Războiul franco-indian

Războiul franco-indian (1754–1763) a fost teatrulnord-american de acțiune al mai globalului război de șap-te ani și s-a dat între coloniile America britanică și NouaFranță, ambele fiind susținute de unități militare din me-tropolele sale, precum și de aliați amerindieni.

1 Cauze

America de Nord in 1748

În iunie 1747, influența comercianților britanici s-a ex-tins. De aceea, guvernatorul Noii Franțe i-a ordonat luiPierre-Joseph Celeron să conducă o expediție militară în

zonă. Obiectivul său era acela de a atrage indigenii în ta-băra franceză pentru a avea suficientă forță în a se opunesferei britanice.Celeron, în expediția sa, a fost însoțit de 200 de soldațiși 30 de indigeni. Expediția sa a acoperit 4800 de km înintervalul iunie-noiembrie 1749. A traversat fluviul Sfân-tului Laurențiu și a continuat traseul de-a lungul maluluinordic al lacului Ontario, trecând de la Portage la Niaga-ra, și urmând malul sudic al lacului Erie. La ChautaugaPortage, expediția s-a îndreptat spre râul Allegheny.Oride câte ori întâlnea pe drum comercianți britanici de blă-nuri, Celeron îi informa de revendicările francezilor și leordona să plece. Când Celeron a sosit la Logstown, ame-rindienii din zonă au susținut că vor să dețină teritoriiledin Ohio și că vor comercializa în continuare cu britani-cii. Celeron și-a continuat expediția până când a ajuns însatul Pickawillany, unde s-a întâlnit cu căpetenia tribală. Celeron l-a amenințat pe acesta că vor urmă consecin-țe grave dacă indienii vor conținuă comerțul cu britancii.Dar căpetenia a ignorat avertismentul, iar Celeron a re-venit la Montreal în noiembrie 1749.Guvernatorul britanic a oferit terenuri indienilor pentru adezvolta comerțul și chiar a construit o fortăreața pentru ale asigura protecția. În 1750, Christopher Gist a acționatîn numele Companiei Ohio din Virginia pentru a purtanegocierile cu triburile de indieni la Logstown, încheindtratatul cu aceștia în 1752, la care au participat căpeteniaTanacharison și un reprezentant al Irochezilor, prin careindienilor li se păstra dreptul de vânătoare pe Valea Ohio.În cursul anului, noul guvernator al Noii Franțe, marchi-zul Duquesne, a trimis o nouă expediție în Ohio sub co-manda ofițerului Charles Michel de Langlade, însoțit de300 de soldați francezi-canadieni și războinici din Otta-wa. Obiectivul lor era pedepsirea băștinașilor din Pic-kawillany pentru că nu au respectat ordinele lui Celeronîn a înceta comerțul cu britanicii. La 21 iunie, franceziiau atacat centrul comercial, capturând trei comercianți șiucigând 14 indigeni, inclusiv pe căpetenia acestora. [3]

În primăvară 1753, Paul Marin de la Malgue a primit co-manda a 2000 de soldați și a primit ordin de a protejateritoriul britanic din Valea Ohio. Marin a urmat trase-ul lui Celeron, construind fortărețe, ca Fort Presque Islepe malul lacului Erie și Fortul Le Beouf pentru a pro-teja izvoarele LeBoeuf Creek. A capturat comercianțibritanici. Acest act i-a alarmat britanicii și pe irochezi șiastfel, Tanagrisson, căpetenia Mingo, a mobilizat trupe șile-a dus până la fortul La Boeuf, amenințându-i pe fran-cezi. Irochezii au trimis delegați la conacul lui William

