[| ]

, , , .

( , [1]) ( ), . , , (). :, , , , , .

[] 1 2 3 4 4.1 4.2 4.3 4.4 5 6 7 8 9. 10 11 [| ] , , . , , , , .[2] , . 1990-, , . , , , , , , .[2] - :

.

, .

.

.

.

, .

.

, , , .

[| ]

Lightner Witmer

:

(18671956), .[3] :

, , , , , . , , , , , .[4] [| ] :

1. ;

2. ;

3. ;

4. ;

5. , ;

6. .

[| ] : , - . (), , .

, , , .

, , , . , , , , .[2] .....

[| ] : , , , , .

- , . , , .

...., .

[| ] : , . , ( , , , .) ( ; , , , , ). .[5] [| ] : , , . , - , , , , [6],, , - ( ,- ,- ).

[| ] , . , , ( ) 6 (/) . , , , ( ), ( ). .

, , . , .

[| ] , , . , , , , . :

(,)

( , )

- ( )

[| ] : , , , , , . , .

: , , , ,, - ,- ; .

[| ] , . .

, , .

, : , , ( ) .

, .

. , , , , , , , , . , , .

, () (DSM-IV).

( . kline ) , , , , .

XIX XX . . , . , . , . ( ). - , . , . , . .

1960- . , , . , ( ). , , , , . , . .

, , , , .PSIHOLOGIE CLINICA

k3x19xc1. INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA CLINICA1.1. Ce este psihologia clinica?

Psihologia clinica este psihologia aplicata in patologie si in optimizarea subiectilor umani sanatosi (ex. profilaxia bolilor, optimizarea performantelor intelectuale etc.). Patologia studiaza modul in care se instaleaza, evolueaza si se termina bolile. Stabilirea rolului si controlul factorilor psihologici implicati in patologie revin psihologiei clinice. De asemenea, dupa cum rezulta si din definitie, un accent puternic se pune recent in psihologia clinica si asupra profilaxiei bolilor si optimizarii performantelor subiectilor umani sanatosi. In aceasta directie psihologia clinica contribuie la furnizarea unor tehnologii psihologice de control al stresului, al unor obiceiuri alimentare dezadaptative, de autocontrol emotional etc. prevenind astfel imbolnavirea si optimizand performantele subiectilor umani sanatosi. Cele doua aspecte in care sunt implicati factori psihologici, curativ si de optimizare/profilaxie, definesc directiile majore de dezvoltare ale psihologiei clinice moderne. Profilaxia (preventia) poate fi primara, secundara sau tertiara. Preventia primara se refera la interventia care previne instalarea bolii. Ea se adreseaza populatiei sanatoase dar cu vulnerabilitate la boala si se realizeaza prin interventii la nivel de grup (selectionat, comunitar etc.). Preventia secundara se refera la interventia care are loc imediat dupa aparitia bolii si care are ca scop prevenirea complicatiilor si evolutiei bolii (ex. reducerea riscului de suicid in depresie). Preventia tertiara se face in cazul bolilor cronice si urmareste reducerea complicatiilor induse de complicatiile bolii (ex. cresterea calitatii vietii a persoanelor depresive cu tentative de suicid).

