DROGURILE

De la origine pana in prezent

Istoria drogurilor

„Înscriindu-se în istoria omenirii încã de la începuturile existenţei sale – probabil din epoca de piatrã  - toxicomania a însoţit şi a înrobit generaţii“  (C. Gorgos, 1985, p.353). Încã de la început omul a utilizat ierburi, rãdãcini, frunze pentru calmarea durerilor. Opiumul a fost utilizat în scopuri medicale de cel puţin 3500 de ani. Antichitatea a cunoscut efectele psihofarmacologice ale opiumului şi canabisului, recomandate da medicamente de cãtre Hipocrat şi Galen. Arbustul de coca este cunoscut de pe vremea civilizaţiei incaşe pentru efectele euforizante şi afrodisiace obţinute dupã consumului extrasului din frunzele sale. Administrate corect şi raţional, drogurile au fost o binefacere pentru medicinã. Din nefericire însã, ele au început sã fie folosite abuziv, devenind progresiv o gravã problemã a umanitãţii.

La sfârşitul secolului al XIX-lea s-a intensificat preocuparea pentru uzul excesiv de drog, mai ales pentru uzul de alcool, tabac, precum şi pentru opiacee şi cocainã. Cocaina a fost izolatã din frunzele de coca în 1860 şi a început sã se rãspândeascã  foarte repede din 1885, când companiile farmaceutice au început sã vândã în USA şi Europa produse pe bazã de cocainã. În 1884 Sigmund Freud a publicat un articol despre potenţialul terapeutic al cocainei. Unele autoritãţi din USA i-au împãrtãşit entuziasmul  şi cocaina a început sã fie recomandatã ca remediu pentru boalã. Dupã o anumitã perioadã s-a constatat cã are capacitatea de a induce intoxicaţii care produc tulburãri psihice, precum şi pierderea controlului asupra comportamentului, iar dacã este folositã timp îndelungat induce dependenţã.

Cu toate acestea, în USA, la sfârşitul secolului al XIX-lea, opiumul şi cocaina erau încã gãsite în patentele medicamentelor care erau vândute pentru o mare varietate de indicaţii terapeutice. La începutul secolului XX apar noi droguri şi noi cãi de administrare, ceea ce a condus la apariţia de noi probleme legate de consumul lor. Barbitalul, primul sedativ barbituric, a fost introdus în clinicile medicale din 1903. Dupã o perioadã de câţiva ani de zile, dupã introducerea unor noi compuşi în clinicã, apare primul caz de dependenţã în jurnalele medicale, dupã care, acelaşi „pattern“  este întâlnit în cazul sedativelor nebarbiturice (meprobamat) în anii’50.De la apariţia pe piaţã, în 1960, a primului medicament din familia bezodiazepinelor – clordiazepoxidul (Librium) – consumul a crescut progresiv în timpul celor douã decenii. Raportat la barbiturice, singurele disponibile înainte, benzodiazepinele reprezintã un progres considerabil în clinicã datoritã eficienţei lor.

. Dependenţa şi fenomenul de sevraj, observate pentru prima datã în 1961 dehollister (L. E. Hollister, cit. Y. Bissuel et. Marie Cordine, 1990, p. 1666) au fost ignorate la început. Creşterea publicaţiilor în acest domeniu, în presa medicalã a avut loc numai dupã câţiva ani mai târziu. Cercetãrile farmacologice şi chimice recente au permis propunerea altor modalitãţi de tratament a anxietãţii, cu antidepresive care prezintã avantajul cã nu induc fenomenul de dependenţã.O altã clasã de substanţe psihoactive, amfetaminele au fost sintetizate pentru prima oarã în 1887 şi au fost introduse în uzul clinic în 1932. Raporturi privind abuzul de amfetamine au apãrut prima oarã în anii ’30, dar numai dupã cel de-al doilea rãzboi mondial s-a acordat o mare importanţã acestei probleme. Alte amfetamine, utilizate ca drog au fost introduse în timpul anilor ’50 şi apoi ’60.

Preocuparea socialã pentru abuzul de halucinogene s-a intensificat în anii ’60 când consumul unei noi substanţe, descoperitã recent, cu un foarte mare potenţial halucinogen, se rãspândeşte foarte repede printre grupurile de tineri. Este vorba de LSD (dietyl amida acidului lisergic), halucinogen extras din alcaloizii unei ciuperci parazite a secarei şi care provoacã profunde modificãri psihice.Phencyclidele (PCD) descoperite în anii ’50 au început sã fie consumate abuziv în anii ’70. Tot în aceastã perioadã creşte consumul de canabis şi se rãspândesc cazurile de abuz şi dependenţã de amfetamine. Toate aceste substanţe nu mai sunt consumate doar în scop terapeutic, fabricarea lor nu se mai face doar în scopuri medicale, ele sunt produse şi în laboratoare clandestine, ca droguri ilicite. Consumul lor a devenit un stil de viaţã, caracteristic acestei perioade a secolului nostru.

