1

S.C. UZINA DE AGENT TERMIC ŞI ALIMENTARE CU APĂ MOTRU cu sediul în municipiul Motru, judeţul Gorj care are ca obiect de activitate producerea şi distribuirea agentului termic., este o societate coordonată de Consiliul Local Motru, cu actionar unic - Consiliul Local Motru. Societatea reprezintă unica sursă de încălzire a municipiului Motru şi de producere a apei calde de consum.

S.C. U.A.T.A.A. Motru S.A dispune de urmatoarele capacitati:

2 cazane cu abur de tip CR de 50 t abur/h, 4500C, 40 barr – functionale pe timp de iarna cu combustibil mixt (pacura si carbune);

1 cazan de apa fierbinte tip CAF-10 Gcal - functional pe timp de vara cu combustibil solid (carbune);

retele de transport – lungime totala de 15.800 m; retele secundare de distributie – lungime totala de 19.000 m; 10 puncte termice de distributie.

În anul 2008 a fost modernizata CET Motru,prin montarea unui turbogenerator TAAKP 5-6 MW, care actualmente functioneaza plasand UATAA Motru in circuitul producatorilor de energie electrica.

TERMOCENTRALE O centrală termoelectrică, sau termocentrală este o centrală electrică care

produce curent electric pe baza conversiei energiei termice obţinută prin arderea combustibillilor. Curentul electric este produs de generatoare electrice antrenate de turbine cu abur, turbine cu gaze, sau, mai rar, cu motoare cu ardere internă.

Drept combustibili se folosesc combustibilii solizi (cărbune, deşeuri sau biomasă), lichizi (păcură) sau gazoşi (gaz natural).

Uneori sunt considerate termocentrale si cele care transformă energia termică provenită din alte surse, cum ar fi energia nucleară, solară sau geotermală, însă constructia acestora diferă întrucâtva de cea a centralelor care se bazează pe ardere.

Clasificare După destinaţie, termocentralele se clasifică în:

Centrale termoelectrice (CTE), care produc în special curent electric, căldura fiind un produs secundar. Aceste centrale se caracterizează prin

2

Termocentrala Mohave pe cărbune, de 1580 MW, lângă Laughlin, Nevada

faptul că sunt echipate în special cu turbine cu abur cu condensaţie sau cu turbine cu gaze. Mai nou, aceste centrale se construiesc având la bază un ciclu combinat abur-gaz.

Centrale electrice de termoficare (CET), care produc în cogenerare atât curent electric, cât şi căldură, care iarna predomină. Aceste centrale se caracterizează prin faptul că sunt echipate în special cu turbine cu abur cu contrapresiune.

3

CAPITOLUL I IDESCRIEREA FLUXULUI TEHNOLOGIC

Funcţionare De obicei termocentralele funcţionează pe baza unui ciclu Clausius-Rankine.

Sursa termică, cazanul, încălzeşte şi vaporizează apa. Aburul produs se destinde într-o turbină cu abur producând lucru mecanic. Apoi, aburul este condensat într-un condensator. Apa condensată este pompată din nou în cazan şi ciclul se reia.

Turbina antrenează un generator de curent alternativ (alternator), care transformă lucrul mecanic în energie electrică, de obicei la tensiunea de 6000 V şi frecvenţa de 50 Hz.

1. Turn de răcire10. Ventile de reglare ale turbinei

19. Supraîncălzitor

2. Pompa circuitului de răcire al condensatorului

11. Turbină cu abur de înaltă presiune

20. Ventilator de aer

3. Linie electrică de înaltă tensiune

12. Degazor21. Supraîncălzitor intermediar

4. Transformator ridicător de tensiune

13. Preîncălzitor de joasă presiune (PJP)

22. Priza de aer necesar arderii

5. Generator electric de curent alternativ

14. Bandă de alimentare cu cărbune

23. Economizor

6. Turbină cu abur de joasă presiune

15. Buncăr de cărbune, eventual cu turn de uscare

24. Preîncălzitor de aer

7. Pompă de joasă presiune

16. Moară de cărbune25. Electrofiltru pentru cenușă

8. Condensator 17. Tamburul cazanului26. Exhaustor (ventilator de gaze arse)

4

9. Turbină cu abur de medie presiune

18. Evacuarea cenușii 27. Coș de fum

Modalităţi de producere a energiei electriceExistă numeroase modalităţi de producere a energiei. Dintre acestea le

amintesc pe cele alternative: - Energia solară – intens mediatizată ca o sursă de energie nepoluantă şi gratuită, aceasta e departe de a furniza suficientă putere electrică. - Energia eoliană – principalele caracteristici: energie puţină, nu e constantă - Energia mareelor - Energia geotermală

Viaţa modernă nu poate fi concepută fără energie electrică. Astfel, cea mai mare parte a descoperirilor din ultimul secol nu ar fi fost realizate dacă nu ar fi existat energia electrică. Aceasta e folosită pretutindeni. Presupunând că, brusc, am fi lipsiţi de energie, iată ce s-ar întâmpla:

lipsa luminii electrice

căderea sistemelor informatice

probleme imense cu transporturile (tramvaie, trenuri, avioane, masini cu sistem de aprindere etc.); cele care vor rămâne, vor putea fi folosite doar în timpul zilei la capacitate maximă (lipsa luminii pentru faruri)

un gol imens în domeniul comunicării (telefoane de orice fel, aparate radio, TV, internet)

CAPITOLUL III5

INFLUIENTA ACTIVITATILOR ASUPRA FACTORILOR DE MEDIU

TERMOCENTRALA – SURSA DE POLUAREInainte de a vedea cu ce polueaza o

termocentrala o sa incerc sa va explic pe scurt cum functioneaza aceasta.

Termocentralele funcţioneaza pe baza unui ciclu Clasius-Rankine.

Ciclul Clausius-Rankine este un ciclu din care se obtine energie electric din energie chimica, prin intermediul energiei termice (furnizate de combustibili fosili in cazul termocentralelor). Ciclul Clausius-Rankine are 4 pasi de functionare (este format din doua izobare + doua adiabate)

Ciclul in cazul unei termocentrale este:

De la 1-2 = destindere teoretica in turbina cu abur

De la 2-3 = condensarea amesteculuiin condensator

De la 3-4 = ridicarea presiuni apei(adiabatic) in pompa

De la 4-5 = incalzire izobara a apei in cazan

De la 5-6 = vaporizarea apei in supraincalzitorul cazanului

6

Sau mai pe intelesul tuturor: sursa termica (carbunele care arde), incalzeste cazanul si vaporizeaza apa.  Aburul produs se destinde intr-o turbina cu abur producand lucru mecanic => convertit in energie electrica de catre generatorul atasat de turbina de obicei la tensiunea de 6000 V si frecvenţa de 50 Hz. Apoi, aburul este condensat intr-uncondensator. Apa condensata este pompata din nou in cazan si ciclul se reia.

Principalii factori poluanţi la termocentralele alimentate cu

carbune sunt:

- Zgura si cenusa zburatoare, denumite generic praf,

- SO2,

- NOX,

- CO2,

- Metale grele – in concentraţii foarte mici,

- Poluare termica a emisarului. Apa evacuata este cu 8-10oC mai calda,

- Poluarea fonica,

- Poluarea radioactiva.

7

Poluarea cu zgura si cenusa - Cenusa depozitata poate fi antrenata de curentul de aer, avand efect de poluare a aerului si a solului cu pulberi, in timpul verii, in perioadele cu umiditate redusa si cu vanturi puternice.

Poluarea este mai mare in cazul cenusei de huila deoarece are granulatia si greutatea specifica mult mai mica fata de cenusa de lignit

Poluarea cu SO2 - Evacuarea gazelor arse si a poluanţilor se face prin cosuri de fum, dar difuzia poluanţilor nu are loc imediat ce acestia parasesc cosul ci pe distanţe de la cateva zeci de metri pana la cateva sute de kilometri, funcţie de puterea de emisie a sursei.

Cele mai la indemana procedee de reducere a emisiilor de SO2 de la termocentralele funcţionand pe carbune sunt: - epurarea combustibililor in faza de precombustie (pentru a reduce conţinutul de S);- schimbarea combustibilului (in faza de precombustie) cu combustibil superior, pentru a reduce conţinutul de sulf, sau arderea unor combustibili nesulfurosi.

Poluarea fonica - Instalaţiile si echipamentele din depozitul de carbune care produc poluare fonica sunt staţia de sortare-concasare, benzile transportoare, masinile cu roţi cu cupe.

Poluarea radioactiva - Se stie ca, prin ardere, combustibilii solizi si, cu precadere, carbunele energetic prezinta un anumit grad de radioactivitate, care insa nu reprezinta un pericol radiologic pentru personalul de exploatare din cadrul termocentralei.

8

Termocentralele pe cărbune - puternice surse de poluare a mediului

Termocentralele pe cărbune sunt poluatori importanţi, deosebit de complecşi. Coşurile

de evacuare ale gazelor de ardere reprezintă sursele înalte de poluare a mediului în

timp ce haldele de cenuşă sursele joase.

Sursele înalte evacuează în atmosferă cantităţi mari de poluanţi gazoşi, pulberi metalice

şi cenuşi zburătoare. Poluanţii de acest gen sunt dispersaţi pe distanţe mari, funcţie de:

înălţimea coşului,

viteza gazelor la ieşirea de pe coş,

direcţia şi intensitatea curenţilor de aer.

În prezent, când din ce în ce mai mult se foloseşte combustibilul solid pentru

producerea energiei electrice, centralele electrice au devenit o sursă importantă de

poluare a mediului înconjurător. Cantitatea şi felul poluanţilor sunt dependente de

calitatea combustibililor fosili folosiţi şi de tehnologia fiecărei centrale termoelectrice. In

general emisiile termocentralelor constau în: CO2, CO, SO2.NO, NO2, vapori de apă,

hidrocarburi, săruri volatile (cloruri, fluoruri, sulfaţi etc.). (Ionescu ., 1973)

Un coş de termocentrală de mare capacitate împrăştie zilnic în atmosferă 3-5 vagoane

praf de cărbune nears şi cenuşă şi 500 tone compuşi ai sulfului ( în principal SO 2 ),

suspensii pe care vântul le antrenează în jurul termocentralei pe o rază de 25 km

(Barnea şi Papadopol., 1975).

Acţiunea termocentralelor se mai poate clasifica şi din punctul de vedere al impactului

produs de poluanţi asupra diferitelor compartimente ale mediului înconjurător. Din acest

punct de vedere, impactul pe care-l au termocentralele pe cărbune poate fi:

Impact estetic

Impact climatic

Impact asupra apelor subterane şi a celor de suprafaţă

Impact asupra solului

Impact asupra vegetaţiei

Impact asupra sănătăţii oamenilor

Emisiile poluante provenite de la termocentralele Doiceşti, Rovinari şi

Deva-Mintia asupra învelişului de sol

Obiectivule tezei de doctorat şi metodologia de interpretare

9

Obiectivul tezei de doctorat este studiul caz al unor termocentrale (3 studii de caz)

având în vedere vechimea (termocentrala Doiceşti), caracterul tehnologic modern

(termocentrala Deva-Mintia) şi extinderea impactului asupra regiunilor învecinate

(termocentrala Rovinari).

Cele trei termocentrale sunt situate în regiuni diferite şi anume: termocentrala Doiceşti

în Subcarpaţii Prahovei, termocentrala Deva-Mintia în sud-estul Transilvaniei şi

termocentrala Rovinari în Podişul Getic.

Pentru fiecare termocentrală în parte s-a urmărit influenţa emisiilor şi a haldelor asupra

însuşirilor solului şi încărcarea cu metale grele şi compuşi ai sulfului.