1.2. Evolutia psihologiei clinice si relatiile ei cu disciplinele colateraleAparitia formala a psihologiei clinice a avut loc spre sfarsitul secolul XIX-inceputul secolului XX si a fost legata de evaluarea intelectuala si de asistenta psihologica a subiectilor suferinzi de handicap mental. Ulterior, ca urmare a rafinarilor conceptuale si a dezvoltarilor teoretico-metodologice, psihologia clinica si-a extins domeniul de aplicare intervenind astazi, dupa cum aminteam mai sus, in aspectul curativ al tuturor bolilor in care sunt implicati factori psihologici si in optimizarea subiectilor umani sanatosi. Desigur, prerechizite ale constituirii formale a psihologiei clinice au existat cu mult timp in urma.Astfel, in Preistorie si Antichitate identificam doua curente care releva rolul factorilor psihologici in patologie. Primul curent este unul de sorginte magica in care bolile erau concepute ca fiind expresia faptului ca bolnavul era posedat de un spirit. Daca spiritul era rau (cel mai adesea in cazul in care bolnavul avea comportamente antisociale sau autopunitive) tratamentul consta in eliminarea acestui spirit prin anumite ritualuri religioase (ex. exorcizarea) sau anumite mijloace fizice cu fundament religios (trepanatii). Daca spiritul era bun (comportamentul bolnavului nu era periculos social sau pentru propria persoana), boala era considerata sacra iar bolnavul era considerat un om cu atribute religioase (ex. profet). Al doilea curent concepea boala mentala ca fiind determinata de cauze naturale. Spre exemplu, Hippocrat definea epilepsia nu ca o boala sacra ci ca o boala determinata de tulburari ale creierului.In perioada Evului Mediu ideea antichitatii ca boala psihica este determinata de posesiunea unui spirit rau a devenit dominanta. Bolnavii psihici era declarati vrajitori, posedati de diavol etc. iar tratamentele constau in izolarea acestora in locuri improprii (legati in lanturi), exorcism si uneori chiar executia daca aceasta era in interesul bisericii. In Epoca Moderna, ca urmarea a slabirii rolului bisericii in societate, modelul antic conform caruia boala psihica este un fenomen natural incepe sa devina dominant. Acum apar diverse orientari care incearca sa explice cum apare boala psihica, facandu-se apel la factori sociali si de mediu (ex. Phillippe Pinel), factori organici (Griesinger, Kraepelin) sau psihologici (Mesmer, Charcot, Janet, Freud). Epoca Contemporana (sec. XX) este cadrul in care psihologia clinica a devenit o stiinta de sine statatoare cu impact major la nivel social.

Psihologie clinica versus medicinaMedicina este stiinta care vizeaza aspectul curativ si profilactic al bolilor. In acest context psihologia clinica isi aduce aportul in medicina prin reliefarea factorilor psihologici implicati in aceste aspecte. Asadar medicina are o extensie mai larga decat psihologia clinica, aceasta din urma referindu-se doar la factorii psihologici implicati in aspectul curativ si profilactic al bolilor.

Psihologie clinica versus psihologie.Psihologia clinica, asa cum a fost definita si mai sus, este psihologia aplicata in patologie si in optimizarea subiectilor umani sanatosi. Asadar psihologia clinica este o ramura a psihologiei, fiind fundamentata de dezvoltarile teoretico-experimentale care apartin psihologiei stiintifice. Termenii de psihologie clinica si psihologie medicala sunt termenii adesea folositi cu aceeasi semnificatie, preferandu-se termenul de psihologie clinica de catre psihologi si cel de psihologie medicala de catre medici. Psihologia sanatatii spre deosebire de psihologia clinica (care se focalizeaza pe tratamentul bolii) se focalizeaza pe preventia primara a bolii. Preventia secundara si tertiara sunt un segment comun al psihologiei clinice si psihologiei sanatatii.

1.3. Fundamentarea teoretico-experimentala a psihologiei clinice

In perioada moderna orice stiinta serioasa isi bazeaza aplicatiile practice pe cercetarea fundamentala. De exemplu, ingineria genetica se bazeaza pe cercetarea fundamentala din genetica, chimioterapia se bazeaza pe cercetarea fundamentala din biochimie si farmacologie. In acest context, psihologia clinica este fundamentata de cercetari fundamentale si aplicative din psihologia stiintifica. Psihologia de simt comun care a fundamentat la inceputurile sale psihologa clinica nu poate asigura un demers de anvergura deoarece adesea aparatul sau conceptual si tehnic este limitat si confuz. Sa exemplificam: se spune deseori la nivelul simtului comun ca trasaturile de personalitate sunt o explicatie pentru comportamentul nostru. Dar aceasta este o idee falsa. Intre trasaturile de personalitate si comportament exista un mecanism semiotic, nu o legatura cauzala. De exemplu, este gresit din punct de vedere stiintific sa explicam simptomele unui pacient (ex. teama, tremuraturi, greturi, comportament de evitare etc.) prin anxietatea sa. Aceasta explicatie este una tautologica. Anxietatea nu este cauza simptomelor, dar este un termen care descrie si eticheteaza simptomele. Aceasta distinctie semantica are o mare importanta pentru orientarea adecvata a cercetarilor spre elucidarea mecanismelor implicate in anxietate. O prezentare detaliata a fundamentarii teoretico-experimentale a psihologiei clinice poate fi gasita pe internet la adresa: http://www.apa.org/division12.

