rÃspunderea vÂnzÃtorului pentru viciile lucrului vÂndut
TRANSCRIPT
RÃSPUNDEREA VÂNZÃTORULUI PENTRU VICIILE LUCRULUI VÂNDUT
Contractul de vanzare-cumparare este conventia prin care o persoana numita
vanzator, transmite altei persoane, numita comparator, dreptul sau de proprietate sau alte
drepturi (reale sau de creanta) , in schimbul unei sume de bani numita pret. Pot forma
obiect al contractului de vanzare-cumparare si drepturile reale (dreptul de
superficie),drepturile de creanta,drepturile din domeniul proprietatii intelectuale sau
drepturile asupra unei universalitati care cuprind nu numai drepturi ci si datorii (vanzarea
unei mosteniri). Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare drepturile
personale nepatrimoniale si cele patrimoniale care au caracter strict personal(dreptul de
uz,abitatie,de clientele) sau drepturile prevazute de lege sau contracte intuitu personae
(dreptul la intretinere,de pensie,etc.).
Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare sunt:
a)sinalagmatic-bilateral:da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante
–vanzatorul are obligatia sa predea lucrul vandut sis a garanteze pe comparator,iar
cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul.Se aplica insa regulile specifice:exceptia
neexecutarii contractului,rezolutiunea pentru neexecutarea obligatiei de catre una din
parti,riscul contractului.
b)cu titlu oneros:ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale,adica
primirea unui echivalent in schimbul prestatiei – vanzatorul urmeaza sa primeasca
pretul,iar cumparatorul sa primeasca bunul cumparat.
c)comutativ: existenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti
de la incheierea contractului si nu depind de un eveniment viitor si incert.
d)consensual: vinderea este perfecta indata ce partile s-au invoit (art.1298 C.civ.)
putand fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu) ,fara
indeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea lucrului vandut si a pretului in momentul
incheierii contractului. Prin exceptie de la principiul consensualismului in cazurile special
prevazute de lege,vanzarea devine un contract solemn: -vanzarea terenurilor ,indiferent ca
sunt situate intravilan sau extravilan; -vanzarea unui autovehicul .
1
e) translativ de proprietate – prin efectul realizarii acordului de vointa si
independent de predarea lucrului vandut si de plata pretului,se produce incheiera
contractului si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator.
Conditiile pentru existenta principiului transmiterii imediate a dreptului de
proprietate sunt urmatoarele:
- vanzatorul sa fie proprietarul lucrului vandut iar contractul perfect valabil
incheiat;
- sa fie vorba de lucruri determinate individual – certe ;
- lucrul ce se vinde trebuie sa existe in momentul incheierii acestuia;bunul viitor
poate fi vandut dar transferal dreptului de proprietate si al riscului va avea loc din
momentul crearii sale – bun individual determinat sau dupa aparitia sau crearea
lor,urmata de individualizare – bunuri de gen viitoare;
- partile sa nu fi amanat transferul proprietatii printr-o clauza speciala pentru un
moment ulterior incheierii contractului:
- momentul ulterior al transferului dreptului de proprietate poate fi determinat
printr-un termen suspensiv sau printr-o conditie suspensiva ,vanzatorul ramanand
proprietar pana la realizarea conditiei care va produce efecte retroactive ,in cazul pieirii
fortuite a lucrului,riscul va fi suportat de proprietarul sub conditie rezolutorie, adica de
vanzator,
- in cazul cumpararii dintr-o unitate comerciala cu autoservire, contractul se
incheie in momentul in care a ales si a preluat marfa ,dar acesta devine proprietar numai
in momentul in care plateste pretul, pana in acel moment fiind un simplu detentor al
marfii,iar vanzatorul suporta riscurile in calitate de proprietar.
Pentru a putea forma obiectul unui contract de vanzare-cumparare,bunul vandut
trebuie sa intruneasca mai multe conditii,si anume: sa fie in comert,sa existe in momentul
incheierii contractului sau sa poata exista in viitor,sa fie determinat dau determinabil,sa
fie licit si posibil si sa fie proprietatea vanzatorului. Conditia ca lucrul sa fie in
comert ,este prevazuta de art.963 C.civ,conform caruia: “numai lucrurile ce sunt in
comert pot fi obiectul unui contract”.
