repararea prejudiciul moral in lumina legislatiei romanesti

25
Repararea prejudiciul moral în lumina legislației românești, actuală și viitoare, cu privire specială asupra daunelor morale cauzate în accidentele de autovehicule. Aspecte de drept material și drept tranzitoriu 1 Dr. Marian NICOLAE Conf. univ. – Facultatea de Drept, Universitatea din București 1. Preliminarii. În doctrină, dar mai ales în practică, una din chestiunile juridice cele mai delicate o constituie și aceea a modalităților de reparare a prejudiciilor morale sau nepatrimoniale cauzate prin fapte ilicite. Într-adevăr, nu numai admisibilitatea în principiu a unor astfel de prejudicii, dar mai ales căile de reparație a acestora constituie probleme dificile nu numai pentru legislator, dar și pentru teoretician ori practician. Câteva aspecte ale acestei problematici sunt pe deplin edificatoare: (i) Trebuie oare admise numai mijloace specifice de reparație a unor astfel de prejudicii (precum simpla constatare a violării unui drept personal nepatrimonial, publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar de largă circulație, obligarea autorului faptei ilicite de a publica dreptul la replică etc.) sau, dimpotrivă, trebuie apelat și la mijloacele clasice, respectiv la acordarea de despăgubiri ori, mai exact, de compensații bănești? (ii) Cum trebuie evaluat un astfel de prejudiciu și ce criterii trebuie să stea la baza acordării reparației? (iii) Trebuie stabilite oare anumite limite, respectiv anumite plafoane ori anumite tarife în funcție de natura valorii lezate ori de gravitatea prejudiciului moral suferit, ori, dimpotrivă, în cazul reparației 1 „Această lucrare a fost finanţată din contractul POSDRU/89/1.5/S/61968, proiect strategic ID 61968 (2009), cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.” 1

Upload: anasnasia

Post on 10-Aug-2015

55 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Page 1: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

Repararea prejudiciul moral în lumina legislației românești, actuală și viitoare, cu privire specială asupra daunelor morale

cauzate în accidentele de autovehicule. Aspecte de drept material și drept tranzitoriu1

Dr. Marian NICOLAE

Conf. univ. – Facultatea de Drept,

Universitatea din București

1. Preliminarii. În doctrină, dar mai ales în practică, una din chestiunile juridice cele mai delicate o constituie și aceea a modalităților de reparare a prejudiciilor morale sau nepatrimoniale cauzate prin fapte ilicite. Într-adevăr, nu numai admisibilitatea în principiu a unor astfel de prejudicii, dar mai ales căile de reparație a acestora constituie probleme dificile nu numai pentru legislator, dar și pentru teoretician ori practician. Câteva aspecte ale acestei problematici sunt pe deplin edificatoare:

(i) Trebuie oare admise numai mijloace specifice de reparație a unor astfel de prejudicii (precum simpla constatare a violării unui drept personal nepatrimonial, publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar de largă circulație, obligarea autorului faptei ilicite de a publica dreptul la replică etc.) sau, dimpotrivă, trebuie apelat și la mijloacele clasice, respectiv la acordarea de despăgubiri ori, mai exact, de compensații bănești?

(ii) Cum trebuie evaluat un astfel de prejudiciu și ce criterii trebuie să stea la baza acordării reparației?

(iii) Trebuie stabilite oare anumite limite, respectiv anumite plafoane ori anumite tarife în funcție de natura valorii lezate ori de gravitatea prejudiciului moral suferit, ori, dimpotrivă, în cazul reparației

1 „Această lucrare a fost finanţată din contractul POSDRU/89/1.5/S/61968, proiect strategic ID 61968 (2009), cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.”

1

Page 2: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

bănești, aceasta trebuie lăsată numai la aprecierea instanței judecătorești sau, după caz, stabilită prin acordul părților, în cadrul unei tranzacții?

(iv) Ce categorii de persoane pot fi despăgubite: numai victimele directe sau, după caz, și moștenitorii acestora, soții victimelor, precum și alte persoane care se consideră deopotrivă vătămate ca urmare a decesului ori vătămării corporale grave a unei persoane apropiate? În plus, în ce privește categoria de moștenitori, trebuie avuți în vedere atât moștenitorii legali sau și cei testamentari, iar în ce privește moștenitorii legali, trebuie oare să se țină seama și gradul de rudenie cu defunctul (ex. moștenitori în linie directă sau în linie colaterală, până la un anumit grad, moștenitori rezervatari sau nu etc.

Vom încerca să răspundem la această suită de întrebări în cele ce urmează, cu mențiunea că analiza ca și răspunsurile noastre vor privi îndeosebi problematica reparării prejudiciilor morale produse în accidentele de autovehicule, unde există o bogată, dar și insolită și deopotrivă derutantă jurisprudență, creată îndeosebi în ultimii ani, odată cu dezvoltarea sistemului de asigurări de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule și evoluția legislației asigurărilor din același domeniu. Dar mai înainte va trebui să vedem care e cadrul legislativ general în materie, atât de lege lata, cât și de lege ferenda (infra, nr. 2).

2. Cadrul legislativ. a) Sistemul actual. De lege lata, nu există reglementări legale la nivel de principiu privind repararea prejudiciilor sau daunelor morale cauzate unei persoane fizice și chiar juridice, ci doar câteva dispoziții răzlețe, special adoptate în anumite materii ale dreptului privat și public.

În absența unei reglementări exprese și de principiu, doctrina și jurisprudența, cum vom arăta imediat, au făcut apel la celebrele texte din Codul civil privitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Într-adevăr, conform art. 998 C. civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 din același cod, „omul este

2

Page 3: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.

Așadar, pentru a exista răspundere civilă delictuală trebuie să existe un prejudiciu, o pagubă sau o daună.

Cum însă Codul civil nu distinge între natura sau felul prejudiciului s-a conchis, în baza regulii de interpretare ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, că trebuie reparat, pe temeiul art. 998 C. civ., nu numai prejudiciul material sau patrimonial, adică prejudiciul care poate fi evaluat în bani (ex., contravaloarea bunului pierdut, distrus ori deteriorat, câștigul nerealizat, veniturile bănești de care victima a fost lipsită, în perioada cât a fost internată ori s-a aflat în concediu medical, cheltuielile de spitalizare etc.), ci și prejudiciul moral sau nepatrimonial, adică acel prejudiciu care nu este susceptibil de prețuire în bani, de ex. atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane, suferința fizică provocată prin accidentare sau suferința psihică cauzată de decesul sau vătămarea corporală a unei persoane apropiate – soț/soție, rudă și chiar prieten.

În plus, încălcarea unui drept nepatrimonial poate provoca, uneori, atât un prejudiciu moral cât și unul patrimonial, de exemplu, reducerea veniturilor ca urmare a unei calomnii2 sau ca urmare a reducerii capacității de muncă în urma unui accident auto soldat cu vătămarea corporală gravă a salariatului respectiv.

În afara Codului civil, care nu se pronunță, în mod expres, în sensul posibilității reparării (bănești) a daunelor morale, există, cum am arătat deja, cazuri de reparare a acestora prevăzute în legislația recentă, postdecembristă. Exempli gratia, a se vedea:

– art. 18 alin. 3 din noua Lege a contenciosului administrativ nr. 544/20043, cu mod. ulterioare: „În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”4;

2 V., de ex., I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, Drept civil. Teoria generală a obliga iilorț , ed. revăzută iș completată, Ed. Universul Juridic, Bucure ti, 2007, p. 157.ș

3 Publicată în M. Of. nr. 1.1154 din 7 decembrie 2004.

4 Posibilitatea acordării daunelor morale a fost admisă i de fosta Lege nr. 29/1990 a contenciosuluiș administrativ. V. art. 11 alin. 2 care prevedea că, în cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ sau de recunoa tere a dreptului încălcat, instan a va hotărî i asupra daunelor materiale i morale cerute.ș ț ș ș

3

Page 4: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

– art. 9 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu mod. ulterioare, care prevede că dacă faptele de concurență neloială cauzează daune materiale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanței cu acțiunea în răspundere civilă;

– art. 139 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe5, cu mod. ulterioare: „La stabilirea despăgubirilor (pentru încălcarea drepturilor de autor – n.n., M.N.) instanța de judecată ia în considerare:

a) fie criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;

b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menționate la lit. a)”;

– art. 269 alin. 1 C. muncii (L. nr. 53/2003), cu mod. ulterioare: „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”6

etc.7

b) Sistemul Noului Cod civil. Spre deosebire de vechiul cod, Noul Cod civil (L. nr. 287/2009) – în continuare „NCC” – recunoaște, în mod formal, posibilitatea reparației daunelor morale pentru atingeri aduse onoarei, reputației, vieții intime, familiale sau private, integrității sănătății fizice și psihice ori dreptului la propria imagine.