Elaborarea studiului de faţă a necesitat studii de teren pentru prelevări de probe şi

observaţii asupra materialelor ce alcătuiesc versanţii şi terasele din jurul

termocentralelor. Prelevarea de probe s-a făcut pe adâncimea 0-20 şi 20-40 cm în

cazul termocentralelor Doiceşti şi Rovinari şi 0-5; 30-35 cm la termocentrala Deva-

Mintia. Punctele de prelevare s-au amplasat pe hartă. Au fost prelevate probe de sol,

acestea fiind supuse următorului set de analize:

- conţinut de materie organică- metoda oxidării şi dozării titrimetrice după

Walkley-Black- modificarea Gogoaşă;

- conţinut de azot total- metoda Kjehdahl;

- raport C/N, formule de calcul;

- conţinut de fosfor şi potasiu mobil- metoda Egner-Riehm-Domingo;

- conţinut total de săruri solubile, prin metoda conductometrică (extract apos

1/5).

- Metale grele (forme totale)

- Conţinut de SO42-

Probele de sol au fost analizate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-

Dezvoltare pentru Pedologie şi Agrochimie-ICPA prin metodele standard privind

însuşirile principale ale solului (pH, humus, carbon organic, C/N, fosfor şi

potasiu mobil cât şi mtale grele (Cu, Zn, Pb, Co, Ni, Mn, Cd) la care s-a adăugat

S-SO4. În teren s-a determinat textura, tipul şi subtipul de sol.

Pentru comparaţie datele obţinute s-au comparat cu soluri neafectate de

impactul termocentralelor pentru a evalua gradul de contaminare. Pentru

substanţele potenţial poluante s-au folosit conţinuturile de referinţă ale

Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului (Ordinul 756/1997).

10

CAPITOLUL IVMASURI DE DIMINUARE A IMPACTULUI

Metode de reducere a emisiilor poluante- Pentru praf: electrofiltre cu performanţe superioare, filtre cu saci, evacuare zgura si cenusa in “fluid dens”.- Pentru SO2 – realizare instalaţii de desulfurare.- Pentru NOx – modernizare cazane si arzatoare.- Pentru CO2: – reducerea consumurilor prin cresterea eficienţei, captarea CO2, descoperirea unor alte tehnologii.- Pentru apa – funcţionarea in circuit inchis.

ENERGIE CURATĂ DIN CĂRBUNE

Tot mai multe companii anunţă construcţia de termocentrale care nu emit CO2 în atmosferă. Cu ajutorul noilor tehnologii vor fi exploatate cantităţi imense de cărbune, iar emisiile de dioxid de carbon vor fi reduse substanţial.

Prima termocentrală din lume pe „cărbune curat” a fost pusă în funcţiune deja în Brandenburg, Germania, pe platforma industrială Schwarze Pumpe, dar are o capacitate redusă şi funcţionează pe bază de lignit. 

Australienii au însă două noi proiecte, unul de 400 de megawaţi, iar celălalt de 530 de megawaţi, menite să producă energie din cărbune pe scară industrială. 

Japonezii plănuiesc şi ei să construiască o termocentrală pe cărbune cu emisii de carbon zero, ce presupune o putere de 170 de megawaţi. Americanii au planuri şi mai mari. Ei vor construi până în 2010, în statul Indiana, cea mai mare termocentrală pe cărbune din lume, dotată cu cel mai performant sistem de captare şi stocare a dioxidului de carbon în straturi geologice profunde.

11

Prin tehnologiile folosite vor fi exploatate cantităţi imense de cărbune, iar emisiile de CO2 vor fi cu mult mai mici decât cele rezultate în urma exploatării tradiţionale. 

Oxigen pentru arderea combustibiluluiOpţiunea tehnologică aleasă pentru realizarea acestui proces a fost

oxicombustia, adică utilizarea oxigenului pur în locul aerului pentru a arde combustibilul. 

Oxicombustia permite creşterea netă a concentraţiei de CO2 în aburul rezultat (până la 95%). Această metodă facilitează considerabil procesul de captare a dioxidului de carbon în vederea lichefierii gazului cu efect de seră şi a stocării acestuia pe termen lung în subteran. 

CLASIFICARE A TERMOCENTRALELOR

TERMOCENTRALE ECOIncluderea biomasei in compozitia combustibilului utilizat de centralele

termoelectrice va duce atat la reducerea noxelor, cat si la realizarea de economii, prin vanzarea certificatelor de emisie de CO2, bani care apoi sa fie investiti tot în instalatii de mediu.

Arderea mixta a biomasei impreuna cu carbunele este o solutie de reducere a costurilor de producere a energiei electrice produsa din surse termo, in contextul reducerii cu 20% de catre Comisia Europeana a cotelor de certificate de dioxid de carbon pentru perioada 2008-2012.

Ca urmare a anuntului facut de institutia europeana, producatorii de energie din zona termo au precizat ca masura va duce la o crestere a pretului la certificatele de emisie de pe piata si in acelasi timp la obligativitatea producatorilor de a achizitiona mai multe astfel de certificate de pe piata. Atat cresterea pretului pe certificat, cat si scaderea numarului de certificate alocat fiecarui producator vor duce la cresterea pretului pe MWh de energie electrica si deci se va reflecta in preturile la consumator.

12

Prof. univ. dr Magdalena Matei, sefa catedrei de energetica industriala din cadrul Universitatii Valahia din Targoviste, sustine ca se pot face importante economii in privinta certificatelor de emisie de dioxid de carbon, daca se trece la arderea mixta, lignit-biomasa.

Mai curatRezultatele studiului “Reducerea emisiilor de CO2 prin utilizarea biomasei

la cazanele de abur alimentate cu carbune” arata ca folosirea in diverse proportii a biomasei duce la reducerea cantitatilor dioxidului de carbon emise cu pana la 50%. Astfel, pentru varianta cea mai buna a mixului de combustibil, cu 45% lignit, 5% pacura si 50% biomasa, se emite in atmosfera cantitatea cea mai mica de dioxid de carbon, si anume 1,183 milioane tone pentru o incarcare a cazanului de 95% si de 0,87 milioane tone la un grad de umplere de 70%.

Comparativ cu situatia in care se ardea doar lignitul simplu, sunt emise in atmosfera cu 1,212 milioane tone mai putin pentru situatia cu 95% umplere si cu 0,89 milioane tone pentru varianta cu 70% sarcina a cazanului. Trecerea la combustibil mixt are si un alt avantaj, tot in beneficiul producatorilor. Astfel, daca producatorii opteaza pentru aceasta solutie, ei nu vor mai fi nevoiti sa cumpere certificatele de emisie necesare si deci vor mentine un cost pe MWh competitiv in lupta cu noile termocentrale ce se vor construi la Constanta, Borzesti, Doicesti, Galati si Braila. Un certificat de emisie este echivalentul unei tone de dioxid de carbon aruncat in atmosfera.

EconomiiPrin amestecul de biomasa in mixul de ardere se obtin si economii din

certificatele de emisie. Cum in ultima perioada pretul unui astfel de certificat a variat intre 10 si 30 de euro, studiul calculeaza si sumele de bani care pot intra in conturile producatorilor de energie ce trec la aceasta solutie. Astfel, pentru varianta de incarcare de 95%, la un pret de 10 euro pe certificat, economia facuta este de 12,1 milioane de euro pe an.

La 22 euro pe certificat se obtin 26,6 milioane de euro, iar pentru 30 de euro pe certificat se acumuleaza 36,3 milioane de euro anual. In varianta cu 70% grad de incarcare a cazanului se economisesc mai putini bani, dar sumele raman importante. In cazul in care pretul unui certificat va fi de 22 euro pe certificat producatorii raman cu 19 milioane euro in cont.

TERMOCENTRALE CU APA DE MAREZeci de miliarde de metri cubi de gaz toxic otravesc apele Marii Negre. In

adancurile lipsite de oxigen, productia hidrogenului sulfurat nu inceteaza nicio clipa, o specie de bacterii anaerobe imbogatind permanent zacamantul de o mare valoare energetica.

13

Daca ar fi extras, prin arderea lui intr-o termocentrala, s-ar putea genera cel putin 4.000 de megawati, obtinandu-se in plus cantitati imense de sulf coloidal si apa grea.

Hidrogenul sulfurat dizolvat in apele marii are o putere calorica mai mare decat metanul si se aprinde imediat ce intra in contact cu oxigenul atmosferic.

Din acest motiv, daca un cutremur l-ar elibera din adancuri, Marea Neagra ar putea fi aruncata in aer de o explozie colosala. Exploatarea acestui gaz poate asigura independenta energetica a Romaniei si ar curata apele marii de o substanta care ucide vietuitoarele.

Hidrogenul sulfurat prezent in pungile de petrol tasneste impreuna cu titeiul care se extrage din mare, dar este ars pe loc, la capatul unei conducte, cat mai departe de platforma

Exploatarea hidrogenului sulfurat dizolvat in apele de adancime ale Marii Negre ar putea asigura necesarul energetic al Romaniei pentru cel putin 50 de ani

Zacaminte asemanatoare din fiordurile Norvegiei sunt folosite la producerea apei grele. Prin aprinderea acestei substante, Marea Neagra ar putea fi “detonata”.Adancul Marii Negre este un urias rezervor de hidrogen sulfurat, spun specialistii romani de la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice din Ramnicu Valcea. Acest gaz solubil in apa arde usor in contact cu oxigenul atmosferic si are o putere calorica mai mare decat cea a gazului metan.

Cercetatorii au estimat, inca de acum cateva decenii, ca pungile de hidrogen sulfurat constituie un real pericol daca nu sunt utilizate. Pe langa faptul ca viata subacvatica risca sa dispara in urmatorii 30 de ani, in cazul unui cutremur major, cele cateva miliarde de metri cubi de hidrogen sulfurat ar putea iesi la suprafata si in contact cu aerul s-ar aprinde instantaneu, provocand o explozie echivalenta cu a unei bombe atomice.

Ceausescu planuia o centralaAvertizat de expertii militari, fostul lider comunist hotarase construirea unei

termocentrale langa Navodari. Aceasta urma sa utilizeze hidrogenul sulfurat adus la mal cu ajutorul unei conducte de captare montate in groapa de mare adancime a Marii Negre situata la est de Constanta, la aproximativ 250 de kilometri de mal.

Ca sa-l descurajeze pe Ceausescu, rusii au contrazis analizele chimistilor romani si au pretins ca apa de mare nu contine “destul hidrogen sulfurat”, iar termocentrala ar fi “nerentabila”.

14

Verificarile facute de cercetatorul francez Jacques-Yves Cousteau au confirmat insa faptul ca, sub un strat gros de 200 de metri de apa de mare obisnuita, Marea Neagra e plina de hidrogen sulfurat.

Proportia minima estimata de Cousteau a fost de 42 de centimetri cubi la litru, dar el a avertizat ca speciile de bacterii anaerobe care produc acest gaz sunt foarte productive si concentratia zacamantului creste continuu.

Francezul a recomandat exploatarea gazului, fie pentru producerea apei grele, fie pentru generarea de electricitate prin arderea lui intr-o termocentrala, daca nu in alt scop, macar pentru salvarea vietuitoarelor marine.

Prezenta hidrogenului sulfurat dizolvat in apa provoaca disparitia organismelor vii.

Americanii confirma structura apeiIn august 2007, cunoscutul profesor Robert Ballard si o echipa de specialisti

de la Institutul de Explorari Oceanice al Universitatii din Delaware au verificat si au confirmat concentratia apelor de adancime din Marea Neagra.

Devenit celebru dupa ce a descoperit epava Titanicului, Ballard a constatat si el faptul ca “90% din apa Marii Negre este lipsita de oxigen si prezinta importante concentratii de hidrogen sulfurat dizolvat”. El spune ca stratul de apa proaspata de la suprafata preseaza ca un capac peste “apa toxica, imbibata cu hidrogen sulfurat si apa grea, improprie vietii”.

Testele s-au desfasurat in Ucraina, in largul portului Sevastopol, cu ajutorul unei sonde subacvatice. Doerri, un submarinrobotizat dotat cu senzori de ultima generatie care pot analiza compozitia apei de mare, a desfasurat mai multe operatiuni de verificare, care in total au durat peste 14 ore, a precizat New Scientist.

Apa din adancurile Marii Negre contine importante cantitati de hidrogen sulfurat.

Efecte biologiceUnele celule din organismele mamiferelor produc cu

intentie hidrogen sulfurat, pe care il elibereaza in cantitati mici in sange. El actioneaza ca un vasodilatator si este necesar creierului in cadrul activitatii de memorare.