1

2 1 CAUZE

Johnson din nordul statului New York, un inspector bri-tanic pentru afacerile indigenilor, fiind chiar un membrude onoare al irochezilor. Acesta s-a întâlnit cu guverna-torul Clinton și cu ceilalți oficiali din coloniile america-ne la Albany. Căpetenia Hendrick Theyanoguin, preșe-dintele consiliului tribal Mohawk, a insistat ca britaniciisă respecte obligațiile și să blocheze extinderea franceză,amenințând cu ruperea relației de prietenie dintre Confe-derația Irocheză și Coroana Britanică.Guvernatorul Robert Dinwiddie din Virginia, investitoral companiei Ohio, a susținut că pierde profit dacă fran-cezii își continuă acțiunile militare. Pentru a contracaraprezența militară franceză în Ohio, în octombrie 1753,Dinwiddie l-a desemnat pe maiorul în vârstă de 21 deani, George Washington din regimentul Virginia. Pentrua-i determina pe francezi să părăsească Virginia, Washin-gton a plecat cu un corpmic spre Fort Le Boeuf. Au ajunsapoi la Williamsburg pe 16 ianuarie 1754, în care Wa-shington declara că francezii au măturat sudul, fortificândzona cu intenția de a întări confluența râurilor Alleghenyși Monongahela și raportând că francezii cunosc bine zo-na Ohio. [4]. Chiar înainte de întoarcerea sa, Dinwiddie atrimis un corp de 40 de oameni sub comanda lui WilliamTrent pentru a începe construirea unui fort. GuvernatorulDuquesne și-a suplimentat forțele franceze sub comandalui Claude-Pierre Pecaudy de Contrecoeur, care s-a duscu 500 de soldați la sud de Fort Venango în aprilie 1754.Când forțele au ajuns la 16 aprilie, Contecoeur i-a permislui Trent să se retragă și a continuat construirea FortuluiDuquesne.

Washington in 1772

După ce Washington a revenit la Williamsburg, Dinwid-die a ordonat suplimentarea forțelor lui Trent pentru a ter-

mina lucarea sa. Tanaghrisson promitea sprijin britani-cilor, iar Washington continua să avanseze spre Fort Du-quesne, întâlnindu-se cu căpetenia Mingo. Pe 28 mai, cuforțele lui Tanaghrisson, Washington i-a surprins pe fran-cezi în Bătălia de la Jumonville Glen, ucigându-l chiar pecomandantul francez, deschizând astfel ostilitățile anglo-franceze în valea Ohio. [5] După bătălie, Washington s-aretras, stabilindu-se la Fort Necessity.La 3 iulie, france-zii, însoțiți de războinici Shawnee, Delaware și Mingol-au atacat și l-au forțat pe Washington să se predea, ne-gociind o retragere. [6]

În anul următor, guvernul ducelui Newcastle a decissă trimită o expediție militară în America de Nord,alegându-l drept comandant pe maiorul general EdwardBraddock. Ca răspuns, regele francez Ludovic al XV-leaa trimis șase regimente către Nouă Franța sub comandabraronului Dieskau în 1755. Britanicii, intenționând săblocheze porturile franceze , în februarie 1755, flota fran-ceză naviga deja. Amirarul Edward Hawke a comandanto escadrilă rapidă în zona pentru a-i intercepta pe fran-cezi. La 8 iunie, Edward Boscawen a ordonat tragereaîn corabia franceză Alcide, capturând-o cu încă două co-răbii. Britanicii au hărțuit transportul maritim francez,sechestrând corăbiile și capturandu-i pe marinari. În pri-măvară anului 1756, Marea Britanie și Franța și-au de-clarat război oficial.