Dispozitiile art.1310 C.civ prevad in acelasi sens faptul ca “toate lucrurile care
sunt in comert pot fi vandute ,afara numai daca vreo lege a oprit aceasta”. Prohibitia
2
poate fi absoluta ,vizand bunurile care prin natura lor sau printr-o declaratie a legii sunt
de uz sau de interes public (inalienabile )sau relative, referitoare la bunurile care,nefiind
inalienabile ,pot fi vandutecumparate,dar numai de catre anumite persoane sau numai in
anumite conditii. Legea declara inalienabile: - res comunis –lucruri comune- bunuri care
nu apartin nimanui si al caror uz e comun tuturor in conditiile si limitele stabilite de
actele normative, (aerul,apa marii,razele soarelui,etc ) - bunurile proprietate publica -
inalienabilitatea temporara este prevazuta de art.32 din Legea nr.18/1991 terenul atribuit
pentru constituirea dreptului de proprietate, nu poate fi instrainat prin acte intre vii timp
de 10 ani, socotiti de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut transcrierea
proprietatii,sub sanctiunea nulitatii absolute a actului de instrainare –terenul este
inalienabil si dupa moartea titularului - apartamentele care nu se restituie in natura
fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora si care pot fi cumparate de chiriasii titulari
de contract de inchiriere , nu pot fi instrainate timp de 10 ani de la data cumpararii, prin
acte intre vii cu titlu oneros sau gratuit Derogarea relativa de la principiul liberei circulatii
a bunurilor este prevazuta de lege in privinta bunurilor care constituie monopolul statului
si care pot fi cumparate sau vandute ,in conditiile prevazute de lege, numai de persoane
fizice sau juridice autorizate pe baza de licenta
(tutun ,arme,stupefiante,arme ,munitii,materiale explozive). Un bun nu poate fi declarat
inalienabil, scos din circuitul civil prin vointa omului: - inalienabilitatea conventionala
poate fi recunoscuta valabila numai daca se justifica printr-un interes serios si legitim
(art.1310 C.civ.) - interesul determina caracterul temporar al inalienabilitatii - daca clauza
de inalienabilitate nu intruneste conditiile cerute, clauza urmeaza sa fie considerate nula
si proprietarul imobilului sau persoana interesata poate cere radierea interdictiei de
instrainare - daca clauza este valabila si bunul este instrainat cu nerespectarea ei,se poate
cere rezolutiunea instrainarii initiale (cu daune-interese) pentru neexecutare de obligatii
(art.1021 C.civ. )sau repararea pejudiciului cauzat.
Existenta actuala sau viitoare a bunului care formeaza obiectul contractului este o
alta conditie de validitate a contractului de vanzare-cumparare .Deci bunul trebuie sa
existe in momentul incheierii contractelor sau sa poata exista cu certitudine in viitor.
Daca partile (sau cel putin cumparatorul )au avut in vedere un lucru existent ,dar acel
lucru era pierit total, in momentul incheierii contractului,vanzarea este nula absoluta –
3
art.1311 C.civ.- deoarece obligatia vanzatorului este lipsita de obiect.Daca lucrul exista in
momentul incheierii contractului, dar era pierit in parte anterior,cumparatorul poate alege
fie sa renunte la contract (rezolutiune) ,fie sa ceara executarea partii ramase din lucru cu o
reducere proportionala din pret (art.1311 C.civ.).
Riscul pieirii totale sau partiale este suportat de vanzator- res perit domino.In
cazul in care contractul are un caracter aleatoriu,cumparatorul este constient de riscul
pieirii totale sau patiale ,dar cumpara sperand ca sa nu fi intervenit –emtio spei. Vanzarea
este valabila daca are ca obiect un lucru viitor (res future )care nu exista in momentul
contractului,dar poate exista in viitor. Dintre bunurile viitoare ,numai mostenirile
nedeschise nu pot forma obiectul unui contract (art.702,965 C civ.). Nerealizarea lucrului
viitor nu afecteaza validitatea contractului,vanzatorul fiind obligat si la plata daunelor-
interese pentru neexecutarea obligatiei asumate daca nu dovedeste o cauza straina
exoneratoare de raspundere (art .1082 C.civ ) Cumparatorul nu va fi obligat sa plateasca
pretul,chiar daca neexecutarea nu este imputabila vanzatorului,deoarece acesta suporta
riscul riscul contractului in calitate de debitor al obligatiei imposibil de realizat. Bunul
care formeaza obiectul vanzarii cumpararii trebuie sa fie licit si posibil ,este o alta
conditie de validitate.In situatia in care obiectul nu este ilicit ,pentru ca provine ,de
exemplu ,din contrabanda ,iar cumparatorul a cunoscut aceasta provenienta,in caz de
confiscare nu poate cere restituirea pretului platit si confiscat.