În cursul ultimilor 20 de ani folosirea ilegalã a drogurilor s-a rãspândit într-un ritm fãrã precedent, atingând toate regiunile globului. Nici o ţarã nu a fost cruţatã de problemele devastatoare ale abuzului de droguri, care nu a respectat nici o frontierã socialã, economicã, politicã sau naţionalã. Aceastã extensiune poate fi atribuitã în întregime unor serii de factori, în special unei insuficienţe de informaţii credibile asupra pericolelor imediate şi pe termen lung a folosirii drogurilor, unei uşurinţe din ce în ce mai mari cu care se procurã drogurile, unei represiuni limitate din partea autoritãţilor, absenţei unei conştiinţe asupra dimensiunilor problemelor ridicate de droguri. Se poate spune cã problemele legate de abuzul de droguri se datoreazã atât ignoranţei adulţilor, cât şi a copiilor şi tinerilor.Atitudinile în ceea ce priveşte abuzul de droguri s-au schimbat profund începând cu anii ’80.

În anii 1990 Adunarea Generalã A Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis ca perioada 1990 – 2000 sã fie „Deceniul Naţiunilor Unite împotriva drogurilor“  pentru a spori eforturile şi cooperarea în acest sens

. Un accent deosebit se pune pe educare şi prevenire, bazate pe informare. Educaţia este o speranţã, o cale de a interveni pentru a le face cunoscut tinerilor riscurile şi pericolele toxicomaniei şi de a-i ajuta sã decidã sã renunţe la deprinderile lor. Programele de prevenire tind sã încurajeze un comportament pozitiv, în special orientarea în sens constructiv a sentimentelor şi responsabilitãţilor fiecãruia, indiferent de vârstã. Pentru a fi eficace acest program trebuie sã existe la toate nivelurile societãţii, pentru a-şi avertiza membrii asupra pericolului pe care-l reprezintã drogurile. 

Substanţă solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosinţă se transformă în obicei şi care afectează direct creierul şi sistemul nervos, schimbă sentimentele, dispoziţia şi gândirea, percepţia şi/sau starea de conştienţă, modificând imaginea asupra realităţii înconjurătoare.

DROGURILE - definiţie

Dependenţa

Dependenţa este un fenomen caracterizat prin nevoia constantă de a continua utilizarea drogului, ignorând consecinţele negative apărute.

Dependenţă fizicăEste o stare caracterizată de nevoia de a menţine anumite nivele ale unui drog în organism, dezvoltându-se o legătură drog-organism (Neuroadaptare).

Dependenţa psihică

Se manifestă printr-o dorinţă irezistibilă şi prelungită de a consuma o substanţă (adorinţă arzătoare sau “craving”) de a:

Drogurile legale:-alcool-cofeina-tutunDrogurile ilegale:-marijuana-heroina-cocaina

Artificiale:-magic 5-lsd-flash power

Drogurile legaleTUTUN-dilatarea vaselor de sange , slabirea muschilor inimi, cresterea tensiunii arteriale;ALCOOL-deshidratarea organismului, distrugerea celulelor ficatului, pierderea judecatii;COFEINA-producerea dependentei, produce stari de anxientate, stari de somnolenta;

Drogurile ilegale naturaleMARIJUANA-Substanțele active din cannabis au o istorie îndelungată și plină de tradiție, ca medicamente. În țările Orientului și Americii latine, aceste substanțe sunt puternic răspândite și au indicații de consum medicale și mai ales sociale.EFECTE-accentuarea starii de spirit, cresterea dorintei de consumare, producerea dependentei psihice;

Droguriille artificiale au fost concepute in laboratoarele din Rusia la inceputul aniilor 2000 pentru a opri traficul la nivel inalt ale celorlalte drogurinaturale , urmand ca cele create de ei sa fie legalizate si comercializate cu acte in regula la ei in tara urmand ca mai tarziu sa fie raspandite peste tot in Europa.In luna Martie anul 2010 in Romania a aparut primul spice shop de acest gen in centrul orasului Bucuresti.Surprinzator aceste droguri etnobotanice au avut un pret mult mai mic decat al unui pachet de tigari , fapt pentru care au capatat destul de repede cumparatori maiales din randurile adolescentilor. Aceste etnobotanice aveau un efect unic si anume producerea unor halucinatii combinate cu niste atacuri de panica incontrolabile careil faceau pe consumator sa intre chiar intr-o stare de conflict interior fara sfarsit.Consumul de aceste substante ducea la o dependenta sigura intr-o perioada foartescurta de timp , consumatorul ajungand pana in puctul de a face chiar ilegalitati pentru a-si procura doza.