Ordinul de deportare a acadienilor

3

2 1755:Campaniile britanice

Batalie din razboiul franco-indian

Britanicii au planificat operațiuni agresive pentru anul1755. Generalul Braddock a condus o expediție împo-triva fortului Duquesne în timp ce guvernatorul provin-cial al Massachusetts, William Shirley, a primit ordinulde fortificare a fortăreței Osego și a atacat fortul Niaga-ra. Sir William Johnson a capturat fortul Sf. Frederic,iar locotenentul-colonel Robert Manckton a capturat for-tul Breausejour din est, la frontierea dintre Nova Scoțiași Acadia.Braddock, cu George Washington drept consilier, a con-dus un corp 1500 de militari și miliții provinciale într-oexpediție din iunie pentru a captura Fort Duquesne. Ex-pediția s-a dovedit a fi dezastruoasă, acesta fiind atacatde soldați francezi și de indienii ce i-au pregătit o am-buscadă. Braddock a ordonat retragerea, dar a fost ucis.Aproximativ 1000 de soldați britanici au fost uciși sau ră-niți. Cei 500 de soldați rămași s-au retras în Virginia subcomanda lui Washington și Thomas Gage.Francezii au obținut planurile de război ale britanicilor,inclusiv cele ale activităților lui Shirley și Johnson. Efor-turile lui Shirley de a fortifica Oswego au fost împotmo-lite de dificultățile logistice, exacerbate de lipsa de expe-riență a lui Shirley în gestionarea expedițiilor mari. Cândera clar că nu mai era timp pentru o expediție împotrivafortului Ontario, Shirley a întărit garnizoanele la Oswego,Fort Bull și la Fort Williams.Expediția lui Johnson a fost mai bine organizată, fi-ind preocupat de alimentarea forturilor de pe Ohio,determinându-l pe baronul Dieskau să conducă apărareaFrontenacului împotriva atacului. Când Johnson a văzutamenințarea, Vaudreuil l-a trimis pe Dieskau la fortul Sf.Frederic pentru a preveni amenințarea. Dieskau a planifi-cat atacarea taberei britanice de la Fort Edward în capătulde sus al râului Hudson, dar Johnson l-a fortificat puter-nic, iar sprijinul indian a lui Dieskau a fost reticent în aatacă. Cele două forțe s-au întâlnit în Bătălia de la LaculGeorge. Bătălia s-a dovedit a fi indecisiva, ambele părțiretrăgându-se. Johnson a avansat, ajungând la fortul Wil-liam Henry, iar francezii s-au retras la Ticonderoga Point,unde au început construcția fortului Carillon. HendrickTheyanoguin a fost ucis, iar Dieskay a fost capturat de

Johnson il salveaza pe Dieskau

britanici.Colonelul Monckton a avut succes în capturarea fortu-lui Beausejour. Pentru a reduce livrările vitale de armepentru Louisburg, guvernatorul Charles Lawrence al No-ii Scotții a ordonat deportarea populației franceze din zo-na. Forțele lui Monckton au alungați și expulzat mii deacadieni. S-au mai produs ciociri în la Petitcodiac și laBloody Creek, în apropiere de Annapolis Royal. [7]

3 1756-1757: Victorii franceze

Conferinta dintre francezi si liderii indieni

După moartea lui Braddock, William Shirley a preluatcomanda forțelor britanice din America de Nord. La oîntrunire din Albany în decembrie 1755, și-a expus pla-nurile pentru anul următor. A propus planuri pentru cap-turarea Niagara, Crown Point și Duquesne, și a propus

