psihologia - curs schematic.[conspecte.md]
TRANSCRIPT
Psihologia: psyche-suflet(psihic)~logos-studiu=studierea psihicului.
Psihologia-stiinta care studiaza psihicul (procese, insusiri, stari, conditii, mecanisme psihice), utilizand un ansamblu de metode obiective, in vederea desprinderii legitatii lui de functionare, in scopul descrierii, explicarii,
integrarii, optimizarii si ameliorarii existentei umane.
Etapele aparitiei psihologiei
Prestiintifica
Filosofica Stiintifica
Behaviorismul
Neobehaviorimul
FreudismulGestaltismulGenetismulPsihologia
umanistaPsihologia
activitatii
Ramurile psihologiei
Orientarile contemporane ale
psihologiei
Metodele de baza in psihologie:
AutotrainingulTraininguri de grupInterventiile psihoterapeutice
Cantitative(statistice)Calitative(analiza)
Observatia si autoobservatiaExperimentulMet.psihodiagnosticeAnaliza prod.activitatiiMetodele biografice
Metoda comparativaMetoda longitudinalaMetoda complexa
Metode organizationale
Metode empirice
Metodele de corectie
Met.de prelucrare a datelor
Criterii de clasificare a metodelor:
o grad de generalitate
o grad de puritate
o grad de adecvare la fenomenul abordat
Tipuri de experimente
Experimentul constă în „observarea şi măsurarea efectelor manipulării unei variabile independente asupra variabilei dependente într-o situaţie în care acţiunea altor factori (prezenţi efectiv dar străini studiului) este redusă la
Natural si artificial
Simultan si succesiv
Explorator si de
confirmare
Functional si factorial
Provocat sau
invocat
„Observaţia ca metodă de cercetare constă în urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau ale grupului) ca şi a contextului situaţional al
„Metodele psihometrice vizează măsurarea capacităţilor psihice ale individului, în vederea stabilirii prezenţei sau absenţei lor şi mai ales a nivelului (gradului) lor de dezvoltare” (Zlate, 2000, p.141)
Metodele psihologiei au caracter:
o instrumental,
o de intervenţie,
o de informare,
o de interpretare
,,Metodologia este teoria ştiinţifică a metodelor de cercetare şi interpretare, cuprinzând concepţia şi principiile călăuzitoare ale unei discipline” (Zlate,
2000, p.152)
Metodele psihologiei au caracter:o instrumental, o de intervenţie, o de informare, o de interpretareo acţiune (Zlate, 2000)
Principiile de baza in psihologie
Principiul relationarii neuropsihice Principiul determinismului extern Principiul reflectarii si al modelarii
informationale Principiul actiunii si al unitatii constiinta-
activitate Principiul genetic si al istorismului Principiul sistemicitatii
Reprezentarile
Senzatia Gindirea
Reprezentarile Memoria
Procesul cognitiv-senzorial de semnalizare a insusirilor concrete si
caracteristice ale obiectelor si fenomenelor,in absenta actiunii
directe a acestora asupra
Perceptia Imaginatia
Functiile reprezentarilor
CLASIFICAREA REPREZENTARILOR
Functia de prezentare
Punct de plecare in evolutia gindirii
Functia de concretizare
Functia cathartica
Permite gindirii sa prelucreze o multitudine de date ale experientei anterioare.
Pregateste si usureaza generalizarile din
gindire.Reprezinta suportul intuitiv pentru desfasurarea sirului de rationamente in
vederea rezolvarii unei probleme.
Descrierea starilor complexe cu ajutorul metaforelor.
Catharsis-purificare.Il utilizam in situatiile cind isi asuma
rolul de a diminua o stare de tensiune,disconfort.
Dupa analizatorul dominant
Dupa tipul de activitate
Dupa gradul de generalitate
Procesul psihic
implicat
Prezenta\absenta actului
voluntar
Dupa provenienta
Auditive, vizuale…
Literare,tehnice,matematice..
Generale si
individuale
Ale memoriei
si ale imaginati
ei.
Voluntare si
involuntare
Pe baza senzatiilor
si preceptiilo
r
SENZATIILE
SENZATIILE INTERIORECEPTIVE(CHINESTETICE)
SENZATIILE EXTERIORECEPTIVE
Procesul psihic cognitiv care consta in reflectarea insusirilor
separate ale obiectelor,fenomenelor lumii inconjuratoare,atunci cind acestea actioneaza asupra
organelor de simt.
In legatura cu trebuintele:foame,sete.
Provocate de boli,durere.
Functionarea organelo interne:bataile inimii,respiratia.
Provocate de excese:greutate in stomac,greata.
SENZATIILE PROPRIORECEPTIVE
Somatostoezia
Chinestezia Senzatii statice
Vizuale
Cromatice
Acromatice
Gustative
Sarat,amar
Acru,dulce
Olfactive
Placute,aromatice
Neplacute,respingatoa
re
Cutanate
Termice
Tactile
Zgomotele
De durere
Pozitia membrelor
si a corpului
Functiile:
Sunt prima sursa a cunostintelor despre lumea inconjuratoare si cea interioara a omului.Pe baza lor apar si celelalte procese psihice cognitive.
Au functia de orientare si protectie in viata unui om,sau a unui animal.
Mentin echilibrul informational intre organism si mediu.Regleaza informatia ce vine de la creier,pastrind-o la nivelul adecvat organismului.
Legile,legitatile si neregularitatile senzatiilor
Prag minimal absolutPrag absolut maxim
Legea pragurilor absolute si diferentiale
Contrast succesiv-cresterea sensibilitatii pentru excitantContrast simultan
Legea contrastului
senzorial
Legea adaptarii-modificarea sensibilitatii analizatorilor in functie
de intensitatea si repetarea stimulilor.
Legea interactiunilor analizatorilor-o
senzatie ce se produce in analizator influenteaza
producerea senzatiilor pe alti analizatori
intensificindu-le sau diminuindu-le.
Legea semnificatiei-semnificatia mai mare a unui stimul inseamna ca
are loc cresterea sensibilitatii fata de el.