Astfel, potrivit art. 253 alin. 2 NCC, persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost lezate sau amenințate prin săvârșirea unei fapte ilicite, „poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat,

5 Publicată în M. Of. nr. 60 din 26 martie 1996.

6 În schimb, salaria ii răspund, în temeiul normelor i principiilor răspunderii civile contractuale, numaiț ș pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina i în legătură cu munca lor. V. art. 270 alin. 1 C.ș muncii, cu mod. ulterioare.

7 Acordarea de despăgubiri pentru daune morale este prevăzută i de legisla ia taxelor judiciare deș ț timbru. V. art. 15 lit. f) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu mod. ulterioare.

4

Page 5: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive”8.

De asemenea, în materie delictuală, art. 1.390 (intitulat sugestiv „Repararea prejudiciului nepatrimonial”) NCC prevede, în termeni generali, următoarele:

„(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

(2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

(3) Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalității oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

(4) Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispozițiilor prezentului articol, nu trece la moștenitori. Aceștia îl pot însă exercita, dacă acțiunea a fost pornită de defunct.

(5) Dispozițiile art. 253-256 (privitoare la luarea unor măsuri provizorii, în special – paranteza noastră, M.N.) rămân aplicabile.”

În sfârșit, în materia executării silite prin echivalent a obligațiilor, art. 1.531 alin. 3 prevede că, în caz de neexecutare a unei obligații (contractuale, de regulă), creditorul are „dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial” pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

De notat, ratione temporis, dispozițiile Noului Cod civil9 vor fi aplicabile doar faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii săvârșite după data intrării sale în vigoare, iar nu și faptelor ilicite săvârșite anterior. Într-adevăr, în acord cu regula de principiu instituită de art. 3 din Proiectul de Lege pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil,

8 De notat că textul este aplicabil deopotrivă i persoanei juridice, în temeiul art. 257 din acela i codș ș care prevede că „Dispozi iile prezentului titlu se aplică prin asemănare i drepturilor nepatrimoniale aleț ș persoanelor juridice.”

9 Noul Cod civil va intra în vigoare la data stabilită prin Legea de punere în aplicare a acestuia (art. 2.664).

5

Page 6: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

adoptat de Guvern la 7 iulie 201010 (cf. art. 3: „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”), art. 98 din același proiect de lege prevede că:

„Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.”

De la regula mai sus citată, art. 113 din același proiect prevede o excepție în ce privește materia stingerii obligațiilor, dispunând că „obligațiile extracontractuale născute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse modurilor de stingere prevăzute de acesta.”

Regulile de drept tranzitoriu de mai sus sunt menite de a rezolva conflictul dintre legea veche și Noul Cod civil din perspectiva respectării principiului securității juridice și al previzibilității normelor juridice urmărindu-se totodată și evitarea oricăror discuții pe planul retroactivității sau neretroactivității legii noi, întrucât Constituția României interzice, în mod expres, retroactivitatea legii noi, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile (art. 15 alin. 2).

Prin urmare, pentru faptele ilicite săvârșite înainte de data intrării în vigoare a NCC, de ex. pentru accidentele auto produse până la acea dată, despăgubirile materiale și morale se stabilesc cu respectarea legislației civile în vigoare la data producerii acestor fapte, conform regulii tempus regit factum/actum, iar nu potrivit dispozițiilor NCC.

Sub imperiul Codului civil în vigoare chestiunea admisibilității reparației bănești a prejudiciului moral a fost însă controversată, după cum vom vedea imediat (infra, nr. 3).

3. Problema admisibilității reparației în principiu a prejudiciului moral în dreptul român. a) Evoluția concepției privitoare la repararea prejudiciului nepatrimonial. Reparația sau acordarea de despăgubiri pentru daunele morale n-a fost admisă de la început, în doctrină și jurisprudență existând ample controverse și discuții pe această temă. În ce privește rezolvarea acestei probleme se

10 Proiectul de lege pentru punerea în aplicare a NCC este disponibil pe site-ul Ministerului Justi iei laț adresa www.just.ro

6

Page 7: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

pot stabili mai multe etape care reprezintă tot atâtea repere în evoluția modalității de reparare a prejudiciului nepatrimonial. Astfel11:

b) Etapa respingerii acordării despăgubirilor bănești. O primă teză, formulată imediat după cel de-al doilea război mondial, a fost în sensul respingerii posibilității de reparare bănească a prejudiciului nepatrimonial, susținându-se că prejudiciul moral nu poate fi despăgubit patrimonial, deoarece nu se poate stabili o echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, sau că despăgubirea materială adusă sentimentelor de afecțiune este imorală. În consecință, nu se pot acorda reparații materiale pentru prejudicii de ordin moral12, ci se poate solicita instanței luarea altor măsuri pentru restabilirea dreptului atins, în temeiul dispozițiilor art. 54 și 55 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice13, încă în vigoare.

c) Etapa acordării de despăgubiri bănești pentru anumite prejudicii nepatrimoniale, în special pentru vătămările aduse sănătății sau integrității corporale a unei persoane. Aducându-se critici soluției anterioare, s-a propus în anii 70 repararea bănească a prejudiciului nepatrimonial. Astfel, s-a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru prejudicii fără caracter patrimonial, care sunt consecințe ale vătămării aduse sănătății sau integrității corporale a unei persoane. O asemenea vătămare poate să se concretizeze nu numai într-un prejudiciu patrimonial, constând, de ex., în cheltuielile medicale, pierderea retribuției sau diminuarea acesteia, dar și într-un alt prejudiciu, care este consecința ireversibilă a vătămării, de ex. desfigurarea, paralizia, amputarea unui membru etc. care lipsesc persoana de a participa la viața socială și a se bucura de avantajele acestei participări. Acest

11 V., pentru amănunte, C. Stătescu, Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii ca izvor de obliga iiț (Răspunderea civilă delictuală), în „Tratat de drept civil. Teoria generală a obliga iilor” de C. Stătescu, C.ț Bîrsan, Ed. Academiei, Bucure ti, 1981, pp. 162-167. ș Adde Călina Jugastru, Repararea prejudiciilor nepatrimoniale, Ed. Lumina Lex, Bucure ti, 2001, pp. 65-68; Gh. Vintilă, C. Furtună, ș Daunele morale. Studiu de doctrină i jurispruden ăș ț , Ed. All Beck, Bucure ti, 2002, pp. 45-64.ș

12 V., în acest sens, Plenul fostului Tribunal Suprem, dec. de îndrumare nr. VII din 29 decembrie 1952, în Culegere de decizii 1952-1954, pp. 25-26.

13 Articolele 54 i 55 din Decretul nr. 31/1954 dispun că cel care a suferit o atingere a drepturilorș personale nepatrimoniale poate cere instan ei încetarea faptei care aduce atingere i, totodată, obligarea autoruluiț ș la îndeplinirea măsurilor socotite necesare pentru restabilirea dreptului atins; dacă autorul nu se conformează, poate fi obligat la o amendă pe fiecare zi de întârziere, în folosul statului.

7

Page 8: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despăgubiri, în completarea celor stabilite pentru acoperirea pierderilor patrimoniale suferite, despăgubiri care să asigure o ambianță corespunzătoare în familie sau în afara ei, prin care să înlocuiască, cel puțin în parte, acele latitudini pe care omul deplin sănătos le are, dar de care a fost ireversibil prin accidentul a cărui victimă a fost. Acest prejudiciu a fost numit prejudiciu de agrement14. Despăgubirea care s-ar acorda în acest caz, nu ar fi, așadar, un preț al durerii – pretium doloris –, ci ar avea mai degrabă scopul de „a alina, prin mijloacele reparațiunii bănești, condițiile de viață alterate ale victimei”15.

Alteori, s-a considerat că din vătămarea integrității corporale a unei persoane poate rezulta potențialitatea unui prejudiciu specific, care trebuie, de asemenea, reparat, chiar dacă nu a putut și nu poate fi evaluat bănește, constând în echivalentul efortului suplimentar depus prestarea aceleiași munci16.

