul ar fi acesta :

Să îndemnaţi pe prieteni să o citească ;

Să ne trimiteţi liste cu numele acelor gospodari cari credeţi că s'ar abona la foae;

Cineva din sat, iubitor de carte, să ne ceară un număr de foi, ca să le împartă pe bani, la ţărani. Dacă în sat s'ar găsi o prăvălie unde să vândă foia ar fi şi mai bine.

O foae costă 3 lei iar pentru strădanie, dăm 60 bani, adică să primim numai 2 lei 40 bani.

Cu felul acesta de împrăştiere a „Culturei Poporului", vom fi în stare să aducem cât mai multe îmbunătăţiri la ea.

Parastas. In ziua de Duminecă, 10 Februarie, s'au împlinit 50 de ani delà moartea marelui român bucovinean Eudoxiu Hormuzachi. El a fost sufletul mişcărei naţio­nale dé independenţă dm anul 1848 şi al celei delà 1860 în chestiile bisericeşti.

„Societatea pentru cultura şi li­teratura româna din Bucovina", în amintirea neuitatului dispărut, a aranjat oficiarea parastasului la mor­mântul Cernauea din Bucovina.

împuşcat din greşeala. Iu sala Uni-cum din Sibiiu, licianul Mathyas Lorenţ, de 15 ani elev în cl. cincia, a fost împuşcat din greşeală de elevul Levy Martin din ci. şaptea. Rănitul a fost dus la spital spre ai scoate glonţul care t r e e â ^ prin mână s'a oprit în abdomen s tomac) .

Iubite cititor, te-ai convins de însemnătatea acestei foi. Rămâne şi din parte-ţi o îndatorire: să aduci încă doi abonaţi la „CULTURA POPORULUI". Prin fapta aceasta vei dovedi că înţelegi, că vrei, că sprijini: o presă cinstită de care are atâte nevoie România. Ş i 'a presă puternică, la un popor înseamnă că el în adevăr e civili­zat şi conştient. Fiecare să aibă mândria că a contri­buit la ridicarea acestei prese. Fiecare dând ajutor de altfel mic va avea mângăerea când va vedea îmbună­tăţirile c e se vor aduce la această foae. Suntem un popor mare, să avem o presă mare. Să voim fiecare şi vom putea. „CULTURA POPORULUI" să nu lipsească din nici o casă românească , asta să fie deviza fiecăruia.

In America „CULTURA POPORU­LUI" se vinde cu 5 cents exemp.

Prizonierii români îu Siberia. Zi­lele trecute a sosit un grup de peste 300 prizonieri români din Siberia. Au fost ajutaţi ca să vină în ţară, de către o comisiune fran­ceză.

Au povestit că acolo prizonierii se ocupă cu agricultura şi că mai sunt vr'o 50 mii de români arde­leni, bucovineni şi bănăţeni.

Să tragem nădejde că va inter­veni statul, să le dea drumul şi acelora, cari sunt socotiţi de multă vreme morţi şi cărora li s'au făcut parastase de vii.

„România Jnaă". In cele mai multe cezuri, amintirea faptelor mari cul­turale -— aşternute sub anii trecutu­lui — este de abia strecurată în presa zilnică. Această presă stăpânită de oameni de afaceri, are alte preocu­pări, de cât să vorbiască pe larg despre însemnătatea unor asemenea clive; iată de ce ni se umple inima de bucurie când vedem că foaea „Nădejdea" delà Timişoara, a închi­nai un număr, cu prilejul sărbă-torirei a unui jumătate de veac de la înfiinţarea societăţii academice de la Viena, — „România Jună".

Şi în legătură- cu această înţăle-gere a faptelor s'a scris şi despre cel mai mare poet al nostru M. 'Emir nescu, unul din cei mai de samă membru al acestei societăţi.

Foaia „Nădejdea" a apărat fru­mos, şi aducem lauda noastră di­rectorului acestei publicaţii, d. Şte­fan Viădeseu.

