rezumatul tezei de doctorat - usamv cluj-napoca · universitatea de ŞtiinŢe agricole Şi...
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ-NAPOCA
SCOALA DOCTORALĂ FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
Ing. BUNEA CLAUDIU-IOAN
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
STUDIUL VARIABILITĂŢII PRINCIPALELOR CARACTERE DE
PRODUCTIVITATE ŞI CALITATE, LA O COLECŢIE DE SOIURI
DE VIŢĂ DE VIE, PRIVIND PRETABILITATEA ACESTORA LA
TEHNOLOGII ECOLOGICE DE CULTURĂ ŞI VALORIFICARE
Conducător ştiinţific Prof. univ. dr. MARIN ARDELEAN
Cluj-Napoca 2010
CUPRINS
1. DEZVOLTAREA VITICULTURII ECOLOGICE ................................................................3 2. PARTICULARITĂŢILE SISTEMELOR ECOLOGICE DE CULTURĂ ALE VIŢEI DE VIE CA PARTE INTEGRATĂ A AGRICULTURII ECOLOGICE .............................................4 3. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN CERCETĂRILE AFERENTE TEZEI DE DOCTORAT ...................................................................................................................................7 4. MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE.........................................................................8
4.1. CONDIŢIILE PEDO-CLIMATICE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT CERCETĂRILE..8 4.2. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT.............................................................................8 4.3. SUBSTANŢE ŞI PRODUSE UTILIZATE ÎN CERCETARE, PENTRU TRATAMENTELE FITOSANITARE .......................................................................................9 4.4. METODA DE LUCRU........................................................................................................9
4.4.1. Metode de determinare a elementelor de fertilitate, productivitate, a producţiei şi gradului de atac .......................................................................................................................9 4.4.2. Analize chimice de calitate şi productivitate...............................................................10 4.4.3. Determinarea calităţii strugurilor cu ajutorul analizelor biochimice .........................10 4.4.4. Tehnologia de cultură şi modul de amplasare al experienţelor ..................................11
5. REZULTATE ŞI DISCUŢII .....................................................................................................13 5.1. INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN................................................13
5.1.1. Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru vin..................13 5.1.2. Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru vin ............................15 5.1.3. Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru masă...............18 5.1.4. Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru masă .........................19
5.2. INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ, A NUMĂRULUI ŞI TIPULUI DE TRATAMENTE APLICATE ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN. ........................................................................................21 5.3. DETERMINAREA CALITĂŢII STRUGURILOR CU AJUTORUL ANALIZELOR BIOCHIMICE ...........................................................................................................................23
5.3.1. Separarea şi dozarea carotenoidelor din strugurii soiurilor de viţă de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional, folosind cromatografia lichidǎ de înaltǎ performanţǎ (HPLC)....................................................................................................23 5.3.2. Determinarea concentraţiei în polifenoli totali, la soiurile strugurilor analizaţi, utilizând metoda Folin-Ciocâlteu ..........................................................................................26 5.3.3. Analiza calitativǎ a acizilor fenolici, din strugurii soiurilor testate, folosind cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC) ...........................................................27 5.3.4. Determinarea capacitǎţii antioxidante a strugurilor din soiurile de viţă de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional ......................................................28
6. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI ..........................................................................................29 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ................................................................................................32
2
Capitolul I.
1. DEZVOLTAREA VITICULTURII ECOLOGICE
În jurul anului 1920 s-a născut ideea practicării unei agriculturi ecologice atunci
când societatea industrială a început s-o înlocuiască pe cea rurală. Astfel în Europa s-au
diferenţiat, în ordine cronologică, trei curente: agricultura biodinamică, organică şi
biologică.
Agricultura biodinamică se bazează pe respectarea legilor naturale ale vieţii şi
ale unităţii sol-plantă-animal-om, cea mai mare importanţă fiind acordată “forţelor
vitale”. Promotorii acestui curent au fost Rudolf Steiner şi Ehrenfried Pfeiffer în
Germania.
DAVIDESCU et al.(1994) susţine că agricultura biodinamică se caracterizează
prin utilizarea unui număr de nouă preparate biodinamice ce se realizează din plante
medicinale (coada şoricelului, muşeţel, păpădie, valeriană, urzici, scoarţă de stejar),
gunoi de grajd şi silice, care se folosesc în amestec cu apă, în cantităţi foarte mici pe
hectar.
Agricultura organică a apărut în Anglia după cel de-al doilea Război mondial şi
se bazează pe folosirea exclusivă a fertilizării organice. Acest curent atribuie humusului
un rol fundamental în echilibrul biologic şi fertilitatea solului. Fondatorul acestui curent a
fost Albert Howard, care în lucrarea “Testamentul agricol”, publicată în 1940, subliniază
dezavantajele monoculturilor, ale dispariţiei micilor exploataţii, ale folosirii
îngrăşămintelor minerale, precum şi rolul culturilor asociate (graminee-leguminoase) şi al
fertilităţii solului în asigurarea rezistenţei plantelor la paraziţi.
În aceeaşi perioadă, în Austria, Hans Peter Rusch propune o metodă de agricultură
organo-biologică, bazându-se pe observaţia că în natură resturile vegetale şi dejecţiile se
biodegradează şi ajung să îngraşe solul fără ca cineva să le încorporeze în sol. Acest
curent este adoptat şi în Elveţia de către Hans Müller.
Agricultura biologică a fost un curent promovat după cel de-al doilea război
mondial (anii ’70) de către consumatorii şi medicii preocupaţi de efectele alimentelor
asupra sănătăţii oamenilor.
3
Mai mult în ultimele două-trei decenii s-a dezvoltat conştiinţa responsabilităţii faţă
de mediul înconjurător, s-au format mai multe organizaţii (1972, IFOAM) ale
producătorilor având ca scop promovarea agriculturii biologice.
În acest context viticultura ecologică s-a dezvoltat ca parte componentă a
agriculturii biologice. HELGA WILLER (2008) susţine că prima activitate în viticultura
organică datează din 1950, când în Elveţia şi Germania primii pionieri în domeniu au
făcut eforturi considerabile pentru a aplica principiile de bază ale agriculturii organice în
viticultură.
Capitolul II.
2. PARTICULARITĂŢILE SISTEMELOR ECOLOGICE DE
CULTURĂ ALE VIŢEI DE VIE CA PARTE INTEGRATĂ A AGRICULTURII ECOLOGICE
Viticultura ecologică reprezintă un mod de producţie alternativ, bazat pe
exploatarea raţionala a naturii. Ca parte integrată a agriculurii ecologice, are aceleaşi
obiective şi se sprijină pe aceleaşi principii.
Câteva dintre obiectivele agriculturii ecologice, aşa cum sunt precizate de către
Federaţia Internaţională a Mişcărilor de Agricultură Organică (IFOAM), se referă la:
• obţinerea produselor agricole cu valoare nutritivă ridicată, în cantităţi
suficiente;
• aplicarea unor metode de lucru compatibile cu mediul înconjurător (“după
natură”), în locul încercării de dominare a naturii;
• evitarea oricăror forme de poluare ce pot rezulta din tehnicile agricole;
• asigurarea pentru producătorii agricoli a unor condiţii satisfăcătoare de
viaţă, a unei retribuţii corespunzătoare şi a unui mediu sănătos de lucru
(SCHMID et al., 1994; CATHERINE de SILGUY, 1994).
Principiile agriculturii ecologice se sprijină pe cunoaşterea amănunţită a
sistemelor de producţie care valorifică la maximum resursele locale, cu reducerea la
minimum a riscurilor economice şi ecologice, integrând cunoştinţele tradiţionale cu
progresul ştiinţific din toate domeniile biologiei. Aceste principii sunt: prezervarea
fertilităţii solului - a hrăni solul pentru a hrăni planta (FIŢIU, 2003), protecţia mediului
4
înconjurător, excluderea utilizării îngrăşămintelor şi pesticidelor chimice de sinteză,
combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor prin metode preventive şi respectul pentru
sănătatea consumatorilor.
Lucrările solului preconizate în viticultura ecologică sunt cele care perturbă cel
mai puţin activitatea microbiană a solului şi asigură menţinerea structurii acestuia. Astfel
arătura, una dintre lucrările solului cel mai frecvent aplicate în viticultură, nu trebuie să
fie profundă pentru a nu îngropa orizonturile „vii” de la suprafaţă, ceea ce ar dăuna
activităţii biologice a solului. Materia organică proaspătă (reziduurile plantelor,
îngrăşămintele verzi, îngrăşămintele organice proaspete) să nu fie încorporată în
profunzime, ci superficial, pentru a fi supuse unei humificări prealabile în mediu aerob şi
pe cât posibil să fie limitat numărul de treceri cu maşini grele pentru a evita tasarea
solului, cu efect negativ asupra structurii, aerării şi asupra activităţii sale biologice.
