prezent arefunctionalism

8/18/2019 Prezent AreFunctionalism

http://slidepdf.com/reader/full/prezent-arefunctionalism 1/6

Func ionalismul, Culturalismul, Structuralismulț

Originile func ionalismului:ț

Originea func ionalismului din antropologie trebuie căutată în concep iile unor teoreticieni dinț ț

secolul XIX, ca H. Spencer sau A. Comte care au enun at principiul identită ii de natură dintreț ț

sistemele sociale i cele organice. entru cei doi autori, nu numai că fenomenele sociale sunt înș

rela ie dar în plus, însă i e!isten a lor se e!plică prin rolul func ional pe care îl "oacă înț ț ț ț

#organismul social$ ceea ce, din punct de %edere epistemologic, implică două ipote&e. e de o

parte, societatea este asimilată cu o totalitate iar pe de altă parte se presupune că o misterioasă

finalitate internă asigură reproducerea acestui sistem. Func ionalismul se întemeia&ă, deci, pe unț

'olism metodologic i în acela i timp pe o concep ie finalistă a cau&alită ii sociale, idei ce suntș ș ț ț

contrare g(ndirii biologice. Astfel orice organism, constituit din organe care)i asigurăsupra%ie uirea i reproducerea, este adaptat la mediul său dar paradigma dar*inistă sau neo)ț ș

dar*inistă a selec iei naturale permite ignorarea oricărei interpretări func ionaliste.ț ț

entru biologia modernă, organismele constituie sisteme func ionale capabile să seț

reproducă pentru că altfel, ar dispărea dar totodată ele pot con ine elemente disfunc ionale, ceț ț

răm(n totu i %iabile. +umai cele compatibile cu supra%ie uirea, care sunt fa%orabile adaptării lorș ț

la mediu sunt selec ionate de e%olu ie, dar este lipsită de orice finalitate. +o iunea de finalitate,ț ț ț

se aplică doar produselor inteligen ei umane. Se în elege că societă ile i organismele nu suntț ț ț ș

făcute pentru a func iona mult. A a cum e!plica . -orin, dacă logicile sociale sau cele aleț ș

%ie uirii au p(nă la un anumit punct, caracter sistemic, este pentru că însă i e!isten a acestorț ș ț

sisteme sociale implică func ionarea lor dar spre deosebire de sistemele mecanice, societă ile iț ț ș

organismele sunt sisteme comple!e care în termenii teoriei informa iei, tolerea&ă un anumit ni%elț

de para&i i, adică disfunc ii i contradic ii, astfel înc(t nu) i reproduc niciodată identic structurileț ț ș ț ș

i se transformă mereu.ș

Critica istoricismului

rin istoricism, trebuie să în elegem, în antropologie, credin a în e!isten a unor legiț ț ț

generale ale istoriei, care ar putea lămuri natura fenomenelor sociale, i nu recunoa tereaș ș

istoricită ii lor esen iale, ale cărei consecin e epistemologice au fost anali&ate de .C asseron înț ț ț

/a raissonnement sociologi0ue. entru acest autor, fenomenele sociale nu sunt inteligibile dec(t



atunci cînd sunt puse în ra ionament cu conte!tul configura iilor istorice cărora le apar in, fiindț ț ț

întotdeauna unice. 1n modul de ra ionali&are istoricist, a e!plica de%ine sinonim cu a generali&a.ț

%olu ionismul se ba&ea&ă pe o negare a caracterului unic al fenomenelor sociale i istoriceț ș

deoarece acestea sunt reduse la sc'eme simpliste.

Func ionalismul lui -alino*s2iț

1mpotri%a ideii amintite, reac ionea&ă -alino*s2i iar pentru el, identitatea disciplinară aț

etnologiei este anc'eta de teren de stil monografic. entru el, demersul etnografic, î i aflăș

împlinirea într)o anc'etă de e!'austi%ă asupra unei societă i unice, care, din necesită iț ț

metodologice, nu poate fi dec(t pe dimensiuni reduse. Ade%ăratul etnolog, nu e&ită să se i&ole&e

de propria lui societate, pentru a se scufunda în cea studiată. l încearcă să trăiască ca indigenii:

în%a ă limba acestora, participă la toate acti%ită ile i se străduie te să) i însu ească sim ul a ceeaț ț ș ș ț ș ț

ce ei definesc bune maniere, a%(nd ca scop final, descrierea culturii tribale în întregul ei.

