punct de vedere - sgg.gov.ro · privind economia socială, cu modificările ulterioare, prevede...
TRANSCRIPT
Domnule preşedinte,
În conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1) din Constituţie,
Guvernul României formulează următorul
PUNCT DE VEDERE
referitor la propunerea legislativă pentru modificarea și completarea unor
acte normative privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, iniţiată de doamna deputat Mara Calista și un grup de
parlamentari PNL, ALDE, USR, PMP, PSD, Minorități Naționale,
independenți (Bp. 677/2018, L 101/2019).
I. Principalele reglementări
Potrivit Expunerii de motive, inițiativa legislativă are ca obiect de
reglementare modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, astfel încât aceasta:
”- să răspundă nevoilor reale ale persoanelor cu handicap în ceea ce
privește accesibilitatea în toate mediile societății, fără bariere;
- să răspundă nevoilor reale sociale și economice;
- să asigure transpunerea în practică a obligațiilor asumate de țara
noastră la nivel internațional;
- să țină pasul cu noile tehnologii și tendințe în acest sens;
- să creeze mecanisme eficiente atât în ceea ce privește creșterea
gradului de accesibilizare, cât și să instituie mecanisme de sancționare care
să stimuleze conformarea cu obligațiile stipulate de lege”.
Totodată, prin inițiativa legislativă se propune abrogarea Legii
nr.8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind
drepturile persoanelor cu dizabilităţi, cu modificările și completările
ulterioare.
PRIM MINISTRU
2
II. Observaţii
1. Conținutul propunerii legislative este, în cea mai mare parte,
redundant sau chiar în neconcordanță cu prevederile legislației în vigoare.
Redăm, mai jos, pentru exemplificare:
- definiția ”clădiri de utilitate publică” care se referă doar la clădirile
accesibilizate pentru persoane cu handicap conferă un caracter redundant
obligației1 prevăzută la art. 62 alin. (1) din Legea nr. 448/2006;
- trimiterea la Legea serviciilor comunitare de utilități publice
nr.51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul
definiției date ”serviciilor de utilitate publică”, conduce la confuzia
termenilor și limitarea aplicării definiției. Potrivit prevederilor Legii
administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, serviciile comunitare de utilitate publică
(alimentare cu apă, gaz natural, canalizare, salubrizare, energie termică,
iluminat public și transport public local) reprezintă o categorie din cele 19
categorii de servicii publice de interes local – educație, servicii sociale,
sănătate, cultură, sport, ordine publică, locuințe sociale, dezvoltare urbană
etc.;
- sintagma ”organizații economice non-financiare” nu este clară;
- formularea ”angajatorul fiind încurajat să asigure persoanei cu
handicap (…)”, propusă la alin. (11), nou introdus la art. 78, este echivocă;
- la alin. (32), nou introdus la art. 78, precizarea ”Pot face activități
comerciale, ONG-urile care se încadrează în una din situațiile de mai jos
cu condiția reinvestirii a 100% a profitului în activități de integrare socio-
profesională” nu este în concordanță cu prevederile art. 48 din Ordonanța
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și
completările ulterioare, conform cărora ”Asociaţiile, fundaţiile şi
federaţiile pot desfăşura orice alte activităţi economice directe dacă acestea
au caracter accesoriu şi sunt în strânsă legătură cu scopul principal al
persoanei juridice”. De asemenea, precizăm faptul că Legea nr. 219/2015
privind economia socială, cu modificările ulterioare, prevede posibilitatea
obținerii atestatului de întreprindere socială de inserție – întreprinderea
socială care are permanent, cel puțin 30% din personalul angajat aparținând
1 (1) Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport
în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători şi peroanele principalelor staţii,
spaţiile de parcare, străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul informaţional şi comunicaţional vor fi
adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
3
grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajați
să reprezinte cel puțin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților
și care are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor și șomajului
prin inserția socioprofesională a persoanelor defavorizate;
- înființarea unui organism de ”tip watchdog” în subordinea
Ministerului Muncii și Justiției Sociale: organizațiile de ”tip watchdog”
sunt menite să monitorizeze structurile guvernamentale, prin urmare, nu este
recomandat să funcționeze în subordinea acestora. Mai mult decât atât,
există deja structuri înființate cu acest scop – Consiliul de monitorizare a
implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități,
înființat prin Legea nr. 8/2016;
- referitor la propunerea de înființare a Consiliului Național Tripartid
pentru Persoanele cu Handicap, precizăm faptul că Legea dialogului social
nr. 62/2011, cu modificările și completările ulterioare, reglementează deja
cadrul asigurării dialogului social tripartit;
- propunerea de a include în definiția evaluării precizarea că sunt
exceptate de la reevaluare ”persoanele nedeplasabile, indiferent de gradul
de handicap, a căror afecțiune a generat deficiențe funcționale și/sau
structural anatomice într-un stadiu ireversibil și care nu pot urma programe
de recuperare” este redundantă în condițiile în care, la art. 87 alin. (11), este
prevăzută această excepție.