Combaterea buruienilor. În viticultura ecologică buruienile nu sunt considerate
„inamici” ce trebuie combătuţi ci, mai degrabă resurse ce trebuie gestionate corect.
Buruienile concurează butucii din plantaţii şi, incontestabil, le afectează productivitatea.
Această concurenţă intervine în anumite perioade critice de dezvoltare a viţei de vie. În
afara acestor perioade, buruienile pot avea efecte favorabile importante, asigurând o
protecţie a suprafeţei solului şi o stimulare a activităţii biologice prin exudatele radiculare
eliberate.
Pentru a evita invadarea plantaţiilor de către buruienile nedorite, se pune accent
deosebit pe mijloacele preventive cum ar fi: executarea arăturii de primăvară mai
devreme, mulcirea solului sau utilizarea înierbării permanente.
Metodele de distrugere a buruienilor în viticultura ecologică pot fi: mecanice,
manuale, termice, elecrice sau biologice (insecte prădătoare).
Fertilizarea în viticultura ecologică implică folosirea în principal a
îngrăşămintelor organice (gunoiul de grajd, tescovina compostată, composturile)
provenite din fermă, la care se adaugă o serie de elemente nutritive naturale (Azotatul de
sodiu din Chile, făina de fosforite, zgura lui Thomas, fosfaţii naturali calcinaţi, făina de
oase), autorizate de reglementările în vigoare, mai ales pe solurile cu stări de carenţă.
5
Îngrăşămintele organice sunt transformate de către organismele vii din sol în
humus şi elemente minerale, care sunt preluate treptat de către viţa de vie pe parcursul
perioadei de creştere, pe măsură ce aceasta are nevoie de ele.
Combaterea biologică a bolilor şi dăunătorilor, se bazează pe metode
preventive şi curative, prin utilizarea biopesticidelor pe bază de bacterii, virusuri sau
ciuperci (Bacillus thuringiensis) (RODGERS, 1993), a virusurilor entomopatogene
(baculovirusurile) ( JUAREZ-PEREZ, 1998), a izolatelor ciupercii Trichoderma viridae,
utilizarea de feromoni sexuali – confuzia (dezorientarea) sexuală sau lupta autocidă.
Alte produse utilizate pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor în viticultura
ecologică sunt diferite insecticide vegetale sau fungicide. Din această grupă, a
insecticidelor, fac parte piretrinele, retenona şi nicotina. În scop preventiv, împotriva
manei, se folosesc fungicidele pe bază de cupru , care se recomandă să se aplice doze
moderate (3kg/ha/an)(DEJEU et al., 2008) pentru a preveni toxicitatea acumulată în sol.
Sulful sub formă de praf, muiabil sau zeamă sulfocalcică are o acţiune preventivă
împotriva făinării, fiind eficient şi împotriva unor acarieni şi a manei. În Germania şi
Elveţia se folosesc, ca fungicide, extracte apoase din ierburi, care sunt pulverizate fin
(urzică, tulpini de usturoi, ceapă, coada calului), amestecate cu sulf muiabil, pudră de
alge calcaroase şi de roci argiloase. Produsele Ulmasud, Myca-Sin, Silkahum, Micro-San,
Bio-San au prezentat o eficacitate ridicată în combaterea manei şi făinării viţei de vie
(HOFFMAN et al., 1995).
Principala boală întâlnită în România este mana (Plasmopara viticola)(80,7 %),
iar pe al doilea loc se află făinarea (62 %). Dintre dăunători, păianjenii (3,5%) şi moliile
(1,4%) sunt cel mai frecvent întâlniţi în podgorii (Alter Agri, 2007).
Etapele conversiei la viticultura ecologică. Conform OUG nr. 34 din 17 aprilie
2000 privind produsele agroalimentare ecologice, emisă de Guvernul României şi
publicată în Monitorul Oficial, nr. 172, din 21 aprilie 2000, trecerea de la viticultura
convenţională la cea ecologică presupune parcurgerea unei perioade de conversie, timp
de trei ani, pe baza unui plan care să cuprindă propuneri de îmbunătăţire a fertilizării
solului şi asigurarea condiţiilor care să minimizeze atacul bolilor şi dăunătorilor.
Pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, în această perioadă, se vor efectua
tratamente numai cu produse acceptate în agricultura organică, cum ar fi: ulei de parafină
6
pentru acarieni, produse pe bază de cupru pentru mană şi pentru făinare produse pe bază
de sulf, renunţându-se la folosirea produselor chimice de sinteză. Fertilizarea solului se
va face numai cu îngrăşăminte organice şi minerale naturale. Valorificarea produselor, în
timpul perioadei de conversie, va putea fi făcută cu precizarea pe etichetă a referinţei „în
conversie” (DEJEU et al., 2008).
Capitolul III.
3. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE URMĂRITE ÎN CERCETĂRILE
AFERENTE TEZEI DE DOCTORAT
Alegerea temei de cercetare este justificată, cunoscând faptul că în principalele ţări
viticole ale Europei conversia la sistemul de cultură organic se află pe un trend
ascendent, datorită cererii şi, în special, a consumului tot mai mare de produse viti-
vinicole ecologice.
Scopul. De asemenea, existenţa în Romania (85 ha în 2008), şi în special în
Transilvania, a unor suprafeţe mici cultivate cu viţă de vie în sistem organic, ne-a
determinat să investigăm variabilitatea principalelor caractere de productivitate şi calitate
la câteva soiuri de viţă de vie, privind pretabilitatea acestora la tehnologii ecologice de
cultură şi valorificare.
Obiectivele prin care s-a urmărit realizarea scopului propus au fost următoarele:
1. Influenţa sistemului de cultură (organic şi convenţional) şi a cultivarului la
soiurile de viţă de vie analizate în anii experimentali 2007-2008, asupra
principalelor elemente de productivitate şi calitate.
2. Influenţa sistemului de cultură (organic şi convenţional), a numărului şi felului de
tratamente aplicate şi a cultivarului asupra principalelor caractere studiate, la
soiurile de de viţă de vie analizate în anii experimentali 2007-2008.
3. Determinarea conţinutului în: carotenoide individuale, polifenoli totali şi acizi
fenolici, a strugurilor din soiurile de viţă de vie studiate în cele două sisteme de
cultură, organic şi convenţional.
4. Determinarea capacităţii (activităţii) antioxidante a strugurilor din soiurile de viţă
de vie studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional.
7
Capitolul IV.
4. MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE
4.1. CONDIŢIILE PEDO-CLIMATICE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT
CERCETĂRILE
Plantaţia viticolă în cadrul căreia se desfăşoară experienţele prezentei Teze de
doctorat este amplasată în comuna clujeană Fizeşu Gherlii, localitatea Fizeşu Gherlii, în
zona denumită Vatra Roşie. Comuna este situată în partea de N-E a judeţului Cluj, la 7
km distanţă de oraşul Gherla, la 15 km de oraşul Dej şi la 60 km de municipiul Cluj-
Napoca, centrul administrativ şi politic al judeţului.
Suprafaţa terenului este de 2,5 ha şi are o înclinare cuprinsă între 3% şi 9% , cu o
expoziţie S-E.
În cadrul studiului pedologic, probele de sol recoltate în teren au fost analizate in
laborator cu ajutorul unor metode fizico-chimice specifice (conform laboratorului
O.S.P.A Cluj-Napoca). Interpretarea datelor analitice obţinute ne arată ca avem un
substrat caracterizat prin: textură luto-argiloasa, pH 6,7-7,1 (slab acid spre neutru),
rezervă de humus foarte mare şi o aprovizionare slabă spre moderată în NPK, ceea ce
încadrează terenul în clasa a-III-a pedoameliorativă fiind necesare afânări adânci şi
aplicarea unor doze corespunzătoare de îngrăşăminte.
Condiţiile climatice ale anilor 2007-2008, în care s-au desfăşurat experienţele,
arată că că anul 2007 a fost unul favorabil pentru obţinerea unor recolte mari şi de calitate
superioră, excesiv de călduros şi secetos, aspecte care nu au influenţat atacul de mană. În
schimb în anul 2008, considerat normal, termic şi pluviometric, însă cu precipitaţii
bogate în perioada mai-august, atacul cu mană a fost mai accentuat, maladia
manifestându-se, însă într-un procent controlabil.