Efectul benefic al usturoiului deriva din catabolizarea polisulfurilor din componenta sa, care se transforma treptat in hidrogen sulfurat.

15

Daca celulele produc un exces de hidrogen sulfurat, activitatea creierului este paralizata, unul dintre efecte fiind inducerea hibernarii. Hidrogenul sulfurat adaugat treptat in aer scade dramatic metabolismul si reduce temperatura corpului.

Cercetatorii romani recomanda investitii urgente in domeniuFizicianul Silviu Dragomirescu, cel care a inaintat o cerere de brevet pentru

o instalatie de extragere a hidrogenului sulfurat si a apei grele din Marea Neagra inca din 1981, a trimis din nou, in anul 1999, intreaga documentatie oficialitatilor romane. Institutul National de Geologie si Geoecologie Marina a raspuns doar ca “este oportuna initierea unor cercetari complexe geologice in acest caz”.

Studiile au fost reluate abia in anul 2004, de o echipa de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice din Ramnicu Valcea. Directorul stiintific al acestei institutii, Vasile Stanciu, propunea prin 2005 o noua solutie, de ardere “in situ”, adica in adancuri, a hidrogenului sulfurat cu ajutorul unei pile de combustie cu ardere galvanica.

Concurenta nu sta pe ganduriInstitutul a recomandat insistent autoritatilor exploatarea zacamantului,

subliniind ca producerea de energie electrica ar elimina toxicitatea apei pentru vietuitoarele marine si ar reduce riscul unei explozii in caz de cutremur.

Energia alternativa bazata pe arderea hidrogenului sulfurat e o idee tentanta pentru toate tarile din jur. Bulgaria si Turcia s-au aratat interesate, iar Ucraina deja initiaza cercetari si propune “impartirea” Marii Negre.

Dragomirescu spune ca exploatarea apei de adancime si aducerea ei la mal, pentru dezvoltarea unei termocentrale care va produce cam 4.000 de megawati, nu este complicata. “Apa de adancime are o presiune de peste 200 de atmosfere si prin simpla instalare a unei conducte, solutia-zacamant ar iesi singura la suprafata, conform principiului vaselor comunicante, exact ca petrolul”, sustine fizicianul.

50 de ani - de independenta energetica ar obtine Romania prin exploatarea hidrogenului sulfurat din Marea Neagra.

Petrolistii de pe platformele marine au la ei masti de gaze, pentru a evita intoxicarea cu hidrogen.

ISTORIC, ENERGIA ELECTRICĂ ÎN ROMÂNIAIn Romania, istoria producerii și folosirii electricității incepe în secolul 19,

prin realizarea în anul 1873 la Iași a unui iluminat electric temporar. Pătrunderea energiei electrice în țara noastră s-a produs gradat în funcție de posibilitățile economice și sociale. Anul 1882 - marchează începutul electrificării în România, în paralel cu țările dezvoltate.

In septembrie se pune in functiune centrala electrica de pe Calea Victoriei ce asigura, printr-o linie electrica de 2 kV curent continuu, iluminatul palatului de pe Calea Victoriei - Prima retea de iluminat din tara. In octombrie are loc punerea in functiune a centralei electrice din Gara de Nord din Bucuresti, pentru iluminatul incintei acesteia.

16

Oltenia a beneficiat de electricitate inca din secolul al XIX-lea, la dezvoltarea sistemului energetic contribuind in mare parte faptul ca prin aceasta zona trece fluviul Dunarea. Acesta a insemnat pentru Oltenia o sursa extrem de importanta de energie, iar pe parcurs a permis si dezvoltarea din punct de vedere energetic a intregului sistem romanesc.Primul moment important este cel al iluminarii, in anul 1887, a Teatrului National din Craiova. Aproape un deceniu mai tarziu, in 1896, a fost pusa in functiune Uzina electrica din Craiova (430 CP), precum si prima retea de iluminat public din Craiova, care avea 636 de lampi concesionate firmei AEG Berlin pana in anul 1937. In 1902 a fost pus in functiune la Uzina Energetica Craiova primul grup Diesel (tip MAN) de 120 CP din tara, la doi ani dupa darea in exploatare a unor astfel de grupuri Diesel din lume. Acesta a functionat pana in anul 1932. In 1906 a fost pornita prima Uzina electrica de utilitate publica tutelata de primaria Ramnicu-Valcea aparuta ca rezultat al colaborarii dintre primaria acestui oras si Societatea Romana de Electricitate Siemens-Schukert din Bucuresti. In acelasi an a fost pusa in functiune Centrala electrica Calafat cu grupuri Diesel - Sulzer de 2 x 60 CP. Un an mai tarziu au fost inaugurate Centrala electrica Drobeta-Turnu Severin echipata cu trei motoare Diesel-Sulzer de 120CP fiecare, precum si Centrala electrica Slatina, care beneficia de un grup Diesel electric care alimenta cu energie electrica doua strazi.

Oltenia a fost legata la Sistemul Energetic National in 1956, iar Craiova in 1959.

Pe 14 iunie 1956 are loc prima racordare la Sistemul Energetic National a zonei Oltenia Nord, prin punerea in functiune a liniei electrice aeriene de 110 kV Paroseni - Barbatesti (cu functionare initiala la 35 kV) si a liniei electrice aeriene de 35 kV Barbatesti - Rovinari, cu statie electrica de 35 kV la Rovinari. Ulterior au mai fost puse in functiune statiile electrice de 35 kV Balteni, Ticleni si Barbatesti. In 1957, a fost infiintata Intreprinderea Regionala de Electricitate si Constructii Electrice Rurale Pitesti, iar linia electrica aeriana de 110 kV Paroseni - Barbatesti a fost repusa sub tensiunea de 110 kV. Un an mai tarziu apare primul centru de retele electrice la Ramnicu-Valcea care apartine de intreprinderea de Electricitate Targoviste. In 1959, prin punerea in functiune a liniei electrice aeriene de 110 kV Barbatesti - Craiova si a statiei 110/35/6 kV Craiova (Est), orasul Craiova a fost racordat la Sistemul Energetic National. Tot in acelasi an, Uzinele Electroputere Craiova au livrat CFR prima locomotiva Diesel electrica de 2100 CP, realizata dupa licenta firmei elvetiene Sulzer, cu o serie de perfectionari originale. In 1963, toate instalatiile de exploatare din subordinea sfaturilor populare sunt trecute in administrarea intreprinderilor regionale de electricitate (IRE). Astfel, ia fiinta IRE Oltenia. Tot atunci a fost infiintat Sectorul de Exploatare Alexandria format din centrele Alexandria, Rosiori de Vede, Zimnicea, Turnu-Magurele, Videle din cadrul IRE Bucuresti. Pe 4 noiembrie 1965 a fost pusa in functiune linia electrica aeriana de 220 kV Slatina - Bucuresti Sud, cu gabarite de 400kv.

17

Principalele termocentrale din România:

CentralaPuterea inst. (MW)

Puteri unitare (MW la punerea în funcțiune)

 Perioada punerii în funcțiune

TURCENI 2310 7x330 1978/1987

ROVINARI 1720 2x200+4x330 1972/1979

DEVA-MINTIA 1260 6x210 1969/1980

ISALNITA 1035 3x50+1x55 + 2x100+2x315 1965/1976

BRAILA 960 3x210+1x330 1973/1979

BRAZI 910 6X50+2X105+2X200 1961/1986

LUDUS IERNUT

800 4x100+2x200 1963/1967

BORZESTI 655 3x25+2x50+1x60+1x210 1955/1969

BUCURESTI SUD

550 2x50+2x100+2x125 1965/1975

GALATI 535 2x60+1x100+3x105 1969/1980

CRAIOVA II 300 2x150  

In ultimii ani multe grupuri energetice au fost inchise si valorificate ca deseuri de fier vechi. Au fost efectuate insa modernizari la principalele centrale din Sistemul Energetic, in special grupurile energetice de la Turceni, Rovinari si Isalnita.

Complexul Energetic Turceni Complexul Energetic Turceni este cea mai mare termocentrală din România

şi asigură, cu o putere instalată de 2.310 MW, circa 10% din consumul anual de electricitate al României. Împreună cu celelalte două complexuri energetice din Oltenia (CE Rovinari şi CE Craiova), acoperă circa o treime din producţia de electricitate a României, fiind, după Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, producătorii celei mai ieftine energii din ţară. Complexul Energetic Turceni include

18

Termocentrala Turceni, Carierele Jilţ Sud şi Jilţ Nord, puse în funcţiune în anul 1977, şi Mina Tehomir, pusă în funcţiune în anul 1978.

Producţia, în TWh:

Anul 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003 TWh 5,7 7,6 6,7 6,8 5,6 5,6 6,7

Număr de angajaţi în 2009: 3.957 Cifra de afaceri în 2008: 360,3 milioane euro, Venitul net în 2008: 28 milioane euro.

Deoarece produce practic exclusiv curent electric, termocentrala este de tip centrală termoelectrică (CTE). Complexul energetic include şi partea pentru producţia lignitului, extras din bazinul carbonifer al Olteniei, folosit drept combustibil, astfel că este posibilă confuzia dintre sigla CET şi tipul CET de termocentrale (centrală electrică de termoficare, a cărei produs principal este căldura).

Este una din cele mai mari termocentrale din Europa, ca putere instalată (mai există una asemănătoare în China). Centrala are 7 grupuri de câte 330 MW putere instalată.

După anul 1990 uzinele electrice Turceni şi Rovinari au fost retehnologizate, o importanţă deosebită fiind acordată protecţiei mediului inconjurător. În acest sens, în anul 2005 Parlamentul României a adoptat Legea nr. 257 pentru ratificarea „Acordului de împrumut dintre România şi Banca Japoniei pentru Cooperare Internaţională privind Proiectul de reducere a poluării la Termocentrala Turceni”, semnat la Bucureşti la 31 martie 2005.

Complexul Turceni va realiza, până în 2013, investiţii de aproape 800 milioane de euro, majoritatea banilor fiind destinaţi investiţiilor obligatorii de mediu, iar până în 2013 societatea se va conforma cerinţelor de reducere a emisiilor, aşa cum a stabilit cu Uniunea Europeană.

Din 2010 in complexul turceni functioneaza 5 grupuri a cate 330 MW fiecare.

CONSTRUCȚIA TERMOCENTRALEI DE LA GALAȚI AR PUTEA ÎNCEPE ÎN 2012

19

Prefectura Galati a validat hotararea Consiliului Local privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal in vederea construirii unei centrale termoenergetice apartinand Enel Productie SRL, a declarat, vineri, viceprimarul Nicusor Ciumacenco.

Potrivit acestuia, constructia are toate avizele, urmand sa primeasca autorizatia de construire din partea Primariei Galati si va fi ridicata in intravilanul municipiului, in Zona Libera.

Termocentrala se va construi pe 38,6 hectare, iar valoarea totala a investitiei este estimata la 1,2 - 1,3 miliarde euro, aproximativ jumatate dintre bani fiind alocati pentru ridicarea constructiei.

Centrala electrica va avea o capacitate de 900 MW, va functiona cu carbune si va asigura cateva mii de locuri de munca in faza de constructie si aproximativ 200 de locuri de munca in timpul functionarii.

Ciumacenco a spus ca lucrarile la noua termocentrala vor incepe la sfarsitul anului 2012 - inceputul lui 2013 si se vor finaliza in trei - patru ani.

Constructia termocentralei de la Galati de 400MW, ce va fi dezvoltata de Grupul CEZ din Cehia si Termoelectrica, ar putea incepe in vara lui 2012, a declarat, luni, in cadrul unei intalniri cu presa, directorul general al CEZ Romania, Jan Veskrna.

"Memorandumul de Intelegere a expirat in 2009. Am reinceput discutiile cu Termoelectrica. Avem pareri diferite privind valoarea activelor cu care Termoelectrica va participa la societatea mixta", a precizat CEO-ul CEZ Romania.