Curenţii murei Nordului. O intere­santă experienţă a fost făcută de curând de un englez curios, dl Fellord. A aruncat îu ziua de 8 Octombrie, în apele Mării Nordu­lui, o sticlă bine astupată, conţi­nând o scrisoare prin care ruga pe „pescuitor" să-i comunice locul şi ziua când o va primi. — Şase luni mai târziu, І -ЙО scrise din in­sula Iljel-mesand (coasta răsări­teană a Norvegiei). După 185 de zile de călătorie (delà Rcdcar, comi­tatul York) — a ajuns la capătul unui drum de 2240 klm.

Aceasta dovedeşte că în marea Nordului există curenţi repezi, având „cam" aceasta direcţie: pleacă de pe coasta răsăriteană a Angliei, o ia către S. E., apoi dealungul coa­stei continentale şi se îndreaptă apoi statornic către nord. E intere­sant, poate, de ştiut că a parcurs această distanţă cu o viteza mijlo­cie de 12 klm. pe zi.

Redacţionale. Rugăm pe toţi acei cari ne scriu la „Cultura Poporului", ca arti­colele trimise să aibă un stil cât mai clar, mai concis, şi lipsit de neologisme. Vrem o limbă curată, limpede. Articolele să fie scrise pe îndelete iar nici de cum după calapodul obişnuit la foile zilnice.

Minunăţii. In lumea mare se întâmplă adese lucruri aşa de ciudate încât oamenii, nedeprinşi să le vadă, le socot adevărate minuni ale lui D-zeu. Lucruri de acesta se întâmplă atât în viaţa oamenilor cât şi a animalelor. Aşa de pildă în Italia o vacă a fătat nu de mult 2 viţei lipiţi unul de altul, cari tră :esc până acum. Viţeii au fie­care deosebit, picioare şi cap numai inima e una pentru amândoi.

PENTRU UN NUMĂR DE SĂRBĂTOARE. La 1 Aprilie a crt. „Cultura Poporului" împlineşte trei ani de viaţă. Cu acest prilej ea va apare în haină de sărbătoare, ca să evidenţieze şi mai mult însemnătatea ce o are în domeniul presei româneşti.

Di vederea aceasta domnii colaboratori, redactori externi precum şi reporterii culturali sunt rugaţi că până la 5 Martie, să înainteze redacţiei noastre: fotografiile d-lor din preună cu câte un articol foarte scurt. Se va ţine în samă că foaea are ca ţintă îndrumarea poporului la cu­noştinţe folositoare ca: agri­cultură, horticultura şi toate ramurile de agricultură, in­dustrii mici şi mari, negoţ, cooperaţie, ştiinţă populari­zată, ş. a. prin urmare fie­care va scrie câteva rânduri precise în direcţia speciali­tăţii sale.

Reporterii culturali alături cu fotografia, pot să ne trimită — în lipsă de altceva—fapte din regiunea în care trăesc.

„Cultura Poporului"

Târg da mostre la Clnj In vara acestui an se va deschide un târg do mostre care va dura 20 de zile. Camera de Comerţ a început să facă lucrăii de pregătire. Va lua parte toată industria românească.

Sărbătorirea lui Eudoxie Hurmu-zaclii. S'au împlinit cinci zeci de ani de la moartea marelui român Eu­doxiu Hurmuzacbi, luptător aprig şi luptător neobosit al cauzei ro­mâneşti între anii 1848 şi 1860. Ca acest prilej, d-1 Nistor, minis­trul Bucovinii, a ţinut o conferinţă la universitatea din C-rnăuţi, ară­tând vremurile din trecutul Buco­vină, în cari a luptat şi suferit marele patriot Eudoxiu Hurmu­zacbi.

Bancă populară. In satul Valca-Româneştilor din judeţul Muscel, s'a pus bazele unei bănci populare, eu numele de „Spiru Haret". In curând va lua fiinţă o casă de sfat şi citire, având locul do pe acuma procurat. Cu Dumnezeu la fapte bune, înainte.

Viscol mare îu Cehoslovacia. Iu satul Taraoia din Slovacia, ші vis­col puternic a acoperit 4 case sfăr-mâudu-le. După terminarea lucră­rilor s'au găsit cadavre a 18 per­soane şi mai multe altele rănite greu. Din cauza primejdiei ce ame­ninţă satul, locuitorii au părăsit casele.