Pe baza acestei evoluții a practicii judecătorești, în doctrina s-a tras concluzia – illo tempore – că tendințele privind acordarea unor despăgubiri bănești pentru prejudicii fără caracter patrimonial – consecință a unor vătămări sunt întemeiate, deoarece prin îmbinarea răspunderii patrimoniale cu celelalte măsuri, fără caracter patrimonial, și cu alte forme de răspundere juridică, inclusiv cea penală, se poate asigura o ocrotire mai deplină a drepturilor subiective în general, și a celor prin care se exprimă personalitatea umană, în special17.

c) Etapa actuală. Admisibilitatea reparației patrimoniale a daunelor morale, indiferent de natura drepturilor sau valorilor personal-nepatrimoniale încălcate. În prezent, într-adevăr, soluția reparației

14 În acest sens, V. Pătulea, Contribu ii la studiul răspunderii civile delictuale în cazul prejudiciilorț rezultate din vătămarea integrită ii corporaleț , în Revista română de drept privat nr. 11/1970, p. 55 – Prejudiciul, care se află la limita dintre prejudiciul patrimonial i cel moral, se nume te „prejudiciu de agrement, constând înș ș pierderea posibilită ilor de îmbogă ire spirituală, divertisment i destindere.”ț ț ș

15 M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei, Bucure ti, 1972, p. 109.ș

16 V., de ex., Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1603/1972, în Culegere de decizii 1972, p. 149, prin care s-a statuat, în termeni remarcabili, că „chiar dacă persoana care a suferit o diminuare a capacită ii ar putea săț realizeze după săvâr irea faptei prejudiciabile venituri la acela i nivel cu cele primite anterior ea este îndreptă ităș ș ț să primească echivalentul efortului suplimentar pe care trebuie să-l depună în acest scop printr-o cantitate mai mare de muncă, ori printr-o sporire a intensită ii muncii, de natură să grăbească procesul de oboseală i epuizareț ș fizică.”

17C. Stătescu, în Tratat de drept civil. …(1981), p. 165.8

Page 9: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

daunelor morale prin acordarea de despăgubiri bănești este împărtășită nu numai de doctrină18 și jurisprudență, dar și de legiuitor, care, după cum am văzut (supra, nr. 2 lit. a) a admis posibilitatea reparației prejudiciului moral sau nepatrimonial în anumite materii speciale, atât contractuale, cât și extracontractuale, iar Noul Cod civil confirmă sau validează această concepție, recunoscând dreptul la daune-interese atât pentru prejudiciul patrimonial, cât și pentru cel nepatrimonial (supra, nr. 2 lit. b). Totuși, o astfel de soluție de principiu nu rezolvă pe fond problema, deoarece rămâne în discuție problema „evaluării” prejudiciului moral sau, altfel spus, a criteriilor pe baza cărora se pot acorda despăgubiri bănești ori o sumă de bani cu acest titlu (infra, nr. 4).

4. Problema „evaluării” prejudiciului moral în dreptul român. a) Datele problemei. Odată admisă posibilitatea reparației bănești a daunelor morale rămâne a doua problemă, cvasiinsolubilă, a cuantificării acestor daune, în condițiile în care nu există și nici nu poate exista un criteriu obiectiv de natură economică în baza căruia să se poată stabili acest lucru. De aceea, teoretic, sunt posibile două soluții, ambele imperfecte, desigur:

a) stabilirea unor criterii subiective, lăsate la aprecierea judecătorului, precum personalitatea părții vătămate (mai ales în cazul atingerilor aduse onoarei și reputației acesteia ori dreptului la propria imagine), gravitatea și gradul de intensitate al suferinței fizice sau psihice, raportul dintre victimă și autorul prejudiciului, statutul socio-profesional al victimei (politician, artist, reputat cadru didactic etc.), relația dintre victima și alte persoane care se pretind indirect vătămate (gradul de rudenie, afinitate etc.) și altele asemenea;

b) stabilirea unor criterii obiective, precum gravitatea faptei săvârșite și importanța valorii lezate, stabilirea unui plafon minim sau maxim al sumei ce poate fi acordată, grile valorice în funcție de natura și gravitatea prejudiciului moral (vătămare corporală simplă sau gravă, infirmitate fizică sau psihică, prejudiciu estetic, prejudiciu juvenil, deces etc.), gradul de culpă al părții vătămate ș.a.m.d.

18 În afara lucrărilor deja citate (supra, notele 1 i 10), v. i I. Albu, ș ș Considera ii în legătură cuț revenirea jurispruden ei române la practica reparării băne ti a daunelor moraleț ș , în Dreptul nr. 8/1996, pp. 13-22; idem, Răspunderea civilă contractuală pentru prejudicii nepatrimoniale, în Dreptul nr. 8/1992, pp. 29-35; .Ș Beligrădeanu, Problema admisibilită ii acordării despăgubirilor pentru prejudiciile nepatrimoniale (dauneleț morale) cauzate păr ilor în procesul executării contractului de muncăț , în Dreptul nr. 8/1992, pp. 35-39; M. Boar, Repararea bănească a daunelor morale în dreptul unor state vest-europene, în Dreptul nr. 8/1996, pp. 23-35.

9

Page 10: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

Prima grupă de criterii are avantajul flexibilității, dar dezavantajul arbitrariului și riscul generării unei practici haotice, neunitare și permanent supuse criticii, întrucât nu este predictibilă.

A doua grupă de criterii are avantajul previzibilității, dar dezavantajul rigidității, al gradului mai scăzut de adaptare a soluțiilor jurisprudențiale la diferitele și uneori foarte neașteptatele cazuri ivite în practică.

În prezent, la nivel legislativ și de principiu nu există criterii obiective, abstracte, respectiv acele criterii precise, cuantificabile, de stabilire a despăgubirilor bănești pentru repararea prejudiciilor morale19, astfel încât instanțele se „ghidează” după criterii subiective, variabile de la caz la caz. Emblematică, din acest punct de vedere, este jurisprudența în materia daunelor morale pentru prejudiciile nepatrimoniale cauzate prin accidente de autovehicule, în care cuantumul despăgubirilor cunoaște variații incredibile mergând de la câteva mii de lei până la sute de mii de euro, deși împrejurările ca și faptele în care s-au produs accidentele sunt, în genere, similare (infra, nr. 5 lit. a).

5. Jurisprudența în materia despăgubirilor morale acordate pentru vătămări corporale sau deces cauzate în accidente de autovehicule. a) Diversitatea soluțiilor în privința cuantumului despăgubirilor acordate. În practică, sumele acordate pentru prejudiciile morale provocate de decesul sau vătămarea corporală a unor persoane în accidentele de autovehicule sunt, în lipsa unor criterii obiective, foarte variate.

19 V. totu i Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate dinș motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum i a celor deportate în străinătateș ori luate prizonieri, republicat în M. Of. nr. 209 din 3 septembrie 1996. Prin acest act normativ legiuitorul a reglementat, e drept post factum, nu numai repararea prejudiciului material, dar i compensarea prejudiciuluiș moral cauzat persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă i care au executat o pedeapsăș privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătore ti definitive, ori au fost lipsite de libertate în baza unuiș mandat de arestare preventivă pentru infrac iuni politice, au fost internate în spitale de psihiatrie, au avut stabilitț domiciliu obligatoriu, au fost deportate în străinătate, după 23 august 1944,sau au fost re inute în captivitate dupăț încheierea armisti iului. Pentru aceste persoane li s-a recunoscut dreptul la o indemniza ie lunară de 130.000 leiț ț vechi pentru fiecare an de deten ie, sau 55.000 lei vechi lunar pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu. Deț prevederile acestui decret-lege au beneficiat i so ul celui decedat, dispărut, exterminat în timpul deten iei, înș ț ț timpul internării abuzive în spital, deportării sau prizonieratului, precum i so ul celui decedat după ie irea dinș ț ș închisoare, din spital, după întoarcerea din depărtare sau din prizonierat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

10

Page 11: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

Astfel, într-o speță, fiul victimei decedate într-un accident auto a obținut 5000 lei cu titlu de daune morale20, în timp ce într-o altă speță similară cei doi copii, constituiți parte civilă în procesul penal în care au solicitat 150.000 lei fiecare cu titlu de despăgubiri pentru suferința cauzată de pierderea ambilor părinți, au primit câte 100.000 lei fiecare21.