In cadrul proiectului, CEZ va fi actionar majoritar. Grupul CEZ din Cehia, impreuna cu Electrocentrale Galati si Termoelectrica

au semnat la 20 noiembrie 2008 Memorandumul de Intelegere pentru proiectul

20

termocentralei de la Galati, de pana in 400 MW, proiect estimat la circa 400 milioane euro.

De asemenea, Termoelectrica si consortiul format din E.ON Kraftwerke GmbH si Enel au semnat, la 18 iunie 2008, Memorandumul de Intelegere pentru construirea termocentralei de tip greenfield de la Braila, ale carei costuri se ridica la aproape un miliard euro. In cadrul societatii mixte, Termoelectrica va contribui cu activele curente de la centrala Braila, iar consortiul format din E.ON si Enel va contribui cu banii necesari investitiei. Aceasta unitate noua de productie pe baza de huila va avea o capacitate de 800 MW.

In afara de aceste doua termocentrale, Termoelectrica mai are in plan construirea a alte doua termocentrale, la Borzesti si Doicesti.

Grupul CEZ din Cehia este unul dintre cei mai mari producatori, furnizori si distribuitori de energie din Europa. In Romania, grupul este prezent din 2005, prin compania CEZ Romania, care include CEZ Distributie (distribuitor de energie electrica in judetele Arges, Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea si Teleorman), CEZ Trade (care se ocupa cu vanzarea si cumpararea de energie electrica pe piata en gros), CEZ Vanzare si CEZ Servicii. Pe sectorul de distributie si vanzari, CEZ detine in Romania o cota de piata de 17%.

In Europa, CEZ are aproape sapte milioane de clienti si un portofoliu al capacitatii instalate de peste 14.300 MW. Capitalizarea sa pe piata este de peste 30 miliarde euro. Actiunile sale sunt tranzactionate la bursele din Praga si Varsovia. Grupul CEZ activeaza in 11 tari din Europa Centrala si de Sud Est.

Tendinţe la nivel mondial (GENI)Înfiinţat de către Peter Meisen, care este şi Directorul Executiv al acestui

institut, GENI (Global Energy Network Institute) reprezintă un institut la nivel mondial, non-profit ce are ca scop găsirea de soluţii pentru problemele enegetice globale. În acest sens institutul are în vedere realizarea unui proiect la scară mondială ce presupune conectarea tuturor reţelelor de energie deja existente, realizându-se astfel o reţea mondială. Aceasta s-a constatat a fi prioritatea numarul 1 la nivel planetar, în urma unui studiu efectuat la nivel global.

21

22

BIBLIOGRAFIE

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Termocentral%C4%83

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Complexul_Energetic_Turceni

3. http://www.energie-gratis.ro/termocentrale.php

4. http://www.ziare.com/articole/termocentrale

5. http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/noile-termocentrale-ale-

romaniei-238937.html

6. http://www.mediafax.ro/tags/termocentrale

7. http://www.paginiaurii.ro/cauta/Termocentrale.html

8. http://galateni.net/forum/topic/74-enel-construieste-o-mega-termocentrala/

23

PARTEA I. STADIUL CERCETĂRILOR ÎN ŢARĂ ŞI STRĂINĂTATE PRIVIND

IMPACTUL EMISIILOR POLUANTE ASUPRA ÎNVELIŞULUI DE SOL

Termenul de poluare are rădăcinile în latinescul poluere, ceea ce înseamnă a murdări

şi a profana. În general, poluarea este definită ca o acumulare a diferitelor elemente sau

substanţe ce au o acţiune adversă asupra mediului înconjurător. Poluarea poate fi

definită ca o deteriorare a mediului ambiant, alterare a caracteristicilor fizico-chimice şi

structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităţii şi

productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropice, afectarea echilibrului

ecologic şi a calităţii vieţii. (Ionescu, 1973).

Preocupări ale oamenilor de ştiinţă privind fenomenul de poluare au apărut încă din

secolul XVII. Astfel, încă din anul 1661, în lucrarea lui John Evelyn (1661) ”Fumifugium,

or the Inconvenience of the Air and Smoke” se scoate în evidenţă riscul pe care-l

reprezintă arderea cărbunelui pentru calitatea aerului din oraşul Londra. Riscurile la

care era supusă populaţia Londrei erau de fapt intoxicaţiile respiratorii datorate aerului

poluat de fumul produs prin arderea cărbunelui. În această lucrare Evelyn se referă la

aer ca "sufletul sau spiritul unui om".

Clasificarea poluanţilor şi provenienţa acestora

o primă clasificare a poluanţilor se poate face în funcţie de mediul în care

aceştia acţionează. Întrucât mediul ambiant este alcătuit în principal din aer, apă

şi sol se poate vorbi, în consecinţă, de poluanţi ai atmosferei, apei, şi solului.

a doua clasificare a poluanţilor se poate face funcţie de starea lor fizică. Astfel,

poluanţii pot fi solizi, lichizi şi gazoşi.

a treia clasificare se poate face după natura poluanţilor. Din acest punct de

vedere, poluanţi pot fi grupaţi în una din următoarele categorii: fizici, chimici,

biologici.

o altă clasificare se poate face în funcţie de provenienţa directă sau indirectă a

poluanţilor. Astfel, poluanţii pot fi grupaţi în două categorii: pimari şi secundari.

Sursele de poluare-Surse naturale şi antropice

Principalele surse naturale de poluare sunt:

solul prin particulele sale spulberate de vânt, acesta putând afecta astfel celelalte

componente ale mediului, aerul şi apele de suprafaţă;

plantele şi animalele ce elimină în aer, apă, sau sol diferite produse ale

metabolismului lor, sau chiar polen şi seminţe; 24

procesul de acumulare al metalelor rezultate prin disoluţia rocilor primare, sau

amestecul apelor dulci cu cele saline;

praful cosmic rezultat prin distrugerea meteoriţilor în straturile superioare ale

atmosferei;

erupţiile vulcanice ce pot fi surse importante de poluare chimică şi mai ales fizică

pentru sol şi ape, dar şi pentru aer prin cantităţile foarte mari de gaze şi particule

solide evacuate în atmosferă. (Căpitanu şi colab., 1999)

În contrast cu acestea, sursele antropice sunt localizate în jurul marilor aglomerări

urbane, acestea fiind de obicei grupate pe platforme industriale. Volumul mare al

poluanţilor emişi de sursele antropice determină, de această dată, o puternică

concentrare a noxelor în zonele de influenţă, unde nivelul de poluare şi gravitatea

acestui fenomen este cu mult mai mare decât cel determinat de sursele naturale.

Industria, sursă principală de poluare

Din prisma protecţiei mediului înconjurător, cel mai important domeniu de activitate

antropică îl constituie industria. Dezvoltarea industrială nu a avut în vedere că,

progresul propriu-zis al societăţii umane depinde, nu numai de bunurile pe care le oferă,

ci şi de daunele provocate mediului înconjurător.

România se confruntă în momentul de faţă cu o situaţie complexă din punct de vedere

al poluării mediului înconjurător.

Funcţie de specificul fiecărei surse, poluarea industrială poate fi clasificată pe domenii

de activitate astfel:

activitatea extractivă de materii prime şi materiale;

combustibili;

mineruri;

materiale de construcţie;

altele

activitatea industrială pentru:

enegie electrică şi termică;

metalurgie feroasă şi neferoasă;

chimie;

materiale de construcţie;

exploatarea şi prelucrarea lemnului;

industrie uşoară;

25

industrie alimentară;

altele;

Activitatea industrială pentru enegie electrică şi termică

Energia electrică este în prezent una din cele mai folosite forme de energie. Energia

electrică este o formă nepoluantă de energie dar, de cele mai multe ori, producerea

acesteia se realizează pe baza proceselor de ardere a cărbunilor de pământ, gazelor

naturale şi păcurii în termocentrale. În urma acestor procese sunt eliberate în atmosfera

înconjurătoare cantităţi însemnate de oxid de carbon, bioxid de carbon, oxizi de sulf şi

îndeosebi SO2, oxizi de azot (NO/NO2), hidrocarburi nearse, săruri volatile (cloruri,

fluoruri, sulfaţi), vapori de apă etc.

În România, peste 30% din totalul energiei electrice este produsă în termocentrale pe

cărbune, acestea fiind de obicei localizate în jurul marilor bazine miniere, dar şi în zona

marilor aglomerări urbane puternic industrializate.

Caracterizarea sursei de poluare

Poluanţii principali emişi de termocentralele pe cărbune sunt cenuşile rezultate din

arderea cărbunilor, praful de cărbune, oxizii de sulf, azot şi carbon.

Poluanţii secundari sunt metalele grele (Cu, Pb, Zn şi Cd).

Termocentrala Doiceşti datează din anul 1952, fiind cea mai veche din ultimii 50-60 ani.

Aceasta are o putere instalată de 520 MW, funcţionează pe bază de cărbune inferior şi

este alcătuită din două secţii.

secţia veche, etapa 1952-1956, cu 6 grupuri de 20 MW cu consum de 3000 t

cărbune/24 h. Cazanele acestor grupuri au funcţionat cu sistem de reţinere

mecanică a pulberilor (sistem multiciclonal, randament 76%) şi cu electrofiltre tip

Bistriţa;

secţia nouă, compusă din două grupuri, de 200 MW cu acelaşi consum şi sunt

dotate cu electrofiltre;

Ca şi în cazul CET Rovinari nu se execută desulfurarea cărbunelui, astfel că se emit în

aer 50000 t SO2/an.

Siturile sunt amplasate faţă de CET Doiceşti, şi anume:

-pe Valea Ialomiţei, la 0,8-9,5 km N, la 0,8-6,7 km E, la 1,7-6,3 km S-SSE;

-pe stânga Dâmboviţei spre Târgovişte, la 1,6-9 km S-SV-V de CET şi la 6,9-9,1 km de

CET.

26

Circa 50% din situri se află în luncă, pe aluviosoluri (AS) (majoritatea ASeu, iar restul

entice, prundice, gleice). Restul solurilor sunt: cambisoluri-17,65%; (eutricambosoluri

tipice, litice şi spolice), luvisoluri-17,65% (preluvosoluri tipice şi roşcate, luvosoluri tipice

şi stagnice); regosoluri-8,82%; cernisoluri-2,94% (rendzine cambice) şi pelisoluri-2,94%

(vertosolul tipic erodat) (SRTS, Florea şi Munteanu, 2003).

Reacţia solurilor (pHH20) în ambele straturi este în majoritatea solurilor neutră-slab

alcalină, atât datorită caracteristicilor naturale ale solurilor, cât şi caracterului bazic al

poluanţilor.

Conţinutul de humus total (Ht,%) în stratul 0-20 cm variază în domeniul mic-mare

(siturile 4N, la 8,2 km de CET şi, respectiv 4E, la 6,7 km ENE), cu media mijlocie.

În stratul 20-40 cm conţinuturile sunt mici-mari (siturile 7N, la 5,8 km de sursă, şi,

respectiv, situl 2N, la 1,9 km N), cu media mică.

Conţinutul de azot total (Nt,%) în ambele strate se încadrează în domeniul mic-mare

(situl 4SV la 7,6 km SV în ambele strate şi, respectiv, situl 4 ENE, la 6,7 km ENE în

stratul 0-20 cm şi situl 2N la 1,9 km N). Mediile sunt mijlocii.

Raportul carbon azot (C/N) în stratul 0-20 cm are valori cuprinse între 4,8 şi 14,2 în

stratul 0-20 cm şi între 1,5 şi 18,7 în stratul 20-40 cm, iar mediile sunt apropiate în cele

două strate (9,4 şi, respectiv 9,7). Valorile maxime sunt decelate în siturile 1N la 0,8 km

şi, respectiv, 8 SV la 1,7 km).

Conţinutul de fosfor mobil (Pm, mg.kg-1) variază în limite largi, de la 11,2 la 131,9

mg.kg-1 în stratul 0-20 cm şi de la 9,40 la 204 mg.kg-1 în stratul 20-40 cm, cu mediile

56,5 şi respectiv, 39,6 mg.kg-1, deci conţinuturi medii-mari.