Sărbătorirea uuui an politic. D-1 Alex. Marghiloman, fost în repe-ţite rânduri ministru al ţării, a împlinit 70 de ani. Cu acest prilej membrii partidului conservatior progrest al cărui şef este d-sa, l'au sărbătorit.

Vizita prinţului moştenitor al Ja-ponei. La începutul lunei Aprilie va sosi în Bucureşti prinţul moş­tenitor al Japoniei, Hirohito, venind a face o vizită oficială familiei re­gale române. Prinţul moştenitor va sosi prin portul Constanţa.

R E D A C Ţ I I L E Ш А і Ш Е :

IN B W C S J Î I E Ş T I : C a l e a Ş e r f e a n \odă 4 3 , r e ­d a c t o r d . T r a t a t a S t o e i s e s c i a .

î l A M E R I C A : I n o r a ş u l D e t r o i t M i e n , F r a i s l i l l n Ш.9 r e d a c t o r d . in. B r a m u ţ i i i . I n o r a ş u l Y o n g - s t o w n , O h i o , 3 6 3 E . F r o n t S t . o r I». © . B o x 4 1 8 , r e d a c t o r d . JM. 1? . H o r n a u

I M Ѵ І І Ж А : W i e n I . £ i o n z í t g a § s e 1 1 . I V . 3 4 . r e » d a c t o r d-1 F i f a r e t A . Barba

Nu mai există epidemie la vite Comercianţi, Cooperative, Preoţi, Învăţători şi Cercuri gospodăreşti să învăţaţi gospodarii, că prin exa­minare sanitară s'a stabilit că bac­

teriile boalelor de epidemie, a p r i n d e r e d e рЩп&ні ş i b o a l e d e g u r ă T i t e l e , p o r c i i ş i o i l e fiecare le poarta în sine.

Deci pentru aceasta Gospodarii să nu aştepte până ce li-se fatotoăvesc vitele. DEOARECE Ctí 0 ÎNGRIJIRE MAI UŞOARĂ şi cu chettueH mai puţine ca mult mai avantafiio» poate apăra vitele sale tn contra tuturor boalelor asiaurând astfel fericirea şl folosul bun al gospodarilor. — INGRIJtREA ESTE BU TOTUL UŞOARĂ,

La vite în locul sărei ordinare ce e'a folosit până acum să se folosească s a r e a F \ p C T VT C p С*^ГГЛТ}а a n t i s e p t i c ă n u t r i t o a r e yjLJ O l ІУ Г LL,\^ 1 W 1 \ a prim medicului veterinar Dr. DAVID ELEMÉR. — Această sare nutritoare desinfectează gura, sângele, pMmânele şi ficatul animalelor şi bacteriile boalelor de epidemie, ce s'ar ivi nimi-cindu-Ie şi apărându-le contra tuturor boalelor.

Prin întrebuinţarea acestei seri sntiseptice nutritoare gospodarul t-şi asigură o prăsire o> ѵйе sănătoase, mâneăcîoase şi grase iar acoto NUMAI EXISTĂ EPIDEM'E.

GOSPODARII Să răspândiţi între cunoscuţii Dv. folosirea acestei sărei nutritoare şi aceasta va asigura tiecăruia fericirea şi folosul bun. — ACESTE MATERII DE APĂRARE se pot găsi la toate prăvăliile şi cooperativele din t e care comună. Un pachet de Щ kgr. împreună cu instrucţie asupra modului de întrebuinţare, costă 29 lei. Pentru comercianţi şl Cooperative în pachete de 20 bucăţi a Vi kgr. trimite aonfra sumei de lei 300, trimişi înainte, sau 310 lei cu ramburs în toată ţara. Reprezen-0000 r tantul general pentru toată România. 0C00

S O O S A C O M R T . - M U R E Ş E S i S E P S S I La comenzi rugim a indica punctuos adresa exactă (judeţul poşta ultimă.)

