raport de cercetare petrencu - geografie
DESCRIPTION
raport geografieTRANSCRIPT
Investeşte în oameni !FONDUL SOCIAL EUROPEANProgramul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere”Domeniul major de intervenţie 1.2. „Calitate în învățământul superior”Titlul proiectului: Cercetarea realității educaționale - coordonată fundamentală a formării viitorilor profesoriProiect POSDRU/156/1.2/G/139720SOLICITANT: Universitatea Ovidius din Constanța, Facultatea de Psihologie și Științele Educației
RAPORT DE CERCETARE Gospodaria dobrogeana –posibilitati de valorificare interdisciplinara in
activitatea didactica cu elevii ciclului primar
Coordonator:
Lector dr. Vasile NICOARA
Student/mastrand:
PETRENCU SIMONA
Constanța, 2015
1
CUPRINS
REZUMAT.......................................................................................................................2
INTRODUCERE............................................................................................................3
CAPITOLUL 1: Caracteristici geografice ale așezarilor rurale dobrogene
I.1.Tipologia aşezărilor din Sectorul dunărean Ostrov-Rasova..........................................4
I.2. Aspecte socio-culturale ale satelor dunărene din sectorul Ostrov-Rasova.......................9
CAPITOLUL II:Caracteristicile psiho-intelectuale ale școlarului mic
II.1.Profilul psihologic al vârstei şcolarului mic.................................................................20
II.2.Dezvoltarea psihica la varsta şcolarului mic..............................................................21
CONCLUZII..................................................................................................................23
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................24
2
Rezumat
Specificul dobrogean al gospodariei rurale ofera oportunitatea ideala de valorificare di-dactica a patrimoniului spiritual caracteristic satului. In Dobrogea mai mult decat oriunde in Romania stapanirea otomana cu decadența și formele ei inapoiate a lasat urme adanci care corroborate cu deficitul de populație și resurse natural au pecetluit soarta pauper a gospodariei rurale.Acea care probabil va trece direct din Evul Mediu, unde se situeaza inca astazi, direct in epoca post moderna, in care elevii vor cunoaște extreme de putin din tradiția și forma neaoșa de organizare a gospodariei dobrogene.
Experimentul didactic realizat porneste de la premisa includerii in CDȘ a unui opțional cu aceasta tema, iar noi prin strategiile didactice folosite vom reuși sa facem atractiva oferta reconstituirii mediului rural dobrogean.
Concepte cheie: gospodarie dobrogeana, comunitate rurala, nivel de instruire, experi-ment didactic, metode educative interactive.
3
INTRODUCERE
După cum se ştie, geografia este una din disciplinele de cea mai mare importanţă pentru
înţelegerea evoluţiei societăţii omeneşti, având un rol deosebit de important în educaţia etică şi
civică a elevilor. Desigur, totul depinde şi de pregătirea învăţătorului, de măiestria sa pedagogică,
astfel că fiecare lecţie să producă elevilor intense trăiri emoţionale, să-i educe în spiritul înaltelor
idealuri ale societăţii despre lume şi viaţă.
Motivată de interesul copiilor faţă de geografie, de mulţimea informaţiilor geografice şi
importanţa lor pentru formarea de atitudini şi deprinderi valoroase viitorilor adulţi, precum şi de
valenţele etice şi civice ale disciplinei, m-am orientat spre realizarea unei lucrări prin care să dau o
notă locală disciplinei, urmărind să îi ataşez mai mult pe elevi de locurile natale.
4
Capitolul I: Caracteristici geografice ale așezarilor rurale dobrogene
I.1. Tipologia aşezărilor din Sectorul dunărean Ostrov-Rasova
Comuna Aliman este situată în partea de sud-vest a judeţului, în podişul Oltinei, la
intersecţia unor importante artere rutiere dobrogene, având următoarele vecinătăţi:
• Nord - comuna Rasova;
• Sud – comuna Ion Corvin;
• Est – comuna Adamclisi;
• Vest – Fluviul Dunărea.
Reţeaua stradală a localităţilor prezintă trasee sinuoase generate de configuraţia reliefului şi
profilele transversale variind între 4 şi 14 m distanţă între garduri; cele mai multe drumuri de
pământ sunt neamenajate.
În interiorul localităţilor, transportul locuitorilor este asigurat prin mijloace
proprii de locomoţie (biciclete, maşini, căruţe, etc.). Străzile din interiorul localităţilor prezintă,
datorită configuraţiei terenului, declivităţi mari mergând pe alocuri până la 10%, fiind construite în
dubleu, pentru a da posibilitatea evacuării gravitaţionale a apelor meteorice.
