profesor brĂniȘtean - colegiultehnicvaleriubraniste.ro nr. 3.pdf · "cazania lui...
TRANSCRIPT
E-PROFESOR BRĂNIȘTEAN - REVISTĂ EDUCAȚIONALĂ
ON-LINE
ISSN 2559 - 0065 ISSN–L 2559 - 0065
PUBLICAȚIE SEMESTRIALĂ, NR. III, SEPTEMBRIE 2017-IANUARIE 2018
1
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Argument
”Revista Educațională on-line” se adresează cadrelor didactice, fiind un
spaţiu de promovare a cercetării, a inovaţiilor didactice, a exemplelor de bună
practică în domeniul educaţiei. Revista îşi propune astfel, să abordeze aspecte
variate ale problematicii educaţiei: proiecte educaționale, realităţi şi noutăţi
educaţionale, articole şi studii de specialitate, aspecte din viața școlii, articole
care tratează probleme cu care se întâlnesc toţi actorii implicaţi în actul
educaţional: cadre didactice, elevi sau părinţi. Îmbinarea teoriei cu exemple din
munca la catedră, personalizată fiecărui profesor, împărtășirea experiențelor
didactice și celorlalţi, este cu certitudine un schimb de experienţă util.
Prof. Coordonator: Duță Ionela-Alina
« Învăţământul ar trebui astfel conceput, încât ceea ce oferă să fie perceput ca un dar nepreţuit, nu ca o datorie apăsătoare. »
Albert Einstein
2
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
CUPRINS:
Şcoala românească între ieri şi azi - Prof. Jilavu Emanuela Ioana
.......................................................................................................... pag. 3
Şcoala viitorului - Prof. Gheleşian Petru ........................................ pag. 11
Restricţiile legislative ale codului penal ungar şi articolele de presă ale lui
Valeriu Branişte - Prof. Nemeznic Ioan Samir................................. pag. 13
Importanța studierii logicii - Prof. Ilieș Marcela Elena .................. pag. 28
Importanța utilizării metodei jocului didactic în orele de limbă franceză -
Prof. Duţă Ionela-Alina ................................................................... pag. 30
Teaching growth mindset - Prof. Cnejevici Dana ........................... pag. 33
Elevul brăniștean - viitorul antreprenor de succes din zona rurală
- Prof. Cut-Lupulescu Flavia-Lorena / Prof. Borlovan Ioan-Constantin
......................................................................................................... pag. 36
Tradiții culinare moldovenești – Prof. Paulescu Gabriela ............. pag. 39
Conceptul – ”Firma de exerciţiu” – Prof. Borca Sorin ................... pag. 42
Proiectarea didactică - demers creativ - Prof. Şimonea Valentina
.......................................................................................................... pag. 45
Metodele didactice de la tradiţional la modern - Prof. Iova Adina
......................................................................................................... pag. 48
Autorii sunt responsabili de originalitatea materialelor, de afirmațiile și concluziile cuprinse în aceste
articole; colectivul de redacție de la Colegiul Tehnic ”Valeriu Braniște” nu își asumă responsabilitatea
în acest sens.
3
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
ŞCOALA ROMÂNEASCĂ ÎNTRE IERI ŞI AZI
Prof. Jilavu Emanuela Ioana
Colegiul Tehnic "Valeriu Branişte" Lugoj
Mituri despre şcoala românească au existat dintotdeauna. Evoluţia şcolii româneşti este
sinuoasă de-a lungul timpului. Au existat vremuri mai bune sau mai rele în istorie. Începuturile
primei şcoli româneşti se leagă de marile evenimente istorice şi culturale şi de primii mari
cărturari care au dorit să există texte şi literatură în limba română. Perioada paşoptistă şi
perioada veche constituie un moment important pentru evoluţia şcolii româneşti de mai târziu.
Pentru a înţelege cum a evoluat şcoala românească azi trebuie să ne întoarcem în timp.
Vechii şcheieni, care practicau un negoţ de larg răsunet cu Moldova şi Muntenia, dar care
ajunseseră să străbată Levantul, Balcanii până departe în Siria şi Egipt, au protejat prin danii
lăcaşul de cultură şi învăţătură, care astăzi a devenit "Muzeul Prima Şcoală Românească". Cele
aproximativ 4.000 cărţi vechi şi peste 30.000 documente precum şi numeroase obiecte muzeale
stau astăzi strajă la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoaştere a adevărului care
se derula istoric pe aceste meleaguri.
Sala "Anton Pann"
Această sală aminteşte nu numai de popasurile repetate ale marelui povestitor Anton
Pann (de la care s-au păstrat valoroase cărţi şi documente) dar şi de şcoală cea veche. Atestată
de cronica locală la anul 1495, când "s-au zidit şcoala şi biserica", şcoala din Şchei îşi confirmă
existenţa în condiţiile anului 1390, când se emite Bula papală a lui Bonifaciu al IX-lea, pentru
ca un Omiliar (manual şcolar) presupune existenţa şcolii în secolele XI-XII.
În tot timpul existenţei sale, în jurul şcolii s-a fondat un focar de cultură, tipărindu-se
cele dintâi cărţi de cultură în limba română prin teascurile diaconului Coresi, scriindu-se prima
cronică cu subiect românesc, prima gramatică românească de către braşoveanul Dimitrie
Eustatievici (1757), primul calendar almanah în literatura română prin dascălul Petcu Şoanu,
formându-se şi o adevărată şcoală de copişti prin activitatea de traducere, copiere şi transcriere
a cărţilor de cultură şi cult de către slujitorii bisericii şi ai şcolii.
4
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Sala "Diaconul Coresi"
"Dac-am cetit, bine am ispitit şi socotit şi am aflat că toate tâlcuiesc, acleverează şi
întăresc cu Scriptura sfântă şi mie tare plăcură şi am scris cu tipariul voao fraţilor românilor
să vă fie pre învăţătură!". (Diaconul Coresi)
Mânat de aceste idealuri, diaconul Coresi şi colaboratorii săi (Călin, Mănăilă, Şerban
Coresi, Toma, protopopii Iane şi Mihai ş.a.) au realizat cele dintâi cărţi de circulaţie în limba
română, făcând posibilă biruinţa definitivă a scrisului în limba poporului, tipărindu-se între anii
1556-1588 a circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ţinuturile
româneşti, consfinţind astfel unitatea spirituală a acestui popor.
Dintre exponatele acestei săli menţionăm: "Cazania a II-a" ("Cartea românească cu
învăţătură") tradusă în Şchei de protopopii Iane şi Mihai; "Psaltirea", "Sbornicul", "Octoihul"
ş.a. Aceste cărţi au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga "întâiul mare
poem al unui neam".
Sala "Cartea, factor de unitate naţională"
În condiţii medievale, obligaţi să trăim despărţiţi arbitrar în ţinuturi diferite, cartea şi
limba ei română a ţinut laolaltă unit spiritual acest popor. În acesta sală sunt expuse ca argument
cele mai valoroase monumente de limbă română medievală: "Biblia de la Bucureşti" (1688),
"Cazania lui Varlaam" (1643), "Îndreptarea legii de la Târgovişte" (1652), un "Tetraevanghel"
miniat pe pergament din vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, manuscrise de înţelepciune creştină
din secolul al XV-lea, cărţile Şcolii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul
românilor în Dachia" şi "Ortografia română" ale lui Petru Maior ş.a.).
Complementar, cele peste 80 hrisoave domneşti, înscrise pe pergament şi aurite,
confirmă permanentele legături între ţinuturile româneşti.
Sala "Cartea şi cărturari braşoveni"
Slujind în egală măsură şcoala şi biserica, dascălii braşoveni au creat valori care au me
ţinut nestinsă flacăra de cultură din Şcheii Braşovului. Copişti, traducători, creatori de limbă
literară, muzică şi artă, ei sunt reprezentaţi în această sală prin câteva dintre valorile adăpostite
în arhiva istorică a muzeului. Menţionăm între acestea: "Omiliarul" din secolele XI-XII,
"Molitvelnicul popei Bratu", "Cronica protopopului Radu Tempea II", "Parimiarul
protopopului Vasile", alături de tablourile în ulei pe pânză ale fondatorilor liceului "Andrei
Şaguna", realizate de Mişu Pop, precum şi opereta "Crai nou" a lui Ciprian Porumbescu.
5
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Un mic colţ etnografic reprezentat de vatră, icoane pe sticlă şi obiecte casnice specifice
Şcheiului, permit vizitatorului o impresie afectivă pentru cunoaşterea tradiţiilor locale. Se
recunoaşte cu uşurinţă caracterul sătesc al Şcheiului în perioada medievală, comun tuturor
satelor de la periferia cetăţilor, care îşi durau o biografie aparte, fiind nevoiţi să reziste cu
greutate vitregiilor de tot felul. Icoanele expuse permit aprecieri faţă de iconarii locali, care se
înscriu între marii iconari ai Transilvaniei de la Nicula, Laz, Făgăraş.
Perioada paşoptistă a reprezentat un moment de referinţă în evoluţia culturii şi literaturii
române. Schimbările care au avut loc pe plan social-politic (ieşirea Ţărilor Române de sub
dominaţia otomană, începutul „europenizării” economice şi culturale, revoluţia de la 1848,
realizarea idealului Unirii, dobândirea libertăţii politice) au avut drept consecinţe dezvoltarea
presei, a învăţământului, a ştiinţei, a societăţilor culturale şi a teatrului.
În acest context, apare la Iaşi, în 1840, revista „Dacia literară”, sub redacţia lui Mihail
Kogălniceanu, în colaborare cu Costache Negruzzi şi Vasile Alecsandri.
Chiar în primul număr, Mihail Kogălniceanu publică un articol-program intitulat
„Introducţie”, adevărat manifest al romantismului românesc. Autorul îşi propune să continue
pe o treaptă superioară activitatea predecesorilor în domeniul publicisticii – Ion Heliade
Rădulescu şi Gheorghe Asachi, iniţiatori ai presei româneşti – evitându-le însă erorile:
provincialismul, fărâmiţarea interesului prin diversitatea de profiluri.
Numele ales pentru noua revistă sugerează năzuinţa de a oferi o imagine totală asupra
fenomenului literar din toate provinciile româneşti, adică de pe teritoriul vechii Dacii. Publicaţia
va face „abnegaţie de loc”, îndeletnicindu-se „cu producţiile româneşti, fie din oricare parte a
Daciei, numai să fie bune”. Kogălniceanu fixează, în „Introducţie’, ca ţel exclusiv al „Daciei
literare”, literatura, fără a părăsi însă problemele politice, naţionale.
Aşadar, publicaţia va promova hotărât şi consecvent directiva naţională şi populară în
literatură. Kogălniceanu susţine ideea originalităţii naţionale ca „însuşirea cea mai preţioasă a
unei literaturi.” În consecinţă, el condamnă înmulţirea imitaţiilor şi a „traducţiilor” care „s-au
făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional”. Sigur, nu se resping
în totalitate traducerile, criticându-se doar abuzurile şi imitarea servilă a Apusului.
De asemenea, „Dacia literară” urma s ă promoveze o critică obiectivă, silindu-se ca
„moralul” să îi fie „o tablă de legi”, iar „scandalul - o urâciune izgonită”, căci se va critica nu
autorul, ci cartea.
Principiile romantismului sunt acum fixate programatic pentru prima oară în literatura
noastră, „Introducţia” fiind, din acest punct de vedere, un adevărat manifest literar. Se cere
6
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
scriitorilor să se inspire din realitatea autohtonă (istorie, folclor, natura patriei). „Istoria noastră
are destule fapte eroice – notează Kogălniceanu – , frumoasele noastre ţări sunt destul de mari,
obiceiurile noastre destul de pitoreşti şi de poetice, pentru că să putem găsi şi la noi sujeturi de
scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii”.
Totodată, unul dintre cele mai importante obiective ale „Daciei literare” a fost lupta
„pentru ca românii să aibă o limbă şi o literatură unică”, revista contribuind astfel la înfăptuirea,
pe cale ideologică, literară, culturală, la întreţinerea şi făurirea idealului de unitate naţională.
Publicaţia a contribuit la dezvoltarea unei literaturi originale, în anii care au urmat
numeroşi scriitori abordând teme precum istoria, folclorul sau natura patriei. Scriitorii evocă
momente din istoria naţională, figuri de domnitori şi eroi legendari, meditează, în manieră
romantică, asupra trecutului glorios. De asemenea, semnalează valoarea tezaurului popular
românesc, valorifică mituri, credinţe, eresuri, tradiţii şi obiceiuri. În ceea ce priveşte natura,
apar descrise anotimpurile, muncile agricole specifice, se cultivă motive romantice precum
noaptea, ruinele etc.
Printre scriitorii epocii care au colaborat la „Dacia literară” sau au avut doar afinităţi cu
ideologia ei se numără Costache Negruzii, Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Asachi, Vasile
Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu etc.
Numeroasele evenimente care au urmat Unirii Principatelor Române din 1859 au trasat
liniile de evoluţie a societăţii şi a culturii române spre o modernizare şi o europenizare destul
de rapide. Aceste prefaceri nu rămân fără consecinţe în artă şi în literatură, astfel încât după1860
se conturează una dintre cele mai strălucite perioade din cultura română, cunoscută sub
denumirea de Epoca Marilor Clasici. Acum apar Junimea şi Convorbiri literare şi operele lui
Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, I. Creangă, I. Slavici, Titu Maiorescu etc. De această epocă se
leagă unele dintre cele mai mari realizări ale poeziei, prozei, teatrului, criticii şi publicisticii
naţionale.
În acest context se simţea nevoia unei concentrări şi direcţionări a forţelor tinere,
deziderat împlinit cu succes de societatea culturală Junimea.
Momentul junimist din cultura română s-a constituit în ultimele patru decenii ale
secolului al XIX-lea, după întemeierea, la Iaşi, a asociaţiei Junimea şi a revistei Convorbiri
literare (1867). Membrii fondatori ai societăţii culturale ieşene au fost câţiva tineri intelectuali
cu studii serioase în străinătate: Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi
şi Titu Maiorescu. Cel din urmă s-a impus, graţie calităţilor intelectuale de excepţie, ţinutei
academice şi spiritului critic drept mentor spiritual al junimiştilor
7
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Asociaţia este bine organizată, având o revistă proprie, o tipografie şi o librărie, ceea ce
explică, în bună parte, atracţia exercitată asupra tinerilor. Mulţi dintre aceştia, printre care
Eminescu şi Slavici, primesc burse de studiu în străinătate.
În evoluţia Junimii se disting trei etape. Prima (1863 – 1874), cu desfăşurare la Iaşi, se
caracterizează printr-un pronunţat caracter spirit critic şi polemic, ce se manifestă în domenii
precum limba, literatura şi cultura. Acum se elaborează principiile sociale, lingvistice şi estetice
ale junimismului. A doua etapă (1874 – 1885), când şedinţele societăţii se desfăşoară, în paralel,
la Iaşi şi la Bucureşti, este una de consolidare a direcţiei noi. Se caracterizează printr-o
diminuare a criticismului şi prin apariţia, în paginile revistei Convorbiri literare, a operelor de
maturitate ale lui Eminescu, Slavici, Caragiale şi Creangă. A treia etapă începe după 1885, când
este mutată la Bucureşti şi revista, după ce veniseră, pe rând, în noua capitală a României, mai
întâi Titu Maiorescu, apoi cei mai mulţi dintre junimişti, ultimul fiind Iacob Negruzzi.
Activitatea de cenaclu se diminuează, iar revista capătă un caracter preponderent universitar,
publicând studii istorice, filologice, geografice. La conducerea Convorbirilor literare se succed
oameni de cultură importanţi, dar în lunga ei viaţă – a apărut până în 1944 – nu va mai cunoaşte
valoarea şi popularitatea primilor 25 de ani.
