Amplasarea bazelor militare SUA în România şi

reacţia Federaţiei Ruse cu privire la angajamentele de securitate

ale României

După atentatele de la 11 septembrie 2001, SUA au început să se gândească foarte

serios la modul în care îşi pot folosi bazele militare, din afara graniţelor pentru a se apăra

mai bine. Departamentul de Stat a regândit amplasarea trupelor din străinătate, aşa încât în

2002, pentru operaţiunea „Libertate de durată” din Afganistan, americanii au avut baze

aeriene în Kirghistan, Pakistan şi Uzbekistan şi au parafat acorduri pentru dreptul de

realimentare şi acces în spaţiul aerian cu ţările din Asia Centrală.

În 2003, pentru a compensa faptul că nu a primit acces în Turcia, au făcut uz de

aeroporturi şi porturi din România şi Bulgaria, pentru a sprijini campania militară din Irak.

Şi în următorii ani, Pentagonul va implementa ceea ce a numit Poziţia Globală de Apărare

Revizuită (Global Defense Posture Review), adoptată în 2004 şi în care sunt expuse

planurile pentru cea mai radicală schimbare în strategia de plasare a bazelor americane de

la cel de-al doilea război modial încoace.

Primele discuţii concrete privind amplasarea unor baze militare americane pe

teritoriul României au avut loc la începutul anului 2004 în contextul în care România era

membră NATO şi putea fi solicitată să ofere sprijin pentru trupele alianţei. Înainte de a

deveni membru NATO, România oferise sprijin trupelor americane şi NATO pentru

intervenţiile din Afganistan şi Irak.

Relaţiile militare dintre România şi SUA au fost intensificate după aderarea

României la parteneriatul pentru pace, în ianuarie 1994. Mai apoi, prin parteneriatul

strategic semnat în 1997, Statele Unite au oferit asistenţă României pentru susţinerea

pregătirii pentru integrarea în NATO. Parteneriatul româno-american în combaterea

terorismului s-a concretizat prin participarea României la stabilizarea şi reconstrucţia

Afganistanului şi a Irakului.

Astfel România a pus la dispoziţia trupelor americane în anul 2003, baza aeriană de

la Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa care a fost folosită temporar de trupele

americane pentru transferul soldaţilor în zona de conflict din Irak.

De asemenea, baza aeriană de la Kogălniceanu şi portul Agigea Sud au fost folosite

pentru pentru transportul trupelor americane participante în forţele KFOR din Kosovo.

Amplasarea efectivă a unor baze militare americane pe teritoriul României s-a pus

mai intens în discuţie în anul 2003, pe fondul războiului din Irak, înainte ca România să

devină membru NATO.

Se punea problema desfiinţării bazelor americane din Germania şi amplasarea

altora, de mai mici dimensiuni dar mai flexibile în noi locuri, mai aproape de punctele de

criză politică şi militară, precum Afganistan sau Orientul Mijlociu.

Oficialii români au încercat să îi convingă pe americani de oportunitatea de a-şi

plasa bazele militare în România, în condiţiile în care şi Bulgaria se oferise să găzduiască

asemenea baze. Problema amplasării bazelor americane în România s-a pus şi la întâlnirea

de la Washington dintre preşedintele Traian Băsescu şi George Bush.

În martie 2005, la vizita lui Traian Băsescu la Washington, ministrul apărării

Statelor Unite, Donald Rumsfeld, declara: "Plănuim să începem discuţii cu unele ţări din

Europa pentru a avea acolo avanposturi şi am spus preşedintelui că suntem pregătiţi să

începem discuţii cu ţara dumneavoastră pentru a găsi un aranjament care să slujească

intereselor ambelor ţări".

Acordul privind amplasarea facilităţilor militare americane pe teritoriul ţării noastre

a fost semnat odată cu vizita secretarului de stat al SUA, Condoleezza Rice la Bucureşti pe

6 decembrie 2005. Aşa-numitul "Acord de acces" reprezintă, potrivit MAE, o etapă

decisivă a Parteneriatului Strategic dintre Romania şi SUA.