5
Fig. 1 satul Aliman
Satul Bugeac aparține din punct de vedere administrativ de comuna Ostrov fiind situat pe
malul nordic al lacului Bugeac. Prezintă o formă alungită partea sudică a satului fiind situată pe
malul lacului. Dispune de o tramă stradală neregulată cu puține drumuri asfaltate, marea majoritate
a strazilor fiind pietruite. Pantele din zona Bugeacului sunt cuprinse între 10 și 20o după cum se
poate observa și în harta pantelor ( fig. 15 ).
6
Fig. 2 satul Bugeac
Satul Dunăreni este un sat component al comunei Aliman, fiind situat în Nordul Lacului
Dunăreni. Reţeaua stradală a localităţilor prezintă trasee sinuoase generate de configuraţia reliefului
şi profilele transversale variind între 4 şi 14 m distanţă între garduri; cele mai multe drumuri de
pământ sunt neamenajate. Prezintă o formă alungită, compactă cu casele adunate, suprefețele
agricole aflându-se în exteriorul satului.
Fig. 3 satul Dunăreni
7
Situată în partea de sud-vest a judeţului Constanţa la o distanţă de 105 km de municipiul
Constanţa , la 40 km de oraşul Cernavodă şi 18 km de oraşul Băneasa, localitatea Oltina ocupă o
suprafaţă de 11767 ha şi o populatie de aproximativ 3100 locuitori .
Limita de Nord a comunei este data de fluviul Dunărea,care o separă de judeţul Călăraşi,
spre Sud-Vest comuna Lipniţa , la Sud oraşul Băneasa iar la Est comuna Ion Corvin. Prezintă o
formă circulară cu ulițe ce converg către centrul satului și o structură adunată.
Teritoriul comunei are o formă neregulată. Partea centrală a teritoriului este ocupată de
Lacul Oltina (2,290 ha), a cărui depresiune este mărginită de versanţi abrupţi sau cu pante mari pe
laturile de Est şi Vest. Spre Dunăre, depresiunea este închisă cu dig, pentru a face posibilă apărarea
împotriva inundaţiilor la niveluri mari ale Dunării.
Fig. 4 satul Oltina
Teritoriul comunei Ostrov este situat în partea de sud-vest a județului Constanța și face
parte din platforma dobrogeană denumită ,,platforma prebalcanică’’. Comuna Ostrov are
următoarele sate componente: Ostrov, Bugeac, Almalău, Galița, Gârlița, Esechioi. Prezintă o formă
alungită în lungul Dunării, strada principală urmând firul apei, iar o parte din restul străzilor
formează unghiuri drepte cu drumul principal, restul fiind neregulate.
8
Fig. 5 satul Ostrov
Rasova este situată de-a lungul Dunării pe malul drept al acesteia. Teritoriul satului Rasova
prezintă o formă areolar poligonală, cu tendințe tentaculare. Rețeaua stradală fiind neregulată, cu
marea majoritate a drumurilor asfaltate. Locuințele prezintă un grad de compactitate mai ridicat de-
a lungul Dunării, devenind ușor răsfirate spre extremități.
Fig. 6 satul Rasova
9
I.2. Aspecte socio-culturale ale satelor dunărene din sectorul Ostrov-Rasova
a.Comuna Lipnița
Repere istorice
Asemenea întregului ținut danubiano-pontic, această zonă a fost locuită încă din vechime.
Vestigiile arheologice, descoperite până acum pe acest teritoriu, datează încă din epoca neolitică
( descoperirile din zona Dervent-Canlia și din peștera situată în capătul văii Canaraua Fetii). La 3
km de satul Canlia, lângă Dunare, s-a descoperit o mare cetate, zidită în primii ani ai sec.al IV- lea.
Cetatea pare a fi Sucidava,Scythiei Minor, numită mai târziu și Daphne ( prof. Petre Diaconu ).
După anul 971, Dobrogea este reintegrată Imperiului Bizantin și transformată în Thema Paristrjon.
Pe insula Păcuiul lui Soare apare o nouă cetate, cetate de granite, bază pentru flota și controlul
acesului pe Dunăre.
Localizare geografică și relief
Comuna Lipnița este situată în sud vestul județului la o distanță de 104 km de municipiul
Constanța și la 40 km de Călărași.
Limite: S Republica Bulgaria; NV- fluvial Dunărea; E- orașul Băneasa; NE- comuna Oltina;
V- comuna Ostrov.
Ca și structura administrativă teritorială, comuna Lipnița are în componență 7 sate: Lipnița,
Canlia, Carvăn, Coslugea, Cuiugiuc, Gorun, Izvoarele.
Date geologice
Comuna Lipnița se află situată pe platforma litorală-levantină care se individualizează între
Dobrogea dunăreană deluroasa și valea Dunării. Întreg teritoriul este format dintr-un relief de podiș
bogat în pietrișuri și nisipuri Pliocene.
Hidrologie
Comuna Lipnița beneficiază de un cadru natural valoros, datorită vecinătății fluviului
Dunarea, lacul Iortmac și lacul Ciamurlia. Lacurile fac parte din bazinul hidrografic al Dunării și se
întind pe o suprafață de 187 ha, respectiv 190ha.