Conţinutul de potasiu mobil (Km, mg.kg-1) prezintă un ecart de 135-3430 mg.kg-1 în

stratul 0-20 cm şi de 75-1025 mg.kg-1 în stratul 20-40 cm, cu mediile 516 şi, respectiv,

282 mg.kg-1 adică conţinuturi medii-foarte mari şi respectiv mari. În general valorile

excesiv de ridicate din stratul 0-20 cm se datoresc poluării cu pulberi de cenuşă, care

conţin şi potasiu. Conţinuturile excesiv de ridicate sunt prezente în situl 7SE şi 9V

situate la 2,5 km de CET.

Poluarea solurilor cu metale grele

Se cunoaşte faptul că în cazul poluării produse de termocentrale, concentraţiile

metalelor grele în sol pot înegistra anumite sporuri faţă de solurile nepoluate, dar nu la

nivelul industriei de metalurgie neferoasă, astfel că se înregistrează o poluare

secundară.

27

Pentru zona Doiceşti, datorită poluării cât şi specificului unor soluri şi folosinţe se

remarcă următoarele aspecte:

Cuprul. Valorile coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim variază între 0,6

şi maxim 2,4, neexistând o poluare cu cupru. Nu se depăşeşte coeficientul

corespunzător pragului de alertă (4,76).

În ceea ce priveşte distribuţia în teritoriu se constată un coeficient de depăşire a

conţinutului normal maxim de peste 2 pe un areal redus la est de termocentrală şi un

areal situat de-a lungul Văii Ialomiţei cu acest coeficient de 1,25-2 care se extinde spre

nord până la 5 km iar în sud pe direcţia vânturilor dominante până la 7,5 km.

Coeficient de depăşire între 1-1,25 apare în toată regiunea din sud până dincolo de

Târgovişte la Dragomireşti iar în nord pe o fâşie îngustă de-a lungul râului până dincolo

de Pucioasa, încă 3,5 km. În restul teritoriului nu apare contaminare, coeficienţii fiind

subunitari. Datorită reliefului înalt din vest şi est de Valea Ialomiţei nu se constată

contaminare în regiunile respective.

Zincul. Făcând abstracţie de valorile coeficienţilor ce par anormale de 1,59 în apropiere

de Drăgăeşti şi 1,65 Vulcana, restul valorilor nu arată nici o depăşire a conţinuturilor

normale, acest coeficient fiind mult subunitar cu excepţia sitului 1SE la sud de Doiceşti.

Variaţia foarte strânsă cu distanţa a valorilor coeficienţilor pentru zinc (figura 13)

subliniază de fapt absenţa unei contaminări cu zinc.

Pentru cea mai mare parte a regiunii coeficientul de depăşire a conţinutului normal

maxim este predominant mai mic de 0,6, dar de-a lungul Văii Ialomiţei apar valori mai

ridicate ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal între 0,6-1, ceea ce ar putea

fi pus pe seama unei influenţe a emanaţiilor de la termocentrală. Şi la acest element

arealul se extinde mai mult spre sud (aproximativ 5,5 km) decât spre nord (aproximativ

3,5 km).

Plumbul. În ceea ce priveşte influenţa termocentralei în contaminarea cu plumb

datorată, aceasta este mai greu de precizat ca distribuţie datorită interferenţei cu

poluarea cu plumb dată de autovehicole.

Valorile coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim depăşesc peste tot

valoarea 1 ceea ce arată o contaminare cu plumb pe întreaga suprafaţă; se constată o

diminuare a valorilor cu distanţa. Valori care să depăşească coeficientul de alertă se

întâlnesc doar într-un areal restrâns situat îndeosebi la sud, vest şi est de

termocentrală.

28

Valori care să depăşească coeficientul de intervenţie nu apar. Se constată de-a lungul

Văii Ialomiţei valori ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal între 1,7-2,4,

deci apropiate oarecum de coeficientul de alertă.

Cobaltul. Valorile coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim sunt în marea

lor majoritate supraunitare atingând uneori valori care corespund chiar coeficientului de

alertă. În aria depărtată de termocentrală unde în cadrul celorlalte metale nu se

constată poluare, în cazul cobaltului se întâlnesc valori cuprinse frecvent între 1-1,25,

fapt care înseamnă probabil un fond geochimic ridicat pentru acest element.

Valori ale coeficientului între 1,25-1,9 care sunt mai mari decât coeficientul de alertă

(1,88) se întâlnesc pe Valea Ialomiţei într-o arie alungită (10 km) cu intrânduri pe

afluenţii principali. Spre sud valorile sunt mai scăzute pentru ca în apropiere de

Târgovişte să crească iar influenţate de emisiile din centrul industrial respectiv.

Valoarea de la situl 6V în orizontul al doilea (20-40 cm) pare o valoare accidentală care

nu are nimic cu poluarea datorată termocentralei (singura care depăşeşte coeficientul

de alertă).

Nichelul. Datele referitoare la nichel arată o contaminare a întregului areal, valorile

coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim fiind supraunitare; valorile scad

cu distanţa faţă de termocentrală. Majoritatea valorilor rămân sub coeficientul de alertă

cu excepţia unui singur sit situat la circa 1,5 km SE de termocentrală în care coeficientul

de alertă (3,57) este uşor depăşit (4,33).

În teritoriu se poate separa un areal de-a lungul Văii Ialomiţa extins mult spre sud

(peste 10 km) şi mai puţin spre nord (5 km) cu valori ale coeficientului de depăşire

cuprins între 2,3-3,5 deci sub coeficientul de alertă. În restul teritoriului valorile

coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim sunt între 1,4 şi 2,3.

Manganul. Coeficienţii de depăşire a conţinutului normal maxim de mangan sunt

subunitari cu excepţia a trei situri izolate şi dispersate aleatoriu în teritoriu în care aceşti

coeficienţi ating valori de maxim 1,21.

Aceste date arată că nu există o contaminare cu acest element, totuşi se poate remarca

din analiza distribuţiei acestor coeficienţi că, dacă valorile coeficienţilor în ariile

depărtate de CET sunt cuprinse între 0,4 şi 0,7, totuşi în aria cuprinsă de-a lungul Văii

Ialomiţa şi a afluenţilor ca şi în aria de la sud de termocentrală şi la vest de Târgovişte

valorile coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim variază între 0,7-1, ceea

ce ar arăta o uşoară influenţă a emisiilor de la termocentrală şi eventual din centrul

industrial Târgovişte.

29

Cadmiul. Are concentraţii cuprinse în domeniul normal-încărcare slabă în siturile 1 E şi

respectiv 8V, iar în celelalte situri valorile sunt aproximativ egale cu valoarea normală.

Valori ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim care scad cu distanţa

depăşesc valoarea 1 numai de-a lungul Văii Ialomiţa la nord şi sud de termocentrală,

extinzându-se 5 km spre nord şi 9 km către sud. Aceste valori sunt cuprinse între 1-1,7,

mult mai scăzute decât coeficientul de alertă care este 2,73.

În restul arealului valorile rămân subunitare nefiind influenţate de emanaţii, cu excepţia

unui mic areal la Pucioasa care ar putea să aibe o cauză locală.

Sulful. Contaminarea cu sulf se constată de-a lungul Văii Ialomiţa şi a văilor afluente

într-un areal care se extinde spre sud circa 5,5 km iar spre nord 8,5 km în care

coeficientul de depăşire a conţinutului normal maxim (Cn) variază între 1 şi 2,65.

Contaminarea se menţine sub coeficientul de alertă (Ca) cu excepţia sitului de la

Aninoasa unde pragul de alertă este uşor depăşit. În restul teritoriului coeficientul de

depăşire a conţinutului normal maxim rămâne subunitar în mod frecvent cuprins între

0,6-0,8.

Poluarea cu cenuşă. Cenuşa de termocentrală are o textură grosieră şi reacţia slab

alcalină. În cazul acumulării cenuşii pe sol în cantităţi mari, de-a lungul timpului are loc

modificarea caracteristicilor chimice şi fizice ale învelişului edafic, constând în creşterea

reacţiei, comparativ cu solurile nepoluate, şi modificarea compoziţiei granulometrice prin

aportul acestui material cu textură grosieră.

Partea a II-a

Metodologia de interpretare a rezultatelor

Pentru a facilita interpretarea gradului de încărcare şi pentru a putea compara între ele

intensităţile de contaminare a fiecărui element am calculat un coeficient de depăşire a

conţinutului normal maxim (Cn) inspirat din Florea şi Lăcătuşu pentru fiecare

element în parte, definit ca raportul dintre conţinutul în elementul respectiv şi conţinutul

normal maxim.

Valoarea 1 a acestui coeficient semnifică conform Ordinului 756/1997 AL Ministerului

Mediului lipsa unei contaminări conform reglementărilor oficiale.

30

Valorile subunitare marchează un fond geologic mai scăzut pentru elementul respectiv,

în timp ce valorile supraunitare pot semnifica o contaminare cu elementul respectiv

datorată sursei de poluare, cu atât mai mare cu cât valoarea acestui coeficient este mai

ridicată.

Pentru a putea evalua gradul de poluare am calculat coeficientul corespunzător pragului

de alertă, numit pe scurt coeficientul de alertă (Ca) şi coeficientul de intervenţie (Ci)

împărţind valoarea conţinutului corespunzătoare nivelului de alertă şi nivelului de

intervenţie la conţinutul normal maxim.

Cu cât coeficientul de depăşire a conţinutului normal al fiecărui element se apropie de

coeficientul de alertă cu atât mai intensă este contaminarea sau poluarea sitului

respectiv, care presupune luarea de măsuri în consecinţă.

Aceste valori relative pentru coeficienţii menţionaţi permit o uşoară comparare a

intensităţilor de poluare a diferitelor elemente chimice.

Studiu de caz – Termocentrala DOICEŞTI

Teritoriul studiat poate fi încadrat din punct de vedere geografic în Subcarpaţii de

curbură şi anume în subunitatea Subcarpaţii Prahovei.

Concluzii

Zona afectată de CET Doiceşti este situată în Subcarpaţii Prahovei, în Lunca Ialomiţei

cu lăţimea de 2 km sud şi 1 km în nord.

Factorii pedogenetici au determinat existenţa unor soluri variate, cele mai răspândite

fiind aluviosolurile, după care urmează eutricambosolurile şi luvosolurile.

Majoritatea solurilor au o reacţie neutră-slab alcalină, fiind rezistente la poluarea cu

noxe acide. Cele din zona central-estică au evoluat pe materiale mai acide (de exemplu

situl 5SE-luvosol tipic).

Condiţiile generale de formare au determinat acumularea unei cantităţi reduse de

humus, îmbogăţită într-o anumită măsură cu carbon organic provenit din praful de

cărbune, lucru ilustrat prin raportul C/N.

Zona poluată de CET Doiceşti se întinde de-a lungul râului Ialomiţa pe direcţia sud-nord

având ca limite localităţile Teiş-Săteni, Aninoasa în sud, Brăneşti în nord şi Glodeni în

est. În teritoriul menţionat solurile sunt slab poluate cu Zn şi Cu, şi moderat-puternic

poluate cu praf de cărbune şi cenuşă, care au modificat conţinutul de humus şi textura.

31

Zona de influenţă maximă a acestor pulberi este localizată în jurul termocentralei. În

zona de sud şi vest de Târgovişte se resimte poluarea cu zinc datorată altor surse.

Studiu de caz – Termocentrala ROVINARI

Arealul analizat are o suprafaţă de circa 18000 ha şi este amplasat de o parte şi de alta

a râului Jiu, având în centru localitatea Rogojel, la NV localitatea Câlnic, la SV

localitatea Brădet, la SE, Vlăduleni, la E localitatea Moi şi la NE localitatea Cîrbeşti.

Din punct de vedere geomorfologic acest areal aparţine Podişului Getic, mărginit

spre vest de Piemontul Motrului şi la est de Dealul Bran, fiind străbătut de la NV la SE

de depresiunea intercolinară Câlnic-Câmpul Mare, care are altitudinea la Rovinari de

150m.

Din punct de vedere litologic, teritoriul studiat este alcătuit din depozite neogene, iar

în depresiune se întâlnesc depozite cuaternare, care aparţin holocenului (pietrişuri şi

nisipuri).

