Lunar deinformaţieculturală

Anul V • Nr. 72 • martie 2012 • apărut în 10 aprilie • editat de INTOL PRESS - ECOSTAR 21

www.globalartfusion.com • www.pcichirdan.go.ro • cichirdan@yahoo.com

ISSN 1844 - 2358

ISSN-L 1844 - 2358

REGAL CONCERTISTIC LA FILARMONICĂ: CAMILLE SAINT SAENCE ŞI PIOTR ILICI CEAIKOVSKI!

Mare concert mare, pe 19 03 12, la Filarmonicavâlceană, unde doi mari clasici ai muzicii

universale, Camille Saint Saence şi Piotr IliciCeaikovski, au fost aduşi în faţa melomanilor de alţidoi mari artişti interpreţi contemporani: dirijorulIlarion Ionescu Galaţi, septagenar, şi mai tânărul pia-nist Mihai Diaconescu...

Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră de SaintSaence, o lucrare de calibru în literatura muzicalăromantică, cu bătaie lungă în secolul XX - însuşiArthur Rubinstein a debutat cu ea în 1906, la NewYork! ...şi Simfonia a IV-a (unii îi mai zic, aMesteacănului-după tema principală din partea a 4-a,numele celebrului cîntec popular rus); o simfonie(1877), prima în calibru (împreună cu a V-a şi a VI-a -Patetica), scrisă probabil în cea mai tonică culoaredupă ce Nadedja von Meck, timp de 13 ani, i-a asigu-rat o pensie de 6.000 de ruble pe an...

În prima parte a concertului, Concertul pentru pian,nr.2, de Saint Saence, am întâlnit-ascultat-admirat peMihai Diaconescu (absolvent al liceului M. Sorescudin Craiova, craiovean, astăzi student la ConservatorulAl. Dima din Cluj), un pianist de primă mărime, con-sacrat deja (peste 50 de recitaluri în străinătate) şi con-siderat de specialiştii germani, al treilea specialist în

lume în interpretarea creaţiei lui Filtsch, dupăLeonhard Westermayr şi Boldizsár Csiky (...anual, înmai, Institutul Român de Cultură şi CercetareUmanistică de la Veneţia organizează „Zilele CarlFiltsch”. Protagonistul de anul acesta, ales în urmaunei riguroase selecţii de Münchener Musikseminar, afost pianistul Mihai Diaconescu. România literară,2006, nr.25).

Interpretare de excepţie, care ne-a adus un SaintSaence real, Concertul nr 2, care la vremea respectivă(credem, 1868) l-a impresionat şi pe Liszt, şi ale cărui

acorduri le simţim şi în Concertul nr 1 al maestruluiungur (francezul a fost unul dintre discipolii luiLiszt)...Atât de impresionantă, interpretarea, încâtacesta a fost momentul (sfârşitul opusului) pe care l-aales Romeo Rădulescu, primarul Râmnicului, pentrua-l felicita pe interpret, dar şi pe dirijor! căruia i-a acor-dat o distinţie pentru întreaga carieră: Ilarion IonescuGalaţi (în septembrie anul acesta împlineşte 75 de ani)!

La bonomia sa proverbială era normal să vină laRâmnic şi să pună în scenă Simfonia a IV-a şi nu a VI-a, Patetica (care se încheie pesimist, într-un lugu-bru...andante!). Curaj nemaiîntâlnit, să dirijezi la vâr-sta asta, fără partitură, o simfonie care solictă la maxi-mum, atât dirijorul, dar mai ales orchestra, care trebu-ie să fie capabilă - aptă, în fiecare măsură...La o inter-pretare bună, rezultatul estetic este pe măsura pericolu-lui dat de dificultatea tehnică. Un dirijor renaşte dupăo interpretare reuşită a acestei simfonii, sau moare încaz de eşec...Ilarion Galaţi, într-o ţinută de rodeo a tri-umfat în seara de 19, amândoi interpreţii, oferindu-ne,nouă, vâlcenilor, o lecţie despre ce înseamnă valoarea,obligatorie în artistic, şi care nu are nevoie de cuvintesau dicţionare...

Petre CICHIRDAN

PRIN EFORTURI COMUNE SĂ DĂM O ŞANSĂ PĂMÂNTULUI!

Moto: „Nu natura aparţine omului, ci omul aparţinenaturii”

În fiecare an, la scară planetară, sunt marcate 32 deevenimente ecologice, iar 15 se desfăşoară în

primul semestru. Dintre acestea menţionăm: 15 martie -15 aprilie – Luna Pădurii; 22 martie – Ziua Mondială aApei; 23 martie – Ziua Mondială a Meteorologiei; 7aprilie – Ziua Mondială a Sănătăţii; 22 aprilie – ZiuaPământului; 5 iunie – Ziua Mediului.

Sunt tot mai multe avertismente că Terra se confruntăîn prezent cu situaţii grave, dintre care amintim: poluarea,creşterea emisiilor de dioxid de carbon, încălzireaglobală, schimbările climatice, criza apei, criza hraneietc., în mare parte generate şi de acţiunea distructivă aomului. Îmbucurător este faptul că la nivel mondial,naţional şi local există mai multă preocupare faţă de aces-te probleme complexe de care depinde viitorul planeteinoastre.

Dacă ne referim la Ziua Mondială a Apei, tema aleasăpentru 2012, „Apa şi siguranţa alimentelor”, a permisabordarea legăturii indisolubile dintre cele două resursevitale. Conform datelor vehiculate de Forumul Mondial alApei, care s-a desfăşurat în luna martie 2012, la Marsilia,în Franţa, astăzi aproape un miliard de persoane nu auacces la apă, resursă indispensabilă vieţii, iar zone tot maiextinse, mai ales din Africa, sunt supuse deşertificării.

Nici în România resursele de apă nu sunt distribuiteuniform pe suprafaţa ţării, iar apele de suprafaţă şi celesubterane sunt în pericol de poluare. Astfel, potrivit unuistudiu al Administraţiei Naţionale Apele Române, mai

mult de jumătate din întinderea ţării este vulnerabilă lapoluarea cu nitraţi, situaţie pentru remedierea căreia suntnecesare investiţii foarte constisitoare. Grav este şi faptulcă o mare cantitate de apă este risipită. Astfel, în ţaranoastră 30-35% din apă se pierde până la robinet. Seconstată că în România s-au privatizat prea repedeserviciile publice de apă, preţul apei potabile a crescut, iarcalitatea ei nu a înregistrat salturi îmbucurătoare.

În judeţul Vâlcea apele subterane reprezintă cea maiimportantă bogăţie, de aceea Consiliul Judeţean aîntocmit un program de perspectivă care are ca obiectivcentral să păstreze curate toate resursele de apă. Trebuieremarcat faptul că prin fonduri alocate de la BancaMondială, în comuna Mihăeşti şi în zonă aceste problemes-au rezolvat şi se acţionează în continuare.

În vederea protejării mediului înconjurător,Administraţia Fondului de Mediu continuă, şi în 2012,„programele verzi”, sprijinind cu până la 100%investiţiile persoanelor fizice şi juridice menite să reducăpoluarea. Cele 15 programe care se vor derula în anul încurs vor beneficia de sume de bani de aproape 2,4miliarde de lei. Deşi cu un buget mai mic decât în 2011 vacontinua Programul „Casa verde” şi se va pune un accentmai mare pe energia verde regenerabilă, pe amenajareasau reamenajarea spaţiilor verzi. De asemenea se voraloca fonduri consistente pentru împădurirea terenurilordegradate, pentru reconstrucţia ecologică şi gospodărireadurabilă a pădurilor, care şi-au restrâns suprafaţa prindispariţia, la nivel mondial, a peste un milion km2 depădure.

Consiliul Judeţean Vâlcea are semnate 113 proiecte cufonduri europene, realizate sau aflate în diferite stadii deimplementare, a căror valoare totală se ridică la peste 561milioane euro. Dintre acestea, mai reprezentative sunt 17

proiecte, în peste 170 de sate, în domeniul Apă, canal şimediu.

România face parte din cele peste 85 de ţări care vororganiza o zi pentru curăţenie generală, pe data de 12 mai2012, împreună cu Bulgaria, Republica Moldova şiTurcia. Obiectivul strategic al acţiunii este creştereaprocentului de reciclare a deşeurilor la 30% din numărulde saci colectaţi, de la 26% în 2011 şi 17% în 2010. Cutoate acestea reciclarea deşeurilor în ţara noastră estedeparte de nivelul cerinţelor.

Activităţi interesante s-au desfăşurat şi în unităţilede învăţământ, Vâlcea fiind gazda proiectului educaţional„Igiena acasă şi la şcoală”, derulat de MinisterulEducaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Unilever.În activitatea de gospodărire, igienizare şi înfrumuseţare alocalităţilor, de ecologizare a cursurilor de apă, s-auimplicat şi Prefectura Judeţului Vâlcea, Agenţia pentruProtecţia Mediului şi Garda de Mediu.

Se ştie că municipiul Râmnicu Vâlcea are o frumoasătradiţie în domeniul păstrării unui mediu curat, sănătos şiau fost continuate sau au apărut multe iniţiative lăudabileîn acest sens. Astfel, ediţia 2012 a „Caravaneieducaţionale Guerilla Verde”, care promovează conceptulde educaţie prin film şi-a început traseul de la RâmnicuVâlcea. În perioada 16-23 martie 2012 s-a organizatcampania de voluntariat „Plantăm un copac pentru un aermai curat”, care a atras mulţi locuitori. Este o dovadă căPrimăria Municipiului Râmnicu Vâlcea şi Societatea SCPieţe Prest, cu ajutorul asociaţiilor de proprietari, acordămai multă atenţie spaţiilor verzi, în condiţiile în careUniunea Europeană şi Organizaţia Mondială a Sănătăţiirecomandă 26 m2 de spaţii verzi pe locuitor.

Gheorghe PANTELIMON

(urmare în pag.4)

2 martie 2012CULTURAvâlceană

Itinerar cultural PE 23 APRILIE GHORGHE PETRE GOVORA AR FI ÎMPLINIT 102 ANI

Sentimentul meu este, acum, la aflarea morţii luiGheorghe Petre, acesta! şi care nu-mi dă pace,

că a murit însăşi ţara şi nemul românesc… Momentuleste foarte greu; nu al trecerii părintelui în lumea celordrepţi, căci are tot dreptul să meargă acolo, ci faptul căsuntem conştienţi de propria noastră goliciune, şiorbecăială prin lume, şi nu ne mai recunoaştem în niciun model - pe care să îl accepte şi cei din jur. Parcătoate s-au stricat şi nu ne mai trebuie nimic…Mă uitacum, încolo şi încoace, şi mă întreb, ce lăsăm în urmanoastră ? sau, mai trebuie să lăsămceva? cui, şi pentru ce!?

Mi-amintesc o zi, din anul 2005,când, întorcându- ne de la TârguJiu: Ion Soare, Felix Sima şi sub-semnatul, ne-am oprit la intersecţiadin Govora Sat, dintre drumurileRâmnicului, Govorei şiMihăeştiului, şi i-am făcut o vizităcelebrului Gheorhe Petre Govora,eu, văzându-l pentru prima oară…Ca şi în 1993, când l-am cunoscutpe Dumitru Bălaşa - acesta,întrebându-mă de ce vorbesc aşa?ce-i cu vocea mea? de această dată, şi părintele Petrem-a întrebat acelaşi lucru… În scurta vizită, fiindgrăbiţi, mi-am dat seama că trebuie să revin la părinteînarmat cu aparat de fotografiat, cu carnetul meu denote-mai special, cu aparate de filmat şi de reprodus. Adoua zi am făcut-o şi am fost atât de impresionat depersonalitatea acestui om, trăitor şi savant, încât amrepetat-o timp de şase ani, aproape regulat şi foarte des.I-am pus aceleaşi întrebări la timpuri diferite, cu spaţiilargi între ele sau mai înguste să-mi dau seama ce estefabulaţie (fiindcă cei mai mulţi aşa susţineau), ce estereal, la 95 de ani ai interlocutorului nu greşeşti dacăîncepi să fii şi circumspect-ca ziarist! Părintele dădeasemne de uitare, dar încă uluia pe toată lumea culuciditatea sa…Aproape că eram exasperat, când,întrebându-l el făcea o pauză de concentrare apoi ,greoi, se scula şi căuta o carte ca să se argumenteze maibine, să cvonvingă…Până la 99 de ani nu l-am văzutcitind cu ochelarii…Nu i-amvăzut mâna tremurând; la 100 deani, ziua de naştere, a mers singurla restaurant, unde a oferit orecepţie şi a ţinut un discurs de ooră în faţa unui auditoriu (numairude, fini şi naşi - poetul Dolfi şicu mine, şi cu soţiile, fiindsingurii intruşi la acest ospăţ cupeste 100 de persoane!... Pestecâteva zile, la fel, la Primăria dinGovora, serbat fiind la 100 de ani,a avut un show remarcabil,întâmpinat şi acompaniat de ÎPSGherasim-Cristea…La 95 de ani, Forumul Cultural alRâmnicului, la adunarea festivă de la Primăria Govorei,i-a oferit medalia de aur pentru cercetare istorică, dupăce un alt fiu de calibru al Vâlcii, Constantin Zorlescu, oprimise şi el cu ocazia vâtstei de 80 de ani…În treacătfie spus, Forumul Cultural, timp de cinci ani, în fiecarean l-a sărbătorit pe 23 aprilie, la Primăria din Govora,cu ocazia zilei de nume şi de naştere; Sfântul Gheorghe.Alături de FCR, de fiecare dată s-a onorat cu prezenţa,felicitându-l, şi directorul Direcţiei de Cultură şi Culte,Florin Epure…Când venea directorul Epure, părintelePetre era atât de fericit! Ţinea foarte mult la orientareaacestei direcţii de cultură, aşteptând de la aceasta o câtmai mare şi reală grijă pentru exponatele sale din cadrulcolecţiei sale adunată cu grijă la Muzeul „GheorghePetre” din Govora. Astăzi pare ireal! cum a reuşit acestom, care se semna pe orice carte sau document, Oviaţă, un om! punând în evidenţă omul şi fapta sa îndauna numelui, să obţină oficializarea acestui muzeu?Am reuşit să mă ataşez de părintele Petre prin dorinţăproprie, interes propriu, dorind să cunosc istoria cât maireală a acestor locuri, dar şi pe cea din Basarabia, ceadin al Doilea Război Mondial, ştiind (sau, chiar, intuind

părintele dorinţa mea, după ce i-am spus că părinţii meifăcuseră parte din lotul lui Ion Antonescu de evacuaţi înmartie 1944…) că părintele fusese pe front înTransnistria ca preot militar, că învăţase la Cernăuţi, laSuceava, la Iaşi…

Am reuşit să mă ataşez, şi prin bunăvoinţa fiiceisale, Cici-73 de ani în 1995, care îl îngrijea primăvara,vara şi toamna la Mihăeşti, în celebra casă dinintersecţie, iarna la Oneşti, unde aveau condiţii maibune de locuit, şi unde locuia şi fiul său. Am reuşit să

mă ataşez de părinte fiindcă a vrut şiel!... mă suna personal, la telefon, sămă felicite cu ocazia diferitelorsărători… Am consultat preoţi dinanturaj, foşti ofiţeri de securitate-pen-tru certitudinea faptelor. Public, la100 de ani, la restaurantul din Govoram-a numit Sherlok Holmes -ul său…Deci părintele a ştiut permanent, atâtde lucid, că am fost menit să-ldescos…A fost convins că nu m-a tri-mis cineva anume, ci am venit dininteres major, personal, sperând, eu,ca Legenda mea personală să se

întâlnească cu a lui!...A spus părintele în 2005, la 95 deani, la Primăria din Govora, uitându-se către mine şimulţumindu-mi pentru organizare: Dumnezeu mi-a tri-mis un arhanghel, de peste apele Prutului, ca să mărăscolească, să ne răscolească…Îi mulţumesc luiDumnezeu. Atunci mi-am dat seama că Gheorghe PetreGovora se temea să nu rămână singur. Se temea pentrucolecţia sa.

De aceea, acum la moartea sa, căutăm a nu-l plânge.Să ne îngrijorăm pentru trecutul recent, cel post-revoluţionar, şi nu în totalitate (să nu uităm că după1990, opera scrisă s-a înfăptuit datorită Editurii Petrasdin Râmnicu Vâlcea). Petre Gheorghe, realizândînainte de 1989 Muzeul din Govora, de atunci, acestapurtându - i numele (Doamne, ce minune Ai Făcut!) şicare a fost binecuvântat de însuşi Justinian Marina, în1973.

Gheorghe Petre Govora a rămas, s-a fixat în istoriaacestor locuri, pentrudescoperirile sale arheologice,pentru scrierile sale ştiinţificeîn acest domeniu, dar şi ca unmărturisitor de viaţă,… inco-mod pentru istoricii carestabilesc adevărul în spateleuşilor închise-garantându-l cuatestatul oficial.

Gheorghe Petre a participatactiv la Războiul Mondial, alDoilea, a fost duhovnic almorţilor eroi din Transnistria, şide pe linia fontului de eliberare

a Basarabiei. După 1990 a fost numit Drept întrepopoare-primul preot ortodox! deoarece a salvat de lamoarte evrei din lagărele din Transnistria.

A fost martorul interbelic, conştient, al pătrunderiicomunismului în România-via Valea Oltului-1935. Afost marele apropiat al lui Justinian Marina: el liberal,celălalt ţărănist; el, rămânând liberal şi după August1944, Marina, trecând la comunişti.

Gheorghe Petre!...cel, care a refuzat celebra, deja,invitaţie a viitorului patriarh al României: Hai cunoi!..(să treacă la comunişti şi să primească un serviciuîn Patriarhie). Da, Gheorghe Petre a părăsit şedinţa deinvestitură de la Iaşi, a lui Marina, de Mitropolit alMoldovei, dându-i acestuia un răspuns, care, probabil îiva fi schimbat viitorului patriarh imaginea despre oideologie de care era convins: Nu vin cu voi, eu am fostacolo, şi ştiu ce-nseamnă comunismul!

…Drept supărare, Patriarhul României, pesteaproximativ 25 de ani, înainte cu 4 ani de a muri, l-abinecuvântat pe Gheorghe Petre ca unic autor al unuimuzeu de patrimoniu, istoric. Muzeul Gheorghe Petre,din Govora: 1973!

La 100 de ani !

Ciob dacic... cuColoana infinită!

pcichirdan

LA APROAPE 102 ANI AMURIT GHEORGHE PETRE

GOVORA

Pe 04 03 12, prieteni şi apropiaţi ai părinteluiGheorghe Petre, decedat pe 1 martie 2012 laOneşti, l-au condus pe ultimul drum, pe acesta,care s-a născut pe 23 aprilie 1910, adică acum101 ani, 10 luni şi patru zile... la cimitirul dinMihăeşti (Govora sat), unde se află Biserica deLemn Sfântul Nicolae. Dumnezeu să-lodihnească!

Autorităţile de stat localeşi parlamentare.

Familia,despărţindu-se

de cel iubit.

În aşteptarea celui care s-aidentificat cu sintagma-

O viaţă,un om.

SENIORII (ASOCIAŢIASENIORILOR DIN

EDUCAŢIE, ŞTIINŢĂ ŞICULTURĂ) AU

SĂRBĂTORIT 8 MARTIE LARESTAURANTUL ZIMBRU...

Au uitat si de mancare, şide bautură!

Sărbătoritele...care au pozat.

Un cetăţean de onoare şi unul în ...devenire.

3martie 2012 CULTURAvâlceană

Itinerar culturalO carte despre Traian Cantemir: “Un portret

în filigran de suflet”

SCRIITORI VÂLCENI ÎN LIBRĂRII

Traian Cantemir a fost una dintre cele maisclipitoare şi iubite personalităţi culturale ale

Râmnicului postbelic. “Venetic”, ca mulţi alţii, adusde valurile vicisitudinilor istoriei taman din Cernăuţi,s-a stabilit în oraşul de la poalele Capelei împreună cumentorul său Leca Morariu prin 1944, formând un duode excepţie în revitalizarea vieţii intelectuale de aici. Afost nu doar un profesor apreciat de elevi şi colegi,director de şcoli, preşedinte mulţi ani al filialei localea Societăţii de Ştiinţe Filologice, dar şi un om delitere, cum se spune, a înfiinţat şi condus Cenaclul li-terar “I. L. Caragiale” de la Casa de Cultură din Rm.Vâlcea, a făcut cercetări folclorice pe teren, publicîndrezultatele ulterior în volume, a scris numeroasearticole şi studii, unele în domeniul dialectologieiistro-române, ceea ce l-a propulsat în 1964 ca lectoruniversitar la Institutul Pedagogic din Bacău.

Era firesc ca un astfel de om, cu rol covârşitor îndezvoltarea instituţiilor culturale şi de învăţământvâlcene, să primească din partea discipolilor săi nudoar preţuirea lor eternă, ci şi un volum substanţial deevocări remarcabile, care să facă mai bine cunoscutegeneraţiilor de azi viaţa şi activitatea sa. Cu atât maimult cu cât Traian Cantemir nu e de prin părţile Vâlcii,ci s-a născut la 7 septembrie 1907 la Pătrăuţi, lângăSuceava.