Export de vite. S'au mai exportat (eşit din ţari) — delà 15 Ianuarie — următoarele vite: 11 boi din judeţul Satu-Mare pentru Praga, 10 boi din jud. Bihor pentru Viena, 16 boi din Bihor pentru Viena, 22 boi din Satu-Mare pentru Brün, 50 boi din Năsăud pentru Viena, 20 boi din Bihor pentru Viena şi 10 boi din Solnoc pentru Viena.

Noul Episcop al Huşilor. In locul Episcopului NicodimMunteanu, care a demisionat, a fost ales definitiv P . S. Sa Episcopul Iacob Antonovici al Dunării de jos.

Se crede că viitorul Vicar al Mol­dovei va fi numit Arhimandritul Silvestra Morăraşu.

înţelegere româno-cehosîovacii. Zi­lele acestea se întrunesc la Satu-Mare comisiile română şi cehoslo­vacă, care vor aranja anumite che­stiuni comerciale. Mai însemnată pentru noi este înţelegerea în pri­vinţa circulaţiei trenurilor noastre pe o anumită linie de cale ferată a cehoslovacilor.

• înfiinţarea unui cerc militar Ia Mercurea-Cincului. Delà unire şi până acum în această localitate nu s'a putut încă înfiinţa un cerc al ofi­ţerilor. Din îndemnul d-lui colonel Al. C. Dobre, zilele trecute s'au adunat toţi ofiţerii activi şi de re­zervă şi au pus baze unui cerc a cărui lipsă se simţia; mai ales că în acest oraş sunt în total vre-o 400 de ofiţeri de rezervă şi activi.

Cel mai îualt om din lume. Cel mai înalt om din Europa este as­tăzi în Norvegia, el se numeşte Aasen, are înălţimea de 2 metri 62 centimetri.

Sfinţirea unei biserici şi a unor clopote. Duminică în 27 Ianuarie, a avut loc în comuna Aninoasa (regiunea Petroşeni, Ardeal) sfin­ţirea clopotelor şi a bisericii gr. cat. Sfinţirea a fost făcută de către părintele canonic Zugrav, d. proto­pop Suciu şi preotul Traian. Bi­serica a fost plină de cucernici maramureşani, de poporenii din Iscroni şi comunele vecine. Socie­tatea „Petroşani" a reprezentat-o (înfăţişată) dl subdirector general Bujoru din Bucureşti.

Ulopotele sfinţite sunt trei la număr. Toată lauda şi cinstea se cuvine unor asemenea credincioşi din comuna Aninoasa.

Ciumă. In oraşul Varna (din Bul­garia) s'au ivit mai multe cazuri de ciumă. Statul nostru a luat măsuri ca vapoarele care trec prin acel port să nu fie primite la noi decât la Constanţa, unde s'au luat măsuri medicale.

Zăpada în Turcia. Iarna aceasta în Turcia e mai straşnică ca de obiceiu. Este un frig cum nu prea s'a pomenit. fsZăpada în unele părţi a căzut de 2 metri. Şcolile au fost închise. In întreaga Asia-mieă iarna este aspră şi populaţia nevoiaşă sufere mult din cauza frigului.

0 explozie. La fortul Rudeni, lângă Bucureşti, Sâmbăta trecută s'a produs o explozie, omorând trei soldaţi şi patru femei.

Nu se ştie din ce cauză a luat naştere explozia, dar se bănuieşte că cele patru femei, ar fi umblat pe lângă foc cu nişte material care se aprinde foarte repede.

Autorităţile militare au luat mă­suri severe, ca în viitor să nu se mai întâmple astfel de explozii cari păgubesc statul şi unde îşi găsesc moartea de multe ori lucrătorii şi cei din împrejurimi.

REVISTE PRIMITE t Adevăruri, revistă politică, anul

III, No 1 şi 2. Cernăuţi, str. Goethe No 4.

Biserica ortodoxă română, anul 41, No 15 pe Decemb. 1923. Bu­cureşti, str. Cernica 3.

Renaşterea, revistă de cultură re­ligioasă, anul III, No 1 pe Ianuarie 1924. Craiova, str. Sineasea 30.