În interfluviul Jiu-Motru depozitele conţin 4-6 strate de lignit, de grosime redusă, astfel

că zona a fost afectată de extracţia cărbunelui.

Din punct de vedere al reţelei hidrografice, cu excepţia celor de ordin inferior, apele

care străbat regiunea aparţin bazinului Jiului şi Tismana. Aceste ape sunt puternic

poluate cu praf de cărbune şi material provenit din zonele cu activitate minieră.

Principalele caracteristici ale cenuşii depozitată în haldă sunt următoarele: textură

grosieră (fracţiunea cu diametrul 0,2 – 0,02 mm 65 – 78 %, fracţiunea sub 0,002 mm 4 -

4,9 % , restul (17,1 - 31 %) fiind fracţinea cu diametrul 0,02 – 0,002), coeficientul de

higroscopicitate 1,16 – 3,08 %, pH-ul 7,3 – 8,1, carbon organic 2,9 – 8,9 % (în funcţie

de prezenţa prafului de cărbune nears), azotul total 0,083 – 0,265 % (în funcţie de

ponderea cărbunelui nears), fosfor mobil 8 – 98 ppm, potasiul mobil 393 – 1225 ppm,

zinc 71 – 90 mg/kg, cupru 60 – 65 mg/kg, fier 29569 – 32807 mg/kg, mangan 64 – 104

mg/kg, plumb 10 – 24 mg/kg, cobalt 14 – 15 mg/kg, crom 39 – 51 mg/kg şi cadmiu o,12

– 0,65 mg/kg (Călinoiu, 2010).

Caracterizarea sursei de poluare

În cazul termocentralei Rovinari au fost scoase din circuitul economic 189 ha până în

2004 şi încă 110 ha pentru haldele Cicani şi Beterega după 2004.

Pentru analizarea efectelor emisiilor CET Rovinari precum şi a celor din spulberarea

haldelor de cenuşă s-au recoltat probe de sol din 40 de situri pe 8 direcţii sub formă de

raze pornind de langă termocentrală spre exterior.

32

Pe fiecare direcţie punctele sunt situate la 1,5 km unul de altul, ultimele situri fiind la 7,5

km de CET. Acest sistem de dispunere a reţelei de situri permite analiza dispersiei

poluanţilor proveniţi, fie din emisia coşurilor, fie din haldele de cenuşă, precum şi

conţinuturile acestora în haldele de steril.

CET Rovinari are o putere instalată de 1720 MW dispunând de mai multe grupuri

energetice puse în funcţiune în perioada 1972-1979.

CET Rovinari foloseşte drept combustibil lignitul extras prin exploatări miniere la zi din

zonă.

Caracterizarea fizico-chimică a solurilor

Solurile din arealul analizat fac parte din clasele: luvisoluri (preluvosol tipic şi stagnic,

luvosol tipic şi stagnic, planosol tipic); hidrisoluri, cambisoluri (eutricambosol), stagnosol

tipic, protisoluri (regosol tipic, aluviosoluri eutrice şi entice, entiantrosoluri spolice.

Textura solurilor. Din analiza granulometrică a probelor de sol din cele 40 de situri a

rezultat o gamă largă de texturi. Astfel, în stratul 0-5 cm textura variază în domeniul

nisipoasă-mijlocie – lutoargiloasă mijlocie, iar în stratul 25-35 cm între nisipolutoasă

grosieră-lutoargiloasă medie.

Reacţia solurilor (pHH2O) variază în limite largi în ambele straturi analizate, de la

puternic acid la slab alcalin, valorile mici sunt specifice unor luvosoluri (în primul sau al

doilea strat) de exemplu (siturile 3, 27, 30, 31, 33, 38) iar cele maxime unor

eutriantrosoluri spolice (siturile 4, 5, 6, 17, 18, 20, 25, 26). Dacă în primul caz valorile

reacţiei sunt determinate de evoluţia normală a solurilor sau şi de poluarea cu materiale

bazice, cum sunt cenuşile provenite din halde, în al doilea caz este clar că solurile

respective deranjate prin exploatarea la zi au adus la suprafaţă materiale cu reacţie

crescută.

Gradul de saturaţie în baze (%) variază în domeniul oligomezobazic (40-70%),

eubazic (91-100%) în ambele strate, iar valoarea medie se încadrează în clasa moderat

mezobazic (71-90%).

Conţinutul de humus total (%) variază în limite largi în cele două strate, de la extrem

de mic (stratul 0-5 cm, situl 36 situat la 4,5 km V), iar în stratul 25-35 cm situl 14 aflat la

1,5 km V la extrem de mare (situl 35 în amblele strate). Conţinuturile extrem de mari se

pot datora şi unor aporturi de cărbune amestecat cu materialul din haldele de steril, în

condiţiile în care restul materialelor nu au fost separate, precum şi din prezenţa unor

orizonturi de suprafaţă neomogenizate. Rapoartele C/N reflectă această situaţie în

33

sensul că valorile minime în ambele strate sunt în situl 36 iar cele maxime în siturile 30

şi 35.

Valori ridicate ale raportului C/N sunt semnalate şi în siturile 26 (stratul 0-5 cm) şi 4

(stratul 25-35 cm) ambele cu entiantrosol spolic.

Conţinutul de azot total (Nt,%) variază în domeniul mic-foarte mic (siturile 5 şi 38) la

foarte mare-mare siturile 1 şi, respectiv 15. În general, valorile minime sunt specifice

solurilor cu texturi lutonisipoase grosiere sau nisipolutoase grosiere, pe când cele

maxime se întâlnesc în soluri cu texturi mijlocii (lutonisipoase mijlocii şi lutoase mijlocii).

Conţinutul de fosfor mobil (Pm, mg.kg-1) variază în limite largi, de la extrem de mic,

respectiv mic la foarte mare în ambele strate (situl 36). Valorile medii variază însă în

domeniul mare (stratul 0-5 cm) şi mijlociu (în stratul 25-35 cm). Menţionăm că o parte

din aceste valori se pot datora fertilizării minerale.

Conţinutul de potasiu mobil (Km, mg.kg-1) variază în domeniul extrem de mic (situl

38) la foarte mare (situl 1) în ambele strate, dar cu mediile mijlocie şi respectiv mică.

Valori mari se găsesc atât în soluri zonale (situl 1-planosol tipic, situl 8-luvosol albic,

stratul 0-25 cm), cât şi în unele entriantrosoluri spolice, cel puţin în stratul 0-5 cm (situl 6

incintă, situl 35). Conţinuturile mai ridicate de potasiu mobil sunt în general, specifice

haldelor de cenuşă de termocentrală, materialelor haldate mai bogate în

Conţinuturile de metale grele

În general, în zona Rovinari metalele grele prezintă conţinuturi normale-încărcare slabă,

cu excepţia unor situri unde valorile maxime determinate se încadrează în clase

superioare. Valorile mai mari se datoresc, în general unor caracteristici particulare ale

solurilor întâlnite pe cele opt direcţii de amplasare a siturilor, dar şi în unele situri

apropiate de CET sau amplasate pe eutriantrosoluri spolice rezultate în urma lucrărilor

de exploatare minieră la zi.

Conţinutul de Cu total variază în domeniul de valori normale-încărcare moderată,

media valorilor fiind normală.

Coeficienţii medii de depăşire a conţinuturilor normale maxime pentru cupru la diferite

distanţe arată valori care depăşesc unitatea doar în incintă şi în imediata apropiere a

incintei, celelalte valori fiind subunitare. Pe direcţia vest valorile sunt semnificativ mai

mci decât pe direcţia est. Pe celelalte direcţii valorile sunt mai mici sau apropiate de

valoarea din incintă.

Nici una dintre valori nu depăşeşte coeficientul de alertă, influenţa datorată

termocentralei fiind redusă.

34

Conţinutul de Zn total este cuprins în domeniul de încărcare normală-încărcare

puternică, cu media depăşind conţinutul normal.

Coeficientul mediu de depăşire a conţinutului normal maxim în incinta termocentralei

este subunitar (0,59). La celelalte distanţe media coeficientului este supraunitar (între

1,05-2,49). Cele mai mari valori se întâlnesc la 4,5 km faţă de sursă (2,49) şi la 7 km

(2,00).

Pe direcţiile vest, nord, sud-vest, nord-vest şi sud-est valorile coeficientului de depăşire

a conţinutului normal rămân reduse în apropierea incintei, pe celelalte direcţii apar

creşteri încă de la distanţa de 1,5 km. Depăşiri mari, dincolo de coeficientul de alertă

(2,97) se întâlnesc pe direcţiile sud-est, est, nord-est, sud-vest. Valoarea

corespunzătoare coeficientului de intervenţie este atinsă doar pe direcţia est la distanţa

de 4,5 km.

Conţinutul de plumb total variază în domeniul de încărcare slabă la valori ceva mai

mari de 2,6 ori pragul de intervenţie pentru folosinţe sensibile (situl 37 situat la 3 km NV

de CET cu 291 mg.kg-1).

Valorile medii ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim pentru diferite

distanţe prezintă valori care marchează o anumită încărcare cu plumb, valori medii care

la distanţa de 3 km şi 7,5 km depăşesc coeficientul de alertă (2,97).

Pe diferitele direcţii se constată depăşiri ale coeficientului pe direcţia nord la 4,5 km, pe

direcţia est la 7,5 km, pe direcţia nord-est la 7,5 km şi pe direcţia nord-vest la 3 km

întâlnindu-se cea mai mare valoare din întreg teritoriul analizat (12,43), valoare ce

depăşeşte de peste două ori coeficientul de intervenţie, depăşire datorată probabil altor

cauze.

Conţinutul de cobalt total este cuprins în domeniul de încărcare normală-moderată,

valorile maxime depăşind pragul de alertă pentru folosinţe sensibile (30 mg.kg -1), şi

anume, în stratul 0-20 cm, în situl 38 (cu 38,5 mg.kg -1, la 4,5 km NV) şi, respectiv, în

situl 5 (32 mg.kg-1, la 1,5 km NE).

Valorile medii ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim pe diferitele

distanţe arată o uşoară creştere a încărcării cu Cd faţă de incintă. Valorile din toate

siturile analizate nu depăşeşc coeficientul corespunzător pragului de alertă (1,88), cu

excepţia a trei situri ce depăşesc uşor coeficientul de alertă (siturile 1, 28 şi 38).

Conţinutul de nichel total este cuprins în domeniul normal-poluare puternică, valorile

maxime depăşind cu puţin pragul de alertă pentru folosinţe sensibile (75 mg.kg-1) în

35

siturile 30 (în stratul 0-20 cm, cu 79,5 mg.kg-1, la 6 km S) şi 29 (stratul 20-40 cm, cu 78

mg.kg-1, la 4,5 km S).

Valorile medii ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim prezintă valori

mai mici (1,56-2,00) faţă de cele din incintă (2,40).

Pe diverse direcţii se constată acumulări de nichel pe: direcţia sud (între 3 şi 6 km faţă

de sursă), pe direcţia nord la 6 km, pe direcţia est la 3 km şi pe direcţia nord-est la 7,5

km.

Depăşiri ale coeficientului de alertă se constată doar la siturile 28 şi 30 situate pe

direcţia sud.

Valorile conţinutului de mangan total depăşesc conţinutul normal de 900 mg.kg-1 în

stratul 0-20 cm in siturile 1 (1144 mg.kg-1) şi 38 (1104 mg.kg-1), iar în stratul 20-40 cm în

siturile 4 şi 5 (1272 mg.kg-1 şi respectiv 1074 mg.kg-1), valori care reprezintă o încărcare

moderată cu acest element.

Valoarea medie a coeficientului pentru incintă (0,41) este depăşită pe toate distanţele

(0,49-0,65) la 7,5 km faţă de sursă. Valorile nu depăşesc coeficientul de alertă (1,66) pe

nici una dintre direcţii, majoritatea coeficienţilor fiind subunitari, excepţie făcând doar

siturile 1 şi 38.

Conţinutul de cadmiu total vaiază în domeniul de încărcare normală-încărcare

moderată, valorile maxime fiind cuprinse între 1,55 şi 2,25 mg.kg-1, adică sub pragul de

alertă pentru folosinţe sensibile (3 mg.kg-1).