Acordul stabileşte ca locaţii Baza Aeriană de la Mihail Kogălniceanu, Baza de

Antrenament Babadag(din jud. Constanţa), Zona de Antrenament Cincu(jud.Braşov) şi

Zona de Antrenament Smârdan(jud. Galaţi). De asemenea, există posbilitatea amplasării

unei baze militare şi la Feteşti(jud. Ialomiţa). Şeful statului a subliniat faptul că atât zonele,

cât şi bazele de antrenament vor fi destinate tuturor categoriilor de arme: terestre, aeriene,

navale. Baza aeriană de la Kogâlniceanu este agreată pentru instalarea comandamentului

american în România, a cărui sarcină este coordonarea operaţiunilor de schimbare a

trupelor militare americane din teatre de operaţiuni, precum Irak sau alte zone, în

momentul în care militarii respectivi vor tranzita ţara noastră. De asemenea, americanii vor

putea folosi poligonul de la Babadag pentru antrenamentul trupelor înaintea misiunilor

internaţionale. Bazele vor fi construite pentru găzduirea permanentă a circa 500 de militari,

cu posibilitate de extindere însă până la 20.000.

Vasile Popa, în lucrarea sa “Redislocarea bazelor militare ale SUA în Europa de

Est-România”, publicată în 2005, a propus anumite locaţii pentru amplasarea aceptor baze

militare. Evaluările lui privind locaţiile cele mai potrivite care ar putea fi adoptate de partea

americană includ: Bazele aeriene M. Kogălniceanu, Feteşti, Buzău, Timişoara(Giarmata),

Câmpia Turzii (Luna), poligonul Babadag şi Baza maritimă Constanţa. Toate aceste destinaţii

viitoare au caracteristici fizico-geografice şi militar-strategice, ca şi dotări utilitar-

administrative şi social-culturale, ce le fac foarte atractive. Infrastructura lor este adecvată

scopului urmărit, permiţând o dotare şi modernizare rapidă. Lucrul acesta este posibil, întrucât,

anul trecut, Ministerul român al Apărării Naţionale a semnat un contract-cadru cu compania

americană Northrop-Grumman pentru furnizarea de servicii şi asistenţă în probleme de

modernizare şi management al bazelor militare, care va reuşi, în timp scurt, aducerea acestora

la standardele NATO.

Poligonul Cincu

Se întinde pe teritoriul a două judeţe (Sibiu şi Braşov) şi are o suprafaţă de 104 km

pătraţi. Este autorizat pentru: executarea aplicaţiilor tactice cu trageri de luptă cu compania

şi batalionul de infanterie, bateria şi divizionul de artilerie, gruparea de artilerie (de brigadă

şi corp de armată), precum şi pentru executarea exerciţiilor tactice cu trageri de luptă cu

piesa de artilerie şi cu plutonul; executarea tragerilor din poziţii acoperite cu artileria şi cu

aruncătoarele de toate calibrele; executarea de trageri cu mijloace de foc ale aviaţiei;

executarea tragerilor de omologare şi experimentare cu artileria, precum şi cu elicopterele,

de către uzinele producătoare de armament şi muniţii. Poligonul Cincu este situat în

apropierea comunei Cincu, la 25 km Est de municipiul Făgăraş şi la 13 km de comuna

Voila.

Poligonul Mălina (Smârdan)

Suprafaţa 8.500 ha, judeţul Galaţi. Asigurp cazarea pentru 600 de persoane. Este

omologat pentru: trageri de instrucţie şi de luptă cu armamentul de pe maşinile de luptă ale

infanteriei şi tancurilor. Aplicaţii tactice cu trageri de luptă cu infanteria şi tancurile (nivel

batalion); Aplicaţii tactice cu trageri de luptă cu subunităţile de artilerie (bateria,

divizionul) şi gruparea de artilerie; trageri speciale şi trageri cu armamentul greu de

infanterie; şedinţe de aruncare a grenadelor ofensive şi defensive; trageri cu armamentul

trupelor chimice; trageri în ţintele terestre cu armamentul de pe elicoptere şi avioane;

bombardament în picaj cu MIG-21 LanceR şi orizontal cu IAR-99; MIG-21 şi IL 28.

