PRINCIPIILE PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

1.     Principiile didactice-notiuni generale

2.     Sistemul principiilor didactice , specificul aplicarii acestora in invatamantul special

3.     Principiile didactice specifice educatiei speciale

1. Principiile didactice generale

Principiile didactice sunt norme sau cerinte generale care orienteaza si imprima un sens

functional procesului de invatamant, asigurandu-i premisele necesare indeplinirii obiectivelor

si sarcinilor, urmarite in desfasurarea sa.

Principiile didactice sunt rezultatul generalizarii experientei didactice, a incercarii de

fundamentare stiintifice teoretice a generalizarii respective.

Comenius - este primul care a elaborat principii didactice - Nicola le-a adaptat.

1.     P. participarii constiente si active a subiectului la activitate ;

2.     P. unitatii dintre senzorial si rational, concret si abstract in procesul de invatamant-

numit si P.intuitiei ;

3.     P. sistematizarii, structurii si continuitatii ;

4.     P. legarii teoriei cu practica ;

5.     P.accesibilitatii sau orientarii dupa particularitatile de varsta si individuale ale

subiectului ;

6.     P. temeiniciei si a durabilitatii rezultatelor obtinute in procesul de invatamant.

Aceste principii se aplica si in invatamantul special cu adaptarile rezultate din

particularitatile fiecarui handicap .

I. P. participarii constiente si active a elevilor in activitatea de invatare.

Acest principiu se refera la interdependenta optima dintre cunoastere si motivatie;

interdependenta poate fi asigurata numai in contextul constientizarii de catre copilul care

invata , la nivelul lui de intelegere, a obiectivelor urmarite in actul invatarii.

Actul invatarii trebuie sa-i provoace curiozitatea, interesul, sa-l determine sa participe la

procesul insusirii de noi cunostinte - din obiect va deveni subiect al propriului proces de

dezvoltare.

Acest principiu are in vedere invatare si asimilarea.

Invatare = asimilare de informatii, ci si formare de operatii mintale.

Asimilare+acomodare ( restructurarea, ajustarea vechilor informatii pentru a fi in

concordanta cu cele noi).

La def.mintal:

1.                 Datorita distorsiunii dinamicii corticale, ei sunt:

a)     fie hipoactivi-lenti in reactii, dezinteresazi, timizi, nemotivati ;

b)    fie hiperactivi-precipitati in reactii, necontrolati, inegal motivati, impulsivi.

Ca solutii avem:

Pentru cei hiperactivi- trebuie impulsionati mereu, incitati la activitate, trezirea interesului,

lauda, incurajare.

Pentru cei hiperactivi- trebuie potoliti, atentionati, dirijati in reactiile lor.= modalitati de

concentrare a atentiei de pastrare a interesului.

2. O alta caracteristica a def.m . -dereglarea raportului normal dintre activitatea practica si

activitatea verbala.

Activitatea verbala nu coordoneaza si sistematizeaza operatiile practice.

Exemplu: daca trebuie sa desfasoare independent o serie de operatii practice intampina

dificultati daca are nevoie sa-si dea autocomenzi verbale.

Solutii: trebuie dirijata interiorizarea si automatizarea schemelor de actiune, mai ales cele

care stau la baza deprinderilor zilnice.

3. Datorita rigiditatii corticale specifice, elevii d.m. intampina dificultati in

procesul ,acomodarii' informatiei -informatii vechi ( lacune, mai putin exacte) cedeaza cu greu

sub presiunea celor noi.

Solutii : exercitii cu aplicare activa, constienta, in situatii practice.

4. Absenta initiala a interesului pentru activitatile respective.

5. Negatismul manifestat la lectii de elevii care au ajuns in invatamantul special, dupa esecuri

repetate in invatamantul de masa.

6. Tentinta de a memora mecanic.

7. Preferinta cadrelor didactice pentru repetitii, evaluari formale ( nu este valorificat nivelul

de intelegere).

Recomandari pentru o participare activa si constienta la def.mintal.

- legarea materialului de invatat de aspectele concrete ale realitatii inconjuratoare - trezesc si

mentin curiozitatea;

- orientarea ludica;

- material didactic suficient;

- evitarea verbalismului;

- mobilizarea permanenta a elevilor la sarcini concrete, individuale si de grup.

- material verbal accesibil elevilor.

II. P. unitatii dintre senzorial si rational, concret si abstract in procesul de

invatamant-numit si P.intuitiei ;

Principul intuitei care e pretabil sa fie prezentat nemijlocit elevilor.

