prevalența hepatitei virale în rândul studenților la...
TRANSCRIPT
1
Prevalența hepatitei virale în rândul studenților la medicină Autori: Poloșanu L.I.
1, Ruță S.
1,2
1UMF „Carol Davila” București
2Institutul de Virusologie “Ștefan S. Nicolau”, București
Abstract
Obiective: Hepatitele virale reprezintă patologii cu un puternic impact asupra sănătății
publice la nivel global. În urma acestei conștientizări s-au implementat diferite programe de
prevenire a contractării virusurilor hepatitice în rândul persoanelor la risc. Studenții la medicină
nu sunt incluși în aceste programe, deși sunt foarte susceptibili la contractarea infecțiilor cu
virusuri hepatitice. Studiul de față urmărește obținerea de date asupra prevalenței hepatitelor
virale A, B și C în rândul studenților la medicină din cadrul Universității de Medicină și
Farmacie “Carol Davila” București.
Metode: S-a realizat un studiu descriptiv transversal în cadrul unei anchete de prevalență
pe un lot de 90 de studenți de la UMF “Carol Davila” București cu vârste între 21 și 26 ani. S-au
recoltat probe de 15 ml de sânge venos fiecărui student, care au fost testate pentru prezența
markerilor serici ai infecției cu virusul hepatitic A (VHA), virusul hepatitic B 9VHB) și virusul
hepatitic C (VHC), iar studenții au completat un chestionar standardizat cu 17 întrebări.
Rezultate: Markeri serici ai trecerii prin infecția cu VHA s-au întâlnit la 35,55% din
subiecți. Un procent de 77,77% din studenții testați au markeri care atestă vaccinarea eficientă
împotriva hepatitei B; 5,55% au markeri care arată vindecarea infecției cu VHB, iar la 4,44%
există o probabilitate mare de infecție ocultă cu VHB. Nici unul dintre studenții inclusi în studiu
nu prezintă markeri serici ai infecției cu VHC. Din datele epidemiologice, reiese că studenții
prezintă un număr foarte mare de factori de risc incriminați în contractarea virusurilor hepatitice.
Concluzii: Trecerea prin infecția naturală cu VHA s-a întâlnit cu o prevalență ridicată în
rândul studenților. O proporție mare din studenți sunt imunizați împotriva hepatitei B, iar un
procent semnificativ a trecut prin infecție, cel mai probabil asimptomatic. Prevalența hepatitei C
în rândul studenților la medicină testați este nulă. Vaccinarea obligatorie împotriva hepatitei A și
B ar trebui luată în considerare odată cu intrarea studenților la facultatea de medicină, asociat cu
implementarea unor programe specifice, care să vizeze consiliere în vederea diminuării factorilor
de risc, comuni mai multor infecții cu transmitere sexuală și parenterală.
Cuvinte cheie: hepatite virale; factori de risc; vaccinare; studenți la medicină.
2
Introducere
Hepatita este o infecție sistemică cu etiologie predominant virală. Majoritatea cazurilor
de hepatită acută virală sunt cauzate de virusurile hepatitice A, B, C, D, E, obiectivul acestui
studiu fiind legat de tesarea serologică a markerilor de infecție cu virusurile hepatitice A, B și C.