PROPRIETATILE Calitate
Intensitate Durata senzatiei
Topognozia Tonul afectiv
MEMORIA
Functiile memoriei
Este un process psihic care consta in intiparirea,cunoasterea si reproducerea
senzatiilor,sentimentelor,miscarilor,cunoasterilor din trecut.
Caracteristicile memoriei
Are functia cognitiva
Este un proces de
cunoastere,avind rolul de a
oferi continuturi proceselor cognitive
superioare
Are functia adaptiva
reglatorie,jucind un rol important
in echilibrul vietii psihice a
omului.
Fara memorie nu ar fi posibil fenomenul de
cunoastere
Realizeaza ancorarea omului in
trecut,capacitatea de a rezolva
situatiile prezente,resurs
e pentru anticiparea
celor viitoare.
ceea ce inseamna ca pentru a tine minte mai bine si pentru a reproduce mai usor, omul se serveste de o serie de instrumente care au rol de autentice mijloace de memorare. “Primele memorari constau in memorarea lucrurilor cu ajutorul lucrurilor” (P. Janet, 1928).
Memoria este mijlocita
deoarece presupune intelegerea celor memorate si reactualizate, organizarea materialului memorat dupa criterii de semnificatie. Unele laturi ale ei implica judecata, sistematizarea, clasificarea, fapt care asigura nu doar legatura memoriei cu gandirea, ci si caracterul ei logic, rational, constient, inteligibil.
Memoria are un caracter
inteligibil
Procesele memoriei:
I. MEMORAREA INFORMATIILOR: Memorarea mecanica Memorarea logica Memorarea involuntara Memorarea voluntara
Factorii facilitatori sau inhibitori ai memorarii
materialul care se stocheaza in memorie provine din contactul organelor de simt cu realitatea, evidentiind relatia memoriei cu procesele senzoriale; memoria nu inseamna doar acumularea si stocarea informatiilor, ci si prelucrarea si interpretarea lor ceea ce inseamna ca ea face apel la gandire, la operatiile ei specifice; nu se retine si nu se reactualizeaza orice, ci ceea ce produce placere, corespunde unor dorinte, aspiratii, fapt care evidentiaza relatia dintre memorie si mecanismele afectiv –motivationale
Memoria umana este in stransa legatura cu toate celelalte procese psihice
sudeaza elementele anteriaore de cele care vor urma, da posibilitatea reactualizarii unor date anterioare ale cunoasterii, supunerii acestora unui examen critic, decelarii a ceea ce este nou de ceea ce este perimat, impingand cunoasterea mai departe.
asigura continuitatea, consistenta,
stabilitatea si finalitatea vietii
psihice a individului.
Dupa particularitatile materialului de memorat:
Natura materialului Organizarea materialului Omogenitatea sau heterogenitatea
materialului Volumul materialului Alte particularitati (familiaritatea,
semnificatia, caracterul agreabil sau dezabreabil)
Dupa particularitatile subiectului care memoreaza
Gradul de implicare in activitate Gradul de semnificatie a materialului pentru
subiect Modul de invatare Nivelul reactivitatii sistemului nervos Repetitia(de detaliat in cadrul seminariilor)
II. STOCAREA, PASTRAREA INFORMATIILOR SI FENOMENUL UITARII uitarea se refera la pierderile produse in pastrare si care fac imposibile procesele de reactualizare. Uitarea poate fi:
Totala Partiala,lacunara Reproducerile eronate, inadecvate care
au la baza greseli de decodare informationala
III. REACTUALIZAREA: fixarea si conservarea informatiilor, a experientei de viata, creeaza posibilitatea recunoasterii si a reproducerii lor ulterioare.
Formele memorieiMemoria senzoriala:vizuala,auditiva….Memoria cognitiva, afectiva si motorieMemoria senzorio –motorie, sociala si
autistica:
Memoria senzorio –motorie sau biologicaMemoria socialaMemoria autistica
Memoria in functie de durata stocajului:o Memoria de foarte scurta duratao Memoria de scurta duratao Memoria de lunga durata
Mecanismele memoriei
Codarea Pastrarea Extragerea
Perceptia
Este o reflectare subiectivă plus o
FUNCTIILE
Informationala Adaptiv reglatrie
Scrisul
Cititul
Manipularea unui vehicul
Instalatii complexe
Tipuri de perceptie
Dupa analizator:
Este o reflectare subiectivă plus o
perceptii gustativeperceptii vizualeperceptii tactileperceptii auditive
Dupa forma existentei materiei:
perceptia timpului:obiectiva,subiectiva perceptia spatiului:corecta si egocentric
GÎNDIREA Caracteristici
Leg
itatt
ile p
erc
ep
tiei principiul fon-figura sau
principiul selectivitatii
principiul similaritatii si proximitatii (apropiere) tendinta de grupare a
elementelor identice sau asemanatoare de catre
agentul perceptiv
principiul integralitatii,creierul stie sa continue,sa
umple golurile
Este un proces psihic cognitiv superior,trasatura distinctive cea mai
importanta a psihicului uman,definitorie pentru om ca subiect
al cunoasterii logice,rationale.
Informational-operationala
Mijlocita Generalizat-
abstracta Actionala
Indeplineste un rol central in sistemul psihic uman
Are un caracter social-cultural
Dispune de cea mai inalta forma posibila de autoorganizare si autoreglare
OPERATIILE GINDIRII
TIPURI DE GINDIRE
ANALIZA SINTEZA
GENERALIZAREA
ABSTRACTIZAREA
CONCRETIZAREA LOGICA
COMPARATIA
DUPA ORIENTARE:
Directionata: 1.sistemica si logica 2.deliberata si intentionata 3.ghidata de scop
Nedirectionata:1.miscarea libera 2.spontana a gindurilor 3. fara scop plan
DUPA TIPUL OPERATIILOR PRESUPUSE: Algoritmica Euristica
DUPA FINALITATE:
Reproductiva Productiva
DUPA SENSUL DE EVOLUTIE: Divergenta Convergenta
DUPA DEMERSURILE LOGICE: Inductiva Deductiva Analogica
DUPA CARACTERUL LEGATURII CU MATERIALUL: Concreta Abstracta
DUPA VALOARE: Pozitiva Negative
DUPA NUMARUL PARTICIPANTILOR LA GINDIRE: Individuala Colecttiva
NOTIUNEA
Model informational care integreaza selectiv informatii despre insusirile esentiale,comune si
generale ale unei clase de obiecte,fenomene,relatii.