Un astfel de volum omagial, intitulat “Un portret înfiligran de suflet”, a alcătuit prof. Nicolae Ciurea-Genuneni “în amintirea pedagogului, filologului, fol-cloristului, dialectologului, criticului, istoriculuiliterar, romancierului şi publicistului TraianCantemir”. Cartea s-a tipărit sub patronajul ForumuluiCultural al Râmnicului şi al Asociaţiei Seniorilor dinEducaţie, Ştiinţă şi Cultură din Judeţul Vâlcea laEditura Almarom din Rm. Vâlcea în 2011, cu sprijin-ul financiar al Consiliului Local al MunicipiuluiRâmnicu-Vâlcea şi al unor oameni de afaceri vâlceni.

Ştiam de acest proiect de mai mulţi ani, de la fiullui Traian Cantemir, domnul prof. univ. dr. ing. LorinCantemir, cu care am stat îndelung de vorbă în 2009 laIaşi şi apoi în repetate rânduri telefonic, şi care-mispusese că i-a trimis domnului Ciurea-Genuneni sutede documente şi fotografii despre tatăl său. Esteevident că, din raţiuni de spaţiu, doar o mică parte dinacestea se regăsesc la sfârşitul volumului, unele însă,din păcate, destul de modest reproduse. Vreo zeceimagini atestă strict prezenţa lui Traian Cantemir laRm. Vâlcea.

Mărturisesc că mă aşteptam la un alt tip de lucrare,poate la o monografie, nu la un amalgam eclectic dediverse articole şi evocări, dintre care vreo două sautrei sunt doar encomiastice. Apoi, din punctul meu devedere, cred că titlul “Un portret în filigran de suflet”dat acestei cărţi-metaforă, cum o numeşte chiarcoordonatorul ei, ca şi titlurile unor capitole - “Dâra delumină”, “Cununa vieţii” (“Împletituri cu lauri”, “Unşirag de pietre rare”), “Privire peste umerii timpului şiai vârstelor” – sunt parcă prea pretenţioase, prea lite----raturizate pentru o lucrare documentară, care ar fitrebuit să exceleze prin informaţii şi rigoare ştiinţifică,nu prin “poetizarea” excesivă a unor texte. Iar acestmod patetic de prezentare, festivist pe alocuri, îl găsimşi în comperajul multora din paginile prin care“coordonatorul” cărţii face trecerea de la un capitol laaltul.

Strădania profesorului şi folcloristului NicolaeCiurea-Genuneni (n. 21 august 1941 la Genuneni-Frânceşti) de a alcătui un volum omagial dedicatmagistrului său Traian Cantemir merită aprecierileconcitadinilor săi, dar rezultatul putea fi altul dacă s-arfi impus o anume rigoare în cuprinsul acestuia,renunţându-se la eclectismul aiuritor. Este prea mult să

ocupi un sfert din volum cu 110 pagini decorespondenţă particulară între cei doi preopinenţi,plus 30 de pagini de corespondenţă între TraianCantemir şi cercetătorul sucevean Nicolae Cârlan,epistolar interesant poate într-un alt context sau poatechiar într-o carte separată.

Neimplicarea “coordonatorului” cărţii în căutări şicercetări proprii prin publicaţii şi arhive nu poate fisuplinită doar prin reproducerea unor studii ale altorautori despre personalitatea vizată. Din această cauză,tocmai perioada vâlceană este cea mai puţin reliefată,precum în studiul Elenei Pascaniuc “Traian Cantemir,reprezentant al şcolii filologice şi folclorice dinCernăuţi”, publicat în “Analele Bucovinei”, nr.1/2007,şi reprodus in volum în loc de biografie. Or, tocmaiaici aşteptam contribuţia documentară proprie a dom-nului Ciurea-Genuneni, prin scormonirea izvoarelorlocale: muzeul judeţean, filiala Vâlcea a ArhivelorNaţionale (fondurile Inspectoratului şcolar, aleCenaclului “I. L. Caragiale”), ziarele “Secera şiciocanul” din Piteşti sau “Orizont” din Rm. Vâlcea, lacare a colaborat şi în care i-au apărut recenzii la cărţilesale.

Cât priveşte bibliografia lucrărilor lui TraianCantemir şi referinţele critice despre acestea, seretipăresc aidoma două materiale publicate în revistele“Studii vâlcene”, vol. VI din 1983, şi “Studii şicercetări ştiinţifice”, Universitatea din Bacău, seriaFilologie, nr.7/8 din 1997/1998. Ele sunt incomplete şirămase în urmă, inevitabil, iar primul este tributar şiideologic timpului dinainte de 1989 când a fost publi-cat. În plus, reproducerea s-a făcut neglijent, fără a seevidenţia, de exemplu, diferenţa dintre titlul uneireviste şi cel al unei cărţi.

Lucrarea a pornit cu intenţii bune, publicarea însălasă de dorit, inclusiv în ceea ce priveştetehnoredactarea, cel mai supărător fiind spaţiullăbărţat dintre rânduri, care nu doar că este inestetic şineuzual, dar a mărit considerabil numărul total depagini, 600 faţă de 450. Corectura este superficială, cugreşeli de tipar chiar în textul de pe copertă.Narcisismul “coordonatorului” sau o anume lipsă deexperienţă editorială se vede şi din cele 13 semnăturiproprii puse, amatoriceşte, sub tot atâtea texte învolum.

Altfel, o carte utilă, necesară, aşteptată, aşa cumsugeram într-un articol de-al meu încă de acum şapteani. Se pare că şi Nicolae Ciurea-Genuneni o proiec-tase mai demult, chiar dinainte de 1989, după cumrezultă din corespondenţa acestuia cu TraianCantemir.

Prin lectura acestui volum, cititorii tineri de astăzi,care nu l-au cunoscut personal pe Traian Cantemir şinici lucrările acestuia, au ocazia să-şi facă o primăimpresie, mai largă despre marele om de cultură carea trăit 20 de ani la Rm. Vâlcea şi care apoi a contribuitsubstanţial la afirmarea învăţământului universitar laBacău, aproape de meleagurile natale. Prezenţa sa înoraşul de pe Olt a fost una activ-dinamizatoare, deaceea ar fi suscitat, poate, interesul o detaliere amomentului înfiinţării Cenaclului literar “I.L.Caragiale” în 1952, a greutăţilor întâmpinate înstrîngerea laolaltă a talentelor locale, pline de orgoliiliterare, dar şi de adversităţi personale. Alături de LecaMorariu a fost unul dintre sprijinitorii revitalizăriivieţii culturale la Rm. Vâlcea, inclusiv în domeniulmuzical, fiul său Lorin cântând adesea la pian alăturide Octavia Lupu-Morariu, profesoara sa. Dincolo însăde toate acestea, Traian Cantemir a rămas profundataşat, în primul rând, de activitatea pedagogică,profesoratul fiind – aşa cum reiese şi din amintirilefoştilor săi elevi – nu doar o ocupaţie la catedră, ci şiun crez educaţional.

Constantin POENARU

Discuţii între doi foşti, şi actuali grei.

Tet a tet, doi foşti gorjeni...

VEMIAMIN MICLE NEPREZINTĂ BISERICA

BOLNIŢA DE LAMÂNĂSTIREA BISTRIŢA

Pe 10 03 12 l-am vizitat pe părinteleVeniamin Micle, la Bistriţa, împreună cuGheorghe Jianu, Cristi Sima şi Felix Sima.După care părintele ne-a prezentat tipografia,

locul, unde singur îşi face atâtea şi-atâteainegalabile cărţi; şi câteva mici problemetehnice la xeroxul său, apoi ne-a condus la

Biserica Bolniţei şi ne-a prezentat-o aşa cumnu ne-a făcut-o nimeni vreodată. Monumentexcepţional, unic în felul său - una dintre cele

mai bine păstrate picturi interioare (aprox1521- autor necunoscut) şi exterioare (1710 -Hranitie), şi dintre cele mai reuşite; bisericăconstruită, după documente, pe la 1490, dupăstructura construcţiei, specialiştii, fixându-idata în secolul XIV...

Aprox 1520, interiorul.

Veniamin Micle şi Felix Sima.

Cristian Sima între cei doi ...Micle.

4 martie 2012CULTURAvâlceană

Itinerar culturalORAŞUL OCNELE MARI SE

PREGĂTEŞTE PENTRUSĂRBĂTORILE PASCALE...

Frumoasa secretară a primăriei Ocnele Mariştie să primească musafirii. Idem şi „cei” patru dela etajul unu: Petre Iordache-primar, ConstantinLăzăroiu-viceprimar, Dumitru Angheluţă-secretar şi Lucia Fetele-contabil...Au şi unConsiliu Local pe măsură! Anul acesta îi aşteaptădouă mari evenimente: Festivalul Naţional depoezie „Vasile Militaru” şi Reuniunea Anuală aAcademiei de sub pământ!

Secretaraprimăriei.

Petre Iordachela şedinţa deacordare a

cetăţeniei deonoare:

M. Cimpoi şi M. Tănasie

Constantin Lăzăroiu şi DumitruAngheluţă, la aceaşi şedinţă...

ACUM EXACT UN AN, LAPRUNDENI, A AVUT LOC

ROTONDA CĂRŢII LA ...SATE!

Acum exact un an primarul Horia Horăscuîmbogăţea cultura vâlceană, organizând laPrundeni, Rotonda cărţii la sate...şi ce oaspeţi aavut! Acum Primăria se pregăteşte deSărbătoarile Pascale...

Horia Horăscu, Petre Petria, MihaiCimpoi, doar câţiva din participanţi!

DESPRE „SINUCIDEREA EUROPENILOR”

Pe data de 17 martie 2012 am primit, pe Internet, unmesaj conţinând un interviu al lui Neagu Djuvara,

fără a avea alte date, ci doar sub titlul de mai sus, şinesemnat, dar interesant pentru ideile care se desprind dinacest interviu şi pe care, sub semnul incertitudinii asupraautorului (Neagu Djuvara), ne permitem să îl reproducemparţial, dar şi să creem o posibilă Epistolă către renumitulistoric, pentru reliefarea ideilor noastre vis a vis de păre-rile domniei sale...

Ideile principale ale lui Neagu Djuvaradesprinse din acest interviu

- Situaţia de astăzi, a Europei, este precum aImperiului Roman spre sfârşit, când nu existau războaiedecât la periferie...Sunt îngrijorat că am intrat dejaîntr-un nou Ev Mediu...că moare definitiv civilizaţia occi-dentală; încet, dar sigur.

- Simptomele noii realităţi: tineretul nu are ideal;marea cotitură în artă şi gândire în civilizaţia occidentalădin 1905-1913, înainte de ivirea imperialismului ameri-can. De exemplu Brâncuşi... Rezultă că hegemonia ame-ricană, care asigura un fel de pace nu va dura 5 secole pre-cum Imperiul Roman, ci, probabil, doar o sută de ani. Peparcursul unui secol, Europa va deveni metisă...Noi nusuportăm un „atac” al lumii a treia, ci am creat un gol, pecare ei, prolifici, vin să-l umple.

- Tinerii, ca şi mine, nu vedem o Europă Unită, cu unpreşedinte şi un guvern. Mai ales dacă intră şi Turcia,atunci Europa, avortează.

- Europa este menită să dispară după atâta splendoarede creativitate în ştiinţă şi artă, putere economică şi poli-tică, încât să se întindă peste întreaga lume. Ea trebuie săplătească pentru dispariţie.

- Şi România va dispărea odată cu Europa.- Încă din trecut talentele noastre cele mari nu s-au

putut manifesta decât în străinătate, începând de laCantemir şi până la Eliade, Cioran...

- Tinerii trebuie să rămână în ţară, să se întoarcă, ceiplecaţi, pentru a crea o nouă elită intelectuală care să înlo-cuiască pe cea de acum...

- Mai bine să se scufunde (România n.n) în barcanoastră decât în cea germană sau franţuzească...

- 24 Decembrie să fie data de naştere a României, înlocul zilei de 1Decembrie, căci, atunci Regele Ferdinanda aprobat alăturarea celorlalte provincii la Regat; 10 Maieste însă ziua cea mai potrivită, Ziua Independenţei, doarşi pentru faptul că este ...vara, cald şi frumos.

- Europa de mâine va aparţine arabilor şi ţiganilor.Asta este cea mai gravă crimă comisă împotriva Europeişi culturii ei, că a deschis larg porţile Europei hoardelorbarbare şi hămesite de foame din Asia şi Africa, hoardecare vor transformarea Europei creştine, civilizată, şi

prosperă de astăzi, în Euro-Indo-Arabia de mâine, în careurmaşii noştri vor putea probabil supravieţui ptr. câtevageneraţii, în „rezervaţii”!...Noi, europenii de rând, spreruşinea noastră stăm cu braţele încrucişate şi ne văicărimde toate ticăloşirile care se petrec sub soare fără a între-prinde nimic. Aşa încât ne merităm soarta!

EPISTOLĂ CĂTRE NEAGU DJUVARA

Toţi suntem influenţaţi de sculptura lui Brâncuşi, careînseamnă perfecţiunea formei (simbolului) geometrice,invers ca la confraţii săi (de generaţie) care au gânditmodernitatea ca o deformare a echilibrului....Deci,Brâncuşi nu are ce să caute pe această listă a celor care auprefrigurat modernismul, mergând pe linia negării luiMighelangello şi Rodin!...Aşa cum au fost Picasso, în pic-tură - cubismul, şi Schonberg în muzică - dodecafonis-mul...

În anii 70-80, noi românii, invers interbelicilor noştri,am dus produsul nostru către europeni şi nu ne-am dus săînvăţăm la ei, în occident, pentru ca mai apoi să ne întoar-cem, să creăm produsul aici... Aşa cum se vorbeşte despreun Cioran, Eliade sau Ionescu, sau Brâncuşi...

Greşeală! să vorbim în numele tinerilor; tinerii deastăzi au cea mai proastă şcoală, indiferent că s-au şcolitîn România sau Occident! Acesta este un slogan al vajni-cilor noştri politicieni, care au alterat civilizaţia acestor 22de ani, postrevoluţionari!

Aceste sfaturi pe care le indicaţi, domnule Djuvara,tinerilor de astăzi (să se întoarcă şi să aplice ce au învă-ţat), trebuia să le daţi acum 22 de ani! celor plecaţi dinain-te de 1989, şi nu astăzi... Acum, când şmecheraşii au ple-cat să se instruiască sau să lucreze în occident, de undenici măcar cei plecaţi înainte nu vor să se mai întoar-că...(vezi românii din Germania şi SUA...sau, dinCanada!). Ce s-aducă ei bun în această ţară, care şi-a dis-trus tot ce a creat bun (atâta cât a creat bun) în o sută deani...şi care era în concordanţă, cu mici scăpări, ţinând deorganizare şi calitate, cu produsul similar...occidental!

Observaţie: intervievatul, cât a trăit în Occident, şi-adat seama de prăbuşirea inevitabilă, insuportabilă, a spa-ţiului moral şi material de acolo, şi, pentru a se salva, s-aîntors în 1990; a conştientizat această prăbuşire; a con-ştientizat că Estul, fosta societate creată de comuniştiisocialişti oferă, surprinzător, o nouă şansă omenirii (vezişi exclamaţia mea de la Revoluţie, din 1989, când spu-neam că „suntem pregătiţi pentru viitor! am muncit preamult ca să nu ne fie bine în noua orânduire, a libertăţii şiconcurenţei!...” - Oglinda, Un cetăţean între milenii ).

Simion PETRE

În perioada 1-15 aprilie a.c. se desfăşuară concursul cupremii pentru asociaţiile de proprietari „Împreună pentruun oraş mai curat”, care a avut ca scop îmbunătăţireaaspectului urbanistic al municipiului.

La începutul lunii martie 2012, s-a semnat, laBucureşti, contractul de finanţare pentru modernizareaParcului Zăvoi din municipiul Rm. Vâlcea, ceea ce vaaduce un plus de confort râmnicenilor şi turiştilor. Ca oapreciere a activităţilor desfăşurate în acest domeniu demare importanţă municipiul Rm. Vâlcea a primit Diplomade Onoare pentru activităţile de mediu întreprinse, care afost acordată cu prilejul festivităţilor de premiere dincadrul concursului „Capitala Verde a României 2012”, lacare au participat 13 oraşe din ţară.

Din această prezentare sumară rezultă că existăpreocupări, la toate nivelurile, pentru protejarea, ocrotireaşi conservarea mediului înconjurător, pentru o dezvoltareverde. Întrebarea firescă este dacă acestea sunt suficienteşi au eficienţa necesară. Pe baza experienţei pe care amacumulat-o, considerăm că utilizându-se forme şimijloace educative trebuie să se formeze deprinderisănătoase care să schimbe radical comportamentulindividual al locuitorilor şi mentalitatea cu privire laimportanţa mediului pentru sănătate. În acest context,economisirea apei, a energiei electrice, colectareaselectivă a deşeurilor, îngrijirea spaţiilor verzi etc. trebuiesă devină o preocupare cotidiană.

Este adevărat că, mai ales în unităţile de învăţământ,

se iniţiază diverse activităţi, dar ele trebuie sădobândească un cadru sistematic, continuitate.Valenţe educative multiple încorporează

programele internaţionale pentru protecţia mediului „Eco–Şcoala” şi „Să învăţăm despre pădure”, care trebuie să sebucure de mai multă atenţie în judeţul nostru.

Este foarte bine că două zile din an - 12 mai şi 23septembrie (Ziua Mondială a Curăţeniei), sunt dedicatecurăţeniei, dar pornind de la dictonul conform căruia„curăţenia este mama sănătăţii”, ea trebuie să se facă înfiecare zi. Şi activităţile teoretice, de informare, auimportanţa lor, dar trebuie împletite în mod armonios cucele practice. Să fim conştienţi de faptul că viitorul plan-etei depinde de fiecare dintre noi, iar calitate mediuluieste strâns legată de nivelul de conştiinţă civică al fiecăruicetăţean, începând cu copiii de la grădiniţă. De aceea estenecesară o participare activă, conştientă a tuturorlocuitorilor la aceste activităţi. Un singur exemplu trebuiesă ne dea de gândit: la concursul „Capitala Verde aRomâniei 2012” au participat numai 13 oraşe din totalulde 264! Şi în continuare educaţia primită în şcoală, înfamilie, prin intermediul mass-media, al întregii societăţi,va avea un rol primordial, iar formarea conştiinţei şiresponsabilităţii pentru un mediu curat şi sănătos vareprezenta un obiectiv de mare importanţă socială. Seimpune să manifestăm mai multă grijă şi respect faţă demediu, care este de fapt grija faţă de viaţa noastră. Şi săînţelegem bine că putem stăpâni natura doar prin a nesupune ei.

(continuare din pag.1) PRIN EFORTURI ...

5martie 2012 CULTURAvâlceană

Itinerar cultural

Cul

tura

val

cean

ă se

cit

eşte

...do

amna

Ele

na N

ăsta

sie,

cond

ucăt

or a

uto

la p

rim

ărie

...

Ion Năstasie adm. SC PrimaSRL, colaborator al primăriei

Prundeni

MINET SA O UNITATE DEPRESTIGIU CONDUSĂ DE

DOAMNA VICTORIA PREDA

MINET SA sprijină activitatea Seniorilorvâlceni. Aceştia ureză Consiliului deAdministraţie, Sărbători Pascale Fericite!...

VicepreşedinteleSeniorilor vâlceni,

neobositulGh. Pantelimon.

CURTEA DE ARGEŞ. LA CICAU EXPUS VIOLETA

SCROCIOB (PICTURĂ) ŞIPAUL STĂNIŞOR

(SCULPTURĂ)

Pe 14 03 12 la Curtea de Argeş, Casa deCultură, Clubul Iubitorilor de Cultură, condus dematematicianul şi scriitorul Gheorghe Păun, aorganizat o întâlnire cu membri ai Societăţii

Paul Stănişor, Violeta Scrociob, Viorica Enescu

Remember: I.L. Caragiale (1852-1912)

Caragiale şi opera lui alcătuiesc un monumentde neclintit al culturii româneşti, căreia nici

intemperiile vremii, nici adversităţile crunte ale isto-riei cu momentele de coborâre sau de înălţare aleromânilor nu-i vor putea şterge eternitatea.

Cu 160 de ani în urmă, la 30 ianuarie 1852, s-aivit pe acest meleag milenar celcare avea să afirme „simt enorm şivăd monstruos”. Cu toţii îlcunoaştem pe marele nostru dra-maturg, I.L. Caragiale. Estesuficient să-i privim portretul dinmanualele şcolare: cu pălăriamoale lăsată uşor pe o ureche, cumustaţa cu vârfurile răsucite şi cufigura schiţând un zâmbet semni-ficativ, exprimat mai ales de ochiicare lasă să se strecoare licăritulprivirii scrutătoare.