4 4 1758-1759: CUCERIREA BRITANICĂ

Montcalm incearca sa opreasca masacrul

atacarea fortului Frontenac pe malul de nord a laculuiOntario, precum și o expediție prin Maine și de-a lungulrâului Chaudiere pentru atacarea orașului Quebec. Îm-potmolit de neînțelegeri și dispute și neacceptat de Willi-am Johnson și Sir Charles Hardy, planul lui Shirley a avutsprijin redus.Newcastle l-a înlocuit în ianuarie 1756 pe lordul Loudoncu generalul maior James Abercrombie. Nici unul dintreaceștia nu avea experiență. În mai au sosit întăririle fran-ceze conduse de generalul maior Louis Joseph de Mont-calm, Chevalier de Levis și colonelul Francois-Charles deBourlamaque, toți veterani ai Războiului de SuccesiuneAustriac. La 18 mai, Anglia a declarat război Franței,războiul extinzându-se din Europa.Guvernatorul Vaudreuil, care își nutrea ambiția de a de-veni comandantul suprem francez, a acționat în timpuliernii. Cercetașii au raportat lanțul slăbit de aprovizio-nare britanic, așa că a ordonat atacarea fortului Shirley.În luna martie, s-a desfășurat Bătălia de la Fort Bull, încare trupele franceze au distrus fortul și cantități mari debunuri, inclusiv 45 000 de kg de praf de pușcă și au hărțu-it garnizoană fortului Oswego, deja rămase fără proviziiForțele franceze au continuat să intrige indienii din în-treagă zona, încurajându-i să desfășoare raiduri la fronti-eră britanică. Astfel, fluxuri de refugiați se duceau spreest pentru a stă cât mai departe de acțiunea războiului.Ajuns la Albany, Abercrombie a refuzat să ia măsuri sem-nificative până când Loudoun le-a aprobat. Montcalm aluat măsuri îndrăznețe, bazându-se pe hărțuirea lui Va-udreuil a garnizoanei de la Oswego, executând strategicmutarea sediului sau la Toconderoga, conducând ataculde succes pe Oswego. Deși a căzut de acord cu indieniiîn privința pradei deținuților, britanicii i-au împiedicat peaceștia să obțină obiecte de valoare, fapt care i-a înfuriatpe indieni.Loudon, un administrator capabil și precaut, a planificat ooperațiune majoră în 1757: un atac asupra capitalei No-ii Franțe , Quebec. Lăsând o forță considerabilă la FortWilliam Henry pentru a distrage atenția lui Montcalm, aînceput organizarea expediției planificate. A atacat maiîntâi Louisburg, însoțit deWilliam Pitt. A fost copleșit de

întârzieri, a navigat pe Halifax, ajungând la Nova Scoțiala începutul lunii august. Între timp, corăbiile franceze auscăpat de blocada britanică de pe coasta franceză. Con-fruntați de o forță numerică superioară în fața francezilor,Loudoun a revenit la New York pentru a înștiința că unmasacru a avut loc la Fort William Henry. Forțele fran-ceze, cercetași din Canada și indieni au hărțuit fortul Wi-lliam Henry , iar în ianuarie, britanicii au fost supuși uneiambuscade în apropiere de Ticonderoga. În februarie aulansat un raid pe lacul înghețat George, distrugând clădi-rile britanice. La începutul lunii august, Montcalm și cei7000 de soldați francezi au asediat fortul care a capitulat,iar soldații britanici s-au retras condiționat. Când a înce-put retragerea, unii dintre aliații indieni ai lui Montcalm,înfuriat de dispută în privința prăzii, a atacat coloana bri-tanică, ucigând și capturând sute de bărbați, femei, copiiși sclavi. Între timp, variola s-a răspândit la populații in-diene îndepărtate.

4 1758-1759: Cucerirea britanică

Fort Duquesne

Asediul Louisburg

Vaudreuil și Montcalm au primit provizii, în timp ce blo-cada britanică limita transportul maritim francez. Situ-

5

Batalia de la Carillon

ația Noii Franțe a fost exacerbată de o recolta proastăîn urma unei ierni dificile, apărând totodată acuzații decorupție la adresa lui Francis Bigot. Un focar imens devariolă a izbucnit printre triburile indiene din vest. Mont-calm și-a concentrat resursele pentru apărarea SfântuluiLaurențiu, pentru a apăra Carillon, Quebec și Louisbu-rg, în timp ce Vaudreuil desfășura fără succes raidurileîmpotriva britanicilor. Eșecurile britanice în America deNord, combinate cu eșecurile de pe continentul european,au dus la căderea guvernului Newcastle și a ducelui deCumberland. Newcastle și Pitt au constituit o coaliție in-comodă în care Pitt domină planificarea militară. A făcutplanuri pentru campania din 1758. L-a înlocuit pe Aber-crombie din funcția de comandant suprem după eșecuriledin anul precedent. A cerut trei acțiuni ofensive majorece implică un număr mare de trupe regulate, susținute demilițiile provinciale, care vizau capturarea Noii Franțe.Două dintre aceste expediții au avut succes, Fort Duqu-esne și Louisburg fiind capturate de forțele britanice.