Obser%ăm că însă i metoda propusă de -alino*s2i pe teren implică o concepere a fiecăreiș

societă i i a fiecărei culturi ca un întreg. O trăsătură culturală, nu poate fi studiată i&olat, căciț ș

ceea ce îî dă sens este rela ia pe care ea o între ine cu celelalte elemente constituti%e. Acestț ț

'olism este înso it în plus de o concep ie, dacă nu finalistă, cel pu in utilitaristă despre cultură.ț ț ț

3upă -alino*s2i, aceasta are în primul r(nd func ia de a răspunde oamenilor ne%oilor primareț

ale fiin ei omene ti dar este la originea ne%oilor deri%ate, a căror satisfacere o permite e!isten aț ș ț

unor institu ii specifice precum: institu ia căsătoriei)satisface atît ne%oi primare ca dorin a deț ț ț

afec iune c(t i ne%oi deri%ate în domeniile religios i "uridic. 1n mod parado!al, dacă proiectulț ș ș

său ini ial era de a surprinde fiecare societate în unicitatea ei, modul de e!plicare utilitarist l)aț

antrenat pe autor în generali&ări i simplificări, tot atît de arbitrare ca i cele pe care le reclamăș ș

e%olu ioni tilor, de %reme ce, prin însă i uni%ersalitatea ne%oilor primare sau deri%ate pe care leț ș ș

enumeră, acelea i interpretări se aplică te'nicilor i obiceiurilor celor mai di%erse sau celor maiș ș

diferite societă i.ț

Structuro)func ionalismulț

A.4 4adcliffe 5ro*n este considerat adesea repre&entantul curentului de g(ndire

func ionalist sau structuro)func ionalist. Abordarea lui, influen ată de concep iile dur2'eimiene,ț ț ț ț

se deosebe te însă din multe puncte de %edere de abordarea lui -alino*s2i. -ai înt(i, respingeș

utilitarismul i psi'ologismul autorului. l arată că acest tip de interpretare se ba&ea&ă pe un cercș



%icios, deoarece, dacă institu iile sociale constituie răspunsuri la ne%oi psi'ologice, reciproc,ț

acestea sunt create sau filtrate de educa ie i de %ia a socială, astfel înc(t elementele luiț ș ț

-alino*s2i pot fi răsturnate cu u urin ă. 1n plus, de i răm(ne 'olist în concep ie, autorul esteș ț ș ț

mult mai pu in ostil istoriei, dec(t -alino*s2i. entru el, func ia unei acti%ită i sociale este de aț ț ț

contribui la men inerea permanen ei structurale, adică la reproducerea structurii sociale, în eleasăț ț ț

ca sistemul de rela ii ce se stabilesc între membrii unei societă i6 dar această reproducere nuț ț

îmbracă un caracter de necesitate absolută, căci o societate în cursul istoriei sale, î i poateș

modifica tipul structural fără să î i decline permanen a.ș ț

5ilan ul func ionalismuluiț ț

1n conclu&ie, se poate afirma că interpretarea func ionalistă a %ie ii sociale, a fost,ț ț

probabil, o etapa necesară în gene&a unei antropologii tiin ifice, dar ea este, din punct de %edereș ț

epistemologic, inconsistentă din două moti%e:

7. 1n primul r(nd, ea dă ca e!plica ie, tocmai ceea ce trebuie să fie în eles, adică e!isten a unorț ț ț

procese autoorgani&atoare, care asigură reproducerea, imperfectă, a sistemelor sociale i careș

constituie condi ia însă i a e!isten ei acestora.ț ț ț

8. 1n al doilea r(nd, face de neîn eles istoricitatea societă ilor umane, accentu(nd caracterulț ț

func ional al fenomenelor sociale, negli"ea&ă rolul conflictelor, contradic iilor i efectelorț ț ș

disfunc ionale în transformarea socială.ț

Culturalismul

1n sens larg, culturalismul desemnea&ă o tendin ă de iposta&iere a no iunii de cultură care esteț ț

recurentă în istoria antropologiei culturale . rin antropologie culturală trebuie să în elegem nu oț

subdi%i&iune a antropologiei în opo&i ie cu ceea ce se nume te în tradi ia britanică #antropologieț ș ț

socială$ ci, mai degrabă, o orientare teoretică a antropologiei americane, care a apărut lainceputul secolului i a rămas dominarea în Statele 9nite p(nă înspre sf(r itul anilor ;. Aceastăș ș