Noi toţi, dar şi cei ce vor urma,generaţii de-a rândul după noi, vorsavura opera genială a luiCaragiale, care într-o formăsensibilă poartă caracterul decisival stilului său inconfundabil de aprivi şi reflecta realitatea. A simţit„enorm” şi-a văzut „monstruos”viaţa amară în care s-a zbătutneamul românesc. Autorul însuşi amărturisit „Eu nu scriu decât din viaţa noastră şipentru viaţa noastră, căci alta nu cunosc, şi nici numă interesează, cea a moftangiilor ca: Mitică, Lache,Mache, Popeştii, Ioneştii, Georgeştii, Protopopeştii,etc., care fac legea şi se agită sub infuenţa moftului.”

Prin însumarea trăsăturilor acestora: prostia,incultura, naivitatea, vulgaritatea, demagogia,imoralitatea, etc., obţinem portretul moftangiilor dintoate timpurile şi suma mofturilor acestora, faptpentru care se menţine peste veacuri activitateaoperei caragialiene. Caragiale însuşi îlcaracterizează astfel pe moftangiu:

„Moftangiul român este:- din clasele primare până la bacalaureat,

anarhist;- de la bacalaureat până la primul examen de uni-

versitate, socialist;- de la primul examen până la licenţă, progresist;

- de la licenţă până la slujbă, liberal;- de la slujbă până la pensie, conservator;- de la pensie încolo împărteşeşte principile tine-

rimiii universitare...”Toposul preferat în care „amicii” lui Caragiale

îşi ţin expozeurile este berăria cu variantele sale:ospătăria, băcănia, cafeneaua, terasa. Berăria este

agora evului caragelian limi-tat la „moftul” de a facepolitică. Când nu fac politică„amicii” recurg la bârfă,aceasta fiind o variantăvulgară a cozeriei.

Esenţa operei lui I. L.Caragiale o constitue comiculîntemeiat pe arta cuvântului.Dacă râdem în hohote când îicitim „momentele şi schiţele”ori vizionăm o comediecarageliană, râdem cândîntâlnim, ori auzim rostitecuvinte precum: bampir,bagabont, devorţăm,ciucalată, renumeraţie,nihilist, famelie, plebicist, orisintagme: „curat murdar”, „aipuţintică răbdare”, „industriaromână e sublimă, darlipseşte cu desărvârşire”, etc.Prin schiţele, nuvelele şi

piesele sale de teatru, Cargiale a contribuit la creareaunor personaje veridice, la asanarea limbii române,constituind în acelaşi timp modele de expresieartistică.

Noi, vâlcenii, ne mândrim că marele dramaturg arămas pe meleagurile noastre în anul 1882 în calitatede revizor şcolar, timp în care a efectuat control, dara şi oferit învăţătorilor din judeţ lecţii practice degramatică şi aritmetică, impresionându-i cu măestriasa pedagogică.

A rămas impresionat de grădina publică, zăvoiul,despre care face referire în comedia „O scrisoarepierdută”, iar la Govora îşi avea un loc preferat undepoposea, numit „La pluta lui Caragiale”.

Caragiale rămâne cel mai mare dramaturg, dar şiun vizionar anticipând situaţii, tipologii şimentalităţi care se perpetuează indiferent de epocă.Aşa se explică permanenta actualitate a operei sale.

Maria MATEI

ADINA ENĂCHESCU: FLORILE GÂNDULUI-Poeme într-un vers-

Apărută la Editura SocietăţiiScriitorilor Români, Bucureşti,

2012, cartea Adinei Enăchescu, Florilegândului-Poeme într-un vers este unvolum pe care autoarea l-a închinat poe-tului Ion Pilat, care în 1936 a publicatvolumul Poeme într-un vers...Revitalizarea poemului într-un vers sedatoreşte Societăţii Române de Haiku,în cadrul căreia Florin Vasiliu a publicattrei plachete cu astfel de poeme. AdinaEnăchescu, în prefaţa cărţii, aduce ade-vărate elogii acestui gen de poezie,poem - prin bogăţia de idei nescrise, darîn fază de declanşare odată ce este citită.Este savantă această stare de trăire poe-tică pe care scriitorul o transmite inter-locutorului. Îl obligă să „simtă” în conti-nuare. Prelungeşte starea de vis. Poemul într-un vers,precum îl „vede” şi Adina Enăchescu, pare a fi defactură, aproape, mai dură decât poemul haiku! ca olovitură de topor în buturuga care aşteaptă să fie des-

picată: dintr-o dată... „Înbibliotecă intru ca-ntr-o cate-drală” ( Smerenie). „Va maiveni o vreme, scriind în cărţipoeme?!” (Viitor). „Neavândarginţi, mi-am amanetat idei-le” (Amanet). „La ce-o fi gân-dind omul ce trece-ncet prinploaie?” (Un om). ...Şi lasfârşitul cărţii avem o postfa-ţă semnată de FlorinGrigoriu, vicepreşedinte entitre al SSR, care-i aduce unbinemeritat omagiu veşnic„tinerei” poete şi specialistăîn haiku, Adina Enăchescu,cea care peste un an va sărbă-tori 80 de ani de viaţă; o post-

faţă în care ilustrul scriitor o aşează pe compatrioa-ta noastră în contextul istoric literar pe care aceasta îlmerită.

Petre CICHIRDAN

Caragiale la Berlin (1912) cu fiica saTuşchi şi cu Cella Delavrancea

6 martie 2012CULTURAvâlceană

Itinerar culturalAnton Pann şi ai Clubului Umoriştilor Vâlceni. Aorganizat şi o expoziţie, pictură şi sculptură,

artiştilor vâlceni: Violeta Scrociob şi PaulStănişor. A fost sărbătorită Academia OlimpicăRomână, Filiala Vâlcea-5 ani de existenţă,condusă de profesorul Nicolae Dinescu. Înfinalul manifestării, în Sala Mare a Casei deCultură, umoriştii vâlceni conduşi de Nichi Urseiau susţinut un recital de epigrame... Foarte reuşit!

MĂDĂLINA GÂRJU,ROMANCIER LA 15 ANI!

Zilele trecute, pe 15 03 12, la BibliotecaJudeţeană, Mădălina Gârju, elevă în clasa a IX-ala Colegiul Lahovary şi-a lansat romanulFluturi, Ed Silviana, 2012, carte apărută întehnoredactarea lui Dan Sârbu şi în consiliereaeditorială a lui Gigi Udubae... La lansare, micascriitoare a fost însoţită literar de profesoruldoctor Ion Predescu şi de consilierul editorial!Vom reveni, mai în detaliu, cât de curând...

Râmnicul – staţiune balneoclimaterică

Grădina publică Zăvoi a fost un punct de atracţiepentru publicul orăşean vâlcean, iar existenţa

izvoarelor de pucioasă a determinat diverse iniţiativepentru punerea lor în valoare prin construcţia unor băideschise publicului larg. Succesul avut de stabilimentulridicat în anul 1881 de Carol Novak, a determinatmunicipalitatea să aprobe proiectul construcţiei unuinou şi modern stabiliment de băi de hidro-electroterapie în grădina Zăvoi, în anul 1906. Băilecuprindeau un corp de clădire împărţit în mai multecompartimente şi un turn de apă, alăturat instalaţiilor.Secţiunea propriu-zisă a băilor cuprindea 10 cabinepentru bărbaţi, 8 pentru femei şi 2 pentru maladiiinfecţioase, cabine ce aveau acces direct la o piscină.Secţiunea băilor cu abur cuprindea o sală pentru 10persoane, 10 cabine de dezbrăcat şi o sală de duş şimasaj în comunicaţie cu sala de abur şi cu acces lapiscină. Stabilimentul dispunea de o secţiune dehidroterapie specială, o sală de duşuri „scoţiene (caldeşi reci) şi duşuri speciale” şi patru cabine de reacţiune.Acţiunea primăriei Râmnicului s-a dovedit inspirată,noua facilitate din parcul Zăvoi atrăgând turişti dintoate zonele ţării şi aducând oraşului, la începutulsecolului XX, statutul de staţiune balneoclimaterică.Băile sărate, hydroterapia, instalaţia pentru băi de acidcarbonic, curele balneare în putini de faianţă şi diferitesisteme de duşuri, băile de vapori, împachetările umedese bucurau de o cerere atât de mare încât aglomeraţiadin timpul verii crea adevărate conflicte între salariaţiiBăilor şi turişti. La sfârşitul lunii iunie 1911, IonStoica, profesor la liceul Lazăr din Bucureşti, aflat detrei săptămâni cu familia în vilegiatură la Râmnic,reclama primarului că oricât de dimineaţă ar ajunge laBăi, trebuia să aştepte o oră şi jumătate pentru a intra lacură, chiar şi înainte de deschiderea caselor, la ora 7dimineaţa, existând turişti privilegiaţi care beneficiaude „băi comandate”, după cum i-a explicat, pe un tonobraznic, un angajat al băilor. În urma reclamaţiei,municipalitatea l-a amendat pe băieşul Ion Stoica, pen-tru abatere de la regulamentul stabilimentului. Primăriase implica activ şi în stimularea turismului, punând ladispoziţie vizitatorilor informaţii despre camerele cesunt disponibile pentru închiriere în locaţii particulareşi popularizând atracţiile zonei. Redau mai jos anunţulpublicat de municipalitatea râmniceană în anul 1911 înziare din 70 de oraşe ale ţării pentru a marca

deschiderea sezonului de băi la Râmnic, anunţ carereface întrucâtva atmosfera din oraşul de sub Capela laînceputul secolului XX:

PRIMĂRIA ORAŞULUI RÂMNICU VÂLCEA

Se încunoştinţează publicul că, de la 1 iunie a.c., seredeschide în Râmnicu-Vâlcea stabilimentul de BĂISĂRATE ŞI HYDROTERAPIE

Situat într-un parc admirabil şi înzestrat cu tot con-fortul necesar pentru „CURA BALENARĂ”, avândputini de faianţă, diferite sisteme de duşuri , sala pentrubăi de vapori şi o completă instalaţiune deHYDROTERAPIE ŞI ÎMPACHETĂRI UMEDE

Apa sărată este furnizată direct de la Ocnele - Mari.De asemenea se mai fac băi şi de apă pucioasă, ce sepoate întrebuinţa şi pentru băut fiind foarterecomandată în boalele aparatului respirator, lasuferinzi de tuse învechită, precum şi pentru băşicaudului.

Prin băile sărate se tratează cu succes: boalele defemei, reumatisme diverse, slăbiciunile la copii, anemi-ile etc., la succesul acesta contribuind foarte mult şiclima localităţii, oraşul Râmnicu - Vâlcea fiind unui dincele mai curate din ţară, iluminat cu electricitate, cupavage bune şi apă de băut de o calitate excelentă.

Serviciul medical al stabilimentului este pus subconducerea domnului doctor Firu Diţulescu, mediculoraşului, specialist în practica balneao-hydroterapeutică. În tratarea bolnavilor se ţine seama şide recomandaţiunile speciale ale d-lor medici curanţi aipacienţilor.

Domnii vizitatori găsesc pentru locuit case curateparticulare sau în hoteluri. Oraşul Râmnicu Vâlcea estedeclarat staţiune balneoclimaterică şi ca atare călătoriape căile ferate se face cu preţ redus.

Viaţa este considerabil de eftină atât la birturi cât şila piaţă.

Excursiuni se pot face în orice împrejurimi cutrăsuri, drum de fier sau automobile, Râmnicul fiind lao depărtare de 20 de km. de Băile - Govora, la 18 km.de Călimăneşti, 20 de km. de Căciulata, 15 km. deOlăneşti şi la 10 km. de Ocnele – Mari; apoi se poatevizita întreaga „VALE a OLTULUI” cu minunatele saledefileuri, „VALEA LOTRULUI” şi monastirile„COZIA, TURNU, HOREZU şi BISTRIŢA”,Monastirea „DINTR-UN LEMN” etc.

Bogdan Dumitru ALECA

Uzina electrica si baile comunale 1927 Lacul Zăvoi

În luna octombrie 2011 a apărut la Râmnicu Vâlcea,la editura Intol Press, cartea „Interferenţa artelor.

Critice. Arta plastică” de Petre Cichirdan. În ultimii anidomnia sa a mai scris şi alte cărţi: „Zorlescu”, „Carmine”,„Poezia, stare de veghe”, „Oglinda”, „Secolul XXI. Uncetăţean între milenii”, etc. Domnul inginer PetreCichirdan este una din personalităţiile valoroase ale cultu-rii vâlcene şi coordonează cele două prestigioase revisteale judeţului nostru: „Cultura vâlceană” şi „Povestea vor-bei”.

În cartea „Interferenţa artelor. Critice. Arta plastică” aadunat eseurile sale publicate în anii 2003-2010 în presavâlceană. Lucrarea este structurată pe 4 capitole: Ştiinţa şi

arta, Artişti, Expoziţii şi manifestări, Realităţi. În primul capitol autorul prezintă fenomenul plastic în

impact cu tehnologia-ştiinţa, în general, privind atât tehni-ca de lucru cât şi spaţiul eteric, cel al poeziei şi gândiriifilosofice; de aici permaneta... „Interferenţă a artelor”.Artele, în concepţia autorului, sunt tot una cu meseriileaplicate la „vârf”. Din mărturisirile unui student aflăm că„studenţii (la arte plastice n.n) suferă de lipsă de maeştri;nu poţi lucra cu un artist renumit în atelierul acestuia, caucenic”. Şi mai departe acelaşi student spunea că „facul-tatea nu-i oferă nicio latură practică, nicio tehnică de abor-dare în viitor, în concordanţă cu timpul.” În perioadaRenaşterii un sculptor începător învăţa meseria, care eraaproape o inginerie în construcţii sau arhitectură, dupăcare începea munca de creaţie. Tehnologia bine însuşită

Interferenţa artelor. Critice. Arta plasticăGheorghe MĂMULARU

Mădălina Gârju

Ion

Soa

re

Autoarea, Gigi Udubae şi Ion Predescu înfaţa reporterului

sprijină actul creator al viitorului sculptor. Şi în acest sensne dă ca exemplu pe sculptorul C. Lucaci, care, înainte dea deveni artist, a învăţat mai întâi să lustruiască bielele delocomotivă. Mai târziu a reuşit scuptura în granit a bustu-lui lui C. Brâncuşi.

Cu multă condescendenţă se referă la C. Brâncuşi.Inginerul Petre Cichirdan ne spune că la Brâncuşi predo-mină filosofia construită nu prin cuvinte ci prin formulageometrică şi grosier materială. „Poarta sărutului” creatăla Tg. Jiu de C. Brâncuşi este un model de filosofie a for-mei, de filosofie a simbolului. Ea reprezintă simbolulunei intrări şi ieşiri trecerea de la viaţă spre neviaţă.

În paginile acestei cărţi întâlnim şi informaţii despreistoria calculatorului; aminteşte de abac, numărarea cubile din copilăria noastră.

În carte sunt menţionate şi câteva expoziţii ale autoru-lui. De pildă expoziţia de pictură pe sticlă realizată dePetre Cichirdan la muzeul de istorie al Vâlcii, carecuprinde o tematică din „Vechiul Testament”. Peste puţintimp, în perioada 7 - 28 octombrie 2003, Petre Cichirdanexpune lucrările sale şi la galeria de artă intitulată „Polulculturii clujene”. Aici a avut loc expoziţia personală depictură pe sticlă - sculptură intitulată „Carmina Burana”.Cu acest prilej doamna Maria Enache, muzeograf, direc-tor executiv, spunea: „Stimaţi oaspeţi, dragi invitaţi, bineaţi venit la vernisajul expoziţiei de pictură pe sticlă şisculptură intitulat „Carmina Burana” autor domnul PetreCichirdan din Râmnicu Valcea”. În continuare dânsa amenţionat multiplele preocupări ale domnului PetreCichirdan: „muzician, pictor, sculptor, inginer, fondatoral Societăţii Inventatorilor din România, membru alSocietăţii Ziariştilor din România, posesor a două premiinaţionale obţinute la Bucureşti şi Cluj-Napoca pentrusculptură cibernetică.” Lucrările de pictură executate pesticlă sunt inspirate din opera vocal-simfonică „CarminaBurana” de Carl Orff, în număr de 24, tot atâtea câte sec-ţiuni cuprinde capodopera muzicală. După o expunere defond funebru asupra sorţii omului făcută în primul cânt,urmează o suită de 23 de cântări eliberatoare de tensiuniprin sublinierea frumuseţilor ancestrale izvorite din actul

iubirii. „Carmina Burana” este numele dat colecţieişi provine din cuvântul latin „carmen” care

înseamnă „cântec”, „cânt” sau „poezii” şi adjectivul„burana” care indică originea din „Bura”, nume latin aloraşului german Beuren; titlul se poate traduce „Cântecedin Benedikt Beuren”. Cea mai importantă caracteristicăa lucrării este bogăţia sa ritmică. Autorul, Carl Orff, a fostun compozitor german, dirijor, muzicolog şi pedagog,cunoscut pentru metoda sa de educaţie muzicală pentrucopii. S-a născut la München la iulie 1895 şi a murit totîn această localitate la 29 martie 1982.

Referindu-se la arte în general, Cela Delavrancea spu-nea: „muzica este arta cea mai poetică şi pictura arta ceamai intelectuală.” În lucrarea sa, domnul inginer PetreCichirdan face pertinente aprecieri la opera câtorvaartişti: Paul Popescu, Marius Turcitu, Valer Neag, C.Zorlescu, Romulus Popescu etc. Despre RomulusPopescu, Petre Cichirdan spune că este un pictor „sucu-lent” cu tuşe tranşante, cu anumite griuri „bătând” cătreverde şi albastru, dar şi roşu închis. Un pictor care întreanii 1960 a privit cu extaz pictura impresionistă francezăcu vopsea depusă în absenţa clarobsurului clasic. DarRomulus Popescu a fost şi un mare specialist endocrino-log la Spitalul de Adulţi din Râmnicul Vâlcea; iubeamuzica, literatura, pictura şi mail ales istoria medicinii. Înanii 1965-1966 domnia sa, împreună cu un colectiv for-mat din doctor Mircea Constantinescu de la staţiuneaBalneară Bughea de Sus (Argeş), doctor Petre Lepădatude la Direcţia Sanitară a Regiunii Argeş, doctor GheorgheMămularu de la Călimăneşti şi Mihai Cionică, asistent debalneo fizeoterapie Râmnicu Vâlcea, a redactat monogra-fia „Istoria medicinei a regiunii Argeş” (a rămas înmanuscris).

Din lecturarea acestei cărţi reţinem printre altele şipreocuparea domnului Petre Cichirdan de a încuraja şisprijini tinerele talente de pictori şi sculptori.

În ultimul capitol autorul se referă la ecoartă. În ecoar-tă au loc toate artele care manifestă în conţinut respectpentru efortul creaţiei, pentru lumina pe care o răspân-deşte în jur această creaţie. Ecoartă înseamnă producţiade lucruri artistice care să fie în concordanţă cu relaţiaechilibrată om - mediu înconjurător.

Cartea „Interferenta artelor. Critice. Arta Plastică” arecoperţile înveşmântate de autor cu imagini de picturi şisculpturi a 55 de artişti. Este ceva inedit care prezintăopera într-o ţinută demnă şi care te invită s-o lecturezi.

7martie 2012 CULTURAvâlceană

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ A GĂZDUIT CENACLUL „MIHAIEMINESCU” ŞI A PREZENTAT REVISTA „LUMINA LINĂ”

DIN NEW YORK

Pe 22 martie 2012 la BibliotecaJudeţeană din Râmnicu Vâlcea a

avut loc manifestarea anuală, în ţaranoastră, mereu în altă locaţie judeţeană, aşedinţei Cenaclului „Mihai Eminescu” dinNew York, cel care, prin revista sa„Lumină lină”, menţine trează culturaromânească în Statele Unite; amândouă,revistă şi cenaclu, sunt conduse deTheodor Damian, nume sonor în culturaromânească din ţara noastră şi din cea depeste ocean.

De la început trebuie să remarcămmulţimea de participanţi (nu o să repetămnumele lor, decât pe cele remarcate şi denoi - au făcut-o destul celelalte materialeintrate în acest număr) din care un rolhotărâtor în desfăşurarea şedinţei l-auavut Ioan Barbu, Theodor Damian,Mihaela Albu, Dan Anghelescu, şi PuiuRăducan - din partea organizatorilor. Adeschis primarul Romeo Rădulescu, carea oferit diplome invitaţilor de calibru,printre care cei patru academicieni M.Cimpoi, V. Tărâţeanu, V. Matei şi Gh.Păun...

Trebuie să remarcăm, să rămânem cuceva de la această întâlnire, spiritul rea-list, obiectiv, doct, exprimat de AurelSasu, invitatul de la Cluj al „Luminiiline”, cel care ne-a încântat şi anul trecutprin cuvântul său la o lansare de cartedespre Valeriu Anania, şi care înintervenţia sa a formulat regula dealcătuire şi desfăşurare a unui cenaclu li-terar. Tehnic. Formidabil. Parcă ar fiintuit starea culturală, purpropagandistică, în care se bălăcăreşteactivitatea literar artistică a creatorilor

vâlceni obsedaţi demeritele proprii îndauna celor recunos-cute de cei dinjur...Aproape o ple-doarie asupra acesteiforme de manifestareculturală, cenaclul,astăzi, luată înderâdere de ospiritualitate tot maiexclusivistă privindopera în contraautorului ei; preamărit, fărălegătură cu aceasta! Cu alte

cuvinte, menţiona Sasu, cenaclul trebuiesă fie o arenă a luptei libere, între spirite!Să ridice şi să coboare! Învinsul să înveţede la învingător, dar şi invers.