Tot astfel, într-un accident soldat cu vătămarea corporală gravă a mai multor persoane și decesul alteia aflate în același autoturism, persoanele vătămate au fost despăgubite cu sume de la 10.000 la 20.000 lei fiecare, iar soțul celui decedat cu suma de 100.000 lei, pentru prejudiciul moral cauzat, deși soția supraviețuitoare solicitase obligarea inculpatului la plata sumei de 170.000 lei cu titlu de daune morale22, iar într-o speță similară, persoana vătămată a primit suma de 3000 lei cu titlu de daune morale, în timp ce părinții victimei decedate au obținut câte 20.000 lei fiecare cu același titlu23.

Dacă în urma decesului au rămas și copii minori, aceștia sunt de asemenea îndreptățiți la daune morale, alături de părintele rămas în viață (soțul sau soția supraviețuitoare). Într-o speță, ca urmare a decesului unuia din părinți într-un grav accident auto, cauzat din culpa exclusivă a inculpatului, soția supraviețuitoare și minora au fost despăgubite cu câte 35.000 lei fiecare pentru prejudiciul moral suferit24.

Aceeași este soluția și în cazul decesului ambilor părinți, caz în care copiii minori sunt îndreptățiți atât la daune materiale, cât și la daune morale. În acest sens, într-o speță s-a dispus obligarea inculpatului la plata a sumei de 50.000 lei daune morale în favoarea celor 4 copii minori

20 În acest sens, C. Ap. Craiova, s. pen., dec. nr. 361 din 15 mai 2008 (nepublicată).

21 În acest sens, Judecătoria Strehaia, sent. pen. nr. 161 din 03.11.2008, rămasă definitivă prin dec. nr. 312/2009 a C. Ap. Craiova, s. pen. i pt. cauze cu minori (nepublicată).ș

22 A se vedea Trib. Olt, dec. pen. nr. 224 din 3 decembrie 2008, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 200/2009 a C. Ap. Craiova, s. pen. i pt. cauze cu minori (nepublicată).ș

23 În acest sens, C. Ap. Craiova, s. pen. i de minori, dec. nr. 28 din 13 martie 2007, astfel cum a fostș rectificată prin încheierea din 11 octombrie 2007 (nepublicată).

24 În acest sens, Judecătoria Ploie ti, sent. pen. nr. 2203 din 1 nov. 2007, rămasă definitivă prin dec. nr.ș 395/2008 a C. Ap. Ploie ti, s. pen. i pt. cauze cu minori i de familie (nepublicată). În acela i sens, Judecătoriaș ș ș ș Zalău, sent. pen. nr. 79 din 29 martie 2009, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 679/R/2009 a C. Ap. Cluj, s. pen. i de minori (nepublicată), prin care familia victimei decedate într-un accident auto a fost despăgubită cu 40.000ș

lei daune morale, din care 15.000 lei pentru fiecare din cele două minore i 10.000 lei pentru so iaș ț supravie uitoare; Trib. Cluj, dec. pen. nr. 291/A/3 oct. 2007, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 44/R/2008 a C.ț Ap. Cluj, s. pen. i de minori (nepublicată), prin care de asemenea în urma decesului so ului, so iaș ț ț supravie uitoare a fost despăgubită cu 25.000 lei daune morale, iar cei doi minori au primit câte 15.000 leiț fiecare cu acela i titlu.ș

11

Page 12: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

rămași în urma decesului ambilor părinți în accidentul cauzat din culpa inculpatului25.

Alteori daunele morale acordate pentru situații juridice similare au fost mult mai mari, instanțele orientându-se și de limita de despăgubire în caz de vătămări sau deces, pentru fiecare accident în parte, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Astfel, într-o speță, instanța de fond a acordat, în afara sumei de 40.000 lei cu titlu de daune materiale, daune morale soției și celor trei copii majori ai defunctului, decedat la vârsta de 58 de ani, exact (!?) în cuantumul solicitat de părțile civile, respectiv 1.000.000.000 lei pentru soția supraviețuitoare și câte 500.000 lei pentru fiecare copil în parte, ținând seama de limita de 500.000 euro pentru anul 2007, stabilită de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor:

„În mod cert pierderea intempestivă a unei ființe dragi, în cauză soț și tată, aflat la vârsta de 58 de ani, implicată intens în viața de familie și preocupată să asigure o viață bună soției și copiilor săi, fiindu-le și reazem moral, creează și un prejudiciu moral celor rămași în viață, suferința acestora făcând întemeiată acordarea daunelor morale, la cuantumul solicitat de părți.

Faptul că partea civilă I.L. a pretins o sumă mai mare decât celelalte părți civile, copiii ei, se justifică prin aspectul că legătura sufletească dintre doi soți, trecuți de vârsta de 50 ani este enormă, cei trei copii sunt majori, au la rândul lor familie, iar pentru ea, defunctul soț era singurul sprijin material și moral alături în pentru etapa vârstei a treia ce se apropia de ei.

Reține însă instanța că la momentul producerii accidentului rutier era valabilă polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr. 1/51/78401949/01.03.2007 încheiată de asigurătorul SC GENERALI VERSICHERUNG AG Austria pentru autovehicului Kia Carnival cu nr. de înmatriculare L 434 FC.

Or potrivit art. 12 alin. 2 și 3 din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație aprobată prin Ordinul nr. 113133/28.11.2006, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru pagubele produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2007 la un nivel de 100.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului comunicat de BNR, iar pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 500.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare.

Prin decizia nr. 1/28.03.2005 Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat că raporturile juridice dintre societățile de asigurare și asigurat au la bază o solidaritate tacită (sic!), stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă în baza art. 57 alin. 1 (din) Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora cât și direct asigurătorului de răspundere civilă.

25 În acest sens, Trib. Prahova, dec. pen. nr. 71/14 martie 2008, rămasă definitivă prin dec. nr. 534/2008 a C. Ap. Ploie ti, s. pen. i pt. cauze cu minori i de fam. (nepublicată).ș ș ș

12

Page 13: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

Din aceste considerente, în baza art. 346 C. pr. pen., art. 998-999 C. civ și a celorlalte norme legale invocate imediat anterior instanța va admite acțiunile civile formulate de părțile civile I.L, I.C.M., B.M. și D.E.L. ca fiind întemeiate iar în consecință va efectua paritatea leu/euro (1 euro=4,21 Ron) în funcție de câtimea pretențiilor exprimate și față de dispozițiile instanței supreme va obliga în solidar pe inculpat cu asiguratul (sic!) de răspundere civilă la plata despăgubirilor civile până la limita de 500.000 euro stabilită pentru decese și exclusiv pe inculpat pentru sumele reprezentând despăgubiri civil ce exced acestei sume.”26

În schimb, într-o altă speță, în care partea civilă, victima unui grav accident rutier, soldat cu o infirmitate permanentă de gradul I, a solicitat suma de 250.000 euro cu titlu de daune morale, dar instanța a acordat numai 200.000 euro:

„Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că, prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C. pen., inculpatul S.O.M. a produs un prejudiciu material și moral părții civile O.D., afectându-i sănătatea, rămânând cu o infirmitate permanentă, astfel că se constată că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-999 C. civ. (…)

La stabilirea cuantumului daunelor morale pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă O.D., instanța are în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta, consecințele faptei pe plan psihologic și în planul relațiilor sociale, intensitatea suferințelor fizice și psihice ale părții civile, precum și vârsta și pregătirea profesională a părții vătămate. Instanța reține că, în urma săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă de către inculpat, partea civilă O.D. a suferit leziuni ce au determinat o stare de invaliditate permanentă, a necesitat un tratament, ce trebuie continuat, partea civilă fiind în imposibilitatea de a se îngriji singur, fiind dependent de o persoană ce trebuie să-i asigure o asistență permanentă. Astfel, se constată că pentru partea civilă s-au schimbat total condițiile de viață, fiind afectată atât profesional, deoarece nu mai poate să desfășoare vreo activitate, social, deoarece se reduce posibilitatea părții civile de a participa la activități sociale normale, necesitând o îngrijire permanentă, dar și familial. (…)

Față de aceste considerente, instanța apreciază ca întemeiată în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă O.D., astfel că o va admite în parte și, în consecință, va obliga inculpatul, partea responsabilă civilmente și asigurătorul, în solidar, către partea civilă la plata sumei de 200.000 Euro (…)”27.