Infrangerea flotei franceze inainte de Quebec

Expediția lui Forbes a fost o campanie britanică organi-zată în octombrie 1758, cu 6000 de soldați conduși degeneralul John Forbes care a respins francezii din terito-riul disputat al Ohio. După ce avansul britanic către fortulDuquesne a fost respins pe 14 septembrie, francezii s-auretras din acest fort, lăsându-i pe britanici să controleze

Valea Râului Ohio. Marea fortăreața franceză de la Lou-isburg din Nova Scoția a fost capturată ulterior.A treia invazie a fost oprită de o victorie improbabilăfranceză în Bătălia de la Carillon, în care 3600 de soldațifrancezi au învins forțele lui Abercombie de 18 000 desoldați și miliții, precum și aliați indieni în afara fortuluidenumit “Carillon” de francezi și “Ticonderoga” denumitde britanici. Abercombie s-a salvat de pe urma dezastru-lui după ce l-a trimis pe John Bradstreet într-o expedițiede succes în care a distrus fortul Frontenac și a furat pro-viziile destinate forturilor vestice ale Noii Franțe și blă-nurile destinate Europei. Abercrombie a fost rechemat șiînlocuit de Jeffery Amherst, victorios la Louisburg.Noul ministru de externe francez, ducele de Choiseul, adecis invadarea Britaniei, pentru a retrage armata britani-că din America de Nord și pentru ca francezii să câștige înapropiere de casă. Invazia a eșuat, iar Pitt a planificat noioperațiuni împotriva Noii Franțe, și a trimis fonduri că-tre Prusia, aliatul britanic. Flota franceză a eșuat în 1759în bătăliile de la Lagos și Quiberon Bay. Dar corăbiilefranceze de aprovizionare au reușit să respingă blocadabritanică de pe coasta franceză.

5 1759-1763

Batalia de la Sainte-Foy

Bătălia de la Câmpul lui Abraham

6 7 REFERINȚE

Batalia de la Signal Hill

Victoriile britanice au continuat pe toate fronturile în anul1759, când au capturat în cele din urmă Ticonderoga. Ja-mes Wolfe l-a învins pe Montcalm la Quebec și i-a învinspe francezi la fortul Niagara, tăind frontiera de forturi alefrancezilor spre vest și sud. Victoria a fost completă în1760, când , în ciuda pierderii Quebec în Bătălia de laSainte-Foy, britanicii au fost capabili să prevină sosireacorăbiilor franceze în Bătălia de la Restighouche când ar-matele mărșăluiau în Montreal din trei părți. În septem-brie 1760, Guvernatorul Vaudreuil a negociat capitulareacu generalul Amherst. Amherst a respectat cererea ca fie-care resident francez care alege să rămână în colonie să fieliber și să continuă să-și mențină tradiția romano-catolicăși să-și păstreze proprietățile. Britanicii au tratat franceziibolnavi și răniți, iar trupele regulate franceze s-au întorsîn Franța, păziți de flota britanică. [8]

Deși ostilitățile păreau că încetează, francezii au împre-jurat St John, Newfoundland. Când generalul Amherst aauzit de atacul surpriză, a mobilizat repede trupe sub co-mandă nepotului sǎu , William Amherst, care a recăpătatcontrolul asupra Newfoundland după Bătălia de la SignalHill din septembrie 1762. Multe trupe din America deNord au participat în acțiunile britanice viitoare în Indi-ile de Vest, capturând Havana de la spanioli atunci cândSpania s-a aliat cu Franța și împotriva Martinique.Generalul Amherst a menținut tranziția forturilor fran-ceze din vest sub controlul britanic. Politicile introduseau deranjat indienii, contribuind la rebeliunea lui Pontiacdin 1763. O serie de atacuri asupra forturilor de la fron-tieră și așezări au dus la mobilizarea trupelor britanice,conflictele fiind rezolvate abia în 1766.Războiul din America de Nord a fost oficial încheiat cusemnarea Tratatului de la Paris din 10 februarie 1763,când războiul european a fost și el încheiat prin Tratatulde la Hubertusburg din 15 februarie. Britanicii au oferintfrancezilor alegerea de a preda posesiuni din America deNord de la est de Mississippi sau insulele Guadeloupe șiMartinique din Caraibe, ocupate de britanici. Franceziiau ales să cedeze posesiunile din America de Nord, darau putut negocia pentru păstrarea Saint Pierre și Miqu-