orientare face parte din mo tenirea lăsată de F. 5oas, el este primul care a afirmat că fiecareș

cultură are un stil i care s)a interesat de procesele psi'ologice care au permis fiecărui popor săș

reali&e&e o sinte&ă originală. 3in în%ă ăturile lui 5oas, re inem ideea că fiecare cultură este unicăț ț



unei critici a te&elor culturaliste, antropoligia psi'analitică, etno)psi'iatria i antropologiaș

cogniti%ă fac parte din mo tenirea acestui curent de gîndire.ș

Structuralismul

Structuralismul în antropologie nu constituie, propriu)&is, o coală sau curent de g(ndire,ș

el se confundă practic, cu opera lui /e%i)Strauss.

-odelul ling%istic

/e%i)Strauss a împrumutat metoda structurală de la ling%istică. l a considerat fonologia

ca singura tiin ă socială care poate re%endica denumirea de tiin ă, deoarece a reu it săș ț ș ț ș

formule&e rela ii necesare. C'iar dacă nu constituie o singură abordare posibilă, metodaț

structurală are %oca ia de a e!plora întregul c(mp al acestei discipline, /e%i Strauss prefer(ndț

actele de comunicare, afirm(nd că: #oamenii comunică prin intermediul semnelor i simbolurilor,ș

pentru antropologie, care este o con%ersa ie a omului cu omul, totul este simbol i semn, care seț ș

afirmă ca intermediari între două subiecte. Autorul încearcă să demonstre&e că orice societate

este alcătuită din indi%i&i i grupuri care comunică la trei ni%eluri:ș

)cel al sistemului rela iilor de rudenie>comunicarea femeilor?ț

)cel al sistemului economic>comunicarea bunurilor i ser%iciilor?ș

)sistemul ling%istic>comunicarea mesa"elor?

4ela ia de rudenieț

<e&a lui /e%i)Strauss este că inter&icerea incestului i e!ogamiei instituie, între liniile deș

descenden ă sau clasele matrimoniale, o circula ie a femeilor care se supune principiului deț ț

reciprocitate. 3in acest punct de %edere, e!ogamia i limba"ul au aceea i func ie fundamentală,ș ș ț

comunicarea cu celălalt i integrarea în grup.ș

Simbolismul i spiritul umanș

3imensiunea simbolică este cea care, dă specificitatea societă ilor umane. 1n concep iaț ț

autorului, este inseparabilă de capacită ile cogniti%e ale creierului uman, deoarece tripla trecereț

de la animalitate la umanitate, de la natură la cultură i de la afecti%itate la intelect, este fondatăș



pe apari ia unei logici care lucrea&ă cu opera iuni binare. Ceea ce "ustifică pentru autor, anali&aț ț

structurală a rudeniei este de&%ăluirea constrîngerilor la care trebuie să se supună orice sistem de

înrudire, care permite a"ungerea la un ni%el, unde dincolo de ilu&iile libertă ii se de&%ăluie oț

necesitate. Aceste constrîngeri constituie incinte mentale ele corespund limitelor logice pe care

însă i func ionarea spiritului uman le impune oricărui sistem simbolic.ș ț

-itologia

3upă anali&a a aproape @;; de mituri amerindiene, conclu&ia a fost că g(ndirea mitică

porne te din intui ia raporturilor logice dintre un domeniu i alte domenii. 3e unde curgeș ț ș

structura stratificată a mitului care permite să se %adă în el o matrice de semnifica ii în fiecareț

plan. 1ntregul discurs mitic se de&%oltă conform acelora i principii, fiecare matrice deș

semnifica ii)fiecare po%este trimite la o matrice , fiecare mit la alte mituri. A adar, după părereaț ș

lui, studierea con inuturilor narati%e nu are dec(t o %aloare mediocră. 1n sc'imb, anali&aț

transformărilor mitice, pentru că reflectă opera ii mentale incon tiente i independente de oriceț ș ș

subiect, repre&intă o modalitate de reali&are a obiecti%ului final pe care îl acordă antropologiei.

5ilan ul structuralismuluiț

1n conclu&ie, structuralismul face antropologia să se spri"ine pe o psi'ologie

intelectualistă. O asemenea abordare este reductoare i a îngreunat con%ie uirea antropologieiș ț

structurale cu disciplinele sale apropiate, fie că e %orba de istoriei, sociologie sau psi'anali&ă

prezent arefunctionalism

Documents