4.2. MATERIALUL BIOLOGIC UTILIZAT
În cadrul cercetărilor au fost luate în studiu cinci soiuri de viţă de vie pentru
struguri de vin: Aromat de Iaşi, Traminer roz, Fetească regală, Muscat Ottonel, Riesling
8
italian şi patru soiuri de viţă de vie pentru struguri de masă: Timpuriu de Cluj, Napoca,
Chasselas doré, Muscat de Hamburg. Atât soiurile de vin cât şi cele de masă au fost
altoite pe acelaşi portaltoi şi anume Selecţia Oppenheim 4 (SO-4).
Alte materiale biologice utilizate. În agricultura organică, pentru prevenirea unor
boli, se folosesc ca fungicide, extracte apoase din ierburi (urzică, coada calului, etc), care
sunt pulverizate fin asupra plantei (CATHERINE de SILGUY, 1994, HOFFMAN et al.,
1995 ) şi care au prezentat o eficacitate ridicată în combaterea manei şi făinării viţei de
vie. În cadrul experienţelor am utilizat plante de urzică comună (Urtica dioica L. ) şi
urzică mică (Urtica urens L.) pentru obţinerea unui extract apos purin de urzică
(fermentat) care se diluează 1:20 şi se efectuează stropiri, ale plantelor de viţă de vie.
4.3. SUBSTANŢE ŞI PRODUSE UTILIZATE ÎN CERCETARE, PENTRU
TRATAMENTELE FITOSANITARE
● Tratamentele chimice (convenţionale), au constat în efectuarea tratamentelor
fitosanitare cu următoarele fungicide sistemice şi de contact: RIDOMIL GOLD MZ 68
WP, MELODY DUO 66,8 WP, CURZATE MANOX SC, FOLPET 50 WP, DITHANE
M 45 şi QUADRIS MAX SC.
● Tratamentele organice au constat în efectuarea stropirilor cu următoarele
produse ecologice: Zeamă bordeleză 0,5 % şi stropiri cu purin de urzică din două în două
zile timp de 12 zile, Sulfat de cupru 1%, KOCIDE 101 WP, în doză de 3 kg/ha, Zeamă
bordeleză 1%, Sulf muiabil 0,4% şi Trichodex 25 WP, în doză de 2 kg/ha.
4.4. METODA DE LUCRU
4.4.1. Metode de determinare a elementelor de fertilitate, productivitate, a
producţiei şi gradului de atac
În cadrul cercetărilor noastre fertilitatea a fost exprimată prin intermediul
coeficienţilor de fertilitate, absolut (CFA) şi relativ (CFR), calculaţi cu ajutorul unor
formule (NASTASIA POP, 2003), productivitatea se exprimă prin indicii de
productivitate, indicele de productivitate absolut (IPA) şi indicele de productivitate
9
relativ (IPR), greutatea medie a strugurilor a fost calculată prin determinări (cântăriri) la
50 de struguri/repetiţie, la soiurile de vin şi 25 de struguri/repetiţie la soiurile de masă şi a
fost exprimată în grame (g), iar concomitent cu determinarea greutăţii medii a strugurilor
s-a determinat şi numărul mediu de ciorchini/butuc.
Producţia de struguri la variantele experimentale încercate a fost exprimată în
t/ha şi reprezintă producţia biologică. În cazul cercetărilor efectuate, cunoscute fiind deja,
numărul mediu de ciorchini/butuc şi greutatea medie a strugurilor, s-a trecut la calcularea
producţiei pe butuc exprimată în kilograme.
Distanţele de plantare sunt 1,2 m între plante pe rînd şi 2,0 m între rânduri, de aici
rezultând un număr de 4166 butuci/ha. Cunoscând aceste date s-a calculat în final
producţia la hectar astfel: Prod./ha (t/ha) = Prod /but.(kg) x 4166.
Gradul de atac (GA%) cu mană. La trei zile după fiecare moment (fenofază)
de aplicare a tratamentelor fitosanitare, atât în sistemul organic cât şi în sistemul
convenţional de cultură, au fost determinate frecvenţa (F%) şi intensitatea (I%) gradului
de atac. Cu ajutorul celor doi indici (frecvenţa şi intensitatea) s-a calculat mai apoi gradul
de atac exprimat prin formula: GA % = F% x I% / 100.
4.4.2. Analize chimice de calitate şi productivitate
În cadrul laboratoarelor de Oenologie şi de Ameliorare au fost efectuate
determinări cu privire la determinarea conţinutului în zahăr (g/l), al mustului obţinut
din strugurii soiurilor testate, cu ajutorul refractometrului, a aciditatăţii totale (g H2SO4/l
must), din must pentru care s-a utilizat metoda prin titrare în prezenţa fenolftaleinei şi
determinarea gradului de maturare al lemnului care s-a realizat printr-o metodă
microchimică şi anume metoda colorării cu iod în iodură de potasiu.
4.4.3. Determinarea calităţii strugurilor cu ajutorul analizelor biochimice
În Laboratorul de chimie şi biochimie al USAMV Cluj-Napoca, în vederea
determinării calităţii, probele de struguri de la soiurile testate au fost supuse unor analize
biochimice complexe. Acestea au fost:
● Separarea şi dozarea carotenoidelor folosind cromatografia lichidǎ de înaltǎ
performanţǎ (HPLC)
10
● Dozarea polifenolilor totali ( metoda Folin-Ciocâlteu)
● Separarea acizilor fenolici
● Determinarea capacităţii (activităţii) antioxidante a strugurilor a fost realizată prin două
metode diferite: metoda 2,2-Difenil-1-picrilhidrazil (DPPH) şi metoda ORAC
(capacitatea antioxidantǎ a radicalului oxigenului)
4.4.4. Tehnologia de cultură şi modul de amplasare al experienţelor
● Toate cercetările şi observaţiile s-au efectuat în urma aplicării tehnologiilor
specifice pentru cele două sisteme de cultură total diferite: sistemul de cultură ecologic
(organic) şi sistemul de cultură convenţional.
Pentru ambele tipuri de practică horticolă au fost respectate toate verigile
tehnologice vizând lucrările asupra plantei şi asupra solului, diferenţirea majoră
realizându-se în primul rând prin aplicarea tratamentelor fitosanitare diferite, specifice
pentru fiecare dintre cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional.
În cadrul cercetărilor prezentei teze de doctorat au fost urmărite şi analizate
caractere vizând în primul rând combaterea manei ca principala boală a practicii viticole,
iar în paralel s-a menţinut sub control făinarea şi dintre dăunători acarienii, executându-se
tratamente combinate, fără a se executa însă cercetări în acest sens.
În al doilea rând diferenţierea se datorează lucrărilor specifice de combatere a
buruienilor şi modului de fertilizare. Asfel, în sistemul organic, buruienile au fost
menţinute sub control prin mulcire, iar fertilizarea s-a făcut numai cu gunoi de grajd, pe
când în sistemul convenţional de cultură buruienile au fost combătute prin erbicidare şi
fertilizarea s-a făcut cu îngrăşăminte minerale (de tip NPK) combinat cu gunoi de grajd.
● Experienţele, aferente tezei de doctorat, au fost de tip bifactorial şi trifactorial,
serii pe doi ani (2007-2008), iar interpretarea rezultatelor s-a făcut cu ajutorul testului
Duncan (ARDELEAN, 1986).
Factorii experimentali au fost, atât pentru soiurile de vin cât şi pentru cele de
masă, următorii:
Pentru experienţa bifactorială
Factorul A = sistemul de cultură - 2 graduări: a1 = organic şi
a2 = convenţional;
11
Factorul B = cultivarul - 5 graduări: b1 = Aromat de Iaşi, b2 = Traminer roz, b3 = Riesling
italian, b4 = Fetească regală şi b5 = Muscat Ottonel;
- 4 graduări: b1 = Timpuriu de Cluj, b2 = Napoca,
b3 = Chasselas dore, b4 = Muscat de Hamburg
Pentru experienţa trifactorială
Factorul A = sistemul de cultură cu 2 graduări: a1 = convenţional şi
a2 = organic;
Factorul B = numărul şi tipul de tratamente fitosanitare aplicate cu 2 graduări:
b1 = tratamente cu produse chimice de sinteză sau organice în număr de 4 şi
b2 = tratamente cu produse chimice de sinteză sau organice în număr de 6;
Factorul C = cultivarul - 5 graduări: c1 = Aromat de Iaşi, c2 = Traminer roz, c3 = Riesling
italian, c4 = Fetească regală, c5 = Muscat Ottonel.
- 4 graduări: c1 = Timpuriu de Cluj, c2 = Napoca,
c3 = Chasselas dore, c4 = Muscat de Hamburg
12
Capitolul V.