= cerinta de a se asigura o baza perceptiva, concret-senzoriala a invatarii, sprijinita pe

activitatea directa a elevului, pe trairile lui, legate de manipularea diferitelor obiecte,

materiale, instrument.

In procesul cunoasterii , intuitia este:

a) izvor de informatii/ cunostinte.

-elevul le dobandeste prin:

- contactul cu realitatea ( obiecte, fenomene, relatii)

- substitute ale realitatii( modele, imagini, scheme) si astfel ajunge la generalizar

- notiuni

- concepte

- definitii

- reguli

b) mijloc de concretizare- prin exemplificarea practica a celor intelese

Intuitia este un prim pas spre abstractizare, faciliteaza generalizarea.

La d.m. , utilizarea intuitiei depinde de:

- abstractizarea si concretizarea sunt puternic afectate

- dificultati in realizarea unitatii-senzorial-rational

-concret-abstract

- perceptiile sunt sarace, nediferentiate, incomplete.

- reprezentarile sunt inguste, rigide, dezorganizate.

- insficienta gandirii si limbajului ( notiuni, concepte sarace , structuri semantice si

gramaticale rigide).

Mariana Rosca - aplicarea principiului intuitiei nu trebuie inteleasa in sensul excesiv a

asigurarii contactului elevului cu un numar mare de materiale concrete si exemple practice, ci

formarea unor R corecte - datorita unor cantitati optime de exemplificari si exercitii.

Foarte important este contactul nemijlocit al elevilor cu obiectele, fenomenele studiate in

ambianta lor naturala.( vizite, excursii, demonstratii practice).

La handicapati , INTUITIA joaca un rol compensator - acela de a crea imagini ( R mintale)

active, cu care sa poata opera in plan conceptual si notional.

III. P. sistematizarii, structurii si continuitatii

Acest principiu vizeaza doua aspecte:

- asigurarea caracterului continuu, strucurat si sistematizat al continuturilor programate prin:

- planuri de invatamant

- programe analitice

- manuale

- asigurarea continuitatii si sistematizarii materialului de invatat;

Ambele aspecte presupun corelatii intra si interdisciplinare intre continuturile predate /

invatate, o ordonare a materialului de invatat ( in invatamantul special sunt necesare reveniri

periodice), esalonare a materialului de invatat:-de la cunoscut la necunoscut

- de la simplu la complex.

Trasaturi pozitive ale acestui principiu:

- deprinderea de a munci sistematic

- perseverenta

- constiinciozitatea

Repetitia este mama invatarii.

La inv.special:

- prelucrarea continuturilor: simplificarea si esalonarea pe o durata mai mare de timp.

Avem si contradictii in zona de actiune a acestui principiu: nepotrivirea dintre cerintele

exprimate in diferite documente scolare, elaborate in etape diferite.

Ex : planuri de invatamant noi-programe analitice elaborate cu mai mult de un deceniu-

manuale si mai vechi.

IV. P. legarii teoriei cu practica in activitatea de invatare scolara

Are doua sensuri si anume ca:

a) tot ce se invata sa-si gaseasca o utilitate

b) tot ce se invata trebuie pus intr-o aplicatie practica constientizata se insuseste mai temeinic

datorita motivatiei.

Exista doua modalitati de imbinare a teoriei cu practica in invatamant.

-prin rezolvarea situatiilor -problema-utilizarea cunostintelor, reguli insusite deja.

-prin generalizarea propriei experiente

La def.m.

Def.mintal prezinta dificultati in - organizarea propriei activitati

- aplicarea practica a cunostintelor

- formularea unor concluzii pe baza propriei experiente

Recomandari :

- stimularea mecanismelor compensatorii

- terapie ocupationala-ergoterapie-activitati practice manuale

Acest principiu asigura contactul nemijlocit al elevilor cu obiectele, fenomenele din mediul

inconjurator=R corecte, diferentiate, deprinderi de autoservire de convietuire.

V. P.accesibilitatii sau orientarii dupa particularitatile de varsta si individuale ale

subiectului

Accebil pentru invatare este acel material care solicita elevul la un efort intelectual optim :

- nici prea usor, deoarece poate duce la dezinteres pentru scoala, indisciplina

- nici prea dificil poate duce la oboseala, memorie mecanica.

Trebuie sa se aiba in vedere ZPD.- solicitare nu la nivelul achizitiilor deja consolidate

temeinic, ci cu un pas dincolo de acest nivel ( cu ajutorul profesorului).

Trebuie cunoscute particularitatile - de varsta

-individuale

La d.m. trebuie cunoscute:

- particularitatile de varsta

- particularitatile individuale

- particularitatile de specificitate- inertia oligofrenica

-         heterocronia

-         vascozitatea genetica, limitarea ZPD.

