Universitatea din Petroșnai

Facultatea de Științe

Specialitatea Asistență socială

Referat

la modul pedagogic

pe tema:

Managementul calasei de elevi – delimitări

conceptuale.

Profesor universitar: Anghel Mariana

Studentă: Țugui Ana, anul III gr.3.4

Peroșani 2015

Managementul calasei de elevi – delimitări conceptuale

Meseria de învăţător sau de profesor urmăreşte obiective deosebite: pregătirea copiilor

şi adolescenţilor din punct de vedere academic dar şi pregătirea lor pentru viaţă. Schimbările

continue care apar în mediul social, particularităţile curriculumului, diferenţele individuale

între copii, fac ca această muncă să fie una provocatoare şi solicitantă în acelaşi timp. A face

managementul clasei înseamnă a utiliza un set de instrumente de gestionare a relaţiilor dintre

profesori şi elevi pe de o parte, şi dintre elevi pe de altă parte. Acest set de instrumente este

oferit profesorilor şi învăţătorilor pentru a le facilita munca şi pentru a-i ajuta să construiască

un mediu de muncă sănătos.

Utilizarea acestor instrumente la clasă urmăreşte doua scopuri egale ca importanţă:

Un prim scop este de a asigura reducerea stresului pe care îl presupune munca

în şcoală, prin gestionarea eficientă a problemelor de disciplină şi a relaţiei cu

elevii.

Un al doilea scop este de a proteja sănătatea emoţională a copiilor şi a le

asigura dezvoltarea armonioasă. Acest aspect este deosebit de important

deoarece problemele emoţionale determină problemele de comportament; cele

mai multe dintre comportamentele violente şi situaţiile de indisciplină cu care

ne confruntăm în mediul şcolar se datorează acestor probleme emoţionale.1

În sistemul social de educaţie şi învăţământ profesorii trebuie să se raporteze la cei pe care îi

educă, să stabilească relaţii de cooperare cu elevii şi părinţii acestora şi cu alţi factori

interesaţi ai societăţii. Ei nu educă numai la catedră, în clasă, ci prin fiecare contact relaţional

cu copiii şi părinţii desfăşoară o muncă de creştere şi dezvoltare, de conducere şi direcţionare.

Activitatea cadrelor didactice se desfăşoară în faţa unor individualităţi psihice umane în

formare. De aici derivă necesitatea unei maxime responsabilităţi faţă de comportamentele şi

intervenţiile educatorului.

1 Unicef, Managementul clasei de elevi, Ghid pentru profesori și învățători, 2007.

Rolurile manageriale ale cadrului didactic

Majoritate specialiștilor au ivedențiat o serie de roluri ale cadrului didactic în activitatea

instructiv-educativă a clasei de elevi.

Planificarea - activităţile cu caracter instructiv şi educativ, determină sarcinile şi

obiectivele pe variate niveluri, îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte

orarul clasei, etc.;

Organizarea - activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv-educative,

structurile şi formele de organizare. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a

constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic;

Comunicarea - informaţiile ştiinţifice, seturile axiologice sub forma mesajelor,

stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune. Activitatea educativă implica

de altfel şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi

prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor (merită să subliniem de

asemenea şi stimularea elevilor în facilitarea procesului de punere a întrebărilor).

Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil, deschis şi constructiv;

Conducerea - activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al

formarii elevilor prin apelul la Normativitatea educaţională. Durkheim defineşte

conduita psiho-pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care

facilitează construcţia sentimentelor şi a ideilor comune;

Îndrumarea - elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate

situaţiilor respective, prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi

reacţiile elevilor;

Motivarea - activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative; utilizează

aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor

pozitive; orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele

negative identificate în conduitele elevilor; încurajează şi manifestă solidaritate cu

unele momente sufleteşti ale clasei;

Consilierea - elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare, prin ajutorare,

prin sfaturi, prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. Un aport deosebit îl are

intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de

patologie şcolară.

Controlul - elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare

a obiectivelor precum şi nivelele de performanţă ale acestora. Controlul nu are decât

un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor.

Evaluarea - măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin

instrumente de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin

elaborarea sintezei aprecierilor finale. Judecăţile valorice pe care le va emite vor

constitui o bază temeinică a procesului de caracterizare a elevilor.2

Problemele de maximă responsabilitate care diferenţiază procesele manageriale din

învăţământ faţă de procesele izomorfe din alte sectoare ale vieţii sociale, faţă de industrie spre

exemplu, unde între conducător şi executant se interpune maşina, sunt ca, în procesul de

învăţământ conducerea se realizează nemijlocit asupra personalităţilor în formare ale copiilor

şi tinerilor.

2 Romiță Iucu, Managementul clasei de elevi , 2005. pp.14-16.