Art.948 C.civ.,enumera printre conditiile de validitate ale unei conventii existenta
unui obiect determinat ,iar potrivit art.946 C.civ.,obligatia trebuie sa aiba drept obiect un
lucru determinat ,cel putin in specia sa : “cantitatea obiectului poate fi incerta ,de este
posibila determinarea sa “. In situatia in care vanzatorul nu este titularul dreptului de
proprietate el nu poate transmite acest drept cumparatorului.
Obligatia de garantie a vanzatorului decurge din principiul ca el trebuie sa faca tot
ce-i sta in putinta pentru a asigura cumparatorului stapanirea - linistita si utila - a lucrului
vandut. Rezulta ca obligatia de garantie are o dubla infatisare (art. 1336 C.civ.):
vanzatorul trebuie sa-l garanteze pe cumparator de linistita folosinta a lucrului,
adica contra evictiunii si de utila folosinta a lucrului contra viciilor.
4
Garantia contra evictiunii
Se numeste evictiune pierderea proprietatii lucrului (in total ori in parte) sau
tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar. In acest sens, Codul
civil prevede ca vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator de
evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, precum si de sarcinile care n-au
fost declarate la incheierea contractului (art.1337) .
Obligatia de garantie a vanzatorului contra evictiunii exista nu numai fata
decumparator, dar si fata de subdobanditori, chiar daca acestia sunt succesori cu titlu
particular si cu titlu gratuit (de exemplu, donatar) si cu toate ca cumparatorul initial
(donatorul) nu raspunde de evictiune fata de dobanditorul cu titlu gratuit (art. 828 C.civ.).
Solutia se justifica prin faptul ca, o data cu lucrul - ca accesoriul lui - se transmit
asupra subdobanditorului si toate drepturile legate de acel lucru, aflate in stransa
conexiune cu lucrul care formeaza obiectul contractului( cu m omni c ausa ) .
Dac a con t r a c tu l s - a i nc he i a t p r i n t r -un i n t e rmed i a r ( de
exem plu , un mandatar), acesta, evident, nu raspunde de evictiune. Daca insa
intermediarul s-a comportat ca vanzator aparent (mandat simulat prin interpunere de
persoane), el raspunde de evictiune fata de comparator.
Garantia contra viciilor lucrului vandut
Vanzatorul trebuie sa asigure cumparatorului nu numai folosinta linistita, dar si
utila a lucrului. Astfel fiind, vanzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului, daca din
cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau daca viciile micsoreaza
intr-atat valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, in cunostinta de cauza, nu ar fi
cumparat sau ar fi platit un pret mai redus (art.1352C.civ.). Cand lucrul vandut este
afectat de un viciu in sensul art.1352 C.civ., situatia prezinta asemanare cu viciul de
consimtamant al erorii (sau dolului) asupra substantei obiectului contractului (art.954
alin.1 C.civ.). Intre aceste doua situatii exista insa deosebiri esentiale; in cazul erorii
asupra substantei obiectului (error in substantiam), din cauza acestui viciu de
consimtamant, cumparatorul nu a putut cumpara, in substanta sa, lucrul voit si poate cere
anularea contractului; in schimb, in cazul viciilor vizate de art.1352 C.civ. cumparatorul a
cumparat lucrul voit, numai ca acesta este impropriu intrebuintarii dupa destinatie sau din
cauza viciilor se micsoreaza valoarea de intrebuintare - deci eroarea se refera numai la
5
calitatea lucrului - si cumparatorul nu poate cere anularea contractului, ci are o actiune in
garantie (redhibitorie sau estimatorie) contra vanzatorului . De exemplu, daca se vinde o
casa despre care vanzatorul afirma ca este construita din caramida, iar in realitate este din
material lemnos, se poate cere anularea. In schimb, daca casa este construita din
caramida, dar este afectata de vicii, va intra in functie obligatia de garantie pentru vicii .
Deoarece in cazul viciilor vizate de art. 1352 C.civ. cumparatorul - daca nu se
multumeste cu reducerea pretului - poate cere rezolutiunea contractului printr-o actiune in
garantie numita redhibitorie (vb.lat. redhibere, a lua inapoi, a restitui), aceste vicii s-au
numit redhibitorii.