Poligonul Babadag

Suprafaţa 2.700 ha, judeţul Tulcea. Asigură cazarea pentru 250 de persoane. Aici

pot fi executate aplicaţii tactice cu trageri de luptă cu infanteria şi tancurile (nivel

companie); Aplicaţii tactice cu trageri de luptă cu subunităţile de artilerie (bateria,

divizionul); trageri speciale şi trageri cu armamentul greu de infanterie; şedinţe de aruncare

a grenadelor ofensive şi defensive; trageri în ţintele terestre cu armamentul de pe elicoptere

şi avioane.

Aerodromul Mihail Kogalniceanu

Lungime 3.500 metri, lăţime 45 metri. Pista de beton. Facilităţile existente asigură

conducerea zborului şi conducerea administrativă, clădiri pentru cazarea personalului şi

lucrul personalului tehnic, hangare pentru avioane, spaţii pentru depozitare.

În urma unui sondaj realizat in 2006, cu întrebarea „Credeţi că amplasarea bazelor

americane în România în zona Mării Negre vor aduce siguranţă şi beneficii economice

ţării?”,pe un eşantion de 617 de persoane, rezultatele au fost următoarele:

Da 330

53%

Nu 270

44%

Nu stiu 17

Prin acordul semnat, SUA s-au angajat să ofere României garanţii suplimentare de

securitate, iar România va fi o legătură directă a SUA către lumea orientală. Aceasta este şi

o premieră în istoria României, care s-a vazut în câteva rânduri surprinsă în plin război fără

aliaţi puternici şi cu o armată slab echipată.

Prezenţa trupelor americane va asigura, desigur, securitatea României în caz de

război. Ţara noastră nu se confruntă, însă, cu ameninţări serioase din partea altor state.

Astfel, se poate aprecia că asigurarea este una pe termen lung. Pe timp de pace, prezenţa

trupelor americane în România va aduce, în schimb, mai degrabă un deficit de securitate în

zona civilă. Bucureştiul, în special, probabil şi Constanta, sunt, mult mai mult decât până

acum, posibile ţinte ale atentatelor teroriste.

Practic, România va funcţiona ca o prelungire a intereselor americane în zonă, cu

posibilitatea de manifestare a propriilor interese. Se poate aprecia astfel că politica externă

a României a crescut în coerenţă şi în concreteţe. De altfel, după semnarea acordului, şi

acţiunile diplomatice ale preşedintelui Traian Băsescu privind zona Mării Negre au căpătat

o semnificaţie mai clară. Reacţia Rusiei nu a fost nici surprinzătoare, nici disproporţionată,

iar România a acţionat foarte bine, orientându-şi acţiunile diplomatice către Orient şi nu,

aşa cum era de aşteptat, către Marea Neagră. Preşedintele Băsescu a întreprins o vizită în

Iordania şi apoi a vizitat trupele româneşti din Irak şi Afganistan, mesajul fiind, însă, unul

de pace. Pe de o parte, se poate vorbi de o încercare de relansare a relaţiilor cu ţările arabe,

în prelungirea unei tradiţii apreciate din perioada comunistă. Pe de altă parte, perspectiva

diplomatică corespunde intereselor americane în această zonă. Criticile aduse de preşedinte

strategiei SUA pentru Irak sunt în esenţă corecte, modalitatea de a transmite mesajul

(printr-un interviu) fiind, însă, discutabilă.

MAE consideră că "amplasarea unor facilităţi militare americane pe teritoriul ţării

noastre este de natură să conducă la întărirea profilului strategic al României, de aliat activ

în cadrul NATO şi partener euroatlantic ferm în lupta impotriva terorismului."

Preşedintele Băsescu a apreciat că Acordul "aşează România, în circuitul de

securitate globală, cu o contribuţie de securitate importantă. Din momentul semnării

tratatului şi validării lui de Parlament, România se va constitui într-un pilon de stabilitate

în regiune". Preşedintele Băsescu a mai declarat că amplasarea facilităţilor militare

americane pe teritoriul României înseamnă o confirmare a faptului ca Armata Română a

ajuns, "păstrând proporţiile", la un potenţial în care poate fi un partener al Statelor Unite.