Comoara Satelor, anul II, No 2, Febr. 1924. Blaj. (Ardeal).

Arhiva, revistă, anul 31, No 1 pe Ianuarie, laşi, str. Speranţă No 14.

Buletinul cărţii, anul I, No 23—24 pe Decemb. 1923. Bucureşti, Calea Griviţei No 81.

Apercu sur l'Industrie leitière en Transylvanie, par E. Petrin i, di­rectorul general al reformer Agrare din Transylvania, Bucureştii.

Lamura, revistă de cultură ge­nerală, anul 5, No 1 şi 2. Bucu­reşti, str. Dr. Kalinderu 10.

Victoria, anul 6, No 51—53 pe Noemb.—Decemb. 1923. Bucureşti, Piaţa Amzii No 15.

Clasul minorităţilor, anul 2, No 2 pe Februar 1924. Lugoj, str. Reg. Ferdinand 20.

Săptămâna muncii intelectuale şi artistice, anul 1, No 6. Bucureşti, str. Speranţei 10.

A n n n ţ m g r a t m t e ! ^ d e

n ! n

f £ abonatílor noştri, — cu condiţia tnsS să no fie niAnegustori, nici comersanţi — primim spre рішіісаге fără bani, anunţuri de yânaări şi cumpărări, nri de allfi natură.

Vasad d i n m â n ă l i b e r ă ÎOOO m. p . teren de construcţie, situat în localitatea climaterică Satulung, jud. Braşov. *

Cumpărătorii să se adreseze la d-şoara M. Boncota, primăria co­munei Satulung, jud. Braşov, ca proprietară.

Pagina 6. CULTURA POPORULUI Numărul 47

O HËCL/ША folositoare . • . . • . car© s e t i p ă r e ş t e

A POPORULUI" e e x e m p l a r e .

ä - Л

SOCIETATE ANONIMĂ

*Ц*9 «Sil» • t t »

PENTRU INDUSTRIA DE

BONBOANE, BISCUIŢI,

ETC. ŞI CARTONAJE

telefon n o . ? - 7 5

F A B R I C A d e C I O C O L A T A

C J L U J , Str. A. P U D Mr. 6.

Mare depozit permanent de generatori electrici, dynamo, motoare şi transfor­matori , precum şi de contoare de curent alternative şi de material pentru, insta­laţiuni. - Depozit în comision în toate oraşele mai mari . Prel iminare (devize) la cerere se trimit gratuit de către soc.

U \ \ Soc. An. de Electricitate & Co. CLUJ, STR.REGIWA MARIA 1 в A d r e s a t e l e g r a f i c ă A b T E R î f O . - T e l e f o n 8 - 9 1 .

Reprezentanta firmei GANZ & COMP. DANUBIUS, S. A. pentru motoare cu benzină, motoare de gaz cu pompe, pompe centrifugale, pentru aranja­mente de fabrici de cărămidă şi pen­t ru vagoane de căi ferate precum şi pentru accesoriile acestora, etc. etc.

Uleiuri de uns şi Uleiuri de cilindre de provenienţă indigenă şi ameri­cană pentru toate scopurile. I-a VA­SELINĂ GALBENA (TOVOTĂ).

Curele de transmisiune •MT.-f " - - ra i» * (de piele) de fabncaţ iune indigenă

sau din streinătafe, în toate di­mensiunile, simple şi duble, fur­nizează prompt din depozitele sale Depărtam en tulMaşinelor al Heuniunei agricole s. a. SIBIU, Strada Sărei număru l 22. TÂRGU-MUREŞ, Piaţa Mihai -Vi t

Oferte ei mostre ee trimit la cerere prompt şi gratuit oricui!

HB» i чр

C A S A F R A Ţ I I Ö E U T S C

TRANSPORTURI * INTERN AŢION ALE C L U J

P I A Ţ A V f f I R I I « 6 .

FILIALE: BUCUREŞTI, BUDAPESTA, WTENA, BRAŞOV, ARAD, ORADEA-MARE, TÂRGU-MUREŞ, PASSAU, BERLIN + + •

W I L H E L M H I E N Z CLUJ

A G E N T U R A C O M E R C I A L A

3

4

I ВжШ à I f

^ATELIERUL SINDICATUL PANTOFARILOR ŞI CIZMARILOR ROMÂNI DIN CLUJ.