2. Propunerea de modificare a principiilor prevăzute la art. 3 lit. h), l)
și p) nu poate fi susținută, întrucât formularea lit. h) nu corespunde
exigențelor de exprimare a unui principiu, fiind corespunzătoare unui
obiectiv sau unei direcții de acțiune. În același timp, se suprapune cu art. 8
alin. (1) din Legea nr. 448/2006, potrivit căruia ”Autoritatea Naţională
pentru Persoanele cu Dizabilităţi şi celelalte autorităţi publice centrale şi
locale au obligaţia să asigure, potrivit prezentei legi, condiţiile necesare
pentru integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap”.
Modificarea lit. l) și p) prin redefinirea principiilor nu aduce niciun element
de noutate având același sens cu textul existent în lege.
3. Referitor la propunerea de modificare a definițiilor prevăzute la art.5
pct. 4, 5 și 13, facem următoarele precizări:
- adaptare rezonabilă la locul de muncă: definiția adaptării rezonabile
din textul de lege este în concordanță cu definiția cuprinsă în Convenția
privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD), potrivit căreia
4
”adaptare rezonabilă înseamnă modificările şi ajustările necesare şi
adecvate, care nu impun un efort disproporţionat sau nejustificat atunci
când este necesar într-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu
dizabilităţi să se bucure ori să îşi exercite, în condiţii de egalitate cu ceilalţi,
toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”;
- angajare asistată: adaptarea sarcinilor și a timpului de lucru sunt
componente ale procesului de egalizare a șanselor și a angajării asistate,
motiv pentru care considerăm că propunerea excedează definiției;
- clădiri de utilitate publică: definiția existentă în lege este generală.
Accesibilizarea acestora este atributul instituțiilor prevăzute în lege.
4. În ceea ce privește art. 5 pct. 30, precizăm că propunerea de
introducere a definiției serviciilor de utilitate publică conduce la paralelism,
definiția existând, așa cum se menționează chiar în propunere, în Legea
nr.51/2006.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de
tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, ”în procesul de legiferare este
interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau
alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative”.
5. Cu privire la propunerea de modificare a art. 6 lit. i), precizăm că
legislația nu definește comisia de reevaluare. Teza a doua, astfel cum este
propusă, se regăsește la art. 59 alin. (1) lit. c), potrivit căruia ”persoanele
adulte cu handicap au următoarele obligaţii: c) să se prezinte pentru
reevaluare, la solicitarea structurilor competente în domeniu, cu excepţia
persoanelor cu handicap a căror afecţiune a generat deficienţe funcţionale
şi/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil, care nu pot urma
programe de recuperare şi pentru care comisia de evaluare a stabilit un
termen permanent de valabilitate a certificatului de încadrare în grad şi tip
de handicap”.
6. Referitor la propunerea de completare a art. 10 cu un nou alineat,
alin. (2), evidențiem faptul că, potrivit cadrului normativ, contractul-cadru
este norma care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a
medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate. Astfel, propunerea este insuficientă pentru a
avea efectul dorit.
5
Totodată, apreciem că textul propus pentru art. 10 alin. (2) nu
îndeplinește exigențele de claritate și precizie a normei juridice, putând
genera interpretări arbitrare/subiective, dar și lipsa de eficacitate a
dispozițiilor legale.
Astfel, textul nu prevede de unde ar putea solicita persoanele cu
handicap obținerea documentelor medicale cu titlu gratuit și care sunt
unitățile medicale la care evaluarea medicală și psihologică se realizează
gratuit. Totodată, era necesar să se indice unitatea/autoritatea care va suporta
aceste costuri sau din ce buget vor fi finanțate.
În aceste condiții, sunt create premisele unor vicii de
neconstituționalitate în raport cu prevederile cuprinse în art. 1 alin. (5) din
Constituția României, republicată, vizând obligativitatea respectării
Constituției, supremației sale și a legii în componenta sa privind claritatea
și previzibilitatea2.
7. Cu privire la propunerea de completare a art. 11 cu un nou alineat,
alin. (5), precizăm că măsura propusă privind suportarea diferențelor ”prin
transfer interbugetar de la bugetul de stat” nu este clară din punct de vedere
al mecanismului, ținând cont și de principiul execuției bugetare reglementat
la art. 47 alin. (6) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, cu modificările
și completările ulterioare.
