resurse catolice - metoda de rugaciune a sf ignatio de loyola
DESCRIPTION
metoda de rugaciune a Sf Ignatiu, dupa principiile exercitiilor spirituale.TRANSCRIPT
METODA DE RUGĂCIUNE A SFÂNTULUI IGNAŢIU DE LOYOLA
(adaptare a unui text preluat din «Ineditul în cotidian... Exerciţii spirituale în viaţa curentă», de Robert Wiecek, la Ed.Sapientia, Iaşi, 2004)
· SĂ NE PUNEM ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU, PREMERGĂTOR RUGĂCIUNII:
- să ştim deci la începutul rugăciunii în faţă cui ne aflăm;
- să ne gândim mereu ca momentul rugăciunii este momentul întâlnirii personale cu Dumnezeu;
- Domnul este o persoană, de aceea, trebuie să fim întotdeauna atenţi să nu pierdem din vedere această dimensiune intimă şi personală a rugăciunii;
- este vorba de rugăciunea propie, de rugăciunea mea!
· ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA RUGĂCIUNII:
- liniştirea sufletului , aşezându-ne sau plimbându-ne, cum ne va plăcea, gândindu-ne la ce vrem să facem şi cui ne adresăm;
- rugăciunea este o clipă importantă în viaţa noastră, nu o vom trăi în grabă;
- avem nevoie de linişte;
- e indicat ca rugăciunea să se facă dimineaţa, însă fiecare poate să-şi aleagă timpul cel mai potrivit dintr-o zi spre a se ruga;
· ÎNCEPUTUL DIRECT AL RUGĂCIUNII:
- să ne oprim o clipă în faţa locului în care ne vom ruga, gândindu-ne că, într-adevăr, «acolo»va avea loc această întâlnire;
- conştientizăm faptul că «Dumnezeu mă vede»;
- facem un act de reverenţă şi de umilinţă, în funcţie de situaţie;
- acest act poate fi de natură fizică (o plecăciune, o îngenunchiere, etc..), sau spirituală(imaginându-ne o plecăciune, o îngenunchiere, etc...);
· INDICAŢII PRIVIND RUGĂCIUNEA :
- nu ne vom grăbi niciodată;
- să căutam modurile cele mai potrivite spre a ne dispune rugăciunii;
- dacă găsim ceea ce căutăm, să nu trecem mai departe;
- unde vom găsi ceea ce vrem, să ne odihnim, şi să nu trecem mai departe până nu vom fi satisfacuţi;
- să nu uităm că rugăciunea este o «gustare» interioară;
- nu trebuie făcut în mod obligatoriu tot ce ne-am propus, căci nu multă cunoaştere îndestulează şi satisface sufletul, ci simţirea şi gustarea lucrurilor în interior;
· RUGĂCIUNEA PREGĂTITOARE :
- este o rugăciune scurtă, ce constă în a cere harul lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru ca toate intenţiile, acţiunile şi faptele noastre să fie bine orânduite spre slujirea şi lauda divinei sale maiestaţi;
· RUGĂCIUNEA ÎN SINE, UTILIZÂND UN TEXT DIN EVANGHELIE:
- să intrăm în rugăciune;
- să găsim pacea făcând un moment de tăcere;
- să respirăm încet;
- să ne gândim că ne-ntâlnim cu Domnul;
- să cerem iertare pentru ofensele aduse;
- să iertăm din inimă jicnirile primite;
· SĂ NE PUNEM ÎN PREZENŢA LUI DUMNEZEU:
- să facem semnul crucii;
- să începem rugăciunea în genunchi sau în modul care ne ajută mai mult;
- în numele lui Isus, să cerem Tatălui harul Duhului Sfânt, pentru ca dorinţa şi voinţa noastră, inteligenţa şi memoria noastră să fie îndreptate numai spre mărirea şi spre slujirea lui;
· SĂ NE RECULEGEM:
- să ne imaginăm locul unde se desfăşoară scena pe care o vom lua în considerare;
· SĂ CEREM DOMNULUI CEEA CE VREM:
- este darul pe care fragmentul din Evanghelie ni-l face;
· SĂ MEDITĂM ŞI SĂ CONTEMPLĂM SCENA DESCRISĂ ÎN TEXT:
- să citim textul încet, cuvânt cu cuvânt, punct cu punct;
- să nu uităm că prin fiecare cuvânt ne vorbeşte Domnul;
- să ne folosim memoria spre a ne aminti, inteligenţa pentru a înţelege şi a aplica în viaţa noastră, voinţa spre a dori, a cere, a mulţumi, a iubi şi a adora;
- atenţie: nu ne vom grăbi căci nu trebuie să facem totul, important e să simţim şi să gustăm din interiorul nostru, să ne oprim acolo şi atât cât găsim roade, inspiraţie, pace, mângâiere;
- să avem o reverenţă (un respect) mai mare atunci când, încetând să reflectăm, vom începe să vorbim cu Domnul;
· COLOCVIU CU TATĂL CERESC:
- o convorbire sau discuţie intimă cu Domnul, ca de la prieten la prieten despre ceea ce am meditat;
- să ne comunicăm nevoile personale şi să cerem sfaturi cu privire la ele;
- să terminăm cu rugăciunea Tatăl Nostru;
- să ieşim lent din rugăciune;
· REFLEXIE DUPĂ RUGĂCIUNE:
- să reflectăm asupra rugăciunii care tocmai s-a încheiat, şi să ne întrebăm:
- am respectat metoda?
- am avut dificultaţi? de ce?
- ce roade şi ce mişcări spirituale am trăit?
Charles de Foucauld spune:
«rugăciunea inimii este a te pune cu simplitate în faţa lui Dumnezeu în profundă tăcere interioară, lăsând la o parte, cuvinte, gânduri, imaginaţie, deschizând Lui intimul cel mai profund al fiinţei noastre, şi sforţându-ne numai de a iubi».
În planul iubirii, etapele rugăciunii sunt trei:
· Prima etapa: A IUBI;
· A doua etapa: A SE LĂSĂ IUBIT;
· A treia etapa: A COMUNICA IUBIREA;
Concluzie:
Dacă după rugăciune ajungem să iubim mai mult pe aproapele, fie prieten sau duşman şi să ne simţim mult mai angajaţi pentru el, asta înseamnă că ne-am rugat bine!