Alături de părinții victimei decedate într-un accident au primit despăgubiri și sora acesteia, apreciindu-se că decesul respectiv a cauzat și acesteia un prejudiciu moral cert, însă instanța a admis doar în parte cererea de daune morale de câte 300.000 euro pentru fiecare din părinți și 50000 euro pentru sora victimei:

26 Judecătoria Giurgiu, sent. pen. nr. 1039 din 30 iulie 2009 (nepublicată).

27 Judecătoria Giurgiu, sent. pent. Nr. 1744 din 26 septembrie 2007 (nepublicată).13

Page 14: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

„În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul are, în raport de consecințele suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.

Obligația de despăgubire stabilită de art. 998, 999 C. civ. nu distinge asupra prejudiciului, astfel că este supus reparării și prejudiciul moral.

Existența prejudiciului este de necontestat, pierderea unei fiice, respectiv a unei surori, în vârstă de 21 de ani în condițiile date, producând incontestabil o traumă psihică profundă și ireversibilă. Culpa inculpatei este exclusivă, iar legătura de cauzalitate cu prejudiciul rezultă ex re.

Cât privește întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța va acorda părților civile despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă.

În cauză, instanța apreciază că se justifică pe deplin acordarea daunelor morale în cuantum de câte 75.000 euro – pentru fiecare din părțile civile D.B. și D. G. și 50.000 euro pentru partea civilă D.L., ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de acestea, cauzate de decesul fiicei și, respectiv, surorii, ca urmare a faptei inculpatei, în condițiile în care victima era în vârstă de 21 de ani și decesul său a survenit timpuriu și nefiresc, părinții acesteia fiind nevoiți să-și înmormânteze propriul copil, astfel că va admite în parte cererile formulate de părțile civile. Instanța apreciază că suma acordată nu este în măsură a compensa în întregime pierderea suferită, de altfel nici nu ar fi posibil a se stabili cu certitudine ce sumă ar putea acoperi în întregime o asemenea pierdere, dar este în măsură a atenua urmările faptei.”28

De reținut că, în marea majoritatea a cazurilor, alături de autorul accidentului a fost obligat în solidar la plata despăgubirilor civile și asigurătorul care a semnat polița de asigurare pentru răspundere civilă, de regulă, în limita plafonului anual stabilit de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

b) Criterii de evaluare a prejudiciului moral. Și în această materie, neexistând criterii obiective certe pe baza cărora să se poată stabili întinderea prejudiciului nepatrimonial suferit, instanțele apelează, în principal, la criterii subiective, între care relațiile de stare civilă, de rudenie și căsătorie, sau personale dintre cel prejudiciat și victimă, ca și durata și intensitatea acestora sunt determinante, la care se adaugă adesea și gravitatea sau urmările accidentului. Aceste dificultăți pot fi suplinite de acordul părților, care, ca orice învoială, dacă este valabilă,

28 Judecătoria sector 1 Bucure ti, sent. pen. nr. 494 din 30 iunie 2009.ș14

Page 15: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

trebuie respectată și de instanța de judecată29. În lipsa unui acord30, stabilirea despăgubirilor cade în sarcina organului de jurisdicție.

Astfel, într-o speță recentă dată fiind calitatea de descendenți și suferințele morale cauzate de pierderea neașteptată a ambilor părinți, prejudiciul moral fiind evident pentru orice persoană care își pierde părinții în condiții neașteptate, aceștia au, indiscutabil, dreptul la repararea acestui prejudiciu, iar sumele de bani acordate trebuie să fie în măsura de a asigura o alinare celui care le-a suferit:

„În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale – zice instanța de apel –, instanța de fond a reținut existența acestui prejudiciu ca o consecință a suferinței morale a părților civile în calitate de descendenți ai victimelor, marcată de pierderea neașteptată a ambilor părinți. Așa cum a reținut și prima instanță, suferința morală nu poate fi cuantificată de un organ judiciar, dar nici nu se poate susține că părțile civile nu ar fi suferit un astfel de prejudiciu.

Prejudiciul moral este evident pentru orice persoană care își pierde părinții în condiții neașteptate, persoane care nu erau la o vârstă înaintată, nu sufereau de boli cronice care să facă predictibilă dispariția lor fizică într-un interval de timp apropiat. În plus, este îndeobște cunoscut că părinții reprezintă persoanele care sunt cele mai apropiate, care îți oferă ajutorul necondiționat în diferitele momente ale vieții.

De asemenea, potrivit practicii și doctrinei juridice, prejudiciul moral nu poate fi cuantificat după elemente exacte ca și prejudiciul material, însă sumele de bani acordate trebuie să fie în măsură a asigura o alinare celui care l-a suferit. Cum viața nu poate avea un preț, sumele acordate de prima instanță (câte 100.000 lei pentru fiecare descendent; paranteza ns. – M.N.) nu au reprezentat sume exagerate, aprecierea apelantului că aceste sume trebuie raportate la gravitatea și importanța prejudiciului moral, în speță pierderea a două vieți omenești, a apărut ca neîntemeiată în raport de specificațiile de mai sus.”31

De asemenea, soția victimei decedate într-un accident auto este pe deplin îndreptățită la daune morale pentru durerea morală și fizică încercate de dispariția soțului, cu care a crescut și doi copii:

„Acordarea de daune morale, pentru membrii familiei persoanei decedate ca urmare a unui fapt ilicit reprezintă o modalitate prin care să se asigure despăgubirea acestora pentru suferințele provocate de dispariția unei persoane apropiate. Dat fiind că se analizează daunele morale, necesare

29 V., în acest sens, C. Ap. Ploie ti, s. pen. i pt. cauze cu minori i de fam., dec. nr. 534 din 12 iunieș ș ș 2008 (nepublicată), prin care s-a statuat că, întrucât prin declara ia inculpatului de la fila 120 a dos. instan ei deț ț fond, acesta a fost de acord cu plata daunelor morale, solicitând numai re inerea culpei victimelor, „în raport cuț prevederile art. 14 Cod procedură penală, art. 271 i urm. Cod procedură civilă, păr ile pot conveni oricând i înș ț ș procesul penal, inclusiv în ceea ce prive te cuantumul daunelor morale cât timp recurentul (ș i.e. inculpatul – n.n., M.N.) a fost asistat de avocat i deci, nu există indicii că el s-ar fi aflat în eroare asupra declara iilor făcute, fa ăș ț ț de principiul disponibilită ii ce guvernează raporturile civile procesuale, instan ele anterioare au fost obligate săț ț se conformeze voin ei sale, care odată exprimată este irevocabilă.”ț

30 Cu privire posibilitatea stabilirii despăgubirilor prin acordul păr ilor, v. art. 2.225 din Noul Cod civil:ț „Dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabile te prin conven ie încheiată între asigurat, ter aș ț ț persoană prejudiciată i asigurător sau, în caz de neîn elegere, prin hotărâre judecătorească.”ș ț

31 Trib. Mehedin i, dec. pen. nr. 20/11 febr. 2009, prin care s-a respins apelul împotriva sent. pen. nr.ț 161/03.11.2008 a Judecătoriei Strehaia, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 312/2009 a Cur ii de Apel Craiova, s.ț pen. i pt. cauze cu minori (nepublicată). ș

15

Page 16: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

pentru repararea unui prejudiciu greu de evaluat pecuniar, nu există criterii obiective care să permită o individualizare exactă a acestora, instanța fiind datoare să se raporteze la date concrete pentru a aprecia asupra caracterului justificat a pretențiilor formulate (natura relațiilor dintre parte și defunct, situația lor familială, dificultățile generate de dispariția unui membru al familiei, impactul pe care aceasta îl are asupra familiei sale etc.).