Conditii:
a) Trebuie ca viciul sa fie ascuns (art.1352 C.civ.); vanzatorul nu raspunde "de
viciile aparente si despre care cumparatorul a putut singur sa se convinga" (art. 1353
C.civ.). Prin urmare, viciul poate fi considerat ascuns numai daca cumparatorul nu l-a
cunoscut si, dupa imprejurari, printr-o verificare normala, dar atenta nici nu putea sa-l
cunoasca, nefiindu-i comunicat nici de catre vanzator. Viciul pe care vanzatorul
dovedeste ca l-a adus la cunostinta cumparatorului nu poate fi considerat ascuns,
indiferent de natura sa. In practica judecatoreasca posibilitatea cumparatorului de a lua
cunostinta de viciul lucrului se apreciaza in abstracto, avandu-se in vedere un cumparator
prudent si diligent. "Lipsa de informare, de experienta, cat si nepriceperea cumparatorului
nu fac ca viciile pe care acesta nu le-a putut constata singur sa fie considerate vicii
ascunse" .
b) Trebuie ca viciul (cauza defectiunilor manifestate anterior) sa fie existent in
momentul incheierii contractului (chiar daca predarea lucrului se face ulterior). Pentru
viciile ivite ulterior contractarii - deci cand lucrul se strica, se defecteaza sau isi pierde
calitatea din cauza viciilor ivite dupa vanzare - vanzatorul nu raspunde, deoarece prin
efectul incheierii contractului riscurile trec asupra cumparatorului o data cu dreptul de
proprietate. In cazurile in care proprietatea nu se transmite din momentul incheierii
contractului, vanzatorul raspunde si pentru viciile ivite ulterior vanzarii, dar pana in
momentul transferarii dreptului de proprietate.
c) Trebuie ca viciul sa fie grav, adica din cauza lui lucrul sa fie impropriu
intrebuintarii la care este destinat dupa natura sa ori potrivit conventiei sau sa se
6
micsoreze intr-atat valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul, in cunostinta de cauza,
n-ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus. Nu se cere insa ca viciul sa se refere la
substanta, la esenta lucrului (ca la anularea pentru eroare) . Toate cele trei elemente care
conditioneaza obligatia de garantie a vanzatorului pentru vicii trebuie sa fie dovedite de
cumparator.
Precizam ca raspunderea nu este conditionata de cunoasterea viciului de catre
vanzator (art. 1354 C.civ.); numai intinderea raspunderii lui difera dupa cum a avut sau
nu cunostinta de existenta viciului (art. 1356-1357 C.civ.). In conditiile aratate, obligatia
de garantie pentru vicii se aplica la orice vanzare (vanzare sub conditie, cu plata pretului
in rate, de drepturi litigioase etc.), inclusiv antecontractul de vanzare-cumparare,
indiferent ca lucrul vandut este un imobil sau un bun mobil, in stare noua sau uzata (de
ocazie), cu doua exceptii: - nu exista obligatia de garantie in cazul vanzarii prin licitatie
publica (art. 1360 C.civ.), care se face prin intermediul justitiei; - in cazul vanzarii de
drepturi succesorale - daca nu s-a obligat sa garanteze continutul universalitatii -
vanzatorul raspunde numai de calitatea sa de mostenitor (art. 1399 C.civ.), nu si de
calitatea bunurilor din mostenire. Efectele si intinderea raspunderii vanzatorului pentru
vicii Daca conditiile aratate sunt intrunite, cumparatorul are facultatea de a cere fie
rezolutiunea vanzarii, fie o reducere a pretului (art. 1355 C.civ.), iar daca vanzatorul a
fost de rea-credinta si daune-interese (art. 1356-1357 C.civ.), inclusiv beneficiul
nerealizat (lucrum cessans).
Dreptul de optiune al cumparatorului intre actiunea redhibitorie si actiunea
estimatorie.
Actiunea prin care cumparatorul cere rezolutiunea vanzarii se numeste
redhibitorie (actio redhibitoria). Ea este admisibila chiar daca natura viciului n-ar face
lucrul absolut impropriu destinatiei sale normale. Totusi, instanta poate aprecia ca dreptul
de optiune a fost exercitat abuziv si sa acorde numai o reducere din pret, daca viciul este
de mica importanta. In cazul de admitere a actiunii redhibitorii, vanzatorul este obligat ca,
reprimind lucrul, sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii suportate de cumparator (art.