Am remarcat publicaţiile CenacluluiEminescu, dar le-am şi comparat cu celeale noastre; vâlcene; sigur, doar caformate. ...Şi gândul ne-a plecat către aceazi a anului trecut, când, la primăriaRâmnicului, nişte domni din arealulcultural vâlcean, unul cetăţean de onoareal Râmnicului (stâlpi ai spiritualităţii-cumle place unora, mai nou, să le zică), îipropuneau primarului să înfiinţeze orevistă de cultură la nivel naţional! de cenu, internaţional! şi aceasta să fie condusăde un scriitor, membru al USR...când ei,mari scriitori, fuseseră făcuţi membri USRcu doi, trei ani înainte, chiar atunci cândse măreau pensiile cu 50 procente pentrumembrii USR, UAP etc cooperatori!...Luau astfel în derâdere revistele de culturălocale, pe care nici nu le recunoşteau!Sigur, s-au găsit atunci doi oameni, scri-

itori de valoare,vâlceni, GeorgeAnca şi ConstantinZărnescu, săexplice conduceriiprimăriei utopiaunei astfel de prop-uneri, au explicatcum pot fi alcătuiteasemenea publi-caţii, şi au apreciatpublicaţiile cultu-rale autohtone (!)...

La această şedinţă a Cenaclului M.Eminescu am făcut comparaţie întrepublicaţiile din New York-SUA-în limbaromână, ale cenaclului, şi publicaţiilenoastre culturale autohtone, şi m-amsimţit mândru; şi iată, am împlinit 21deani cu „Povestea vorbei”, cinci ani cuCULTURAvâlceană, şase ani cu revistele„Forum”...şi trei ani cu revista „Seniorii”.Şi, nici un cenaclu (dacă mai există vre-unul) nu are un buletin ca „CenaculArtelor 21”, editat şi cu evidenţă lacapitală, cum are cenaclul artelor alSocietăţii Culturale „Anton Pann”, şi carese desfăşoară sub principiile pe care le-aexpus la această întrunire, dar şi la NewYork, Aurel Sasu.

Pentru o imagine cât mai corectă aceea ce s-a întâmplat la Bibliotecăpublicăm în continuare reacţiile a doidintre cei mai cunoscuţi publicişti vâlceni,Marian Pătraşcu şi Eugen Petrescu, curiscul, chiar de a se repeta anumiteinformaţii...

Bogdan CICHIRDAN

ARS MUNDI

Mihai Cimpoi

Valeriu Matei

Primarul Râmnicului oferă diplomăacademicianului Gheorghe Păun

Vasile Tărâţeanu

8 martie 2012CULTURAvâlceană

ARSO opinie postfactum la „Zilele Lumină lină” de la Râmnicu Vâlcea

La 22 martie a. c., în sala de conferinţe a BiblioteciiJudeţene “Antim Ivireanul”, a avut loc de-a lun-

gul a peste cinci ore (!), sub titulatura (pretenţioasă, căcia durat doar o după-amiază) “Zilele Lumină lină”, o întâl-nire cu oameni de cultură români din New York, Chişinăuşi Cernăuţi, dar şi din ţară (Sibiu, Baia Mare, Deva,Curtea de Argeş,Urziceni). Fac precizareacă Lumină lină/GraciousLight este o “revistă despiritualitate şi culturăromânească” ce apare tri-mestrial la New York, subpatronajul InstitutuluiRomân de Teologie şiSpiritualitate Ortodoxă,director – TheodorDamian, redactor şef –Mihaela Albu.

Amfitrionul manifes-tării a fost Gheorghe PuiuRăducan în parteneriat cuPrimăria RâmnicuVâlcea, Primăria Tetoiu,AGIR - Filiala Vâlcea şiAsociaţia Culturală “Dor– Dragoş Vrânceanu” dinBăbeni. Printre alţiparticipanţi am remarcatprezenţa onorantă a numai puţin de patruacademicieni: ValeriuMatei (Chişinău), MihaiCimpoi (Chişinău),Vasile Tărâţeanu(Cernăuţi) şi GheorghePăun (Curtea de Argeş),acesta din urmă – prietenvechi al vâlcenilor princunoscutul CIC (ClubulIubitorilor de Cultură) şiexcelenta sa revistă –Curtea de la Argeş.

Întâlnirea, deşi foartelungă (de la un timp, însală erau de câteva orimai mulţi oaspeţi decâtvâlceni), a fostinteresantă (şi ar fi fost şimai interesantă dacă nuar fi fost moderată decătre Ioan Barbu, celpuţin nepotrivit pentru oastfel de “misiune”, de laun moment dat chiartotal depăşit de ea), dar tarată de o carenţă organizatoricăimpardonabilă: nu i s-a dat cuvântul niciunui om decultură vâlcean care să prezinte sintetic urbea noastră şijudeţul Vâlcea din perspectivă culturală (nici măcarprietenului nostru Nelu Barbu, preşedintele Asociaţiei“Dor – Dragoş Vrânceanu” din Băbeni, unul dintre parte-nerii de organizare ai manifestării). Intervenţia prietenu-lui nostru, Eugen Petrescu, “nu se pune”, căci el nu afăcut altceva decât să înmâneze nişte diplome oaspeţilordin afara ţării din partea Asociaţiei Naţionale CultulEroilor – Filiala Vâlcea, ca semn de preţuire pentrumenţinerea vie prin cultură a românismului în ţările undeaceştia trăiesc; de alfel, momentul era cât pe ce să nu aibăloc, findcă moderatorul “s-a lăsat greu” până i-a datcuvântul, şi asta taman la urmă de tot. Încercarea sub-semnatului de a salva cât de cât situaţia s-a lovit derefuzul categoric (şi inexplicabil) al aceluiaşi moderator.Ca urmare, oaspeţii noştri, şi în special cei de pestehotare, au rămas cu impresia că la Râmnicu Vâlcea şi înjudeţul Vâlcea, cultura înseamnă doar... Puiu Răducan şiIoan Barbu!

Total indispus de această situţie, seara târziu, amexpediat doamnei Mihaela Albu şi domnilor TheodorDamian şi Aurel Sasu (cunoscut eseist, critic şi istoric

literar) un e-mail al cărui conţinut revizuit şi completatvi-l prezint mai jos (şi-l voi transmite din nou celor treidestinatari cu scuzele de rigoare dar, dacă n-o făceamatunci, mai târziu, când mi-ar fi trecut iritarea, nu aş maifi făcut-o):

Stimată doamnă, Stimaţi domni,

Vă scriu acum, când sunt încă marcat de întâlnirea dinseara trecută de la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” din Râmnicu Vâlcea. Dacă aş fi fost unuldintre dumneavoastră, cei care trăiţi şi munciţi în afaragraniţelor României, aş fi plecat de la această întâlnire cuconvingerea fermă că în Vâlcea cultura înseamnă doardouă nume: Ioan Barbu şi Puiu Răducan. Or, nu estedeloc aşa! Nu credeţi că ar fi trebuit ca şi unui „localnic”să i se dea cuvântul şi să spună pe scurt cam în ce constăcultura în municipiul Râmnicu Vâlcea şi judeţul Vâlcea?

Iată, încerc să remediez (pe cât voi putea) eu aceastăomisiune impardonabilă a organizatorului şi moderatoru-lui acestei întâlniri:

I.ONG-uri cu activităţi culturale:

1. Forumul Cultural al Râmnicului (FCR); 2.Societatea Culturală „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea(SCAP);

3. Clubul Umoriştilor Vâlceni (CUV); 4. AsociaţiaSeniorilor din Învăţământ, Ştiinţă şi Culturădin Râmnicu Vâlcea (ASISC); 5. Fundaţia„Antim Ivireanul” Râmnicu Vâlcea (FAI); 6.Cercul de la Râmnic „România - GrădinaMaicii Domnului” (CR-R-GMD); 7. SocietateaCulturală „ART-EMIS” Râmnicu Vâlcea(SCAE); 8. Asociaţia Naţională „CultulEroilor” - Filiala Vâlcea (ANCE-FV); 9. LigaScriitorilor din România - Filiala Vâlcea (LSR-FV); 10. Academia Olimpică Română - FilialaVâlcea (AOR-FV); 11. SocietateaIndependentă a Persoanelor cu HandicapVâlcea (SIPHV); 12. Asociaţia Culturală „Dor- Dragoş Vrânceanu” din Băbeni, Vâlcea(ACD-DV)”; 13. Fundaţia „Dokiana - Pr.Dumitru Bălaşa - Patriarhul de Drăgăşani” dinSuteşti, Vâlcea (FD-PDB); 4. Asociaţia „PonsVetus pentru Dezvoltarea Ţării Loviştei” dinCâineni, Vâlcea (APV).

Activităţile în cadrul acestor ONG-uri suntbenevole şi neremunerate iar membrii lor,inclusiv cei din structurile de conducere, suntegali în privinţa drepturilor şi a îndatoririlor. Îngeneral, cel care propune o anumită acţiune seşi ocupă de materializarea ei, singur sau ajutat

de 1-3 colegi, după caz.

II.REVISTE

1. Studii vâlcene (revistă de studii şi cercetări a FCR,apariţie semestrială);

2. Povestea vorbei (revistă de cultură a SCAP, apariţietrimestrială). Din anul 2005 revista este înfrăţită cu revis-ta Vorba noastră a românilor timoceni, înfrăţire realizatăprin intermediul Asociaţiei Românilor Timoceni dinRâmnicu Vâlcea, condusă până în 2010, când a decedat,de către Ilici Momcilo (de fapt – Ilie Matei), membruactiv al FCR şi SCAP. În curând, va fi publicat sub patro-najul FCR un volum de versuri al poetului român dinValea Timocului Ratko Golesân (de fapt – Radu Golea);

3. Forum V (revistă de cultură a FCR, apariţietrimestrială);

4. Forum 9 (revistă anuală a FCR);5. Cultura vâlceană (revistă de cultură editată de

INTOL PRESS-ECOSTAR 21, director Petre Cichirdan,apariţie lunară);

6. Cenaclul artelor 21 (buletin informativ alcenaclului SCAP, apariţie lunară);

7. Semn/Ţânţarul (reviste ale CUV, apariţietrimestrială);

8. Seniorii (revistă de cultură a ASISC, apariţiesemestrială);

9. Lumina lumii (revistă de cultură a FAI, apariţiesemestrială);

10. România - Grădina Maicii Domnului (buletininformativ al CR-RGMD, apariţie semestrială);

10. ART-EMIS (revistă electronică de cultură a SCAE,apariţie bisăptămânală);

11. Memoria slovelor (revistă a LSR-FV, apariţiesemestrială);

12. Dor (revistă a FCD-DV, apariţie semestrială);13. Dokiana (revistă a FD-PDB, apariţie semestrială);14. Ţara Loviştei (revistă a APV, apariţie ocazională).

Aceste reviste apar cu sprijinul PrimărieiRâmnicu Vâlcea şi al Consiliului Judeţean Vâlcea sauprin sponsorizări.

La Râmnicu Vâlcea mai apar şi unele reviste editatede instituţii de cultură, cele mai importante dintre elefiind: Casa cărţii vâlcene (Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul”, apariţie semestrială), Buridava (MuzeulJudeţean de Istorie, apariţie anuală) şiRenaşterea (Arhiepiscopia Râmnicului, apariţiesemestrială).

III.EDITURI

1. FORTUNA; 2. CONPHYS; 3. PETRESCU; 4.SILVIANA; 5. ALMAROM; 6. OFFSETCOLOR;

7. ADRIANSO; 8. INTOL-PRESS; 9. FÂNTÂNA LUIMANOLE; 10. SFÂNTUL ANTIM IVIREANUL;

11. KITCOM.

IV. ACTIVITĂŢI CULTURALEPERIODICE

În Râmnicu Vâlcea şi judeţul Vâlcea au locnumeroase manifestări culturale organizate de ONG-urilemenţionate mai sus, cele mai multe dintre ele devenindtradiţionale. Menţionez câteva mai importante:

1. „POSADA 1330” - manifestări anuale multiple,defăşurate în prima jumătate a lunii noiembrie înRâmnicu Vâlcea şi comuna Perişani cu scopul de aimpune zona Perişani-Pripoare din Ţara Loviştei ca locde desfăşurare al celebrei Bătălii de la Posada din 9-12noiembrie 1330, a cărei finalitate a însemnat „actul denaştere al Ţării Româneşti” (Doru Moţoc). Iniţiatori:FCR şi CR-GMD (prin Mihai Sporiş), în urmă cu 11 ani.Eugen Petrescu, istoric, preşedintele Asociaţiei Naţionale„Cultul Eroilor” - Filiala Vâlcea, director al Editurii„Petrescu” şi membru al Societăţii Culturale „AntonPann” este iniţiatorul unor tabere de cercetare la faţalocului, între care şi Ţara Loviştei (Posada), cuparticiparea unor cercetători istorici şi arheologi dincadrul Universităţii Craiova;

2. „Academia de sub pământ” - manifesatare iniţiatăîn 2010 de către Societatea Culturală „Anton Pann” (prinregretatatul ei preşedinte Costea Marinoiu) şi desfăşuratăcu sprijinul Primăriei Ocnele Mari, în cadrul căreia ne-ampropus să omagiem pe toţi oamenii de cultură întemniţaţiîn închisoarea de la Ocnele Mari ca victime ale teroriicomuniste. Primul omagiat a fost poetul Vasile Militaru:în 2010 - parastas de pomenire şi simpozion omagial, iarîn 2012 - Festivalul Naţional de Poezie „Vasile Militaru”,manifestare amplă, onorată cu prezenţa de către odelegaţie de oameni de cultură din Moldova de pestePrut, în frunte cu dl. acad. Mihai Cimpoi.

3. “Cercetarea ştiinţifico-tehnică din judeţul Vâlcea –prezent şi perspective” (FCR, octombrie);

4. “Unirea Principatelor Române” (24 ianuarie şi înjurul acestei date);

5. “Ziua Râmnicului” (20 mai şi în jurul acestei date);6.“Ziua Imnului Naţional” (29 iulie şi în jurul acestei

date, noi, vâlcenii, pretindem – cu argumente – că laRîmnicu Vâlcea s-a intonat pentru prima dată, la 29 iulie1848, sub bagheta lui Anton Pann);

7. “Ziua Naţională” (1 decembrie şi în jurul acesteidate);

8. “Ziua Eroilor” (ANCE-FV, de sărbătoarea Înălţării

Ioan Barbu şiFlorentin Popescu

Vasile Morar şiPuiu Răducanu

Theodor Damian

Anc

a D

oina

Sâr

ghie

9martie 2012 CULTURAvâlceană

Domnului);9. “Ziua Armatei” (ANCE-FV, 25 octombrie)

10. “Cenaclul Artelor” (cenaclu al SCAP – literatură,artă plastică, muzică – în ultima vineri a fiecărei luni laCasa Memorială “Anton Pann”);

11. “Festivalul Naţional de Epigramă Anton Pann”(CUV, octombrie);

12. Lansări de carte – membrii şi invitaţi (ocazional);13. Concurs de cultură generală (SNIPHV, iunie);14. “2012 – Anul Spiru Haret” (FCR, Clubul

Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă al FCR);15. “Personalităţi Culturale Vâlcene” (Clubul

Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă al FCR, ocazional);16. Excursii culturale în ţară şi străinătate (AOR-FV,

ocazional). Fac precizarea că membrii activi ai ONG-urilor cultu-

rale vâlcene sunt (sau au fost) publicişti şi scriitori, autoride studii şi cercetări cu lucrări şi cărţi publicate. Întreaceştia îi menţionez pe Doru Moţoc, Mihai Sporiş, PetreCichirdan, Ion Soare, Ilie Gorjan, Alexandru Popescu-Mihăeşti, Gheorghe Dumitraşcu, Eugen Petrescu, FelixSima, Mihai Mihăiţă-Lovişte, Ioan St. Lazăr, DumitruBondoc, George Achim, Nichi Ursei, Ion Micuţ, GoguRusu, Ion Tălmaciu, Zenovia Zamfir, Adina Enăchescu,Laura Vega, Petre Petria, Ion Măldărescu, Nicolae

Dinescu, Mihai Popa, Gheorghe Sporiş, Leon Dură, IonGavrilă, Nicolae State-Burluşi, Gheorghe Pantelimon,Ilorian Păunoiu, Dumitru Zamfira, Călin Matei, (NicolaeMazilu, Costea Marinoiu, Petre Gheorghe-Govora) ş. a.Ca o curiozitate, numeroşi membri ai acestor ONG-uri nuprovin ca profesie din zona umanistă, mulţi dintre aceştiafiind „la bază” ingineri, medici.

V. PATRIMONIU CULTURAL,INSTITUŢII DE CULTURĂ,MASS MEDIA

În Râmnicu Vâlcea (120 000 de locuitori, atestatdocumentar la 20 mai 1388) există:

- 24 de biserici ortodoxe, dintre care 18 sunt declaratemonumente istorice, precum şi câte o biserică aparţinândcultelor greco-catolic, catolic şi protestant;

- 2 universităţi şi 8 licee;- 5 muzee, 2 teatre, o filarmonică, un cinematograf, 4

galerii de artă şi un Palat al Copiilor cu o paletă largă deactivităţi, între care şi o fanfară multiplu premiată, inclu-siv peste hotare;

- 3 studiouri de televiziune şi 3 de radio;- un stadion, 6 săli de sport, 8 terenuri de sport (tenis,

baschet, handbal, fotbal), un ştrand cu apă sărată şi douăcu apă dulce;

În judeţul Vâlcea există 27 de mănăstiri şi schituri cuviaţă de obşte, dintre care 22 sunt declarate monumenteistorice iar dintre acestea din urmă 7 sunt ctitorii

voievodale (Cozia – Mircea cel Bătrân, Arnota – MateiBasarab, Govora – Matei Basarab, Ostrov – NeagoeBasarab, Dintr-un Lemn – Constantin Brâncoveanu,Horezu – Constantin Brâncoveanu, Mamu – ConstantinBrâncoveanu). Mănăstirea Frăsinei este supranumită“Athosul românesc”, datorită vieţii de obşte de acolo,asemănătoare cu aceea din mânăstirile de pe MunteleAthos (interdicţia femeilor de a intra în zona rezervată“mănăstirii pentru bărbaţi”/“blestemul episcopuluiCalinic” şi regimul alimentar sever, cu excludereaoricărui aliment de origine animală exceptând peştele şiacela numai la “dezlegări”).

Tot în judeţul Vâlcea există 6 staţiuni balneo-climaterice (Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti, Govora,Voineasa şi Vidra) cu ape minerale medicinale şi/sau ter-male.

Exprimându-mi bucuria că v-am cunoscut, vă doresctuturor multă sănătate şi putere de muncă pentruafirmarea valorilor româneşti peste hotarele ţării.

Cu deosebită stimă şi respect,

Marian PĂTRAŞCU, vicepreşedinte al SocietăţiiCulturale „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea

P.S.: Pentru a mă cunoaşte mai bine, vă trimit înataşament un CV şi trei din cele cinci cărţi ale mele*.

*Este vorba despre Oameni şi câini, Viaţa ca oprovocare şi America e de vină, trăiască America!