Instanța de fond a reținut că partea civilă era soția defunctului, cei doi fiind căsătoriți de mult timp și având 2 copii, context în care se impune prezumția că relațiile dintre soți erau apropiate, caracterizate prin încredere și sprijin reciproc iar decesul victimei a afectat grav și iremediabil familia sa și implicit pe partea civilă care a solicitat daune morale, punând-o pe aceasta în situația ca prin activitatea sa să suplinească contribuția pe care soțul o avea în familie atât în plan material, dar mai ales în plan afectiv.”32

Alături de considerente strict morale, întâlnim uneori în aprecierea prejudiciului nepatrimonial și considerente de ordin material, respectiv lipsa familiei de sprijinul material de care acestea beneficiau, ceea ce desigur este criticabil, asemenea motive fiind străine de durerea, fizică și psihică, încercată de persoanele vătămate:

„Și în privința prejudiciului personal nepatrimonial încercat de părțile civile (soția și fiica defunctului – n.n., M.N.), soluțiile anterioare sunt juste – zice instanța de recurs într-una din spețele deja citate –, având în vedere că prin decesul soțului, respectiv al tatălui și legăturile de afecțiune existente, acestea au fost puternic afectate, fiind lipsite în viitor atât de prezența celei mai dragi persoane cât și de sprijinul material (sic!) de care acestea beneficiau.”33

Culpa concurentă și egală a victimei în producerea accidentului poate constitui de asemenea un criteriu în privința stabilirii despăgubirilor atât materiale cât și morale acordate34.

Uneori, și simplele relații de fapt dintre victimă și anumite persoane justifică dreptul acestora din urmă la daune morale. Astfel, ca urmare a decesului într-un accident auto a tatălui vitreg al celor doi minori, deși prima instanță admis doar cererea soției supraviețuitoare și mama celor doi minori la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale, respingând cererea de acordare de despăgubiri și celor doi minori pe motiv că nu s-a făcut dovada cauzării vreunui prejudiciu iar

32 Judecătoria Slatina, sent. pen. nr. 398 din 30 aprilie 2008, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 200/2009 a C. Ap. Craiova, s. pen. i pt. cauze cu minori (nepublicată); în spe ă, s-a acordat so ieiș ț ț supravie uitoare suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale.ț

33 C. Ap. Ploie ti, s. pen. i pt. cauze cu minori, dec. nr. 395 din 21 aprilie 2008 (nepublicată).ș ș

34 V., de ex., C. Ap. Craiova, s. pen., dec. nr. 1141 din 19 octombrie 2001, apud Gh. Vintilă, C. Furtună, op. cit., pp. 102-103. În spe ă, victima, decedată în accident, la o oră târzie din noapte, sub influen a alcooluluiț ț stătea culcată pe carosabilul drumului, în direc ia de mers a inculpatului. ț

16

Page 17: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

între victimă și copii n-au existat nici o relație de rudenie, instanța de apel a apreciat că „ținând seama însă de declarațiile martorilor J.B. și D.D.S. rezultă că minorii, prin modul în care victima s-a implicat în viața lor, au suferit în mod indubitabil un prejudiciu de natură morală, pierzându-l pe cel care și-a asumat față de ei, chiar și temporar, rolul de tată”, astfel încât suma de câte 5000 lei pentru fiecare din cei doi minori reprezintă o „justă dezdăunare morală” pentru pierderea victimei, care era soțul mamei lor și alături de care locuia35.

În loc de concluzie, așa cum s-a remarcat în practică și cum rezultă, de altfel, din întreaga cazuistică mai sus citată, în legătură cu natura daunelor morale trebuie menționat că „acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale și întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale”36. La aceste considerente ar trebui adăugat și exigența unei limite naturale: daunele morale să nu fie excesive, nerezonabile, fără simțul măsurii, să nu devină astfel spoliatoare și nelegitime, căci, după cum s-a observat de asemenea în practică, „prejudiciul moral trebuie să fie dovedit, dar judecătorii au obligația să-l aprecieze în raport de gravitatea și importanța sa și fără a se ajunge la realizarea unui dezechilibru de interese”37.

c) Cenzurarea modului de evaluare a prejudiciului de către instanța de control judiciar. Chiar dacă evaluarea prejudiciului moral nu este susceptibil de a fi determinat pe baza unor criterii obiective, ci subiective, fiind practic la suverana apreciere a instanței de fond, totuși instanțele

35 În acest sens, Trib. Cluj, dec. pen. nr. 307/A/3 nov. 2008, rămasă definitivă prin dec. nr. 30/R/19 ianuarie 2009 a Cur ii de Apel Cluj, s. pen. pentru minori (nepublicată). Prin aceea i decizie, instan a de apel aț ș ț apreciat că suma de 30.000 lei acordată so iei supravie uitoare cu titlu de daune morale de către prima instan ăț ț ț este însă corectă, inând seama de rela ia armonioasă existentă între cei doi, dar relativ de scurtă durată, fiindț ț căsători i numai din 3 mai 2005, practic cu 5 luni i jumătate înainte de a interveni decesul victimei (ț ș ibidem). Durata căsătoriei a fost, a adar, un element important în stabilirea daunelor morale cuvenite so ieiș ț supravie uitoare.ț

36 Trib. Cluj, dec. pen. nr. 291/A/3 oct. 2007, cit. supra, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 44/R/2008 a C. Ap. Cluj, s. pen. i de minori \(nepublicată).ș

37 C. Ap. Ploie ti, s. pen. i pt. cauze cu minori, dec. nr. 58 din 17 ianuarie 2008 (nepublicată).ș ș17

Page 18: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

de control judiciar cenzurând hotărârea atacată intervin uneori și asupra modului de stabilire a acestui prejudiciu, majorând sau, după caz, micșorând, sumele inițial acordate cu titlu de daune morale.

Astfel, într-o speță deja citată38, s-a decis majorarea de la 20.000 lei la 40.000 lei daune morale pentru părinții victimei decedate într-un accident auto, apreciindu-se că „aceștia sunt victime indirecte, fiind afectați moral de pierderea fiului lor, dat fiind că aceștia au crescut și educat victima și că, față de aceștia, victima avea obligații morale și materiale în sensul codului familiei”39. Tot astfel, într-o altă speță, în care victima unui grav accident auto produs în Polonia, cu un autovehicul asigurat în Suedia, a solicitat daune morale în valoare de 700.000 USD, iar cererea a fost admisă în parte de prima instanță, care a acordat doar suma de 40.000.000 lei despăgubiri, reprezentând prejudicii patrimoniale și daune morale, în apel însă instanța a admis cererea așa cum a fost formulată obligând societatea de asigurare suedeză la plata sumei de 700.000 USD cu titlu de daune morale:

«Potrivit secțiunii 10 a Legii suedeze privind daunele produse în circulația auto „Dacă conducătorul unui autovehicul sau pasagerul din acest autovehicul suferă vătămări corporale, atunci despăgubirea din asigurarea de răspundere civilă va fi plătită din asigurarea de răspundere civilă a autovehiculului”, iar potrivit Secțiunii 35 alin. 1 teza a II-a și alin. 2 „Asigurarea de răspundere civilă reglementată prin prezenta lege este aplicabilă oricărei daune produsă pe o rută ce leagă două țări din spațiul economic european, dacă dauna a fost produsă unui cetățean aparținând unei asemenea țări.

Dacă autovehiculul aparține statului suedez, așa cum este prevăzut la paragraful 2, statul suedez va fi responsabil de plata despăgubirii.”

Secțiunea nr. 14 prevede că „Din asigurarea de răspundere civilă pentru un autovehicul, despăgubirea pentru unul și același accident nu poate depăși 300.000.000 coroane suedeze, fără a lua în calcul dobânda și a cuprinde costurile pentru procedurile legale”.

Cum este neîndoielnic faptul că pasagerul din autovehiculul asigurat în Suedia, respectiv reclamantul, a suferit vătămări corporale în urma accidentului de circulație în care a fost implicat autovehiculul asigurat, societatea de asigurări are față de acesta obligația de despăgubire stabilită în secțiunea 10. (…)

În ceea ce privește prejudiciul constând în vătămarea adusă sănătății și integrității corporale în urma accidentului de circulație, Curtea reține, în vaza raportului de expertiză medico-legală nr. A1/14

38 A se vedea C. Ap. Craiova, s. pen. i de minori, dec. nr. 28 din 13 martie 2007, astfel cum a fostș rectificată prin încheierea din 11 octombrie 2007 (nepublicată).

39 Ibidem. În acela i sens, Trib. Trib. Prahova, dec. pen. nr. 71/14 martie 2008, ș cit. supra, rămasă definitivă prin dec. nr. 534/2008 a C. Ap. Ploie ti, s. pen. i pt. cauze cu minori i de fam. (nepublicată), prinș ș ș care s-a apreciat că, raportat la decesul celor două victime, păr ile civile au suferit un prejudiciu moralț considerabil prin moartea ambilor părin i, se impune majorarea cuantumului daunelor morale la care a fostț obligat inculpatul, în prima instan ă, de la 30.000 lei la 50.000 lei, respectiv acesta va plăti câte 12.500 leiț fiecăreia dintre păr ile civile apelante (ț i.e. copiii victimelor).