Virusurile hepatitice A și C sunt virusuri cu genom ARNss cu polaritate pozitivă, iar virusul
hepatitic B este un virus cu genom ADN parțial dublu catenar, parțial circularizat, a cărui
replicare implică o etapă de reverstranscriere. Deși acești agenți virali sunt diferiți în ceea ce
privește structura, ciclul replicativ, proprietățile lor moleculare și antigenice, cu toții produc
aceeași patologie care, poate varia clinic de la forme asimptomatice până la forme fulminante sau
infecții acute fatale și pot evolua către vindecare sau cronicizare ca infecții subclinice persistente
sau ca forme cu afectare hepatică cronică progresivă către ciroză sau chiar carcinom
hepatocelular.1
România este considerată o țară endemică în ceea ce privește hepatita A, de aceea, CDC
(Centers for Disease Control and Prevention) recomandă vaccinarea Anti-VHA pentru
persoanele care călătoresc în România, cu atenționarea acestora asupra faptului că există ape și
alimente contaminate. Deaorece condițiile igienico-sanitare sunt încă precare în multe zone din
România, se formează focare de infecție în aceste zone, dezvoltându-se epidemii de hepatită A.2
În fiecare an, conform ultimului Raport de situație al ECDC (European Center for
Disease Control and Prevention), sunt diagnosticate între 7000 și 8000 de cazuri noi de hepatită
virală B (505 cazuri noi de hepatită virală acută tip B in Romania, în 2010). În urma programelor
de vaccinare de rutină implementate în statele membre, incidența a scăzut de la 6.7 cazuri la
100.000 locuitori în 1995 (24.4 cazuri la 100.000 locuitori în România) la 1.2 cazuri la 100.000
locuitori în 2009 (2,7 cazuri la 100.000 locuitori în România). În același Raport al ECDC,
România este considerată țara cu cea mai ridicată prevalență a infecției cronice cu virusul
hepatitic B , prevalență estimată a fi peste 4%.3
În ceea ce privește virusul hepatitic C, în perioada 2006-2008, a fost efectuată o anchetă
de prevalență prin studierea serologiei pe un eșantion de populație cu vârsta cuprinsă între 18 și
69 ani, stabilindu-se o prevalenţă de 3,2%, cu valori de 1,5% la grupa de vârstă 18-29 ani şi 6,5%
3
la 60-69 ani. Pentru 90% din persoanele cu serologie anti VHC pozitivă, infecția s-a dovedit a fi
activă, cu replicare virală prezentă. 3
Având în vedere faptul că 10% dintre adulții cu hepatită acută B și 90% din copiii
infectați perinatal vor dezvolta forma cronică a infecției și că, pentru hepatita C, potențialul de
cronicizare este de peste 75%, se poate afirma faptul că aceste entități patologice au un impact
semnificativ în sănătatea publică la nivel național, respectiv global. Astfel, se așteaptă ca “la un
număr raportat de 17.237 hepatite virale acute tip B în intervalul 2000-2010, cel puțin un număr
de 1.723 (10%) să fi dezvoltat infecția cronică.”4 Trebuie conștientizat faptul că aceste cifre sunt,
probabil, mult sub valorile reale, având în vedere faptul că nu există o raportare exactă a
cazurilor acute, dar și faptul că există forme acute asimptomatice.
Studenții la medicină fac parte din categoria persoanelor la risc pentru contractarea
virusurilor hepatitice din mediul spitalicesc. În România nu există un program de vaccinare
împotriva VHA sau VHB odată cu intrarea studenților în stagiile clinice, această profilaxie fiind
recomandată, însă opțională. Un studiu cross-secțional efectuat în Uganda la Universitatea
Makerere a evidențiat faptul că studenții la medicină din stagiile clinice au fost mult mai
predispuși la a contracta hepatita B, spre deosebire de cei din stagiile preclinice. 5
De asemenea,
un alt studiu descriptiv efectuat în Turcia în rândul studenților la medicină, a evidențiat
susceptibilitatea înaltă de a contracta HAV și HBV în rândul studenților la medicină și a pus
problema necesității unei profilaxii primare împotriva acestor virusuri prin administrarea de
vaccinuri.6
Transmiterea fecal-orală este cauza principală incriminată în transmiterea virusului
hepatitic A, la care se adaugă transmiterea prin contact direct între două persoane, aceasta din
urmă fiind favorizată de igiena personală precară și zonele supraaglomerate. În infectarea
persoanelor au fost foarte frecvent incriminate și alimentele contaminate (laptele, fructele
nespălate, ceapa verde importată din Mexic și crustaceele) și apa contaminată.7,8,9
Alți factori de
risc recunoscuți a fi implicați în transmiterea VHA sunt apartenența la grupuri instituționalizate