MUNDI

Stimate domnule Marian Patraşcu

Puteţi considera cele ce vă scriu ca un drept lareplică. În urmă cu mai bine de un an, am

informat, după cum ştiţi, Forumul Cultural alRâmicului, Asociatia Culturală Anton Pann ş.a.despre acest eveniment şi v-am spus ca să-l luaţi(asociatiile de mai sus), să vă ocupaţi de acest lucru.Cam cu o lună înainte de data desfaşurării mi s-aspus că nu-mi dă nimeni bani şi că material nu măajută nimeni. Am luat atunci legatura cu d-nul IoanBarbu (curierul), i-am explicat, şi d-lui a facut efor-turi deosebite ca acest eveniment să se desfasoaredupa cum aţi văzut, oaspeţii, fiind f. mulţumiţi; cadrept dovadă s-a hotărât ca acest eveniment, anulviitor, să se desfăşoare tot la noi, în Vâlcea. Dupăcum mai ştiţi, când s-a fixat data de 22, în aceastădată s-au mai pus alte evenimente, peste acesta, laBiblioteca Judeţeană. Am fost nevoiţi să-l mutămpeste drum, la Muzeu. Văzând că s-au mutat în altedaţi evenimentele concurente am revenit cu o partea acestui eveniment, care deranjează şi va deranjamult timp pt. că pe banii unora să se fălească alţiidupă cum bine ştiti. Dacă colaboram, se facea pro-gram comun, se ducea poate chiar pe 2 zile acesteveniment, căci, într-adevar, dupa cum bine ştiţi, şila noi în Valcea se face cultură. La fel de bine stiţi,stimate prietene, câte am făcut şi eu în cadrulForumului, şi bineinţeles, după cum ştiţi meritele aufost ale altora. Nu eu am dus Forumul în Severin şipeste graniţă, nu eu am propus şi m-am implicat,privind înfiinţarea Forumului la Brezoi, la a cărui"deschidere" nici macar nu am fost invitat. Nuneaparat invitat, ci măcar să mi se fi spus şi mie deaceastă organizare. Am obţinut şi eu nişte premii înţară şi străinatate. Am şi eu semnatura pe carţilemele a unor mari personalitaţi. Despre mine,Forumul şi Asociaţia Culturală A. Pann, nu au scris.Cele două organisme culturale nu au luat atitudinecând un "istoric" şi "critic literar" cu 7 clase şi ...ceva liceu a scris un articol de ziar defăimător şijignitor la adresa mea, şi m-a publicat în 3-4 reviste,unde chiar mi-a pocit şi poza. Ca membru alForumului, trebuia să se ia atitudine. Nu vi se parecă a fost jignit şi Forumul? Dar că Forumul meuiubit publică un articol despre mine că mutilez limbaromână, iar în sala unde aţi participat la acesteveniment se împarţeau ziare în care se scrie acelaşi,

cum vi se pare, prietene? Măcar pentru faptul că amplătit cotizaţia trebuia luată atitudine, ori să mi sespună că nu mai fac parte, adică să fiu exclus.Acelaşi individ, în aceeaşi zi, 22 martie, a împânzitoraşul cu 2 pagini în care mă "distruge", a scris chiard-lui Damian ca sa nu vină, m-a făcut impostor şicâte şi mai câte. Este uşor, stimate domnulePatraşcu, să stai deoparte şi să ataci, să zgârii, săjigneşti. Este foarte uşor. Temperamentul dv. v-aluat-o înainte şi aţi scris acest articol. Trebuia să neîntâlnim, să discutăm, nu să facem grozăvii ca să fiejigniţi aceia care pe banii lor, pe timpul lor liber seocupă de lucruri aşa de frumoase. Tare-mi este,prietene Patrascu, că aţi fost şi înfluienţat, aşa se

procedează la noi. Nu aţi fost în program, nu aţi con-tribuit cu nimic la acest program. În ce calitatetrebuia să ieşim cu lucruri neprogramate? Sunt sigurcă vom ramâne prieteni, dar eu am trimis acestarticol al dv. participanţilor la acest eveniment. Seva lua atitudine prin alte parţi despre "miracolul" dela Vâlcea, unde nişte oameni fac eforturiconsiderabile ca oraşul şi judeţul nostru să fieprezentat lumii aşa cum este, dar cum sunt şi uniioameni "de bine" care stau cu pixuldupă cei care fac ceva concret.Spuneţi-mi d-le Patraşcu dacăcunoasteţi vreo întâlnire culturală aRamnicului care să se fi întins pe aşade mare peiroadă de timp. Este uşorsă stai cu parul la colţ. Să ştiţiprietene, Marian Patraşcu, că mi-aţităbăcit "cocoaşa" care duce şi va maiduce evenimente de asemeneaanvergură, dar nu voi mai tacea. Amsă informez personal autoritaţilelocale despre felul cum mi-aţimulţumit. Consider că nu aţi făcut-oîn nume personal. Nu am să vă mai

scriu nimic, decât dacă mă invitaţi la un ceai peterasă, pe care-l voi plati eu, unde să despicăm firu-n patru. Încă mai cred că putem fi împreună la multeevenimente culturale. Vă doresc numai bine!

(Pe 23 martie 2012, am primit articolul de maisus din partea domnului Puiu Răducanu Ţepeşti, carăspuns la scrisoarea pe care domnul MarianPătraşcu a scris-o în urma desfăşurării şedinţei cena-clului M. Eminescu din New York…Redacţianoastră a transcris scrisoarea, punând diacriticile...Dacă mai sunt eventuale greşeli ne cerem scuze,neputând interveni total în conţinutul textului. Îicomunicăm, totuşi, d-lui Puiu Răducanu, căForumul Râmnicului i-a apreciat romanul « Femeiadiavolului » publicat în 2011, premiându-l, dar şifaptul că Forumul, cu atât mai mult Societatea

Culturală Anton Pann, nu răspunde de acţiunilemembrilor pe care aceştia le desfăşoară în numepersonal… Mai menţionăm, că membri aiForumului şi Societăţii A P, încă din 2005, cânddumnealui nici nu era înscris în aceste ONGuri, audeschis colaborarea (nu în nume personal, deşicheltuiala a fost personală) cu membrii MişcăriiDemocratice a Românilor din Timoc, au înfrăţitrevistele « Povestea vorbei » şi « Vorba noastră », auprimit la Episcopie delegaţia lor oficială, auparticipat la Congresul Mişcării Democrate aRomânilor de la Zaecear…Fac, deasemenea, partedin Societatea Culturală « Timocenii », condusă deIlici Momcilo, care, din păcate, a decedat anultrecut… Redacţia Cultura vâlceană)

Puiu RĂDUCANU - ŢEPEŞTI

Eugen Petrescu oferind diploma lui Puiu Răducanu

10 martie 2012CULTURAvâlceană

ARS MUNDIINVENTICA

COMUNICAT DE PRESA-6 aprilie 2012-

Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pen-tru Inginerie Electrica ICPE-CA, institut coordonatde Autoritatea Nationala pentru CercetareStiintifica, a venit in sprijinul programului “Scoalaaltfel”.

Astfel, in perioada 2-6 aprilie, institutul si-adeschis portile pentru grupuri de elevi din invata-mantul gimnazial, insotiti de profesori, care si-auexprimat dorinta de a vizita laboratoarele moderne,de a vedea cum se desfasoara activitatea de cercetarepropriu-zisa in cadrul departamentelor institutului.Ne-am bucurat sa primim elevi ai Liceului StefanOdoblejea si ai Scolii nr.139.

Pentru acesti elevi s-au facut demonstratii siaplicatii practice, in concordanta cu nivelul decunostinte si programa scolara. In acest context, ele-

vii au putut vizita laboratorul de celule solare, deceramica, de biologie, camera anehoica, microsco-pul electronic, instalatia de crestere de nanotuburi decarbon, instalatia de obtinere a fibrelor de carbon

grafitizate, instalatia de tragere microfire, au facutaplicatii cu magneti permanenti si, prin utilizareaheliului, s-a evidentiat efectul Meissner.

Institutul detine o traditie in domeniul inginerieielectrice de peste 60 de ani, traditie ce nu a putut fiperpetuata decat prin deschidere, atragere continuade resurse umane tinere, inovatie si performanta.Din aceasta perspectiva, ICPE-CA considera cu tarieca, prin sustinerea unor activitati pentru stimulareainteresului si cresterea nivelului de cunostinte dindomeniul stiintei in randul tinerei generatii, isiindeplineste constant responsabilitatea fata de medi-ul social, economic si, nu in ultimul rand, stiintific.

Biroul de Presa ICPE-CA

LANSAREA REVISTELOR STUDII VÂLCENE NR. VII ŞI SENIORII NR. 5.

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ VÂLCEANĂ, ÎN ACTUALITATE!

La Biblioteca Judeţeană din localitate s-adesfăşurat un eveniment inedit, pe 28 03 12.

În numai două ore s-au consumat cele două părţidintr-o manifestare a cărui organizatori au fostForumul Cultural al Râmnicului şi AsociaţiaSeniorilor din Educaţie, Ştiinţă şi Cultură - Vâlcea,şi care, în prima parte, a cuprins lansări de reviste aleForumului şi Societăţii Seniorilor: “Studii vâlcene”,Serie nouă, Nr. VII, 2011 şi, respectiv, “Seniorii”,Nr. 5. Întrucât în 2011 Forumul a împlinit 10 ani,frumos ar fi fost să se tipărească şi să se lanseze şirevista “Forum 10” (zece ani de existenţă aForumului, şi, care de drept trebuia să apară în acestprim trimestru)…Dar, niciodată nu-i prea târziu!

Primarul Romeo Rădulescu, directorulInspectoratului Şcolar, Gabriela Ene, membrii celordouă ONG-uri, au onorat manifestarea, nu plină desurprize-vezi şi expoziţia de carte de cercetareştiinţifică, care, întradevăr, a fost o plăcută surpriză.Au cuvântat pe marginea celor două lansări: RomeoRădulescu, Gabriela Ene, Gheorghe Dumitraşcu,Gheorghe Deaconu - editorul Studiilor - dar şimoderatorul manifestării: Gheorghe Pantelimon;Carmen Farcaş - care a făcut o sinteză profesionistărevistei Seniorii; şi subsemnatul, în calitate de editoral acestei reviste.

CUVÂNTUL UNUI EDITOR

Nu credeam că din această joacă cuminte de-ascrisul şi de-a fotografia, care a început în 2008 -pentru Seniorii - putea să iasă ceva precum acestereviste absolut “inocente” pentru spaţiul profesionistal presei: Seniorii, Forum 9, Povestea vorbei… Nucredeam că vom rata, noi, cei care ne adunăm dedouă ori pe săptămână fără să ne oblige nimeni, pre-miul Academiei Române pentru publicistică catego-ria « vârsta a treia » mai ales după ce şi D.R.Popescu ne complimenta pentru revista Seniorii nr.3, 2010, în care, absolut întâmplător îl puneam pecoperta patru pe Tudor Arghezi împreună cu HenryCoandă, Traian Vuia, Constantin Brâncuşi… şi totabsolut întâmplător amestecam poezia “Cuiul” cuimaginea Turnului Effel şi cea a avionului lui TraianVuia… Iată, seniorii, încă de atunci aveau un altconsiderent pentru noţiunea de cultură! Dar, şi totabsolut întâmplător, ne felicităm, de această dată -

noi între noi - de cum am postat în Seniorii nr. 4,articolul “Procesul literar” ca nouă formă de activi-tate a unui cerc literar (care, chiar a avut loc în 1972la Liceul Pedagogic); sau, pentru introducerea înrevista Seniorii nr 2 a unui fragment din “ Contesprovencaux” de Joseph Roumanille: “Doctorul dinCucugnan”, o excelentă povestioară moralistă decum se trăieşte într-o mică comunitate franceză, şivalabilă pentru întreg mapamondul… traducerea,fiind efectuată de doamna Carmen Farcaş, care, înplus, este şi autoarea acelor procese literare pe carele susţinea sub formă de teatru, cu elevii!

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ -ARTELE VIZUALE ŞI ALE

SPECTACOLULUI

În partea a doua a manifestării de la BibliotecaJudeţeană s-a produs un alt element catalogat de noica surpriză, în discuţie, punându-se activitatea decercetare ştiinţifică vâlceană-actualităţi şiperspective, şi în care subsemnatului, revenindu-isarcina de a se exprima din punctul de vedere alartelor vizuale şi ale spectacolului (GheorgheDumitraşcu - istorie, Ion Soare - cultură şipatrimoniu cultural, Ioan St Lazăr - cultură şi artămedievală)! Sigur, am fost onorat ca să-mi exprimpunctul de vedere în aceste domenii (deşi am fostactiv vreo treizeci de ani în munca de cercetare şiproiectare uzinală-tehnologică industrială în douădintre cele mai avansate Intreprinderi din estulsocialist european, plus în întreprinderea proprie,unde am lansat în fabricaţie vreo zece licenţepersonale), conştient fiind, că organizatorul îmicunoştea performanţele şi s-a gândit să mă pună încontact cu publicul prin noua formă personală deînţelegere a sintagmei Artă şi Tehnologie (cicluriîntregi în presa momentului) pentru care milităm(mai sunt şi alţii) de …da, de treizeci de ani (a sevedea volumele Transfigurări, Carmine, Caietul gri,tipărite în 2008, dar şi publicistica personală din1990 şi 2003-2011).

În general, cercetarea, fie ea şi ştiinţifică,presupune existenţa laboratorului pentru efectuareaexperienţelor, dar şi existenţa atelierului de

proiectare în cele mai pure şi imaginare, reale,procese de construcţie şi de tehnologie.

Acest timp, unul nou, cel de început al secoluluiXXI, cu ajutorul calculatorului, în intimitate saucolectiv, se poate simula orice proces tehnologic,tehnic sau artistic. Rezultă că el, calculatorul-instruirea informatică, din acest moment şi în viitor,va da tonul în această clasificare a activităţii decercetare…ştiinţifică, deoarece fără ştiinţă şi fărămânuire a informaţiei nimic nu va mai fi posibil;nici să tunzi o pisică, darămite să proiectezi sau săfabrici o bicicletă…

Acum treizeci şi cinci de ani desenam-proiectampe plotter, pe maşina de frezat, sculptam prinfrezare, sau alţii, precum Aurel Stroe, ŞtefanNiculescu sau Xenakis, sau Iancu Dumitrescu,compuneau muzica şi o redau prin calculator şiperifericile sale).

De fapt, însăşi tehnologia generării pe calculatoreste una dintre cele mai avansate stări-domenii decercetare ştiinţifică (este bine să lămurim că există ocercetare naivă, empirică, şi una pe baze ştiinţifice,aparţinând diferitelor domenii; ca şi în Artă: naivă şiacademică) fiindcă la un rezultat se ajunge după zecide încercări şi variante.

Noi numim calculatorul o maşină inteligentăfiindcă de peste douăzeci de ani el se află integrat înorice maşină construită de mâna şi mintea omului.

Şi acum haideţi să vedem ce se generează pecalculator în fiecare secţiune a artelor vizuale şi alespectacolului (sunetului), nu înainte de a maiconstata odată că cercetarea ştiinţifică a devenit şidevine una tot mai generalizată şi cuprinzătoare,astăzi, indentificându-se cu proiectarea constructivăşi tehnologică. Astăzi şi în viitor totul devine ştiinţăşi artă, manopera în cele două, fiind permanent încercetare şi perfecţionare; inovaţia este însăşicreaţia, sensul de a trăi a omului. Orice loc demuncă, domeniu de activitate (iată, o deplasare aelementului ştiinţific la producător) devineineficient dacă nu se bazează pe o manoperăcomputerizată şi pe logică informaţională; dacă nugestionează o bibliotecă a experienţelor anterioarecât mai bogată şi diversă, manipularea informaţiei,devenind arta vieţii.

Itinerar cultural11martie 2012 CULTURAvâlceană

Revenind la artele vizuale şi spectacol, astăzi peterminalul (bine adaptat) de calculator se genereazăgrafică, pictură (desenul a fost primul), sculptură(nu ne referim şi la celelate domenii tehnicoştiinţifice).

Tot astăzi există şi o revenire înspre academic-clasic, dar aceasta este trecătoare (ar fi ideal sărămână veşnică-şi, într-un anume plan, chiarrămâne - în sensul că lucrul nou şi pozitiv foartecurând devine clasic), căci în curând sau nu preaîndepărtat, academiile şi atelierele maeştrilor vorcăpăta dotări şi cunoştinţe solide de tehnologie amaşinilor, şi de utilizare a limbajelor de calculatortip miniprocesor-postprocesor (cum în 1982,cercetarea tehnologică vâlceană se manifesta lanivel naţional cu realizările sale-Sesiunea Naţionalăde Cercetare Ştiinţifică în Informatica Aplicată-Sibiu 1982)…şi când se va renunţa la atestatul despecialist luat prin examen.

În acest sens, al cercetării vâlcene, pe lângă celeexpuse mai sus, facem comunicarea că în curândvom propune învăţământului superior de artă şipolitehnic punerea în aplicaţie a unui curs (creat denoi) Artă şi Tehnologie .

În arta spectacolului, informatica şi ciberneticaau pătruns de mult, am amintit mai sus, în muzicacult; iar în celelalte domenii audio, nemafiindnecesară nici o altă prezentare, noi toţi fiindînconjuraţi tot timpul de televizoare (chiar şi laserviciu!), cărora Bill Gates nu le mai acordă niciun viitor, calculatorul, spunând el luând locul tele-vizorului…În scurt timp !

Am reţinut din luările de cuvânt aleparticipanţilor pe cea a lui Nicolae Dinescu(…jumătate sala este goală, are dreptate domnulprofesor Lazăr…Pentru cine scrieţi cărţi şi reviste?…dacă elevi nu sunt, unde sunt profesorii de

istorie ? ) de la care am înţeles că sala trebuie să fieplină, iar beneficiarii revistelor şi cercetăriiştinţifice sunt elevii şi profesorii de istorie!!…Păihai să aducem mititei şi bere la şedinţe să vedeţiatunci cum se va umple sala…

De asemenea, din intervenţia secretaruluigeneral al Forumului, Gh Dumitraşcu, am înţeles şisuntem cu totul de acord cu domnia sa, că istoriciitrebuie să facă o corectă analiză realităţilorromâneşti dinainte şi de după 1989…În acest sens,în cuvântul meu programat de organizator am citatmotto din volumul “Interferenţa artelor. Critice.Muzica” (autor subsemnatul):

Încă din 1984 reputatul muzicolog francezHarry Halbreich a considerat necesar să dedice unconcert întreg unei selecţii de compozitori românidin tânăra generaţie, într-un Festival Internaţionalde importanţă istorică pe scena Radio France pecare ziarul “Le Monde” din Paris, 15.01.1984, îlîntâmpina în termenii cei mai entuziaşti: “Le der-nier concert de la journee etait dedie â l’ecole rou-maine que Harry Halbreich considere comme lephenomene le plus fascinant de la musique euro-penne actuelle”

De atunci lucrurile, în mod natural, au crescutşi s-au amplificat imens, fără a ajunge, totuşi (dinmotive uşor de intuit), cum se cuvine pe mapa-mond; n-avem edituri muzicale care să tipăreascăpartiturile cele mai importante. Cu toate acestea, înUSA şi Europa, Japonia, Australia, America Latinăori Africa de Sud, continuă să se considere fenome-nul românesc ca unul din cele mai autentice aleultimelor decenii ( Iancu Dumitrescu (Articol“Musica Nova”- Info Puls, octombrie, 2003).

S.P.C.Simona Maria KISS

CA ÎN FIECARE AN, ÎN MAR-TIE, LA POLOVRAGI ARE

LOC SLUJBA DE POMENIREPENTRU CONSTANTIN

BRÂNCUŞI!

Pe 17 03 12 participanţii la Zilele Brâncuşi16-17 Martie, care au loc în fiecare an la TârguJiu, sau Peştişani, s-au deplasat la MânăstireaPolovragi pentru slujba de pomenire şi parastasulcare au loc, tot anual...Pe lângă oamenii decultură gorjeni, între care îl semnalăm pepreşedintele Consiliului Judeţean Gorj, IonCălunoiu şi cunoscutul brâncuşolog, Ion Mocioi,din partea vâlcenilor, au participat, caîntotdeauna, Ştefan Stăiculescu şi colegii săi:Gheorghe Cărbunescu, Mihai Sporiş şi PetreCichirdan (sosit mai la sfârşit)...

ŞCOALA DIN GURA VĂIIŞI-A LANSAT REVISTAŞCOLARĂ „BUJORI DE

ŞCOALĂ”, NR. 2!

Pe 19 03 12 într-una din clasele de la Şcoalagenerală din Gura Văii comuna Bujoreni, directorClaudiu Rada, cadre didactice ale şcolii,directorul ei, foste cadre ale şcolii, astăzi pen-sionari, în frunte cu primarul comunei, AlexandruRoşu, s-au adunat să lanseze revista nr.2, „Bujoride şcoală” scrisă depersonalul şcolii şieditată la Ed. Silviana,tipografia Focus...Îndeschidere clasele miciau susţinut o scurtă ser-bare, apoi, cadreledidactice şi elevi maimari, invitaţii, au discu-tat pe marginea revisteinou apărute! Au luatcuvântul toţi invitaţii, cei mai mulţi depănându-şiamintirile legate de această şcoală, care de-a lun-gul timpului a avut rezultate deosebite, privinddisciplina didactică (vezi perioada lui ViorelCostache), la învăţătură, dar mai ales în cepriveşte cercul aplicativ de...Aero modele, coor-donat de Ioan Luca!...Da, dar astăzi lucrurileacestea, privind educaţia! sunt mult mai grele,şcoala, în general, luânduşi sarcini mult prea marişi cu care societatea încă nu este pregătită...

Dir

ecto

rul C

laud

iu R

ada

Primarul Alexandru Roşuadresându-se participanţilor

CULTURA VÂLCEANĂ TRECUTĂ LA INDEX

În dupa amiaza zilei de joi, 22 martie 2012,Râmnicul a fost gazda unui eveniment de înaltă

ţinută culturală, desfăşurat sub titlul „Zilele RevisteiLumină Lină” – publicaţie de cultură şi spiritualitateromânească ce apare la New York.

La iniţiativa scriitorului Gheorghe (Puiu) Răducan,zeci de personalităţi - academicieni, profesoriuniversitari, doctori în ştiinţe, scriitori (poeţi,romancieri, dramaturgi, eseişti), publicişti etc., veniţidin SUA, Basarabia, Bucovina de Nord şi din ţară, au

desfăşurat la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”Vâlcea, sub bagheta scriitorului Ioan Barbu, o searăculturală de excepţie.