Concrete Abstracte Empirice Stiintifice
JUDECATILE
Individuale Particulare Generale Veridice False
CALITATILE GINDIRII
Reflectare a legaturilor dintre obiectele si fenomenele realitatii sau dintre insusirile si
semnele lor caracteristice.
Vastietatea
Activismul
Elasticitatea
Rapiditatea
Flexibilitatea
Mobilitatea
Independenta
Spiritul critic
Originalitatea
Evidentierea esentialului
IMAGINATIA
I. DEFINIREA IMAGINATIEI. ACCEPTIUNI
Activitatea umana nu se limiteaza la prelucrarea, inregistrarea si prelucrarea informatiilor prezente. Pentru a fi eficienta, activitatea psihica trebuie sa anticipeze, sa prevada viitorul existential. Acest lucru este posibil datorita intrarii in functiune, pe langa celelalte procese psihici, a imaginatiei care are rolul de a transforma, a modifica informatiile actuale si trecute, si mai mult de a crea noi informatii.
Studiile intreprinse in domeniul cercetarii imaginatiei, au impus cateva acceptiuni ale termenului avut in vedere:
Ø Imaginatia ca formare sau producere de imagini: imaginatia este capacitatea omului de a produce imagini, ea insemnand fie simpla reproducere a senzatiilor in lipsa obiectelor care le-au provocat, fie creatia libera a fanteziei umane: "Termenul de imaginatie desemneaza, in limba franceza, o activitate mintala de productie de imagini, reprezentari sensibile, care se disting atat de perceptiile exterioare, cat si de conceptualizarea ideilor abstracte." (Wunenburger, 1995, p.3) In aceasta acceptiune, imaginatia este redusa la simpla senzatie sau la transpunerea informatiilor intr-o realitate care nu provine din simturi, dar conserva raporturile de situatie si de calitate.
Ø Imaginatia ca mobilitate a spiritului: Gaston Bachelard in lucrarea "Aerul si visele", referindu-se la imaginatie spunea: ".cercetarile asupra imaginatiei sunt tulburate de falsele lumini ale etimologiei. Vrem totdeauna ca imaginatia sa fie facultatea de a forma imagini. Or, ea este mai curand facultatea de a deforma imaginile oferite de perceptie, ea este 656h71g mai ales facultatea de a ne elibera de primele imagini, cea de a
schimba imaginile. Daca nu exista schimbare de imagini, unire neasteptata de imagini, nu exista imaginatie, nu exista actiune imaginanta." (Bachelard, 1997, p. 5) Ceea ce exista, sustine autorul, este perceptie, amintirea unei perceptii, memoria familiara, obisnuinta. Imaginatia estemobilitatea spiritului si nu doar simpla construire de imagini, deoarece imaginile, o data constituite, se fixeaza, se stabilizeaza, se incheaga, inlaturand posibilitatea imaginatiei de a actiona. "Pentru o psihologie completa, imaginatia este , inainte de toate, un tip de mobilitate spirituala, tipul celei mai mari mobilitati spirituale, al celei mai vivace, al celei mai vii (Bachelard, 1997, p. 6)
Ø Imaginatia ca experimentare mintala: Jeanne Bernis considera ca imaginea trebuie interpretata in dublu sens: pe de o parte, sub forma ei cea mai simpla, saracacioasa, debarasata de calitatile obiective, in cadrul perceptiei individuale, caz in care este lipsita de originalitate, iar pe de alta parte, sub forma ei complexa, implicata in momentul creatiei mintale si practice sub forma intelegerii, actiunii si inventiei. "Imaginatia este experimentarea mintala, spiritul orientat catre previziunea apropierilor sau a excluderilor pe care el are puterea sa le prezinte inainte de a le justifica." (Bernis, 1958, p. 97)
Ø Imaginatia ca o combinatorica mintala: Paul Popescu - Neveanu considera ca abordarea imaginatiei trebuie sa porneasca de la "dinamismul ei, potentialul combinatoric si transformativ ce duce la aparitia de noi imagini" (Popescu - Neveanu, 1977, p. 359) Una din functiile importante ale combinatoricii imaginative o reprezinta functia analitico - sintetica. Astfel, imaginatia reuneste stimulii dispersati, coreleaza diferite laturi ale vietii psihice umane si proiecteaza noi dimensiuni ale acesteia. Prin caracteristicile ei (depasirea necunoscutului si a limitelor posibilului, construirea anticipata a viitorului etc), imaginatia "se instituie ca o
zona a libertatii si disponibilitatilor, ca o latura constructiva inovatoare, creatoare a sistemului psihic uman, ca un mod de a fi al personalitatii umane. " (Popescu -Neveanu, 1977, p. 382)
Sintetizand cercetarile realizate in spatiul psihologiei romanesti privind imaginatia, M. Zlate arata ca trei definitii ale imaginatiei se detaseaza:
Prima definitie apartine lui P. Popescu- Neveanu dupa care: "Imaginatia este procesul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare sau constructie imagistica tinzand spre producerea noului in forma unor reconstructii imagistice, a unor tablouri mintale, planuri iconice sau proiecte." (Popescu -Neveanu, Dictionar de psihologie, p. 324). Celelalte doua definitii apartin cercetatorilor de la universitatea din Bucuresti, si anume: imaginatia este procesul de combinare si recombinare a datelor din experienta anterioara in vederea dobandirii unor imagini noi fara un corespondent in realitate sau in experienta noastra personala sau imaginatia este procesul de creare a noului in forma ideala.
Sintetizand, cele trei definitii fac referire la: tipul de actiune psihica implicat de imaginatie( acesta fiind constituit din combinarea, recombinarea, crearea informatiilor, spre deosebire de gandire, unde actiunile psihice sunt reprezentate de operatiile ei, sau de memorie, unde actiunile psihice sunt reprezentate de memorarea, stocarea si reactualizarea informatiilor ), forma rezultata ( obtinerea noului, spre deosebire de memorie unde forma rezultata este de ordin reproductiv), sensul formei rezultate (noul obtinut poate fi nou atat pentru individ cat si pentru societate; de aici avem -imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare). Definitiile formulate depasesc modul de concepere a imaginatiei in psihologia traditionala, care o leaga direct de actul elementar al reprezentarii reproductive, si unde
imaginatia aparea doar ca fixare si evocare vie a unei experiente in forma imaginilor.