5. REZULTATE ŞI DISCUŢII
5.1. INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ ŞI A CULTIVARULUI,
ASUPRA PRINCIPALELOR CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA
SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN
Experienţa bifactorială a fost executată în trei repetiţii, în doi ani consecutivi
(2007, 2008) şi a fost amplasată în localitatea Gherla, judeţul Cluj. Atât la soiurile de vin
cât şi la cele de masă am considerat că printre cele mai importante caractere vizate de
ameliorare sunt: indicele de productivitate absolut (IPA), indicele de productivitate
relativ (IPR), coeficientul de fertilitate absolut (CFA), coeficientul de fertilitate relativ
(CFR), greutatea medie a strugurilor(g), numărul de ciorchini/butuc, maturarea lemnului,
producţia de struguri (t/ha), aciditatea totală a mustului (g H2SO4/l must) şi conţinutul în
zahar al mustului ( g zahăr/l must).
5.1.1. Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru vin
Majoritatea autorilor sunt de acord cu faptul că indicii de productivitate, absolut şi
relativ, indică o cumulare a caracteristicilor valoroase ale soiurilor direct implicate în
producţia totală cum ar fi: numărul de lăstari fertili pe butuc, numărul de ciorchini pe
butuc, numărul de ochi lăsaţi la tăiere, fertilitatea mugurilor şi greutatea medie a
ciorchinilor (LEONTE, 1996; NASTASIA POP, 2003; SESTRAŞ, 2004).
Fertilitatea la viţa de vie, reprezintă capacitatea plantei de a forma an de an
organe de fructificare ca bază iniţială de realizare a recoltei de struguri şi poate fi
apreciată sub două aspecte: fertilitatea potenţială şi cea reală (OPREA, 2001;
DUMITRIU, 2008). După NASTASIA POP (2003) fertilitatea se apreciază în funcţie de
procentul de lăstari fertili şi coeficientul de fertilitate care poate fi absolut sau relativ.
În concepţia unor autori maturarea sau coacerea lemnului, la viţa de vie, reprezintă
o caracteristică importantă, deoarece contribuie la sporirea rezistenţei plantelor la ger.
13
Deasemenea, coacerea lemnului este corelată cu gradul de prindere la altoire a
viţelor, cu precocitatea intrării pe rod şi a coacerii strugurilor (Miciurin, 1952; Neagu,
1975, citaţi de SESTRAŞ, 2004), elemente care în final, prin acţiunea lor, vor influenţa
cantitatea şi calitatea producţiei.
Rezultatele înregistrate de cele cinci soiuri de vin studiate în doi ani experimentali
şi în două sisteme de cultură diferite sunt oglindite sintetic în tabelul următor (tabelul 1)
calculate ca şi rezultat al seriei de experienţe bifactoriale repetate în ani.
Tabelul 1
Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra
indicilor de fertilitate şi productivitate, la soiurile de vin, Gherla, 2007-2008 Caracterul analizat Cultivarul IPA IPR CFA CFR Număr
ciorch./but. Maturarea lemnului
Aromat de Iaşi 170 d 82 c 1,3 f 0,8 d 14,5 ef 3,7 d
Traminer roz 81 h 54 d 1,6 d 1,2 ab 23,5 b 3,6 de
Riesling italian 207 b 108 b 1,6 d 1,1 bc 18,5 cd 3,3 e
Fetească regală 185 c 102 b 1,7 c 1,2 ab 25,0 b 4,0 c
Muscat Ottonel
Organic
69 i 42 d 1,2 g 0,8 d 10,7 g 4,6 a
Aromat de Iaşi 147 e 83 c 1,3 f 1,0 c 16,4 de 3,9 c
Traminer roz 133 f 72 c 1,5 e 1,3 a 22,9 b 3,7 d
Riesling italian 238 a 155 a 1,9 a 1,2 ab 22,1 bc 3,5 e
Fetească regală 211 b 145 a 1,8 b 1,0 c 28,5 a 4,4 b
Muscat Ottonel
Conventional
91 g 52 d 1,3 f 1,0 c 12,8 fg 4,7 a
DS 5% = pentru două medii interacţiune 5 - 6 13 0,1 -
0,2 0,2 3,0 0,2
Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă.
Analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele zece variante rezultate din
interacţiunea soi x tratament se observă că, pentru indicii de productivitate absolut şi
relativ (IPA şi IPR), de departe Riesling italian dă rezultatele cele mai bune în cultura
convenţională urmat de Fetească regală la diferenţă semnificativă, iar cele mai slabe
rezultate le-a avut soiul Muscat Ottonel. Şi pentru variantele culturii ecologice ierarhia se
pastrează aceeaşi.
14
Pentru coeficienţii de fertilitate absolut şi relativ (CFA şi CFR) cele mai bune
rezultate le-au înregistrat soiurile Traminer roz, Riesling italian şi Fetească regală, care
pot fi recomandate viticultorilor din zonă, atât pentru cultura convenţională cât şi pentru
cea organică.
Dintre cele cinci soiuri de vin analizate, Fetească regală cu o medie de 26,8
ciorchini/butuc şi Traminer roz cu 23,2 ciorchini/butuc au înregistrat cel mai mare număr
de ciorchini/butuc, dar la o diferenţă semnificativă unul de altul. Celelalte cultivaruri au
prezentat, în medie, un număr mai mic de ciorchini/butuc, în special Muscat Ottonel, care
cu 11,8 ciorchini/butuc se situează pe ultimul loc la o diferenţă foarte mare şi
semnificativă faţă de Feteasca regală. În acest caz, Fetească regală poate fi recomandat
viticultorilor, din N-E Transilvaniei, pentru cultură în ambele sisteme (organic şi
convenţional), iar Muscatul Ottonel nu.
Având în vedere că, pentru maturarea lemnului, efectul produs de interacţiunea soi
x tip tratament a fost unul nesemnificativ, nu vom lua în discuţie acest aspect însă vom
preciza că notele cele mai mari au fost atribuite variantelor soiului Muscat Ottonel urmat
de Fetească regală, iar cele mai mici note variantelor soiului Riesling italian.
5.1.2. Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru vin
Greutatea medie a strugurilor este un caracter foarte important care constituie atât
un element de productivitate cât şi un element de calitate la viţa de vie (SESTRAŞ, 2004)
fiind unul din factorii determinanţi în realizarea producţiei de struguri pe butuc şi implicit
a producţiei de struguri la unitatea de suprafaţă (NASTASIA POP, 2003; DUMITRIU,
2008).
Producţia de struguri (măsurabilă cantitativ şi calitativ) este probabil cel mai
important indicator care reprezintă, atât la soiurile de vin cât şi la cele de masă,
concretizarea unor etape succesive (dependente una de alta) ale fructificării viţei de vie,
ca însuşire biologică utilă (OPREA, 2001).
Majoritatea autorilor susţin că pentru determinarea calităţii strugurilor de vin se au
în vedere cu prioritate criteriile biochimice, respectiv conţinutul mustului în zahăr şi
15
aciditate (BOTU, 1994; OPREA, 2001; SESTRAŞ, 2004), la care se mai adaugă şi altele,
cum ar fi aroma, culoarea mustului, vitaminele, etc.
Dintre glucidele existente în struguri, fie de masă fie de vin, două dintre
monozaharide şi anume glucoza şi fructoza se regăsesc în must în cantităţile cele mai
mari (ŢÂRDEA et al., 2000). La soiurile pentru struguri de vin raportul glucoză/fructoză
trebuie să fie în favoarea fructozei (NEAGU, 1975; ARDELEAN, 1986).
În cazul nostru, pentru cele cinci soiuri de struguri pentru vin analizate, în sistemul
de cultură organic şi în cel convenţional, pe parcursul a doi ani de experienţe, rezultatele
obţinute în privinţa indicilor de calitate a strugurilor sunt prezentate sintetic în tabelul 2.
Tabelul 2
Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra
indicilor de calitate, la soiurile de vin, Gherla, 2007-2008 Caracterul analizat Cultivarul
Greutatea strugurilor
g
Producţia de struguri
t/ha
Aciditatea totală
g/l H2SO4
Conţinutul în zahăr g/l zahăr
Aromat de Iaşi 128 a 7,7 d 4,3 f 171 ef
Traminer roz 47 f 5,2 e 4,6 de 194 c
Riesling italian 99 cd 9,2 c 4,5 e 169 f
Fetească regală 126 a 12,6 b 5,4 b 166 f
Muscat Ottonel
Organic
56 f 2,6 g 3,9 g 198 bc
Aromat de Iaşi 132 a 8,3 cd 5,0 c 184 d
Traminer roz 90 d 8,6 cd 5,3 b 221 a
Riesling italian 108 bc 12,7 b 5,1 c 178 de
Fetească regală 110 b 14,4 a 6,4 a 171 ef
Muscat Ottonel
Conventional
73 e 3,9 f 4,7 d 203 b
DS 5% = pentru două medii interacţiune 11 1,0 0,2 8
Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă.