Principalele obiective ale Junimii au fost răspândirea spiritului critic, încurajarea
progresului literaturii naţionale, crearea şi impunerea valorilor, susţinerea originalităţii culturii
şi literaturii naţionale, lupta pentru unificarea limbii române literare, educarea publicului în
spiritul receptării şi înţelegerii culturii.
Preocupările Junimii s-au concretizat în patru direcţii de activitate: educare publicului,
lupta pentru unificarea limbii române literare, promovarea literaturii originale, combaterea
formelor fără fond.
Prima dintre ele, educarea gustului public, s-a concretizat în conferinţe publice pe
diferite teme, organizate în cicluri sistematice. Celor ce susţineau aceste discursuri li se impunea
o ţinută academică, respectarea regulilor oratorice. Prelecţiunile populare junimiste au avut ca
efect formarea unui public apt să înţeleagă cultura, dar şi constituirea unui mod de gândire
eliberat de dogme în rândul tinerilor oameni de cultură.
Cea de a doua direcţie vizează unificarea limbii române literare. Interesul pentru acest
domeniu a fost provocat de hotărârea lui Ion Ghica, pe atunci ministru, de a înlocui alfabetul
chirilic cu cel latin. Junimiştii vor să-şi exprime punctul de vedere şi atunci îl însărcinează pe
Iacob Negruzzi să redacteze un proiect. Cum rezultatul este nesatisfăcător, sarcina îi revine lui
Titu Maiorescu. Acesta va citi, în 1866 şi în 1873, două rapoarte în faţa Academiei, în care
8
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
sintetizează idei şi cercetări mai vechi. El concepe limba ca un organism viu, care evoluează, şi
susţine ideea că alfabetul chirilic trebuie respins, fiind străin de limba noastră. De asemenea,
susţine ortografia fonetică şi fixează că principii. Combate vehement etimologismul, scrierea
aceasta fiind greoaie şi negând, practic, câteva veacuri de evoluţie.
Ulterior, Maiorescu a mai scris câteva articole, susţinând îmbogăţirea vocabularului cu
neologisme împrumutate din limbile romanice, mai uşor adaptabile şi asimilabile. Combate
calcul lingvistic şi stricarea limbii prin agramatisme şi exprimare improprie.
O a treia direcţie viza promovarea literaturii originale. Încă din 1865, când s-a avansat
ideea alcătuirii unei antologii pentru elevi, junimiştii începuseră să citească în şedinţele
societăţii din autorii mai vechi. Pentru că nu aveau principii estetice ferme, pe baza cărora să
judece valoarea unei opere poetice, Titu Maiorescu publică articole cu caracter general, de
introducere în estetică. Primul este O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, urmat
şi de alte articole de critică literară şi estetică (Direcţia nouă în poezia şi proza română;
Comediile domnului Caragiale; Eminescu şi poeziile lui).
Junimiştii au căutat să descopere şi să susţină tinerele talente. Elocvent este articolul lui
Titu Maiorescu (Direcţia….), unde criticul salută apariţia unei generaţii talentate. Pe Eminescu
– deşi la acea dată nu publicase în Convorbiri literare decât trei poezii – are curajul de a-l aşeza,
valoric, imediat după Vasile Alecsandri.
De altfel, poezia epocii e dominată de Mihai Eminescu, dar pot fi amintiţi şi alţi autori,
mai modeşti: Samson Bodnărescu,, Veronica Micle (care scriu în manieră eminesciană), Anton
Naum, D. C. Olănescu-Ascanio, N. Beldiceanu (scriitori clasici, obiectivi şi exotici, în linia lui
Alecsandri), Th. Şerbănescu, Matilda Cugler-Poni, D. Petrino (cântecul erotic şi de lume).
Proza înfăţişează aceleaşi inegalităţi valorice. Există câţiva scriitori mărunţi ca Leon
Negruzzi, Ion Pop-Florentin, Miron Pompiliu, autori de nuvele romantice şi de culegeri de
material folcloric. Alţii au o valoare medie, Iacob Negruzzi fiind un talentat memorialist şi Nicu
Gane un autor de povestiri pasionale, care-l anticipează pe Sadoveanu.
Literatura dramatică nu a reţinut decât numele titanului I. L. Caragiale, ceilalţi
dramaturgi trecîn uitare. Ioan Ianov a fost autor de cânticele în maniera lui Alecsandri, D. C.
Olănescu-Ascanio – un comediograf cuminte şi didactic, iar G. Bengescu-Dabija – un imitator
palid al lui Alecsandri şi Hasdeu.
Pentru spiritul creator al Junimii trebuie amintiţi şi savanţii ei: A. D. Xenopol (istoric),
Gh. Panu (istoric şi memorialist), Alexandru Lambrior (lingvist), Vasile Conta (filosof).
9
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Cea de a patra direcţie a vizat combaterea formelor fără fond. Junimiştii au adoptat o
poziţie critică severă faţă de orice tendinţă, idee sau faptă care ar fi putut compromite procesul
de realizare a civilizaţiei române moderne. Ei pun în discuţie nu numai poezia şi limba, ci şi
dreptul, economia, morala, justiţia, statul. Motivul luptei lor este abandonarea, de către unii
dintre contemporanii lor, a adevărului, care ar trebui să fie principiul de întemeiere a oricărei
creaţii.
Titu Maiorescu deplânge vidul radical din cultura română a timpului: neadevărul pe
care-l descoperă în toate domeniile vieţii sociale şi politice.
Temelia civilizaţiei române fusese pusă prin acţiunea generaţiei paşoptiste, dar
junimiştii consideră că tânăra burghezie română s-a grăbit să înfiinţeze instituţii politice şi
culturale, neţinând seama de condiţiile existente. Tot ce s-a creat prin imitaţie, prin împrumut,
nu fusese cerut de o dezvoltare gradată, organică. În situaţia concretă a secolului al XIX-lea se
produsese o adevărată ruptură între formă şi fond, astfel încât formele au devenit realităţi prost
întocmite, lipsite de adevăr, periculoase – prin mediocritatea şi superficialitatea lor – pentru
viitorul civilizaţiei şi culturii române.
Atacul concentric, aproape unanim al junimiştilor contra acestei stări de fapt a fost
declanşat în 1866, când Titu Maiorescu publică studiul În contra direcţiei de astăzi în cultura
română. Formele împrumutate fără discernământ sunt producţiuni moarte, pretenţii fără
fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr, deci o suită de improvizaţii înşelătoare, care
adâncesc prăpastia dintre straturile mai înalte ale societăţii şi ţărănime. Maiorescu susţine, cu
oarecare rigiditate, că decât să facem o pinacotecă fără arte frumoase, o academie fără ştiinţă
[…] mai bine nu facem deloc.
Teoria formelor fără fond e valabilă doar în conjunctura epocii, ca o modalitate de luptă
împotriva mediocrităţii şi imposturii. Ea apăruse şi la unii paşoptişti (Mihail Kogălniceanu,
Alecu Russo, C. Negruzzi) şi va apărea şi în secolul al XX-lea (Garabet Ibrăileanu).
O critică a formelor fără fond apare şi în articolele politice ale lui Eminescu, în
comediile lui Caragiale, iar mai târziu chiar la Tudor Arghezi (Tablete din Ţara de Kuty) ca
dovadă a permanenţei acestei stări de spirit în cultura română.
Aşadar, în manifestările Junimii s-a conturat un anumit mod de a trata problemele
culturii, un anumită perspectivă asupra raportului dintre creaţie şi valoare, dintre naţional şi
universal, o mentalitate distinctă, care au creat spiritul junimist, un spirit cu efect modelator
asupra culturii şi literaturii române ulterioare.
10
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Tudor Vianu vorbea despre o specificitate a actului de analiză şi control cultural, în care
reperele esenţiale sunt: spiritul filosofic şi oratoric, gustul clasic şi academic, ironia şi spiritul
critic.
În concluzie, se poate afirma că marea direcţie a progresului nostru cultural şi literar a
trecut şi prin interiorul Junimii, unde a cunoscut un moment esenţial de dezvoltare calitativă.
Acestea sunt doar câţiva piloni care au stat la baza şcolii româneşti de mai târziu.
Bibliografie:
1. Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Editura Minerva, Bucureşti, 1980;
2. George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în present, Editura
Saeculum, Bucureşti, 2008;
3. Alexandru Piru, Istoria literaturii române de la origini până la 1830, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.
11
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
ŞCOALA VIITORULUI
Prof. Gheleşian Petru
Colegiul Tehnic „ V. Branişte” Lugoj
„Nu putem direcţiona vântul, dar putem direcţiona direcţia vâslelor”.
Vince Lombardi
Omul se naşte şi moşteneşte genetica, tradiţiile poporului în care se insertează.
Omul se naşte, îşi trăieşte copilăria, dar manifesta anumite trasături moştenite de la
strămoşii săi.
Destinul este un cumul de factori. Ţine şi de caracterul omului şi de experienţa de viaţă
şi de şansă etc.
Ne aflăm în stare de libertate ca şi călătorii pe un transatlantic.
Avem voie de a merge ici-colo, pe coverta vasului, însă cu soarta de a ajunge la un
punct fix, la destinaţia hotarâtă de itinerar.
Omul este liber în măsura în care libertatea lui se îmbină cu o armonie ce cu greu o
putem înţelege, aceea care se repeată necontenit prin gesturile lui Dumnezeu.
Fiinţa omenească va trebui să urmeze, individual sau colectiv, un ciclu, o tematică
corelată cu destinul său, acompaniat însă de bonificaţia numită liber arbitru.
Omul vrând nevrând trebuie să facă parte dintr-un grup social, căci se naşte într-o
anumită ţară, cu o anumită orânduire socială.
Colectivul şcolar poate fi definit ca un grup de elevi care urmăreşte un scop comun şi
desfăşoară o activitate comună,având organe proprii de conducere şi organizare specifică,
corespunzătoare scopurilor şi activităţii depuse.
Şcoala viitorului este luminoasă, lumina fiind atât de natură fizică cât şi spirituală.
Elevii acestei şcoli beneficiază un labirint de spaţii verzi pentru joc şi relaxare, teren de
baschet şi fotbal.
Obiectivul şcolii viitorului ar trebui să fie acela de a promova creativitatea ca factor
cheie în dezvoltarea competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale, prin învăţarea pe tot
parcursul vieţii, dar şi de a găsi strategii moderne pentru asigurarea unei educaţii de calitate în
învăţământ.
12
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Educatorul care realizează cunoaşterea trebuie să posede competenţă psihopedagogică,
să studieze mult ca să poată înţelege întreaga complexitate a vieţii psihice; cunoaşterea
psihopedagogică a elevului realizându-se şi în procesul instructiv-educativ.
Educatorul de la şcoala viitorului trebuie să fie bine ancorat în tehnologia IT, pentru a
fi la curent cu ultimele descoperiri în domeniu, educatorul modern are nevoie de fonduri, de
finantare.
Un astfel de educator are nevoie de fonduri generoase hotarâte de ţara sa de baştină,
având girul colectivităţii locale ca formă de manifestare şi integrate.
Legatura cu părinţii acestori elevi respectă principiile sintalităţii clasei de elevi într-o
strânsă armonie cu direcţiile de dezvoltare ale comunităţii locale.
Cunoaşterea elevului reprezintă o activitate de investigare ştiinţifică a resurselor
existente la nivelul personalităţii obiectului educaţiei.
Conceptul operaţional de cunoaştere a elevului delimitează principalele acţiuni necesare
pentru a descifra formula individuală a personalităţii care exprimă contribuţia tuturor factorilor
fizici, psihologici şi sociali angajaţi în proiectarea eficientă a activităţii elevului, realizată în
context şcolar şi extraşcolar.
Într-o şcoală a viitorului, ar trebui respectat dreptul tuturor copiilor la învăţătură,
indiferent de starea lor fizică, intelectuală, emoţională sau de diferenţele de origine etnică,
religioasă, culturală.
Principiul discriminării ar trebui eliminat, precum şi cel al izolării copiilor cu nevoi
speciale.
Şcoala viitorului este pragmatică şi are principii de dezvoltare strategică ca:
- valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului;
- creşterea participării tuturor elevilor la educaţie, reducerea celor excluşi din cultură;
- restructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor din şcoli, astfel încât ele să
răspundă diversităţii elevilor din localitate;
- reducerea barierelor în învăţare;
- înţelegerea diferenţelor dintre elevi ca resursă pentru procesul de învăţământ, nu ca
pe o problemă ce trebuie depăşită;
- recunoaşterea dreptului elevilor la educaţie în propria localitate;
- creşterea rolului şcolii în construirea comunităţilor şi a valorilor lor, precum şi în
creşterea performanţelor;
- cultivarea unor relaţii de susţinere între şcoli şi comunităţi.
13
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
RESTRICŢIILE LEGISLATIVE ALE CODULUI PENAL UNGAR ŞI
ARTICOLELE DE PRESĂ ALE LUI VALERIU BRANIŞTE
Prof. Nemeznic Ioan Samir
Colegiul Tehnic „ V. Branişte” Lugoj
1.1 Legislaţia de presă maghiară
Articolele de presă ale lui Valeriu Branişte au fost permanent în contradicţie cu legea
de presă maghiară, implementată în 1848 şi amendată în 1852. Astfel legea XVIII, apărută sub
impactul principilor iluministe, oferea de jure libertate de exprimare oricărui individ dar de
facto condiționa libertatea de exprimare de anumite criterii. Aşadar în articolul I era inserat
principiul că: “oricine îşi putea exprima şi răspândi liber ideile pe calea presei”1. Dar această
lege este amendată printr-o patentă imperială dată pe 27 mai 1852, din această patentă lipsea
chiar articolul I din legea din 1848, în locul lui erau aduse completări: conform acestora
răspunderea pentru delictele de presă era comună, autorul articolului, redactorul, editorul ba
chiar ziarului, putea fi amendat, iar cei care au scris articolele cu tentă politică ofensatoare
plăteau la prima abatere cauţiunea şi erau puși în libertate. Dar dacă articolele erau grave şi
dovedeau atingere direct sau indirectă asupra autorităţii administrative din Transilvania erau
arestați şi anchetaţi. În situația în care cauţiunea nu era plătită în termen de trei zile, publicația
nu mai avea drept de apariție. Singura menţiune care îi favoriza oarecum pe cei în anchetații
pentru delicte de presă era introducerea curţilor cu juraţii, în marile oraşe din Transilvania:
Sibiu, Braşov2.
După instaurarea regimului constituţional, pentru Transilvania a fost introdusă o nouă
amendare a legii presei în anul 1881, astfel acum se inserase un sistem mixt al despăgubirii şi
al obligației, în care răspunderea era clasificată gradual în raport cu legile publice şi profesiunea
făptaşului. De asemenea procurorii erau împuterniciți în investigarea ziarelor bănuite că publică
articole ce aduc jigniri conduceri maghiare. O altă modificare importantă o reprezintă
schimbarea amplasamentului curţi cu juraţii în oraşe şoviniste3: Cluj şi Mureş –Oşorheiu4.
1 E. Boșca-Mălin, Lupta presei transilvane, București, Editura Voința Transilvaniei, 1945, p.15. 2 Ibidem, p.15. 3 Ibidem, p.23. 4 Ibidem, p.23-24.
14
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Ca urmare a deselor încălcări ale legii presei din 1881 de către toate naţiunile din
Transilvania, guvernul din Budapesta a construit în 1913 un nou proiect de lege. Ministru al
justiţiei Balogh Eugen a definit astfel proiectul: „Proiectul are 2 principii conducătoare:
asigurarea libertăţii desăvârșite prin presă, să se acorde celor lezaţi o rapidă şi operantă
apărare.”5
Proiectului era bazat pe următoarele obiective:
1. Proiectul menţine în mod expres şi accentuează principiul libertăţii presei cuprins în
articolul 1 din anul 1848- formula libertatea răspândiri şi impunea faptul că: poşta, căile
ferate şi interprinderile de navigaţie sunt obligate să transporte pentru taxele
reglementare, toate produsele de presă cari nu sunt oprite de a fi răspândite. Articolul 9
stabileşte în mod semnificativ limitele răspândiri presei, fapt redat detaliu în articolul
10.