Sub aspect pedologic în această zonă predomină cernoziomurile carbonice, castanii,
10
ciocolatii care se găsesc răspândite insular pe văii și versanți. Tipurile de soluri sunt specifice
climatului semiarid, soluri balane și brun roșcate de pădure.
Cea mai mare parte a teritoriului comunei se încadrează în clasa a III-a de calitate ( 41-60
puncte de bonitare ). În această categorie sunt incluse terenurile de calitate mijlocie, cu limitări și
restricții moderate, care se formează pe suprafețe plane sau slab înclinate. Din această categorie fac
parte solurile bălane și brun roșcate de pădure, proprice viticulturii și pomiculturii. Nota de bonitate
este dată în principal de cantitatea redusa de precipitații, temperature medie anuală ridicată, precum
și adâncimea mare a apei freatice. Principala resursă naturală a subsolului o constituie calcarele și
argilele care se exploatează la Canaraua Fetii. Acestea sunt folosite la construirea locuințelor, și
pentru construcția șoselelor și trotuarelor. Alte resurse importante sunt nisipurile și pietrișurile care
sunt exploatate în carierele de piatră din Lipnița și Carvăn.
Clima
Clima zonei de SV a Dobrogei evoluează pe fondul general al climatului temperat
continental prezentând anumite particularități legate de poziția geografică și de componentele
fizico-geografice ale teritoriului. Existența fluviului Dunarea, cu o permanentă evaporare a apei ce
asigură umiditatea aerului și totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia.
Primavara se remarcă o sporire a cantității de precipitații rezultat al ploilor torenențiale.
Vara, teritoriul este invadat de aer tropical care aduce timp senin, secetă și ridicarea temperaturii,
iar masale de aer, in deplasarea lor spre V, aduc secetă accentuată producând uscarea solului. Iarna
este caracterizată de vânturi puternice si uscate, crivăț și scăderi bruște de temperatură cu
înregistrări de viscole și troienirea zăpezii. Deasemenea, pătrund dinspre S și mase de aer cald care
fac ca temperatura să crească și să se instaureze un timp primăvăratec producându-se dezghețuri
timpurii.
Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe țară, respectiv 11,2°C.
Regimul eolian este determinat de circulația generală a atmosferei si condițiile geografice locale.
Caracteristice zonei sunt brizele de zi și de noapte. Media anuala a precipitațiilor a acestei zone
înregistrează 400mm.
Evoluția populației a comunei Lipnița
Tabel.1
Localitate Anul 1990 Anul 1995 Anul 1999 Anul 2004 Anul 2011
Comuna Lipnita 3.385 3.926 3.812 3.770 3.250
*Sursa datelor: Primaria comunei Lipnița
11
Fig.7 evoluția numerică a populației anii 1990-2011
Pe parcursul decadei 1990-1995 s-a înregistrat o creștere a numărului populației în comună,
datorată disponibilizărilor din industrie și migrației către spațiul rural. Perioada 1999-2004 este
caracterizată de o descreștere a numărului de locuitori. Evoluția demografică negativă se datorează
în principal condițiilor economice și sociale precare cărora li se alatură alți factori negativi precum:
- Viața economică dominată de agricultura de subzistenta
- Lipsa infrastructurii fizice și a utilitatilor publice
- Sistemul de învățământ și formarea profesională neconcordantă cu cerintele pieței, forței de muncă
- Lipsa accesului la serviciile sociale fundamentale
- Procesul de îmbătrânire a populației
Economie
Activitatea preponderentă a zonei este producţia vegetală şi producţia animalieră. Structura
agricolă o reprezintă exploatările mici, individuale precum şi câteva asociații familiale cuprinzând
de la 100 la 1400 hectare teren arabil.
Producţiile agricole sunt:
- grâu 3.500 - 4.000 tone anual destinat în special consumului propriu
- floarea soarelui 1.500 - 2.000 tone anual
- rapiţă pentru ulei - 1300 - 1400 tone anual, destinată fabricilor de ulei.
