PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC, UVT

C2: EDUCABILITATEA – FACTORII DEZVOLTĂRII PSIHICE

Educabilitatea =

capacitatea omului de a fi receptiv la influențe educative și de a realiza, pe această cale, acumulări progresive concretizate în diferite structuri de personalitate.

ansamblul posibilităților de a influența cu mijloace educative formarea personalității fiecărui individ uman, în limitele psihogenetice ale speciei noastre și a particularităților înnăscute, care conferă fiecăruia individualitatea sa genetică.

În sensul cel mai larg = educabilitate =

capacitatea umană de a educa și a fi educat

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE

Modificările secvențiale ce apar într-un organism, pe măsură ce acesta parcurge traseul de la concepție la moarte.

2 categorii de procese:

Programate biologic;

Generate de interacțiunea cu mediul.

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE

Dezvoltarea se desfășoară pe mai multe paliere:

D. fizică:

D. cognitivă;

D. psiho-socială.

Factorii implicați în dezvoltarea umană:

Ereditatea;

Mediul;

Educația.

EREDITATEA

E = însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generație la alta, mesajele de specificitate, sub forma codului genetic.

Genotip = constituția genetică a individului, totalitatea genelor pe care le posedă.

Fenotip = totalitatea caracteristicilor unui individ rezultate în urma interacțiunilor primare cu mediul.

EREDITATEA

Moștenirea ereditară – complex de predispoziții și potențialități;

Diversitatea psihologică umană are o rădăcină ereditară, dar nu se reduce la aceasta;

Ereditatea – manifestă / latentă – în funcție de un factor activator;

Noul născut – total dependent de membrii propriei specii (copiii ”sălbatici”, crescuți de animale, s-au animalizat în pofida eredității de tip uman);

Ereditatea creează premisele unor momente de intervenție optimă = perioadele critice/sensibile

EREDITATEA

Personalitatea este influențată specific de ereditate (temperament, aptitudini, emotivitate, patologia psihică vs. atitudini, voința, caracter).

La unele persoane – ereditatea – decisivă / la altele – mediul – hotărîtor.

Probabilitate: șansă (ereditate normală) - poate fi sau nu valorificată // neșansă (ereditate tarată) – poate sau nu să fie compensată.

MEDIUL

M = totalitatea elementelor cu care individul interacționează, în mod direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale.

M = obiecte, persoane, relații – ansamblu de semnificații care, internalizate, alcătuiesc ”substanța” dezvoltării psihice.

Super, Harkeness (1986/2001) = nișă de dezvoltare = totalitatea elementelor cu care un copil intră în relație la o vîrstă dată.

MEDIUL

Specificitatea nișelor de dezvoltare

individualism / colectivism (”Occident”/”Orient”)

Impactul consistent al reprezentărilor sociale despre copilărie – o accesași realitate infantilă (4-9 ani) are alte activități dominante (SUA – studiu, Japonia – joc, Kenya – muncă, India – interacțiuni sociale etc).

Mediul - șansă / frînă a dezvoltării.

EDUCAȚIA

Ereditatea / Mediul – prezențe permanente / contribuții aleatoare în dezvoltarea ontogenetică;

Educația – diminează ”imprevizibilul” / sporește controlul asupra procesului dezvoltării individuale.

Educația = activitatea specializată, specific umană, care mijlocește și diversifică raportul dintre om și mediul său, favorizănd dezvoltarea omului prin intermediul societății și a societății prin intermediul omului (Faure, 1974/2001).

E = liant (potențialitatea eredității) / (”oferta” de posibilități a mediului).

EDUCAȚIA

E = trebuie să fie:

Stimulativă;

Cu un grad mai înaltă decît poate, vrea, știe subiectul (Cosmovici, Iacob, 2008)

Factor conducător al dezvoltării ontogenetice (oferă doar un ”plus”).