8. Referitor la propunerea de modificare a art. 16 lit. c), precizăm
faptul că reglementarea existentă în prezent în lege este generală. Adaptarea
la nevoile persoanelor cu dizabilități este atributul instituțiilor prevăzute de
lege. Astfel, modificarea are același sens și nu aduce niciun element de
noutate.
9. Propunerea de completare a art. 16 cu un nou alineat, alin. (51), este
în contradicție cu alin. (5) din același articol, potrivit căruia comisia de
2 Constituția consacră principiul respectării obligatorii a legii, dar, pentru a putea fi respectată de destinatarii săi, legea
trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în
mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că, de
principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre care previzibilitatea, ceea ce
presupune că trebuie să fie suficient de precis și de clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă
a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă, într-o
măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (deciziile Curții
Constituționale nr. 1/2012 și nr. 146/2015). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului
(Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25
noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006,
pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
6
orientare școlară și profesională din cadrul centrelor județene de resurse și
de asistență educațională, respectiv Centrul Municipiului București de
Resurse și Asistență Educațională realizează orientarea școlară și
profesională.
De asemenea, intră în contradicție și cu art. 50 din Legea educației
naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, potrivit
căruia ”Evaluarea, asistenţa psihoeducaţională, orientarea şcolară şi
orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe
educaţionale speciale se realizează de către centrele judeţene de resurse şi
de asistenţă educaţională, denumite în continuare CJRAE, respectiv de
Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională,
denumit în continuare CMBRAE, prin serviciile de evaluare şi de orientare
şcolară şi profesională (…)”.
10. Propunerea de completare a art. 17 cu un nou alineat, alin. (3),
prezintă conținut neclar, utilizarea sintagmei ”o parte din” lăsând loc de
interpretări.
11. În ceea ce privește propunerea de modificare a art. 18 alin. (1)
lit.b), precizăm că articolul se referă, așa cum reiese din partea introductivă,
la drepturile persoanelor cu handicap în cadrul procesului de învățământ,
lit.b) făcând referire la echipament tehnic adaptat tipului și gradului de
handicap și utilizarea acestuia. Prin urmare, propunerea se încadrează în
obligațiile unității de învățământ de a asigura accesibilitatea instituției.
12. Propunerea de completare a art. 18 alin. (1) cu două noi litere, lit.f)
și g) nu poate fi susținută, deoarece conținutul acestora este inclus în
totalitate în cuprinsul lit. b) existent în textul legii, potrivit căruia ”în cadrul
procesului de învăţământ, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu
handicap au dreptul la: b) dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului şi
gradului de handicap şi utilizarea acestuia”. Adoptarea acestei propuneri
poate conduce la restrângerea dreptului prevăzut la lit. b) (dotarea cu
echipament tehnic adaptat tipului și gradului de handicap și utilizarea
acestuia).
13. Propunerea de modificare a art. 19 lit. e), prin înlocuirea sintagmei
”să sprijine” cu sintagma ”să asigure” nu poate fi susținută având în vedere
că asigurarea pregătirii cadrelor didactice presupune un proces planificat
7
care se bazează pe nevoi identificate, sprijinirea pregătirii cadrelor didactice
pentru adaptarea practicilor educaționale presupunând, însă, un proces
continuu care include și alte forme de pregătire, inclusiv cele non-formale
(schimb de experiență, întâlniri tematice, metodice etc.).
14. În ceea ce privește propunerea de completare a art. 19 cu o nouă
literă, lit. g), precizăm că această soluție legislativă se regăsește la art. 70 și
71 din lege, potrivit cărora:
”Art. 70
(1) Autorităţile centrale şi locale publice, precum şi instituţiile
centrale şi locale, publice sau de drept privat, au obligaţia de a asigura
servicii de informare şi documentare accesibile persoanelor cu handicap.
(2) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi,
serviciile de relaţii cu publicul vor afişa şi vor dispune de informaţii
accesibile persoanelor cu handicap vizual, auditiv şi mintal.
Art. 71
(1) Până la data de 31 decembrie 2007, autorităţile publice au
obligaţia să ia măsuri pentru:
a) accesibilizarea paginilor de internet proprii, în vederea
îmbunătăţirii accesării documentelor electronice de către persoanele cu
handicap vizual şi mintal;
b) utilizarea pictogramelor în toate serviciile publice;
c) adaptarea telefoanelor pentru persoanele cu handicap auditiv;
(2) În achiziţia de echipamente şi softuri, instituţiile publice vor avea
în vedere respectarea criteriului de accesibilitate”.