Suprafața totală a comunei este de 18.411 ha din care
Suprafaţa agricolă - 14.264 ha din care: arabil - 9.234 ha
12
păşune - 3.483 ha
vii - 1.211 ha
livezi - 33, ha
pădure - 2302 ha
- Suprafaţă ape - 671 ha
- Suprafaţă cu drumuri - 348 ha
- Suprafaţa curți şi construcţii - 733 ha
- Suprafeţe neproductive - 93 ha
b.Comuna Rasova
Teritoriul comunei Rasova este amplasat în zona central vestică a județului Constanța
învecinându-se în N cu orașul Cernavodă spre V limita este dată de Dunăre, în E cu comunele
Mircea Vodă si Peștera, în S comuna Adamclisi iar la SV cu comuna Aliman. Suprafața teritoriului
administrativ al comunei, este de 10853 ha. Reședința comunei, localitatea Rasova, este riverană
Dunării, realizându-se transporturi pe apă către localitățile situate pe malul fluviului, fără a exista o
activitate portuară organizată. Din punct de vedere al resurselor economice comuna Rasova se
încadreaza în zona cu pondere mare viti-pomicolă, cu amenajări de irigații în agricultură și cu
resurse ale subsolului insuficient exploatate. Subsolul este insuficient prospectat și exploatat,
comuna având cele mai mari rezerve de diatomită din Dobrogea. Teritoriul comunei are ca
activitate dominanta agricultura și cresterea animalelor.
Teritoriul comunei prezintă urmatoarele caracteristici:
- Relieful 75 % podiș deluros, 15 % lunci aluviale și 10 % ape
- Apa freatică 85 % fară aport freatic, 15 % cu aport freatic
- Eroziunea 2/3 din teritoriu, cu eroziune între 5 % si 15 %, și 1/3 cu eroziune de peste 75 %
- Solul 25 % sol de stepa, 35 % cernoziom castaniu, 10 % sol nisipos, 10 % excesiv erodat
- Textura solului 90 % medie, 10 % complexă
- Conținutul de humus mediu 3-4 %
Cadrul natural
Relieful teritoriului prezintă caracteristicile subzonei podișului dunărean al Dobrogei de S,
un relief fragmentat cu văi adânci și sinuoase care-l străbat în direcția SE-NV. Această zonă se
prezintă ca o platformă cu înălțimi ce ating 150 m în partea SE și descresc usor la valori de sub
13
20m în vecinătatea Dunării. Cele două văi importante care străbat teritoriul comunal sunt valea
Baciului la S și valea Cochirleni la N, care se varsă în Dunăre cu debite permanente al căror volum
variază în funcție de regimul de precipitații și de nivelul apelor Dunării. Între valea Baciului și
valea Cochirleni, platoul Rasovei este străbătut de mai multe văi mici din care cele mai importante
sunt valea Rasovei care străbate intravilanul localitatii și valea Caramancea.
Rețeaua hidrografică este alcătuită din oglinzi de apa cu întinderi mari: lacul Baciu 170 ha,
lacul Cochirleni 118 ha, și fluviul Dunărea pe o distanță de aproximativ 15 km.
Climatul este de tip uscat cu influență mediteraneană. Pentru evidențierea particularităților
climatice s-au folosit datele centralizate ale stației meteorologice din Cernavoda.
Tabel.2
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual
Temp.
Medie
-1.5 0.4 4.5 10.8 16.6 20.4 22.6 22.2 17.7 12.1 6.9 1.5 11.2
Temp.
Maximă
17.4 20.6 30.1 30.1 38.4 35.9 39 42.2 37 25.2 20.2 20 42.2
Temp.
Minimă
-23.8 -24.6 -12.6 -3.3 1.3 5.7 9.3 6.8 2.1 -5.7 -12.5 -21.6 -6.5
Fig.8 temperatura la stația Ceranvodă
14
Regimul precipitațiilor
Tabel.3
Luna I II III IV V VI VII VII
I
IX X XI XII Anual
Val.medii 37.
9
31.
3
26.
8
32.
8
51.
7
62.
8
42.6 34.
1
32.
2
38
.3
36 37 465
Val.maxime
/ 24h
56.
6
77.
1
50.
1
36 50.
3
68.
5
103.
5
82.
4
65 14
4
39.5 60 69.4
Fie din cauza precipitațiilor abundente fie din cauza creșterii nivelului apelor Dunării,
localitatea Rasova este afectată periodic de inundații.
Populația
Cartografia medievală și modernă reține caracterul românesc al localității. La 1848 avea 8
case de ruși și 40 de moldoveni. După 1854 se asează aici mocanii. În 1850 Ion Ionescu de la Brad
menționează “Rasovata” ca sat curat romanesc. Acesta avea 80 de case si 454 de suflete. Camille
Allard în 1864, într-o lucrare privind Dobrogea, enumeră cele 5 sate românești pe care le-a
cunoscut printre care și Rasova. La 1871 Nifon Bălășescu apreciază că “Rasovata” este un sat mare
românesc cu 300 de familii române în ciuda pierderilor cauzate de război, colonelul Falcoianu, care
face un raport asupra Dobrogei în 1878, îl consideră un mic “ orașel curat românesc” cu
aproximativ 600 locuitori. Astăzi în Rasova sunt cam 700 de familii toate de naționalitate română.
Ocupațiile
Principalele activități economice sunt creșterea animalelor, cultivarea cerealelor, a pomilor
fructiferi și a viței de vie, precum și pescuitul.