2. Reglementează dreptul dea modifica legislația în vigoare, astfel încât cei atacaţi în
ziarele periodice să ajungă să fie apărați corespunzător, iar pe de altă parte ziarele
periodice să nu sufere de greutăţi (art.20-23). Stabileşte dreptul pentru restituire pagubei
materiale cauzată prin produsele de presă (art.39).
3. Se consideră drept delict: cenzura ce s-a produs din culpa muncitorilor tipografiei, dă
apărare contra redactorului fals (Strohman) şi impune pedepse severe publicaţilor ce au
comis delicte de presă, au articole ce şantajează sau răspândesc intenţionat ştiri
neadevărate cauzatoare de pagube, precum şi anunţurilor care aduc atingere moralității
publice.
4. În privinţa responsabilităţi de presă, proiectul menţine sistemul răspunderii graduale de
la muncitor la director ce corespunde situaţiei de drept separat al presei, iar conform
regulamentelor de drept existente, acestea reprezintă o prevedere importantă în folosul
dreptăţii materiale. Spre final precizează mai multe schimbări pentru a îi proteja pe
muncitorilor spirituali ai presei (art.33-37).
5. În caz de calomnie şi insultă articolele 46-48, stabilesc noile norme de competeţă, iar
judecarea delictelor contra pudoarei publice este încredințată instanţelor speciale.
6. În privinţa procedurii de presă, articolul 50 limitează după posibilitatea materială a
individului dezavantajele ce ar putea proveni din arestarea prealabilă, articolul 51
limitează situațiile mandatului de arestare în delicte de presă, iar articolul 52-54 în
5 Ibidem, p.43-44.
15
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
interesul accelerării acestei procedurii, rectifică unele termene delimitate în procedura
penală şi înlătură unele acte de drept procedural.
7. Articolele 57-60 reglementează raportul de drept existent între interprinderile de
editură şi membri redacţiei formulând timpul de preaviz, iar pe altă parte definește acele
cazuri în care intervine denunţarea individului care are drept efect concedierea lui.
O noutate o reprezintă şi transmutarea răspunderi, astfel autorul articolului poate
să treacă răspunderea pentru articol asupra redactorului sau editorului, iar redactorul
poate în anumite situații trece răspunderea asupra editorului articolul 34-35, o altă
schimbare o reprezintă răspunderea editorului asupra publicaţilor din rubrica deschisă
şi a anunţurilor din ziarele periodice (art.35).
Ultimul amendament este reprezentat de introducerea dreptului editurii de a fi
reprezentată la o dezbatere importantă ce privește apărarea intereselor sale de drept
privat (art.55), deoarece sentinţa de condamnare poate aduce atingere imagini sale,
(art.40).
Legea sa publicat în 28 martie 1914 şi a intrat în vigoare în 12 aprilie 1914.
Ziarul Tribuna a publicat un conspect după care 188 de oameni au avut procese de presă
şi au fost condamnaţi la 44 de ani de temniţă şi 49, 430 de coroane amendă, plus 150,
000 coroane cheltuieli de judecată6.
Primul proces de presă a lui Valeriu Branişte avut loc la data de 16/28 decembrie 1894
la curtea cu juraţi din Timişoara. Branişte a fost inculpat ca fiind redactorul responsabil al
ziarului Dreptatea din Timişoara. Motivul arestări la constituit cele 72 de articole politice în
care batjocoreau guvernul de la Budapesta, acestea au fost publicate în ziarul Dreptatea. Ca
urmare a acestor articole Valeriu Branişte a comis 27 de delicte de presă calificate ca fiind:
instigatoare la ura contra naţionalităţilor şi legilor fundamentale ale Ungariei şi la revoltă contra
autorităţilor publice. Procurorul care se ocupa de ancheta era Gozsdu Elenek renumit romancier
maghiar. Apărararea era susținută de Coriolan Brediceanu şi de avocatul slovac Stefanovits.
Din cele 72 de articole, doar 23 au fost abordate, rechizitoriul procurorului a depăşit însă cadrul
substratul acestor articole acuzându-i pe românii ca popor. Hotărârea instanței a fost
următoarea: Valeriu Branişte a fost condamnat la 2 ani de închisoare de stat şi la plata a 1300
florini amendă sau 130 de zile de închisoare ordinară, plus cheltuielile de judecată. Recursul de
nulitate a fost respins7.
6 E. Boșca, Lupta presei…, p.45-46. 7 Ibidem. Lupta presei…p.38-39.
16
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Al doilea proces de presă are loc în anul 1907 în absenţa lui Valeriu Branişte la Lugoj
acesta fiind reprezentat în instanţă de avocatul Coriolan Brediceanu. Branişte a avut doar două
articole pentru care i s-a intentat acţiune judiciară, dar procesul a fost suspendat, deoarece
potrivit spuselor lui Coriolan Brediceanu, în acele articole era vorba de fraudele comise la
alegerile din Bocşa, unde Branişte a căzut, oficialităţile locale nu trebuiau să amplifice ecoul
acestor fraude, ştiind prea bine că atunci când decidea să atace, o făcea pe baza unor probe
incontestabile8. Un alt argument pe care el îl aduce la proces este declarația lui Braniște din
primul număr al ziarului Drapelul, în care spune că acest ziar va avea un stil tolerant, deoarece
având experienţa de la Dreptatea şi de la închisoarea din Vaţ va urma îndemnul lui George
Bariţiu: „[...] un ziarist lucrează având în faţă legea, codul penal, iar în spate jandarmul !”.
Astfel în memoriile sale Branişte declară întocmai cum spuse şi despre Tribuna, Dreptatea şi
Patria şi la Drapelul dorea să insereze un stil tolerant , să elimine pasiunile atât de ardente şi
dăunătoare uneori. Dar recunoştea el, pornind de la această dorinţă, va ajunge de nerecunoscut:
„[...] prietenii mei mă suspectează dea dreptu de pierderea talentului gazetăresc!”9
Ultimul proces intentat lui Valeriu Branişte are loc pe data de 3/16 februarie 1918,
acesta nu este însă un proces de presă, ci unul de spionaj în care îi este cercetată corespondenţa,
pe baza unei scrisori este arestat şi întemniţat la Seghedin sub acuzaţia de spionaj în favoarea
României10. Ancheta este una minuţioasă şi îndelungată căutând cât mai multe ramificații
posibile, de asemenea sunt abandonate metodele formal-juridice. Substratul acuzaţiei îl
reprezintă: spionajul independent a lui Branişte, complicitatea cu Alexandru Iorga la
descoperirea poziţiilor militare strategice a: fortificaţiilor Lugojului şi a hangarului şcoli de
aviatorii şi a nedenunțări spionajului lui Alexandru Iorga autorităților competente maghiare.
Este condamnat la 1 an temniţă ordinară de stat din care ispăşeşte doar 7 luni şi jumătate, ca
urmare a câştigări primului război mondial de Tripla alianţă, Valeriu Branişte este eliberat pe
data de 1 octombrie 191811.
1.2 Procesul ziarului Dreptatea
Acţiunea juridică îndreptată împotriva lui Valeriu Branişte a fost intentată de procurorul
Gozsdu Elenek, ea a cuprins 72 de articole de presă, din acestea la procesul din Timişoara au
8 Aurel Cosma-junior, Istoria Presei române din Banat, vol. I, Timișoara, Editura Unirea Română, 1932, p.92-93. 9 Valeriu Braniște, Amintiri din Închisoare, Studiu introductiv de Miron Constantinescu și Alexandru Porțeanu.
București, Editura Minerva, 1972, p.XXVIII-XXIX. 10 Austro-Ungaria se afla în război cu Antanta, alianță la care aderase și România în 1916, iar Valeriu Braniște era
de naționalitate română. 11 Cosma-junior, Istoria Presei…, p.93.
17
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
fost analizate doar 23, cel mai probabil din cauza lipsei de timp, de spaţiu pentru cei cel îl
susţineau şi a inconfortului atmosferic comun (procesul a început la ora 2 a.m. şi sa încheiat la
ora 11 p.m., fiind foarte cald în sală). Pe baza studiilor întreprinse am identificat cele 72 de
articole, posibil anchetate din Dreptatea din perioada anilor 1893-1894, ca urmare accentelor
politice reacţionare12.
Cele 23 de articole aduse drept probe la proces13 . “ Aceste articole au fost încadrate de
acuzator în trei categorii: grupa I articolele care instigă naţiunea română la ură contra naţiunii
maghiare, grupa II articolul care instigă la modificarea constituţiei maghiare, grupa III articolele
care îndeamnă naţionalitatea română la ură contra autorităţilor. Prin toate aceste articole Valeriu
Branişte a comis 27 de delicte de presă, care sunt de fapt cele trei grupe amintite: delictul
agitaţiunii contra autorităţii publice prevăzut în paragraful 174 al codului penal, delictul
agitaţiunii contra naţionalităţii prevăzut în paragraful 172 al codului penal, delictul agitațiunii
contra constituţiunii prevăzut în paragraful 173 din codul penal maghiar14.
Pe lângă cele 23 de articole supuse votului juraților timișoreni, procurorul a pus
accentul pe următoarele articole: „Noi şi Ei”, „Ardealul unit cu Ungaria” „Celălalt juriu”, „Lui
Pazmandy”, „Tinerimea noastră în foc”, fără a face o trimitere directă la pasajul incriminat, la
numărul articolului, anul apariție și pagina la care se găsește. Acuzatorul lansează următoare
ipoteze: liturghia în limba română a fost introdusa cu forța de Gheorghe Rakoczy principele
Transilvaniei din cauza lipsei de identitate națională a preoților români ce preferau slavona,
12 Partidul naţional român” ,l„Morala în parlamentul maghiar” , „Pericolul comun” , „În faţa prigonirilor” ,
„Guvernul şi şcolile nemaghiare” , „Podoabele mileniului ?” , „Guvernul şi Slovacii” , „Sărmanii bogaţi” , „Bani
româneşti” , „O violentare nouă” , „Humbug” , „Pe cine reprezintă parlamentul maghiar ?”, „Să ne salvăm patria”
, „Sinamăgiri” , „Epilog la tămbălăul din Budapesta” , „Politică de bacşiş” , „Scepticismul nostru” ,
„Corespondenţa Română” , „Un popor se mişcă” , „Noi şi România” , „Duplicitate” , „Unde este garanţa existenţei
noastre ?!” , „Să ne pregătim!” , „Libertatea la noi” , „Înc-o violentare” , „Prigonirea tinerimii noastre universitare”
, „Tinerimea noastră în foc” , „Revoltele” româneşti” , „Ultima lovitură” , „Un cuvânt sincer” , „Asaltul asupra
bisericii române” , „Comedie politică” , „Oarbecă... ”, „Lumea lor !” , „Pentru ce ?...” , „O întrebare” , „Chaos” ,
„Aut-aut” , „Comedianţii” , „Prigonirea şcolilor române” , „Maghiarizarea” , „Voievodul ţiganilor” , „Partid
moderat” , „Optsprezece August” , „20 August” , „Politica maghiară în – defensivă” , „Murul chinez ”, „Politica
maghiară față de naţionalităţi” , „Ţintă deşartă” , „Tisza Kalaman” , „Înc-o dată Tisza” , „Politica saşilor” ,
„Chestiunea română în Delegaţiuni” , „România” , „F.M.K.E.” , „Cultura „naţională” , „Presa-lipitoare” , „Ideea
de stat maghiar” , „Limba noastră” , „Eroii minciunii” , „Sfinţenia legii” , „Statul –cârciumar” , „Conştiinţă
cetăţenească” , „Mistificări patriotice” , „Către onoraţi cititori !” , „Cum ne afirmăm ?” “Afirmarea noastră în
viaţa municipală” , “Ura din societatea maghiară” , “Drepturi şi nu buget, ” “La mizeria administraţiei” , “La
frământările noastre interne” , “Răfuiala” . 13 Protestul Românilor liberi” , „Vinovat” , „Celălalt juriu” , „Ardealul unit cu Ungaria” , „Condamnaţii naţiunii”
, „Calea către Sibiu” , „Sosirea în Sibiu” , „Banchet în onorul condamnaţilor” , „Sosirea la Arad” , „Lui Pazmandy”
, „Vocea lumii culte” , „Întâmpinarea osândiţilor” , „Noi şi Ei” , „Protestul profesorilor din Iaşi” , „România
osândită” , „Tinerimea noastră în foc” , „Revoltele româneşti” , „De la Arad” , „Escortarea părintelui Domide” ,
„Ultima lovitură” , „Ultimul for” . 14 Valeriu Braniște, “Raport special”, în Dreptatea, nr.275, din 18/30 decembrie 1894, p.2-7, Vezi și Gheorghe
Iancu, Omul politic și de cultură Valeriu Braniște 1869-1896, vol. II ,Timișoara Editura de Vest, 2012, p.759-783.
18
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
indiferența preoților greco-catolici a dus la subordonarea lor arhiepiscopului sârbesc din
Carloviț, autoritatea maghiara a despărțit in 1868 biserica sârbeasca greco-catolica de cea
romana greco-catolica, preoții si învățătorii românii au primit nume sârbești și i-au învățat pe
copiii sârbește până când tot autoritatea maghiară le-a redat autonomie, școlile românești de
confesiune ortodoxă și greco-catolică nu își îngrijesc școlile și dau un salariu mic învățătorilor
comparativ cu școlile de stat maghiare, cei care termină aceste școlii sunt dezinteresa-ți dovadă
este faptul că sunt mereu la coada statisticilor, școlile românești au cei mai puțini învățători, din
aceștia doar 43% știu limba maghiara, iar doar 14% din romani știu să scrie și să citească, doar
6% dintre românii sunt vorbitori de limba maghiară, marile personalității culturale maghiare:
Knezich, Aulich, Lakner, Szechenyi, Kossuth, Deak, Eotvos, Andrassy Gyula au luptat în
interesul tuturor naționalităților din imperiul austro-ungar, Valeriu Braniște atacă constituția
maghiară prin negarea uniunii și afirmarea independenței Ardealului fața de Ungaria, îi
încurajează și îi glorifică pe Vasile Lucaciu și Ioan Rațiu membrii PNR care au fost condamnații
la închisoare, afirmația lui Braniște cu privire la funcționarii românii care au sentimentele
naționale românești este complet neadevărata deoarece daca ei ar simți acest sentiment ar
demisiona, acuzatul amintește prin articolele sale de crimele comise de Horia și Cloșca, Axente
Sever și Avram Iancu națiuni maghiare și în fine Valeriu Braniște dorește să dezgroape și să
distribuie românilor acel sentiment de răzbunare al strămoșilor săi15.
Cuvântul de apărare a lui Valeriu Braniște a fost în fapt o propaganda politica a
Partidului Național Român, ea a vizat definirea poporului român ca națiune între naționalitățile
maghiare: Braniște combate afirmația de a fi un agitator asumându-ș responsabilitatea pentru
faptele lui, el declară ca lupta împotriva celor ce stârnesc agitație între naționalității16, îi susține
și îi promovează pe cei anchetați în procesul Memorandului17, cere procurorului maghiar să
arate pasaje ofensatoare din articolele analizate, argumentează prin evenimente istorice dreptul
românilor de a fi egali cu maghiari, subilinează afirmația procurorului maghiar care a declarant
că: “nu se pricepe la istorie și etnografie”. Introducerea limbi române în biserici a avut drept
scop separarea religiosă și lingvistică a Transilvaniei de Țara Românească, școlile române și
15 Braniște, Raport…. p.2-7. Vezi și Iancu, Omul politic…, p.759-783. 16 Corneliu Mihail Lungu, Simona Ceaușu, Diplomația Europeană și Miscarea Memorandistă: 1892-1896,
Editura Humanitas, București, 1995, p.23-34. 17 Memorandum-ul Transilvaniei a a fost o petiție prezentată la data de 28 mai 1992 de liderii românilor din
Transilvania împăratului Austro-Ungariei Franz Josef solicitând drepturi etnice egale românilor cu ale populației
maghiare, și stoparea acțiunilor de maghiarizare Cerea românilor a fost respinsă, iar aflându-se că
documentul a fost tipărit și distribuit, autorii petiției fost arestați fiind acuzați de instigare la revoltă împotriva regimului administrativ din imperiul Austro-Ungar.