Din mulţimea de participanţi, au excelat prindiscursurile lor poetul şi eseistul Theodor Damian, scri-itorul basarabean Valeriu Matei – membru de onoare alAcademiei Române, criticul şi istoricul literar AurelSasu şi poetul maramureşean Vasile Morar.

Cu acest prilej, Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor”– Filiala Judeţeană Vâlcea, a decernat celor implicaţi înorganizarea evenimentului, responsabililor revistei darşi altor personalităţi prezente un număr de nouădiplome de onoare şi de excelenţă.

Au primit diplome de onoare acad. Valeriu Matei –român din Basarabia (astăzi Republica Moldova) şi

acad. Vasile Tărâţeanu – român din Cernăuţi (astăzi înUcraina), pentru apărarea culturii şi identităţiinaţionale în vechile provincii româneşti aflate nedreptdincolo de graniţele ţării.

Au primit diplome de excelenţă, pentru efortulpermanent de a consolida şi păstra legăturileromânilor de pretutindeni: Theodor Damian – directoral revistei „Lumină Lină” din New York, Mihaela Albu– redactor şef al revistei „Lumină Lină”, MirceaNicolae Rusu – redactor şef adjunct al revistei „LuminăLină”, Anca Doina Sîrghie – istoric literar, GeorgeCălin – ziarist şi scriitor, fondator al unor prestigioaseziare şi reviste de cultură, Ioan Barbu – ziarist şi scri-itor, fondator al ziarului „Curierul de Vâlcea” – primulcotidian particular din România (înfiinţat la 19 ianuarie1990) şi Gheorghe Puiu Răducan.

Din păcate, chiar dacă în sală au fost prezenteimportante personalităţi ale culturii vâlcene (IlieGorjan – membru USR, Doru Moţoc – membru USR,Ion Soare – membru USR, Ioan St. Lazăr, MarianPătraşcu, Petre Simion Cichirdan, pr. Nicolae State-Burluşi etc.), Vâlcea a fost reprezentată oficial doar dedoi scriitori: Ioan Barbu şi Gheorghe Puiu Răducan.Este încă o dovadă a neînţelegerilor (parcă fără sfârşit)dintre oamenii de cultură vâlceni grupaţi pe criteriipăguboase.

Păcat, mare păcat. La această frumoasă sărbătoareculturală, Râmnicul, vechea şi vestita „capitală atiparului” a fost pus în umbră. S-a creat senzaţia căVâlcea noastră, a cărei viaţă culturală este recunoscutăşi apreciată de mari personalităţi ale culturii naţionale,spaţiu de sacralitate românească în care îşi desfăşoarăactivitatea peste 15 asociaţii, societăţi şi fundaţiiculturale, locul în care se publică peste 15 reviste decultură (lunare, trimestriale şi anuale), este în prezentun spaţiu fără viaţă culturală.

Atitudinea de indiferenţă faţă de oamenii dincultura vâlceană se datorează organizatorului principal,care, în acest fel a vrut să de un răspuns la tratamentulpe care îl primeşte uneori, în mod nedrept, în revistele

Eugen PETRESCU

Eugen Petrescu oferinddiploma lui Theodor Damian

12 martie 2012CULTURAvâlceană

Itinerar culturalSFÂNTUL PATRICK, LA

RÂMNICU VÂLCEA!

Pe 20 martie, laFilarmonica vâlceană aavut loc o seară irlandezăoferită de PrimăriaRâmnicului şi deAsociaţia CulturalăRomâno-Irlandeză, încadrul SăptămâniiCulturale Irlandeze -ediţia 2012. Cu ocaziazilelor Sfântului Patrick,creştinătorul Irlandei,celebra harpistă DianaRowan a evoluat pescena vâlceană alături demuzica celor de laShannon Ceili Band şidansurile ansamblului Irish Way.

Spectacolul a fost deschis de primarul RomeoRădulescu şi de ambasadorul Irlandei laBucureşti, Excelenţa sa domnul John Morahan

John Morahan şi Romea Rădulescu deschizândZilele Culturii Irlandeze

Diana Rowan

Irish Way şi Shannon Ceili Band

PREMIILE FCR PE ANUL2011

Carmen Farcaş - Premiul pentru întreagaactivitate şi Anca Ionescu - Premiul pentru

Literatură (Debut) - roman

Alina Nicola şi Floarea Ghiţă, pentru„Monografia bibliotecii”

locale patronate de societăţile culturale al căror membru(cotizant) este.

Lăsând la o parte relaţia sa tensionată cu un fostcoleg şi prieten (este o poveste sensibilă şi pe care numaiei o cunosc, motiv pentru care nu mă aventurez încomentarii şi nici nu ar fi frumos din partea mea, maiales că îi cunosc şi îi respect pe amândoi), trebuie spuscă omul acesta este supus unui duş care alternează de lafierbinte la rece într-un mod ciudat. Astăzi este criticat înrevistele organizaţiilor culturale din care face parte, iarmâine este premiat de conducătorii acestora. Păi, înastfel de situaţii la ce reacţie vă aşteptaţi domnilor? Orieste bun, ori nu este bun? Când sunteţi corecţi? Când îlcriticaţi sau când îl lăudaţi?

Nu sunt în măsură să apreciez calitatea opereiscriitorului Puiu Răducan. Probabil că aici este „oful şinăduful” criticilor. Ce pot spune însă, fără reţinere, estefaptul că acest om trebuie apreciat şi respectat pentruambiţia şi efortul său în consolidarea legăturilor dintreromânii aflaţi peste tot în lume şi în special dintre noi,cei din hotarele ţării şi românii din jurul acestora (peste10 mil.) - basarabeni, bucovineni, timoceni, voivodenietc. Este un lucru mare, un lucru de care instituţiilestatului nici nu vor să audă. Este chiar riscant ce face el.Să faci cultură românească acolo unde ruşii, ucrainenii,sârbii, bulgarii, ungurii etc. nu te vor, vi se pare a fi fărărisc? Încercaţi să umblaţi pe unde umblă el. Aş vrea săştiu care dintre noi are curajul acestui om să meargă înBasarabia, Bucovina de Nord, Valea Timocului,Voivodina, Harghita şi Covasna, aşa, „de capul lui”, fărăsă-i treacă prin gând, măcar şi pentru o clipă, imaginea

glonţului şi a morţii. Acest oltean „iresponsabil” o face,dar până când o face rămâne de văzut. Dacă Tisa,Dunărea, Nistrul şi Prutul ar avea gură să ne spună câţiromâni au înghiţit, pentru simplu fapt că au spus mamăîn limba maternă, atunci ne-am da seama care estedimensiunea acestui sacrificiu şi la ce riscuri se expuneacest om şi asemenea lui mulţi dintre cei prezenţi ladistinsul şi înălţătorul eveniment. Pentru curajul lormerită tot respectul nostru.

Din păcate, oamenii de cultură mai vârstnici, căroraanii şi experienţa de viaţă le-a adus înţelepciune şidiplomaţie în meşteşugirea cuvântului ce ar trebui sălege prietenii, să echilibreze relaţiile dintre noi, lasăfrâiele şi răutăţile în voia lor şi iată cu ce ne trezim. Culecţii aspre, cu lovituri sub centură, lovituri care aducdeservicii culturii vâlcene, chiar dacă ea, în ciuda acestorstări, se află mult deasupra altor judeţe din ţară. Şi uiteaşa, după scenarii răutăcioase şi diversiuni specificeregimului de tristă amintire, distrugem oameni,distrugem valori, iar cultura vâlceană o trecem la index.

Ne-au părăsit în doar trei luni de zile trei personalităţicu o ţinută creativă şi morală de excepţie: profesorulcărturar Costea Marinoiu (16 iulie 1937 - 20 dec. 2011),generalul cărturar Nicolae M. Mazilu (25 iulie 1927 - 4feb. 2012) şi preotul cărturar Gheorghe Petre – Govora(23 aprilie 1910 - 2 martie 2012).

Să luăm aminte la ce am spus, să ne gândim la ceiplecaţi, să fim buni şi îngăduitori asemenea lor. Să lăsămura, să ne unim forţele într-o frăţie benefică culturiiromâneşti şi poporului român.

2 martie 2012

Pe lângă obiectele liturgice din Mănăstirea Bistriţa,prezentate anterior (Vezi: „CULTURAvâlceană”.

Anul IV, nr. 64–65, noiembrie 2011, apărut în 10 decem-brie), tezaurul bistriţean cuprinde şi alte piese, tot atât devaloroase, prin vechimea, arta confecţionării, metalul dincare sunt realizate, donatorii şi rolul avut în istoria sfântu-lui locaş. Aici vom prezenta alte obiecte, constând din:crucii, cădelniţe, căţui şi talere sau tăvi.

Sfânta Cruce ocupă un loc primordial în cultul ortodox,atât ca simbol religios cât şi ca obiect decorativ, fiind recu-noscută pretutindeni în viaţa bisericească, de aceea, cre-dincioşii confecţionează crucile din cele mai felurite mate-riale, precum aur, argint, marmură, piatră sau lemn, şi leaşează la loc de cinste. Tezaurul cultic al MănăstiriiBistriţa înregistrează un mare număr de cruci; ele vor fiprezentate în ordinea vechimii lor, indicând şi locul undese păstrează în prezent.

CRUCI. 1. Cruce de argint aurit. Ornamentată cu douăsprezece

rubine, crucea are mărimea de 31/12 cm, având pe mâner,gravată în limba slavonă, inscripţia: „Egumenul Ilarion dela Bistriţa”, indicând astfel numele donatorului care, întreanii 1560-1564 apare în documente ca superior alMănăstirii; ea se păstrează la Muzeul de Artă dinBucureşti (inv. nr. 637).

2. Cruce de lemn sculptată. Donată prin anii 1564-1565de boierul Manta, crucea este îmbrăcată în argint aurit,având douăsprezece rubine; o inscripţie gravată în limbaslavonă atestă că: „Această cruce a făcut-o jupanul Mantaîn timpul ieromonahului egumen Ilarion de la Bistriţa, înanul 7072”. Crucea are mărimea de 26/8,5 cm; ea a fostridicată la 21 octombrie 1916 şi se păstrează la Muzeul deArtă (inv. nr. 447).

3. Cruce de lemn ferecată. Donaţie a episcopului Teofilal Râmnicului din anul 1641-1642, crucea este ferecată cuargint aurit filigranat; inscripţia gravată denotă că:„Această cruce o a făcut vlădica Teofil, în zilele lui Mateivoievod, vă leat 7150”. Mărimea este de 25,5/9 cm. Ea afost ridicată la 21 octombrie 1916 şi se păstrează laMuzeul de Artă (inv. nr. 461).

4. Cruce de lemn sculptată. Îmbrăcată în argint, cu apli-caţii de email verde şi albastru, crucea datează din jurulanului 1650, fiind donată de mitropolitul Ştefan, potrivitinscripţiei cu litere în relief: ,,Mitrop(o)litu(l) chir Ştefan”,

care în tinereţe fusese copist al Mănăstirii Bistriţa. Cruceaare mărimea de 6,18/6 cm, fiind păstrată la Muzeul de Artă(inv. nr. 655).

5. Cruce de lemn sculptată. Ferecată în argint, cu apli-caţii de email multicolor, crucea poartă o inscripţie grava-tă, vopsită în negru, care atestă că: „Pârvu Creţulescu aferecat această sfântă cruce, 1678”. Mărimea este de18/5,6 cm şi a fost ridicată la 21 octombrie 1916, fiind păs-trată la Muzeul de Artă (inv. nr. 467).

6. Cruce de lemn sculptată. Îmbrăcată în argint aurit, cuaplicaţii de email multicolor şi împodobită cu pietre pre-ţioase, crucea a fost donată în 1681 de ConstantinBrâncoveanu, potrivit inscripţiei greceşti, cu litere majus-cule în relief: „Constantinos Brancovanos 1681”, inscrip-ţie incompletă, datorită deteriorării. Crucea are mărimeade 19/6 cm şi a fost ridicată la 21 octombrie 1916.

7. Cruce de lemn. Aparţinând secolului al XVIII-lea,crucea ferecată în argint, a fost donată de ieromonahul Şte-fan (Cf. Aurelian Sacerdoţeanu, Pomelnicul MănăstiriiBistriţa olteană, în „Mitropolia Olteniei” XVIII (1966), nr.5-6, p. 488).

8. Cruce de lemn sculptată. Ferecată în argint poleit,împodobită cu mărgăritare, crucea constituie o donaţie amonahului Silvestru, din secolul al XVIII-lea (Cf.Aurelian Sacerdoţeanu, art. cit., p. 489).

9. Cruce de lemn sculptată. Provenind din secolul alXVIII-lea, crucea este ferecată în argint şi a fost dăruităMănăstirii de credincioşii Păun şi Anastasia (Cf. AurelianSacerdoţeanu, art. cit., p. 488).

10. Cruce de argint. Aparţinând secolului al XVIII-lea,Pomelnicul Mănăstirii adevereşte că: „Filaret ieroschimo-nahul a dat o crucişoară de argint cu Sfântul Lemn dinCrucea lui H(risto)s” (Cf. Aurelian Sacerdoţeanu, art. cit.,p. 504).

11. Cruce de argint. Poleită, încrustată cu mărgăritare şipietre roşii granate, crucea a fost donată în anul 1790 dearhimandritul Nectarie, egumenul Mănăstirii (Cf. AurelianSacerdoţeanu, art. cit., p. 492).

12. Cruce de lemn sculptată. Donată în 1790 de ieromo-nahul Iosif, crucea este menţionată în PomelniculMănăstirii, unde scrie: „Acest părinte Iosif ieromonah adat o cruce ferecată cu argint şi pietre roşii şi albastre şi cumărgăritare, ca în veci să se pomenească” (Cf. AurelianSacerdoţeanu, art. cit., p. 493).

13. Cruce de lemn sculptată. Atestată la 16 februarie1811, crucea a fost donată de ierodiaconul Ghenadie (Cf.Aurelian Sacerdoţeanu, art. cit., p. 497).

TEZAUR LITURGIC AL MĂNĂSTIRII BISTRIŢA (II)

Arhim. Veniamin MICLE

13martie 2012 CULTURAvâlceană

Itinerar cultural

Constantin Andrei,premiul pentru dirijatDumitru Bondoc -

cercetare istorică

Eugen Petrescu, premiulpentru editura sa

Mădălina Floroaica, pen-tru interpretare-teatru

Ion Crânguş, pentruCedarea şi evacuarea

CadrilateruluiIoan Ciobotaru pentru

Arta fotografică

Nichi Ursei, pentruepigramă - Craiova şi

Tg. JiuNicolae Moga, pentru

Loviştea în date

Pr. Constantin Olariuridică premiul lui

PSEmilian LovişteanuMihai Sporiş, premiul

pentru eseu

CONCURS DE RECITAREPOEZIE LA BIBLIOTECA

JUDEŢEANĂ

CĂDELNIŢE. Printre obiectele de cult, folosite întimpul oficierii sfintelor slujbe, cădelniţa ocupă un locimportant. Formată dintr-un recipient în formă de cupă,numit focar, deasupra are un capac, fiind cuplate prin treilănţişoare, prinse în partea superioară de un disc prevă-zut cu o verigă de susţinere; al patrulea lănţişor este fixatde vârful capacului, care permite ridicarea şi coborârealui.

Tezaurul cultic al mănăstirii Bistriţa conţine cădelniţefoarte vechi, unele chiar din secolul al XV-lea.

1. Cădelniţă de argint aurit. Lucrată pentruMănăstirea Bistriţa la sfârşitul secolului al XV-lea sau,probabil, la începutul celui următor, cădelniţa are înălţi-mea de 30,5 cm, iar diametrul focarului de 13,5 cm, fiinddonată de fraţii Craioveşti. Cu litere în relief, sunt înscri-se pe focar numele donatorilor: „Barbu, Pârvu, Danciu,Radu”. Potrivit descrierii lui Alexandru Odobescu, ea arefocarul semicircular, aşezat pe un picior octogonal cutavă; capacul conic este compus dintr-o serie de turnule-ţe şi portaluri gotice suprapuse şi ajurate, pentru a per-mite ieşirea fumului; ambele părţi sunt unite cu trei lăn-ţişoare, executate din verigi răsucite (Cf. AlexandruOdobescu, Opere II, Bucureşti, 1967, p. 147). Cădelniţase păstrează la Muzeul de Artă (inv. nr. M 370).

2. Cădelniţă de argint aurit. Confecţionată în anul1654-1655 din porunca mitropolitului Ştefan, cădelniţaare înălţimea de 26 cm şi diametrul focarului de 9,5 cm;ea păstrează gravată inscripţia: „Această cădelniţă afăcut-o arhiepiscopul Ştefan, mitropolitul ŢăriiRomâneşti, în zilele domnului Io Constantin Şerbanvoievod, anul 7163”. La 21 octombrie 1916, cădelniţa afost dusă la Bucureşti şi se păstrează la Muzeul de Artă(inv nr. M 1653).

3. Cădelniţă de cositor. Aparţinând secolului al XVIII-lea, cădelniţa a fost donată la 2 august 1790 de egume-nul Mănăstirii, Nectarie arhimandritul (Cf. AurelianSacerdoţeanu, art. cit., p. 492).

4. Cădelniţă de argint. Lucrată artistic, cu trei chipuride îngeri sculptaţi în relief, cădelniţa are gravată inscrip-ţia: „Prefăcută de arh(imandritul) T(eodorit) Zăgănescu,1865”. Realizată în urma unui raport înaintat de egumenMinisterului Cultelor, de unde, la 7 octombrie 1865 pri-meşte comunicarea că: „Se încuviinţează propunerea cefaceţi în privinţa prefacerii unei cădelniţe, din una strica-tă, şi o candelă tot stricată de argint, care, după gătirea eirecomandându-se, o veţi şi înscrie în inventarul doteiacelei biserici” (Arh. Ep. Râm., Mănăstirea Bistriţa.Dosar nr. 44/1865, f. 35). Cădelniţa a fost ridicată şidusă la Episcopia Râmnicului, de unde, degradată şi fărălănţişoare, a recuperat-o arhimandritul Veniamin Micleşi a reparat-o în anul 1988, fiind păstrată în Diaconiconulbisericii mari (Cf. Arhim. Veniamin Micle, MănăstireaBistriţa Olteană, 1996, p. 237).

5. Cădelniţă de argint. Nu se cunoaşte provenienţaacestei cădelniţe, dar în anul 1918 a fost ridicată şi dusăla Episcopia Râmnicului, potrivit raportului din 12 sep-tembrie 1920 al stareţului Ilarion Cristea, care scrie:„Protosinghelul Inochentie Tănăsoiu, fiind mare ecle-siarh la Sfânta Episcopie, a luat în primire de la aceastăsfântă Mănăstire una cădelniţă de argint curat cu şapteclopoţei” (Arh. Ep. Râm., Mănăstirea Bistriţa. Dosar nr.44/1865, f. 29).

CĂŢUI. Obiect de cult, căţuia este asemănătoarecădelniţei, având acelaşi scop, de a tămâia. Formată dinfocar şi capac, ea diferă de cădelniţă prin lipsa lănţişoa-relor. Anterioară cădelniţei, căţuia îşi are originea învechile opaiţe de ceramică; ulterior i s-au adăugat lănţi-şoarele, fiind transformată în cădelniţă. Astăzi se păs-

trează, mai ales, în mănăstirile de călugăriţe.1. Căţuie de argint aurit. Datând de la începutul

Mănăstirii, probabil de provenienţă italiană, căţuia a fostdescrisă de Alexandru Odobescu astfel: „O căţuie sauafumătoare de argint aurit cu două picioare sau scaune şicu un mâner ornat şi terminat într-un rotund din sârmă deargint împletită. Vasul pentru foc, care e semisferic, seaflă despărţit de mâner printr-o tavă circulară acoperităcu un îndoit cerc de iconiţe ce se văd a fi smălţuite; multedintre ele, precum şi cea mai mare, care ocupă centrultăvii, au căzut. Ele sunt gravate cu acul (à la pointe) şiarată a fi fost smălţuite după modelul smalţurilor cham-plevée, foarte practicat în vechime prin Italia. Capaculvasului, rotund, reproduce în partea sa inferioară acelaşifel de iconiţe şi se termină sus printr-o săpătură à jour.Stilul desenelor se resimte cu totul de influenţa bizanti-nă, ce predomină mult timp în artele plastice dinVeneţia” (Cf. Alexandru Odobescu, op. cit., p. 147). Sepăstrează la Muzeul de Artă.

TALERE SAU TĂVI. Din categoria vaselor liturgice,fac parte şi talerele sau tăvile, dar, spre deosebire de sfin-tele vase, ele sunt destinate anaforei, colivei etc. Lucrateartistic, din metale preţioase, unele constituie adevărateopere de artă.

Tezaurul cultic bistriţean conţine talere care dateazădin secolul al XV-lea.