15. Propunerea de completare a art. 19 cu un nou alineat, alin. (2),
conduce la încălcarea dreptului la egalitatea de șanse, întrucât, potrivit art.24
din CDPD, în vederea realizării dreptului persoanelor cu dizabilități la
educație, fără discriminare și cu respectarea principiului egalității de șanse,
statele părți vor asigura un sistem educațional inclusiv la toate nivelurile,
precum și formarea continuă, îndreptată spre a da posibilitatea persoanelor
cu dizabilități să participe efectiv la o societate liberă. În îndeplinirea acestui
drept statele părți se vor asigura că:
a) persoanele cu dizabilități nu sunt excluse din sistemul educațional
pe criterii de dizabilitate, iar copiii cu dizabilități nu sunt excluși din
învățământul primar gratuit și obligatoriu sau din învățământul secundar din
cauza dizabilității;
8
b) persoanele cu dizabilități au acces la învățământ primar inclusiv, de
calitate și gratuit, și la învățământ secundar, în condiții de egalitate cu
ceilalți în comunitățile în care trăiesc;
c) se asigură adaptarea rezonabilă a condițiilor la nevoile individuale;
d) persoanele cu dizabilități primesc sprijinul necesar în cadrul
sistemului educațional pentru a li se facilita o educație efectivă;
e) se iau măsuri eficiente de sprijin individualizat în amenajarea
mediului care să maximizeze progresul școlar și socializarea în conformitate
cu obiectivul de integrare deplină.
De asemenea, precizăm faptul că activitatea centrelor județene de
resurse și de asistență educațională/Centrului Municipiului București de
Resurse și Asistență Educațională este reglementată prin Ordinul
ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice,
ministrului sănătății și ministrului educației naționale și cercetării
științifice nr.1985/1305/5805/2016 privind aprobarea metodologiei pentru
evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu
dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a
copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi
reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale.
Astfel, atribuțiile structurii propuse de inițiatori la art. 16 alin. (51) se
suprapun peste cele ale centrelor deja existente, respectiv ale Comisiei
Interne de Evaluare Continuă.
În cadrul centrelor județene/al municipiului București de resurse și
asistență educațională funcționează Serviciul de evaluare și orientare școlară
și profesională. Din cadrul acestui serviciu fac parte: doi consilieri școlari
cu specializare în psihologie și atestați în psihologie educațională/psihologie
clinică, doi consilieri școlari cu specializare în
pedagogie/psihopedagogie/psihopedagogie specială, un profesor logoped și
un asistent social.
Conform art. 10 din actul normativ sus-menționat:
”(1) Scopul evaluării, asistenţei psihoeducaţionale,
orientării/reorientării şcolare şi profesionale a copiilor cu CES este
identificarea nevoilor specifice ale acestora şi asigurarea condiţiilor optime
de integrare şcolară, profesională şi socială.
(2) Finalitatea evaluării, asistenţei psihoeducaţionale,
orientării/reorientării şcolare şi profesionale a copiilor cu CES este aceea
de a asigura integrarea socială şi profesională a acestora prin egalizarea
şanselor”.
9
De asemenea, potrivit art. 82 din ordin:
”(1) CIEC funcţionează la nivelul fiecărei instituţii de învăţământ
special, respectiv unităţi de învăţământ special şi centre şcolare de educaţie
incluzivă.
(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care nu funcţionează
instituţii de învăţământ special, CIEC se organizează la nivelul unităţilor
de învăţământ de masă în care sunt integraţi copii cu CES.
(3) CIEC este compusă din 3-7 membri numiţi de către consiliul de
administraţie, la propunerea consiliului profesoral din cadrul instituţiei de
învăţământ special, şi are în componenţă, după caz: profesor de
psihodiagnoză, profesor psihopedagog, profesor de psihopedagogie
specială, profesor itinerant şi de sprijin, profesor kinetoterapeut, asistent
social, medic şcolar.
(4) În unităţile administrativ-teritoriale în care nu funcţionează
instituţii de învăţământ special, componenta CIEC din unităţile de
învăţământ de masă se decide de către CJRAE în colaborare cu ISJ şi
unităţile de învăţământ.