Localitatea Cochirleni este situată într-o zonă cu mare continuitate de locuire din perioada
romană și până în prezent. În perioadă feudală documentele turcești cu caracter fiscal din anii 1573
o consemnează cu numele de Kokirlan ce aparținea de Carasu (astăzi Medgidia ). La sfârșitul
secolului trecut după reinstalarea administrației românești în Dobrogea, localitatea este consemnată,
cu un teren aferent de 2928 ha din care 38 ha reprezintă vatra satului în care se aflau 135 case.
Categoriile de folosință al terenurilor:
15
Tabel.4
Tipul de teren Suprafață ( ha )
Agricol 3701
Păsuni 2110
Vii 1607
Livezi 77
Total agricol 7495 ( 69% )
Păduri 1201
Ape 1073
Drumuri 265
Construcții 500
Neproductiv 219
Total neagricol 3358 ( 31% )
Fig.9
16
Fig.10
17
Comuna Ostrov
Teritoriul comunei Ostrov este situat în partea de sud-vest a județului Constanța și face
parte din platforma dobrogeană denumită ,,platforma prebalcanică’’. Comuna Ostrov are
următoarele sate componente: Ostrov, Bugeac, Almalău, Galița, Gârlița, Esechioi.
Istoricul localitățiiPrimele informații istorice din zonă se referă la populații Geto-dacice (epoca fierului; sec.
III după Hristos ), urme ale prezenței dacilor se regăsesc și în ,,Cetatea Păcuiul lui Soare” peste
acestea ridicând ziduri de cetate, romanii iar mai apoi bizantinii.
Denumirea satului Ostrov = insula, se păstrează de la denumirea ,,Ostrovul’’creat de apele
Dunării, denumire păstrată și de brațul local al Dunării,vatra satului a fost mutată între timp dar
vechea denumire s-a păstrat.
Limite: N-fl.Dunărea; S- satul Almalău; E-satul Bugeac; V-frontiera Româno-Bulgaria
Relieful
Relieful comunei este un relief vălurit, brăzdat de numeroase văi în general seci,
caracteristic podișului Dobrogei de sud. Singura apă curgătoare cu debit permanent este fluvial
Dunărea la limita de nord-vest a localitații. Datorită pantelor de teren accentuate, casele existente
au curțile mici densitatea fiind relativ ridicată.
Clima
Zona se încadrează în topoclimatul zonei dunărene din vestul județului caracterizat prin
brize dunărene și variații de temperatură și umididate, precipitațiile fiind mai crescute în
microzonele de pădure și silvostepă.
Solul
În zonă solul predominant este cronoziomul levigat caracteristic zonei de sud-vest a
județului.
Localitatea Ostrov are un sistem centralizat de alimentare cu apa care în present nu mai
funcționeaza la parametrii normali din cauza vechimii mari a conductelor și a instalațiilor
mecanohidraulice aferente rezervoarelor și puțurilor. În zona centrală a localitații Ostrov există un
sistem de canalizare menajeră ce deservește blocurile din centrul civic și care se descarcă într-un
sistem de decantare Imhoff, dupa care apa se devarsă în Dunăre. În restul localității canalizarea 18
menajeră este rezolvată prin sisteme locale: fose septice și closete uscate. Apele pluviale din
localitatea Ostrov se scurg la nivelul terenului și prin rigolele străzilor se revarsă în Dunăre.
Sistemul de alimentare cu energie electrică a localității cuprinde o rețea de distribuție de
medie tensiune -20kv- în montaj aerian, posturi de transformare de tip aerian si rețele de distribuție
de joasă tensiune -0,4kv- ce alimentează consumatorii de energie electrică și asigură iluminatul
public cu ajutorul celor 6 posturi de transformare de tip aerian.
Populația
Populația totala stabilă a localității Ostrov este de 3000 locuitori cuprinși în 980 de
gospodării desfăsurate pe o suprafață de 185,15 ha.
Comuna are o economie majoritar agrara, având ca obiectiv de dezvoltare comerțul,
prestările de servicii, activitatea vamala, piscicultura, turismul si agroturismul.