America de Nord in 1762-1783

elon, două insule mici din golful Sfântului Laurențiu, cuzone de pescuit. Vedeau potențialul economic al insule-lor din Caraibe datorită producției zahărului, ce putea fimai bine apărată. Britancii au obținut Noua Franța. Spa-nia, care a oferit Florida către britanici, a reobținut Cu-ba. De asemenea, au obținut Lousiana, incluzând NewOrleans de la Franța drept compensație pentru pierderilelor. Marea Britanie și Spania au ajuns la un acord în pri-vința navigației pe râul Mississippi, fiind deschis pentrutoate națiunile.

6 Vezi și

Războiul de șapte ani

7 Referințe

Anderson, Fred (2000). Crucible of War: The SevenYears’ War and the Fate of Empire in British NorthAmerica, 1754-1766. New York: Knopf. ISBN 0-375-40642-5. https://books.google.com/books?id=-vMxLslZopgC&pg=PR1 Anderson, Fred (2005).The War that Made America: A Short History of theFrench and Indian War. New York: Viking. ISBN0-670-03454-1. http://www.wqed.org/tv/specials/the-war-that-made-america/ - Released in conjunctionwith the 2006 PBS miniseries The War that MadeAmerica. Brumwell, Stephen (2006). Redcoats: TheBritish Soldier and War in the Americas, 1755-1763.Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-67538-3.https://books.google.com/books?id=qEZfYRuZLJQC&pg=PP1 Calloway, Colin G (2006). The Scratch of aPen: 1763 and the Transformation of North America.Oxford University Press. ISBN 978-0-19-530071-0.https://books.google.com/books?id=XtxG369-VHQC&pg=PP1 Cave, Alfred A. (2004). The French and IndianWar. Westport, Connecticut - London: GreenwoodPress. ISBN 0-313-32168-X. https://books.google.

7

com/books?id=iiZoWyv77qQC&pg=PP1 Ellis, JosephJ. (2004). His Excellency George Washington. NewYork: Vintage Books. ISBN 1-4000-3253-9. https://books.google.com/books?id=jdrjRMhV5PcC&pg=PP1Fowler, William M. (2005). Empires at War: TheFrench and Indian War and the Struggle for NorthAmerica, 1754-1763. New York: Walker. ISBN0-8027-1411-0 Jennings, Francis (1988). Empire ofFortune: Crowns, Colonies, and Tribes in the SevenYears’ War in America. New York: Norton. ISBN0-393-30640-2. https://books.google.com/books?id=VsBPyRfdHEAC&pg=PP1 Nester, William R (2000).The first global war: Britain, France, and the fate ofNorth America, 1756–1775. Westport, CT: Praeger.ISBN 978-0-275-96771-0. OCLC 41468552 O'Meara,Walter (1965). Guns at the Forks. Englewood Cliffs,NJ: Prentice Hall. ISBN 978-0-8229-5309-8. https://books.google.com/?id=1UpMrXR3rvwC&pg=PP1„Virtual Vault”. Library and Archives Canada.http://www.collectionscanada.ca/virtual-vault/.

8 Note[1] Brumwell, pp. 26–31, documents the starting sizes of the

expeditions against Louisbourg, Carillon, Duquesne, andWest Indies.

[2] Brumwell, pp. 24–25.