(5) Atribuţiile CIEC sunt următoarele:
a) promovează educaţia incluzivă;
b) urmăreşte evoluţia şcolară şi evaluează aplicarea planurilor de
servicii individualizat pentru copiii cu CES din unităţile de învăţământ
special şi de masă;
c) avizează rapoartele de monitorizare privind aplicarea planurilor de
servicii individualizat pentru copiii cu CES din învăţământul special sau
integraţi în învăţământul de masă, realizate de cadrele didactice itinerante
şi de sprijin sau de profesorii de psihopedagogie specială, şi formulează
propuneri privind revizuirea planurilor, în funcţie de evoluţia
beneficiarului;
d) transmite COSP dosarul complet al copiilor cu CES din învăţământul
special şi special integrat, însoţit de recomandări privind orientarea
şcolară şi profesională;
e) asigură repartizarea pe grupe/clase/ani de studiu a copiilor cu CES
din unităţile şcolare de învăţământ special la începutul anului şcolar, după
criterii, precum diagnosticul, gradul de handicap, nivelul psihointelectual,
gradul de integrare socioşcolară;
f) realizează repartizarea copiilor cu CES integraţi în învăţământul de
masă cadrelor didactice itinerante şi de sprijin în vederea asigurării
10
serviciilor de sprijin educaţional, în baza certificatelor de orientare şcolară
şi profesională;
g) fundamentează, din punct de vedere psihopedagogic, reevaluarea
absolvenţilor clasei a VIII-a şi a X-a din unităţile de învăţământ special, în
vederea orientării şcolare şi profesionale;
h) notifică COSP cu privire la reorientarea şcolară a copiilor cu CES cu
cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a
certificatului de orientare şcolară sau în situaţia în care se constată
schimbarea condiţiilor pentru care s-a eliberat certificatul;
i) recomandă orientarea copiilor cu CES din unităţile de învăţământ
special spre unităţile de învăţământ de masă şi invers, fapt consemnat în
fişa psihopedagogică;
j) asigură servicii de asistenţă psihoeducaţională copiilor cu CES;
k) asigură servicii de consiliere şi asistenţă psihoeducaţională cadrelor
didactice de la clasa unde este înscris copilul cu CES şi care furnizează
programe de educaţie remedială/sprijin pentru învăţare;
l) propune înscrierea copiilor cu CES într-o clasă superioară celei
absolvite fără a depăşi clasa corespunzătoare vârstei cronologice, în cazul
în care, în urma evaluării, nivelul achiziţiilor curriculare dobândite este
superior ultimei clase absolvite - numai pentru copiii transferaţi din
învăţământul de masă în învăţământul special şi care au repetat o clasă doi
ani şcolari”.
Drept urmare, raportat la prevederile legale menționate anterior, având
în vedere faptul că la nivelul fiecărei unități de învățământ special
funcționează Comisia Internă de Evaluare Continuă, apreciem că înființarea
unei noi structuri cu atribuții asemănătoare are ca rezultat o dublă
reglementare.
În prezent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011 și ale
Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului
nr.3035/2012 privind aprobarea Metodologiei-cadru de organizare şi
desfăşurare a competiţiilor şcolare şi a Regulamentului de organizare a
activităţilor cuprinse în calendarul activităţilor educative, şcolare şi
extraşcolare, cu modificările ulterioare, în sistemul preuniversitar
”Participarea la competiţiile şcolare este deschisă tuturor elevilor,
respectând principiul egalităţii de şanse şi non discriminării, de la toate
formele de învăţământ din învăţământul de stat, particular şi confesional”.
11
16. Referitor la propunerea de modificare a art. 22, precizăm că aceasta
nu poate fi susținută, întrucât, așa cum este reglementat în prezent, textul
actual al legii este în concordanță cu prevederile art. 64 alin. (1), potrivit
căruia:
”(1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap
la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri pentru:
a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în
circulaţie;
b) adaptarea tuturor staţiilor mijloacelor de transport în comun
conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor
de acces spre uşa de intrare în mijlocul de transport;
c) montarea panourilor de afişaj corespunzătoare nevoilor
persoanelor cu handicap vizual şi auditiv în mijloacele de transport public;
d) imprimarea cu caractere mari şi în culori contrastante a rutelor şi
a indicativelor mijloacelor de transport în comun”.
Totodată, având în vedere că măsurile propuse la art. 22 stabilesc
atribuții suplimentare în sarcina autorităților administrației publice locale și
determină influențe financiare asupra bugetelor acestora, precizăm că,
potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice
locale, cu modificările și completările ulterioare, ”trecerea de către Guvern
în administrarea şi finanţarea autorităţilor administraţiei publice locale a
unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizării unor competenţe,
precum şi a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu
asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora”.
17. În ceea ce privește propunerea de modificare a art. 24, facem
precizarea că termenul de mobilitate interurbană nu este definit în legislația
actuală. Potrivit art. 20 din CDPD:
”Mobilitatea personală
Statele părţi vor lua măsuri eficiente pentru a asigura o mobilitate
personală, în cel mai înalt grad posibil de independenţă, a persoanelor cu
dizabilităţi, inclusiv prin:
a) facilitarea mobilităţii persoanelor cu dizabilităţi în modul şi în
momentul alese de acestea şi la un cost accesibil;
b) facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la mijloace,
dispozitive de mobilitate, tehnologii de asistare şi forme active de asistenţă
12
şi de intermediere de calitate, inclusiv prin punerea acestora la dispoziţia
lor, la un cost accesibil;
c) furnizarea de formare pentru dezvoltarea de abilităţi de mobilitate
a persoanelor cu dizabilităţi şi pentru personalul specializat care lucrează
cu persoanele cu dizabilităţi;
d) încurajarea entităţilor care produc dispozitive de sprijin pentru
mobilitate, dispozitive şi tehnologii de asistare să ţină cont de toate
aspectele legate de mobilitatea persoanelor cu dizabilităţi”.