19
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
învățători români sunt într-o situație decadent datorită politicii de maghiarizare, maghiarizarea
împiedică dezvoltarea culturi române. El nu admite uniformizarea cetățeanului transilvan prin
limba maghiară, nu admite nici critica procurorului cu privire la Horea și Iancu deoarece aceștia
sunt eroii naționali și îl provocă pe procuror să arate de ce a ponegrit Liga Naționala a
Românilor18.
Acțiunea juridică intentată lui Valeriu Braniște poate părea la prima vedere
discriminatorie, dar ea relevă un aspect deosebit de important: subiectivismul cu care sunt
tratate toate știrile ce îi vizează pe românii. Astfel Braniște selectează știrile după valoarea lor
istorică sau morală, știind ca are de a face cu un auditoriu mixt: intelectuali și țărani știutori de
carte, el convertește știrile în “oratori ai cauzei naționale” prin metafore, drepturi juridice,
relatări despre istoria cunoaștere și istoria realitate, alcătuind din toate acestea o doctrină socio-
națională. Așa se explică divagarea sa în multe articole, punând mare preț pe trăirile sale
emoționale și mai puțin preț pe consecințele acțiunilor sale, urmărind de fiecare dată atingerea
cele două scopuri: destabilizarea politico-administrativă a sistemului de stat și discreditarea
socio-culturală a maghiarilor19.
Să aruncăm o scurtă privire la articolul “Ultima lovitură” care prezintă încătușarea
Partidului Național Român prin statute aprobate de guvernul maghiar, lăsându-se furat de
subiect Valeriu Braniște duce lupta în planul social și religios, el modelează astfel subiectul
adaptându-l scopurilor sale naționale: de a destabiliza sistemul politic austro-maghiar20. Drept
argument dau acest pasaj din articolul mai sus mentionat: “Partid politic cu statute aprobate de
guvern! Unde mai există într-o țară consituțională o astfel de anomalie ?! Sau care partid din
țară are statutele aprobate de guvern?! Unde rămânem cu libertate conștiinței și cu exercitarea
liberă a drepturilor cetățenești, când numai acele partide au drept de existență în țară, al căror
program și organizare a trecut prin aprobarea guvernului !”21. Prin intermediu acestui pasaj
Braniște arătată falsitatea constituției maghiare și instigă la revoltă pe naționalițile ce locuiesc
alături de maghiari, dar aceasta este doar prima etapă de discreditare: generală, urmează apoi
18 Ibidem, Eu nu mă lupt contra acelor care trezesc ură între naționalități, “Dreptatea”, nr.277, din 1894, 2 ianuarie
1895p.2-6. Vezi și Ibidem, Omul politic…, p.783-793. 19 Vezi Dreptatea, numerele din 1894-1895 și suplimentul Foaie de Duminică din anii 1894-1895. 20 Vezi Dreptatea, numerele: 6, 11, 17, 41, 49, 67, 68, 75, 111, 121, 125, 129 ș din 1894 și numerele: 12, 14,15,
30, 31, 34, 40, 50 și 54 din 1895. 21 Dreptatea, nr.128 din 1894, p.1.Ediție de dimineață.
20
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
cea dea a doua etapă ilustrată de cazurile particulare: sașii22, sârbii23, slovacii24 , rutenii25, și
românii26 prezentați cu doleațele lor nerezolvate ce dovedesc faptul administrația finanțelor
statului maghiar este coruptă, iar sistemul polițenesc maghiar domnește prin teroare. Cazul
românilor este cel mai frecvent tratat datorită naționalități lui Valeriu Braniște, ne atrage atenția
articolul Murul chinez în care este subliniată o problemă veche: lipsirea de libertate a presei.
Astfel voi reda următorul paragraf: “Instructiv de tot este murul chinez trasat între noi și frații
din România. În zilele trecute s-a retras deja debitul postal Vocilor latine, ceva mai înainte
Apelul Academiei etc. iar din sutele de ziare politice ale României, astăzi nu știm prin ce grație
numai unuia singur nu i s-a retras debitul postal, ziarul Timpul.”27
Al doilea obiectiv îl reprezintă: discreditarea culturi maghiare, el poate fi urmărit în
toate articolele sale în care ia în derâdere istoria maghiarilor28, scrierile belletristice ale
maghiarilor și reuniunile lor culturale, drept urmare el critică orice știre legată de cultura
maghiară, spre exemplu în articolul intitulat FMKE arată falsitatea asociație maghiare de
cultură EMKE29 ce își ia răspunderea de a satisface toate nevoile culturale ale naționalităților
din Transilvania și Banat. Drept argument voi reda următorul pasaj: “Cultură, civilizațiune,
sublime și sfinte ține ale muncii omenești ce joc infam se comite cu voi în serviciul celei mai
nemernice porniri de prostituție sufletească, de hoție morală !”30 Dar acesta este doar prima
etapă, următoarea etapă o reprezită promovarea asociațiilor culturale românești: ASTRA31 și
Liga culturală32, prin punerea lor în antiteză cu EMKE, el are drept finalitate instigarea la revoltă
contra autoritățiilor publice. Astfel în articolul Asociațiunea Transilvană întâlnim o astfel de
antiteză: “Acum când de toate părțile suntem înconjurați de filialele Kultur-egylet-ului, ce tind
a ne seduce poporul; când pe toate terenurile, din oficiu și pe cale socială, cultura noastră
națională este împiedicată și prigonită, nu ne este iertat a mai rămâne în păcătoasa nepăsare de
până acum. Unica instituție culturală mare este pentru noi Românii de sub Coroana Sfântului
Ștefan, Asociațiunea Transilvană.”33Așadar articolele lui Braniște erau uneori supărătoare
22 “Politica sașiilor” în Dreptatea, nr.187din 27 august/8 septembrie 1894, p.1. 23 „Noul minister sârbesc” în Dreptatea, nr.11 din 15/27 ianuarie 1894, p.1. 24 Guvernul și slovacii în Dreptatea, nr.17 din 22/3 februarie 1894, p.1. 25 “Adunarea rutenilor” în Dreptatea, nr.62 di 1894, p.1. 26 “Murul chinez” în Dreptatea, nr.179 din 18/30 august 1894, p.1. 27 Murul chinez” în Dreptatea, nr.179 din 18/30 august 1894, p.1. 28 Dreptatea, din anul: 1894 numere148, 156, 158, 160, 165, 167, 169, 207, 240-și din 1895 numerele: 17, 18,
23, 31. 29 Asociația culturală a maghiarilor din Ardeal. 30 Dreptatea, nr.207 din 23 septembrie/5 octombrie 1894, p.1. 31 Asociația pentru dezvoltare culturală a românilor din Transilvania. 32 Liga pentru dezvoltarea culturală a românilor din regat. 33 Dreptatea, nr.177 din 14/26 august 1894, p.1.
21
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
pentru conducerea de la Budapesta, dar erau ele revoluționare în concepția contemporanilor lui
Valeriu Braniște? sau reprezentau doar o metodă de a recruta noi abonații.34
Concluzii:
Acțiunea intentată împotriva lui Valeriu Braniște scoate la lumină fragilitatea sistemului juridic
maghiar. Prin legii de presă ce promit libertatea deplină “cuvântului”, autorii legi întind
capcane jurnaliștilor. Braniște a încălcat întra-adevăr legislați de presă maghiară prin: apelul la
revoltă împotriva administrației și constituției imperiului austro-ungar. Dar cealaltă parte de
vină o poartă cei cel îl judecă pe Braniște, ei nu au o pregătire juridică serioasă, neputând să
încadreze delictul de presă într-o singură categorie ei interpretează legea. De acea ei oscilează
la proces de la delictul „agitațiune între naționalității” la cel de denigrare a administrației
teritoriale și de la acesta la revoltă contra constituției țării.
Valeriu Braniște jurnalist sau revolutionar ?
1.1 Artistul Braniște la locul său de muncă
Dacă mai sus am văzut faptul că articolele lui Valeriu Braniște erau în contradicție cu
legislația de presă ungară, în acest sub capitol vom analiza calitativ articolele lui Braniște din
ziarul Dreptatatea începând cu anul 189. Și vom vedea dacă din punct de vedere al epocii
vizate, ele aparțin unui journalist sau a unui revolutionar. Mai întâi voi comenta doua articole
ale sale, unul redactat într-o manieră moderat și altul într-una agresivă, pentru a vedea stilul
folosit de Valeriu Braniște în ambele cazuri. Să luam de pildă articolul intitulat: “De Paști” în
care pornind de la sărbătorea creștină, el face o comparație cu situația românilor care nu își pot
exprima opinile politice: “Cauza noastră este poreclită de cauză nedreaptă, reprezentanți ei sunt
aruncații în temnițe, iar cauza e răstignită. Am ajuns pe calea Golgothei, dar tocmai precum
Golgota creștinismului a fost începutul învingerii principiilor divine, tocmai așa fi-va și
Golgotha noastră începutul învingerii cauzei noastre. Cauza va fi răstignită, dar din răstignire
va învia „cu moartea pre moarte călcând” și întregului neam, întregii țări „viață dăruindu-le”35.”
Din acest articol vedem faptul că Valeriu Braniște convertește orice subiect în cauză națională,
cea ce este tipic pentru un jurnalist din epoca contemporană dedicat unei cauze, totodată
Braniște folosește în acest articol un ton moderat de exprimare, neindicând direct adversarul
34 La finalul anului 1895 ziarul Dreptatea avea 1900 de abonații. Vezi Gheorghe Iancu, Omul politic... p.74. 35 Dreptatea, nr.86 din 17/29 aprilie 1894, p.1.
22
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
care ia prigonit pe românii, unele dintre articole sale fiind mai temperate ca urmare a
evenimentelor dezbătute și a stări de spirit în care se găsea Braniște.
Astfel se explică acest articol scris pe un ton coleric denumit: “Să ne pregătim !”, în
acest articol Braniște îi chemă pe cititorii săi la procesul Memorandumului pentru a împiedica
o nedreptate făcută românilor. Maniera în care este redactat duce la concluzia că avem de a face
cu un răzvrătit social ce profită de orice eveniment pentru a înfăptui o revoluție, nu este însă
așa. Valeriu Braniște dorește doar să se facă dreptate românilor ;i profită de aceste eveniment
pentru a grăbi acest proces. Drept dovadă redau următorul paragraf extras din articolul de mai
sus: “Trebuie deci cu vreme să ne pregătim, ca politica de surprindere a guvernului să nu-și
ajungă scopul, iar noi să ne afirmăm și să manifestăm la acel monstrous-proces așa, precum
cauza noastră și cauza libertății o pretinde. Să prefacem sala de petractare în parlament și să
dăm ocaziune lumii civilizate să judece nepreocupată asupra luptei naționale și politice care se
încinge la noi.”36 Acest pargraf redactat într-o manieră agresivă nu este însă: unul inovator,
revoluționar.Prin acest paragraf Braniște se apropie mult de acea categorie de jurnaliștii ce
militau pentru echilbru între etnii37, alimentând cu concepte juridice sau istorice morala
cititorilor lor. Dovadă în acest sens sunt următorii jurnaliști românii, care au fost condamnații
la închisoare din același motiv: “agitațiune între popoare” fiind anchetații chiar înainte de
Braniște. Astfel în perioada 1884-1894 au fost anchetații următorii jurnaliști românii: George
Barițiu redactor al ziarului Observatorul, Cornel Pop- Păcuraru redactor responsabil al ziarului
Tribuna și Ioan Slavici ca autor al articolului incriminat, Aurel Mureșianu redactor responsabil
al ziarului Gazeta Transilvanieiși Ștefan Bobancu autor al articolului incriminat, Ștefan Albu
autor a unor articole din revista Rumänische Revue, Septimiu Albini redactor responsabil al
Tribunei, Valeriu Barcianu autor al unor articole din Luminătorul, Andreiu Bălăteș38 redactor
responsabil a ziarului Tribuna, Ioan Rusu Șireanu și Alexandru Doredea redactorii ai ziarului
Tribuna, George Moldovanu Foia Poporului, Cornel Scurtu redactor al ziarului Tribuna.39
Pe de altă parte jurnaliștii maghiari beneficiau de un tratament preferențial, chiar dacă
de multe ori tulburau liniștea celorlalte etnii din Transilvania, ei erau iertații de multe ori,
potrivit lui Daniel Roth: “ Demult exista în Ardeal libertatea presei pentru Maghiari pe când
Șașii au rămași supuși cele mai rușinoase cenzuri. Cine a împiedicat presa maghiară să insulte
36 Dreptatea, nr.66 din 23 martie/4 aprilie 1894, p.1. 37 Vezi Teodor V, Păcățean, Cartea de aur, vol.VIII, Sibiu, Editura Tipografiei Arhidiecezane, 1915. P.687-688. 38 Cosma-junior, Istoria Presei….p.95. 39 Eugen Brote Chestiunea românească, București 1895 Editura voința națională, 1895, p. 414 -445.
23
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
națiunea săsească în chipul cel mai revoltător, să o batjocorească și să agite națiunea Română
contra ei? Iar nouă nu nea fost permis nici măcar să ne apărăm. Cenzorii ziarelor ungureștii sunt
unguri iar la Sibiu tot un ungur de naționalitate și unitar de confesiune un subaltern al guvernului
regal ține foarfeca cenzurii, pe când în Brașov este cenzor un fanatic preot catolic, tot ungur de
naționalitate, peste ziarele germane ale națiunii noastre evanghelice. Și cu toate acestea Sași și
Maghiari sunt egali îndreptății și legea în vigoare despre cenzură este aceeaș și pentru Maghiari
și pentru Sași”40 Precum vedem din acest pasaj, ziariștii maghiari aveau un statut special față
de celelalte naționalității, cometau și ei evemnitele politice în termini duri da erau rar
pedepsiții41.
Pentru a arăta faptul că Valeriu Baniște nu este un revolutionar îndevenire prin articole
sale, ci se încadrează în spiritul jurnalistic național care a dominat secolele XIX și XX42 voi
reda două cazuri de ziarștii care cometau în tremeni duri conducerea austro-ungară. Primul caz
este reprezentat de Gheorge Moldovanu redactorul ziarului Foaia Poporului care își expune
direct nemulțumirile în ziarul său față de conducerea de la Budapesta, descrindu-i ca fiind
cei:”Care prigonesc aspru pe fiii poporului roman, îi trag înaintea judecătoriilor, îi aruncă în
fundul temnițelor murdare și mucegăite, de unde să nu mai poată ieși și răsuna vocea lor.”43.
După cum vedem în acest caz avem de a face cu un jurnalist curajos, martir al cauzei naționale,
dar avem și mulți alți de a dreptul revoluționari.
Un astfel de caz îl reprezintă Ștefan Bobanucu care a redacat în Gazeta Tranisilavaniei
din Brașov, un articol ofensator: “În trufia lor (Maghiarii) ameniță cu cutropirea și pe Român
cași pe Sas și pe Sîrb cași pe Slovac dacă nu intră în „marea națiune” și dacă nu se adapă din
cultura lor a (Maghiarilor). Aici își află explicarea….. și persecuția, împilarea și schinguirea
Românului și a Sasului ca și a Sârbului și a Slovacului. Naționalitățile nemaghiare muncesc zi
și noapte, îndură chinuri și suferințe, se zbuciumă și asudă, duce lipsuri și luptând cu
nenumărate neajunsuri, pentru ca cei de la putere să trăească splendid. Pentru-ca adversarii
noștri să-și asigure această posițiune……. Exploatând pe Ne-maghiari, terorizează, persecută,
înegresc și ca-lumniează pe cei care nu au venit de la poalele Altaior….. ”44. Iată deci ce fel de
40Daniel Roth, Despre uniune, Sibiu, 1895, p.54, vezi și E. Boșca, Lupta presei…. , p.15 41 Cosma-junior, Istoria Presei….p.2-5. 42 Serge Berestein, Pierre Milza, Istoria Europei, Naţionalismele şi Concertul european Secolul XIX (1815-1919), vol. IV, Iași, Editura Institului European, p.120-121. 43 Ibidem, Chestiunea… p. 441. 44 Ibidem, Chestiunea… p. 419.
