JOCUL, EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂJOCURI PENTRU FORMAREA ŞI

CONSOLIDAREA SCHEMEI CORPORALE

ARGUMENT

În copilăria mică şi mijlocie, jocul constituie tipul fundamental de activitate, adica forma de activitate care susţine în cel mai înalt grad dezvoltarea psihică, prin antrenarea psihomotorie, senzorială, inelectuală şi afectivă.

În concepţia Piagetiană jocul reprezimtă punctual de start al procesului de socializare progresuivă a copilului; e o modalitate de asimilare şi acomodare, care duce la adaptare.

Jocul e o activitate specific umană, dominant ţn copilărie prin care copilul îşi satisface dorinţele în modconştient şi imediat după posibilităţile proprii, într-o lume imaginară pe care şi-o crează singur.

La vârsta preşcolară jocul are o dublă semnificaţie. Pe de o parte, el este cadrul în care se manifestă, se exteriorizează întreaga viată psihică a copilului, prin joc copilul exprimându-şi cunoştinţele, emoţiile, satisfăcându-şi dorinţele şi eliberându-se, descarcându-se tensional. Pe de altă parte jocul constituie principalul instrument de formare şi dezvoltare a capacităţilor psihice, acestea neputând fii concepute şi imaginate în afara jocului. Jocul formează, dezvoltă şi restructurează întreaga viată a copilului. Jucându-se cu obiecte copilul îşi dezvoltă percepţiile de formă, mărime, culoare, greutate, îşi dezvoltă capacitatea de observare. Prin joc se dezvoltă activitate a voluntară, însuşirilevoinţei: răbdare, persevernţă, stăpânire de sine. Tot în joc sunt modelate însuşirile şi trăsăturile de personalitate: respectul faţă de ceilalţi, reponsabilitatea, cinstea, curajul, corectitudinea, etc. Jocul îl ajută pe copil să se integreze în mediul natural şi social şi să înţeleagă lumea înconjurătoare.

În esenţă jocul se reflect asupra dezvoltării psihice a copilului prin : achizitia unor competente socio-emoţionale adecvate, activarea şi optimizarea potenţialului intelectual, activarea şi optimizarea potenţialului fizic.

JOCUL DOMINANT A VÂRSTEI PREŞCOLARE, METODĂ ŞI MIJLJOC DE FORMARE ŞI DEZVOLTARE A PERSONALITĂŢII

COPILULUI PREŞCOLAR

Jocul reprezintă o activitate fizică sau mental fără finalitate prectică şi căreia i te dedici din pură plăcere, e cea mai importantă modalitate de exprimare a copilului preşcolar; e o modalitate esenţială prin care omul se raportează la realitatea înconjurătoare; o explorare a universului, a realităţii; prin joc copilul învaţă şi se dezvoltă totodată, tot prin joc, el reproduce reconstruieşte secvenţe din viată sau crează o nouă lume, o altă realitate.

Copilul schimbă prin joc realitatea lui imediată, învaţă “să fie cu ceilalţi”, învaţă lucruri noi, toate acestea într-o stare de relaxare şi placere; tot odată, prin joc se dezvoltă întreaga sa fiinţă, I se conturează personalitatea.

Teorii care vizează motivaţia jocului:1. Teoriia recreării sau a odihnei ,(Schaller 1891, Lazarus 1883), potrivit căreia

funcţiia jocului este aceea de a relaxa şi detensiona atât corpul cât şi spiriual obosit2. Teoriia surplusului de energie , (Scheller, Spencer), conform căreia surplusul de

energie acumulat de copil se descarcă prin joc.3. Teoria atavismului (Hall) potrivit căreia jocul e un exerciţiu necesar dispariţiei

tuturor funcţiilor rudimentare, devenite inutile.4. Teoria exerciţiului pregătitor (Gross 1896) potrivit căreia jocul este un exerciţiu

pregătitor pentru viata adevărată.5. Teoria stimulentului creşterii (Carr ),potrivit căreia jocul are rol de stimulent în

dezvoltarea organismului, în special stimulent pentru sistemul nervos, sistemul muscular, circulator, etc.