De asemenea, referitor la art. 24 alin. (7), semnalăm faptul că
instituirea unui nou termen care să înceapă să curgă de la data intrării în
vigoare a modificărilor și completărilor propuse, nu se poate face decât în
cadrul unui articol roman, plasat în finalul propunerii legislative. În caz
contrar, normele modificatoare se integrează în actul de bază, conform
art.62 din Legea nr. 24/2000, putând fi create premisele unor vicii de
neconstituționalitate prin raportare la principiul neretroactivității legii –
art.15 alin. (2) din Constituția României, republicată. Observația este
valabilă și pentru art. 93 alin. (4) din propunerea legislativă.
18. Referitor la propunerea de modificare a preambulului art. 58
alin.(4), facem precizarea că terminologia ”adult cu handicap” existentă în
textul actual al legii, este corect folosită, având în vedere faptul că, pentru
părinții sau reprezentanții legali ai copiilor cu handicap, prestațiile sociale
sunt prevăzute la alin. (5).
Propunerea de completare a art. 58 alin. (4) cu o nouă literă, lit. c),
precum și cea de completare cu un nou alineat, alin. (41), presupun un efort
financiar care nu este argumentat prin studii de impact corespunzătoare.
19. Menționăm faptul că, în ceea ce privește propunerea de modificare
a părții introductive a art. 61, există reglementare în textul art. 4 din lege,
potrivit căruia ”autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale,
reprezentanţii societăţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice
responsabile de aplicarea prezentei legi au obligaţia să promoveze, să
respecte şi să garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în
concordanţă cu prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la
Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum şi cu
celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care România este
parte”.
13
20. Referitor la propunerea de completare a art. 61 cu un nou alineat,
alin. (2), precizăm că acțiunea este continuă și trebuie să se petreacă, fără a
impune un termen. Acesta este motivul pentru care legea nu a fost
modificată în acest sens (prin intervențiile anterioare). Adaptarea se
realizează potrivit Normativului privind adaptarea clădirilor civile și
spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap,
indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000, aprobat prin Ordinul
ministerului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 189/2013.
Considerăm că art. 1 este cuprinzător în acest sens.
21. Propunerile de modificare a termenelor prevăzute în cuprinsul
art.64 alin. (1), alin. (4) și alin. (6), art. 67 alin. (1), art. 68, art. 71 alin. (1)
nu pot fi susținute, întrucât acțiunea este continuă. Prin urmare, considerăm
că nu este utilă impunerea unui termen, fiind necesar ca acțiunea să se
petreacă permanent.
22. Propunerea de modificare a art. 72 alin. (2) și a art. 75 lit. e) și j)
nu poate fi susținută, întrucât prevederile respective sunt detaliate în textul
legii, la art. 75, potrivit căruia:
”(1) Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condiţiile
pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a
dobândi şi menţine un loc de muncă, precum şi pentru a promova
profesional.
(2) În realizarea drepturilor prevăzute la alin. (1), autorităţile publice
au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să promoveze conceptul potrivit căruia persoana cu handicap
încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate şi, în
special, pentru comunitatea căreia aparţine;
b) să promoveze un mediu de muncă deschis, inclusiv şi accesibil
persoanelor cu handicap;
c) să creeze condiţiile şi serviciile necesare pentru ca persoana cu
handicap să poată alege forma de conversie/reconversie profesională şi
locul de muncă, în conformitate cu potenţialul ei funcţional;
d) să înfiinţeze şi să susţină complexe de servicii, formate din unităţi
protejate autorizate şi locuinţe protejate;
e) să iniţieze şi să dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în
vederea angajării şi păstrării în muncă a persoanelor cu handicap;
14
f) să acorde sprijin pentru organizarea unei pieţe de desfacere pentru
produsul muncii persoanei cu handicap;
g) să diversifice şi să susţină diferite servicii sociale, respectiv
consiliere pentru persoana cu handicap şi familia acesteia, informare
pentru angajatori, angajare asistată şi altele asemenea;
h) să promoveze serviciile de mediere pe piaţa muncii a persoanelor
cu handicap;
i) să realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru
evidenţierea ofertei de muncă din rândul persoanelor cu handicap;
j) să dezvolte colaborări cu mass-media, în vederea creşterii gradului
de conştientizare/sensibilizare a comunităţii cu privire la potenţialul,
abilităţile şi contribuţia persoanelor cu handicap la piaţa muncii;
k) să realizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice,
publice ori private, programe şi proiecte având ca obiectiv creşterea
gradului de ocupare;
l) să iniţieze şi să susţină campanii de sensibilizare şi conştientizare a
angajatorilor asupra abilităţilor persoanelor cu handicap;
m) să iniţieze programe specifice care stimulează creşterea
participării pe piaţa muncii a forţei de muncă din rândul grupurilor supuse
riscului major de excluziune socială”.
