CUPRINS

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE ÎN LUMEA SF.......................................................................2

CAPITOLUL 2 – „A doua invazie a marțienilor” de frații Arkadi și Boris Strugațki.....................2

CAPITOLUL 3 – TIPURI DE PERSONAJE SF.............................................................................3

3.1 EXTRATEREȘTRII

3.2 EXTRATEREȘTRII NON-UMANI

CAPITOLUL 4 – OZN (Obiect zburător neidentificat)...................................................................4

4.1 OZN – OPERAȚIUNE SECRETĂ

4.2 MISTERUL DE LA ROSWELL

CAPITOLUL 5 – CAZURI DE RĂPIRE DE CĂTRE EXTRATEREȘTRI...................................5

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................6

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN LUMEA SF

Literatura SF este o categorie literară care presupune cercetări bazate pe elemente științifice sau tehnologii descoperite sau viitoare. SF-ul presupune o scriere care, spre exemplu, prezintă un cadru fixat în viitor, în universuri alternative sau în trecut care contrazice fapte istorice sau dovezi arheologice, un cadru fixat undeva în spațiu, în alte lumi, pe alte planete sau unde să existe și extratereștri. Cititorii și pasionații de științifico-fantastic, împreună cu o parte a autorilor geniului, alcătuiesc împreună fondomul, o subcultură ai cărei membri sunt legați de pasiunea comună pentru SF. De asemenea, această subcultură este considerată a fi și literatură de consum.

CAPITOLUL 2

„A DOUA INVAZIE A MARȚIENILOR” DE FRAȚII ARKADI ȘI BORIS STRUGAȚKI

A doua invazie a marțienilor este o povestire științifico-fantastică din anul 1967 scrisă de frații Arkadi și Boris Strugațki, fiind tradusă din limba rusă de către Valerian Stoicescu. În opinia mea, textul ce are ca temă invadarea unor orașe de către așa-zișii marțieni cu scopul de a cumpăra suc gastric, este unul extrem de accesibil, incitant, surprinzând cititorii printr-o abordare ironică și comică a unuia dintre marile obsesii ale omului contemporan – contactul cu o civilizație extraterestră. Totul începe într-un oraș necunoscut, dintr-o țară nespecificată, dar cu siguranță una aflată pe Pământ. Personajul principal, Apollon, este un profesor pensionar, văduv, care trăiește cu fiica sa, Artemisa, și menajera. De curând ieșise la pensie, dar rămase revoltat de faptul că încă nu și-o primise, pensia sa fiind, de departe, cel mai îngrijorător subiect pentru el în timpul celor două săptămâni descrise în povestire.Totodată, hobby-ul său este colecționarea de timbre, singurul pe care îl mai are de când și-a pierdut soția. În același timp, lucruri bizare se petrec în orașul din apropiere, iar mai apoi și în orașul său. La început, zgomote și imagini neobișnuite provoacă panică și un mare interes în rândul cetățenilor, devenind treptat la ideea că țara este invadată de marțieni. Acesta este momentul în care cititorul este supus la reacția șocantă a majorității populației. Singura grijă a lui Apollon față de acest fenomen unic în istorie este dacă își va mai primi pensia ce este în grija noului guvern marțian. În timp, marțienii încep să cumpere suc gastric pentru un motiv complet necunoscut, fiind dispuși să plătească considerabil pentru orice voluntar care îl donează. Apollon pare foarte încântat de această veste, și crede că se va putea îmbogăți peste noapte („La centrul de donare mă aștepta o surpriză plăcută: a reieșit, conform analizelor, că datorită bolilor interne cornice pe care le aveam trebuiau să clasifice sucul meu gastric ca fiind prima categorie, așa că pentru a sută de grame de suc urma să fiu plătit cu patruzeci de procente mai mult decât toți ceilalți […] puteam obține trecerea la calitatea extra și să primesc pentru o sută de grame cu șaptezeci-optzeci de procente mai mult” [...] ) De asemenea, cetățenii încep să se bucure foarte mult cu gândul la viitoarele câștiguri. Nimănui nu-i pasă de ce marțienii au nevoie de acest lichid. De asemenea, agricultorii sunt și ei foarte încântați. Una din primele planuri ale noului guvern a fost să cumpere, la prețuri mult mai mari, toate recoltele, chiar dacă erau coapte sau nu, pentru ca apoi să furnizeze fermierilor un nou soi de cereale din care să se facă un tip de pâine albastră („Înainte nu mâncam niciodată pâine, în afară de sandvișuri, dar acum, fără nicio exagerare, mă îndop cu ea. Se topește în gură și nu îngreunează deloc stomacul. Chiar și Artemisa