1. Taler de argint. Datând de la sfârşitul secolului alXV-lea sau de la începutul celui următor, talerul are dia-metrul de 35 cm şi a fost donat de fraţii Craioveşti, potri-vit inscripţiei gravate: „Jupan Barbu, jupan Pârvu, jupanDanciu, jupan Radu”. Pe marginea obiectului, altăinscripţie slavonă cuprinde textul biblic: „Am căutat peDomnul şi m-a auzit şi m-a mântuit pe mine de toatenecazurile mele; mergeţi către Domnul şi vă va lumina şifeţele voastre nu se vor ruşina; pe un sărman pe care l-achemat, Domnul l-a auzit şi l-a mântuit de toate necazu-

rile lui; îngerul străjuieşte” (Cf. Arhim. VeniaminMicle, op. cit., p. 214).

2. Taler de argint aurit. Donat în anul 1685 demarele spătar Constantin Brâncoveanu, talerulare diametrul de 76,5 cm, iar pe partea exterioa-ră păstrează gravată inscripţia: „Primeşte,Doamne, darul acesta de la mine robul Tău,Constandin Brâncoveanul vel spăt(ar), care l-aînchinat sfintei Tale case, Mănăstirii Bistriţei,unde se slăveşte Adormirea Preasfintei TaleMaice; vas de slujba osfeştaniei, întru veşnicapomenire; m(ese)ta mai 12 dni, v(ă) l(ea)t 7193”.De asemenea, pe bordură este gravat troparulAdormirii Maicii Domnului: „Întru naştere fecio-ria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, deDumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai către viaţă,Mamă fiind Vieţii, şi cu rugăciunile tale, izbă-veşti din moarte sufletele noastre. V(ă) l(e)at

1685”. În câmpul talerului, sunt gravate iniţialele meşte-rului argintar: „E. V.”, probabil din Braşov, fiind menţio-nat între anii 1680-1685. La 21 octombrie 1916 a fostdus la Bucureşti, fiind păstrat la Muzeul de Artă (inv. nr.M 195).

3. Taler octogonal de argint aurit. Donat în anul 1685de acelaşi mare spătar, Constantin Brâncoveanu, talerulare diametrul de 27 cm şi poartă pe partea exterioară gra-vată inscripţia: „Vas sfânt, cu multă smerenie dăruitSfinţii Tale case, Doamne, Mănăstirii Bistriţii, de robulTău Costandin Brâncoveanul vei spăt(ar), întru slava şilauda Preasfintei Maicii Tale, a fi primitoriu de nafură,întru veşnica pomenire; m(ese)ţa mai, 12 dn(i), leat7193”; iar pe bordură, un fragment din Troparul naşteriiFecioarei Maria: „Bucură-te ce eşti cu bun dar dăruită,de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că din tine a răsăritSoarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru; v(ă) l(e)at1685”. Partea interioară a vasului poartă gravate iniţiale-le meşterului: „E.V.”, cel care a executat şi talerul ante-rior. Ridicat la 21 octombrie 1916, talerul se păstrează laMuzeul de Artă (inv. nr. M 194).

4. Taler de argint aurit. Donat de ieromonahul Dositei,talerul s-a întrebuinţat la pregătirea colivei, cum atestăPomelnicul Mănăstirii (Cf. Aurelian Sacerdoţeanu, art.cit., p 488).

5. Tavă de argint. Confecţionată din argint, lucratăartistic, tava a fost donată în anul 1910 de egumenulAmbrozie; inscripţia atestă că: „Această tavă este dărui-tă de arhimandritul Ambrozie Bosănceanu pentru servi-ciul M(ănăsti)ri(i) Bistriţa, 1910, iunie. Valoarea 180”;ea se păstrează în biserica mare a Mănăstirii (Cf. Arhim.Veniamin Micle, op. cit., p. 215).

Mânăstirea Bistriţa

Moderator: Elena Gogoaşe, secţia de copii.Juriul: Felix Sima Mădălina Floroaica, LidiaStratulat, Petre Cichirdan.Grădiniţe: 1.Iliescu Emilia, 2.Cosma Matei,3.Bivolaru Issa.Şcoli: 1.Luca Natalia, 2. Jianu Ioana, 3. CiobanuIrina; Special: Manea Mihaela şi Berbece David,Andriuca Mircea, Melinte Darius, FârtatAlexandru.

14 martie 2012CULTURAvâlceană

Itinerar cultural

ALEXANDRU TOMESCU ÎNCONCERT EXTRAORDINAR

26 03 12. Concert extraordinar laFilarmonică; Alexandru Tomescu şi FlorinTotan-dirijor au concertat împreună cu orchestrasimfonică, concertmaistru - Meda Stanciu, într-un program de mare atracţie, reuşind şi ointerpretare pe măsură: J. S. Bach, Concertul înla minor şi Concertul în mi major, ambele pentruvioară şi orchestră, şi Richard Wagner: UvertuaOlandezul zburător, Preludiu şi moartea Isoldeidin Opera Tristan şi Isolda, şi Preludiu la OperaMaeştri Cântăreţi din Nurnberg.

LA BIBLIOTECAJUDEŢEANĂ S-A

DESFĂŞURAT ŞEDINŢACENACLULUI LUMINA LINĂ

DE LA NEW YORK

22 martie, Theodor Damiandeschide cenaclul în prezenţaMihaelei Albu şi al lui Puiu

Răducanu

Eminescu, supus recuperării proletcultiste.Anul 1950!

Informaţiile necesare alcătuirii acestui articol au labază colecţia revistei Viaţa Românească şi se referă

la anul 1950.

Deceniul al cincilea din secolul 19 este caracterizatprin stagnarea literaturii române sub impulsul curentuluiproletcultist . În această perioadă, tonul realităţii socialistefiind impus autoritar prin doctrina ideologică socialistă,care avea ca obiect principal omul nou, amorf, lipsit desentimente, dar puternic încărcat revoluţionar .

În scopul transformării radicale a conştiinţelor, un rolimporant revenea culturii, artei, care trebuia remodelată îndeplin acord cu voinţa maselor populare supuse ideologic.

În 1948 se constituia Uniunea Scriitorilor pentru aefectua un control eficient asupra vieţii literare şi a jalonanoile orientări ideologice.

În 04.08.1949 ziarul Scânteia, oficiosul PartiduluiMuncitoresc Român anunţa acţiunea de reconsiderare aliteraturii, a clasicilor noştri astfel: „Nimic din ceea ce afost sănătos în trecut, nimic din ceea ce poate fi de folosluptei pe care o duce astăzi poporul nostru nu se cade sărămână pradă uitării. Să dăm un puternic şi neîntreruptavânt operei patriotice de scoatere la lumină a culturii pro-gresiste din trecut pentru a face din ea parte integrantă aculturii noi, socialiste, sub conducerea Partidului”.

Anul 1950 marca centenarul naşterii lui MihaiEminescu, ocazie care trebuia folosită pentru penetrarea înrândul maselor a principiilor considerate progresiste dedoctrina de partid.

Metoda preconizată era substituirea criteriilor de ade-văr şi respect pentru cultură cu învăţătura marxist-leninis-tă, studiind totul în spirit partinic. Astfel se propunea catrecutul să fie acceptat parţial, şi preluat în spirit critic.Eminescu era respectat pentru poemul Impărat şi Proletariar restul operei sale, adânc reanalizată pentru a primi spi-rit novator şi prelucrată popular. Se promova puternic poe-tul Dumitru Teodor Neculuţă, 1859-1904, precursor al pro-letcultismului pentru activitatea să revoluţionară, căruia is-a acordat calitatea de membru post mortem al AcademieiRomane în 1948.

Ion Vitner îl numea pe Eminescu drept Poetul culorilorsumbre, considerandu-l nebun şi exponentul marii boie-rimi cu tendinţe retrograde, intelectual în derută. În vâltoa-rea acelor ani şi de înlocuire a valorilor, Ion Vitner, unmodest critic, avea să-l înlocuiască la catedră pe G.Calinescu. Lui G. Calinescu, care îl considera în tonul epo-cii pe Eminescu “Un propangandist de serviciu”, EugenCampus, în articolul Din Problemele ReconsiderăriiClasicilor Noştri - după ce recunoaşte afilierea criticului laideiile socialiste, îi reproşează influenţa ideologiei burghe-ze în opera sa.

Este puternic criticat şi Mircea Eliade pentru că îl citea-ză pe Mihai Eminescu şi deranjează jocul agramat pe careclasa politică a vremii încearcă să-l facă.

În acei ani, Eminescu trebuia să fie folosit ca exponental ideilor socialiste, şi recunoaşterea formării sale subinfluenţa filozofiei germane îi era refuzată.

Tudor Vianu, răspunzând anchetei revistei Flacăra din

Ianuarie 1948, articolul Perspective pentruReconsiderarea lui Eminescu, scria; ”Trebuie arătat, căprin elementele puterii sale, prin atâtea din temele şi pro-cedeele, prin întregul lui mesaj liric, Eminescu aparţineliteraturii lumii fiind ultimul mare romantic european”.Acest punct de vedere a fost considerat de critica prolet-cultistă ca burghez retrograd. Eminescu, conform criteriu-lui oficial pentru deceniul al cincelea, avea voie să fie con-siderat un revoltat: “din perspectiva prezentului, pentru adesluşi mai bine trecutul, privind lucrurile din punct devedere marxist-leninist şi de pe poziţiile avansate ale cla-sei muncitoare, pentru înţelegerea confuziilor ideologice lamajoritatea operelor sale, aceastea au fost scrise într-ovreme în care gradul de dezvoltare al mişcării muncitoreştiera încă departe de cel de astăzi” susţinea acelaşi redactor,Eugen Campus de la Viaţa Românească, în nr. 7 din 1950.

Ca principu metodologic în epocă pentru receptareacreaţiei lui Eminescu se propunea reconsiderarea trecutu-lui progresist, chiar confecţionarea lui dacă este cazul, şinegarea gradului de alcătuire sănătoasă a operei poetului,aceasta fiind proclamată în majoritate cu caracter burghe-zo - moşieresc, contestând influenţa filozofiei germane încreaţia sa.

Contestarea surselor de inspiraţie puteau minimizarolul poetului în epocă şi încadrarea sa într-un curent lite-rar; izvoarele aceptate puteau proveni doar din mediul pro-letar. Exacerbată a fost necesitatatea perceperii luiEminescu ca produs al clasei proletare, dar acest lucru sejustifică prin necesitatea creării influenţei la nivelul larg almaselor proletare în epocă. În 1950 apare un volum depoezii Eminescu cu prefaţă de N. Moraru, la editura EPLA.Atitudinea lui Eminescu este percepută, citez: “ca a unuirevoltat, spiritul său nu cunoaşte legile de dezvoltare alesocietăţii şi deci a drumului de urmat, ci numai ura împo-triva claselor exploatatoare; poetul a preţuit confuziileideologice, înfrângerile sale, alunecări în şovinism şi pesi-mism, noi, situându-ne pe poziţia clasei muncitoare, apre-ciind revolta sa contra exploatatorilor, patriotismul său”,închei citatul, din acelaşi, Eugen Campus. În 1997, înrevista Minimum din Tel Aviv, Eugen Campus declara: Pevremuri, am fost redactor la secţia de critică a „VieţiiRomâneşti”. Nu sunt deloc mândru de activitatea mea înacea epocă. Dimpotrivă. Atras de idealul ajutorării celorobijduiţi, m-am lăsat influenţat de proletcultism, străduin-du-mă să fac totuşi critică obiectivă. Conştient de păcate-le scrisului meu în epoca respectivă, mă consolez oarecumcu faptul că am refuzat cu îndârjire să devin membru alpartidului comunist, ceea ce era destul de riscant

Opera lui Eminescu a dăinuit şi va dăinui dincolo deinfluenţele politice ale unei epoci trecătoare. Aceastăperioadă rece, a anilor 50 în literatura romană, a evoluatdupă deschiderea adusă de sfârşitul biologic al lui Stalin.În 1956, apare primul volum de poezii de Nicolae Labiş. În1960, începe epoca modernă în poezia romană cu volumulSensul Iubirii, de Nichita Stanescu.

Ovidiu Cristian DINICĂ

Surghiunul lui Ion Antonescu la MănăstireaBistriţa din judeţul Vâlcea

Gh. MĂMULARU

Între regele Carol al II-lea (1930-1940) şi generalul IonAntonescu au existat animozităţi care au culminat în

vara anului 1940. La sfârşitul lunii iunie 1940 generalul IonAntonescu a cerut audienţă lui Carol al II-lea, cerere care i-afost acceptată. Cu acest prilej, generalul a redactat şi o scri-soare pentru rege.

La audienţă generalul face mai întâi o declaraţie de devo-tament, apoi intră în „subiect”: i-a spus regelui că ţara esteîn pragul dezastrului, că armata este complet demoralizată şidezorganizată, şi că trebuie rapid ceva făcut pentru ameliora-rea situaţiei.

Antonescu a acuzat cedarea Basarabiei şi Bucovinei.După discuţii tensionate, la sfârşit, înainte de a pleca,Antonescu i-a lăsat o scrisoare. În această scrisoare, printrealtele, scria: „Maiestate, ţara se prăbuşeşte. În Basarabia şiBucovina se petrec scene sfâşietoare. Mari şi mici unităţi

(militare) abandonate de şefi, şi surprinse fără ordine, se lasădezarmate la prima ameninţare. Funcţionarii, familiile lor şiale ofiţerilor au fost lăsate pradă celei mai groaznice urgii.Materiale imense şi depozite militare au rămas în mânainamicului. Poporul şi armata au fost demoralizate fără lupte.Lipsa lor de încredere în conducători este totală...” Şi maideparte Antonescu continuă: „Am prevenit de ani de zile înscris şi verbal guvernele şi pe şefii militari răspunzători, şi peMaiestatea Ta, că va veni catastrofa de azi. Am fost iară soco-tit ca răzvrătit şi lovit ca atare. În faţa catastrofei (actuale) amuitat totul! Sunt gata să dau concursul, dar la atitudine cinsti-tă trebuie să mi se răspundă cu atitudine cinstită. Voi încercanumai să salvez ce mai este cu putinţă de salvat din Coroană,din ordine şi din graniţe. Ascultă-mă cel puţin în acest ceas,Maiestate! Nu am fost un duşman al Maiestăţii Tale. Am fostun slujitor fanatic al acestui neam...”.

Cititnd această scrisoare regele a devenit îngrijorat. Aconsiderat această scrisoare ireverenţioasă. Intoxicat cu

15martie 2012 CULTURAvâlceană

Spirit enciclopedic, aşa cum mai târziu în culturaromână se va dovedi B.P. Haşdeu, Dimitrie Cantemir

a căutat să-şi însuşească şi să promoveze în începuturileneguroase ale culturii româneşti, civilizaţia popoarelorinfluente în epoca sa, reuşind să aşeze piatra de temelie îndomenii care formează structura de rezistenţă a oricăreiculturi respectabile: filosofie şi morală, etnografie şi folclor,cercetare istorică şi geografică, teologie şi chiar istorie areligiilor, dar mai ales literatură. Tripticul de forţă retorico –artistică, editat în limba română, Divanul sau Gâlceavaînţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul,Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor, Istoriaieroglifică, constituie un adevărat alfabet filosofic, moral,istoric, literar şi lingvistic pus la dispoziţia cititorilor săi.

Savantul umanist ne-a lăsat însă şi un mic text valorospentru gândirea estetică din ţara noastră, deşi n-a scris olucrarea propriu-zisă în acest domeniu.1 Este vorba despreo lucrare cu un traseu nefericit în cultura noastră, darimportantă deopotrivă pentru filosofi, teologi sau filologi,Sacro-sanctae scientiae indepingibilis imago, al căreimanuscris a fost descoperit în 1876 de către GrigoreTocilescu la Moscova, în biblioteca Facultăţii de Teologie, şitradusă din latină de Nicodim Locusteanu, apoi publicată laEditura Ancora în 1929 cu titlul Metafizica. De atunci cartealui Cantemir a căzut în uitare, puţini cercetători acordându-i atenţie în lucrările lor: G. Călinescu în a sa Istorie aliteraturii române..., Dan Bădărău în Filosofia lui DimitrieCantemir sau Virgil Cândea în Raţiunea dominantă, LiviuStroia în câteva articole recente. În urmă cu câţiva ani oechipă de cercetători condusă de regretatul profesor DanSluşanschi a promis o ediţie critică a acestui text, reeditat laCluj-Napoca în 2006 cu acelaşi titlu propus de Locusteanu,însă proiectul nu a fost realizat până acum. La peste 300 deani de la scrierea acestei cărţi, Dimitrie Cantemir reuşeşte săne surprindă, ca de fiecare dată, dovedind că timpul esteneputincios în confruntarea cu un scriitor valoros.

Scrierea este alcătuită din şase cărţi, fiecare avândcâte şaptesprezece, treizeci şi trei, treizeci, douăzeci şi patru,paisprezece respectiv, douăzeci şi patru de capitole preceda-te de o scrisoare adresată dascălului său, Ieremia Kakavelas,în care i se plânge de neajunsurile ştiinţelor studiate până înacel moment (gramatica, retorica, logica, fizica, istoria, şti-inţele liberale): banalitatea subiectelor, imposibilitatea de aaprofunda probleme fundamentale ale lumii, ale existenţei,neputinţa de a oferi un răspuns la întrebările pe care omul şile-a pus dintotdeauna. Problema fundamentală cu care seconfruntă ucenicul lui Ieremia Kakavelas este aceea a con-

flictului dintre raţiune şi credinţă,2 dintre filosofie şi teolo-gie căruia îi găseşte o soluţie prin noţiunea de ştiinţă sacrăsau teologo-fizică, respingând teoria adevărului dublu caretrebuia să fundamenteze despărţirea filosofiei de teologie,totul în numele adevărului „simplu”, „nud” care s-ardobândi printr-o iniţiere sau iluminare personală. Ştiinţasacră, după cum anticipează şi titlul, va răspunde la nume-roasele întrebări despre: creaţie şi evoluţie, timp şi eternita-te, existenţa şi forma lucrurilor, providenţa divină, liberularbitru. Polemizând cu fizica şi ontologia aristotelică şi sco-lastică, arată clar că singurul izvor al cunoaşterii este reve-laţia divină sau ştiinţa sacră. Cu alte cuvinte, adevărul nupoate fi aflat decât în Scriptură, iar nu în textele profane,

căci „Viaţa eternă se află în cele sfinte.”3 „În analiza pro-

blemei adevărului, Cantemir invocă şi funcţia imaginii în

actul cunoaşterii,”4 tratând astfel o problemă spinoasă pen-tru epoca sa, anume aceea a obiectului artei şi a creativităţiiartistice. Polemica sa vizează şi originea materiei.