(copiii din școli, studenții alocați la cantine studențești), ocupația (persoanele care lucrează cu
copii din instituții de învățământ, personal medical), călătorii în zone cu incidență crescută a
hepatitei A, migrarea populațiilor, homosexualitatea și uzul de droguri intravenos. De-a lungul
anilor s-au descris și cazuri de transmitere parenterală, însă majoritatea celor infectaților cu VHA
nu au un factor de risc bine definit în antecedente. Există indicații de profilaxie prin vaccinare
4
Anti-VHA pentru persoanele expuse la factorii de risc implicați în contractarea virusului, spre
exemplu pentru personalul medical, persoane din zone cu focare endemice cu VHA sau pentru
persoanele care călătoresc în zone endemice.10,11,12
Modurile de transmitere ale virusului hepatitic B (VHB) sunt: contact sexual,
percutanat/permucos (droguri de abuz injectabile, tratamente parenterale și intervenții
chirurgicale cu instrumentar incorect sterilizat, acupunctura, tatuaje, piercing, transfuzii,
nozocomial (inclusiv înțeparea cu acul de seringă), transplant de organe. Principalul mod de
transmitere a VHB variază în funcție de aria geografică.13,15
Diagnosticul infecției cu VHB și stadiul infecției poate fi stabilit în funcție de markerii
serologici specifici infecției cu HBV. Astfel, în tabelul atașat mai jos, se poate observa modul de
interpretare diagnostică a datelor serologice.
Interpretarea datelor testelor serologice pentru hepatita virală B
Markeri serolgici AgHBs
Ac. Anti-HBs
Ac. Anti-HBc IgM
Ac. Anti-HBc IgG
Susceptibil - - - -
Hepatită acută + - + -
Hepatită cronică +(>6luni) - - +
Infecție ocultă - - - +
Vindecare dupatrecere prin
boală
- + - +
Imunizare post-vaccinare - + - -
În plus, după diagnosticarea infecției virale, se poate doza și AgHBe și Ac. AntiHBe,
ceea ce poate evidenția o replicare înaltă a virusului, respectiv încetarea replicării. Există situații
în care întâlnim Ac. Anti-HBe pozitivi și mutații ale virusului care se replică în continuare,
moment în care ar trebui dozată viremia VHB (nr de copii de ADN viral/ml plasmă, cuantificată
prin PCR ). Un rezultat peste 2000 de copii/ml de ADN-HBV sugerează o replicare activă a
virusului.14
Profilaxia primară împotriva hepatitei B se realizează prin scheme de vaccinare cu trei
doze de vaccin ce conține AgHBs recombinant(0-2-6 luni). În România se efectuează vaccinarea
de rutină a nou-născuților, program implementat din anul 1995 și a personalului medical a cărui
5
activitate implică contactul cu pacienții sau cu sângele sau fluidele pacienților, în unități sanitare
cu paturi, cabinete medicale, laboratoare sau alte servicii de sănătate publică.4 Studenții la
medicină nascuti inainte de introducerea imunizării universale a nou născutilor nu sunt incluși în
aceste programe de vaccinare. În caz de expunere la HBV prin metodele cunoscute de
transmitere a infecției, profilaxia postexpunere este recomandată la toate persoanele nevaccinate.
Prima doză de imunizare pasivă și activă trebuie administrată cât mai repede posibil, maxim 12
ore, timp limită considerat util în administrarea profilaxiei postexpunere bazată pe vaccinare, la
care se adaugă o doză de imunoglobuline Anti-HBV. Următoarele două doze de vaccin trebuie
administrate după 4 săptămâni, respectiv 12-24 săptămâni. O imunizare eficientă va fi
evidențiată prin dozarea anticorpilor Anti-HBs (titru>10mUI/ml).13
Majoritatea pacienților infectați cu VHC au dobândit această infecție prin folosirea de
droguri intravenoase sau transfuzii de sânge netestat (triajul donatorilor a fost introdus abia în
1990, după descoperirea în 1989 a VHC). Alte moduri incriminate în dobândirea HCV sunt:
contactul sexual cu un partener ce utilizează droguri intravenoase, producerea de leziuni cu
obiecte tăioase folosite, tatuaje și piercing, spitalizarea prelungită (infecții nosocomiale),
transplant de organ, transmitere perinatală și hemodializă.16
Din păcate, singura metodă de
prevenție a contractării HCV rămâne evitarea expunerii la factorii de risc inscriminați în hepatita
C, până în prezent neexistând o metodă profilactică de vaccinare.17
Având în vedere datele menționate mai sus, studiul de fata urmărește obținerea unor date
de prevalență a virusurilor hepatitice VHA, VHB și VHC și în ceea ce privește expunerea la
factorii de risc asociați, în rândul studenților la medicină de la Universitatea de Medicină și
Farmacie “Carol Davila” București, Facultatea de Medicină Generală, ce fac parte din cohorte cu
ani de naștere curpinși între 1990-1994.