24
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
concepet îi preocupau pe jurnaliști bănățeni care trăiau în secolul națiunilor45, așa se explică și
de ce articolel lui Valeriu Braniște din Dreptatea imită acelaș spirit revolutionar arătat în
paragraful de mai sus. Și pentru a vedea modul în care era perceput un ziarist în secolul XIX
voi reda cometariu lui Bogdan Petriceicu Hașdeu despre ce înseamnă să fi journalist: “A fi
ziarist este a fi acelaș om în cursul unei singure zile, căci cuvâtul ziar se trage din cuvântul zi.
Deîndată ce atrecut o noapte la mijloc ziaristul schimbă fața: cea ce eri a fost alb, devine negru;
da se preface în nu, marele Cuza se transformă în tiranul Cuza, ilustrul Cogălniceanu în
trădătorul Cogălniceanu…”46
Concluzie: Valeriu Braniște nu are articolele revoluționare, limbajul dinamic folosit în
unele articole se datorează în bună măsură spiritului național de care era dominat aproape orice
jurnalist din Banat, desele remarci negative despre maghiari se datorează surselor folosite de
acesta.
1.2 Senzaționalul și banalul la Valeriu Braniște: tematizarea articolelor din 1917-1919
Dintre subiectele dezbătute de Braniște în perioada de mai sus arătată, printre cel mai
interesante se numără revoluția bolșevică din Rusia în anul 1917 pe care Braniște o dezbate ca
fiind o întorsătură spectaculoasă a războiului mondial, pentru el e un subiect de senzație ce
trebuie numaidecât fructificat în folosul întăriri cauzei naționale românești. Valeriu Braniște
prezintă subiectul ca o scenetă de teatru structurată teri acte: Actul I începe cu revolta țărnimi
ruse, Actul al II cu renunțarea la tron a țarului, Actul al III începe cu decretarea alegerilor libere
decătre noul țar. Braniște însăși se vede regizorul ce pregătește decorul pentru cititori săi: “Actul
al treilea se începe cu o altă scenă agitată. Noul țar din mila lui Dumnezeu adresează un manifest
către popor, în care face pedantă urcarea sa pe tron de votul poporului, pronunțat de alegeri
generale, directe și libere. O muzică de tot nouă în Rusia. Un țar care voiește să domnească,
dacă va fi să domnească, numai din voința națională și nu din mila lui Dumnezeu.”47
Un ziarist trebuie să scrie în fiecare zi, iar când nu are subiecte de senzație trebuie să își
surprindă cititorii cu investigațile sale. Un astfel de caz îl reprezintă articolul intitulat
“Parlamentarismul compromitat al Austriei”, unde explică cauzele tulburărilor din parlamentul
maghiar. Ghidându-i pe cititori săi în explorarea istoriei partidelor din imperiu austro-ungar:
45 Ibidem, Istoria Europei…, p.119. 46 Bogdan Petriceicu Hajdeu, “Scrieri politice și morale” în Satyrul nr. din 3 aprilie 1866, p.2-3, vezi și Ibidem,
Lupta presei…., p.50. 47 Drapelul, an XVII, 29, din 11/24 martie 1917, p.2.
25
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
“Greșala nu este a prezentului ci a trecutului. În politica de guvernământ a Austriei nu există de
mult o idee lămurită dominantă și unitară. Arta de a guverna în Austria a fost o serie nesfârșită
de compromise cu siguraticele partide. Absolut altfel s-a guvernat în Boemia decît Galiția, și
altfel Tirolul decât Bucovina. Guvernul care oprima pe ruteni în Galiția îi protecționa în
Bucovina și nu admitea Boemia principul care se forța în Tirol și așa mai departe.”48 Articolul
aparent banal la origine, fiind vorba de chestiuni politice cunoscute, impresionează prin
ingeniozitatea alcătuiri sale, prin modul de prezentare al materialului cercetat și prin
deconstrucția pas cu pas a instituțiilor politice ce alcătuiau imperiul austro-ungar. Iată cum un
subiect aprent banal, dezbătut de mulți jurnaliști în epocă, devine intresant când este pus sub
investigație.
1.3 Dezbaterii politice și istorice din anul 1918
În articolul intitulat “Din legea de fier a necesităților evoluției” avem de a face cu o
dezbatere istorică, bine argumentată de Valeriu Braniște în ce privește marile evenimente
beligerante din Europa ce se apropie de sfârșit. Este vorba de sfârșitului primului război mondial
văzut de Braniște ca fiind cel care va reda libertate de auto-administrare celor mai neînsemnate
etnii din Europa. Astfel el dă numeroase exemple din istorie despre câștigarea independenței
statale, prin curente ideologice ce au circulat în epoca modernă. Un astfel de caz este reprezentat
de factorii care au dus la unificarea Italiei:„Când a pășit Mazzini cu programul pozitiv al
unităților italiene, toată lumea italiană l-a considerat de un fast incorigibil, lipsit de orice
sentiment pentru realitate. Un singur bărbat a fost care a priceput toată puterea de viață care
zace în acest vis: Metternich! Și dacă ar fi omenimea justă în aprecierea meritelor, ar trebui
italienii să înalțe o statuie de recunoștință cancelarului austriac, care prin reacția pe care a
provocat-o s-a binemeritat tot așa pentru unitate Italiei, ca și cei care au vărsat șiroaie sângelui
lor în multe răscoale, care păreau nefolositoare și sterile.”49.
După cum putem observa Braniște reformează subiectul de istorie prin legarea lui de
știrile ce vin de pe front, făcând referire indirectă la unirea tuturor românilor într-un singur stat
și îndreptând atenția cititorilor săi spre valorile promovate de cultura națională.
Articolul intitulat “Ne cheamă libertatea națională” este o dezbatere politică despre
Mare Unire a românilor de la Alba-Iulia, el este senzațional nu numai datorită marelui
48 Drapelul, an XVII, 19, din 16 februarie/ martie 1917, p.1-2. 49 Drapelul, nr. 57 din 26 mai/3 iunie 1918, p.1.
26
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
eveniment amintit ci și este astfel alcătuit pentru ai emoționa pe cititori săi:“Ne vom gândi la
noi, la urmașii noștri, la drepturile noastre, la libertatea noastră. Ne vom spune voința
nestrămutată, așa cum s-a oțelit aceasta în cursul veacurilor de grea cumpănă, vom spune la
auzul întregi lumi ca suntem și dorim să fim. Dar n-avem să ne gândim numai la noi. N-avem
să cădem în păcatele acelor de sub al căror jug scăpăm acum. Suntem datori în aceste zile mari
să ne gândim și la concetățenii noștri de altă limbă și lege care de aici înainte vor fi chemați să
împartă cu noi binele și răul.”50 Cu alte cuvinte acelaș Braniște care îi chema la luptă pe cititori
săi împotriva autoritaților austro-ungare, îi îndeamnă acum pe citiori săi să nu se răzbune pe
dușmani înfrăți de soartă, ci să le arte milă. Dar așa precum am arătat mai sus în sub capitolul
intitulat Valeriu Braniște jurnalist sau revoluționar, discursul unui jurnalist se pliază după
evenimentele care apar de la o zi la alta. Iar pentru a își păstra cititorii el pledează pentru pace
între naționalității. Pentru ca mai apoi să se răzbune pe dușmanii națiuni scriind articole dure la
adresa: maghiarilor, sașiilor și șvabilor, la adăpostul pseudonimelor Cronos și F.Cuntractor51.
1.3 Mesaje socio-culturale din anul 1919
După Marea Unire mesajele lui Valeriu Braniște sau schimbat el abordând tot mai teme
culturale, fiind preocupat de a fructifica roadele unității românilor în Banat, prin cultivarea
gustului cititorilor săi pentru teatru: “Banatul cea mai frumoasă grădină a României-mari
rămase pângărită culturalicește, în schimb deveni un cuib cald pentru colonizări și coloniști
șvabi, maghiari, ruteni, ș.a, încât o putem spune senini, că tot ce avem mai bun aicea, decât
aiurea, în artă, noi de noi neam câștigat, cum am știut și am putut. Cultura asta nu e însă destul
de dezvoltată și de înaltă, ca să putem zice că avem tot; ea trebuie treptat alimentată într-o școală
mai bună cu învățători mai buni: cum fură și vor fi trupele de artiști din vechiul regat, care de
aici înainte ne vor cerceta regulat.”52 Așadar articolul a părut ca urmare a existenței acelei
categorii de cititorii, care mai stau la îndoială, în ce privește colaborarea lor cu noua
administrație românească. Braniște crede că deficitele culturale al oricărui bănățean, trebuie să
aibă drept sursă cultura națională indiferent din ce regiune a României provine.
Mesajele lui Valeriu Braniște sau schimbat în 1919 el abordând tot mai mult subiecte sociale
sau culturale, fiind tot mai preocupat de prevenirea unui revizionism teritorial venit din partea
etniilor ce locuiesc alături de bănățeni. O astfel de temă o repezită, dorința sașiilor de a forma
50 Drapelul, nr.122, din 15/28 noiembrie 1918, p.2. 51 Vezi Drapelul anul 1919. 52Drapelul, nr.72 din 26 iulie 1919, p.1.
27
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
o enclavă53 în România. Braniște conchide că și șvabii din banat ar face la fel dacă ar avea
ocazia, trebuie deci prevenită orice fraternizare românească cu ideile lor, care ar duce la un
dezastru:„Noi suntem siguri. Că dacă mâine sa’r hotărî integritatea Banatului și alipirea lui la
România, Șvabii ca și conaționali lor, Sașii, mâine vor declara eventual pe calea cea mai scurtă
că și ei voiesc un Südmark ca să se poată alipi României Mari ca stat în alt stat. Iată de ce am
zis la început că Sașii și Șvabii după vremuri au rămas tot germani și consecvent firi lor
caracteristice și exclusiviste, irelevant unde sunt în Ardeal or Banat.”54
Prin acest articol Braniște transmite un mesaj social cititorilor săi din Banat: să fie
vigilenți și atașați cauzei naționale, pentru a nu fi manipulații de celate entnii ce locuiesc alături
de ei.
Concluzii
Pe baza studiilor efectuate am constat următoare aspecte: articole de presă ale lui
Valeriu Braniște erau sub incidența legislație de presă ungare, prezența articole sale în presa
din Banat are rolul de a arăta superioritatea elementului românesc atât în cultură cât și în
politică, temele sale sunt construite pe știrii externe sau interne la care se adaugă argumentele
istorice cu duble funcții: legătură logică între subiectele anterioare dezbătute și concluzii cu rol
moralizator. Braniște a fost un jurnalist radical, dar nu a fost nici cel mai radicali dintre radicali
și nici cel mai temperat dintre aceștia. Discursurile sale dure la adresa celorlalte naționalității
din Banat și Transilvania, se datorează încercări sale de a păstra prezența sentimentului național
în structurile administrativ-culturale ale Banatului.
53 O encavă este un teritoriu de mici dimensiuni, aflat în apropiereagraniței dintre două state, în interiorul unui dar
aparținând celuilalt, conform Dex. 09 2009. 54 Drapelul, nr.71 din 24 iulie 1919, p.1.
28
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
IMPORTANȚA STUDIERII LOGICII
Prof. Ilieș Marcela Elena
Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj
„O minte educată îți permite să susții un gând fără a-l accepta.” - Aristotel
Este sau nu logica o disciplină importantă? Care este rolul logicii în viața de zi cu zi?
Sunt doar câteva întrebări pe care și le pun tinerii în ziua de azi.
Logica este una dintre cele mai vechi ştiinţe. A fost inventată de către filosoful grec,
Aristotel. Aristotel a fost primul care a gândit însași gândirea, în mod explicit, și i-a descoperit
legile; pentru că logica este o gândire a gândirii. Ea a luat naştere şi s-a dezvoltat în cadrul
filosofiei care, în antichitate, îngloba totalitatea cunoştinţelor despre natură, societate, om,
gândire. Logica are o istorie îndelungată, cu unele perioade de dezvoltare intensă, fecundă şi cu
altele, fără idei şi contribuţii originale. În zilele noastre, logica a devenit o disciplină banală
care pune în dificultate elevii şi îi face să se întrebe care este rolul ei. Generațiile de astăzi nu
sunt dispuse să caute, să înțeleagă substraturile acestei discipline. Dacă nu văd o aplicabilite a
disciplinei în viața de zi cu zi, nu sunt interesați.
Pentru cei care încep studiul unei ştiinţe, este întotdeauna extrem de dificil, uneori chiar
imposibil, de propus o definiţie satisfăcătoare a disciplinei în cauză. Tradiţional, logica se ocupă
de studiul regulilor gândirii corecte, al formelor gândirii abstracte, adică al structurilor
raţionale, detaşate atât de conţinutul concret al obiectelor gândirii, cât şi de cel al gândurilor
29
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
subiectului cunoscător. Logica se ocupă cu gândirea noastră corectă, cu descoperirea legilor și
regulilor a căror respectare este o condiție necesară pentru atingerea adevărului. Adevăr la care
noi tindem să ajungem. Iar adevărul, nu este altceva decât o ancorare în gandire și realitate.
Logica este o disciplină îndrumătoare. Trebuie spus din start că nu este o știință, nu poate fi
știință! Ea este disciplină călăuzitoare a altor științe, deci dacă vom vorbi în termeni logici, ea
este un gen și nu o specie printre specii. De la logică a pornit știința. Altfel nu s-a putut! Orice
invenție, gândire, inovație, maximă sau cugetare s-a facut numai și numai cu ajutorul logicii.
Sămânța de idee care a rodit în mintea omului a continuat printr-un raționament logic.
Această disciplină este atât de veche, încât putem spune că îi găsim geneza odată cu
apariția oamenilor. Evoluția logicii, într-un mod categoric și vizibil, începe odată cu
Antichitatea. Logica te învață sa pui întrebările corecte pentru a afla adevărul! Este necesar să
învățăm să fim clari în argumentare. Logica este cea care ne ajută să fim clari în argumentare.
Prin urmare, este necesar să învățăm și să studiem logica.
30
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
IMPORTANȚA UTILIZĂRII METODEI JOCULUI DIDACTIC
ÎN ORELE DE LIMBĂ FRANCEZĂ
Prof. Duţă Ionela-Alina
Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj
„Joaca este începutul cunoaşterii. „
George Dorsey
Jocul didactic este o metodă activ-
participativă care îmbină armonios elementul
instructiv cu elementul distractiv, asigurând o unitate
deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc.
Această îmbinare a elementului instructiv-
educativ cu cel distractiv face ca pe parcursul
desfășurării sale, copiii să trăiasca stări afective
complexe care declanșează, stimulează, participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și
contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale personalității celor antrenaţi în joc.