TABEL INDICATORI
Tabel.5Denumire indicatori UM Total localitate
Populaţie – total
Din care femei
Pers. 5599
Pers. 2031
Nr. persoane apte de muncă Pers. 2140
Nr. persoane apte de muncă încadrate cu contract de muncă – total
din care – în activităţi private
Nr. mediu 445
Nr. mediu 39
Nr. pensionari existenţi în localitate Pers. 1439
Nr. şomeri existenţi în localitate Pers. 600
Nr. romi Pers. -
Nr. gospodării de romi Nr. -
Nr. persoane adulte cu handicap (gr. I , II , III )de pe raza localităţii Pers. 24
Nr. asistenţi personali pentru persoanele adulte cu handicap Pers. 11
Nr. copii cu handicap de pe raza localităţii Pers. 6
Nr. asistenţi personali pentru copiii cu handicap Pers. 6
Nr. persoane vârstnice fără susţinători legali şi aflaţi în situaţie de risc social pe
raza localităţii
Pers. -
Locuinţe existente Nr. 1988
Suprafaţa locuibilă Mii mp. 77
Lungimea drumurilor publice – total
din care : - Modernizate(asfaltate)
- Pietruite
- Drumuri de pământ
Km 308,4
Km 59,2
Km 27,2
Km 222
19
Linii de transport călători
Lungimea suprafeţei de cale ferată în exploatare Km -
Staţii de cale ferată(halte) Nr. -
Lungimea simplă a reţelei de distribuţie a apei potabile Km 13,4
Lungimea simplă a reţelei de canalizare Km 1,2
Lungimea reţelei electrice Km
Lungimea reţelei de gaz metan Km -
Nr. gospodării legate la reţeaua electrică Nr.
Nr. gospodării legate la reţeaua de gaz metan Nr. -
Suprafaţa totală Ha 16726
Suprafaţa agricolă – total
din care -suprafaţă arabilă
-păşuni
-fâneţe
-vii şi pepiniere viticole + livezi
- din total , în proprietate privată
Ha 10464
Ha 4770
Ha2415
Ha
Ha 1175
Ha 1175
Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră – total
din care : în proprietate privată
Ha 1888
Ha 4
Ape şi bălţi Ha 3265
Alte suprafeţe Ha -
Efective de animale : - bovine
- porcine
- ovine + caprine
- păsări
Cap. 977
Cap. 3116
Cap. 5892
Mii buc. 31
20
Capitolul II. Caracteristici psiho-intelectuale ale scolarului mic2.1.Profilul psihologic al vârstei școlarului mic
Intrarea copilului în şcoală reprezintă cel mai hotărâtor eveniment din viaţa lui. Adaptarea la
noile condiţii în cadrul scolii aduce in viaţa copilului aspecte cu totul noi pe plan intelectual afectiv
şi social. Intrarea în şcolaritate se subsumează întru totul caracteristicilor de profil ale unei faze de
tranziţie, ocupând o poziţie specială în configuraţia tabloului copilăriei. Ea marchează începutul
celei de-a treia subperioade a copilăriei, ce se va întinde pe un spaţiu de patru ani, până-n pragul
pubertăţii şi implicit, al preadolescenţei. A fi şcolar înseamnă nu numai o deplasare spaţială a
câmpului de activitate a copilului din casa părintească şi grădiniţă în şcoală, ci şi antrenarea într-o
activitate fundamentală, profund deosebită de cea desfăşurată anterior. Dacă treapta anteşcolară se
caracterizează prin joc, etapa şcolară pune învăţătura în atenţia copilului. Astfel, activitatea de bază
devine procesul învăţării, al însuşirii noilor cunoştinţe. Spre deosebire de joc care este o activitate
liber acceptată ce produce satisfacţii imediate, învăţarea este o activitate impusă din afară, care se
efectuează într-un ritm susţinut, solicită eforturi şi urmăreşte scopuri pe care copilul nu înţelege de
la început. Această activitate trebuie să se desfăşoare într-un anumit sens, să fie ordonată, precisă să
corespundă cerinţelor şcolii. Activitatea micului şcolar începe să fie apreciată obiectiv prin sistemul
notării (calificative în clasele primare), iar acestea constituie un motiv de orientare şi întărire în
activitate.
Se modifică fundamental şi relaţiile copilului datorită faptului că situaţia de elev este legată
de o serie de obligaţii şi drepturi din perspectiva vieţii pe care o începe. Solicitările devin mult mai
variate, determinând un ansamblu de caracteristici noi, cu rol semnificativ în dinamica vieţii psihice
a elevului. Dacă în perioada preşcolară copilul se manifestă spontan, este expansiv, cu treceri rapide
de la râs la plâns, de la mânie la bucurie şi invers, cu o mare dominaţie a expresiei în toate reacţiile
sale, în şcoală începe să înveţe că trebuie să se exprime doar dacă este solicitat, în timpul lecţiilor,
iar dacă solicitarea este adresată clasei, să se înscrie la răspuns prin ridicarea mâinii.
Vârsta şcolară mică este o fază tranzitorie care include achiziţii şi comportamente ale
căror origine se află în primele faze ale existenţei fiinţei umane.
Odată cu intrarea copilului în şcoală încep să se manifeste cerinţe noi faţă de acesta, pe
21
linia complicării şi dezvoltării cunoaşterii, pe linia activităţilor corespunzătoare, formulându-se noi
cerinţe faţă de conduita de ansamblu, faţă de calitatea relaţiilor cu cei din jur. Activitatea de bază a
devenit procesul învăţării, al însuşirii cunoştinţelor noi.