Materiale și metode
Am realizat un studiu descriptiv transversal pe un lot de 90 studenți la medicină de la
Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București, studenți cu vârste cuprinse
între 21 și 26 de ani, din care 27 de sex masculin și 63 de sex feminin. Studiul a fost realizat în
cadrul Institutului de Virusologie “Ștefan S. Nicolau” București în perioada 15 martie-15 iunie
2015.
S-a prelevat câte o probă de 15 ml de sânge venos tuturor studenților participanți. Fiecare
probă de sânge a fost testată prin metode imunoenzimatice pentru prezența anticorpilor Anti-
6
VHA IgG, a AgHBs, a anticorpilor Anti HBs (dozare titru), a Anti-HBc IgG, și a
anticorpilorAnti-VHC. S-a aplicat un chestionar standardizat, care cuprinde 17 întrebări
referitoare la următoarele caracteristici: sex, mediul de proveniență, expunere la factori de risc,
istoric medical de hepatite virale și profilaxia hepatitelor virale (Anexa nr. 1). Chestionarul
realizat a fost distribuit prin intermediul internetului (Google Drive), pe grupuri de socializare.
Acest chestionar a fost construit din următoarele tipuri de întrebări: 15 întrebări deschise, 5
întrebări de tip închis, cu variante preformate și o întrebare semi-închisă. Studiul a cuprins
variabile de tip cantitativ (vârsta) precum și variabile de tip calitativ (sexul, mediul de
proveniență, cunoștințe despre factorii de risc, contracepție).
Populația țintă au fost studenții la medicină cu vârste cuprinse între 21 și 26 de ani.
Subiecții dispuși să participe la studiu au fost informați cu privire la obiectivele studiului, au
semnat un acord informat, li s-a asigurat anonimatul și confidențialitatea datelor.
Datele obținute prin testarea probelor de sînge și prin completarea chestionarului au fost
centralizate într-o bază de date Excel (software Microsoft Office – Excel 2010).
Rezultat test Ac. Anti-HAV
IgG
Ac. Anti-HBs Ac. Anti HBc
IgG
Ac. Anti-HCV
+ 32 70 9 0
- 58 27 +
3(titru<10mUI/ml)
81 90
În urma testării celor 90 de studenți la medicină, s-au obținut urmatoarele rezultate: 32
(35,55%) studenți pozitivi pentru anticorpi Anti-HAV IgG, ceea ce arată trecerea prin infecția
naturală cu VHA cu vindecare completă. Dintre aceștia doar un student a confirmat o infecție
VHA diagnosticată în antecedente la vârsta de 5 ani. 70 de studenți (77,77%) au avut titru
protector de anticorpi Anti-VHB (>10mUI/ml), dintre aceștia doar 9 (10%) au fost pozitivi și
pentru Ac. Anti-HBc IgG ( ceea ce semnalează trecerea prin infecția naturală cu vindecare).
Niciunul dintre studenții testați nu a prezentat Ac. Anti-HCV pozitivi. Din cei 70 (77,77%)
studenți cu titrul de Ac. Anti-HBs>10mUI/ml, 43 (61,4%) știau că au urmat o schemă de
vaccinare anti-VHB în antecedente, 16 (22,85%) nu au putut afirma cu certitudine o eventuală
7
vaccinare, răspunzând “nu știu” și unul a negat vaccinarea. Restul de 30 (42,85%) de studenți
negativi pentru Ac. Anti-HBs nu fuseseră vaccinați.