Jocul didactic este o metodă de învățare bazată pe acțiunea simulată. Acesta combină
elementele distractive și recreative cu cele instructive și educative, fiecare din ele având un
procentaj mai mic sau mai mare în funcție de vârsta, de nivelul de limbă și de obiectivul didactic
urmărit la ora de franceză. Orice creare de mesaj, oral sau scris, într-o limbă străină, comportă
o doză de stres. Stresul este mai acut la elevii care sunt emotivi. Elevul se simte pus în pericol
atunci când trebuie să se exprime în fața clasei. Jocul oferă acestuia șansa de a-și controla
neliniștea. El generează o plăcere în care elevul își poate uita temerile. Profesorul de limbă
franceză urmărește să implice toți elevii în activitate. Pentru ca elevul să se simtă în largul său,
trebuie să i se dea posibilitatea să își exerseze talentele, să se exprime natural. Trebuie să i se
dea ocazia să își testeze competențele lingvistice, să descopere cheia unei comunicări reușite în
limba pe care o abordează. Jocul oferă această experiență.
Întotdeauna, profesorul trebuie să aibă reguli clare în cadrul jocului și să le pretindă
participanților să se respecte și să se asculte reciproc. În plus, trebuie să țină cont de nivelul
elevilor, de cunoștințele lor lingvistice.
31
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Exemple de jocuri:
Lămâie-lămâie « Citron-citron »
Participanții sunt asezați în cerc. Animatorul jocului rămâne în picioare, în mijloc, și
spune două prenume a două persoane prezente. Persoanele desemnate trebuie să își schimbe
locul în timp ce animatorul încearcă să ocupe unul dintre cele doua scaune. Persoana care se
regăsește fără scaun va rămâne în centrul cercului și va reîncepe jocul.
In locul prenumelui se poate juca și cu un lexic specific, de exemplu : fiecare alege o
parte a corpului, un aliment, o băutură, etc. Aceste două forme de joc prezintă avantajul de a
impune participanților schimbarea de locuri și, în consecință, și a partenerilor. Acest mod de a
proceda se poate aplica de asemenea și la alte jocuri didactice.
Domino-ul “Le domino”
Timp de cinci minute, fiecare elev pune întrebări vecinului din stânga, despre viața,
pasiunile, preferințele acestuia, etc,… Apoi, cel care tocmai a întrebat, răspunde întrebărilor
vecinului său din dreapta, cu referire la aceleași subiecte. Când toată lumea a răspuns la
întrebări, fiecare îi prezintă grupului, vecinul din stânga sa. Atenție să nu se dezvăluie grupului
decât ceea ce celălalt dorește să se împărtășească despre el.
Avantajul acestei formule de joc este că, mult mai ușor vorbești despre altul decăt despre
tine însuți.
Metoda 6-3-5 stimulează deopotrivă creativitatea elevilor. Profesorul propune atenției
elevilor un subiect care necesită analiză și soluții. Acesta poate fi inspirat de o tematică studiată,
de un fapt divers sau o situație recent întâmplată. Elevii, împărțiți în grupuri de câte 6 persoane,
propun individual, în scris, pe o foaie de hârtie, câte 3 idei într-o limită de timp de 5 minute. La
finalul celor 5 minute, fiecare elev pasează vecinului din dreapta foaia cu propunerile personale
și preia foaia cu soluțiile colegului din stânga sa pe care va trebui s-o completeze, s-o modifice.
Procedura se repetă de 5 ori până ce toți membrii grupului sunt familiarizați cu ideile celorlalți
colegi. La sfârșitul orei propunerile sunt sintetizate, analizate și se aleg cele mai bune soluții.
Este inutil de precizat că se obțin o multitudine de idei creative, pline de imaginație.
Caut pe cineva căruia îi place… « Je cherche quelqu’un qui aime »
Toată lumea este așezată în cerc. Un scaun gol e plasat între doi elevi. Cel care este la
stânga scaunului spune : « Caut pe cineva căruia îi place… » sau « Caut pe cineva căruia nu-i
place… », și continuă fraza cu ceva ce vede sau știe despre o anumita persoana din cerc.
Persoana din grup care realizează că este vorba despre ea, se ridică și se asează pe scaunul
eliberat între timp de celălalt elev. Cel care se află în stânga noului scaun liber spune la răndul
32
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
său « Caut…». Dacă persoana respectivă nu se ridică de pe scaunul său pentru a veni pe scaunul
liber, cel care a făcut enunțul construiește unul nou. Dacă se ridică mai multe persoane, prima
care se manifestă va ocupa acel scaun gol.
Marele joc al verbelor
-constă în confecţionarea unor cartonaşe pe care sunt trecute verbe la modul infinitiv, a
unui cub /zar pe laturile căruia sunt trecute pronumele personale (je, tu, il, nous, vous, ils) şi a
unui alt cub/zar pe laturile căruia sunt trecute timpurile verbale (prezent, perfect compus,
imperfect, mai mult ca perfect, viitor simplu, viitor apropiat). Elevii sunt împărţiţi în grupe şi
fiecare grup va avea un nume. Câte un reprezentant al fiecărui grup vine la masa de joc, aruncă
cele două zaruri, trage un caronaş şi construieşte o frază cu verbul respectiv, la timpul si
persoana indicate pe cuburi. Celelalte grupe vizează răspunsul ca fiind corect sau incorect, iar
echipa va primi un punct în cazul unui răspuns corect.Va câştiga echipa care va atinge 10
puncte.
Obiectivul principal al jocului de rol este cel de a impune elevilor exersarea comunicării
în situații diverse și să le îmbunătățească nivelul de limbă la care se află. Este evident însă că
nu se poate învăța totul prin joc. Acesta trebuie să reprezinte o ocazie de a pune în practică, într-
un mod cât mai agreabil de către elev, ceea ce el a învățat într-un alt context.
Invăţarea care implică jocul devine plăcută şi atrăgătoare, se face într-o atmosferă de
bună dispoziţie şi destindere. Jocul didactic este o metodă de învăţare în care predomină
acţiunea didactică simulată. Această metodă dinamizează activitatea didactică prin intermediul
motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului activităţii de predare-învăţare-evaluare.
Bibliografie:
RIGAUD, Jacques, Jeux et rêves, în La culture pour vivre, Gallimard, « L`air du temps », 1975.
CURTA, Adina, Du jeu aux activités ludiques, Aeternitas, Alba-Iulia, 2006.
HAYDEE, Silva, Le jeu en classe de langue, CLE International, Paris, 2008.
Bonjour de France-Apprendre le français par les jeux
- www.bonjourdefrance.com/index/indexjeu.htm
33
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
TEACHING GROWTH MINDSET
Prof. Cnejevici Dana
Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj
An idea that is beginning to gain a lot of favour in educational circles at the moment is
the notion of fixed versus growth mindsets, and how they might relate to students and learning.
It has been considered by educators as a tool to explore our knowledge of student achievement.
Based on the work of Stanford University psychologist, Carol Dweck, the idea of mindset is
related to our understanding of where ability comes from.
Let us imagine that our new class was full of students who would:
1. Be willing to try new things
2. Stick with hard tasks and not give up
3. Push themselves to do their best work
4. Believe in themselves and their own ability to learn
34
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
The good thing is that there are traits that we can help develop in our students by teaching
them about how their brains work.
Many students enter our classrooms believing they’re either smart or not smart, good at
reading or math, or not good in those areas. This belief that our basic qualities like intelligence
and talents can’t be changed is called a fixed mindset. Often our students figure: Why bother
trying at something that’s hard for me? I’m not naturally good at it.
Our students may not realize that their brains have the ability to change and grow through
their experiences. Students need us to teach them that the human brain is like a muscle that can
be trained through repetition and practice. When students realize this, they develop a growth
mindset: the belief that abilities can be developed through commitment and hard work.
And once they have a growth mindset, they can learn anything.
Because a growth mindset is a critical element of success in school, I recommend teaching
about it from the very first day. Here are some ways to do that:
1. As you teach classroom routines, explain how they are designed to benefit
students’ brains.
For example, when you teach students how to do collaborative learning activities, tell
them that talking about what they’ve learned helps them own and process the information better,
and grows more dendrites.
2. When students don’t follow the procedures you’ve taught, respond in casual ways that
help them rebound.
Make it your goal to respond to students’ mistakes with patience and nonchalance.
Remind students: Each time you practice this routine, your brain is getting stronger, and it will
be easier for you to do it the next time. When kids forget what to do, let your tone and facial
expression communicate: Mistakes don’t upset me. We can fix this.
3. Get student input on creating helpful classroom displays that reinforce learning.
You don’t have to start the school year with a perfectly decorated classroom–leave space
for students to create and suggest displays! During the first few weeks of school, find out what
students would like to have as a reference in the classroom to help them maintain a growth
mindset and take ownership of their learning.Maybe they’d like to display some of their
reflections about or strategies for learning to help other students in the class...
35
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
4. Use specific feedback and helpful vocabulary that guides students to identify how they
achieved success.
We give tons of positive feedback and praise as students first start learning the
expectations for the new grade level, but we don’t always point out the character traits students
demonstrated in order to experience that success. Integrate growth mindset vocabulary into your
daily routines, and continually point out when students demonstrate those qualities. You might
say, “This was hard for you, but you persevered, and now you’ve almost got it!”
5. Model growth mindset so kids can see it in action.
Show students how to respond constructively to setbacks and failures. Let kids see how
you brainstorm solutions and different strategies to try when a piece of technology doesn’t
work, or when you can’t find something you need. Allow students see that you are willing to
learn and try new things, even when they are hard for you, and be honest when you try things
in the classroom that are out of your comfort zone.
Bibliografie
Making a Splash: A Growth Mindset Children’s Book by Carol E. Reiley
http://www.coolcatteacher.com/photos/teaching-growth-mindset/
https://www.edutopia.org/discussion/developing-growth-mindset-teachers-and-staff
36
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
ELEVUL BRĂNIȘTEAN - VIITORUL ANTREPRENOR DE SUCCES
DIN ZONA RURALĂ
prof. Cut-Lupulescu Flavia-Lorena
prof. Borlovan Ioan-Constantin
Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj
„Lucrurile mărețe se obțin încet.
Dar nu obții nimic dacă stai pe loc.”
Hilary Hinton “Zig” Ziglar
Antreprenoriatul reprezintă o activitate care necesită implicarea unor persoane orientate
spre calitate, responsabilitate, muncă și inovație. Antreprenoriatul pregătește continuu elevii
pentru a face față într-o societate din ce în ce mai variabilă din punct de vedere economic și a
migrației de pe piața muncii, care poate progresa doar cu persoane educate, curioase, îndrăznețe
și profesioniste. Antreprenoriatul, ca și disciplină de studiu, este relativ recentă în România, dar
foarte importantă pentru dezvoltarea economică a societății, necesitând o permanentă
documentare, evoluție și analiză, toate acestea în contextul realităților din zilele noastre.
În zona rurală din România trăiește aproximativ 45% din populația țării, iar ca și
suprafață acesta reprezintă 87% din suprafața totală. Deși declinul demografic al zonei rurale
este destul de evident, oportunitățile pe care le oferă acest spațiu sunt foarte mari, în special
pentru generațiile viitoare. În acest context, încurajarea elevilor pentru a valorifica potențialul
zonei rurale, ar trebui să reprezinte un demers al activității didactice. Necesitatea încurajării
spiritului antreprenorial al elevilor, în special al celor din zona rurală, derivă din faptul că acesta
reprezintă un factor major de creștere economică, de ocupare a forței de muncă și de integrare
socială. Promovarea și dezvoltarea antreprenoriatului reprezintă o soluție la problemele
economice și sociale existente în zona rurală, precum și o modalitate de relansare a creșterii
economice din această zonă.
În actualul context economic și social, sistemul de învățământ românesc, îi oferă
elevului brăniștean oportunitatea de a deveni un foarte bun antreprenor, responsabil, inovativ,
echilibrat, dar mai ales bine informat. La baza formării culturii sale antreprenoriale stau
disciplinele de cultură generală pe care el le studiază pe parcursul anilor școlari, dar mai ales
37
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
modulele de specialitate care-i conferă competențele profesionale și abilitățile unui antreprenor
de succes.
Etapizat, elevul brăniștean acumulează informații prețioase în domeniul comunicării,
științelor exacte, economiei, științelor socio-umane, financiar-contabil și de specialitate
(Finanțarea afacerii, Marketingul afacerii, Organizarea resurselor umane, Planificarea
operațională, etc), care-l vor ajuta foarte mult la începutul activității în domeniul
antreprenoriatului. De asemenea activitatea desfășurată de elevul brăniștean în cadrul firmelor
de exercițiu, vine să desăvârșească formarea sa ca viitor antreprenor de succes.
Având formate toate aceste competențe profesionale și abilitățile specifice unui posibil
antreprenor, zona rurală vine în întâmpinarea elevului brăniștean cu cea de-a doua componentă
esențială în reușita lui și anume, potențialul de dezvoltare pe care îl oferă. Studiile relevă faptul
că orice antreprenor de succes este rodul formării sale în acest domeniu, mai mult decât
trasăturile sale înnăscute. Totuși, cultura antreprenorială în zona rurală este influențată de
anumite norme de grup, tradiții, principii si valori, modalități de gândire, etc. Abilitățile
obligatorii ale unui antreprenor de succes din zona rurală trebuie să fie angajamentul și
hotărârea în a face sacrificii de timp și bani pentru a demara afacerea, sesizarea oportunităților
care există în această zonă și pe care el trebuie să le exploateze intens, creativitatea și inovarea,
fără de care dezvoltarea oricărei activități economice nu s-ar putea realiza. De asemenea,
antreprenorul rural trebuie să fie și un lider autentic, care știe să își asume riscuri și care își
asumă atingerea obiectivelor fixate.
Zona rurală, pe lânga potențialul agricol, dispune și de un uriaș potențial de finanțare a
activităților oricărui antreprenor care doreste să inițieze și sa dezvolte o afacere în aceasta zonă.
Astfel că începând cu anul 2002 au existat diferite programe destinate dezvoltării acestei zone.
Primul program de finanțare din perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană a
fost Programul SAPARD (Special Accesssion Programme for Agriculture and Rural
Development), finalizat în 2009. Următorul program de finanțare destinat agriculturii și
dezvoltării rurale din România, în calitate de membră a Uniunii Europene, a fost Programul
Național pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013, finalizat în anul 2015, reprezentând cel mai de
succes program de dezvoltare rurală existent în România, pâna la acea dată, prin intermediul
căruia au fost finanțate proiecte de investiții importante, atât pentru mediul privat cât si pentru
Autoritățile Publice Locale, care au contribuit la o dezvoltare accelerată a acestei zone. Calitatea
vieții și nivelul de trai din zona rurală au cunoscut o creștere considerabilă în perioada
menționată, deși acest program a ajuns la un grad de absorbție de doar 90%, la sfârșitul anului
38
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
2015. Actualul Program Național de Dezvoltare Rurală 201-2020 se aliniază Strategiei Europa
2020 și Politicii Agricole Comune, prin stimularea competitivității agriculturii, dezvoltarea
durabilă a resurselor naturale și favorizarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate a comunităților
rurale prin sprijinirea economiilor locale, crearea și menținerea locurilor de muncă. Acest
program de dezvoltare vine să definitiveze dezvoltarea și revigorarea satului românesc prin
varietatea domeniilor de finanțare propuse, din care elevul brăniștean, viitor antreprenor poate
să aleagă. Pornind de la instalarea ca tânăr fermier în familia sa, înființarea de plantații pomicole
sau legumicole și terminând cu înființarea de activități neagricole sau de procesare a materiei
prime, măsurile propuse în actualul program sunt menite să stimuleze antreprenoriatul în zona
rurală.
Desigur că Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 nu reprezintă singura
formă de sprijin a viitorului antreprenor din zona rurală. Programele de finanțare naționale
destinate înființării de Start Up-uri reprezintă de asemenea o altă metoda de dezvoltare a unei
afaceri, programe derulate de Guvernul României prin Agenția pentru Implementarea
Proiectelor și Programelor pentru IMM-uri aflat în subordinea Ministerului pentru Mediul de
Afaceri, Comerț și Antreprenoriat.
39
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
TRADIȚII CULINARE MOLDOVENEȘTI
prof. Paulescu Gabriela
Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj
Moldova este recunoscută pe plan internaţional prin vinurile sale calitative şi gustoase,
anume vinurile, vestitele beciuri şi fabricile de vinuri servesc drept obiective turistice de bază
pentru majoritatea turiştilor şi oaspeţilor Moldovei.