1355 si 1357). Daca cumparatorul a instrainat lucrul, actiunea redhibitorie poate fi
exercitata de subdobanditor. In loc de rezolutiune, cumparatorul poate cere o reducere din
pret proportionala cu reducerea valorii lucrului datorat viciului. Actiunea speciala de
7
reducere se numeste estimatorie (actio aestimatoria sau quanti minoris) deoarece
deprecierea valorii lucrului se estimeaza prin expertiza. Cu toate ca legea reglementeaza
numai optiunea intre cele doua actiuni, in literatura de specialitate si practica judiciara se
intrevede si posibilitatea "remedierii defectiunilor" (inlaturarea viciilor) de catre sau in
contul vanzatorului, "cand aceasta reparare e posibila si cand ea n-ar ocaziona cheltuieli
disproportionate cu valoarea lucrului" si, adaugam noi o asemenea solutie nu contravine
intereselor cumparatorului (mai ales in cazul cumpararii unui lucru in stare noua).
Acordarea de daune-interese
Spre deosebire de materia evictiunii, in care si vanzatorul de buna-credinta poate
fi obligat la plata daunelor-intercse, in cazul viciilor ascunse vanzatorul este obligat sa
plateasca daune-interese numai daca cumparatorul dovedeste, cu orice mijloace de proba
(inclusiv prezumtii) ca vanzatorul a fost de rea-credinta (a cunoscut viciile lucrului - art.
1356 C.civ.), considerandu-se ca aceste daune sunt imprevizibile si deci datorate numai
in caz de dol (art. 1085 C.civ.). Daca el nu cunoaste viciul lucrului, poate fi obligat numai
la restituirea pretului si a cheltuielilor vanzarii (art. 1357 C.civ.) . Potrivit dreptului
comun, dovada prejudiciului (de exemplu, majorarea pretului, paguba suferita de
cumparator sau despagubirea platita tertilor pentru paguba cauzata prin accidentul
survenit datorita viciului lucrului etc.) trebuie sa fie facuta de cumparator. Desi art. 1356
C.civ. vizeaza plata daunelor numai in cadrul actiunii redhibitorii, ea se admite si in cazul
actiunii estimatorii .
Riscul pieirii lucrului afectat de vicii.
Daca lucrul a pierit din cauza viciilor, vanzatorul este obligat sa restituie pretul si
cheltuielile vanzarii, iar daca a fost de rea-credinta poate fi obligat si la plata daunelor-
interese (art.1358 alin.1). In schimb, daca lucrul afectat de viciu a pierit fortuit (sau
datorita culpei cumparatorului), vanzatorul nu raspunde pentru vicii (art. 1358 alin.2).
Termenul de intentare a actiunilor
Conform art.5 din Decretul nr. 167/1958 "dreptul la actiunea privitoare la viciile
ascunse ale unui lucru transmis... se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in
cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie". Rezulta deci ca actiunile redhibitorii
sau estimatorii (ori in remedierea viciilor) pot fi intentate intr-un termen de 6 luni, iar
daca viciile au fost ascunse cu viclenie (ceea ce presupune ca vanzatorul a fost de rea-
8
credinta, cunoscand viciile) in termenul general de prescriptie extinctiva . Termenele de
prescriptie mentionate incep sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu
de la implinirea unui an de la predarea lucrului de orice natura, cu exceptia constructiilor,
iar in cazul constructiilor cel mai tarziu de la implinirea a trei ani de la predare (art.1
alin.1-2 din Decretui nr. 167/1958). Fara a intra in analiza controverselor privind natura
juridica a termenului de 1 an, respectiv 3 ani, mentionam ca in practica aceste termene
sunt privite, de regula, ca perioade limita in care viciile ascunse trebuie sa fie descoperite,
deci ca termene legale generale de garantie pentru descoperirea viciilor ascunse si, ca
atare, nesusceptibile de intrerupere sau de suspendare. Astfel, de exemplu, s-a precizat ca
"dreptul material la actiune privind viciile ascunse ale unei constructii se prescrie intr-un
termen de 6 luni, socotit de la data descoperirii viciilor, care trebuie constatate cel mai
tarziu in 3 ani de la predarea constructiei". Tot astfel, termenul de un an "nu trebuie
interpretat in sensul ca legjuitorul ar fi stabilit un al doilea termen de prescriptie pe langa
cel prevazut de art.5 din Decretul nr. 167/1958 - respectiv 6 luni de la descoperirea