"De asemenea, înseamnă, că celelalte structuri de securitate ale României sunt capabile să

coopereze la cel mai înalt nivel cu structurile omologe ale Statelor Unite. În acelaşi timp,

decizia Washingtonului de a amplasa baze militare pe teritoriul României, facilităţi

militare, înseamnă şi credibilitate politică din punct de vedere al României", a spus

preşedintele ţării.

La rândul său, secretarul de stat american a apreciat discuţia cu preşedintele

României ca fiind una "foarte constructivă" şi s-a arătat extrem de încântată de semnarea

acestui „acord istoric”. În context, secretarul american a mulţumit şefului statului român

şi echipei sale pentru eforturile care au făcut posibilă transformarea acestui acord în

realitate.

Întrebată de ce a fost aleasă România pentru amplasarea facilităţilor militare ale

SUA, doamna Rice a spus: "Cu România avem o relaţie mai strânsă din punct de vedere

militar. Avem relaţii bune şi cu Bulgaria, dar preşedinţii Bush şi Băsescu au discutat

despre acest acord."

"Mai este şi poziţia geografică propice. În plus, în toate activităţile pe care le-am

avut cu România, această ţară s-a angajat în transformarea armatei, tehnologizarea armatei,

consolidarea capacităţii militare. Aceasta este o recunoaştere a noastră că relaţiile sunt

foarte strânse", a spus ministrul de externe american.

"Este un lucru remarcabil că, la 16 ani de la prăbuşirea comunismului în

România, o perioadă plină de evenimente în care aţi devenit aliaţi NATO, vom semna

un acord care va permite SUA să staţioneze forţe aici pentru antrenamente şi să

folosească acest acces", a declarat Condoleezza Rice.

În continuare, Condoleezza Rice a ţinut să mulţumească atât poporului român

pentru sprijin, cât şi familiilor soldaţilor români prezenţi alături de trupele americane în

locuri foarte dificile şi periculoase. "Nu există nici un angajament mai puternic decât

cel pe care putem să-l facem faţă de viitorul unor noi democraţii, precum cele din

Irak sau Afganistan. Nu putem decât să-i protejăm pe cei care sunt în pericol, pentru

ca viitorul acestor democraţii să fie asigurat", a subliniat doamna Rice.

În încheierea discursului său, Condoleezza Rice şi-a exprimat convingerea că, în

această perioada plină de încercări pentru naţiunile lumii libere, SUA au în România "un

partener mare şi foarte decis, pregătit să facă sacrificii şi să se angajeze atâta cât este

necesar pentru a asigura răspândirea liberăţii în lume".

“Acordul de acces" este un document cu caracter predominant politic, care

reglementează cadrul general de desfăşurare, pe diferite paliere (politic, militar, financiar,

logistic şi juridic), a activităţii forţelor armate americane ce vor fi staţionate în România,

stabilind cadrul de interacţiune şi obligaţiile reciproce ale Părţilor în aplicarea prevederilor

documentului.

Preambulul Acordului statuează, ca bază a cooperării româno-americane în

domeniile apărării şi securităţii, principiile respectului deplin pentru suveranitatea fiecărei

Părţi, respectul faţă de Carta Naţiunilor Unite şi pentru obligaţiile internaţionale ale

Părţilor.

Acordul nu conţine clauze de extrateritorialitate, delimitând doar atribuţiile armatei

americane pe teritoriul naţional. “Practic însă, nu se poate exclude cu totul posibilitatea

lansării unor acţiuni militare de pe teritoriul României”, a precizat Teodor Baconschi,

secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. El a adăugat că nu există o obligaţie

formală ca SUA să ceară acceptul României pentru un asemenea demers. Referitor la acest

aspect, senatorul Ioan Talpeş a subliniat că este în primul rând interesul părţii americane de

a informa omologii români de eventualitatea declanşării unui atac de la bazele militare

aflate pe teritoriul României.