1.4. Rolul si atributiile psihologului clinician

Psihologul clinician indeplineste mai multe functii:(1) Diagnostic psihologic si evaluare clinica; se refera la identificare factorilor psihologici implicati in sanatate si boala;(2) Consiliere psihologica si interventie psihoterapeutica; se refera la controlul factorilor psihologici in boala si in optimizarea subiectilor umani sanatosi;(3) Cercetare; se refera la investigarea rolului factorilor psihologici in sanatate si boala;(4) Educatie.Psihologul clinician este acel licentiat in psihologie care s-a specializat si lucreaza in domeniul clinic (ex. spitale, laboratoare de sanatate mintala, organizatii nonguvernamentale care ofera servicii de consiliere si psihoterapie etc.).

Ppsihologia clinic are dou componente fundamentale. Prima component se refer lainvestigarea mecanismelor psihologice implicate n(a) promovarea i optimizarea sntiii(b) prevenirea patologiei. A doua component se referla investigarea mecanismelorpsihologice implicate n patologie.Atunci cnd n abordarea clinic domin primacomponent, psihologia clinic semainumete i psihologia sntii. De asemenea, atunci cnd n cadrulcelei de-a douacomponente vorbim despre patologie somatic, psihologia clinic se mai numete ipsihologia sntii clinice (clinical health psychology) sau ntr-oformulare mai veche imaipuin utilizat astzi n domeniul clinic, psihosomatic (n SUA acest domeniu este denumit imedicin comportamental). Cnd vorbimdespre patologie psihic, psihologia clinic se mainumete i psihopatologie sau, mai puin utilizatastzi, psihologie medical (dei uneoritermenul de psihologie medical include i aspectele de psihologia sntiiclinice). Acestedezvoltri ale psihologiei clinice nfuncie de obiectul studiat suntastzi demersuri specificeiindependente.Aadar, n sens larg psihologia clinicse refer la investigarea mecanismelor psihologiceimplicate n sntate i boal, iar n sens restrns, la mecanismele psihologice implicate nsntatea i patologia mental (psihic) (aa cum apareea, spre exemplu, n Manualul deClasificare a Tulburrilor Mentale i de Comportament: DSM). Indiferent de sens, se observc termenul clinic nu se refer la clinic, spital, medical etc., ci lao abordare individualizat a subiectului uman cu referire la starea lui de sntate i boal. Prinurmare, psihologia clinicnu este clinic pentru c se practic n clinic; ea poate fipracticat oriunde subiectul umaneste abordat individualizat cu referire la starea lui de sntate i boal.n raport cu medicina, care vizeaz aspectul curativ i profilactic al bolilor, psihologia clinici aduce aportul lareliefarea factorilor psihologici implicai n aceste aspecte. Aadar,medicina are o extensie mai larg dect psihologia clinic, aceasta din urm referindu-se maiales la factorii psihologici implicai n aspectul curativ i profilactic albolilor, fr a secondiiona obligatoriu de analiza mecanismele biomedicale (dei psihologia clinic esteorientat spre abordri interdisciplinare bio-psiho-sociale). n raport cupsihologia, psihologiaclinic este o ramur aacesteia, fiind fundamentat de dezvoltrile teoretico-experimentalecare aparin psihologiei. Trebui ns menionat faptulc psihologia clinic nu este unreceptorpasiv care aplic descoperirile din cercetarea fundamental din psihologie. Psihologia clinicare propria cercetare fundamental i aplicat, impulsionnd prin eadezvoltarea unor metodecu caracter general care au fost asimilate n psihologie dincolo de domeniul clinic. Spreexemplu, constructul de cogniii iraionale a ptruns nudoar n tratatele depsihologiegeneral dar i nlucrrile de psihologie educaional (ex., educaia raional-emotiv icomportamental), psihologiamuncii (ex., eficienraional), psihologie pastoral (consilierepastoral) etc.Psihologul clinician ndeplinete mai multe funcii:(1) (psiho)diagnostic psihologic ievaluare clinic; vizeaz identificarea factorilor psihologici implicai nsntate i boal; (2)intervenie/asisten psihologic general i specific, ceaspecific, dobndit dup programeavansate de formare profesional, fiind exprimat nconsiliere psihologic i psihoterapie;vizeaz controlul, la diverse niveluri deexpertiz (general versus specific), factorilorpsihologici implicai n sntate iboal; (3) cercetare; vizeaz investigarea rolului factorilorpsihologici