viciilor ascunse - ci ca descoperirea acestora, de la care curge prescriptia, trebuie sa aiba
loc cel mai tarziu intr-un an de la predarea lucrului. In sfarsit, precizam ca, daca viciile nu
au fost invocate (pe cale de actiune sau pe cale de exceptie) in cadrul termenului de
prescriptie, ele nu pot fi invocate pe cale de exceptie in cadrul actiunii neprescrise
termenul fiind de trei ani) intentate de vanzator pentru plata pretului; principiul quae
temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum nu este aplicabil, datorita
caracterului imperativ al normelor care reglementeaza prescriptia extinctiva. Modificari
conventionale ale garantiei pentru vicii. Dispozitiile de drept comun analizate privind
existenta, conditiile, efectele si intinderea obligatiei de garantie pentru vicii au caracter
supletiv, partile fiind libere sa limiteze sau chiar sa inlature ori, dimpotriva, sa agraveze
prin conventia lor aceasta obligatie a vanzatorului printr-o clauza expresa. In ceea ce
priveste clauza de limitare sau de inlaturare a garantiei pentru vicii, ea este valabila si
deci produce efecte numai daca vanzatorul a fost de buna-credinta (nu a cunoscut viciile -
art.1354 C.civ.). Dovada cunoasterii viciilor de catre vanzator trebuie sa fie facuta de
cumparator, cu orice mijloace de proba (inclusiv prezumtii, de exemplu, in cazul
vanzatorului profesionist). In caz de rea-credinta a vanzatorului, rezultand din tainuirea
9
viciilor la incheierea contractului, clauza de exonerare - totala sau partiala - nu ar putea fi
invocata fata de cumparatorul de buna-credinta, care nu cunostea aceste vicii.
Cu respectarea acestei conditii (necunoasterea viciilor), clauzele de inlaturare sau
de limitare a garantiei pentru vicii pot fi foarte variate (suprimarea totala a garantiei,
posibilitatea intentarii numai a actiunii estimatorii, asigurarea numai a pieselor de schimb
sau a reparatiilor necesare etc.). Mentionam ca limitarea garantiei poate fi stipulata si sub
forma scurtarii termenului de un an, respectiv, de trei ani in care viciile ascunse pot fi
descoperite (de exemplu, vicii descoperite intr-o luna de la data vanzarii autoturismului
folosit).
In acest sens, DecretuI nr. 167/1958 precizeaza ca prin dispozitiile cu privire la
data inceperii curgerii prescriptiei, nu se aduce o atingere termenelor de garantie, legale
sau conventionale (art. 11 alin.3). In schimb, termenul de prescriptie insusi (de 6 luni sau
de 3 ani), nu poate fi modificat prin conventia partilor, o asemenea clauza fiind nula (art.1
alin.3). Clauzele de agravare a obligatiei de garantie nu comporta limitari (raspundere si
pentru vicii aparente, pentru vicii aparute ulterior vanzarii, pentru buna functionare a
motorului o perioada determinata etc.). Precizam insa, ca stipularea unei clauze de
agravare pentru orice vicii, inclusiv cele aparente, sau de buna functionare in cadrul unui
termen mai scurt decat cel prevazut pentru descoperirea viciilor ascunse, nu atrage dupa
sine - la expirare - incetarea garantiei pentru viciile ascunse, daca termenul legal stabilit
pentru descoperirea acestora nu a expirat inca. Clauza de agravare nu poate fi
transformata, prin interpretare, in contrariul ei. Pentru ca, o data cu raspunderea pentru
orice vicii sau de buna functionare in cadrul unui termen de garantie mai scurt de 1 an,
respectiv, de 3 ani, sa inceteze si raspunderea de drept comun pentru vicii ascunse,
trebuie sa fie stipulate o clauza expresa in acest sens, care va fi, deodata, de agravare a
garantiei (si pentru vicii aparente sau calitati convenite) si de limitare a ei in timp (la o
perioada mai scurta pentru descoperirea viciilor ascunse).
10
BIBLIOGRAFIE:
1. Dan Chiricã, Tratat de drept civil. Contracte speciale, vol. I, Vânzarea
şi schimbul, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
2. Francisc Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale, vol. I, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2006.
3. Gheorghe Comãniţã, Drept. Civil. Contracte speciale, Editura
Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2006.
4. Radu I. Motica, Florin Moţiu, Drept civil. Contracte speciale, Editura
Lumina Lex , Bucureşti, 2004.
11