Acordul mai prevede că soldaţii americani care vor veni în misiune în ţara noastră

nu vor beneficia de imunitate, dar vor putea fi judecaţi de statul român doar cu acceptul

americanilor. "Militarii americani care vor veni în România nu vor fi protejaţi de

Convenţia de la Viena, ei neavând statut diplomatic. Deci ei nu pot să dispară în 24 de ore,

protejaţi de imunitatea diplomatică", a dat asigurări Teodor Baconschi. Daca potenţiala

faptă penală este de asemenea gravitate încât poate avea un impact negativ emoţional

asupra opiniei publice româneşti, atunci părţile se vor putea consulta, iar partea americană

va putea accepta "la rigoare" ca soldatul american să fie judecat după legea românească, a

spus Baconschi. "Este însă absolut natural să nu pretindem aplicarea oarbă a jurisdicţiei şi

legislaţiei româneşti pentru că este vorba de un acord internaţional, bilateral şi este normal

ca un subiect al dreptului american să fie judecat în primul rând după jurisdicţia

americană", a afirmat Teodor Baconschi.

România va furniza forţelor Statelor Unite, fără plata chiriei sau a altor costuri

similare, toate facilităţile şi zonele convenite, inclusiv facilităţile şi zonele folosite în

comun de către forţele Statelor Unite şi cele ale României. Forţele Statelor Unite vor

suporta toate cheltuielile operaţionale necesare care privesc utilizarea de către acestea a

zonelor şi facilităţilor convenite.

România va păstra drepturile şi titlurile de proprietate asupra facilităţilor şi zonelor

convenite puse la dispoziţia forţelor Statelor Unite în baza acestui Acord. Forţele Statelor

Unite vor înapoia României orice facilitate sau zonă convenită, precum şi orice diviziune a

acestora, odată ce nu mai sunt necesare forţelor Statelor Unite. Părţile sau Autorităţile

Desemnate se vor consulta în legătură cu modalităţile de returnare a oricăreia dintre

facilităţile şi zonele convenite, inclusiv cu privire la posibile compensaţii pentru

construcţiile sau îmbunătăţirile efectuate.

Statele Unite ale Americii şi contractanţii Statelor Unite vor păstra titlul de

proprietate asupra tuturor echipamentelor, materialelor, bunurilor, structurilor

reamplasabile, precum şi asupra altor proprietăţi mobile care au fost importate în România

sau achiziţionate din România în legatură cu acest Acord.

România va lua toate măsurile rezonabile şi posibile pentru a asigura protecţia,

siguranţa şi securitatea proprietăţii forţelor Statelor Unite ale Americii împotriva

confiscării sau modificării regimului de folosinţă în interesul oricărei alte părţi, decât

Statele Unite, fără acordul prealabil scris al Statelor Unite.

“Acordul privind amplasarea bazelor americane pe teritoriul României are o

valabilitate de zece ani, cu posibilitatea ca, după încheierea acestei perioade, să rămână în

vigoare, dacă nici una din părţi nu notifică în scris cu un an inainte intenţia de încetare a

acordului”, a precizat, la rândul său secretarul de stat în MApN, Marius Balu.

Instalarea efectivă a forţelor armate americane a început în luna septembrie 2006.

Prezenţa trupelor americane în România, la Marea Neagră şi Gurile Dunării, este

considerată de analişti drept crucială pentru viitorul regiunii. În acelaşi timp, reacţiile

critice venite dinspre Răsărit s-au soldat chiar şi cu ameninţări voalate privind eventuale

schimbări majore, geostrategice şi de doctrină militară.

Rusia este serios preocupată de amplasarea de baze americane pe teritoriul

Bulgariei şi României, a declarat reprezentantul Departamentului pentru cooperare militară

internaţională din cadrul Ministerului rus al Apărării, generalul Vladimir Nikisin, citat de

Interfax.

„Amplasarea de baze NATO în Bulgaria şi România înseamnă că Alianţa îşi

creează baze pentru consolidarea forţelor sale în Europa de est, ceea ce contravine

Tratatului Forţelor Convenţionale în Europa (CFE/)“, a afirmat generalul rus în cadrul

audierilor parlamentare privind suspendarea participării Rusiei la acest tratat.