Din cei 90 chestionați, 19 (21,1%) studenți nu și-au început viața sexuală până în prezent.
Ceilalți 71 (78,8%) studenți au o medie de începere a vârstei sexuale de 18,49 ani (14-22 ani) și
un număr mediu de parteneri sexuali de 2,61 (1-12 parteneri) și 13 (14,4%) din ei întrețin
constant relații sexuale neprotejate, iar 26 (28,9%) ocazional contact sexual neprotejat.
7 (7,77%) studenți prezintă în familie persoane cu infecții virale din care 4 (57,14%)
prezintă rude de grad I cu hepatită B, 2 (28,5%) rude de grad II cu hepatită B și una (14,2%) o
rudă de grad II cu hepatită C.
În plus, 38 (42,2%) studenți au suferit intervenții chirurgicale, 43 (47,7%) au suferit
tratamente stomatologice invazive și 2 (2,22%) transfuzii de sânge. Alte intervenții invazive: 15
(16,7%) au piercing, 4 (4,4%) au tatuaje, 1 (1,1%) a folosit droguri injectabile, acupunctură 5
(5,6%).
8
Și nu în ultimul rând, 8(8,9%) utilizează în comun cu alte persoana obiecte tăioase
(forfecuțe, lame de ras) și 34 (37,7%%) frecventează saloanele de manichiură.
Toți studenții sunt născuți în România și o repartiție exactă pe medii rural/urban nu se
poate preciza deoarece, fiind o întrebare deschisă, unii nu au precizat mediul din care provin.
Astfel, nu s-a luat în considerare apartenența la tipul de mediu.
Limitele studiului s-au datorat întrebărilor din chestionar de tip deschis care au limitat
obținerea completă de date în ceea ce privește proveniența dintr-un anumit tip de mediu, numărul
mic de studenți pe care s-a efectuat studiul, absența unui istoric de boală bine conturat a fiecărui
student în parte și faptul că datele din chestionar sunt bazate strict pe răspunsurile studenților,
neavând la dispoziție acte care să certifice diferite intervenții chirurgicale sau alte diagnostice.
Discuții
În ceea ce privește hepatita A, se observă că 35,55% din studenții testați au avut o infecție
VHA în antecedente, din care 3,13% au afirmat un istoric de hepatită A cunoscut. Riscurile la
care s-au expus recent studenții la medicină în ceea ce privește contractarea hepatitei A sunt:
apartenența la categoria persoane instituționalizate (studenți în cămine studențești), posibil
alimente contaminate (alocarea la cantine studențești), practica în spital ca student cu
igienă precară, în special, dupa contactul cu pacienții spitalizați, spitalizarea în urma
intervențiilor chirurgicale 34,2%.
În ceea ce privește hepatita B, se observă că 63% din studenți au un titru de Ac. Anti-
HBs>10mUI/ml, din care 61,42% afirmă o vaccinare Anti-hepatită B în antecedente, 22,85% nu
pot spune cu certitudine și 1,42% neagă orice fel de imunizare anterioară. 7,14% din cei pozitivi
Ac. Anti-HBs au asociat și Ac. Anti HBc pozitiv sugestiv pentru o infecție vindecată. Pe de altă
parte, 13,33% din cei negativi la Ac. Anti-HBs au Ac. Anti-HBc pozitiv, ceea ce poate sugera fie
o reacție fals pozitivă, fie o infecție ocultă cu HBV, care ar trebui confirmată prin testarea AND-
VHB si monitorizarea longitudinală. Este important de menționat faptul că cei din prima
9
categorie (Ac. Anti-HBs+, Ac. Anti-HBc+) au suferit intervenții stomatologice invazive, 80%
din ei au viață sexuală activă cu o medie de 1,5 parteneri și nu afirmă nicio vaccinare înaintea
testării și 20%(1 din 5) au rude de gradul I diagnosticate cu infecție HBV. Cei din a doua
categorie (Ac. Anti HBs-, Ac. Anti-HBc+) au suferit intervenții chirurgicale sau extracții dentare,
au viață sexuală activă, vârsta medie a începerii vieții sexuale este de 17 ani cu o medie a
partenerilor sexuali de 2,5 și niciunul din ei nu afirmă o posibilă vaccinare în antecedente. Din
cele afirmate mai sus, studenții testați au fost expuși la următorii factori de risc incriminați în
contractarea hepatitei B: intervenții chirurgicale și stomatologice invazive (47,7%), viață sexuală
activă cu contact sexual neprotejat (43,33%), rude de gradul I și II cu infecție HBV (6,66%),
transfuzii (2,22%), utilizare de droguri intravenos (1,11%), tatuaje (4,44%), piercing (16,7%) și,
nu în ultimul rând, practica în mediul spitalicesc în lipsa asigurării unei protecții eficiente – lipsa
vaccinării (52,22%).