Respingând teoria celor patru elemente, ca şi Van Helmont5,prinţul admite numai două: apa şi aerul. Din acestea au luatnaştere primele creaturi astfel: din apă, cu ajutorul fermenţi-lor şi arheilor, lucrurile şi fiinţele terestre, iar din aer, corpu-

rile cereşti, el interpretând cu totul arbitrar6, sub influenţalui Van Helmont, textul biblic (de exemplu, spune desprespiritul divin care „se purta deasupra apelor” că este de faptaerul). „Cantemir susţine că, după creaţie, natura are o viaţăindependentă, punct de vedere pe care-l vor reprezenta înfilosofia secolului al XVIII-lea enciclopediştii, în frunte cu

Voltaire.”7 În continuare, traducând lucrarea lui Van

Helmont, De tempore8, combate pe Aristotel în concepţiacăruia timpul este măsura mişcării. Pentru gânditorul romântimpul este „speculus creaturarus, in quus piè intuéri

Creatoris appareant posteriora.”9 Cu alte cuvinte timpul estechiar Dumnezeu imaginat ca eternitate, durată infinită iar„omul este Creatura trăind în corp prin sufletul nemuritor,pecetluită după graţia lui Dumnezeu în urma luminii şi după

Chipul primului model al Cuvântului.”1 Finalul îl constitu-ie o discuţie cu rol de teodicee despre liberul arbitru, ca săjustifice existenţa răului independent de Dumnezeu şi săarate milostivirea totală a lui faţă de om; cu această ocazierealizează o introducere în etică. „Între teoria graţiei, a pre-destinaţiei divine şi aceea a liberului arbitru, umanistul creş-tin Dimitrie Cantemir se situează pe o poziţie de mijloc. Eladmite că omul are o parte divină predestinată şi o partematerială, dotată cu liber arbitru, capabilă de a modifica des-

tinul.”1 Alegerea ca spaţiu de pornire a Sfintei Scripturi şi„împletirea specific medievală a problematicii «natur-filo-

zofice» cu cea teologică”1, a categoriilor «natur-filozofice»şi gnoseologice cu cele moral-religioase fac din Sacro-sanctae... o carte de teologo-fizică.1

Autorul dă însă eseului său o formă alegorică, „prefă-cându-l într-un basm, în care abstracţiile filosofice iau

aspecte concrete, umane.”1 Dumnezeu apare ca un bătrănînţelept care-l iniţiază pe pictorul ucenic cu ajutorul uneioglinzi pe care o poartă pe piept. Privind în această oglindă,iniţiatul va avea revelaţia originii lucrurilor. Iluminarea areloc treptat, după ce acesta încercase zadarnic să zugrăveas-că chipul ştiinţei sacre prin culori nepotrivite (metaforă pen-tru cunoaşterea raţională, senzitivă), este obligat să schimbeculorile şi să aleagă calea revelaţiei în lumina Adevăruluisacru. Având doi profesori călugări, Ieremia Kakavelas şiMeletie, viitorul mitropolit al Athenei, Cantemir demons-trează o foarte bună cunoaştere a învăţăturii creştine.Admiraţia şi dragostea sa faţă de ortodoxie sunt clar expri-mate în rândurile acestei cărţi. Exceptând influenţele dinVan Helmont, autorul se impune prin această carte ca unmodel de prinţ. Îndemnul pe care bătrânul dascăl îl adresea-ză ucenicului său la sfârşitul călătoriei iniţiatice, călăuzit deoglinda ştiinţei sacre, pare a ne fi adresat şi nouă, celor carevom citi cartea:

Aceste fiind bine şi perfect dobândite cu ajutorul ştiinţeisacre, să citim teologo-morala şi ca un bun atlet, ca adevă-rat cel mai înalt purtător de steag al adevăratuluiDumnezeu şi ca cel mai viteaz şi mai straşnic înainte luptă-tor al lui să apuci drumul, să continui sfântul serviciu mili-

tar, să faci războiul lui Dumnezeu, să dai lupta legitimă, săobţii victoria şi să discerni cu înţelepciune ceea ce este bunşi onest la Dumnezeu, să iubeşti virtutea, să fugi de viţiu, sădeosibeşti deosebirea dintre moarte şi moarte, dintre viaţăşi viaţă şi în fine (ceea ce să împlinească Dumnezeu mizeri-cordiilor) să ajungi la adevărata beatitudine, s’o descoperi,s’o îmbrăţişezi, s’o posezi şi să te bucuri de ea atâta în viaţaaceasta cât şi în cea viitoare cu devoţiune mare să cânţi veş-nic şi maiestos Sfânta treime în faţa sacro-sanctei treimi,căreia i se cuvine toată înţelepciunea, toată Sfinţenia, toatăGloria, toată Cinstea şi toată închinăciunea în vecii veciloramin.1

Oglindă a ştiinţei sacre, dar şi oglindă a prinţuluiCantemir, Sacro-sanctae... reia astfel formula unui gen lite-rar demult dat uitării, oglinda. Operă de pedagogie princia-

ră1, în genul „Învăţăturilor lui Neagoe a către fiul săuTheodosie”, Sacro-sanctae... cultivă tema înţeleptului, temăspecifică Evului Mediu. Dacă Neagoe Bassarab construiaprin ale sale Învăţături... imaginea ideală a unei guvernăriclădite pe virtuţi esenţial creştine şi susţinea că voievodultrebuie să se disciplineze el însuşi înainte de a-i guverna peceilalţi, Cantemir ne oferă în acelaşi timp un manual princare să obţinem adevărata înţelepciune. Însă cartea depăşeş-te rigiditatea unui manual prin invitaţia de a descoperi pecalea credinţei Adevărul. Toate ideile şi îndrumările pentrueducaţia omului sunt luate din Sfânta Scriptură, adeseorirealizând trimiteri la Cartea înţelepciunii lui Solomon sau laEcclesiastul. Iniţiatul trăieşte revelaţia adevărului în apeleoglinzii, călăuzit de bătrânul înţelept, prin ascultare şi sme-renie: „Din acestă triplă rază a splendoarei divine şi în acestmod, iau filozofii pioşi şi drept credincioşi dreptul de a sebucura de mutuala fericire supremă, şi în particular a luptei

legitime răsplată şi neveştejită coroană.”1

1 Despre frumos şi artă. Tradiţiile gândirii estetice româneşti, vol. I,Antologie , tabel cronologic şi prezentări de Vasile Morar, Bibliotecapentru toţi, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p.3.

2 Petru Vaida, Istoria filozofiei româneşti. Vol. I, Ed. AcademieiRSR, Bucureşri, 1972, p. 58-103.

3 N. Bagdasar, Traian Herseni, S.S. Bârsănescu, Istoria filosofieimoderne, vol. V, Societatea Română de Filosofie, Bucureşti, 1941, p. 10.

4 Despre frumos şi artă. Tradiţiile gândirii estetice româneşti, idem.5 Petru Vaida, op. cit., p.79.6 Idem.7 Al. Piru, Dimitrie Cantemir, în Dimitrie Cantemir interpretat de...,

Dimitrie Cantemir interpretat de...., Antologie, prefaţă şi cronologie deCarmen Dumitrescu, Editura Eminescu, Bucureşti, Piaţa Scânteii, 1997,p. 139.

8 Majoritatea cercetătorior lucrării lui Dimitrie Cantemir sunt deacord în acest sens.

9 Dimitrie Cantemir, Sacro-sanctae..., Ms. fotocopiat de GrigoreTocilescu, Biblioteca Academiei Române, Fc. 163. «a creaturilor oglindăîn care celui ce priveşte cu pietate îi apar cele posterioare Creatorului»,în Metafizica, trad. N. Locusteanu, p. 201.

1 Idem, p. 277.1 Al Piru, în studiul cit., p. 141.1 Petru Vaida, în studiul cit.1 D. H. Mazilu, Dimitrie Cantemir. Un prinţ al literelor, Elion,

Bucureşti, 2001., p. 47.1 Al. Piru, în studiul cit., p. 141.1 Dimitrie Cantemir, Metafizica, ed. cit., p. 346.1 Myriam Chopin – Pagotto, La prudence dans les Miroirs du prin-

ce, în Chroniques italiennes N. 60 (4/1999), p. 87.1 Dimitrie Cantemir, Metafizica, ed. cit., p. 345.

informaţii tendenţioase, regele l-a bănuit pe Antonescu deplanuri complotiste şi fără măcar să-l informeze pe primulministru Ion Gigurtu (4 iulie - 4 septembrie 1940), ordonăarestarea şi exilarea generalului la Mănăstirea Bistriţa dinjud. Vâlcea.

În ziua de 9 iulie 1940 agenţii lui Mihail Moruzov,şeful Serviciilor Secrete, l-au ridicat pe Antonescu de lavila sa din Predeal şi l-au dus în surghiun la MânîstireaBistriţa. Această mânăstire a fost ctitorită în anii 1492-1494 de boierii Crioveşti: Barbu, Pârvu, Danciu şi Radu.

Privat de libertate, supravegheat de agenţii luiMoruzov, Antonescu trăia în aşteptare. Presimţea că cevagrav urma să se întâmple. De la Mânăstirea Bistriţa gene-ralul îi trimite o scrisoare soţiei sale, d-nei MariaAntonescu. După ce o înştiinţează ce i s-a întâmplat, îisolicită să îi trimită un pachet (dacă avea voie) cu obiectepersonale, hârtie de scris, plicuri, un stilou, precum şi câte-va cărţi de istorie, filosofie, economie politică şi un volumde Racine. O sfătuia să rămână „calmă” şi „demnă”, asi-gurând-o că „orice suferinţă nu va egala linia mea dreaptăşi nevinovăţia mea”.

Aproape două luni (iulie şi august 1940) Antonescu a

fost privat de libertate, dar n-a fost izolat. El nu suportaînsă captivitatea şi a apelat, prin intermediul profesoruluila Facultatea de Drept, Mihai Antonescu, la C.C. Giurescu,care era ministrul informaţiilor, să intervină la rege pentruobţinerea eliberării. Dar Giurescu refuză să intervină larege deoarece cunoştea „relaţiile” dintre cele două perso-nalităţi.

Ca dovadă că Antonescu nu este un izolat, primeşteemisari, discută cu diferite persoane importante, facemanevre complotiste etc. Colonelul Alfred Gerstenberg,ataşatul militar al Aerului al Legaţiei Germane, îl viziteazăîn ascuns din ordinul ambasadorului Wiehelm Fabricius.Colonelul i-a propus lui Antonescu să-l înlăture pe Carol alII-lea printr-o lovitură de stat, să ia conducera României şisă realizeze apoi alianţa cu Germania. Dar Antonescu i-aspus că nu poate face alianţa decât cu o Germanie învingă-toare capabilă să doboare Uniunea Sovietică. Deci, condi-ţia probabilă de a se angaja pentru cucerirea puterii ar fihotărârea Germaniei de a declara război Sovietelor.

La Mănăstirea Bistriţa, în timpul surghiunului,Antonescu a scris 5 lucrări:

1- „Consideraţiuni”, în care generalul comentează

întrevederea avută cu regele Carol al II-lea în 4 iulie 1940.2 - „Istoricul arestării mele”, în care reia relatarea arestăriisale la Predeal şi drumul parcurs pe ruta Sinaia-Târgovişte-Găeşti-Rm. Vâlcea- Mănăstirea Bistriţa. 3 - „Reflecţii dinînchisoare. De ce am ajuns la Bistriţa?”; această lucrare afost scrisă ca o replică la vestea adusă de generalul DavidPopescu, ministru de interne că „memoriul încredinţatregelui Carol al II-lea la 4 iulie 1940 circulă în copii prinţară”.

4 - „Pentru memorii”, cuprinde gândurile inspirate dinactivitatea vremii. 5 - „Reflecţii din închisoare asupraCapitalului al lui Karl Marx”.

În ziua de 29 august 1940 generalul a fost eliberat.După eliberare s-a întâlnit, în ziua de 1 septembrie 1940,cu Valeriu Pop; ...cunoştea activitatea desfăşurată de aces-ta în Ardeal. Acestuia i-a spus că „nu păstrează nimănuinici o duşmănie, nici ură, nu vrea altceva decât salvareaţării şi a regelui”. „Voi face ca regele să ştie aceasta” îl asi-gură Valeriu Pop.

Peste puţin timp au urmat alte evenimente care au dusla abdicarea regelui Carol al II-lea.

Florentina Maria COMĂNESCU

DIMITRIE CANTEMIR ŞI CHIPUL ŞTIINŢEI SACRE

martie 2012CULTURAvâlceană16

UN POET ŞI ½ de IULIAN MARGUAm urmărit în data de 09 03 12, la Teatrul Anton

Pann, piesa lui Iulian Margu, Un poet şi ½ îninterpretarea colectivului vâlcean sub conducerearegizorală a autorului, cu o scenografie semnată de IrinaChirilă, şi în coregrafia lui Hugo Wolf.

Salutăm spectacolul cu această piesă, pe regizorulsău, dar mai ales pe autor, care, iată, după ani de succesepe micul şi marele ecran în domeniul dramaturgiei dedimensiuni reduse, fără ajutorul tehnologiei video audio,pe scenă, dă astăzi o lovitură de imagine a propriuluicaracter-profil artistic, atacând un subiect plin de riscuri -imaginea poetului George Ţărnea, considerat nr.1 în area-lul literar vâlcean prin dimensiunea sa naţională -bulversată de aspecte cu totul speciale din viaţa socială aacestuia, şi reuşind un act absolut, de pionerat, artistic -dramaturgic: să aducă şi să transforme în formă artisticăactul cotidian-real-cel din stradă, banal! …precum înbanalitate a căzut şi arta monumentalistică, după 2005,când monumentele se fac cu aprobarea unei comisii dinafara spaţiului public, local, dar la vernisarea cărora seîmpăunează oamenii politici şi…foştii şmenari. Iată, primplanul piesei, aspecte cu totul speciale din viaţa poetului,pe care, în treacăt fie spus nici criticul nostru de laGovora, Constantin Deaconu, decedat de câţiva ani-Dumnezeu Să-l Ierte - nu a îndrăznit să înşire acesteaspecte, în acest sens, făcând declaraţii speciale în carteasa Complexul antinomic George Ţărnea, Ed. NapocaStar, 2004 şi pe care noi am recenzat-o în Info Puls-Aprile, 2005… Şi al doilea plan, de loc de neglijat, undese află monumentalistica actuală-contemporană, care seştie, ca orice produs public are prevăzute fonduri deinvestiţie, dar niciodată nu sunt prevăzute fondurile deîntreţinere, aceasta, constituind cea mai gravă carenţă aunui …monument! sortit a fi urâţit de găinaţul depasăre…Extrapolând asupra altor domenii de activitate,această lipsă de întreţinere este carenţa nr 1, de ani dezile, zeci de ani, a economiei şi vieţii sociale româneşti.Excelent domnule Margu că ai reuşit în câteva replici şiscene de teatru, bravo actorilor din acest spectacol, săaduci cu picioarele pe pământ pe contemporanii noştrii,care mai cred că acest oraş, din punct de vedere culturalşi estetic, al civilizaţiei urbane, a depăşit faza de târg mairăsărit, urbe, aşa cum l-a văzut şi I.L.Caragiale…

Spuneam şi cu altă ocazie, că statuile în picioare şi la

scară naturală sau mai mare se construiesc pentru impe-ratori sau oameni care au marcat civilizaţia umană. Elesunt însemnuri de dominaţie asupra popoarelor, ale impe-ratorilor - în folosul puterii - sau ale geniilor - capreamărire a fenomenului cultural şi de civilizaţie; rapi-ditatea cu care s-a construit această statuie a lui GeorgeŢărnea nu a fost un act de cultură, cât mai degrabă un actpolitic…Şi a doua statuie, alăturată, la fel. Intuind că nupe acest soclu, din parcul Mircea cel Bătrân, este locul lui

George Ţărnea, omul de cultură Iulian Margu îşi încheiehâda satiră prin furatul statuii de bronz, jefuitorii, lăsândîn locul ei pe soclu o placă cu inscripţia vinimediat!...probabil, după ce îşi face nevoile…Se ştie căuna dintre problemele statuilor din bronz, din România,în afară de a fi w c- ul public pentru păsările în zbor, esteaceea că ele pot fi furate, ca şi şinele de cale ferată! ca şicablurile electrice pentru sârma de cupru.

*Băşcălie curată! George (Romul Moruţan), în bronz,

stă pe soclu, şi lucrătoarele de la ADP, şase la număr, câteiubite neveste a avut şi poetul, pe muzică de manele,mătură - dansează, cuvintele rapsodului sud dunăreanfiind ca un prolog, ton, pentru întreaga desfăşurare aactului dramatic…”Nu ştiu cine, nu ştiu cine, ar iubi aşaca mine!...”

Într-o următoare scenă, Oficialul - Politicianul -Salariatul - Primarul (Romul Moruţan), cu stropitoare,întreţine cultura (florilor) şi se adresează statuii: - Faci pe

moralistul cu mine, când tu eşti cel mai imoral! mă facicăcănar, dar tu ce eşti?...Un simplu propagandist(usturător! propagandistul de ieri, propagandistul deastăzi, planurile se intersectează n.n)!

Vine şi Compozitorul (Radu Constantinov), cântând:”Totul este frunză-n vânt, de la şoaptă la cuvânt…”

O scenă cheie în economia piesei, moment maxim, şide joc actoricesc, care creionează poetul star, se întâmplă,când Compozitorul ia locul statuii, şi statuia la rândul eiface mişcare pentru a nu înţepeni, la picioarelemuzicianului, găsindu-se singura licoare de speranţă şirisipă de energie, sticla de vodcă (cu care soldatul sovieticmergea la luptă, iar tânărul comsomolist- utecist-comunist se descătuşa după şedinţa de partid, sau treceala o partidă de sex)! … ”Magistrala albastră m-a făcut cuapartament” sau, adaugă spectatorul doct (care cunoaşte):televizunea română şi textul de propagandă te-a salvat deurgia şi gelozia femeilor…”Te-ai căsătorit cu toate pecare le-ai sărutat” mai adaugă menestrelul.

Urmează scena cu Tovarăşa (un maxim, la fel ca scenaprecedentă, interpretă Lidia Stratulat); -Vine Tovarăşa!anunţă Îngerul (păzitor al artişrtilor păunescieni n.n)interpretat de Gabi Tudorin. Tovarăşa : - Îţi mulţumescpentru cuvintele spuse din inimă. George coboară grăbit.Tovarăşa se urcă pe soclu şi începe un joc inedit, de maregreutate în respiraţia dramatică; recită versuri pe care leatribuie poetului statuie, acesta, în replică (parcă cupărere de rău), rostind numele adevăraţilor autori:Lucică Avramescu, Vadim Tudor, şi, ca scuză, iatăremarca conducătoarei iubite, unice: -Aoleu, am uitat căvoi sunteţi atât de mulţi, şi eu sunt una singură!…Formidabil, genial! După ce Tovarăşa pleacă, setrezeşte şi George, chiar şi pe post de statuie, şi strigă:-Mama lor de îngeri păzitori, făcând să se-nţeleagă că,căcănarii de ieri sunt identici cu cei de astăzi !...

Interesante şi importante, pentru definirea poetului,dar şi pentru mersul acţiunii în continuare, sunt şi replici-le din scena cu pelerinajul nevestelor-femeilor iubite -câteva, rămase şi cu câte un copil în braţe, dar, de! sprefala lor, şi cu câte un volum de versuri…Ele converseazăadresându-se pe numele volumelor atribuite: Tamara(Daniela Ionescu) - Cartea cu iubiri secrete , Clara (IuliaAntonie) - Ritual de împerechere, Tina (Maria Salcă) -Declanşatorul de plăceri, Tanţa (Irina Melnic) - Eramuzicii lejere, Ioana (Ada Ştef) - Exerciţii de iubire,încăerarea femeilor, încheindu-se cu o ieşire din scenăprintr-un dans precum cel al Fetelor de la Căpâlna…

Înspre final spectatorii sunt cuceriţi de rolurile şi joculde scenă al celor doi poliţişti (Cristian Alexandrescu şiDoru Zamfirescu), care, şi cu ajutorul umbrelei, fac deli-ciul artistic al scenei, simbolizând murdărirea statuii cu…găinaţul păsărilor zburătoare, care-şi aleg ca loc deuşurare statuile urbane! …şi la Râmnicu Vâlcea, şi laParis, şi la Viena.

Spectacolul se încheie în sunetele Fanfarei de laPalatul Copiilor şi Liceul de Artă, condusă şi dirijată,chiar pe scena spectacolului, de profesorul ConstantinAndrei.

S.P. CIKIRDAN

Ziar de cultură realizat de SC INTOL SRL Editura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANConsilier editorial: Constantin POENARUSenior editor: Arhim. Veniamin MICLEColaboratori: Felix SIMA,

Mihai SPORIŞ,Vasile GREVUŢU, Titi Mihai GHERGHINASimona Maria KISSDenisa IACOBGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCU

Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN.Corector: Leontina RUSAdresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: cichirdan@yahoo.comParteneri media: www.globalartfusion.com, RevistaInterferenţa Artelor, www.publiconline.ro, www.pub-lictv.ro, www.pcichirdan.go.ro

Preţ: 3 lei

NOTĂZiarul apare lunar cu 16 pagini, şi, când poate, ca să respecte Legea 186/2003! Ziarul

se adresează cetăţenilor, cu diverse preocupări culturale, de la sat şi de la oraş.Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţin editorului. Autorii păstreazăresponsabilitatea conţinutului.

Cu Cerul în ochialunec spre Dunăre- faleză cu iarbă –cai nechezând mă opresc- nu am aer –Nu am apă – mint –- strig – Cerul îmi intră-n urechi –mai bine nu aţi fi trăit în aceste

locuri sălbatice!Anton a murit! Vă daţi seama?- V-aţi trezit? Îi va trecesicriul pe Dunăre – cine esteşi Dunărea asta care duce

atâtea sicrie? –Anton va fi într-o Corabie pe careşi-a pregătit-obătută de vântşi de clipele ce vor venicu zăpezi fără catarg –catargul e-n noi!AMIN este prietenul nostru,

*Reiau:Corabia fără catarg saumai bine:catargul fără sfârşitpe apele Dunării, pe apele

Domnului – copiii fac valuri...

În parc s-a aşezat ceaţape bănci,

castanii au înflorit albi sub viscol –Al. I. Cuza (statuia) hibernează,cu mâinile în buzunare, aşteptândvremurile când vor veni

cetăţenii oraşuluisă planteze brânduşe de primăvarăpe o faleză moartă de ger...Drumuri romane închise- nu au plătit taxele pentru

secolul XXI –podul sfârtecat – al lui

Constantin cel Mare – (cunosc oameni care l-ar

construi cu mâinile lor, … aş fi printre ei)văzându-l arcuit în imaginaţie,

a rămas şi în istoria ochilor mei şi ai tăi,

*Coaste de corăbii – lemn vechi!Cimitirul acvatic, sub ger………..Fugiţi de acolo! Vine apa!Sufletele fac valuri…

cu cenuşă…cu tămâie pe jar!Danubiul vă îneacă!

Noi mergem pe gheaţă, pas cu pas,

sandalele romane s-au rupt…ostia nu mai învinge, nu prinde nimic în coarnele de oţel…nu ne sare-n ajutor nici Cavalerul

Trac, peste bord…

Peste acoperişuri, ceaţa Dunării creează apusuri cu AMIN.

AMIN este prietenul nostru…

merg şi eu către POD, prin aerul apos

aştept să sosească sicriul lui Antonsă-l aşezăm sub piciorul colosal

al PODULUI…împreună cu AMIN care este

prietenul nostru…

Peste acoperişuri, ceaţa creează apusuri cu ANTON………….

ANTON lucrează la POD,

3 – 6 februarie 2012

Ferestre către AMINFelix SIMA

Foto: Felix Sima