Informatii despre drogurile artificiale

Boli cauzate de catre etnobotanicePrincipalele boli pe care le poate cauza consumul de etnobotanice sunt atacul psihotic urmat de boala numita dubla personalitate bipolara.

Inainte de a consuma

Dupa ce a consumatun an zi de zi

Exemple: EFECTE MAGIC 5:

halucinatii puternice stare de nervozitate panica profunda

MOD DE ADMINISTRARE:Inhalarea substantei prin fumat.

L.S.D.Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germană Lysergsäure-diethylamid LSD, de asemenea numit LSD-25) este un drog psihedelic semisintetic, ce aparține familiei de triptamine. Probabil cel mai cunoscut și răspândit psihedelic, LSD-ul a fost folosit în principal ca un drog recreațional, un enteogen și o unealtă în ajutorul diverselor practici precum meditația, psihonautică, proiecte artistice și psihoterapie psihedelica. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secara, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăsește pe secară.

Etnobotanice

LSD-ul este sensibil la oxigen, lumina ultravioleta și clor, mai ales sub formă lichidă, deși potența sa se poate menține ani de zile, dacă este depozitat la rece, departe de lumină și umezeală. În formă pură, este incolor, inodor și ușor amar. LSD-ul este de cele mai multe ori administrat oral, de obicei pe un substrat precum hârtie sugativa, un cub de zahăr sau gelatină. În forma sa lichidă, poate fi administrat prin injecție intramusculară sau intravenoasă. Doza necesară pentru efecte psihoactive la oameni este intre 25 și 500 ug (micrograme), însă consumat des, se poate ajunge la 1200 µg per doză din pricina toleranței.Introdus de Laboratoarele Sandoz ca un drog cu diverse întrebuințări psihiatrice, LSD-ul a devenit rapid un agent terapeutic ce oferea multe speranțe. Însă, întrebuințarea medicală excesivă a substanței in societatea vestica la mijlocul secolului 20, a condus la o serie de complicații politice ce s-au terminat cu interdicția substanței atât în folosuri medicale, cât și recreaționale și spirituale. În ciuda acestor lucruri, drogul este și astazi considerat, în anumite cercuri intelectuale, promițător ca substanță medicală. O serie de organizații-inclusiv Fundatia Beckley, MAPS, Institutul de Cercetare Heffter și Fundația Albert Hofmann-există cu scopul de a finanța, încuraja și coordona cercetările în scopuri medicale ale substanței.

Analiza chimica a LSD-ului

Istoria L.S.D-uluiChimistul elvețian Albert Hofmann sintetizează pentru prima oară această substanță în anul 1938 în cercetările lui privind „cornul secarei” cu scopul extragerii unei substanțe care să stimuleze circulația sanguină. LSD cunoscut și sub denumirea comercială „Delysid” folosită de concernul farmaceutic Sandoz, era un preparat pentru tratamentul bolilor psihice și pentru scopuri de cercetare.

Efectul său halucinogen îl descoperă Hofmann prin întîmplare la data de 16 aprilie 1943 după ce probabil substanța s-a absorbit prin pielea cercetătorului. El repetă acest proces la data de 19 Aprilie 1943 prin administrarea de 250 micrograme LSD corespunzînd azi (ca. 50 µg) LSD stabilind efectul halucinogen puternic. Această dată este sărbătorită de fanii drogului ca „Ziua bicicletei”, deoarece Hofmann în ziua amintită fiind sub acțiunea drogului merge acasă cu bicicleta.

Ecstasy (MDMA)Substanţă chimică sintetică, supranumită party drugEfecte: creşterea frecvenţei pulsului, a temperaturii corpului, a tensiunii arteriale, a încrederii de sine, sentimente de iubire, de bine, de fericire, pierderea apetituluiCreşterea dozei - cauzează convulsii, comportamente iraţionale, halucinaţii. Problemele fizice - tensiune în muşchi, clănţănitul dinţilor, secreţii nazale abundente, vedere în ceaţă, mişcări rapide ale ochilor, transpiraţiePe termen lung consumul de ecstasy afectează memoria, au loc dereglări ale somnului, ale procesului de gândire, ale funcţiilor sexuale, ale simţurilor

MOTIVE PENTRU CARE TINERII SE DROGHEAZĂ Curiozitate Teribilism Asemănarea cu prietenii

ProtestulPresiunea grupuluiPentru a face faţă suferinţelor fizice sau insecurităţii afectiveDin plăcerePentru că este la modăEvadarea din realitateConflicte familialePlictiseală, lipsă de activitateDepresie sau insuccessingurătate

Toate pot produce dependenta

Au participat:Vlad Radu Lazar VictoriaVoinea Stefan Vasile AngelaNicolescu Cristina Scutariu GeorgeTtofin Razvan Stoienica MariusProfesor coordonator:

Domenico Ioana