n sntate i boal; (4)educaie i formare; vizeaz implicarea celor deja formain acest domeniu att n pregtirea noilor generaii de profesioniti pentru de a devenipsihologi clinicieni (ex., psihologi specialiti npsihologia clinic), consilieri psihologici (ex.,psihologi specialiti n consiliere psihologic) i psihoterapeui (ex., psihologispecialiti npsihologie clinic) (formare iniial) ct i n dezvoltarea lor profesional (formare continu).Psihopatologia este odisciplin de grani, format laintersecia dintre psihologie (ca ramurdesprins iniial din cunoaterea filosofic) i psihiatrie (ca ramur a medicinei) care este desine stttoare, avnd un caracter autonom - nu poate fi redus la nici una dintre cele doutiine, la confluena crora a luat natere i nici nu poate fiasimilat n totalitate de ctre ele.Are propriul obiect de studiu, obiective clar formulate i precizate i dispune de ometodologie i o deontologie specifice, proprii.Dincolo de faptul c este o tiin de grani, putem spune despre psihopatologie c este unprodus emergent al mai multor tiine, deoarece ea i ia obiectul de studiu dinpsihiatrie,metodele i principiile din psihologie, iarviziunea primordial, de ansamblu asupra vieiipsihice - n general, i asupra suferinei psihice - nparticular, a fost preluat din filosofie(aceasta fiind considerat prima tiin care s-a interesat de coninutul i natura suferineipsihice).PSIHOLOGIE CLINIC I MEDICALOBIECTUL I RELAIILE PSIHOLOGIEI MEDICALE1. Psihologia medical: definiie, obiect, coninut, interrelaiiPsihologia medical se refer la atitudinea fa de bolnav i boal, fa de sistemele dengrijire a sntii, att ale individului bolnav, ct i ale celui sntos, acest lucru incluzndlogic i atitudinea medicului i celor ce lucreaz n domeniul medical fa de propriaprofesiune.ncercnd s simplifice domeniul de definiie, HuberW. (1992) definete psihologia clinicartnd c este ramura psihologiei care are drept obiect problemele i tulburrile psihice ca icomponenta psihic a tulburrilor somatice. Este deci studiulproblemelor psihice care semanifest n conduitele normale i patologice iale interveniei n aceste conduite. Aceastdefiniie i permite autorului francez s refere psihologia medical nu doar la cele treidomeniideja clasice: situaia de a fibolnav, relaia medic-pacient, psihologia profesiunii medicale, cis o extind ctre psihologia sntiii psihologia comunitar. n ceea ceprivete alegereantre sintagmele psihologie medical i psihologie clinic credem c fra fisimilare,cele dou formulri acoper un cmp asemntor depreocupri, psihologia clinic putnd ficonsiderat un subdomeniu al psihologiei medicale. Considerm c desprirea artificialpsihologie clinic psihologie medical nu poate fifcut, psihologia medical avnd dreptinstrument de lucru metoda clinic. Deasemenea, desprirea psihologiei medicale depsihologia medicinii ni se pare un demers inutil care ar crea artificialun domeniu care nu aravea unelte specifice.2. Raportul psihologie medical i clinic psihologiePsihologia medical se dezvolt azi din ntreptrunderea cu altedomenii de cunoatere icercetare cum ar fi:psihopatologia, psihologia holistic iantropologia, psihanaliza ipsihologia dinamic, cronobiologia, etologia, sociologia, psihologia experimental ineurofiziologia. Cu fiecare din aceste domenii psihologia medical arelegturi biunivoce iface un schimb continuu de informaii.Ea este legat dedomeniul psihologiei generale prinaspectele legate de comunicare, aspectele legate de psihologia dezvoltrii, aspectele legate depersonalitate.Psihologia medical este legat de: Psihologia social; Psihologia diferenial; PsihologiamoralRelaii cu domeniul tiinelormedicale i biologice:PsihiatriaPsihoneurofiziologia reprezint tiina care studiaz relaia psihic-creier, a organizrii sale structurale i funcionale i aoptimizrii modalitilor de educaie i terapiePsihofarmacologia-.Studiul ntrebuinrii i al efectelor substanelor farmaceutice asupra psihicului.Psihopatologia esteunstudiusistematicaltririloranormale,cunoaterii si comportamentului; studiul manifestrilor tulburrilor mintale(A. Sims, 1995).Psihosomatica Disciplinmedicalcarestudiazorigineapsihicaunorbolii

HYPERLINK "http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=FOLOSIRE" folosireamijloacelorpsihologicenterapialor