23. Referitor la propunerea de completare a art. 78 cu două noi
alineate, alin. (11) și (12), facem precizarea că prevederile respective se
regăsesc în Capitolul V – Orientare, formare profesională, ocupare și
angajare în muncă, la art. 72-84.
24. În ceea ce privește modificarea art. 78 alin. (3), completarea
acestuia cu două noi alineate, alin. (31) și (32), precum și modificarea art. 81
alin. (2) lit. b), precizăm faptul că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 60/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind
protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, a fost
modificat art. 78 din Legea nr. 448/2006, în sensul eliminării opțiunii pentru
achiziționarea de produse sau servicii de la unitățile protejate autorizate
(UPA) și menținerea doar a obligației de a plăti la bugetul de stat în situația
neangajării persoanelor cu handicap.
Menirea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2017 a fost
stimularea angajării persoanelor cu handicap atât în sectorul public, cât și în
cel privat, actul normativ fundamentându-se exclusiv pe obligațiile
15
prevăzute de CDPD de a adopta toate măsurile adecvate legislative,
administrative și de altă natură pentru implementarea tuturor drepturilor
omului, inclusiv a dreptului la muncă. În forma vechii reglementări,
opțiunea de a cumpăra produse sau servicii de la unitățile protejate a
determinat descurajarea angajatorilor de a încadra în muncă persoanele cu
dizabilități.
Prin eliminarea opțiunii, precum și prin mărirea obligației de plată la
nivelul salariului minim brut pe țară se estimează că în următoarea perioadă
vor fi create locuri de muncă destinate persoanelor cu dizabilități.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2017 a mutat accentul de pe
angajator pe angajat, iar persoana cu dizabilități este în centrul politicii de
angajare axată pe sistemul de cotă (mai puține opțiuni pentru angajator, dar
mai multe oportunități pentru persoana cu dizabilități).
Totodată, semnalăm că prevederile ordonanței de urgență menționate
au creat premisele unei creșteri semnificative a veniturilor bugetare încasate
în primele nouă luni ale anului 2018, de la 0,2 miliarde în anul 2017, la 1,3
miliarde în anul 2018. Estimările încasărilor de la bugetul de stat pentru anul
2018, aferente vărsămintelor de la persoane juridice pentru persoane cu
handicap neîncadrate, sunt în valoare de 2,2 miliarde lei.
Aplicarea măsurilor propuse prin inițiativa legislativă la art. 78 alin.(3)
lit. a) conduce la un impact negativ de circa 1,1 miliarde lei. Impactul va fi
majorat de aplicarea măsurilor propuse prin inițiativa legislativă la art. 78
alin. (3) lit. b), respectiv de introducerea opțiunii de achiziționare a
produselor sau serviciilor de la unități protejate autorizate în sumă
echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, însă, în lipsa unor date
specifice, nu ne putem pronunța asupra dimensiunii acesteia.
În condițiile în care politica bugetară acționează în marja maximă de
manevră permisă de reglementările europene, respectiv de deficit bugetar
planificat aproape de limita de 3%, se recomandă prudență în elaborarea
și/sau modificarea actelor normative care oferă scutiri, deduceri, reduceri
sau facilități fiscale.
25. Referitor la propunerea de completare a art. 96 alin. (2) cu o nouă
literă, lit. h), menționăm că este o obligație generală, deja reglementată de
legea actuală și în concordanță cu art. 9 lit. a) din CDPD, potrivit căruia
”pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască
independent şi să participe pe deplin la toate aspectele vieţii, statele părţi
vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în
16
condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi
mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi
de comunicaţii şi la alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate
publicului, atât în zonele urbane, cât şi rurale. Aceste măsuri, care includ
identificarea şi eliminarea obstacolelor şi barierelor faţă de accesul deplin,
trebuie aplicate, printre altele, la: a) clădiri, drumuri, mijloace de transport
şi alte facilităţi interioare sau exterioare, inclusiv şcoli, locuinţe, unităţi
medicale şi locuri de muncă”.