II. CARACTERISTICILE IMAGINATIEI
Desi exista unii cercetatori care afirma ca imaginatia este un proces psihic intalnit si la unele specii animale (vezi A. Cosmovici, 1996!), marea majoritate a psihologilor afirma caracterul profund uman al imaginatiei aratand ca:
- Ea este trasatura distinctiva a reflectarii constiente, intalnita numai la om, indeosebi a laturii proiective si creatoare a constiintei;
- Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si limbajul). Ribot considera imaginatia creatoare si gandirea ca fiind procese solidare si analoage, iar pana la un anumit punct, chiar identice. Wallon nu putea concepe imaginatia in afara unor operatori verbali. Exemple convingatoare despre imposibilitatea conceperii imaginatiei in afara limbajului sunt aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la care dezvoltarea limbajului este intarziata sunt inapoiati si in ceea ce priveste imaginatia. La fel, copiii la care dezvoltarea limbajului urmeaza o cale anormala (este vorba de surzi, care din aceasta cauza sunt si muti, incapabili de a comunica prin limbaj) manifesta o pronuntata saracie, limitare, iar uneori un caracter rudimentar al imaginatiei. Concluzia lui Vigotski este aceea ca imaginatia este legata nu numai de aparitia propriu -zisa a limbajului, ci si de momentele de dezvoltare ale acestuia.
- Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar pentru viata, cunoasterea si activitatea omului;
- Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul activitatii inainte de realizarea lui efectiva, concreta, fapt care elimina sau diminueaza incercarile si erorile, prescurtand procesul activitatii;
- Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze in mersul rezolvarii problemelor; fara asemenea ipoteze activitatea subiectului ar fi la intamplare. Prin ipotezele sale realizabile individul se apropie de nemarginirea cunoasterii, se adapteaza anticipativ la ceea ce va urma, creandu-si posibilitatea de a primi confirmarea din partea practicii sociale;
- Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in viitor traiectoria propriei sale vieti, isi stabileste in legatura cu ea o imagine care capata valente mobilizatoare si stimulatoare pentru activitatea practica;
- Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice -reflectarea viitorului, a posibilului -contribuind in felul acesta la desavarsirea contituitatii ei; daca procesele senzoriale reflecta prezentul, cele mnezice trecutul, imaginatia, prin reflectarea viitorului, inchide ciclul temporal. (De stabilit relatia dintre imaginatie ca proces psihic si conceptia lui C. G. Jung privind functia psihica a intuitiei!!! )
- Imaginatia, prin toate functiile ei ne adapteaza la realitate. John Dewey considera ca imaginatia nu se preocupa de ireal, de fictiv, ci ea serveste la extinderea si completarea realului. Permitandu-i individului elaborarea de solutii noi, dandu-i posibilitatea de a se incadra in contexte noi, imaginatia contribuie la dezvoltarea capacitatilor adaptative ale personalitatii umane. Astfel, prin imaginatie, omul se poate adapta nu numai la realitatea actuala, prezenta, ci si la realitatea posibila, viitoare, nu numai la modificarile produse deja, ci si la cele care urmeaza a se produce intr-un viitor apropiat. In acest context, merita a aminti trasaturile adaptative stabilite de Jeanne Bernis:
¨ Compensarea -instinctele si tendintele care nu pot fi realizate in viata reala se descarca in starile de vis si reverie aflate la marginea vietii constiente;
¨ Autismul -prin refuzul de a comunica, de a-si schimba opiniile, visatorul inchis in propriile sale vise devine un caracter dificil si atipic; totusi, refugiul gasit in reverie procura placerea naturala care se ataseaza jocului de imagini. Daca viata fictiva ramane subordonata vietii reale, ea serveste ca aparare si eliberare a efortului cotidian al psihismului ramas normal;
¨ Iluzia dorintelor zadarnice -dand o anumita forma obiectelor dorintelor, prin imaginatie putem anticipa dificultatea lor, si totodata, posibilitatea de depasire a lor;
¨ Inventia morala -imaginatia il detaseaza pe individ de restrictiile cu caracter moral, il orienteaza spre o viziune superioara celei pe care morala pozitiva o declara ca fiind cea mai buna;
¨ Intentia -este o forma de imaginatie care presupune iesirea din sine a eului si amplasarea in fata lui ca obiect; pentru artist, proiectul este izvorat din propria sa inspiratie si se impune ca opera ce trebuie realizata;
¨ Arta posibilului -imaginatia ii pune subiectului problema valorii, fiind conditia esentiala a succesului; cei care au o imaginatie slaba sunt defavorizati deoarece au sentimentul de a fi inchisi in propriile lor limite, pierzand gustul de a-si incerca aptitudinile sau de a le cultiva;
¨ Epurarea pasiunilor -un asemenea proces are loc mai ales prin arta: pasiunile inceteaza a mai fi virulente, purificandu-se de elementele perverse si plasandu -se sub semnul eternitatii;
¨ Sursa de bunatate -viata imaginativa intensa il face pe om mai bun, ii ofera posibilitatea de a se raporta la altul cu simpatie, de a empatiza;
¨ Influentarea personalitatii -imaginatia exercita o puternica influenta asupra formarii diferitelor componente ale personalitatii, si chiar asupra personalitatii ca intreg.