Moldova este ţinutul marilor posibilităţi naturale, al oilor multe, al podgoriilor uriaşe,
al lanurilor de grâu şi secară, al ogoarelor şi livezilor pline de roade. Cum e şi firesc, din aceste
bogăţii s-a născut întreaga bucătărie moldovenească- o bucătărie cu tradiţii străvechi şi obiceiuri
inconfundabile. Aici este ţara alivencilor (preparat
culinar din făină de porumb amestecată cu lapte
acru, ouă, și copt în cuptor cu unt sau cu smântână), a
placintelor „poale-n brâu” a parjoalelor şi a celor
mai faimoase borşuri. Şi asta pentru că moldovenii sunt, în
general, oamenii gospodari –prin gospodar însemnând să aibă păpuşoi în hambar, făină şi
slănină în pod şi credinţă în Dumnezeu, căci în rest, natura le-a înzestrat ogrăzile cu de toate:
păsări, vite, porci, legume şi fructe din beşlug. Ca pe nicăieri, numai aici gospodinele gătesc
ciorbe de potroace aromate cu leuştean, sarmale
moldoveneşti şi nişte pârjoale să te lingi pe degete. Toamna
fac povirlă din perjele (prunele) coapte şi brumate, numai
bune de mâncat, iar vara, din vişine fierte-chisaliţă. Dintre
produsele lactate preferate în Moldova sunt laptele şi
brânza. Mămăliga este servită cu jumări, fripturi, brânză, smântână, cum ii place gospodarului
să mănânce. În ziua tăieri porcului moldovenii fac o tochitură cu mămăliguţă mai vârtoasă, o
toarnă pe un fund de lemn, alături de o strachină de curechi (varză) acru, scăldat în moare,
dreasă cu ardei iute.
Dintre bucatele care fac deliciul sărbătorilor de iarnă
face parte şi plăcinta cu cighir (fel de mâncare preparat din
măruntaie -de porc, de miel etc.- tocate și înfășurate în prapur;
drob) sau carnaţi din carne tocată cu securea, care se ţin la
zvântat în cămară alături de oalele cu lapte prins.
40
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
La fel chişca, un cârnat de porc făcut din intestinul
gros, umplut cu tocătură de carne, ceapă, orez sau crupe (boabe
de porumb, de orez etc. măcinate mare, folosite la prepararea
unor mâncăruri). În trecut, friptura şi borşul de găină se vedeau
rar pe masa ţăranului din Moldova, mai ales a celui sărac.
Ţăranii işi luau traista la spinare, în care-şi puneau mămăliga, brânza, slănina, o ceapă şi,
eventual ouă preparate vârtos sau scrob şi plecau la câmp.
Nici o sărbătoare tradiţională nu se petrece fără sarmale, răcituri sau tăiţei cu carne de
pasăre. Masa de sărbătoare în Moldova este cu gust împodobită cu bucate delicioase făcute din
făină de grâu: învărtite, plăcinte, sarailii cu fructe şi altele. Pregătirile pentru hramuri se fac de
obicei cu o săptămână înainte. Se taie păsări, se coc pâinea de casă şi cozonacii în cuptorul de
pământ, folosind drept combustibil hripca (cozile rezultate de la curăţatul viei).
Bucătăria din Moldova se caracterizează prin mâncăruri fine, rafinate şi gustoase. La
prepararea mâncărurilor se foloseşte în special carnea de pasăre şi pestele, dar şi carnea de porc,
vaca, vânatul precum şi legumele, laptele ouăle şi brânzeturile. Ciorbele se acresc cu borş, se
îmbunătăţesc cu smîntînă şi ouă. Mîncărurile sunt mai dietetice, se realizează fără rantajuri
prăjite, cu ceapă înăbuşită şi faină dizolvată în apă. Sosurile sunt albe dar şi colorate cu pastă
de bulion şi boia de ardei. Bucătăria specific moldovenească nu este foarte bogată în
condimente, se foloseşte mărarul, pătrunjelul, cimbrul, ardei iute,usturoi, leuştean, s.a.
Bucătăria moldovenească a influenţat mult bucătăriile tradiţionale ale altor popoare de
pe teritoriul ei, şi în acelaşi timp s-a completat cu elemente din cea ucraineană, bulgară,
gagauză, rusă, iar în secolele trecute din bucătăriile grecească si turcească.
Tradiţionale pentru bucătăria autohtonă sunt bucatele pregătite din cele mai variate
legume: roșii, ardei, vinete, varză albă, fasole, ceapă, usturoi, praz etc. Legumele sunt folosite
la pregătirea salatelor și sosurilor, ele sunt coapte, înăbușite, murate, sărate sau marinate,
obținându-se astfel adevarate opere de artă culinară. Un colorit specific redă bucătăriei
tradiționale o diversitate mare de bucate din porumb și făina de porumb: crupe, copturi, supe,
fulgi, băuturi nealcoolice, etc. Mai cunoscută este mamaligă – un terci din faină de porumb cu
gust fin si delicios. Mamaligă este servita cu jumări, fripturi, brânză, smântîna etc.
În bucătăria moldovenească un rol aparte le revine produselor din carne, în special la
pregatirea bucatelor calde, dar si aperitivelor. Este populară zama de pui, borș, tocană, friptura
și costiță din carne de porc, mici din carne de vită. Multe bucate din carne și pește sunt preparate
la grătar deasupra cărbunelui de lemn încins. Produsele astfel pregătite sunt de obicei anterior
41
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
marinate. Nici o sărbătoare tradiţională nu se petrece fără sărmale, răcituri, tăieţei cu carne de
pasăre etc. Renumitele sarmale moldovenești sunt fine si
delicate, ele se obțin din carne tocată, sunt sarmale mici,
cate 8-10 sarmale mici înfășurate toate într-o foaie de
varză. Masa de sărbătoare în Moldova este cu gust
impodobită cu bucate delicioase din făină de grîu:
prajitei, copturi, invartite, cozonac moldovenesc,
pasca moldoveneasca, poale'n brau, placinte cu dovleac. cu branza, cu mere, cu varza, etc.In
diferite zone ale Moldovei predomina bucataria locala: in zonele de est ucrainenii prefera
renumitele borsuri, la sud bulgarii va pot servi cu un sos traditional – mangea din pui, iar
gagauzii – cu sorpa, o supa din carne de berbec, pregatită cu multe mirodenii, în comunitățile
de ruși sunt populare pelmeni – un soi de coltunași cu carne, etc.
Datorită condiţiilor favorabile de care dispune, a frumuseţii locurilor, purităţii aerului,
apelor, zonelor montane din judeţele Bacău, Neamţ şi Suceava, precum şi a inestimabilului
patrimoniu cultural şi religios, regiunea Moldovei deţine un potenţial turistic relativ ridicat, care
poate fi comparat cu alte zone truistice renumite din ţară şi din străinătate. Alături de pitorescul
regiunii, ospitalitatea, tradiţiile populare, obiceiurile, specificul gastronomiei, tradiţionalele
degustări de vinuri din podgoriile Cotnari şi Huşi reprezintă factori importanţi pentru atragerea
turiştilor.
BIBLIOGRAFIE:
1. Banu C.- Manualul inginerului din industria alimentară (vol.I si II), Editura Tehnica,
Bucureşti, 1999
2. Banu C.- Chimia alimentară, Ed. Economic, Bucuresti, 2002
3. Banu C.- s.a, Influenţa proceselor tehnologice asupra calităţii produselor alimentare,
vol.I-II, Ed.Tehnica, Bucureşti,1979
4. Banu C.- Biotehnologii în industria alimentară, Ed. Tehnica, Bucureşti, 2000
5. Victor Săhleanu, Omul și alimentația - Editura științifică și enciclopedică, București,
1977.
42
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
CONCEPTUL – ”FIRMA DE EXERCIŢIU”
prof. Borca Sorin
Colegiul Tehnic „Valeriu Braniște” Lugoj
Firma de exerciţiu - reprezintă o metodă interactivă de învăţare pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, o concepţie modernă de integrare şi aplicare interdisciplinară a
cunoştinţelor, o abordare a procesului de predare-învăţare care asigură condiţii pentru probarea
şi aprofundarea practică a competenţelor dobândite de elevi în pregătirea profesională.
Introducerea metodei de învăţare prin firma de exerciţiu, în învăţământul profesional şi
tehnic din România s-a realizat, începând cu anul 2001, printr-un proiect iniţiat în cadrul
Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi desfăşurat de Centrul Naţional de
Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT) din România în colaborare cu
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Kulturkontakt din Austria -proiectul
ECO NET.
În anul şcolar 2001-2002 se înfiinţează Centrala ROCT, iar începând cu anul școlar
2008-2009, ROCT este membru afiliat la EUROPEN – European Practice Enterprises Network
(organizaţie care reprezintă reţeaua europeană a peste 7500 de firme de exerciţiu din 42 de ţări)
și membru în cadrul Centrului Naţional de Dezvoltare a Invăţământului Profesional şi Tehnic.
Obiectivul general al învăţării prin firma de exerciţiu îl reprezintă dezvoltarea spiritului
antreprenorial,reprezentat prin:
-familiarizarea elevilor cu activităţile specifice unei firme reale ;
-simularea operaţiunilor şi proceselor economice specifice mediului real de afaceri ;
-perfecţionarea limbajului de afaceri ;
-dezvoltarea de competenţe şi atitudini necesare unui întreprinzător dinamic: creativitate,
gândire critică, rezolvarea de probleme, luare de decizii, asumarea responsabilităţii, lucrul în
echipă, iniţiativă, perseverenţă, auto-organizare şi auto-evaluare a resurselor individuale,
flexibilitate.
Implementarea conceptului de “firma de exerciţiu” îşi propune crearea tipului de
întreprinzător dinamic, capabil să dezvolte un nou proces de producţie, să aducă pe piaţă un nou
produs sau serviciu sau să descopere o nouă cale de distribuţie.
Firma de exerciţiu este un concept didactic, bazat pe o învăţarea practică. Activitatea
presupune o simulare a unei firme reale, care poate fi realizată prin implicarea directă a unui
profesor coordonator.
43
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Metoda de învățare din cadrul firmei de exercițiu se bazează pe observarea şi urmărirea
proceselor comerciale şi a legăturilor care se stabilesc între ele, precum şi însuşirea structurii şi
relaţiilor administrative şi executive care susţin conducerea unei firme. Locul de desfăşurare a
activităţii firmei de exerciţiu se realizează în cadrul laboratorului tehnologic echipat
corespunzător, cu mobilier și calculatoare necesar pentru efectuarea activităților economice şi
comerciale care să simuleze activitatea unei firme reale.
Rezultatele preconizate în urma aplicării metodei ”firma de exercițiu” sunt următoarele:
-creşterea gradului de inserţie pe piaţa muncii a absolvenţilor ;
-reducerea perioadei de acomodare la locul de muncă ;
-mai buna adaptabilitate la schimbarea locului de muncă ;
-flexibilitate ;
-asumarea iniţiativei şi a riscului.
Activităţile desfăşurate în cadrul firmelor de
exerciţiu sunt identice cu cele din firmele reale, utilizând
aceleaşi proceduri şi beneficiind de aceeaşi dotare, dar cu
bani şi mărfuri virtuale, în conformitate cu practica şi legile
specifice economiei naţionale.
Fiecare firmă de exerciţiu se axează pe situaţii reale
sau pe baza unui cadru antreprenorial, într-un domeniu stabilit, pe care nu şi-l poate schimba
decât cu aprobarea centralei ROCT la care este afiliată.
Elevii participanți îşi desfăşoară activitatea într-un mediu real şi învaţă să își
îndeplinească sarcinile primite pe compartimente de lucru.
Forma juridică de organizare a firmei de exerciţiu depinde de activităţiile de simulare
desfăşurate și ea poate să fie S.R.L. (societatea cu răspundere limitată) care este cea mai
recomandată și S.A. (societate pe acţiuni).
Proiectul „Formarea cadrelor didactice din învățamântul profesional şi tehnic-profil
SERVICII, pentru extinderea metodei moderne interactive de învățare firma de exerciţiu”
44
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
finanţat din POSDRU a avut ca obiectiv principal pregătirea a 600 de cadre didactice din
învăţământul profesional şi tehnic (IPT), profil servicii, în vederea formării competențelor
profesionale necesare implementării metodei interactive de învățare –firma de exercițiu.
Bibliografie :
WWW.ROCT.RO
45
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
PROIECTAREA DIDACTICĂ - DEMERS CREATIV
Prof. Şimonea Valentina
Şcoala Gimnazială Darova
Creativitatea este unul dintre aspectele importante ale contemporaneităţii, marile
probleme sociale, economice, culturale, educaţionale generand o adevarată foame de
creativitate menită să le rezolve. De aceea, creativitatea a devenit un concept “pe buzele
tuturor”.
Psihologic vorbind, creativitatea este o capacitate complexă care face posibilă crearea
de produse reale sau pur mintale.
Referindu-ne la actul educaţional, aspiraţia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la
conceperea unor metode care să combată blocajele în comunicare, să favorizeze exprimarea cat
mai liberă a ideilor.
Metode de stimulare a creativitatii
Una dintre cele mai populare metode este Brainstormingul, asaltul de idei sau furtuna
în creier, o metodă interactivă de dezvoltare de idei ce rezultă din discuţiile purtate între mai
mulţi participanţi, în cadrul căreia fiecare vine cu o mulţime de sugestii. Rezultatul se soldează
cu alegerea celor mai bune soluţii de rezolvare a situaţiei dezbătute. Soluţiile se găsesc prin
stimularea creativităţii în cadrul grupului, într-un climat lipsit de critică.
O altă metodă este Metoda « 6-3-5 » , care constă în împărţirea unei adunări în grupuri
de 6 persoane, în care fiecare propune 3 idei într-un timp maxim de 5 minute. Primul grup
discută problema şi, pe o fişă sunt trecute cele trei idei, fiecare formând capul unei coloane
sub care se vor trece ideile celorlalte grupuri. După cinci minute, fişa este trecută la alt grup
care adaugă alte trei idei până ce fiecare fişă trece pe la toate grupurile. Conducătorul strânge
foile, le citeşte in faţa tuturor şi se discuta pentru a se hotari care dintre propuneri sa fie
insusite.
Philips « 6-6 » este o metodă menită să consulte un număr mare de persoane. Această
mulţime se grupează câte 6 în grup, urmând a discuta problema 6 minute. După 6 minute
fiecare grup îşi comunică opiniile printr-un coordonator. Urmează o discuţie generală, după
care se trage concluzia. Avantajul acestei metode este că, într-o oră se pot rezuma părerile a
60 de persoane şi se pot stabili nişte concluzii.
46
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Ce înseamnă să fii creativ în predare ?
Atitudinea creativă a unui dascăl este astăzi una dintre laturile care asigură dezvoltarea
potenţialului creativ al elevilor. Predarea presupune realizarea de către profesor a unei punţi
între elevi şi lumea în care ei trăiesc. Un profesor inventiv trebuie să ştie să organizeze spaţiul
de lucru si activitatea, să participe alături de elevi la însuşirea informatiilor, să le fie prieten,
să fie model şi să încurajeze relaţiile de prietenie dintre elevi. Trebuie să ştie să-i îndrume să-
şi folosească eficient timpul, trebuie să fie capabil să interpreteze corect şi să evalueze
continuu, să ofere fiecăruia o şansă.
Esti creativ când nimeni nu se plictiseşte la activitatea organizată de tine, când ştii să
alegi teme sau subiecte de discuţie, să alegi parteneri de echipă, să ştii să te laşi ajutat şi să
ajuţi la rândul tău.