Recomandari :

- tratare diferentiata

- individualizarea activitatilor de invatare

- programe corectiv-formative personalizate in functie de - specificul P persoanei cu H

-laturile mai bine pastrate

-dezvoltarea compensatorie;

Suprasolicitare duce la fenomenele:

- invatare mecanica

- extenuarea

- scaderea interesului si aparitia lacunelor , stres, absentism, vagabondaj.

Subsolicitare :

- dezinteres, indisciplina

- aparitia unor preocupari colaterale

- o viziune deformata a propriilor capacitati

Una din solutii este actionarea la nivelul ZPD.

- selectarea informatiilor

- accentuarea tratarii individualizate

- dirijarea corecta de catre profesor la lectii) cat si de educator, in cadrul diferitelor tipuri de

terapie ocupationala, ludoterapie, socializare ,etc.

VI. P. temeiniciei si a durabilitatii rezultatelor obtinute in procesul de invatamant.

Acest principiu vizeaza ceea ce se intreprinde pe linia consolidarii noilor cunostinte. Foarte

importante sunt -calitatile proceselor mnezice- intiparire

-conservare

-recunostere

-reproducere

Foarte importante sunt:

- exercitiile recapitulative sistematice

- activitati de comparare, clasificare

- analizarea si interpretarea rezultatelor obtinute.

La def.m.

- consecinte negative asupra eficientei invatarii o are uitarea -masiva si rapida.

Se recomanda:

- simplificarea continutului de invatat

- marirea numarului de exercitii si varietatea lor

- activitati scolare conform interesului copiilor

- pregatirea cadrelor didactice care asigura terapiile specifice.

Realizarea acestui principiu presupune:

- punerea accentului pe intelegerea continutului cunostintelor si nu pe memorarea acestora.

- asigurarea utilizarii lor

- fixarea informatiei in contexte variate

- caracterul variat al repetitiei

- solicitarea elevilor ( d.a., d.m. ) de a expune cat se poate cu cuvinte proprii.

- evaluarea continua si finala.

2. Principiile didactice cu aplicare in invatamantul special

Principiile didactice = norme, cerinte generale care orienteaza si imprima un sens

functional procesului de invatamant, asigurandu-i astfel premisele necesare in atingerea

obiectivelor si sarcinilor in desfasurarea sa.

P.D.= se refera doar la activitatea de invatare in scoala.

Principiile educatiei sociale acopera o zona mai larga , ele referindu-se la toate tipurile de

activitati instructiv-terapeutice si de asistenta ale copiilor cu nevoi speciale.

Principiile generale ale educatiei speciale

1.     Principiul normalizarii-conditiilor de mediu si de viata ale scolarilor vizati.

El cere inlaturarea atitudinii de separare / segregare a copiilor cu deficiente (prin legi,

atitudini, institutii) si acceptarea lor in comunitate ca membrii cu drepturi si indatoriri depline.

Prin prisma acestui principiu trebuie avute in vedere urmatoarele criterii:

- copiii vizati sa aiba acces la raporturile de viata cotidiana;

- sa locuiasca intr-o rezidenta noninstitutionalizata;

- sa utilizeze resursele societatii;

- sa desfasoare o activitate utila;

- sa stabileasca relatii si contacte sociale;

Facilitati pentru elevii deficienti, accesibilitati, asigurarea accesului la scolarizarea in

raport de propriile capacitati.

Exista si interpretari false a notiunii de normalizare:

-    normalizarea sinonima cu notiunea de normalitate

-    reducerea ideii de normalizare la un singur aspect la asigurarea conditiilor de viata.

2.     Principiul integrarii copiilor cu nevoi speciale in comunitate sub toate aspectele

sale:

1. Integararea familiala

2. Integararea scolara

3. Integararea profesionala

4. Integararea sociala

se poate realiza la nivele diferite:

a)  Integrarea fizica la nivel inferior este doar de simpla prezenta fizica (nu inseamna

integrarea lui functionala).

Integrarea fizica permite persoanelor handicapate, satisfacerea nevoilor de baza ale

existentei lor si realizarea ritmurilor existentei.

Prin integrare fizica se asigura construirea locuintelor, organizarea claselor si grupelor in

scoli normale , profesionalizarea in domenii diverse si petrecerea timpului liber, in conditii

obisnuite.

b) Integrare functionala - ea se refera la asigurarea functionarii persoanei in mediul

inconjurator, prin folosirea tuturor facilitatilor si serviciilor pe care acesta le ofera

(restaurante, hateluri, mijloace de transport).

c) Integrare sociala - se refera la ansamblul relatiilor sociale dintre handicapati si normali,

indivizi sau grupuri sociale in care acestia se intercaleaza (vecini, colegi, membri).