III. FUNCTIILE IMAGINATIEI
In analiza functiilor imaginatiei vom apela la trei criterii care sintetizeaza punctele de vedere ale psihologiei traditionale, ale pespectivei psihanalitice si ale psihologiei contemporane:
1. Din perspectiva psihologiei traditionale, Meyerson (in G. Dumas, Nouveau traté de psychologie, 1932) traseaza functiile imaginatiei, tinand cont de dublul aspect al imaginii: concret si semnificativ:
Ø Functia de ilustrare -imaginatia ilustreaza continuturile constiintei care prin natura lor pretind figurarea concreta, intuitiva;
Ø Functia de realizare -consta in materializarea abstractului, astfel, imaginatia intoarce gandirea spre concretul pe care conceptul il indeparteaza;
Ø Functia de indicare -imaginatia marcheaza un continut, il delimiteaza, il asociaza cu altele, il opune unuia sau altuia;
Ø Functia de semnificare -imaginatia explica, rezuma, precizeaza, serveste gandirii care generalizeaza, marcheaza fluiditatea gandirii, continuitatea experientei personale, evoca, anticipa si retine ceea ce este semnificativ
2. Din perspectiva psihanalitica, Blazer (1964) identifica urmatoarele functii ale imaginatiei:
Ø Descarcare tensionala
Ø Proiectare
Ø Substituire
Ø Compensare
3. Din perspectiva psihologiei contemporane sunt evidentiate urmatoarele trei functii:
Ø De expresie a realului, simtit sau gandit;
Ø De deformare a realului, fie pentru a-l stimula, fie pentru a-i explora posibilitatile,
Ø De relevare a unui real ascuns.
IV. PROCESELE IMAGINATIEI
In combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor, ideilor din experienta anterioara, imaginatia utilizeaza o serie de procedee, cum ar fi:
· Aglutinarea -contopirea intr-un intreg a diverselor elemente disparate. Acest procedeu este intalnit in mitologie unde intalnim figuri precum: Sirena, Centaurul, Ianus cu doua fete etc;
· Amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale. Procedeul este intalnit in basme si literatura romantica in figuri reprezentative ca: Fat -Frumos, Zmeul cel rau, Ileana Cozanzeana, pitici etc;
· Diviziunea sau rearanjarea -impartirea in elemente a unor obiecte, procese sau schimbarea ordinii lor (asa cum se intalnesc acestea in arta);
· Adaptarea unui obiect sau principiu functional la situatiile concrete (de exemplu, in domeniul instrumentelor electro -casnice);
· Modificarea unor insusiri -forma , marime, culoare;
· Substitutia -inlocuirea unor obiecte cu altele (in domeniul constructiilor);
· Schematizarea din domeniul stiintelor exacte sau din domeniul artei -de exemplu caricaturile;
· Analogia -tranpunerea solutiei gasite intr-un domeniu de activitate, in alt domeniu; (Gordon a descris urmatoare le forme de analogie: personala -identificarea creatorului cu obiectul de studiu, proiectarea lui in datele problemei;directa -raportarea obiectului cercetat la un altul, dintr-un domeniu invecinat; simbolica -considerarea problemei sub forma de imagini globale; fantastica -inlocuirea realului cu fantasticul, magicul);
· Multiplicarea si omisiunea elementelor componente (balaurul cu sapte capete, trenurile suprapuse);
· Tipizarea -redarea generalului prin intermediul individualului (se intalneste in literatura, unde se propun personaje -tip).
V. FORMELE IMAGINATIEI.
In clasificarea imaginatiei sunt utilizate mai multe criterii. Dintre acestea enumeram:
1. Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in actul imaginativ avem: imaginatia voluntara, cu scop si imaginatia involuntara, fara scop. Imaginatia voluntara este superioara celui involuntare, este mai productiva deoarece determina focalizarea si concentrearea constiintei intr-o directie prestabilita. Dar, in acelasi timp, imaginatia voluntara este mai saracacioasa, mai schematizata deoarece tinde sa urmareasca modelele cognitive standardizate (apeleaza mai ales la procedeele algoritmice ale gandirii). Din aceasta cauza este mai putin originala fiind constransa in respectarea regulilor, normelor impuse de gandire si de domeniul de activitate in care ea se manifesta. Imaginatia involuntara se caracterizeaza prin spontaneitate, aplelarea la resursele inconstientului, are un grad mai mare de flexibilitate si libertate.
In imaginatia voluntara avem urmatoarele forme: imaginatia reproductiva (in care produsul obtinut este nou doar in raport cu experienta individului); imaginatia creatoare (produsul creat este nou pentru societate); visul de perspectiva (visare activa cu ochii deschisi, dirijata prin proiecte realizabile, in acord cu puterile subiectului si cu cerintele societatii).
In imaginatia involuntara avem: visul din timpul somnului (bazat pe slabirea reglajelor constiente si pe asociatii care au la baza structura inconstientului personal) si reveria (visarea pasiva cu ochii deschisi, relaxarea gandirii, proiectarea fantezista in viitor).
2. In functie de calitatea produsului imaginativ, Osborn (1959) stabileste trei forme principale , si anume:
· Formele absurde sau imaginatia deviata : halucinatiile, delirul, complexul de inferioritate, complexul de martir, visul din timpul somnului, reveria, frica anxioasa.
· Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea mentala a dorintelor), imaginatia speculativa (sau intuitiva), imaginatia reproductiva (reconstruirea spontana a unor imagini din trecut), vizualizarea structurala (constituirea unei imagini cu sens pornind de la un desen), imaginatia substitutiva (transpunerea in locul sau in rolul altora, avand la baza relatia simpatetica).
· Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa (incearca sa prevada ceea ce se va intampla in viitor, pe baza datelor de care dispune), imaginatia expectativ -creatoare (anticipatia realizata tinde de a fi pusa in aplicare), imaginatia creatoare propriu -zisa ( inventia).
3. In functie de domeniul de activitate in care este implicata putem delimita urmatoarele forme
imaginative:imaginatia artistica, literara, stiintifica, tehnica, muzicala etc.
ATENTIA
CARACTERISTICILE:
Orientarea precisa Selectivitatea Concentrarea
se definește ca funcție sau mecanism de orientare, focalizare și fixare a
conștiinței asupra unui obiect, sarcini, întrebări, probleme, etc.