Cultivarea creativităţii în şcoală
Şcoala devine încet principalul instrument pe care societatea îl foloseşte pentru
cultivarea creativităţii. Se simte deja necesitatea de a modifica modul de gândire şi stilul de
lucru la clasă. Creativitatea trebuie încurajată şi cultivată prin respectul de sine, elevii trebuie
încurajaţi să aibă încredere în forţele proprii.
Deosebit de importantă este atitudinea dascălului, relaţia lui cu elevii. Acesta are datoria
de a crea un climat democratic, prietenos în care fiecare elev să-şi poată spune propriile opinii.
Predarea creativă este un proces continuu care trebuie realizat pe tot parcursul şcolii şi care
trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte : dezvoltarea operaţiilor gândirii logice, dezvoltarea
imaginaţiei creatoare etc.
Pentru a reuşi stimularea creativităţii în şcoală, dascălul trebuie să urmărească
înlăturarea unor obstacole ca : timiditatea, teama de greşeală, descurajarea, lipsa de
perseverenţă.
Se spune că oricine poate fi creativ în meseria sau ocupaţia sa ,atâta timp cât nu se
multumeşte să reproducă mecanic ceea ce ştie deja, ci caută să adauge şi ceva din personalitatea
lui.
Predarea creativă este un proces lent şi greoi, care presupune multă răbdare şi dăruire
din partea dascălului. Acesta poate şi trebuie să ştie să-şi atragă toţi elevii prin lecţţiile pe care
le face. Lecţiile de tip joc oferă bogate şi diverse ocazii de cultivare a creativităţii. Unul dintre
aceste jocuri, pe care personal îl aplic la clasa, este procesul literar. Acest joc le-a plăcut, i-a
entuziasmat, i-a făcut să-şi dea frâu liber imaginaţiei, afectivităţii, iar realizarea scenariului
propriu-zis contribuie la educarea mobilităţii gândirii şi la varietatea exprimării.
47
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Prin joc, fiecare disciplină de studiu, poate oferi elevului şansa de a-şi dezvolta spiritul
creativ. Jocurile didactice angazează întreaga personalitate a elevului, constituind adevarate
mijloace de evidenţiere a potenţialului creativ al copilului. prin intermediul jocului se pot
asimila noi informaţii, se pot verifica şi consolida anumite cunoştinte, priceperi, deprinderi, se
pot dezvolta capacităţi cognitive, afective ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalităţii
creatoare.
Concluzii
Creativitatea se formeaza si se exerseaza cu metode cat mai diverse, care sa actioneze
pe tot parcursul scolaritatii elevului.
Stimularea creativităţii se face atât într-un cadru formal, în şcoala, cât şi într-un cadru
nonformal, în familie. Formele creative ale imaginaţiei elevului sunt stimulate de joc, de
povestiri şi compuneri, de activităţi practice şi muzicale, de contactul cu natura .
Bibliografie
Tinca Creţu, Psihologia educaţiei, Editura Credis, 2004;
Alexandru Roşca, Creativitate, Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1972;
Tereza Amabile, Creativitatea ca mod de viaţă, Bucureşti, Editura Tehnică, 1997.
48
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
METODELE DIDACTICE DE LA TRADIŢIONAL LA MODERN
prof. Iova Adina
Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget
În esenţă, procesul de predare învăţare este un proces de comunicare ce se consumă între
un factor emiţător de informaţie, rol pe care îl îndeplineşte în cea mai mare măsură profesorul,
şi un receptor beneficiar al informaţiei – elevul. Comunicarea profesor – elev antrenează trăiri
în clasă, când copilul acceptă rolul educatorului şi conduite afective, mobilizează capacităţi,
aptitudini şi manifestări temperamentale.
Un climat şcolar autentic educativ se bazează pe respectul mutual născut din cooperarea
dintre profesor şi elevi şi din promovarea aceluiaşi stil de raporturi între elevii înşişi.
Pedagogia contemporană promovează un stil de raporturi între profesori şi elevi
caracterizat prin corelarea autorităţii factorilor pedagogici cu tendinţele copilului şi cu
capacităţile sale de a-şi autoregla conduitele. Sistemul de comunicare univocă cedează astăzi
locul colaborării dintre educator şi elev într-un efort comun şi coordonat ce tinde să apropie pe
elev de înţelegerea adevărurilor ştiinţei şi a normelor convieţuirii umane.
În învăţământul modern, stilul şi conţinutul raporturilor dintre educatori şi elevi sunt
puternic influenşate de mijloacele didactice prin care se realizează funcţia informaţională a
învăţământului. Mijloacele moderne (audio – vizuale) schimbă ansamblul funcţiilor pedagogice
ale educatorului.
Profesorul este degrevat de o parte dintre sarcinile sale de comunicare a informaţiei
ştiinţifice de către mijloacele moderne; el devine astfel disponibil pentru realizarea mai eficientă
a altor obligaţii pedagogice: poate să observe şi să îndrume mai degajat activităţile independente
ale elevilor, să-i sprijine în consolidarea cunoştinţelor. Profesorul se transformă astfel dintr-un
mentor atotştiutor într-un partener cu mai multă experienţă care participă alături de elevii săi la
dezbaterea unor probleme ştiinţifice de actualitate.
În cadrul noului curriculum, accentul în activitatea didactică s-a mutat dinspre cadrul
didactic şi predare spre elev şi învăţare, formare de deprinderi şi priceperi practice, ceea ce se
observă şi din următoarea prezentare:
49
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Predare tradiţională: Predare modernă:
- centrată pe profesor - centrată pe elev
- organizată în funcţie de timp - organizată în funcţie de rezultate
- predare unică - predare prin strategii multiple
- se lucrează pe grupuri fixe - se lucrează pe grupuri flexibile
- predare pentru întregul grup - predare diferenţiată
- învăţare pasivă - învăţare activă
Apariţia noilor programe, centrate pe achiziţiile elevilor, impune anumite schimbări în
didactica obiectelor de studiu. Diversificarea metodelor de predare – învăţare, a modurilor şi
formelor de organizare a lecţiei, a situaţiilor de învăţare, constituie cheia schimbărilor pe care
le preconizează noul curriculum. Asigurarea unor situaţii de învăţare multiple crează premise
pentru ca elevii să poată valorifica propriile abilităţi de învăţare.
Principalele metode didactice folosite de profesori în procesul de predare – învăţare
sunt:
1. Metode tradiţionale: - Expunerea sistematică a cunoştinţelor - Observaţia - Conversaţia -
Lucrul cu manualul - Demonstraţia – Exerciţiul.
2. Metode moderne: - Bulgărele de zăpadă - Metoda ciorchinelui - Eseul de 5 minute - Metoda
cadranelor - Metoda cubului - Instruirea programată - Metoda mozaicului - Problematizarea -
Învăţarea prin descoperire - Proiectul - Modelarea - Jocul de rol - Simularea - Turul galeriei -
Brainstormingul - Metoda acvariului - Investigaţia - Metoda pălăriilor gânditoare.
METODE TRADIŢIONALE
a) EXPUNEREA – constă în prezentarea verbală mo nologată a unui volum de
cunoştinţe sau informaţii de către educator spre elevi. Este o metodă verbală, iar după gradul
de angajare a elevului este expozitivă – situează elevul în postura de receptor. Ea poate îmbrăca
mai multe forme în funcţie de ciclul de învăţământ şi anume: - povestirea didactică, descrierea,
explicaţia, prelegerea.
Povestirea didactică – se foloseşte mai ales la clasele mici, dar se poate apela la ea şi la
clasele mai mari, însă cu o durată trelativ redusă; - constă în prezentarea informaţiei sub formă
descriptivă, narativă, în care educatorul poate uza de o anumită „încărcătură afectivă” a faptelor
prezentate şi a limbajului utilizat care duce un plus de efect în recepterea conţinutilui de către
elevi.
50
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Descrierea este forma de expunere care constă în prezentarea trăsăturilor şi detaliilor
exterioare ale unor obiecte / substantive, ale unor procese / fenomene care au rolul de a dezvolta
spiritul de observaţie al elevilor.
Explicaţia este o metodă care contribuie la clasificarea unor noţiuni, principii, legi. Este
metoda care nu poate fi evitată total de nici un profesor, indiferent de specialitatea acestuia. El
trebuie să realizeze o argumentare logică şi să fie preocupat de captarea atenţiei şi de interesul
elevilor săi. Această metodă este deosebit de eficace, deoarece într-un timp relativ scurt elevilor
li se clarifică operativ problemele pe care aceştia nu le-au înţeles. Se recomandă îmbinarea ei
cu metoda conversaţiei.
Prelegerea este o formă de expunere cu caracter abstract şi constă în prezentarea de
către profesor cu ajutorul cuvântului a unui volum mare de cunoştinţe raportat la 1- 2 ore. Se
poate folosi la elevii de liceu şi studenţi, profesorul având posibilitatea să abordeze teme
complexe care sintetizează o experienţă vastă şi un model de gândire. Avantajele acestei metode
constă în faptul că oferă educatorului un model de ordonare şi sistematizare şi face economie
de timp.
b) CONVERSAŢIA - este o metodă, ca şi expunerea, dar mai activă decât aceasta şi se
bazează pe realizarea unor schimburi de idei, constând în valorificarea didactică a întrebărilor
şi răspunsurilor. Ea este o convorbire sau un dialog şi se bazează pe întrebări şi răspunsuri ce
se întrepătrund pe două axe: - pe verticală, adică între profesor şi elev, pe orizontală- între elevi.
Reprezintă un schimb de mesaje, care pentru profesor indică diferite competenţe, iar pentru
elevi performanţe, având ca suport împletirea celor trei subsisteme: verbal, paraverbal şi
nonverbal. Conversaţia poate fi: euristică (socratică) şi catihetică (examinatorie).
c) DEMONSTRAŢIA – constă în arătarea de către profesor a materialului intuitiv
despre csre elevii au de învăţat. Se foloseşte atât la asimilarea de cunoştinţe, cât şi la fixarea şi
consolidarea acestora. Ea poate fi:
- demonstraţia cu obiecte în stare naturală;
- demonstraţia cu acţiuni;
- demonstraţia cu substitutele obiectelor, fenomenelor, acţiunilor;
- demonstraţia de tip combinat.
d) OBSERVAŢIA – este o metodă prin care elevul urmăreşte obiectivele şi fenomenele
ce constituie conţinutul învăţării. Reprezintă una dintre metodele de învăţare prin cercetare şi
descoperire. Funcţia metodei nu este în principal una informativă, mai accentuată fiind cea
formativă.
51
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
METODE MODERNE
Câteva din noile metode şi tehnici interactive de grup, menite să contibuie la
diversificarea metodologiei didactice existente, înscriindu-se în domeniul căutărilor şi
preocupărilor creative de sporire a eficienţei muncii educatorului cu discipolii săi sunt:
a) METODA – BULGĂRELE DE ZĂPADĂ - presupune focalizarea elementelor
asupra celor esenţiale. Se recomandă următoarele etape: împărţirea grupului în echipe de 7-8
persoane; enunţarea temei; ierarhizarea ideilor; discuţia, care constă într-un schimb organizat
de informaţii şi idei. Ea are următoarele avantaje: facilitarea intercomunicării şi a acceptării
punctelor de vedere diferite, conştientizarea complexităţii situaţiilor în aparenţă simple.
b) METODA – ESEUL DE 5 MINUTE - este o modalitate eficientă de a încheia ora, îi
ajută pe elevi să-şi adune ideile legate de lecţie, dă profesorului o idee mai clară despre ceea ce
s-a întâmplat în acea oră. Acest eseu cere elevilor: să scrie un lucru pe care l-au învăţat din
lecţia respectivă şi să formuleze o întrebare pe care o mai au în legătură cu aceasta.
c) METODA CUBULUI - presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai
multe perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Sunt recomandate
următoarele etape:- realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,
analizează, asociază, aplică, argumentează; -anunţarea temei, subiectului pus în discuţie; -
împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe
una dintre feţele cubului: - descrie: culorile, formele, mărimile etc.; - compară: ce este
asemănător? ce este diferit?; - analizează: spune din ce este făcut, din ce se compune ; -
asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?; - aplică: ce poţi face cu aceasta? la ce poate fi
folosită?; - argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul
afirmaţiei tale; - redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe; - afişarea formţei finale pe
tablă sau pe pereţii clasei.
d) METODA MOZAICULUI - presupune următoarele etape: -împărţirea clasei în
grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată
de la 1 la 4 (fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere); -prezentarea subiectului tratat;
-explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere; -regruparea elevilor,
în funcţie de numărul fişei primite; -învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului
din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră; -revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii
pregătite celorlalţi membrii; -trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu
toată clasa.
52
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
e) METODA CIORCHINELUI - este o metodă de brainstorming neliniară care
stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape: -se scrie un
cuvânt (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie; . -se notează toate
ideile, sintagmele sau cunoştinţele care vă vin în minte în legătură cu tema respectivă în jurul
acestuia, trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial; -pe măsură ce se scriu cuvinte, idei
noi, se trag linii între toate ideile care par a fi conectate; . -activitatea se opreşte când se
epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată. Etapele pot fi precedate de
brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În acest fel se îmbogăţesc şi se sintetizează
cunoştinţele. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă într-un
ciorchine fără a le comenta sau judeca. În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi reorganizat
utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor.
f) METODA CADRANELOR - este o modalitate de rezumare şi sistematizare a unui
conţinut informaţional solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea lui adecvată.
Stimulează atenţia şi gândirea. Caută căi de acces spre propriile cunoştinţe, credinţe şi
convingeri. Conştientizează elevul asupra propriului nivel al cunoştinţelor.
Modalitatea de realizare: -pe mijlocul tablei se trasează două axe principale
perpendiculare (una orizontală şi alta verticală) în urma căreia apar “patru cadrane”; -elevii
audiază o prelegere, o povestire, sau citesc un text; -sunt invitaţi să noteze informaţiile în fiecare
cadran, după exemplul: Cadranul I: sunetele auzite în prezentare sau desprinse din ideile
textului; Cadranul al II-lea: sentimentele pe care le-a trezit conţinutul textului; Cadranul al III-
lea: stabilirea unor legături între conţinutul textului, pe de o parte, şi cunoştinţele şi experienţa
lor de viaţă, pe de altă parte; Cadranul al IV-lea: -“morala”sau ”învăţătura” ce se desprinde din
conţinutul de idei prezentat; . -sunt solicitaţi să găsească un titlul potrivit pentru ceea ce au
audiat sau au citit ; -vor fi grupaţi în patru echipe la mesele de lucru (fiecare grup va avea o
foaie pe care va construi propriul “cadran”); -participarea la completarea foii comune va fi
dirijată de profesor, care trebuie să încurajeze activizarea tuturor elevilor din grupurile
constituite. La finalul exerciţiului se va comenta şi se va completa întreaga structură cu
explicaţiile de rigoare. Metoda poate fi folosită cu succes la evaluarea unei unităţi de conţinut,
dar şi în vederea consolidării, făcându-se apel la cunoştinţele dobândite de elevi.
Trecerea la o metodologie mai activǎ, centratǎ pe elev implicǎ elevul în procesul de
învǎţare şi îl învaţǎ aptitudinile învǎţǎrii, precum şi aptitudinile fundamentale ale muncii alǎturi
de alţii şi ale rezolvǎrii de probleme. Metodele centrate pe elev implicǎ individul în evaluarea
eficacitǎţii procesului de învǎţare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare.
53
”E-Profesor Brăniștean - Revistă Educațională on-line”, Nr. III ISSN 2559 - 0065 / ISSN–L 2559 - 0065
Este adevǎrat cǎ acela care învaţǎ trebuie sǎ îşi construiascǎ cunoaşterea prin
intermediul propriei înţelegeri şi cǎ nimeni nu poate face acest lucru în locul sǎu. Dar, nu este
mai puţin adevǎrat cǎ aceastǎ construcţie personalǎ este favorizatǎ de interacţiunea cu alţii care
la rândul lor învaţǎ. Adevǎrata învǎţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte
noi.