În ceea ce privește hepatita C, toti studenții testați sunt negativi pentru Ac. Anti-HCV
IgG. Având în vedere că principalele moduri de transmitere a VHC sunt transfuziile și utilizarea
de droguri intravenoase, acest rezultat este de așteptat, deoarece acești factori de risc se întâlnesc
la studenții testați în proporție de 2,22%, respectiv 1,11%. Totuși, alți factori de risc care ar fi
putut fi incriminați într-o eventuală infecție HCV la acești studenți sunt: contactul sexual
neprotejat (43,33%), intervenții stomatologice invazive (47,7%), frecventarea saloanelor de
manichiură (37,77%), utilizarea la comun cu alte persoane a unor obiecte tăioase (8,9%), tatuajul
(4,44%) și piercingul (16,7%), acupunctura (5,6%) și o rudă de grad II cu hepatită C (1,11%).
Concluzii
Trecerea prin infecția naturală cu VHA s-a întâlnit cu o prevalență relativ ridicată
(35,55%) în rândul studenților la medicină din lotul testat, infecția a fost, cu o singura excepție,
asimptomatică și necunoscută anterior de către subiecți.
O proporție mare (77,77%) din studenți sunt imunizați împotriva hepatitei B 5,55% au
trecut prin boală și s-au vindecat, iar la 4,44% există o probabilitate mare de infecție ocultă
HBV, situație în care trebuie monitorizați. Aproximativ 10% dintre subiecti este posibil să fi
contractat infecția în perioda adultă, fie în mediul spitalicesc, fie asociat practicilor nesigure
sexuale sau injectabile la care s-au expus. Chiar dacă nu se poate afirma cu certitudine modul de
achiziție al infecției , acest rezultat ar putea constitui un motiv în plus în justificarea
implementării vaccinării de rutină în rândul studenților la medicină, deoarece susceptibilitatea
10
pentru infectie rămâne mare având în vedere numărul important de factori de risc la care se
expun.
Prevalența hepatitei C în rândul studenților la medicină testați este nulă, însă riscul
contractării VHC asociat practicilor injectabile în special rămâne ridicat .
Conform datelor obținute, ar trebui luate în considerare pe viitor implementarea unui
program de vaccinare anti hepatita A și B a studenților la medicină și rezidentilor și introducerea
unor campanii de informare a studenților la medicină în privința factorilor de risc incriminați în
contractarea virusurilor hepatitice.
11
Bibliografie
1. Tekin R et al: Evaluation of adults with acute viral hepatitis a and review of the
literature, Pubmed.
2. Centers for Disease Control and Preventions: Hepatitis A virus, Health Information
for Travelers to RomaniaTraveler View.
3. European Centers for Disease Control and Preventions. Prevalence of HBV and HCV
infections Tehnical report. Hepatitis B and C in the EU neighbourhood: prevalence,
burden of disease and screening policies.
4. Metodologia de supraveghere a hepatitelor virale B și C - Hotărârea de Guvern nr.
589/2007 privind stabilirea metodologiei de raportare și de colectare a datelor pentru
supravegherea bolilor transmisibile.
5. Bongomin Pido and Magid Kagimu: Prevalence of hepatitis B virus (HBV) infection
among Makerere University medical students, Pubmed.