Putem afirma că din punctul de vedere al greutăţii medii a strugurilor, pentru
condiţiile eco-climatice ale arealului de cultură unde a fost amplasat câmpul experimental
(N-E Transilvaniei), cultivarul Aromat de Iaşi este foarte bine adaptat ambelor tipuri de
practică horticolă (organică şi convenţională), înregistrând cele mai mari valori atât în
16
sistemul organic (128 g) cât şi în sistemul convenţional de cultură (132 g), urmat la
diferenţă nesemnificativă de soiul Fetească regală în sistem organic (126 g)
Datorită faptului că a înregistrat o greutate medie a strugurilor mai mare în
sistemul organic decât în sistemul convenţional, Feteasca regală este probabil cel mai
adaptat cultivar la sistemele ecologice de cultură a viţei de vie.
Referitor la producţia de struguri, se remarcă soiul Fetească regală care dă cele
mai bune rezultate atât în sistemul convenţional (14,4 t/ha), dar mai ales în sistemul
organic, unde producţia obţinută de 12,6 t/ha este egală cu cea a soiului Rieslig italian
(12,7 t/ha) obţinută în sistem convenţional şi semnificativ superioară tuturor celorlalte
variante ale soiurilor Aromat de Iaşi, Traminer roz şi Muscat Ottonel, indiferent de
sistemul de cultură vizat.
În privinţa acidităţii totale, analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele zece
variante rezultate din interacţiunea soi x tip de tratament, trebuie să remarcăm soiul
Fetească regală care dă rezultatele cele mai bune atât în sistemul convenţional (6,4 g/l
H2SO4) cât şi în sistem organic de cultură (5,4 g/l H2SO4), la diferenţe semnificative faţă
de celelalte variante, cu excepţia variantei Traminer roz în sistem convenţional (5,3 g/l
H2SO4).
Valorile ridicate ale acidităţii mustului la Fetească regală nu sunt surprinzătoare,
deoarece cultivarul este cunoscut ca fiind unul din care se obţin musturi şi vinuri cu o
aciditate destul de ridicată, comparativ cu celelalte soiuri analizate, motiv pentru care în
funcţie de arealul de cultură, din acest soi se pot obţine vinuri albe de consum curent şi de
calitate superioară, vinuri spumante sau distilate învechite din vin. Dealtfel Feteasca
regală este cunoscut ca fiind un soi cu plasticitate ecologică extrem de mare, fiind cultivat
în peste 129 de centre viticole din România (OLTEANU et al., 2002).
Din punctul de vedere al acumulării de zahăr, soiurile Traminer roz şi Muscat
Ottonel sunt cele mai adecvate atât pentru sistemul organic cât şi pentru sistemul
convenţional, iar soiurile Fetească regală şi Muscat Ottonel sunt cultivaruri cu o
adaptabilitate bună la sistemele ecologice de cultură a viţei de vie, datorită faptului ca au
acumulat cantităţi egale de zahăr în ambele sisteme de cultură.
17
5.1.3. Indici de fertilitate şi productivitate la soiurile de struguri pentru masă
Rezultatele înregistrate de cele patru soiuri de masă testate în doi ani
experimentali şi în două sisteme de cultură diferite (organic şi convenţional) sunt
oglindite sintetic în tabelul 3, calculate ca şi rezultat al seriei de experienţe bifactoriale
repetate în ani.
Tabelul 3
Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra
indicilor de fertilitate şi productivitate, la soiurile de masă, Gherla, 2007-2008 Caracterul analizat Cultivarul IPA IPR CFA CFR Număr
ciorch./but. Maturarea lemnului
Timpuriu de Cluj 325 c 174 d 1,5 bc 0,8 ef 9,7 e 4,5 ab
Napoca 532 a 368 a 1,8 a 1,3 a 12,3 bc 3,7 e
Chasselas doré 174 f 139 e 1,1 d 0,9 de 12,8 b 4,1 cd
Muscat de Hamburg
Org.
261 d 189 c 1,1 d 0,8 ef 8,4 f 4,0 d
Timpuriu de Cluj 319 c 171 c 1,3 cd 0,7 f 10,7 d 4,6 a
Napoca 505 b 357 a 1,4 d 1,0 cd 12,5 bc 4,3 bc
Chasselas doré 210 e 179 cd 1,4 d 1,1 bc 14,2 a 4,2 cd
Muscat de Hamburg
Conv.
314 c 250 b 1,3 cd 1,0 cd 9,8 e 4,2 cd
DS 5% = pentru două medii interacţiune 18 15 0,3 0,2 0,4 0,3
Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă.
Datele prezentate mai sus ne permit să afirmăm că pentru IPA, IPR, CFA şi CFR,
Napoca este soiul cel mai bine adaptat ambelor tipuri de tratament fitosanitar (organic şi
convenţional) realizând cele mai mari valori şi mai mult, alături de Timpuriu de Cluj sunt
cultivarele cu cea mai bună pretabilitate la sisteme organice de cultură în condiţiile eco-
climatice din N-E Transilvaniei, ceea ce ne îndreptăţeşte să le recomandăm viticultorilor
din zonă dispuşi să practice un sistem de agricultură ecologică. Pe celelalte două soiuri,
Muscat de Hamburg şi Chasselas doré, le recomandăm doar pentru practica horticolă
convenţională.
Pentru numărul de ciorchini/butuc, analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele
opt variante rezultate din interacţiunea factorilor soi x tip de tratament, se poate observa
că soiurile Chasselas doré şi Napoca sunt cele mai bine adaptate ambelor tipuri de
18
practică horticolă, cu precizarea că Napoca se comportă foarte bine în sistemul organic de
cultură, iar Muscatul de Hamburg datorită rezultatelor slabe înregistrate este cel mai puţin
recomandat în cultură, atât pentru sistemul organic cât şi pentru sistemul convenţional de
cultivare a viţei de vie, în condiţiile eco-climatice din N-E Transilvaniei.
Referitor la gradul de maturare al lemnului, cele mai bune note au fost atribuite
soiului Timpuriu de Cluj care şi-a maturat lemnul la fel de bine în ambele variante, iar
cea mai mică notă a obţinut-o soiul Napoca în varianta organică de cultură.
5.1.4. Indici de calitate şi producţia la soiurile de struguri pentru masă
Dintre elementele de calitate, mărimea strugurilor (ciorchinilor), apreciată în
funcţie de greutate şi nu numai, este un caracter care prezintă importanţă deosebită prin
prisma aspectului comercial, la strugurii de masă (SESTRAŞ, 2004).
Producţia de struguri este indicatorul care reflectă probabil cel mai fidel atât
potenţialul biologic al butucilor cât şi profesionalismul şi capacitatea viticultorului în a
manageria eficient exploataţia viticolă an de an, de primăvara până toamna, asfel încât o
tehnologie corect aplicată să ducă la obţinerea unei recolte de struguri corespunzătoare
calitativ şi cantitativ.
La soiurile de masă la fel ca şi la cele de vin, conţinutul în zahăr (alături de
aciditate) reprezintă unul dintre cele mai importante elemente de calitate la viţa de vie.
Dintre glucide, monozaharidele sunt cele mai importante pentru că reprezintă peste 95%
din totalul zaharurilor care se acumulează în struguri, iar dintre monozaharide glucoza şi
fructoza sunt cele mai reprezentative (ŢÂRDEA et al., 2000). La soiurile pentru struguri
de masă raportul dintre cele două glucide principale (glucoză şi fructoză) trebuie să fie în
favoarea glucozei (NEAGU, 1975; ARDELEAN, 1986).
Analizând semnificaţia diferenţelor dintre cele opt variante rezultate din
interacţiunea factorilor soi x tip de tratament (tabelul 4), se remarcă soiul Napoca, care
pentru ambele sisteme de cultură a înregistrat cele mai mari valori ale greutăţii medii a
ciorchinilor şi anume 357 g în sistem convenţional şi o valoare semnificativ inferioară în
sistem organic şi anume 283 g.
19
Tabelul 4
Influenţa cultivarului, a tipului de tratament fitosanitar şi a interacţiunii C x T asupra
indicilor de calitate, la soiurile de masă, Gherla, 2007-2008 Caracterul analizat Cultivarul
Greutatea strugurilor
g
Producţia de struguri
t/ha
Aciditatea totală
g/l H2SO4
Conţinutul în zahăr g/l zahăr
Timpuriu de Cluj 219 e 8,8 e 4,2 c 151 c
Napoca 283 b 14,4 b 3,7 d 147 cd
Chasselas doré 154 f 8,3 ef 4,1 c 146 cd
Muscat de Hamburg
Org.