CONFECŢIONEAZĂ BOCANCI PENTRU ARMATA, MUN­CITORI ŞI TÀRANI CU PREŢURILE CELE MAI REDUSE.

1

• a i i Jk O FABRICA DE ÎNCĂLŢĂMINTE S. A. SUB CONDUCEREA TECHNICĂ

A SINDICATULUI PANTOFARILOR ŞI CIZMARILOR ROMÂNI

Cluj, Strada Regina Maria No. 51. CONFECŢIONEAZĂ LA COMANDA GHETE PENTRU DAME ŞI DOMNI PE LÂNGĂ PREŢURILE CELE MAI REDUSE. SERVICIUL PROMT! — MARFA CALITATE SUPERIOARĂ!

P i a t r a vânata (SULFAT DE CUPRU), marfa englezească, gar.

99%, furnizează prompt pe lângă condiţiuni de plată foarte avantag ioase

Heparfamentul Ma şinelor al enninnei Agricole, soc. a.

SIBIU, Strada Sărei No. 22.

•AAAAAAAAAA AAAAÎAAAAAAAAj TTTTTTTTT AAAA

toate felurile ca: p lugur i cu o brazdă şi p luguri ; ohimbătoare cu grindei de lemn, sau întregi din fier, p luguri cu două brazde, şi cu trei brazde, li ere de plug cu o brazdă şi de p lug schimbă­tor, plazuri de p lug şi alte piese pentru pluguri .

R A P E şi a n u m e : grape de ogor, grape pentru sămâ-nături, grape pentru fanate, gilao de fânaţo, maşini de sămânat, etc.

G a r n i t u r i d e t r e e r a t cu motoare de benzină, mici şi mari , maşini de treerat pt. acţionare cu cai, sau cu mâna , etc. Tot felul de maşini ca : motoare, triori, separa­tori de lapte, stropitoare de vii, tocătoare de nutreţ, mori pentru uruit, greble de fân, etc. furnizează prompt, cn preţuri reduse

Departamentul Maşinelor al Renninnei Ä o T i V n b <г я SIBIU, Str. Sărei 22. TÂRGU-л ^ і к л н и a. a. MUREŞ,PiataMihaiu-Viteazul .

•AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAАААІЗ,. AААДААААААААААААААААААААААВ •«! M I .I. i — i f

F r a n z b r a n i w e i n

Este cel

mai h u ii

preparat

p e n t r u

SPRITCU MNTHOIOS MENTHOL iSOSSORSZESZ

fricţiuni

r ä c o r e ş t e

т i n d e c &

î n t i n e r e ş t e

Siicle şi oglinzi penfru mobnä, şlefuite în stil baroc, în ferma de stea şi flori, precum şl după ridsenuri se pregătesc artistic la fabrica şi şlefuite»

ria de sticle şi oglinzi

I I I I I T A L D CLUJ, Str. Vlahnţă S. Telef. 147. R E S M Â L Ţ C m ÜÖLfflZl STRICATE

Lloyd ECxprei lSro'. 10-STM

Fabricile Eleor^ra SzHápyi Societate pe aeţii.

Farnisoare ale Curţii Reţ-ale RoisS-se.

Cluj, Calea Regele Ferdinand Ш7 TELEFON 239 • 12 н

Pirogravură, sculptură.

II Aranjamente pentru biurouri, antreuri,

salonaşe. II

Obiecte splendide. 1

Cadouri. II

En gros, en detail! i

6. Str. Sfinţilor 6. Bucureşti.

„ T r a u s s y 1 v a i i i a " j

K ' A O I Á R ВвСШШЕ СДОЕСШІ PE АСЩ

й Ш , Str. Regina Maria 4 2 . X«re M&guÍH ca C@1«RΫ1« ţi VaşoEiţhtri Ев-groa - Ea-Detail,

t t t ftM d e А з а а і і п а peaäre 1Лм& şi B o m b t « .