FORMELE ATENTIEI
Volumul
Stabilitatea
Insusirile atentiei Concentrarea
Mobilitatea(flexibilitatea)
Distributivitatea
Atentia voluntaraAtentia involuntaraAtentia habituala sau postvoluntara
Dupa natura reglajului
Atentia externaAtentia interioaraDupa locul
obiectului aflat in centrul atentiei
Limbajul
FUNCTIILE LIMBAJULUI
Functia de comunicare Functia cognitiva de integrare,conceptualizare si
elaborare Functia expresiva Functia persuasiva sau de convingere
colocviu
dialog
monolog
solilocviu
scris
oral
intern
extern
paraverbal
nonverbal
verbal
Limbaj
Functia reglatorie Functia ludica Functia dialectica Functia factica(factuala)
MONOLOGUL:
Primar sau superior elaborate Comunicativ sau pentru sine Normal sau pathologic
Limbajul scris mesaje,semne grafice,cuvinte,fraze.
CO
MU
NIC
AR
EA
Prin gesturi
Afectiv-expresiva
Practic -operativa
Atitudinala
Limbajul oral
Prin scris
Prin simboluri logice
Limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii, el presupune transformarea
elementelor limbii in elemente proprii, ori pentru aceasta este necesara
constientizarea laturii fonetice, grafice si semantice a cuvintelor, trecerea de la
structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe
Limbajul intern Forma automatizata:deprinderi
Forma pasiva:ascultare,intelegere
Forma anticipative:se planifica
Vorbirea interna
AFECTIVITATEA
Procese afective
Dispozitii afective Afecte Emotii Sentimente Pasiuni
D. buna Frica Teama Intelectuale Pozitive
Se refera la acele trairi specifice datorate raportului dintre starile interne ale subiectului vizavi de
factorii exerni cu care interactioneaza.
Procese afective-fenomene psihice complexe caracterizate prin
modificari fiziologice,printr-un
comportament marcat de expreii emotionale si trairi
subiective.
D. proasta Groaza Surpriza Morale Negative
D.organica Furie Tristetea Estetice Extra-
Disperare Dezgustul profesionale
Veselie Furia
Mirare… Anticiparea
Acceptul
Bucuria
Proprietatile proceselor afective
Placut-neplacutStenic-astenicPolaritatea
Forta,tariaProfunzimeaIntensitatea
Emoţii anticipative Emoţii curente Emoţii reziduale
Durata stării afective
Trecerea în interiorul aceleiaşi trăiri emoţionale de la o fază la alta, fie trecerea de la o stare afectivă la una complet diferită
Mobilitatea
MimicaPantomimicaSchimbarea vociiModificarile de natura vegetativa
Expresivitatea
Funcţia acestora este de a semnaliza evenimentele relevante pentru preocupările individului, de a declanşa şi susţine comportamente specifice menite a ajuta în rezolvarea diverselor probleme
Utilitatea
Rolul expresiilor emotionale
rolul de comunicare rolul de influenţare a conduitei altora în vederea
săvârşirii unor acte rolul de autoreglare rolul de contagiune rolul de catharsis(de accentuare sau de
diminuare a însăşi stării afective)
FUNCTIILE AFECTIVITATII
O emotie este o stare afectiva pe care o experimentam, o reactie subiectiva fata de mediu care este insotita de schimbari organice (fiziologice si endocrine) ale unei origini innascute, influentata de experienta. Emotiile au
ofunctie de adaptare a organismului nostru fata de tot ceea ce ne inconjoara. Este o stare care vine asupra noastra
Functia timica
Functia de
echilibrare
interioara
Functia de
unificare a vietii
Functia expresiva
Functia de
reglare a conduitei
Functia de
anticipare
deodata si brusc, sub forma unor crize mai mult sau mai putin violente si mai mult sau mai putin trecatoare.
Clasificarea proceselor afective
Primare Complexe
Superioare
Include si emotiile soc (doar opinie, se
considera separat). Se caracterizeaza prin
nivel foarte scazut de constientizare sau
intelectualizare, ca si traire sunt destul de
intense, slab organizate, mai putin
elaborate cultural, tind sa scape de sub controlul constient.
Se deosebesc printr-un grad mai inalt de
constientizare si intelectualizare
Se caracterizeaza printr-un grad mai
inalt de intelectualizare,
sunt bine constientizate si au o raportare
valorica, cu referinta nu la un
obiect sau activitate, ci la
tonul afectiv al
proceselor cognitive trairile
afective de provenienta organica
Afectele
emotiile curente
dispozitiile
emotiile superioare
sentimentele pasiunile
EMOTIILE
SENTIMENTELE
Caracteristici:
Sentimentele sunt ample structuri de tendinte si aspiratii, relativ stabile, care orienteaza, organizeaza, declanseaza si regleaza conduit
Mediul social are o influenta hotarâtoare asupra aparitiei, structurii si evolutiei sentimentelor. în primul rând, societatea reglementeaza modul de manifestare a trairilor afective
Profunzimea sentimentului si intensitatea lui Tendinte de organizare si de generalizare a sentimentelor Varietatea sentimentelor este extrem de mare
TEAMA
Anticiparea unei
amenintari sau unui
pericol care produce
anxietate, incertitudin
e si insecuritate
TRISTETE
Mahnire, singuratatepesimis
m
BUCURIE
Distractie, euforie
gratificatie fericire, un sentiment
de comfort, securitate
AVERSIUNE
Neplacere, dezgust, de obicei ne
indepartam de
subiectul care
produce aversiune
in noi.
SURPRIZA
Soc, uimire,
consternare. Este foarte
trecatoare. Ar putea exista o
aproximare cognitiva pentru a sti ce se
intampla.
FURIE
Manie, iritare,
resentiment, furie,
iritabilitate
PASIUNILE
Inferioare Comune Superioare
VOINTA
Vointa
se realizeaza in stransa legatura cu
activitatea umana
prin care se satisfactrebuinte, se prefigureaza si se implinesc
Sint legate cu exagerarea trebuintelor
fiziologice,sint de regula patimi cu
efecte distructive si autodistructive.
Sint concretizate in atasament
deosebit fata de persoane,actiuni extraprofesionale
de colectionar,sportive,artistice,stiinti
fice.
Se caracterizeaza printr-oinalta valoare
sociala si prin noblete spiritual.
Procesul psihic ce se manifesta prin actiuni constiente,
orientate spre realizareaunor scopuri prestabilite ce pornesc de la anumite motive, implicand invingerea unor obstacole, prin
eforturi adecvate.
idealuri, se tinde catre noi aspiratii.