Profilul psihologic însumeazã un ansamblu de elemente componente calitative şi
cantitative, tipice pentru un anumit moment al dezvoltãrii ontogenice a individului.
Vârsta şcolară, denumită şi copilăria a treia, se distinge prin orientarea obiectivã a
intereselor, diminuarea egocentrismului, sociabilitate crescutã, dar încă nediferenţiatã, toate acestea
pivotând în jurul constructivismului, ca trăsături care îşi caută tot mai multe prilejuri de a se
exercita şi de a se impune ca dominante.
Mica şcolaritate este perioada când se modificã substanţial regimul de muncă şi de viaţă,
caracteristicile tensionate şi vectoriale, generate de evenimente care domină şi marcheazã tabela de
valori ale şcolarului mic.
Şcoala introduce în fluxul activităţii copilului un anumit orar, anumite planuri şi programe,
cu valoare structuralã pentru activitate.
În general, copilul de vârsta şcolarizării a ajuns la aşa-numita primă transformare de
creştere, ceea ce îi permite sã suporte aceste solicitãri. Şcolarul începător are o mare capacitate de
muncă şi de adaptare. Remarcabilã este puternica sa mobilitate, dorinţa sa de mişcare şi de
activitate. De aceasta trebuie să ţină seama învăţătorul, evitând totodată solicitãrile unilaterale,
printr-o alternare raţională a activităţilor fizice cu cele intelectuale.
Educaţia copilului înseamnă, în primul rând cunoaştere, apoi antrenare, coparticipare, în
consecinţă, o pregatire pentru autogestiune şi autoformare. Numai o reunire a perspectivelor date de
psihologie, sociologie si psihologie socială va oferi o cunoaştere cât mai completă a individului şi a
posibilităţilor sale de interacţiune, în vederea implicării în procesul propriei formări.
Sunt numeroase laturile care prezintă un interes deosebit pentru învăţători în ceea ce
priveşte cunoaşterea elevului. În multitudinea acestora, fără să avem temei pentru o ierarhizare a
lor, putem distinge câteva grupe cu valoare de indicatori ai actului de evaluare, a caracteristicilor
elevilor de care depinde nivelul rezultatelor activităţii: dezvoltarea fizică; dezvoltarea proceselor
psihice (cognitive, afective, volitive), a activităţilor psihice; trăsăturile de personalitate cu rol
deosebit în activitatea de învăşare; nivelul de pregătire, rezultat al perioadei anterioare.
2.2. Dezvoltarea psihică la vârsta şcolară mică
De-a lungul timpului, diferiţi psihologi au luat în considerare mai multe de criterii după
22
care au stabilit fazele sau periodizarea copilăriei (modificarea segmentelor corporale, evoluţia
dentiţiei, interesele dominante, caracterul specific al gândirii, atitudinea social-morală etc.). Chiar
dacă denumirea fazelor respective nu este întotdeauna aceeaşi, sub raportul limitelor de vârstă,
periodizarea copilăriei, adoptată de numeroşi autori, coincide, mai mult sau mai puţin.
În stabilirea stadiilor dezvoltării psihice se porneşte de la un ansamblu de criterii, printre
care, mai importante sunt: locul ocupat şi rolul îndeplinit de individ în sistemul relaţiilor sociale;
tipul de activitate dominantă; vârsta cronologică. În funcţie de aceste criterii, sunt desprinse
următoarele stadii de dezvoltare psihică: stadiul copilului mic, de la naştere până la un an (sugar);
stadiul antepreşcolar (1-3 ani); stadiul preşcolar (3-6/7 ani); stadiul şcolarului mic (6/7-10/11ani);
stadiul şcolarului mijlociu (10/11-14/15 ani); stadiul şcolarului mare (14/15-18/19 ani).
Perioada şcolara mică (6/7-10/11ani), asupra căreia se opresc demersurile mele în cadrul
acestei lucrări, corespunde stadiului gândirii cu operaţii concrete. Acum se petrec schimbări
fundamentale, datorate noilor tipuri de relaţii ce se stabilesc în cadrul activităţii de învăţare. Elevii
manifestă spirit de cooperare în jocuri, atenţia devine mai stabilă şi apare tendinţa spre
raţionamente inductive şi deductive.