Valoarea medie a coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim pentru incintă

(0,55) este cea mai redusă ceea ce denotă o încărcare slabă cu cadmiu, cea mai mare

fiind la 1,5 km (1,09).

Pe direcţii cea mai mare încărcare se află pe direcţia sud. Pe celelalte direcţii nu apar

încărcări deosebite cu excepţia sitului 38 cu valoarea coeficientului de depăşire a

conţinutului normal maxim de 1,45. Nu se depăşeşte coeficientul de alertă.

Conţinutul de sulf solubil (S-SO4, mg.kg-1)

Valorile medii ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal pe diferite distanţe

variază puţin (1,32-1,66) faţă de incintă (1,40).

Pe direcţii sunt variaţii asemănătoare nedepăşindu-se în nici un sit coeficientul de alertă

(2,65).

Concluzii.

36

Studiul efectuat în zona de influenţă a CET Rovinari a evidenţiat următoarele aspecte

mai importante:

-termocentrala Rovinari, caracterizată printr-o putere instalată de 1720 MW, constituie o

sursă majoră de poluare a solului:

-sursele principale de poluare sunt haldele de steril provenite de la extracţia cărbunelui

şi haldele de cenuşă de termocentrală, precum şi emisiile de gaze ale coşurilor CET, în

special cele de dioxid de sulf, oxizi de carbon şi de azot.

Acest complex de factori determină contaminarea solului prin:

-deranjarea solurilor cu fertilitate moderată prin lucrările de extracţie a cărbunelui şi

amestecarea stratului fertil de sol şi transformarea acestora în entriantrosoluri spolice

care au luat locul unor soluri zonale cu evoluţie lentă, şi anume eutricambosoluri tipice,

preluvosoluri, luvosoluri albice, regosoluri eutrice.

-dintre caracteristicile solului care reflectă modificările chimice importante ale învelişului

edafic menţionăm: raporturile C/N au valori mai mari de 27% ajungând la peste 40%,

specifice solurilor montane (siturile 26, 30, 33, 36), aporturile de elemente alcaline şi

alcalino-pământoase (Ca, Mg, K) care tamponează efectul poluării slabe-moderat cu

oxizi ai sulfului, astfel că reacţia solului se modifică mai puţin, comparativ cu alte tipuri

de poluare acidă (cum este cazul metalurgiei neferoase).

-măsurile generale care se impun pentru redresarea solurilor afectate din zona Rovinari

constau în amendarea calcaroasă a luvosolurilor albice acidifiate (siturile 12, 13 30, 31

şi 38), fertilizarea fosfatică a solurilor cu conţinut redus de fosfor mobil (siturile 3, 7, 10,

11, 13, 22, 24, 28, 30, 31, 32, 33, 39, 40 – v. tab 6.1.); fertilizarea organică a unor soluri

slab humifere (siturile 5, 13, 14, 21, 28, 29, 36, 38);

-măsuri de prevenire a eroziunii regosolurilor eutrice şi a altor soluri de pe versanţi prin

menţinerea unui covor vegetal continuu, evitarea păşunatului intensiv şi eventual lucrări

de îmbunătăţiri funciare, eventual împădurire cu specii forestiere adecvate.

Studiu de caz - Termocentrala Mintia-Deva

Termocentrala Mintia are un rol important în sistemul energetic românesc, deoarece:

• echilibrează balanţa de energie electrică în centrul şi vestul ţării;

• este un punct principal de interconexiune a SEN cu UCTE (Uniunea de Coordonare a

Transportului de Energie Electrică), din Uniunea Europeană;

• are un aport important la funcţionarea în siguranţă a sistemului energetic naţional şi la

reglajul parametrilor săi de functionare;

37

• participă la funcţionarea pieţei de energie electrică;

• consumă peste 90% din huila energetică produsă de Valea Jiului.

Relieful. Termocentrala (CET) Mintia este situată în sud-estul Transilvaniei, pe malul

stâng al râului Mureş, la 9 km distanţă de municipiul Deva. Perimetrul studiat aparţine

unor unităţi distincte de relief şi anume: luncă pe Valea Mureşului, Munţii Apuseni,

Metaliferi, Zarandului şi Poiana Ruscăi.

Caracterizarea sursei de poluare

Puterea instalată a termocentralei este de 1260 MW, fiind echipată cu 6

turbogeneratoare de câte 210 MW fiecare. Centrala funcţionează încă din 1969, an în

care a fost instalat primul grup energetic, ultimul fiind instalat în anul 1980.

Combustibilul principal a fost huila din bazinul Văii Jiului din preparaţiile Lupeni,

Coroeşti, Petrila, Livezeni) cu o putere calorifică medie de 3700 kcal/kg (15.496 kj/kg).

Combustibilii auxiliari utilizaţi la porniri şi pentru stabilizarea flăcării sunt gazele naturale

şi păcura.

În urma arderii unor cantităţi mari de cărbune şi a conţinutului relativ ridicat de cenuşă al

acestuia a determinat producerea unor mari cantităţi de cenuşă, care sunt depozitate în

momentul de faţă în două halde, şi anume: halda Bejan şi Halda Mal drept râul Mureş –

Brănişca. Cantităţile medii de zgură şi cenuşă rezultate în cursul unui an prin arderea

cărbunelui au fost de 931.547 t, din care 15% zgură şi 85 % cenuşă.

Analiza granulometrică a cenuşii din haldă a evidenţiat o textură grosieră a cenuşii: 0,0

– 46,7 % nisip grosier, 24,4 – 82,6 % nisip fin, 1,2 – 66,4 % praf şi 1,0 – 11,0 % argilă <

0,002 mm. Conţinutul în metale grele a fost următorul: cupru 49 – 477 ppm, zinc 50 –

1020 ppm, plumb 22 – 1014 ppm, cobalt 20 – 30 ppm, nichel 74 – 310 ppm, mangan

212 – 2294 ppm şi cadmiu 1,1 – 4,2 ppm. Unele caracteristici chimice au fost: pH 8,25 –

9,50, azot total 0,095 – 0,139 %, fosfor mobil 0,2 – 84 ppm, potasiu mobil 65 – 285

ppm, capacitatea de schimb cationic 1,06 – 5,32 me/100 g.

Conţinuturile de humus variază în domeniul foarte mic-mic până la mare-mijlociu.

Valorile mai crescute ale raportului C/N indică un efect evident al poluării cu praf de

cărbune (de exemplu situl 40 (LV-ti, cu C/N=32,7) sau situl 10 (ECeu, moderat erodat

cu C/N = 11,6-28,4). Mai greu poate fi decelat acest efect în cazul solurilor cu conţinut

nativ mai ridicat de materie organică peste care se suprapune efectul poluării cu praf de

cărbune (de exemplu, siturile 21 şi 22, DC-ti, cu C/N 44,5 şi respectiv 42,4).

38

Conţinuturile de fosfor mobil variază în limite largi, de la extrem de mic-mic până la

foarte mare, acestea din urmă probabil şi datorită suprafertilizării unor soluri aluviale.

Valorile medii ale zonei analizate sunt mari în ambele strate.

Aportul de potasiu provenit din poluare este evident în cazul siturilor 12 şi 13, cu valori

ce depăşesc cu mult clasa de apreciere foarte mare (878-885, 840-615 mg.kg-1 faţă de

limita inferioară a clasei de 300 mg.kg-1). De astfel şi valorile medii ale Km sunt mari

pentru stratul 0-50cm.

Poluarea cu metale grele

Pentru analiza chimică a solurilor au fost executate 53 de profile şi sondaje de sol,

inclusiv în incintele CET şi pe halda de steril.

S-au avut în vedere două grosimi ale solului 0-5 cm şi 30-35 cm.

Cuprul. Aria de influenţă a CET interferă cu centrul de poluare a oraşului Deva, astfel

că în acest teritoriu se remarcă două areale distincte care depăşesc coeficientul 1,4

(situl considerat martor). Primul areal influenţat evident de CET se află la vest de

termocentrală, de-a lungul Văii Mureşului şi afluenţilor cu valori ale coeficientului de

depăşire a conţinutului normal maxim între 1,5-2,6. A doua arie distinctă de aceasta se

află la NV de Deva cu valori ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim

care frecvent depăşesc pe cele din aria precedentă. În restul arealului coeficientul de

depăşire a conţinutului normal nu depăşeşte valoarea 1,5, valoare foarte apropiată de

cea a sitului martor. Nu se atinge coeficientul de alertă. Arealele de poluare sunt

distribuite asimetric faţă de sursă.

Zincul. În cazul acestui element se constată două areale distincte foarte apropiate ca

extindere: cel de la vest de Mintia pe Valea Mureşului cu valori ale coeficientului de

depăşire a conţinutului normal maxim de 1,1-2 şi cel de la NV de Deva cu valori ale

coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim între 0,8 şi 1. Se mai distinge un

al treilea areal cu valori similare ale depăşirii coeficientului de depăşire a conţinutului

normal maxim. Se află la confluenţa Văilor Bejan cu Valea Mureşului. Restul arealului

prezintă valori ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim între 0,5 şi

0,8. Nu se atinge coeficientul de alertă.

Plumbul. Examinând distribuţia coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim

pentru plumb se constată areale cu depăşiri sensibile ale valorii de 1,5-1,7 care

corespund sitului martor.

Majoritatea valorilor se înscriu între 1,8 şi 2,2, în câteva puncte depăşindu-se local

această valoare a coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim. Se poate

39

totuşi semnala frecvenţa valorilor în jur de 2 în arealul situat de-a lungul Văii Mureşului

de vest de termocentrală. Nu se atinge coeficientul de alertă (2,38), excepţie făcând

siturile 9,12 şi 35 situate departe de CET astfel că poluarea are altă cauză.

Manganul. În ceea ce priveşte influenţa CET asupra conţinutului ne mangan se

constată faptul că ea lipseşte dat fiind că valorile coeficientului de depăşire a

conţinutului normal maxim sunt subunitare ţi apropiate de cele corespunzătoare sitului

martor.

O singură abatere se poate menţiona la situl 2 situat în imediata vecinătate a haldei de

la Bicău. Se remarcă o arie cu valori ale coeficientului de depăşire a conţinutului normal

maxim între 1,0 şi 1,3 la NV de Deva influenţată de sursele de poluare din acest centru.

Nu se atinge coeficientul de alertă (1,66).

Cobaltul. În ceea ce priveşte contaminarea cu cobalt se constată că valorile

coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim sunt uşor mai mari sau mai mici

de cât valoarea coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim corespunzător

sitului martor, ceea ce înseamnă că fondul geologic al regiunii este mai ridicat decât

conţinutul considerat normal pentru cobalt. Aceste valori nu depăşesc coeficientul de

alertă. Aceste date duc la concluzia că nu apare o poluare datorită cobaltului, deşi la

situl 2 situat în vecinătatea haldei se constată o depăşire a coeficientului de alertă; în

apropiere de Deva apar situri cu valori ale coeficientului de depăşire a conţinutului

normal de 2 care depăşesc coeficientul de alertă (1,88).

Nichelul. În cazul nichelului se constată peste tot valori mai mari ale coeficientului de

depăşire a conţinutului normal maxim cuprinse între 2,0 şi 3,6 (sub coeficientul de alertă

care este 3,57) pe întreg teritoriu situat de-a lungul Văii Mureşului, între Deva şi Rovina.

În acest caz arealul de poluare influenţat de Deva se uneşte printr-o fâşie centrală

îngustată cu arealul influenţat de CET la vest de aceasta.

În restul teritoriului coeficientul de depăşire a conţinutului normal maxim este cuprins

între 1 şi 2.

De remarcat că valorile corespunzătoare sitului martor pentru coeficientul de depăşire a

conţinutului normal maxim sunt practic egale cu coeficientul de alertă, ceea ce il face

nereprezentativ, mai adecvat ar fi situl 49 pentru care coeficientul de depăşire a

conţinutului normal variază între 1,7-1,9.

Se depăşeşte coeficientul de alertă doar în incinta termocentralei.