6. Oncu S., Sakarya S: Hepatitis A and B seropositivity among medical students,
Pubmed.
7. Dan L. Longo et al: Acute viral hepatitis, Harrison’s principles of internal medicine
(Vol. 2), pag. 2537-2556.
8. Richard K. Gilroy et al: Hapatitis A, Medscape.
9. Sven Pischke and Heiner Wedemeyer, Hepatitis A. Hepatology 6th ed., 2015, pag.
29-33.
10. Rabiee A. et al: Seroprevalence of hepatitis A among students enrolled in Tehran
University of Medical Sciences during 2011, Pubmed.
11. Vitral CL et al: Hepatitis A and E seroprevalence and associated risk factors: a
community-based cross-sectional survey in rural Amazonia, Pubmed.
12. Jeong SH, Lee HS: Hepatitis A: clinical manifestations and management, Pubmed.
13. Raphael Mohr et al: Hepatitis B. Hepatology 6th ed., 2015, pag. 36-45.
14. Tsang TK, Blei AT, O'Reilly DJ, Decker R. Clinical significance of concurrent
hepatitis B surface antigen and antibody positivity.
15. Chu CM, Liaw YF, Pao CC, Huang MJ. The etiology of acute hepatitis superimposed
upon previously unrecognized asymptomatic HBsAg carriers. Hepatology 1989.
12
16. Cristoph Boesecke and Jan-C. Wasmuth: Hepatitis C. Hepatology 6th ed., 2015, pag.
50-56.
17. Centers for Disease Control and Preventions: Hepatitis C FAQs for Health
Professionals. Hepatitis C virus.
13
Anexa nr. 1
Chestionar:
1. Sex:
o masculin
o feminine
2. Anul nașterii:
3. Locul nașterii (Județ; Rural/Urban)
4. Dacă ați avut intervenții chirurgicale până acum, precizați, vă rog, tipul intervenției și anul
în care aceasta a avut loc.
5. Ați fost supus vreodată unor transfuzii de sânge? Dacă da, precizați vă rog anul efectuării
transfuziilor.
6. Ați fost supus vreodată unor tratamente stomatologice invazive? Dacă da, precizați vă rog
numărul aproximativ al intervențiilor și anul/anii în care acestea au avut loc.
7. Intervenții asupra corpului dumneavoastră:
o Piercing
o Tatuaje
o Utilizare de droguri injectabile
o Acupunctura
o Niciuna din cele de mai sus
8. Obișnuiți să utilizați în comun cu celelate persoane lame de ras/aparate de ras, forfecuțe sau
periuțe de dinți?
o Da
o Nu
9. Cât de des frecventați saloanele de manichiură?
o Nu am fost niciodată
o Rar
o Frecvent
10. Consumați alcool?
o Foarte rar
o Ocazional
o Saptamanal
14
o Zilnic (>30-60ml/zi)
11. Vârsta începerii activității sexuale:
12. Numărul de parteneri sexuali până în prezent:
13. Întrețineți relații sexuale neprotejate?
o Constant
o Ocazional
o Niciodată
14. Ați fost diagnosticat vreodată cu hepatită virală? Daca da, ce tip și în ce an ați fost
diagnosticat/ă?
15. Aveți în familie persoane infectate cu virusuri hepatitice? Dacă da, precizați vă rog, gradul
de rudenie și tipul hepatitei virale.
16. Ați fost vaccinat vreodată împotriva HBV? Dacă da, precizați vă rog, anul vaccinării,
numărul de doze și intervalul dintre doze.
17. Vă rog specificați alte detalii despre dumneavostră pe care le considerați relevante pentru
această testare.
Mulțumiri:
Se aduc mulțumiri Doamnei Doctor Mariana Barbu de la Spitalul Clinic Colțea București pentru
ajutorul acordat în revizuirea critică a lucrării.
Această lucrare este efectuată în cadrul Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane (POSDRU), finanțat din Fondul Social European și Guvernul României prin contractul
nr. POSDRU/156/1.2/G/141745.