[3] Québec, ville militaire (1608-2008), Montréal: Art Glo-bal, 2008, p. 140

[4] Luc Lépine, 1997, Organisation militaire de la Nouvelle-France

[5] Chartrand, Québec 1759, p. 31

[6] http://bataille.ccbn-nbc.gc.ca/fr/siege-de-quebec/forces-en-presence/armee-britannique-americains-marine/les-americains.php

[7] John Handfield, Dictionnaire biographique du CanadaDictionnaire biographique du Canada en ligne

[8] La bataille > Bataille des Plaines d’Abraham > Commis-sion des champs de bataille nationaux

9 Legături externe• The French and Indian War Website

• The War That Made America from PBS

8 10 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES

10 Text and image sources, contributors, and licenses

10.1 Text• Războiul franco-indian Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_franco-indian?oldid=10368150 Contribuitori: Ionutzmo-

vie, Terraflorin, XXN și Alien-Iager

10.2 Images• Fișier:A_Battle_of_the_French-Indian_War.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/22/A_Battle_of_

the_French-Indian_War.jpg Licență: Public domain Contribuitori: http://www.americanrevolution.com/FrenchandIndianWar.htmArtist original: Necunoscut<a href='//www.wikidata.org/wiki/Q4233718' title='wikidata:Q4233718'><img alt='wikidata:Q4233718'src='https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/Wikidata-logo.svg/20px-Wikidata-logo.svg.png' width='20' hei-ght='11' srcset='https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/Wikidata-logo.svg/30px-Wikidata-logo.svg.png 1.5x,https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/ff/Wikidata-logo.svg/40px-Wikidata-logo.svg.png 2x' data-file-width='1050'data-file-height='590' /></a>

• Fișier:Battle_of_Sainte-Foy.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2f/Battle_of_Sainte-Foy.jpg Licență: Pu-blic domain Contribuitori: This image is available from Library and Archives Canada under the reproduction reference number C-004501and under the MIKAN ID number 2895954Artist original: George B. Campion (1796 - 1870)

• Fișier:British_burninng_warship_Prudent_and_capturing_Bienfaisant._Siege_of_Louisbourg_1758._Maritime_Museum_of_the_Atlantic,_M55.7.1.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6b/British_burninng_warship_Prudent_and_capturing_Bienfaisant._Siege_of_Louisbourg_1758._Maritime_Museum_of_the_Atlantic%2C_M55.7.1.jpg Licență: Public domainContribuitori: Maritime Museum of the Atlantic, Reference no. M55.7.1 Artist original: Engraving by Richard Paton, 1771

• Fișier:Carte_Guerre_de_7_ans_Amérique_du_nord.PNG Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/35/Carte_Guerre_de_7_ans_Am%C3%A9rique_du_nord.PNG Licență: Public domain Contribuitori: No machine-readable source provided. Ownwork assumed (based on copyright claims). Artist original: No machine-readable author provided. Wordelle assumed (based on copyrightclaims).

• Fișier:Conference_Between_the_French_and_Indian_Leaders_Around_a_Ceremonial_Fire_by_Vernier.jpg Sursă:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ed/Conference_Between_the_French_and_Indian_Leaders_Around_a_Ceremonial_Fire_by_Vernier.jpg Licență: Public domain Contribuitori: [1] Artist original: Emile Louis Vernier (1829-1887)

• Fișier:Deportation_of_Acadians_order,_painting_by_Jefferys.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/68/Deportation_of_Acadians_order%2C_painting_by_Jefferys.jpg Licență: Public domain Contribuitori: Uploaded from University ofMoncton

Artist original: Charles William Jefferys• Fișier:FortDuquesne.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/49/FortDuquesne.jpg Licență: Public domainCon-tribuitori: The New York Public Library Transferred from en.wikipedia Artist original: Original uploader was Great Scott at en.wikipedia

• Fișier:French_and_indian_war_map.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/9c/French_and_indian_war_map.svg Licență: CC BY-SA 3.0 Contribuitori: Operă proprie Artist original: Hoodinski

• Fișier:Gtk-dialog-info.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b4/Gtk-dialog-info.svg Licență: LGPL Contri-buitori: http://ftp.gnome.org/pub/GNOME/sources/gnome-themes-extras/0.9/gnome-themes-extras-0.9.0.tar.gz Artist original: DavidVignoni