Ca deplină garanţie ca Inafnie DE räzboiu cele mai bane

C U i t E L E D K T R A N S m s n J I V B de următoarele specialităţi: Carele de piele pentru dinamuri, Cempre-»oare si tot felul de piei pentru întrebuinţare technică — lifereail

F R A Ţ I I R B N N E B

SOCIETATE ANONIMA C 1 , II JT.

13-21

m

fei ямгі Ым aawtat şi aal

LOUIi DÉRI

m l A m A R

um um. VatafMa

F e r e s t r a i e e i i m o t o a r e

şi m o t o a r e d i u P e t i t a

C a r e l e d i n i i n a '"- W e l f a c r

Articole de cauciucuri şi technice se află permanent m depezti /& JÊr а^ЖЪ S . A. C o m e r c i a l ă d e

Í m ±Ш іШ ЩЖ> \j49% m a ş i n i ş i t e * h » « c i

C l n j , S t r a d a R e g i n a Mar ia Mo. I I .

I n s t a l a ţ i i e l e c t r i c e ş i de a p a d u c t p r e c u m ş i r e p a ­r a r e a a c e s t o r a l e e f e c t u e a z ă i e f t i n ş i c o n ş t i i n c i o s

P A U L O S & M A R K O INGINERI MECANICI DIPLOMAŢI

CLUJ STRADA N . ÎORGA N O . 7 CLUJ T E L E F O N 650. TELEFON 650.

Preliminare de spese în mod gratuit !

BAIA DIANA Счѵírc г*л ІІЬКГ ţi vtm. prtsiim qi ira-tdf^eni KtäroUrapeiitic, bai igitnïi-.r. en *%ifw, ou sare «sa eu exiras dir Ьгмі

C O N T R O L M E D I C A L Ue?4 l*ä» л 'J0-tb

Spirt cu mentői Transilvania

cel mai bun

EAU DE COLOGNE No. 151 Favorita Doamnelor din Elită

T r a i a n €u S t o e n e s c u A V O C A T

B U C U R E Ş T I , CALEA ŞERBAN-VODA NO. 42.

ß c á vre i b o n b o a n e b u s a e

* J H B I i I S S A M

ІІ-14 Telafen 648 şi 865 Cluj - Calea Dere-bantiler 4 0 si 41-»

"1lode de F A R I ^ " Cluj Piaţa Unire I Г4 Clnj

Cel mai modern şi ele* grant mssg-azi» de blănuri

Bogat asortiment cu cele mai fine şi ele­gante blănuri foarte frumoase care va place onoratei şi distinsei noastre clientelă

A t e l i e r s p e c i a l p e n t r u c o n f e c ţ i u n i de b l a n u r i cu preţuri A T A N T A G - i o a s e

| Щ ~ Notaţi vă rog bine adresa! Să nu uitaţi! „MODE DE PARIS", Piaţa Unirei 12

Izvorul cel mai efiin de cumpărare

R E G E L S PĂLĂRIILOR*

I C L U J , PIAŢA CN!RIi Ш** !«<*. T 50—«8

F a b r i e a d e e r e ci § i i n r d a

Ceie mai bune maşini de scris sa capătă la

M I H A I К Ф П Я Ш Е І Т О Т •PMlat te t ta n p a r a t j j

iUl.tlrmdalteatelkrialS. TtMtaMt u*r* um. ^ •

KORONA F A B R I C A : T U R D A , T S L E w O N N O . 4 G L O R I A

CEA ШН eurniOASA BEBE DESCHISA * * ÍAMTATI І «СОЖИС«І € i * * * * BERE DIN M A L Ţ » M B L U » M « а а а і а і в а а ш а н м и а м в н м ашанаааіавантяааашаавшавмаяаашашааашані

TSLEFOH ü t . 3 9 4 «o» DEPOZIT РЛИСІРАІ: C L P J , CALEA DOROBANŢILOR H u»ДЦДДД^

гаіШі^шііМші-.ІГі^^ mm

Tiparul Tipografiei „ V ? a ţ a a , Cluj, Strada Baba Novnn No. Ш/а. — THefon 5 - 1 3