18

Page 19: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

163/2002, întocmit de Institutul de Medicină Legală Profesor Mina Minovici București, că reclamantul prezintă sechele psiho-neuro-motorii în urma politraumatismului rutier produs la data de 17.12.1999, care necesită în continuare îngrijiri medicale pentru o perioadă nedeterminată, leziunile constatate constituind sluțire, alimentația neputându-se efectua decât cu un aparat special de deschidere a arcadelor dentare.

Leziunile traumatice au pus în pericol viața victimei și constituie infirmitate fizică și psihică permanentă, reclamantul având capacitatea de muncă pierdută în totalitate încadrându-se în gradul I de invaliditate cu caracter permanent, fiindu-i necesar un însoțitor pentru întreținerea necesităților vitale.

Acest prejudiciu de agrement (sic!), constând în pierderea posibilităților de îmbogățire spirituală, divertisment și destindere, lipsește pe reclamant de posibilitatea de a participa la viața socială și de a se bucura de binefacerile acestei participări, însă poate fi atenuat prin acordarea de daune morale, prin care cel vătămat să aibă posibilitatea de a-și crea o ambianță în interiorul căminului său sau în afara acestuia, care să înlocuiască în parte acele latitudini pe care omul sănătos le are, dar de care reclamantul a fost lipsit ireversibil prin accidentul pe care l-a suferit.

Cuantumul acestor despăgubiri se va stabili în funcție de gravitatea prejudiciului suferit, cât și în raport de limitele prevăzute pentru despăgubire de către asigurător, respectiv suma maximă de 300.000.000 coroane suedeze, de suma deja plătită de societatea de asigurare pentru intervențiile chirurgicale efectuate în Polonia și transportul reclamantului în România, cât și de posibilitățile pe care reclamantul le are în România pentru a compensa prejudiciul de agrement suferit (sic!).

Pentru aceste considerente, cu aplicarea art. 296 Cod procedură civilă, apelul urmează să fie admis, schimbată în parte sentința apelată în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului suma de 32.400 USD, cu titlu de daune materiale și suma de 700.000 USD cu titlu de daune morale sau echivalentul în lei la data executării obligației.»40

În schimb, într-o altă speță, în care un copil a fost grav accidentat, fiind lovit pe trecerea de pietoni de o autoutilitară și suferind multiple leziuni traumatice care au necesitat 120-140 zile de îngrijiri medicale, analizând recursul inculpatului sub aspectul laturii civile privind plata daunelor morale, la care fusese obligat, în solidar cu asigurătorul, de către prima instanță, instanța de recurs a dispus reducerea acestora, statuând următoarele:

„Practica judiciară penală după anul 1989 a stabilit că un element al răspunderii civile delictuale este prejudiciul care constă în consecințele negative – patrimoniale și morale, suferite de o persoană.

Astfel, s-a subliniat în mod constant că legiuitorul voind să apere toate drepturile și bunurile unei persoane, a prevăzut în termeni generali și fără a face nicio distincție după natura prejudiciului, că orice daună trebuie să fie reparată, deci atât dauna morală, cât și cea morală. Împrejurarea că evaluarea în bani a daunei morale este uneori aproape imposibilă, nu poate justifica neacordarea niciunei despăgubiri. Ca orice pretenție dedusă în justiție, prejudiciul moral trebuie să fie dovedit, dar judecătorii au obligația să-l aprecieze în raport de gravitatea și importanța lui.

În speța dedusă judecății, în mod corect instanța de fond l-a obligat pe inculpat alături de asigurător la plata de daune morale către minora S.S.M., care a suferit un prejudiciu major prin vătămarea corporală și a sănătății în urma accidentului de circulație comis de inculpat și care constau în dureri fizice și dureri psihice provocate de fapta inculpatului.

40 C. Ap. Bucure ti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1135 din 8 iunie 2004 (nepublicată).ș19

Page 20: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

La rândul lor părinții victimei, S.D. și S.E., au suferit un prejudiciu nepatrimonial, un prejudiciu afectiv constând din suferințe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune și dragoste provocate de vătămarea corporală gravă a fiicei lor.

Este adevărat că, suferințele omenești nu pot fi evaluate în bani, dar în realitate se impune o soluție de reparare a prejudiciului de ordin afectiv suferit.

Sumele acordate cu titlu de daune morale părinților victimei, în cuantum de câte 100.000 lei pentru fiecare și minorei S.S.M. în sumă de 300.000 lei, sunt excesive, sume care alături de cele stabilite cu titlu de daune materiale pot ajunge la realizarea unui dezechilibru de interese.

De aceea, Curtea, constată că se impune reducerea acestor daune morale, la care acestor daune morale, la care inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM SA – SUCURSALA BUZĂU și anume la câte 25.000 lei pentru părinții minorei, S.D. și S.E., și la 150.000 lei pentru aceasta.”41 (s.n., M.N.).

6. Plafonarea despăgubirilor datorate în materia asigurărilor de răspundere civilă auto. Potrivit Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu mod. ulterioare, asigurarea de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate prin accidentele de vehicule este obligatorie (art. 48-58).

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală și deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.

Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, numai în următoarele cazuri:

a) Accidentul a fost produs cu intenție;

b) Accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile

41 C. Ap. Ploie ti, s. pen. i pt. cauze cu minori i de fam., dec. nr. 58 din 17 ian. 2008, precitatăș ș ș (nepublicată). Similar, dar într-o pricină penală având ca obiect săvâr irea infrac iunii de lovituri cauzatoare deș ț moarte, iar nu pentru săvâr irea vreunei infrac iuni ocazionate de producerea unui accident auto, s-a statuat că,ș ț după cum a rezultat din probatoriile administrate în cauză, „victima locuia singură, nefiind vizitată de rude, astfel încât prejudiciul moral de 5.000 lei se apreciază exagerat, urmând a fi redus într-un cuantum care să compenseze suferin a efectivă, fără a contribui însă la îmbogă irea fără temei legitim a păr ii civile”, respectiv la suma deț ț ț 1.500 lei (C. Ap. Ploie ti, s. pen. i pt. cauze cu minori i de fam., dec. nr. 126/06 octombrie 2008, nepublicată)ș ș ș – s.n.

20

Page 21: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs de astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

c) Accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) Persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimțământul asiguratului.

Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se stabilesc, inter alia, aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire și nivelul despăgubirilor (art. 53 din L. nr. 136/1995).

Astfel, prin Ordinul nr. 5/2010 al președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule42 se prevede expres că în cazul vătămării corporale sau al decesului unei persoane se acordă și daune morale „în conformitate cu legislația și jurisprudența din România” (art. 49), fără a se indica, așadar, nici un criteriu de stabilire a acestora, cu excepția plafonului de despăgubire minimă a prejudiciilor patrimoniale și nepatrimoniale produse în unul și același accident și indiferent de numărul persoanelor prejudiciate.

Într-adevăr, conform art. 24 alin. 2 lit. b) din același ordin, „pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2010, la un nivel de 2.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accidente produse în anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.”

42 Publicat în M. Of. nr. 344 din 25 mai 2010.21

Page 22: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

Ratione materiae, este vorba, evident, de o limită de despăgubire generală, pentru toate prejudiciile cauzate pentru vătămare corporală sau deces, deci atât pentru prejudiciile materiale, cât și cele morale. Aceasta nu înseamnă însă că, automat, adică necondiționat și nedovedit, victima sau un terț păgubit poate să obțină de la asigurător integral această sumă, deoarece daunele morale se acordă, cum am văzut, „în conformitate cu legislația și jurisprudența din România” (art. 49 din Ordinul nr. 5/2010, precitat). În practică, însă se observă că instanțele se raportează adesea exclusiv la limita legală, fără a lua în calcul prejudiciul moral efectiv suferit și dovedit43 și nici criteriile generale de stabilire a unei reparații echitabile, juste, astfel cum se procedează, de regulă, pentru alte categorii de prejudicii morale ori pentru prejudicii nepatrimoniale cauzate prin alte fapte ilicite decât cele comise în accidentele de autovehicule, ceea ce este criticabil, deoarece se ajunge la situații profund inechitabile, chiar imorale, câtă vreme prejudiciul moral este, prin definiție, cum am văzut, necuantificabil în bani.