• Fișier:Johnson_saving_Dieskau.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/32/Johnson_saving_Dieskau.jpg Li-cență: Public domain Contribuitori: [1] Artist original: Benjamin West

• Fișier:Montcalm_trying_to_stop_the_massacre.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/dc/Montcalm_trying_to_stop_the_massacre.jpg Licență: Public domain Contribuitori: This image is available from the United States Library ofCongress's Prints and Photographs division under the digital ID cph.3c20704.This tag does not indicate the copyright status of the attached work. A normal copyright tag is still required. See Commons:Licensing for more information.Artist original: Wood engraving by Alfred Bobbett, ca. 1824-1888 or 9, engraver, based on painting by Felix Octavius Carr Darley,1822-1888.

• Fișier:NorthAmerica1762-83.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f1/NorthAmerica1762-83.png Licență:CC BY-SA 3.0 Contribuitori: Own work by uploader, base map used is found here, uploaded by User:Roke Artist original: Jon Platek

• Fișier:North_America_1748.PNG Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/31/North_America_1748.PNG Licență:CC BY-SA 3.0 Contribuitori: User:Varing Artist original: User:Varing

• Fișier:Pavillon_royal_de_France.svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0f/Pavillon_royal_de_France.svg Li-cență: Public domain Contribuitori: This vector image includes elements that have been taken or adapted from this: <a href='//commons.wikimedia.org/wiki/File:Berry_flag.svg' class='image'><img alt='Berry flag.svg' src='https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/40/Berry_flag.svg/31px-Berry_flag.svg.png' width='31' height='20' srcset='https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/40/Berry_flag.svg/47px-Berry_flag.svg.png 1.5x, https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/40/Berry_flag.svg/62px-Berry_flag.svg.png 2x' data-file-width='700' data-file-height='450' /></a> Berry flag.svg. Artist original: Zippanova

• Fișier:The_Death_of_General_Wolfe_B.West,1770.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f8/The_Death_of_General_Wolfe_B.West%2C1770.jpg Licență: Public domain Contribuitori: [1] Artist original: Benjamin West

• Fișier:The_Defeat_of_the_French_Fireships_attacking_the_British_Fleet_at_Anchor_before_Quebec.jpg Sursă:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/ff/The_Defeat_of_the_French_Fireships_attacking_the_British_Fleet_at_Anchor_before_Quebec.jpg Licență: Public domain Contribuitori: This image is available from Library and Archives Canada under thereproduction reference number C-004291 and under the MIKAN ID number 2890412Artist original: A copy by an unknown artist of a 1767 painting by Dominic Serres (1722-1793)

10.3 Content license 9

• Fișier:The_Victory_of_Montcalms_Troops_at_Carillon_by_Henry_Alexander_Ogden.JPG Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d1/The_Victory_of_Montcalms_Troops_at_Carillon_by_Henry_Alexander_Ogden.JPG Licență: Public domainContribuitori: Online Transferred from en.wikipedia to Commons. Artist original: Henry Alexander Ogden (1854-1936)

• Fișier:Union_flag_1606_(Kings_Colors).svg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/17/Union_flag_1606_%28Kings_Colors%29.svg Licență: Public domain Contribuitori: Made by Hoshie Artist original: Hoshie

• Fișier:Vue_de_la_descente_a_Terre_Neuve_par_le_chevalier_de_Ternay_en_1762.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/02/Vue_de_la_descente_a_Terre_Neuve_par_le_chevalier_de_Ternay_en_1762.jpg Licență: Public domainContribuitori: (Musée du Louvre) http://www.culture.gouv.fr/public/mistral/joconde_fr?ACTION=CHERCHER&FIELD_1=REF&VALUE_1=50260018978 Artist original: anonim

• Fișier:Washington_1772.jpg Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c7/Washington_1772.jpg Licență: Public do-main Contribuitori: Washington-Custis-Lee Collection, Washington and Lee University, Lexington, VirginiaArtist original: Charles Willson Peale

10.3 Content license• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0