FAZELE VOINTEI
Actualizarea motivelor Lupta motivelor
Luarea hotaririiExecutarea hotaririi Evaluarea
CALITATILE VOINTEI
1. Puterea vointei 2.Perseverenta 3.Promtitudinea 4.Independenta vointei
5.Spiritul de disciplina
CARACTERUL
VOIN TA
ACTIVITATEA UMANA
ACTIUNI
OPERATII
De natura motrica
De natura intelectuala
SIMPLE SI DE
SCURTA DURATA
COMPLEXE SI DE LUNGA DURATA
FACTORII FORMARII TRASATURII DE CARACTER
Familia Mediul scolar Grupul de prieteni Mediul social Mass-media
CLASIFICAREA TRASATURILOR DE CARACTER
O totalitate de insusiri complexe ce distinge un om
de altul,conturind un portret psihologic
individual,relativ stabil.
O insusire psihica,care consta din totalitatea
calitatilor ce le poseda omul ce le exprima atitudinea lui fata de tot ce-l inconjoara si
TRASATURILE CARACTERULUI
Insusirile caracterului:
Buna educatie morala a caracterului Plinatatea caracterului Integralitatea caracterului Determinarea caracterului Puterea caracterului Fermitatea caracterului Echilibrul caracterului
Tipuri de caracter
Insusire Aptitudine Talent Geniu
Dupa predominarea ratiunii,vointei,emotiil
or
Dupa introversiune si extroversiune
Dupa gradul de independenta
Tipul rational Tipul emotiv Tipul volitiv
Tipul introvert(care este concentrate in sine,inchis,ginditor)
Tipul extrovert(care este
deschis,active,sociabil)
Tipul conformist(cade
de acord cu parea altcuiva)
Tipul independent(are
convingeri personale si ia
decizii independente)
APTITUDINILE
Schema structurala a unei aptitudini
Aptitudinile reprezinta un complex de procese si însusiri psihice individuale, structurate
într-un mod original, care permite efectuarea cu succes a
anumitor activitati
APTITUDINILE repezinta insusirile pe care o persoana le
poate proba in
mod constant in desfasurarea unei activitati in care obtine rezultate
apreciate drept optime.
veriga informationala veriga procesual-
operatorie
Veriga de reglare
veriga dinamogena si de autointarire
veriga executiva
una de selectare si orientare
valorica
alta de coordonare, optimizare si perfectionare,
reprezentata de functia evaluativ-
critica a constiintei si de
vointa
Caracteristicile aptitudinilor
Tipuri de aptitudini:
Dupa sfera de manifestare: - aptitudini privind sfera publica - aptitudini privind sfera privata
Dupa aspectele psiho-fizice implicate: - senzorial perceptive- intelectuale - motorii Dupa gradul de operationalitate in aplicare: - aptitudini
generale si
aptitudinea diferenţiază indivizii între ei, elementul principal fiind
randamentul (comportamentul eficient) cantitativ şi calitativ
nu orice însuşire este aptitudine, ci numai cea care favorizează
desfăşurarea unei activităţi cu rezultate supramedii
nivelul de dezvoltare şi funcţionalitate a aptitudinilor poate fi evaluat după:
rapiditate, volum, precizie, originalitate, eficienţă
aptitudinile sunt atât premise, cât şi rezultate ale învăţării
sunt un “aliaj” între ereditar şi dobândit (exerciţiu, efort, interes,
mediu)punerea în valoare a aptitudinilor şi
obţinerea performanţelor în activitate sunt condiţionate de participarea altor
componente ale personalităţii: motive, interese, scopuri, efort voluntar,
perseverenţă.aptitudinile se deosebesc de alte
componente ale personalităţii (cunoştinţe, priceperi, deprinderi)
- aptitudini speciale.
CLASIFICAREA
Aptitudini complexe Aptitudini simple
În funcţie de gradul de complexitate
În funcţie de specificul activităţii solicitante
Aptitudini speciale
Sportive Pedagogice
Tehnice
Aptitudini generale
Mnezice
Senzorial-perceptive
Intelectuale
Cunoasterea si dezvoltarea aptitudinilor :
Aptitudinile difera de la o persoana la alta – in conditii de
educatie similara unii oameni obtin performante mai ridicate
decat ceilalti;
Gradul inalt de dezvoltare a unei aptitudini = talentul Activitatile creatoare de insemnatate istorica = geniul Exersarea aptitudinilor si atingerea unei eficiente
deosebite prin
acumularea de experienta = formarea CAPACITATILOR
In orientarea spre o profesie trebuie sa se tina cont nu numai de
dorintele, motivatiile, aspiratiile persoanei, ci si de aptitudinile
necesare respectivei sfere de activitate.
Pentru cunoasterea aptitudinilor personale se poate apela la
diverse teste psihologice, de testare a inteligentei, aptitudinilor,
etc. in vederea unei bune orientari socio-profesionale.
ACTIVITATEA
Reprezintă modalitatea cea mai naturală şi veridică de exteriorizare şi obiectivare a organizării psihice interne a omului, de atestare a valenţelor instrumental-creative, temperamentale şi caracteriale ale profilului personalităţii sale.
Structura activităţii
Structura activităţii, fiind un sistem foarte complex, include şi asemenea elemente, cum ar fi:
rezultatele; controlul şi autocontrolul; aprecierea şi autoaprecierea; determinarea liniilor de perspectivă
(planurilor de viitor)
Cunoaste lumea inconjuratoare
Creaza conditii materiale
Creaza produsele stiintei,literaturii,muzicii..
Il formeaza si transforma pe om
Omul transforma lumea din jurul sau.