Mai mult, această tendință din practică de acordare a despăgubirilor spre limita maximă, indiferent de numărul persoanelor vătămate direct sau indirect prin accidentele de autovehicule poate conduce la situații stranii, inacceptabile, respectiv ca valoarea sumei efectiv încasate să fie mai mare atunci când sunt mai puține persoane prejudiciate decât atunci când numărul persoanelor vătămate este mai mare. Or, în realitate, ar trebui ca în toate cazurile să se țină seama de importanța valorii lezate, dar și de gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice suferite, precum și de necesitatea ca sumele acordate să nu constituie, totuși, o sursă de îmbogățire, ci să rămână doar un mijloc de compensație, de alinare a durerii fizice sau psihice suferite.

Ratione temporis, semnalăm că limita de despăgubire amintită se raportează exclusiv la data săvârșirii accidentului, iar nicidecum la data producerii prejudiciului ori la data agravării (sau diminuării) lui. Prin urmare, chiar dacă prejudiciul ar surveni sau, mai ales, s-ar agrava în anul următor celui producerii prejudiciului (de ex., accident produs la 28 decembrie, iar decesul survenit la 15 ianuarie anul următor), când limita

43 Cu privire la necesitatea dovedirii prejudiciului moral (nepatrimonial), indiferent de natura lui, v., mai recent, Înalta Curte de Casație și Justiție, s. civ. și de propr. int., dec. nr. 6416/2007, în Buletinul Jurisprudenței 2007, nr. 52, pp. 145-152 (în speță, reclamanta, suferind de diabet, a acuzat un fabricant că inscripționarea nereală pe eticheta produsului „cozonac cu mac 700 gr” a ingredientului „dextroză” în loc de „zahăr” ar fi fost de natură să-i înrăutățească starea de sănătate, motiv pentru care a solicitat daune morale în valoare de 1.000.000.000 euro, cerere respinsă însă ca nefondată, deoarece nu s-a reușit dovada prejudiciului pretins).

22

Page 23: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

de despăgubire este, prin ipoteză, majorată (de ex., 2.500.000 euro pentru 2010, 3.500.000 euro pentru 2011), răspunderea asigurătorului, conform poliței de asigurare anuale, nu va putea fi antrenată în raport cu plafonul în vigoare la data constatării ori survenirii, ci numai cu acela valabil la data producerii accidentului. În caz contrar, s-ar ajunge la retroactivitatea regulii noi, ceea ce este inadmisibil în raport de art. 15 alin. 2 din Constituție („Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”), nesocotindu-se totodată și prevederile contractuale cuprinse în polița de asigurare care limitau răspunderea asigurătorului.

7. Concluzii generale. Din cele ce precedă rezultă că în dreptul român, repararea bănească a prejudiciului moral este admisibilă atât de lege lata, cât și de lege ferenda.

Cu toate acestea, problema stabilirii sumelor cuvenite victimelor directe sau indirecte este foarte delicată, în absența unor criterii obiective de stabilire a cuantumului acestora.

În materia vătămărilor corporale și a deceselor cauzate în accidentele de autovehicule, în care partea vătămată poate acționa pentru obligarea în solidar atât a autorului accidentului cât și a asigurătorului de răspundere civilă delictuală există, cum am văzut (supra, nr. 6) și un plafon stabilit anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru repararea prejudiciilor nepatrimoniale, de către asigurători, dar aceasta nu este suficient, deoarece în practică este aplicat adesea defectuos, în sensul că instanțele acordă automat suma respectivă, fără a mai aprecia asupra gravității prejudiciului moral suferit și nici asupra faptului dacă această sumă nu este totuși excesivă, raportată la împrejurările concrete ale speței, ca și la urmările accidentului, în special, în cazul așa-numitului prejudiciu „prin ricoșeu”, adică al daunelor morale produse victimelor indirecte, i.e. soțului, moștenitorilor (rudele defunctului), afinilor, altor persoane apropiate.

Or, uzarea de criterii exclusiv cantitative, iar nu și de criterii calitative de apreciere a reparației bănești pentru astfel de prejudicii este și rămâne foarte discutabilă, lipsind de suport legal și etic hotărârile judecătorești respective.

De lege ferenda, se impune, cum am arătat deja, consacrarea unor criterii obiective de stabilire a sumelor bănești acordate pentru

23

Page 24: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

prejudiciile morale produse nu numai în accidentele de vehicule, dar și în alte împrejurări. În acest sens, dreptul comparat, în special legislația statelor Uniunii Europene poate servi drept prețios model44.

În fine, dar nu și în ultimul rând, ar trebui să se țină seama și de jurisprudența Curții Constituționale, relevantă în materia daunelor morale. Avem în vedere, spre ex., dec. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 198945. Într-adevăr, conform acestui text legal:

„Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului: […] a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare[…].”

Or – zice Curtea Constituțională –, întrucât „despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative”, însemnează că „despăgubirile prevăzute de lege criticate, având același scop ca și indemnizația prevăzută de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990, nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile.” Pe de altă parte – mai observă instanța constituțională –, „prin introducerea posibilității moștenitorilor de gradul II de a beneficia de despăgubiri pentru daune morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist, legiuitorul s-a îndepărtat de la principiile care guvernează acordarea

44 Cu privire la solu iile de drept comparat, v., de ex.: M. Boar, ț art. cit. supra; Gh. Vintilă, C. Furtună, op. cit., p. 135 i urm.ș

45 Publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010. V. i CC, dec. nr. 1354ș din 20 octombrie 2010 referitoare la excep ia de neconstitu ionalitate a dispozi iilor art. I pct. 1 i art. II dinț ț ț ș Ordonan a de urgen ă nr. 62/2010 pentru modificarea i completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cuț ț ș caracter politic i măsurile administrative asimilate acestora, pronun ate în perioada 6 martie 1945-22 decembrieș ț 1989, i pentru suspendarea aplicării unor dispozi ii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma înș ț domeniile proprietă ii i justi iei, precum i unele măsuri adiacente (publ. în „Monitorul oficial al României”,ț ș ț ș partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010), prin care s-a admis excep ia de neconstitu ionalitate a art. I pct. 1 i art.ț ț ș II din Ordonan a de urgen ă nr. 62/2010, în principal în raport de nesocotirea principiului egalită ii în fa a legii,ț ț ț ț consacrat de art. 16 alin. 1 din Constitu ie, i al principiului neretroactivită ii legii noi, prevăzut de art. 15 alin. 2ț ș ț din legea fundamentală.

24

Page 25: Repararea Prejudiciul Moral in Lumina Legislatiei Romanesti

acestor despăgubiri, și anume cel al echității și dreptății. Astfel, prin prevederea de lege criticată se diluează scopul pentru care au fost introduse aceste despăgubiri, întrucât nu se poate considera că moștenitorii de gradul II au aceeași îndreptățire la despăgubiri pentru daune morale suferite în perioada comunistă de predecesorul lor, ca și acesta din urmă.”

În fine, mai zice Curtea Constituțională, „textul de lege criticat, astfel cum este redactat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. Astfel, lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) referitoare la acordarea despăgubirilor din Legea nr. 221/2009 a condus la aplicarea incoerentă a acestora, instanțele de judecată acordând despăgubiri în valoare de până la 600.000 Euro, ceea ce reprezintă o aplicare excesivă și nerezonabilă”, pentru toate aceste considerente (și nu numai) impunându-se admiterea excepției de neconstituționalitate a textului de lege criticat.

Așadar, pentru Curtea Constituțională, acordarea de daune morale trebuie să se țină seama întotdeauna de circumstanțele cauzei, de gravitatea faptei săvârșite și a naturii valorii nepatrimoniale lezate, dar și de necesitatea ca aceste daune să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu prejudiciul moral efectiv cauzat.

București, 15 noiembrie 2010

(Material susținut la „Conferința Națională a Asigurătorilor” – conferință cu participare internațională, 15 noiembrie 2010, Palatul Parlamentului, România, reprezentând raportul pentru România privind cadrul legislativ – aspecte de drept material și drept tranzitoriu – în domeniul reparației prejudiciului moral cauzat prin accidente de autovehicule)

25