În cadrul aceloraşi audieri, ministrul adjunct de externe Serghei Kisliak a declarat

că decizia de suspendare a participării ruse la CFE este un semnal serios pentru Vest,

subliniind însă că Moscova nu caută o confruntare cu partenerii săi occidentali.

„Scopul nostru este de a da un semnal, un semnal serios partenerilor noştri

occidentali că lucrurile nu pot continua aşa“, a afirmat Serghei Kisliak în faţa

parlamentarilor ruşi, potrivit Reuters.

El a adăugat că Rusia este pregătită să lucreze cu partenerii săi pentru rezolvarea

acestor probleme, avertizînd că în caz contrar, Moscova îşi va suspenda participarea la

CFE, la 12 decembrie 2007, dată cînd expiră termenul actului de notificare.

Kremlinul nu acceptă sub nici o formă plasarea bazelor militare ale SUA pe

teritoriul României. A confirmat-o chiar preşedintele Vladimir Putin, într-o întrevedere cu

secretarul american al Apărării, Robert Gates, după cum a declarat acesta din urmă pentru

Washington Post.

În întâlnirea desfăşurată în aprilie 2007 la Moscova, cei doi au discutat despre

bazele americane din Europa de Est, preşedintele rus declarându-se nemulţumit de

amplasarea unor scuturi anti-rachetă în Polonia şi de sisteme radar în Cehia. În cadrul

întrevederii, Putin şi-a exprimat nemulţumirea şi faţă de amplasarea bazelor în România.

Konstantin Kosacev, preşedintele comisiei de afaceri externe din Duma de Stat de

la Moscova, a criticat dur, într-un comentariu publicat, în martie 2007, de Financial Times,

amplasarea bazelor militare americane în România şi Bulgaria. Oficialul rus susţine că,

prin trimiterea a 5.000 de militari în cele două ţări, Statele Unite au încălcat înţelegerea

făcută cu Moscova de a nu desfăşura efective însemnate în noile state membre NATO.

Alexander Ciurilin, ambasadorul Rusiei în România, spune că relaţiile Moscova-

Bucureşti ar avea de suferit din cauza prezenţei militarilor americani în România. Într-un

interviu acordat unui post de televiziune, diplomatul susţine că Rusia nu pune în discuţie

legitimitatea amplasării bazelor americane în Est, ci doar adevăratul scop al acţiunii

Pentagonului.

Potrivit lui Alexander Ciurilin, dislocarea militarilor americani în România este în

concordanţă cu acordurile internaţionale în vigoare. Diplomatul consideră însă important

ca americanii să îşi declare scopul pentru care au desfaşurat trupe la Marea Neagră.

Ciurilin a mai spus ca relaţiile dintre state ar trebui să fie bazate pe încredere, şi nu

pe prezenţa militară.

“Eu cred că viitorul nu poate fi construit bazându-se pe obiective militare, ci pe

încredere reciprocă şi cooperare activă. Iar bazele militare şi liniile frontului sunt de

domeniul trecutului, aspecte ce aparţineau de fostul Război Rece”, a declarat ambasadorul.

Potrivit ambasadorului rus, “relaţiile ruso-române reprezintă o chestiune de fineţe”.

“Dacă bazele militare de pe lângă graniţele ţării noastre pot deveni o ameninţare pentru

Rusia, atunci ele pot afecta relaţiile cu acele ţări unde sunt amplasate acestea”, a adăugat

Ciurilin.

Preşedintele american George W. Bush a avertizat că Europa are nevoie urgentă de

un scut american antirachetă pentru a apăra aliaţii săi, inclusiv Bulgaria şi România,

împotriva unor posibile atacuri ale Iranului. Bush a declarat că Teheranul ar putea dezvolta

până în 2015 o rachetă balistică intercontinentală, capabilă să atingă Statele Unite şi

Europa. „Oficialii iranieni au declarat că dezvoltă rachete cu razăde acţiune de 1.900 de

kilometri, oferindu-le posibilitatea de a ataca mulţi dintre aliaţii noştri din cadrul NATO,

inclusiv Grecia, România, Bulgaria şi posibil Polonia, Ungaria şi Slovacia”, a precizat

George W. Bush.