Cadmiul. Valorile coeficientului de depăşire a conţinutului normal maxim în cazul

cadmiului arată o anumită acumulare (contaminare) de-a lungul Văii Mureşului între

40

Soimus şi Rovina, unde valorile sunt cuprinse între 1,0-1,5, valori care rămân destul de

depărtate de coeficientul de alertă (2,73). În restul perimetrului valorile coeficientului de

depăşire a conţinutului normal maxim sunt subunitare.

De remarcat că nu a apărut o arie de acumulare a cadmiului în perimetrul influenţat de

oraşul Deva.

Pentru reducerea impactului asupra mediului înconjurător a poluanţilor rezultaţi din

arderea cărbunelui, se realizează în principal următoarele măsuri:

– modernizarea celor 12 electrofiltre ale cazanelor, în perioada 1989–1995, prin mărirea

numărului de câmpuri de la două la trei sau patru câmpuri, prin creşterea tensiunii de

lucru şi îmbunătăţirea automatizării. Începând cu anul 2006 se va realiza o nouă etapă

de modernizare, pentru a reduce concentraţia sub 50 mg/m3 N, cât prevede norma

europeană;

– montarea de arzătoare cu NOx redus, cu ocazia modernizării cazanelor de abur;

– montarea instalaţiilor de desulfurare la cele şase grupuri energetice, începând cu anul

2006;

– modernizarea grupurilor energetice de 210 MW, pentru creşterea siguranţei şi a

eficienţei în funcţionare şi reducerea impactului asupra mediului înconjurător;

– execuţia depozitului de zgură şi cenuşă, cu respectarea normelor europene;

– montarea pompelor de circulaţie cu debit variabil, pentru creşterea randamentului

turbinelor cu abur;

– achiziţionarea de combustibili cu conţinut redus de cenuşă şi sulf;

– montarea instalaţiilor moderne de captare, însilozare şi expediere a cenuşii de la

electrofiltre;

– montarea instalaţiilor de monitorizare a emisiilor de poluanţi gazoşi;

– folosirea cenuşii din halde pentru execuţia autostrăzilor;

– acoperirea digurilor de bază ale haldelor de cenuşă cu sol vegetal şi înierbarea;

– umectarea suprafeţelor uscate orizontale ale haldelor (PE 1001/1994).

Concluzii

În ansamblu, în aria din jurul termocentralei nu se constată valori crescute peste

coeficientul de alertă la cupru, zinc, mangan, cadmiu şi doar local la cobalt şi nichel.

În ceea ce priveşte plumbul nu se conturează o zonă de influenţă, valorile acestui

element fiind mult influenţate de poluarea generată de autovehicole.

Influenţa poluantă se constată de-a lungul văilor legată de circulaţia maselor de aer,

este extinsă în partea vestică a termocentralei, interferă cu surse de poluare ce-şi au

41

originea în centrul industrial Deva şi haldele de cenuşă sunt surse locale de

contaminare în special în imediata lor vecinătate.

Poluarea solurilor din zona de influenţă a CET Mintia se produce ca urmare a emisiilor

de la coşuri şi a spulberării haldelor de cenuşă, prin aporturi de metale grele şi de

elemente alcaline şi alcalinopământoase, care modifică unele caracteristici fizice şi

chimice ale învelişului edafic.

Din cele prezentate rezultă următoarele:

- în zona de influenţă a CET Mintia solurile au vulnerabilitate diferită la poluarea cu

metale grele, determinată de unitatea de sol, de caracteristicile naturale şi de cele

modificate în timp ca urmare a poluării. Astfel, în zona analizată se produce o poluare

multiplă cu diferite metale grele, cu pulberi de cenuşă, cu oxizi ai sulfului;

- încărcarea cu metale grele variază de la slab la excesiv, cele mai afectate fiind solurile

de sub halde şi din jurul acestora;

- poluarea solurilor cu pulberi de cenuşă, care conţine, pe lângă metale grele şi

elemente alcaline şi alcalino -pământoase, care duc la creşterea reacţiei solului până la

slab-alcalin, contracarând tendinţa de reducere a pH-ului datorată aporturilor de oxizi ai

sulfului. Ca urmare, solubilizarea metalelor grele este mai redusă în aceste condiţii în

cazul solurilor cu pH mai mare de 5,5. În schimb se acumulează conţinuturi excesive de

potasiu mobil în unele aluviosoluri eutrice şi gleice. Conţinutul crescut de materie

organică al unor soluri se datoresc şi poluării cu pulberi conţinând cărbune, care poate

mări raportul C/N natural al acestora.

Calitatea cărbunelui ars în focarele cazanelor Termocentralei Mintia are o influenţă

directă privind impactul poluanţilor solizi şi gazoşi asupra mediului înconjurător.

Măsurile tehnice luate până în prezent la Termocentrala Mintia au condus la reducerea

impactului poluanţilor asupra mediului înconjurător.

• Pentru încadrarea în normele europene se impune continuarea modernizării grupurilor

energetice şi aplicarea soluţiilor de reducere a poluanţilor gazoşi.

Cea mai importantă măsură şi cea mai costisitoare este desulfurarea gazelor de ardere.

CONCLUZII GENERALE

Majoritatea termocentralelor româneşti au fost construite într-o perioadă când, impactul

funcţionării lor asupra mediului înconjurător era subevaluat, iar constrângerile

referitoare la protecţia mediului erau relativ puţine. Amplasamentul termocentralelor era

ales, de cele mai multe ori, după criterii arbitrare şi niciodată după cel al impactului pe

42

care-l pot avea asupra mediului înconjurător. Majoritatea centralelor datează din

perioada în care, disperdia gazelor de ardere prin coşuri de fum înalte, era considerată

ca un mijloc eficient şi suficient pentru protecţia calităţii vieţii şi a mediului înconjurător.

Fenomenul de poluare produs de termocentrale a fost accentuat de calitatea slabă a

cărbunilor, a echipamentelor de ardere şi a celor de purificare a gazelor de ardere.

Termocentralele pe cărbune sunt poluatori importanţi, deosebit de complecşi. Coşurile

de evacuare a gazelor de ardere reprezintă sursele înalte de poluare a mediului în timp

ce haldele de cenuşă sursele joase. Sursele înalte evacuează în atmosferă cantităţi

mari de poluanţi gazoşi, pulberi metalice şi cenuşi zburătoare.

În ceea ce priveşte poluarea solurilor cu metale grele, produsă de termocentralele pe

lignit se pot face următoarele afirmaţii:

- nivelul de acumulare a metalelor grele şi aria de extindere a fenomenului de

poluare sunt dependente de vechimea termocentralelor, capacitatea instalată,

performanţele tehnice ale instalaţiei de curăţire a gazelor de ardere şi nu în

ultimă instanţă de influenţa managerială;

- în zona termocentralelor recente, nivelul de acumulare al metalelor grele este

foarte slab-slab, suprafeţele afectate fiind mici-medii;

- termocentralele de mare capacitate (Rovinari) au o influenţă mai mare asupra

calităţii solurilor, zonele de distribuţie a metalelor grele depăşind 10 km distanţă

faţă de sursă;

- complexitatea fenomenului de poluare se accentuează pe măsură ce timpul de

manifestare a acestui fenomen se măreşte; astfel, în teritoriul Doiceşti, solurile

sunt poluate şi cu nichel, pref de cărbune şi cenuşă.

- Principalul poluant al termocentralelor pe cărbune este cenuşa. Acest deşeu

solid este transportat hidropneumatic şi distribuit în halde special amenajate.

Majoritatea termocentralelor ard lignit, cărbune de calitate inferioară, cu un

conţinut mare de cenuşă şi sulf.

Din cele trei termocentrale analizate doar Mintia arde huilă din producţie proprie sau de

import.

Măsuri tehnice de reducere a impactului poluanţilor asupra mediului înconjurător

Pentru reducerea impactului asupra mediului înconjurător a poluanţilor rezultaţi din

arderea cărbunelui, se realizează în principal următoarele măsuri:

– modernizarea electrofiltrelor cazanelor prin mărirea numărului de câmpuri de la două

la trei sau patru câmpuri, prin creşterea tensiunii de lucru şi îmbunătăţirea automatizării.

43

– montarea de arzătoare cu NOx redus, cu ocazia modernizării cazanelor de abur;

– montarea instalaţiilor de desulfurare la grupurile energetice

– modernizarea grupurilor energetice de 210 MW, pentru creşterea siguranţei şi a

eficienţei în funcţionare şi reducerea impactului asupra mediului înconjurător;

– execuţia depozitului de zgură şi cenuşă, cu respectarea normelor europene;

– montarea pompelor de circulaţie cu debit variabil, pentru creşterea randamentului

turbinelor cu abur;

– achiziţionarea de combustibili cu conţinut redus de cenuşă şi sulf;

– montarea instalaţiilor moderne de captare, însilozare şi expediere a cenuşii de la

electrofiltre;

– montarea instalaţiilor de monitorizare a emisiilor de poluanţi gazoşi;

– folosirea cenuşii din halde pentru execuţia autostrăzilor;

– acoperirea digurilor de bază ale haldelor de cenuşă cu sol vegetal şi înierbarea;

– umectarea suprafeţelor uscate orizontale ale haldelor (PE 1001/1994).

Observaţii generale

În încheiere, tot ca o concluzie se prezintă unele sugestii de ordin metodologic şi unele

comentarii pentru prevenirea poluării sub impactul termocentralelor.

Sub aspect metodologic sugestiile de îmbunătăţire a metodologiei de studiu a învelişului

de sol ar fi:

o extinderea distanţei pe care se testează solurile, deoarece distanţa de 10 km

nu a acoperit peste tot aria de impact a termocentralelor;

o recoltarea de probe de sol pe două niveluri şi amplasate pe direcţii cardinale

şi la distanţe stabilite, de regulă mai mici în apropierea sursei de poluare;

o recoltarea probelor de sol să acopere toate tipurile de sol din perimetrul

respectiv astfel încât interpretarea să poată fi diferenţiată în funcţie de fiecare

tip de sol;

o corelarea cu formele de relief care de cele mai multe ori dirijează circulaţia

maselor de aer şi implicit poluanţii.

În cazul construirii de noi termocentrale este necesar să se facă un studiu pedologic

prealabil pentru a avea indicaţiile necesare despre solurile din aria de influenţă a

termocentralei.

Sub aspectul impactului termocentralelor asupra solurilor sunt de precizat următoarele:

44

Sectorul energetic din România este asigurat preponderent de către termocentrale

(85%) şi mai puţin de către surse de energie primară cum ar fi energia hidraulică şi

nucleară. Carburanţii utilizaţi sunt cărbunii autohtoni care au un conţinut ridicat de sulf la

care se adaugă anumiţi carburanţi lichizi. Performanţa relativ scăzută a sectorului

energetic este cauzată de întreţinerea şi reparaţiile necorespunzătoare ca urmare a

lipsei de fonduri. Acest sector este una dintre ramurile de activitate industrială potenţial

generatoare de poluanţi.

Deşi poluarea s-a diminuat în ultimul timp mai ales ca urmare a reducerii activităţii

economice în general, totuşi sectorul energetic rămâne una dintre sursele principale de

poluare a mediului (şi implicit a solului) cu SO2, NOx, praf şi CO2.

În afară de nivelul activităţii economice, amploarea poluării depinde atât de

combustibilul utilizat pentru producerea energiei electrice şi termice, cât şi de tehnologia

procesului de ardere. Din acest punct de vedere, sistemele eco-tehnologice

performante de ardere au o importanţă deosebită şi pot conduce la diminuarea poluării

mediului înconjurător prin reducerea cu circa 30% a emisiilor gazoase (CO; CO2; NOx;

SOX).

Cea mai bună măsură este prevenirea poluării sau diminuarea ei. Este necesar ca în continuare să se îmbunătăţească pe cât posibil calitatea combustibilului, a tehnologiilor de desulfurare, de reţinere a prafului şi a noxelor, să se îmbunătăţească transportul şi depozitarea cenuşii în halde. Periodic ar trebui făcută o analiză a cărbunelui intrat în procesul tehnologic pentru a cunoaşte compoziţia şi a evalua riscul potenţial maxim şi natura elementului

45