Aceste relatii sunt influentate de atitudini de respect si stima , pe care trebuie sa se bazeze si

de ansamblul manierelor se interactiune intre normali si handicapati.

d) Integare in societate -se refera la drepturi egale si respectare autodeterminarii

individului, handicapatului.

Grupurile de persoane handicapate sunt tratate diferit fata de ceilalti cetateni, integritatea lor

fiind respectata. H. dobandeste sentimentul de apartenenta .

3. Principiul drepturilor egale

Se refera la asigurarea accesului efectiv la educatie, la formare , la servicii de sanatate, la

angajarea in munca , la mijloacele de recreere.

Cand starea de handicap realizeaza pierderea acestui drept, societatea trebuie sa realizeze

acest lucru.

4. Principiul egalizarii sanselor

Acest principiu se coreleaza cu principiul de mai sus si presupune asigurarea conditiilor

pentru a avea acces la toate beneficiile, pentru a avea acces la societate si inlaturarea

barierelor, asigurarea valorificarii maxime a propriilor capacitati.

5. Principiul interventiei timpurii

Cu cat incepe procesul de interventie mai timpuriu, cu atat este mai bine.

Exista anumite periodizari ale evolutiei umane.

Ex: Pana la 2 ani pe copil trebuie sa-l antrenezi permanent pe nivelul senzitivitatii si al

motricitatii.

Intre 2-5 ani -stimulata functia comunicarii, corectarea limbajului.

Perioadele timpurii sunt si perioade critice - se intampla si cele mai mari afectari ( daca nu

este stimulat suficient+ manifestarile negative in planul afectivitatii).

6. Principiul asigurarii serviciilor de sprijin de tip consultanta.

- personalul medical

7.Principiul cooperarii persoanelor implicate in procesul de educatie

- parinti, profesori, ONG, elevi, consilieri.

 

Principiile didactice specifice invatamantului special

1. Orientarea corectiv-formativa sau terapeutica a procesului de invatare - diminuarea

deficientelor prin fiecare activitate didactica.

Sta la baza elaborarii unor modele de interventii instructiv-educativa si terapeutica mai

eficienta avand ca element central invatarea mediata.

Invatarea mediata= tip de activitate cognitiva, in cadrul careia accesul copilului la noua

informatie este mediata de a alta persoana ( care-l sustine afectiv si-l ajuta sa inteleaga si sa

faca ceea ce i se cere - actioneaza in ZPD.

- prin exersarea mediata a conduitelor isi organizeaza , restructureaza si perfectioneaza

structurile mintale vechi si isi creaza conduite noi.

-copii sunt invatati de adulti sa-si formeze strategii adecvate de invatare

Pentru def.mintal:

- ei trebuie sa fie ajutati sa-si constientizeze propriile dificultati in invatare-pentru a le evita

, a le depasi , dar si trasaturile pozitive pe care le au si pe care se pot sprijini.

Aplicarea acestui principiu este conditionata de :

- cunoasterea temeinica a particularitatilor elevilor d.m. - de varsta

- individulae

-specificitate

- constientizarea dificultatilor pe care le intampina si sa fie motivati pentru a depune efort in

directia depasirii lor.

Aspecte importante in aplicarea adaptata a principiilor didactice:

1. Tratarea diferentiata pana la individualizare si personalizare

2. Punerea accentului pe invatarea practica

3. Combaterea verbalismului

- imbinare echilibrata a mijloacelor-intuitive

-verbale

-actional-practice

4.Orientarea ludica

Resursele materiale: material didactic dat fiecarui copil, fise de lucru cu grade diferite de

dificultate.

Evaluarea:

- actualizarea informatiilor (initiala)- in scoala speciala nu intereseaza ce nu stiu copiii din

lectia respectiva

- evaluarea diagnostica ( formativa) - insusirea informatiilor de catre elevii cu d.m.

- evaluarea finala-fise de lucru individuale-diferente individuale.

2. Principiul depistarii dificultatilor specifice intampinate de elevii cu handicap minatl la

diferite discipline de invatamant si in munca educativa;

Sprijinirea elevilor in a-si intelege dificultatile pentru evitarea lor.

Acest principiu este orientat spre psihologia cognitiva-pentru intelegerea mecanismului de

intelegere sau ocolire a dificlutatilor intalnite.

Cerinte aparte pentru aplicarea principiilor didactice in invatamantul special

v    Cerinta accentuarii tratarii diferentiate si ducerea acesteia pana la individualizare si

chiar personalizare.