6. Teoria exerciţiului complementar(Carr),potrivit căreia jocul întreţine şi împrospătează deprinderile nou dobândite;

7. Teoria întregirii (Lance), potrivit căreia jocul este un înlocuitor al realităţii care ar procura copilului ocaziile pe care nu le găseşte în realitate,

8. Teoria cathartică (Carr), potrivit căreia jocul are ca funcţie purificarea din când în când de tendinţele antisociale cu care venim pe lume, dar nu în sensul de a le suprima ci a ale canalize spre comportamente dezirabile.

VALOAREA INSTRUCTIV EDUCATIVĂ A JOCULUI

Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală, morală şi fizică a preşcolarului:1. Contribuţia jocului la dezvoltarea intelectuală a copilului2. Contribuţia jocului la dezvoltarea morală a copilului3. Contribuţia jocului la dezvoltarea fizică a copilului

1. Contribuţia jocului la dezvoltarea intelectuală a copilului

Prin joc copilul dobândeşte noi cunoştinţe,îşi dezvoltă imaginaţia, senzaţiile,percepţiile care pregatesc apariţia reprezentărilor şi a gândirii, memorarea involuntară care e doar o etapă de trecere spre memorarea voluntară, generalizarea, clasificarea, achiziţionează limbajul (fixarea unor termeni lexicali, corectarea şi îmbunătăţirea pronunţiei, însuşirea unor substantive comune care denumesc obiecte şi fenomene din mediul apropiat) care e în strânsă legătură cu gândirea, jocul îndeplinind o importantă funcţie reglatoare şi socială.

2. Contribuţia jocului la dezvoltarea morală a copiluluiLa vârsta preşcolară copilul nu poate face încă distincţia dintre bine şi rău şi nu este

capabil să îşi aleagă valorilede referinţă. Astfel se impune formarea sa în virtutea valorilor positive, şi îndepărtarea ori corectarea celor negative. Acest rol e preluat de cadrul didactic care poate realize prin joc deziratele educaţiei morale a preşcolarului. Jocul oferă un context larg în

care copilul poate opera cu principalele valori morale aplicând norme şi reguli. Se urmăreşie ca deprinderile comportamentale să fie internalizate şi generalizate şi să devină automatisme.

Jocul este o bună şcoală a relaţiilor înte copii deoarece în acest contrext sunt acceptaţi valorizaţi şi dezirabili ca parteneri aceia care se manifestă corect cooperant care îşi înfrânează emoţiile negative. Copiii îşi formează unele deprinderi de comportament, unele norme de disciplină, exersându-şi hotărârea, perseverenţa, stapânirea de sine, onestitatea, competitivitatea conduit fair play.

3. Contribuţia jocului la dezvoltarea fizică a copilului

Jocul reprezintă pentru preşcolar instrumental prin care îşi descarcă energia, îşi întăreşte organismul, îşi dezvoltă motricitatea general care influenţează buna funcţionare a organismului şi sănătatea, motricitatea fină, şi coordonarea oculo-motorie.

Sub influenţa acţiunii de joc se află, de fapt, întreaga personalitate a copilului – caracterul, imaginea de sine, iniţiativa, atenţia, curajul, timpul de reacţie.

FUNCŢIILE JOCULUI

Jocul este activitatea preferată a copilului. Jocul satisface în cel mai înalt grad trebuinţele copilului : de mişcare, de exprimare, de acţiune. În joc totul devine posibil, totul este permis. Jocul este un mijloc de cunoaştere şi autocunoaştere, de exersare a gândirii şi a uinor deprinderi , este cale de relaxare şi distracţie, este mijloc de învăţare; el este şi un mijloc de exprimare şi exersare a originalităţii şi creativităţii şi mai ales, de socializare a copilului.

Claparede clasifică funcţiile jocului în două categorii:- Funcţie cardinală sau principală

permite individului să-şi realizeze eul- Funcţii secundară

funcţia de divertisment funcţia de recreere, relaxare funcţia de agent de manifestare social funcţia de agent de transmitere a ideilorşi experientei

După Piaget principalele funcţii ale jocului:

- adaptarea copilului la realitate- funcţia formativă, - funcţia infomativă,

- funcţia de socializare

După Ursula Şchiopu sunt nominalizate trei catgorii de funcţii: - Funcţii esenţiale

de cunoaştere, de exercitare complexă, stimulativă a mişcărilor, formative-educative

- Funcţii secundare Echilibrarea, Tonifierea, Compensaţia care au loc în timpul jocului

- Funcţii marginale funcţia terapeutică