2

[…] nu putea acum să se abțină și mânca așa cum trebuia să mănânce o femeie la vârsta ei, tânără și frumoasă”) Cerealele noi cresc foarte repede, iar pâinea rezultată, chiar dacă are o culoare neobișnuită, pare a fi gustoasă. De asemenea, apare și votca albastră, o băutură foarte apreciată de majoritatea bărbaților. Spre final, chiar dacă nu și-a mai primit pensia, naratorul abordează un deznodământ cu foarte puține detalii referitoare la activitatea noului guvern marțian. Chiar și așa, în numele „liniștii” și a stabilității, Apollon acceptă noua realitate, își donează sucul gastric pentru o sumă considerabilă și consumă cu plăcere votca albastră ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

CAPITOLUL 3

TIPURI DE PERSONAJE SF

3.1 EXTRATEREȘTRII Extraterestrul este, după părerea mea, cel mai bun reprezentant pentru literatura științifico-fantastică. Termenul este format prin compunerea elementului „extra” (în afară de / afară de) și cuvântul „terestru” (care aparține Pământului, privitor la Pământ). Extraterestrul este o ființă ce nu aparține Terrei, care nu are legături cu Pământul, fiind născută undeva teparte de Terra, într-o altă galaxie sau, poate, într-un alt univers. În 1938, o adaptare pentru radio a cărții lui H.G. Wells, „The war of the Words” (Războiul lumilor), a fost atât de realistică încât a creat panică în America. În ciuda anunțurilor obișnuite că piesa radiofonică este o operă de ficțiune, William Dock, în vârstă de 76 de ani, din Grover’s Mill, SUA (unde marțienii trebuiau, fictiv, să aterizeze) era gata să-i întâmpine pe invadatorii imaginari cu o pușcă în mână. Părea că oamenii ar fi vrut ca povestea să fie adevărată. De asemenea, Vladimir Colin descrie în „A zecea lume” mai multe rase extraterestre care populează planeta Thule, a zecea din Sistemul Solar și evoluează într-un cadru precum ca cel al basmelor: venusieni cu darul telepatiei, mercurieni colorați intens sau marțieni enigmatici și așa mai departe. Totodată, producătorii de film de la Hollywood se străduiesc de mulți ani să născocească pentru peliculele SF ființe extraterestre care să arate diferit de pământeni. De regulă, se inspiră pentru aceasta din lumea animală, spre exemplu Alf, E.T., Allen, Independence Day. Același lucru este valabil și pentru creaturile fantastice din seria „Războiul Stelelor”.

3.2. EXTRATEREȘTRII NON-UMANI

Personajele extraterestre fără formă umană sunt accesibile pentru multe lumi virtuale create de diverși autori de literatură SF. În acest caz, scriitorii de literatura SF au posibilitatea să-și dea cu adevărat frâu liber imaginației. În „Mântuitorii de zombi” de Robert Heinlein se introduce un soi de extratereștrii sub forma unor limacși care invadează Terra. Aceștia se lipesc de ceafa oamenilor și îi controlează complet. Personajul principal luptă cu invadatorii și ajunge să fie chiar el posedat, însă supraviețuiește. Extratereștrii erau la un pas

3

de victorie, dar în cele din urmă se află că puteau fi uciși dacă se îmbolnăveau de pojar, oamenii reușind să stopeze invazia.

CAPITOLUL 4 – OZN

4.1 OZN – OPERAȚIUNE SECRETĂ

Obiect zburător neidentificat (OZN) este denumirea generică dată corpurilor zburătoare reale sau aparente care nu pot fi identificate drept ceva cunoscut, nici după o investigație de specialitate. OZN-urile pot fi lumini nocturne, obiecte diurne, obiecte radar sau radar-vizuale. Dacă un OZN este văzut la o distanță mai mică de 150 de metri, fenomenul de numește „întâlnire de gradul 1”; dacă, fiind la mai puțin de 150 de metri, lasă și urme, vorbim de o „întâlnire de gradul al II-lea”, iar dacă apar și „ocupanții” se numește „întâlnire de gradul al III-lea”. Adesea sunt luate drept OZN-uri fenomene naturale: planete, bolizi, nori stratosferici, fulgere globulare etc., dar și creații omenești: avioane, elicoptere, baloane etc. Mulți specialiști asociază însă OZN-urile cu civilizații care nu pot fi puse pe același plan cu noi, având un avans de sute de milioane de ani față de pământeni. Multe fotografii cu OZN-uri s-au dovedit falsuri, la o cercetare mai atentă. Este cât se poate de simplu să arunci un OZN de jucărie în aer și să-l fotografiezi, sau să lipești o imagine a unui OZN pe o fereastră și să faci o poză. În orice caz, asemenea imagini sunt publicate doar dacă nu se remarcă imediat falsificarea – poate tocmai de aceea aproape toate fotografiile de OZN-uri nu sunt bine focalizate. Prezența OZN-urilor este semnalată din toate colțurile lumii, dar în special din Statele Unite ale Americii și Europa. Și acum câteva secole oamenii vedeau pe cer lucruri pe care nu și le puteau explica: fenomene naturale deosebite – aurora boreală, fulgerele sferice, meteoriți sau norii luminoși. Ei își explicau aceste apariții prin intervenția zeilor sau a demonilor.