233 de 8,1 f 4,6 b 137 d
Timpuriu de Cluj 245 de 11,2 c 4,6 b 162 b
Napoca 357 a 18,3 a 3,8 d 155 bc
Chasselas doré 164 f 9,8 d 4,5 b 179 a
Muscat de Hamburg
Conv.
251 cd 10,2 d 5,3 a 146 cd
DS 5% = pentru două medii interacţiune 30 0,6 0,2 11
Notă: Diferenţa dintre oricare două valori, urmate de cel puţin o literă comună, este nesemnificativă.
Totuşi greutatea medie a strugurilor în sistem organic la soiul Napoca este net
superioară greutăţii medii înregistrate în sistem convenţional de către celelalte trei
cultivare testate. Acest fapt ne permite să susţinem că soiul Napoca este unul foarte bine
adaptat pentru ambele sisteme de cultură (organic şi convenţional) şi în special celui
organic.
În privinţa producţiei se remarcă Napoca, soi care pentru ambele sisteme de
cultură a înregistrat cele mai mari valori ale producţiei de struguri şi anume 18,3 t/ha în
sistem convenţional şi o producţie semnificativ inferioară 14,4 t/ha în sistem organic de
cultură. Totuşi această producţie realizată în condiţiile sistemului ecologic este net
superioară tuturor celorlalte şase variante ale soiurilor Timpuriu de Cluj, Chasselas doré
şi Muscat de Hamburg, indiferent de tipul de tratament aplicat.
Soiul Muscat de Hamburg, care pentru ambele sisteme de cultură a înregistrat cele
mai mari valori ale acidităţii totale (4,6 şi 5,3 g/l H2SO4) este un soi cu o pretabilitate
bună pentru sistemele de agricultură ecologică, iar Cultivarele Timpuriu de Cluj şi
20
Chasselas doré pot fi recomandate doar pentru variantele culturii convenţionale pentru
care au înregistrat valori corespunzătoare ale aciditătii totale.
Conform datelor din tabelul 4, se observă că, de departe Chasselas doré dă
rezultatele cele mai bune în cultura convenţională (179 g/l) urmat, la diferenţe
semnificative, de Timpuriu de Cluj şi Napoca tot în sistem convenţional, egale între ele
din punct de vedere statistic. La polul opus se situează Muscatul de Hamburg, în varianta
organică, cu numai 137 g/l zahăr acumulat.
Mai trebuie remarcat soiul Napoca, care pentru ambele variante experimentale a
înregistrat valori, ale cantităţii de zahăr acumulat, nediferenţiate statistic (147g/l,
respectiv 155 g/l), ceea ce ne indică, o adaptabilitate bună la sistemele ecologice de
cultură.
5.2. INFLUENŢA SISTEMULUI DE CULTURĂ, A NUMĂRULUI ŞI TIPULUI
DE TRATAMENTE APLICATE ŞI A CULTIVARULUI, ASUPRA PRINCIPALELOR
CARACTERE URMĂRITE ÎN AMELIORAREA SOIURILOR DE VIŢĂ DE VIE
PENTRU STRUGURI DE MASĂ ŞI DE VIN.
Experienţa trifactorială a fost executată în trei repetiţii, în doi ani consecutivi
(2007, 2008) şi a fost amplasată în localitatea Gherla, judeţul Cluj. Atât la soiurile de vin
cât şi la cele de masă am considerat că printre cele mai importante caractere vizate de
ameliorare sunt: producţia de struguri/ha, numărul de ciorchini/butuc, greutatea medie a
strugurilor şi gradul de atac (GA%) cu mană (Plasmopara viticola).
Având în vedere că trei dintre caractere, producţia de struguri/ha, numărul de
ciorchini/butuc, greutatea medie a strugurilor, au fost deja discutate anterior, vom analiza
doar aspecte referitoare la gradul de atac cu mană (GA%).
Astfel, influenţa sistemului de cultură, a soiurilor de vin testat şi a interacţiunii soi
x sistem de cultură, în cei doi ani experimentali 2007-2008, ne arată că, de departe, în
sistemul organic de cultură gradul de atac a fost semnificativ mai mare (5,04%) decât în
sistemul convenţional (4,14%), fapt ce indică eficienţa superioară a tratamentelor
convenţionale, pentru combaterea manei, principala boală a viţei de vie. Dintre soiurile
analizate Riesling italian s-a dovedit a fi cel mai sensibil la atacul cu mană, urmat la o
21
diferenţă semnificativă de Fetească regală şi Muscat Ottonel. Cel mai rezistent soi a fost
Traminer roz, care a înregistrat, în medie pentru cele două sisteme de cultură diferite, cel
mai mic grad de atac (GA% = 2,8) în cei doi ani experimentali, 2007- 2008.
Influenţa numărului de tratamente şi a interacţiunii soi x număr tratamente asupra
gradului de atac (GA%) la soiurile de vin testate au aratat că, la aplicarea unui număr de
şase tratamente indiferent, că acestea au fost chimice în sistemul convenţional sau
organice în sistemul ecologic, s-a înregistrat un grad de atac, la toate soiurile,
semnificativ mai mic decât în cazul aplicării a patru tratamente. Interacţiunea soi x număr
tratamente a produs efectele cele mai scăzute, asupra gradului de atac cu mană, la soiul
Riesling italian, indiferent de numărul de tratamente aplicate. Mai mult, la aplicarea a
patru tratamente, gradul de atac înregistrat a fost mai mic (valoric, nu şi statistic) decât în
cazul aplicării a şase tratamente, ceea ce sugerează că la acest cultivar, în condiţiile pedo-
climatice de la Gherla, la aplicarea unui număr sporit de tratamente reacţia soiului la
atacul de mană este practic nulă, boala acumulându-se pe măsura trecerii timpului fără ca
efectul ei să poată fi ameliorat prin sporira numărului de tratamente.
Din interacţiunea număr tratamente x sistem de cultură a rezultat că la aplicarea a
patru tratamente în sistem ecologic de cultură, cele cinci soiuri de vin testate, au prezentat
cel mai mare grad de atac (6,06%), însă valoarea înregistrată în cazul aplicării a şase
tratamente organice (4,02%) este egală statistic, cu valoarea înregistrată de gradul de
atac în sistem convenţional şi cu patru tratamente aplicate(4,46%).
Acest fapt este îmbucurător deoarece ne sugerează că şi tratamentele ecologice pot
să producă efecte benefice asupra manifestării atacului de mană în cazul aplicării lor
într-un procent mai mare cu aproximativ 30% decât a celor convenţionale.
La soiurile de masă, în cazul interacţiunii dintre soi x sistem de cultură am
constatat că, în sistemul de cultură organic, cultivarele Napoca şi Chasselas doré au
înregistrat cele mai ridicate grade de atac dovedindu-se a fi cele mai sensibile la atacul cu
mană, iar Timpuriu de Cluj, în sistem convenţional, cel mai rezistent.
Interacţiunea soi x număr tratamente a produs efectele cele mai scăzute, asupra
gradului de atac cu mană, la soiurile Napoca şi Chasselas doré, la aplicarea a patru
tratamente în sistem organic.
22
La fel ca şi la soirile de vin şi la cele de masă din interacţiunea număr tratamente x
sistem de cultură am remarcat faptul că, valoarea înregistrată în cazul aplicării a şase
tratamente organice este uşor mai mare, dar egală statistic, cu valoarea înregistrată de
gradul de atac în sistem convenţional şi cu patru şi cu şase tratamente aplicate. Aşadar şi
tratamentele ecologice pot să producă efecte benefice asupra manifestării atacului de
mană în cazul aplicării lor, fie într-un procent mai mare cu aproximativ 30% decât a celor
convenţionale, fie aplicate în mod egal.
5.3. DETERMINAREA CALITĂŢII STRUGURILOR CU AJUTORUL
ANALIZELOR BIOCHIMICE
Toate analizele privind determinarea calităţii strugurilor s-au realizat în laboratorul
de Chimie şi Biochimie din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină
Veterinară, Cluj-Napoca.
5.3.1. Separarea şi dozarea carotenoidelor din strugurii soiurilor de viţă de vie
studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional, folosind
cromatografia lichidǎ de înaltǎ performanţǎ (HPLC)
Carotenoidele (600 de reprezentanţi) sunt pigmenţi galbeni, portocalii şi roşii
prezente în majoritatea legumelor şi fructelor. Trei din aceste carotenoide (α-caroten, β-
caroten şi β-criptoxantina) deţin roluri importante în organism cum ar fi: antioxidant,
previn degenerescenţa maculară, activitate provitaminică A.