Odată cu intrarea copilului în şcoală încep să se manifeste cerinte noi faţă de acesta, pe
linia complicării şi dezvoltării cunoaşterii, pe linia activităţilor corespunzătoare, formulându-se noi
cerinţe faţă de conduita de ansamblu, faţă de calitatea relaţiilor cu cei din jur. Activitatea de bază a
devenit procesul învăţării, al însuşirii cunoştinţelor noi. Spre deosebire de joc, care este o activitate
liber acceptată ce produce satisfacţii imediate, învăţarea este o activitate impusă din afară, care se
efectuează într-un ritm susţinut, solicită eforturi şi urmăreşte scopuri pe care copilul nu le înţelege
de la început. Această activitate trebuie să se desfăşoare într-un anumit sens, să fie ordonată,
precisă, să corespundă cerinţelor şcolii. Activitatea micului şcolar începe să fie apreciată obiectiv
prin sistemul notării, iar acesta constituie un motiv de orientare şi întărire în activitate. Se modifică
fundamental şi relaţiile copilului datorită faptului că situaţia de elev este legată de o serie de
obligaţii şi drepturi, din perspectiva vieţii pe care o începe. Solicitările devin mult mai variate,
determinând un ansamblu de caracteristici noi, cu rol semnificativ în dinamica vieţii psihice a
elevului.
În mica şcolaritate, transformarile psihice, deşi se fac mai lent faţă de alte perioade, sunt
fundamentale pentru evoluţia ulterioară a copilului. Progresele în activitatea psihică a copilului au
loc ca urmare a conştientizării procesului de învăţare ca atare, învăţarea devenind în această
perioadă tipul fundamental de activitate. Activitatea şcolară va solicita intens intelectul, învăţarea
23
ducând la creşterea gradată a achiziţiilor de cunoştinţe. Se vor organiza şi dezvolta strategiile de
învăţare, care vor contribui la structurarea identităţii şi capacităţilor proprii copilului, stimulând
interesele, trebuinţele şi curiozităţile sale. Mediul şcolar este complet diferit de cel familial, fiind
creat nu pentru a distribui satisfacţii afective, ci pentru o muncă disciplinată, continuă, organizată.
În acest mediu, care oferă copilului o colectivitate, sunt prezente elemente stimulatoare ale
dezvoltării psihice a copilului, respectiv, ale dezvoltării cognitive, afective şi morale.
CONCLUZII
acestea vor fi corelate cu obiectivele cercetării; se vor constitui în răspunsuri sau soluții la
ipotezele cercetării; trebuie să indice și implicațiile practice ale cercetării, limite și constrângeri
24
BIBLIOGRAFIEBadea, E.(1993). Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului de la 3 la 18
ani cu aplicaţie la fişa şcolară, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Chiriac Marinela, Diţi, C., Dumitrache, M., Iosifescu,C.(2011). Clasa a IV-a – Geografie, fişe
de lucru, Piteşti: Editura Tiparg.
Cosmovici, A., Iacob, L. (1999). Psihologie şcolară, Iaşi: Editura Polirom.
Coteţ, P. V., Nedelcu, E. (1976). Principii, metode şi tehnici moderene de lucru în geografie,
Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Cucoş, C.(2002). Pedagogie, Iași: Editura Polirom.
Dragu, A., Cristea, S.(2003). Psihologie şi pedagogie şcolară, Constanţa: Editura Ovidius
University Press.
Dumitru, V., Necula, L., Matei, D. (2007). Geografie judeţului Constanţa, Bucureşti: Editura Art
Grup Editorial.
Frunză, V. (2003). Teoria şi metodologia curriculum-ului , Constanţa: Editura Muntenia.
Giurcăneanu, C. şi colaboratorii. (1983). Îndrumător metodic pentru organizarea activităţilor
turistice cu elevii, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Ilinca N. (2000). Didactica geografiei, Bucureşti: Editura Corint.
Mândruţ, O. (2012). Didactica geografiei, Bucureşti: Editura Politehnica Press.
Merenne, S.B. (1998). Didactica geografiei - vol. I. Organizarea procesului in-
structiv- educativ, Bucureşti: Editura All Educaţional.
Mihăilescu, C., Piţilă, T. (2006). Geografie- manual clasa a IV-a, Bucureşti: Editura Aramis.
Muster, D. (1985). Metodologia cercetării în educaţie şi învăţământ, Bucureşti: Editura Litera.
Nicoară,V., Niculescu, M. (2002). Didactica geografiei-elemente de formare inițială și continuă a
cadrelor didactice, Constanța: Editura Muntenia – Leda.
Nicola, I. (2001). Cercetare în psihopedagogie, Târgu-Mureș: Editura Tipomur.
Piaget, J. (2005). Psihologia copilului, Bucureşti: Ed. Cartier.
25
Popovici, I., Grigore, M., Marin, I. (1984). Podişul Dobrogei şi Delta Dunării , Bucureşti:
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Şchiopu, U. (1967).Psihologia copilului, Oradea: Editura Crişana.
Șchiopu, U., Verza, E. (1995). Psihologia vârstelor, București:Editura Didactică şi Pedagogică.
Tomescu, V. (2003). Didactica geografiei, Craiova: Editura Universitară.
Turcu, F., Turcu, A. (2000).Dicţionar explicativ de psihologie şcolară, Bucureşti: Editura Eficient.
Verza, E. (2002). Psihologia vârstelor, Bucureşti: Editura Pro Humanitate.
26
27