4.2 MISTERUL DE LA ROSWELL

Roswell, un târgușor adormit de la marginea deșertului, în New Mexico, a fost scena de desfășurare a unui eveniment care mai sucită și astăzi în interesul specialiștilor în OZN-uri. În apropierea acestui oraș, unde armata SUA a testat o mulțime de arme secrete, se spune că s-ar fi prăbușit în vara anului 1947 un OZN, care a fost ascuns împreună cu membrii decedați ai echipajului său de militari americani. De atunci, după cum afirmă adepții OZN-urilor, guvernul SUA păstrează secretul asupra acestui eveniment. În urmă cu câțiva ani a apărut un film, care ar prezenta studiile efectuate asupra unui extraterestru prăbușit în 1947 la Roswell. Pe pelicula alb-negru se vede o siluetă cu aspect de copil, fără păr, cu câte șase degete și abdomenul proeminent. Această știre a produs valuri în toată presa internațională. Dar s-a dovedit, pe baza anumitor detalii, că filmul era un fals grosolan. Iar astăzi se știe: la Roswell nu a căzut atunci un OZN, ci un balon de încercare, construit de armata americană pentru misiuni de spionaj. Proiectul era, desigur, strict secret.

4

CAPITOLUL 5

CAZURI DE RĂPIRE DE CĂTRE EXTRATEREȘTRI

În Statele Unite, o investigație recentă a sugerat că unul din douăzeci de oameni crede că a fost răpit de extratereștri. Multe victime nu-și dau seama de acest lucru decât atunci când amintirile lor sunt resuscitate prin terapie regresivă (prin care un terapeut face persoana să retrăiască anumite evenimente din trecut).

STUDIUL DE CAZ NR. 1: LINDA NAPOLITANO, SUA

În 1989, Linda Napolitano urma o terapie prin hipnoză, deoarece credea că a fost răpită de mai multe ori. În timpul tratamentului, a afirmat că a fost răpită din nou. Sub hipnoză, Linda și-a amintit că a fost scoasă afară prin pereții apartamentului sau de la etajul al V-lea și dusă într-o navă spațială aflată deasupra Manhattan-ului. În 1991, această povestire uimitoare a devenit credibilă când doi ofițeri de poliție din Manhattan, care au pretins ulterior a fi agenți secreți, au raportat că au văzut o femeie plutind pe cer, luată apoi de un OZN. Ulterior, un alt mator a pretins că a văzut evenimentul.

STUDIUL DE CAZ NR. 2: ANTONIO VILLAS BOAS, BRAZILIA

Când a văzut un OZN, Villas Boas era singur. El conducea un tractor cu care își ara terenul. Dus cu foța de către trei humanoizi la bordul unei nave de formă ovoidală, el a fost dezbrăcat, acoperit cu lichid transparent și i s-a luat sânge din bărbie. Villas a încercat să se lupte cu cei care îl răpeau. Doctorii au găsit urme de cicatrice pe tot corpul sau. El manifesta stări de greață și somnolență asemeni celor iradiați. Villas Boas și-a amintit această experiență fără să fie nevoie de terapie regresivă și nu a schimbat niciodată povestea. Boas își amintea și un fel de scriere, pe care o observase prin ușa deschisă OZN-ului.

5

BIBLIOGRAFIE

Colin, Vladimir, A zecea lume, Editura Tineretului, București, 1964

Duncan, John, OZN-uri – Lumi misterioase în noapte, Editura Arc, Chișinău, 1999

Heinlein, Robert, Mântuitorii de zombi, Editura Antet, București, 1994

Köthe, Rainer, Fenomene explicate și neexplicate, Editura Rao, București, 2003

Radfern, Nick, Conspirațiile NASA, Grupul Editorial Trei, București, 2003

Strugațki, Arkadi & Boris, A doua invazie a marțienilor, Editura Paralela 45, Pitești, 2007

WEBOGRAFIE

http://www.srsff.ro/ – accesat în data de 09.05.2014, 21:48

http://ro.wikipedia.org/ – accesat în data de 07.05.2014, 17:35

6