26. Cu privire la propunerea de modificare a art. 100 alin. (1) lit. e),
semnalăm faptul că suspendarea și retragerea avizului de funcționare
reprezintă sancțiuni contravenționale complementare, care nu se pot aplica
decât pe lângă amendă, ca sancțiune principală.
În consecință, norma se impunea ca norma să fie formulată în sensul
de a se prevedea că respectivele sancțiuni sunt cumulative, nu alternative.
27. În ceea ce privește propunerea prevăzută la art. II al inițiativei
legislative, referitoare la abrogarea Legii nr. 8/2016, apreciem că aceasta nu
poate fi susținută, deoarece legea menționată este dată în aplicarea art. 33
alin. (2) din CDPD, potrivit căruia ”statele părţi, în conformitate cu
propriile sisteme juridice şi administrative, îşi vor menţine, consolida,
desemna sau stabili fiecare un cadru care să includă unul ori mai multe
mecanisme independente, după cum este cazul, pentru a promova, proteja
şi monitoriza implementarea prezentei convenţii”.
Totodată, dincolo de împrejurarea că această opțiune legislativă este
insuficient motivată în instrumentul de prezentare și motivare, semnalăm
faptul că, prin legea mai sus menționată, în vederea promovării, protecției și
monitorizării implementării CDPD, s-a înființat Consiliul de monitorizare.
Or, Consiliul Național Tripartit, preconizat a fi înființat prin inițiativa
legislativă, ar avea doar rolul de a ”supraveghea implementarea măsurilor
prevăzute de către legislația națională”. Mai mult, s-ar știrbi de o manieră
semnificativă poziția organismului în arhitectura instituțională. În vreme ce
actualul Consiliu de monitorizare are statutul de autoritate administrativă
autonomă cu personalitate juridică, sub control parlamentar, Consiliul
Național Tripartit ar urma să funcționeze în subordinea Ministerului Muncii
și Justiției Sociale.
De asemenea, apreciem că prin abrogarea Legii nr. 8/2016, ar fi
afectate toate mecanismele configurate prin acest act normativ, menite să
17
asigure promovarea și monitorizarea implementării CDPD. Sunt create,
astfel, premisele încălcării obligațiilor asumate de România în contextul
ratificării acestui instrument juridic internațional.
28. Semnalăm faptul că implementarea unor soluții legislative
preconizate (spre exemplu, pct. 15 – art. 22; pct. 22 – art. 64 alin. (1) și (4))
are drept consecință grevarea bugetelor locale. În aceste condiții, se poate
pune în discuție afectarea principiului autonomiei locale – dimensiunea
financiară – consacrat de dispozițiile art. 120 alin. (1) din Constituție,
dezvoltat în cuprinsul Legii nr. 215/2001.
Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 215/2001, ”autorităţile
administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de
resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau privată
ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, în conformitate cu
principiul autonomiei locale”.
Prin Decizia nr. 442/20153, Curtea Constituțională a statuat
următoarele: ”regimul general al autonomiei locale priveşte organizarea,
funcţionarea, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor
care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului,
după caz, de către autorităţile administraţiei publice locale, autorităţi care
soluţionează şi gestionează, în numele şi în interesul colectivităţilor locale
pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii”.
Totodată, semnalăm faptul că, potrivit art. 14 alin. (5) din Legea
nr.273/2006, ”după aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte
normative cu implicaţii asupra acestora, dar numai cu precizarea surselor
de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare
aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale
respective”.
29. Nu în ultimul rând, semnalăm faptul că măsura de suplimentare a
biletelor de tratament balnear determină majorarea cheltuielilor bugetului de
stat și afectarea deficitului acestuia.
În consecință, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 500/2002 și
ale art. 15 din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010,
republicată, cu modificările ulterioare, este necesar să se prevadă sursele
3 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de
utilităţi publice nr. 51/2006.
18
de acoperire a majorării cheltuielilor bugetare și să se prezinte declarația
potrivit căreia aceste majorări sunt compatibile cu obiectivele și prioritățile
strategice specificate în strategia fiscal-bugetară, cu legea bugetară anuală
și cu plafoanele de cheltuieli prezentate în strategia fiscal-bugetară.
Referitor la reținerea și gestionarea de către Ministerul Muncii și
Justiției Sociale a sumelor obținute din amenzi, considerăm că se încalcă
principiul universalității, prevăzut de Legea nr. 500/2002, potrivit căruia
veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei anumite cheltuieli bugetare,
cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.
III. Punctul de vedere al Guvernului
Având în vedere considerentele menţionate, Guvernul nu susține
adoptarea acestei inițiative legislative.
Cu stimă,
Viorica DĂNCILĂ
PRIM-MINISTRU
Domnului deputat Liviu Nicolae DRAGNEA
Preşedintele Camerei Deputaţilor