Diferentiere =necesitatea de a avea in vedere diferentele dintre copii in procesul

dezvoltarii= folosirea materialului didactic , lectii diferentiate, materiale didactice diferite.

Individualizare = in raport de particularitatile fiecarui copil.

Personalizare = gasirea specificului fiecarui copil , programe personalizate

individualizate , nuante in plus in raport de situatia data.

v    Punerea accentului pe invatarea practica

Legarea practicii cu teoria este asigurata prin ilustrarea cunostintelor elementare necesar de

obtinut. Extinderea organizarii intuitive a actului invatarii la toate nivelele, inclusiv in clasele

finale din scoala speciala inclusiv intr-o forma adaptata.

v    Combaterea verbalismului

Acordarea unei atentii deosebite a imbinarii mijloacelor verbale cu cele intuitive si

activitati practice in procesul invatarii.

Asigurarea unor calitati materialului didactic in raport cu particularitatile senzorial-

perceprive ( materialul trebuie sa fie simplu0.

Preocuparea pentru un regim verbal adecvat ( felul cum se pun intrebarile)=trebuie foarte bine

gandite intrebarile de baza.

!!! Simplitatea expresiei pentru demersul inductiv -sa se porneasca de la exemplu la definitie

si nu invers- de la particular la general

-de la concret la abstract

Intensificarea orientarii ludice in stransa legatura cu nevoia astringenta de activizare a

invatarii la toate nivelurile- organizarea sub forma de joc.

Nu trebuie sa pierilizam activitatea de invatare in clasele mari din scoala speciala in

diverse activitati de invatare.

3. Principiile didactice ale educatiei speciale

Distinctie intre principiile didactice si ale educatiei speciale se refera tot la niste legitati

care guverneaza sistemul de lucru cu def.m. Nu se suprapun, nu se confunda, se completeaza

reciproc.

1. Principiul prevenirii deficientei, incapacitatii, handicapului

- are in vedere necesitatea unei mari diversitati de actiuni specializate in acest scop, in

domeniul sanatatii, muncii

- imprumutat din medicina

- conform ei este mai bine sa iei masuri de prevenire

- activitatea de educatie a familiei (sa aiba cunostinte elementare pentru a preveni aparitia in

familie a copiilor cu probleme).

2. Principiul interventiei educationale precoce

- evaluarea si interventia educationala, psihopedagogica sa fie cat mai timpurie in raport cu

momentul identificarii cerintelor speciale.

- (proba scolii de masa) - cum se vede la micul copil primele intarzieri gangurit, mers

intarziat limbaj) trebuie ca parintele sa solicite ajutorul specialistilor.

3. Principiul abordarii globale si individualizate a copiilor cu CES

- se refera la identificarea , valorificarea si stimularea tuturor capacitatilor si disponibilitatilor

cognitive, de limbaj, psihomotricitate, afective, relationare si social-adaptative existente sau

potentiale la un anumit copil.

- scoate in evidenta: se refera nu numai la dificultati ci si la disponibilitati, potentialitatile

existente la acest individ ( aspect pozitiv).

- se refera si la heterocronie (puternic ridicate pentru echilibrarea profilului psihologic

accidental).

4. Principiul drepturilor si sanselor egale

- presupune ca actiunea in favoarea elevului cu H sa vizeze atat satisfacerea necesitatii

individuale, cat si eliminarea obstacolelor sociale.

- aplicatie : necesitatea integrarii scolii intr-un mediu educational cat mai putin restrictiv si

/sau separat de scoala obisnuita.

Egalitatea sanselor- actiunea societatii in directia valorificarii capacitatii maximal.

5. Principiul asigurarii unei educatii scolare de calitate similara cu cea oferita copiilor

de aceeasi varsta in conditii de organizare cat mai apropiata de cea din scolile publice.

- foarte important sa ne legam de integrarea copiilor - nu poate fi reusita daca ea se limiteaza

doar la conditiile de organizare - exista o suita de trepte de la organizare la aspectul societal.

6. Principiul asigurarii structurilor si serviciilor de sprijin necesare in functie de

amploarea, intensitatea si specificul cerintelor educatiei speciale ale fiecarui copil.

- nu este suficient sa transferi copilul din scoala speciala in cea de masa ( sub aspect

organizatoric)

-existenta centrelor de resurse ( pentru fiecare deficiente) bazate pe cercetare si interventie

7. Principiul cooperarii si parteneriatului in educatia speciala

- implica colaborarea cadrelor didactice si a specialistilor din domeniu cu autoritatile si

institutiile implicate in invatamantul pentru copii cu CES , cu asociatii si organizatii de profil

si cu cele ale parintilor.