-
imaginea conştientă a rezultatuluiceea pentru ce omul acţioneazăSCOPUL
accentul stimulator(idei,gânduri)mobilul, care declanşează, susţine energetic şi orientează acţiunea
MOTIVUL
ceea ce trebuie făcut, întreprinsinterne, subiective şi externe, obiectiveacceptabile sau licite şi inacceptabile sau ilicite
MIJLOCUL
actele de răspuns la influenţele mediului, funcţia fiziologică a organismelor vii.funcţiile psihofiziologice-asigurarea fiziologică aproceselor psihice
MISCARILE
procesul, orientat spre realizarea scopuluiinterne,externe,obiective,voluntare,involuntare,congenitale,dobindite,simple,complexe
ACTIUNILE
caracterizează partea tehnică de îndeplinire a acţiunii
OPERATIILE
sunt elemente constitutive ale activităţii, întotdeauna orientate asupra unei sau altei activităţi practice şi sunt strâns corelate cu acţiunile
CUNOSTINTELE
sunt elementele activităţii, ce-i permit omului să realizeze ceva de calitate superioară, de exemplu să efectueze nişte acţiuni, operaţii exact şi corect
PRICEPERILE
componentele total automatizate,realizate la nivelul controlului inconstient.
OBISNUINTELE
sunt un element al activităţii, însuşite în procesul practicii vitale, acţiuni, ce devin necesitate
DEPRINDERILE
Etapele activitatii
Determinarea scopului Etapa planificarii Etapa realizarii activitatii Verificarea Evaluarea
FORMELE ACTIVITATII
FELURILE ACTIVITATII
Dupa natura
produsului
Materiala
Spirituala
Dupa procesul
psihic implicat
Cognitiva
Afectiva
Volitiva
Dupa locul ocupat
Principala
Secundara
Dupa evolutia
ontogenetica
Joc
Invatare didactica
Creatie
Munca productiva
Dupa gradul de
constientizare
In intregime constienta
Cu comportamente automatizate
Functional,Sportiv,Didactic,De azart,Constructiv ,Intelectual,Colectiv,Pe roluri...JoculTrecerea unui sistem instruibil de la o stare de neinstruire la una de pregatire , care permite realizarea unor obiective specifice de reglareInvatarea
Este o activitate de bază, cu scop bine determinat a omului, orientată spre schimbarea şi modificarea mediul extern pentru a-şi satisface necesităţile sale materiale şispirituale
Munca
este angrenarea componentelor psihice şi psihofizice ale creativităţii în vederea realizării proiectului mental şi obţinerii produsului nou.
Creatia
CREATIVITATEA
Calitati:
Productivitatea Utilitatea Eficienta Valoarea Ingeniozitatea Noutatea
Originalitatea
Caracteristicile persoanelor creative:
Niveluri ale creativitatii: 1.Creatia expresiva
2.Creatia productiva
3.Creatia inventiva
4.Creatia inovatoare
5.Creatia emergenta
Coeficient intelectual (IQ)
deasupra mediei
Imaginatie creatoare, in care un rol important il
au procesele afectiv-emotionale
Aptitudini speciale in domeniul in care creeaza
Gandirea creatorului este
caracterizata prin productie divergenta
Motivatie intrinseca.
Caracter perseverent in
munca, chiar preferinta
pentru complex si dificil
Prin creativitate se intelege capacitatea sau aptitudinea de a
realiza ceva original. Actulcreator este insa un proces de elaborare prin inventie sau
descoperire,cu ajutorul imaginatieicreatoare, a unor
idei sau produse noi, originale de mare valoare si aplicabile in diferite domeniide activitate.
Factorii creativitatii
Factori nonintelectuali
Factori exterior-conjucturali
particularităţile sociale, istorice, clasa socială, grupul de care aparţine individul,condiţiile materiale
Factori interiori-structurali
IntelectualiAfectiv-emotionaliFactori de personalitate
Factori psiho-sociali
Ambianţa relaţionalăClimatul psihosocial al individului
Factori socio-educaţionali
Nivelul educaţionalInfluenţele educative ale familiei, instituţiilor de învăţământ, colectivelor de muncă
Motivatia
nevoia de ordonare a complexităţii,de senzaţii tarinevoia de a excelatendinţa de asumare a riscului
Caracterul
puterea de muncăperseverenţarăbdareaconştiinciozitateainiţiativacurajulindependenţanonconformismul
Afectivitatea
asigură energizarea şi valorificarea dimensiunilor caracteriale, a celor cognitive, a aptitudinilor speciale
Temperamentul
influenţează mai ales stilul activităţii creatoare, continuu sau în salturi, care poate influenţa productivitatea şi eficienţa
Rezonanta intima
modul în care experienţele trăite se reflectă la nivel individualtipulcentripetal,orientat spre propria interioritate, şi tipul centrifugal, orientat spre mediul exterior
Factori intelectuali
Inteligenta Spiritul perceptivStilul cognitivAptitudinil
e creativeImaginatia
FACTORI BIOLOGICI
FACTORI SOCIALI
Indică nivelul superior până la care se pot dezvolta potenţele creative înnăscute, dar fără a garanta, în mod obligatoriu,atingerea acestora.Ereditatea
Creativitatea are un parcurs invers proporţional cu vârsta,datorită creşterii puterii de judecată, dezinteresul sistemului şcolar faţăde creativitate, diminuarea plasticităţii, diminuarea motivaţiei,scăderea puterii şi rezistenţei fizice, a acuităţii vizuale şi a stării de sănătate, în general.
Virsta
Productivitatea de tip creativ presupune o îmbinare a caracteristicilor femeilor cu cele ale bărbaţilor,sensibilitate şi deschidere, dar şi independenţă în gândire, deci şi o divergenţă a gândirii.
SexulCreaţia are o valoare autoterapeutică,întrucât creatorul înţelegând că poate găsi frumuseţea chiar în suferinţă,îşi găseşte argumente pentru a-şi forma o viziune pozitivă asupra lumii.Astfel, suferinţa sau boala îl pot determina pe individ să facă restructurări, reorientări,deschideri către alte perspective,supracompensări, posibilităţi de cunoaştere noi.
Sanatatea mentala
Condiţii socio-economice şi culturale
Condiţii educative
Orice personalitate
creatoare este influenţată de epoca, clasa, familia, grupurile
cu care
vine in contact şi din care face parte. Astfel, putem vorbi de
situaţie
creativă şi de climatul creativ care cuprinde totalitatea
particularităţilor ambientale, materiale şi psihosociale, ce pot
In această subcategorie sunt incluse
influenţele exercitate de două instituţii
principale, familia şi şcoala
STADIILE CREATIVITATII
Stadiul pregatitor Stadiul incubatieiStadiul iluminariiStadiul verificarii
PERSONALITATEA