Carotenoidele se biosintetizează încă de la începutul formării strugurelui. La
maturitatea acestuia, carotenoidele se degradează formând compuşi norizoprenoidici
care, conform datelor de literatură (WAHLBERG et al.,1998), deţin roluri importante în
aroma vinurilor. Datorită acestui fapt am ales sa analizăm concentraţia carotenoidelor
prezente în strugurii pentru vin, iar motivaţia alegerii analizei carotenoidelor pentru
strugurii de masă este efectul benefic al acestor pigmenţi în sănătatea umană.
În urma separării cromatografice a carotenoidelor din struguri prin HPLC, au fost
identificate în probele de struguri analizate o serie de compuşi prezentaţi în tabelul 5.
23
Tabelul 5
Timpii de retenţie şi λ max pentru carotenoidele identificate
în probele strugurilor analizaţi
Număr identificare
Compus
Timp de retentie (min)
λ maxim (nm)
1 Neoxantina 1,56 440 2 Violaxantina 2,2 440 3 Luteina 9,56 445,6 4 β-Caroten 19,23 456,8
Carotenoidele majore (85% din totalul acestora) sunt reprezentate de ß-caroten şi
de luteină iar restul aparţin neoxantinei, violaxantinei, izomerilor cis ai luteinei şi ß-
carotenului (BUREAU et al.,1998). Profilul calitativ şi cantitativ al carotenoidelor din
struguri este influenţat de anumiţi factori: varietatea plantei, condiţii climatice, stadiul
maturării, caracteristicile solului. Combinarea acestor parametrii influenţează calitatea
strugurilor şi implicit a vinului (FALCAO et al., 2007; SABON et al., 2002).
În urma cercetările efectuate, la Gherla, probele strugurilor de vin şi de masă au
fost analizate şi s-au obţinut date referitoare la concentraţia carotenoidelor separate, care
sunt prezentate în tabelel 6 şi 7.
Tabelul 6
Concentraţia carotenoidelor separate din probele strugurilor de vin analizaţi
Felul probei
luteină μg/kg
ß-caroten μg/kg
Aromat de Iaşi, convenţional 470,96±46 232±46
Aromat de Iaşi, organic 512±69 304±49
Traminer roz, convenţional 598±53 356.8±34
Traminer roz, organic 551±35 331,92±23
Riesling italian, convenţional 709±87 183,2±67
Riesling italian, organic 632±56 365,2±34
Fetească regală, convenţional 825±39 141,26±32
Fetească regală, organic 855±66 132,76±31
Muscat Ottonel, convenţional 602±87 593,16±35
Muscat Ottonel, organic 723±56 504,88±43
24
Aşa cum se poate observa din tabelul de mai sus, în cazul probelor de struguri de
vin analizaţi concentraţia luteinei variază între limitele 470,96±46 μg/kg la soiul Aromat
de Iaşi, cultivat în sistem convenţional şi 855±66 μg/kg substanţă proaspătă la soiul
Fetească regală cultivat în sistem organic.
Concentraţia ß-carotenului variază între 132,76±31 μg/kg la soiul Fetească regală
cultivat în sistem organic şi 593,16±35 μg/kg la Muscat Ottonel, convenţional.
Tabelul 7
Concentraţia carotenoidelor separate din probele strugurilor de masă analizaţi
Felul probei
luteină μg/kg
ß-caroten μg/kg
Timpuriu de Cluj, convenţional 803±52 204,32±12
Timpuriu de Cluj, organic 799±23 233±14
Napoca, convenţional 689±19 229,6±18
Napoca, organic 701±34 369±26
Chasselas doré, convenţional 589±21 363,58±45
Chasselas doré, organic 552±56 273,5±23
Muscat de Hamburg, convenţional 662±12 265 ±32
Muscat de Hamburg, organic 685±67 302,1±56
Concentraţia luteinei în probele strugurilor de masă analizaţi variază între 552±56
μg/kg substantă proaspătă, la Chasselas doré în varianta organică, până la 803±52 μg/kg
substantă proaspătă la soiul Timpuriu de Cluj în varianta convenţională.
Concentraţia ß-carotenului variază între 204,32±12 μg/kg la Timpuriu de Cluj în
varianta convenţională şi 369,0±26 μg/kg la soiul Napoca în varianta ecologică.
Concentraţia cea mai mare în ß-caroten o înregistrează soiul Napoca, cultivat în sistem
organic, urmat de soiul Chasselass dore, cultivat în sistem convenţional, iar cea mai mică
soiurile Timpuriu de Cluj şi Napoca în variantele de cultură convenţională.
25
5.3.2. Determinarea concentraţiei în polifenoli totali, la soiurile strugurilor
analizaţi, utilizând metoda Folin-Ciocâlteu
Strugurii, datorită conţinutului mare în compuşi cum sunt antocianii, flavonoidele
şi resveratrolul au o mare varietate de acţiuni biologice cum ar fi: inhibarea oxidării
lipoproteinelor cu densitate mică, proprietăţi antioxidante, reducerea riscului de apariţie a
bolilor cardiovasculare, efecte hipoglicemiante, efecte antiinflamatorii şi antimicrobiale,
terapia cancerului şi altele.
Rezultatele obţinute referitoare la conţinutul în polifenoli totali folosind metoda
Folin-Ciocâlteu sunt prezentate în următoarele figuri.
0200400600800
1000120014001600
Aromat de Iasi, conventional
Aromat de Iasi, organic
Traminer roz, conventional
Traminer roz, organic
Riesling, conventional
Riesling, organic
Feteasca regala, conventional
Feteasca regala, organic
Muscat Ottonel, conventional
Muscat Ottonel, organic
Fig. 1. Concentraţiile de polifenoli totali calculate din probele de struguri de vin
Aşa cum putem observa la probele de struguri pentru vin concentraţia cea mai
mare s-a înregistrat la soiul Muscat Ottonel atât în sistemul de cultură organic cât şi în cel
convenţional urmat de Fetească regală, iar cea mai mică concentraţie s-a obţinut pentru
soiul Traminer roz cultivat în sistem organic.
26
0200400600800
1000120014001600
Timpuriu de Cluj, conventional
Timpuriu de Cluj, organic
Napoca, conventional
Napoca, organic
Chasselas Dore, conventional
Chasselas Dore, organic
Muscat de Hamburg, conventional
Muscat de Hamburg, organic
Fig. 2. Concentraţiile de polifenoli totali calculate din probele de struguri de masă
Observăm că, cea mai mare concentraţie în polifenoli totali s-a obţinut la soiul
Napoca cultivat în sistem organic (1341,37 ± 21,1 mg/1 kg probǎ), iar pentru sistemul de
cultură convenţional al aceluiaşi soi s-a obţinut deasemenea cea mai mare valoare dintre
variantele de cultură convenţională.
La variantele experimentale ale soiului Chasselas dore s-au obţinut cele mai mici
concentraţii în polifenoli totali pentru sistemul de cultură convenţional, dar şi pentru
sistemul de cultură organic.
5.3.3. Analiza calitativǎ a acizilor fenolici, din strugurii soiurilor testate, folosind
cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC)
Acizii fenolici prezenţi în struguri s-au identificat folosind cromatografia lichidă
de înaltă performanţa. Pentru identificarea lor s-a folosit, co-cromatografia cu standardele
de acizi fenolici şi sau comparat spectrele de absorbţie obţinute pentru fiecare tip de acid
fenolic separat.
Cromatograma obţinută pentru separarea standardelor de acizi fenolici este
prezentată în figura următoare (fig 3).
27
Fig.3. Cromatograma HPLC corespunzatoare standardelor de acizi fenolici
În urma analizei cromatogramelor obţinute se poate observa prezenţa urmǎtorilor
acizi fenolici: acidul ascorbic (1), acidul gentisic (2), acidul cafeic (3), acidul p-
cumaric (4), acidul ferulic (5), acidul o-cumaric (6), resveratrol (7) şi quercetina (8).
5.3.4. Determinarea capacitǎţii antioxidante a strugurilor din soiurile de viţă de vie
studiate în cele două sisteme de cultură, organic şi convenţional
Cuantificarea capacitǎţii antioxidante pentru struguri este foarte utilǎ deoarece
furnizeazǎ informaţii importante cum ar fi rezistenţa la oxidare, contribuţia cantitativǎ a
substanţelor antioxidante sau activitatea antioxidantǎ din interiorul organismului dupǎ
ingerare ( HUANG, OU şi PRIOR, 2005).
Pentru determinarea activităţii antioxidante au fost utilizate două metode: DPPH şi
ORAC (capacitatea antioxidantǎ a radicalului oxigenului). Rezultatele obţinute sunt
foarte asemănătoare pentru ambele metode. Astfel la soiurile de vin Muscat Ottonel
urmat de Fetească regală au prezentat cea mai mare capacitate antioxidantă, iar la soiurile
de masă Napoca şi Timpuriu de Cluj. Cea mai mică valoare pentru activitatea
antioxidantă s-a înregistrat la soiul Chasselas dore în ambele sisteme de cultură, organic
şi convenţional.
28
Datele obţinute pentru activitatea antioxidantă se corelează foarte bine cu cele
obţinute pentru plofenolii totali. De exemplu, dintre soiurile de masă studiate, soiul
Napoca (cultivat atât în sistem organic cât şi în sistem convenţional) a avut cea mai mare
concentraţia în polifenoli totali şi cea mai mare valoare pentru capacitatea antioxidantă
folosind metoda ORAC. Cea mai mică concentraţie în polifenoli şi cea mai mică valoare
pentru activitatea antioxidantă s-a obţinut pentru soiul Chasselas dore. La soiurile pentru
struguri de vin, Muscat Ottonel şi Feteasca regală, au avut cea mai mare concentraţie în
polifenoli totali şi cea mai mare valoare pentru capacitatea antioxidantă folosind metoda
ORAC, iar cea mai mică capacitate antioxidantă s-a înregistrat la soiul Aromat de Iaşi.
Capitolul VI.
6. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
1. Alegerea temei de cercetare este justificată avand la bază două premise: faptul
că în principalele ţări viticole ale Europei conversia la sistemul de cultură
ecologic se află pe un trend ascendent, datorită cererii şi, în special, a
consumului tot mai mare de produse viti-vinicole ecologice şi, mai mult,
existenţa în Romania (85 ha în 2008), şi în special în Transilvania, a unor
suprafeţe mici cultivate cu viţă de vie în sistem organic.
2. In privinţa coeficienţilor de fertilitate şi a indicilor de productivitate, la
soiurile de vin, Feteasca regală şi Riesling italian au înregistrat cele mai bune
rezultate, astfel soiurile amintite sunt cele mai adecvate atât pentru cultura în
sistem convenţional cât şi pentru cea în sistem organic.
3. Cel mai mare număr de ciorchini/butuc a fost realizat de soiul Fetească regală,
cu o medie de 26,8 ciorchini/butuc în ambele variante experimentale, iar cel
mai mic de variantele soiului Muscat Ottonel care cu 11,8 ciorchini/butuc se
situează pe ultimul loc la o diferenţă foarte mare şi semnificativă faţă de
Feteasca regală.
29
4. Referitor la maturarea lemnului soiul Muscat Ottonel este cel mai bine adaptat
ambelor sisteme de cultură, în condiţiile din N-E Transilvaniei, fiind urmat de
Fetească regală, iar cel mai slab rezultat l-a înregistrat soiul Riesling italian.
5. În privinţa producţiei, rezultatele înregistrate ne permit să remarcăm soiul
Fetească regală care dă cele mai bune rezultate atât în sistemul convenţional
(14,4 t/ha), dar mai ales în sistemul organic, unde producţia obţinută este de
12,6 t/ha, egală cu cea a soiului Rieslig italian (12,7 t/ha) obţinută în sistem
convenţional şi semnificativ superioară tuturor celorlalte variante ale soiurilor
Aromat de Iaşi, Traminer roz şi Muscat Ottonel, indiferent de sistemul de
cultură vizat.
6. Din punctul de vedere al acidităţii mustului (g H2SO4 /l must), trebuie să
remarcăm soiul Fetească regală care dă rezultatele cele mai bune atât în
sistemul convenţional (6,4 g/l H2SO4) cât şi în sistem organic de cultură (5,4
g/l H2SO4), iar din punctul de vedere al acumulării de zahăr (g zahăr/ l must),
pentru condiţiile din N-E Transilvaniei, soiurile Traminer roz şi Muscat
Ottonel sunt cele mai adecvate atât pentru sistemul organic cât şi pentru
sistemul convenţional
7. În privinţa coeficienţilor de fertilitate şi a indicilor de productivitate, la
soiurile de masa, Napoca şi Timpuriu de Cluj au înregistrat cele mai bune
rezultate, astfel soiurile amintite sunt cele mai adecvate atât pentru cultura în
sistem convenţional cât şi pentru cea în sistem organic.
8. Pentru greutatea medie a strugurilor (g) şi pentru producţia de struguri (t/ha)
se remarcă Napoca, soi care pentru ambele sisteme de cultură a înregistrat cele
mai mari valori ale producţiei de struguri şi anume 18,3 t/ha în sistem
convenţional şi 14,4 t/ha în sistem organic de cultură. Această producţie
realizată în condiţiile sistemului ecologic este net superioară tuturor celorlalte
şase variante ale soiurilor Timpuriu de Cluj, Chasselas doré şi Muscat de
Hamburg, indiferent de tipul de tratament aplicat. Concluzionând, putem
afirma că Napoca este cultivarul cu adaptabilitatea cea mai bună la ambele
sisteme de cultură, pentru condiţiile eco-climatice din N-E Transilvaniei.
30
9. Cu privire la gradul de atac cu mană (GA%)putem afirma că dintre soiurile de
vin, Riesling italian, indiferent de numărul şi tipul de tratamente aplicate este
cel mai sensibil la mană, nefiind recomandat, din acest punct de vedere,
viticultorilor din zonă, iar Traminer roz este soiul cel mai rezistent, în ambele
tipuri de practică horticolă aplicată, organică şi convenţională şi indiferent de
numărul de tratamente aplicate, iar dintre soiurile de masă Napoca este foarte
sensibil, dar compensează prin rezultatele foarte bune înregistrate la
caracterele de productivitate.
10. Rezultatele analizelelor biochimice (carotenoide, polifenoli, activitate
antioxidantă) evidenţiază două soiuri de vin Fetească regală şi Muscat Ottonel
şi trei de masă Napoca urmat de Timpuriu de Cluj şi Chasselas doré, care au
înregistrat cele mai bune rezultate.
Concluzie şi recomandare finală. Soiurile Fetească regală şi Napoca prezintă cea
mai bună adaptabilitate la sistemul de cultură ecologic, ca atare pot fi recomandate
viticultorilor din NE Transilvaniei pentru ambele sisteme de cultură (organic şi
convenţional), iar soiul Muscat Ottonel nu poate fi recomandat pentru nici unul dintre
cele două sisteme.
31
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Ardelean, M., 1986, Ameliorarea plantelor horticole şi tehnică exeperimentală,
Tipo Agronomia, Cluj-Napoca
2. Botu, I., 1994, Ameliorarea plantelor horticole, Reprografia Universităţii din
Craiova
3. Bureau, S.M., A.J. Razungles, R.L. Baumes, C.L. Bayonove, 1998 , Vitic. Enol.
Sci. 53, 64–71.
4. Catherine de Silguy, 1994, L’agriculture biologique, Ed. Lienhart, Aubenas
d’Ardeche
5. Davidescu, D. şi Velicica Davidescu, 1994, Agricultura biologică - o variantă
pentru exploataţiile mici şi mijlocii, Ed. Ceres, Bucureşti
6. Dejeu, L. şi Mihaela Bucur, 2008, Mic îndreptar de viticultură ecologică,
U.S.A.M.V. Bucureşti
7. Dumitriu, I., C., 2008, Viticultura, Ed. Ceres, Bucureşti
8. Falcao, L.D., G. de Revel, M.C. Perello, A. Moutsiou, M.C. Zanus, M.T.
Bordignon-Luiz, J., 2007, Agric. Food Chem. 55, 3605–3612.
9. Fiţiu, A., 2003, Ghidul legumicultorului în agricultura ecologică, Ed. Risoprint,
Cluj-Napoca
10. Helga Willer, 2008, Organic Viticulture in Europe: Development and current
statistics, IFOAM Organic World Congress, Modena, Italy, June 16-20, archived at
http//orprints.org/view/projects/conference.html
11. Hoffman, U., Paulin Köpfer, A. Werner, 1995, Ökologiser Weinbau., Verl. E.
Ulmer, Stuttgart
12. Huang, D., Ou, B. & Prior, R. L., 2005, The chemistry behind antioxidant capacity
assays. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 53, 1841–1856.
13. Leonte, C., 1996, Ameliorarea plantelor horticole-probleme generale, Ed. Didactică
şi Pedagogică Bucureşti, 1996
14. Nastasia Pop, 2003, Viticultură generală, Ed. AcademicPress, Cluj-Napoca
15. Neagu, M., 1975, Ameliorarea plantelor horticole, Ed. Ceres, Bucureşti
32
16. Olteanu, I., Daniela Cichi, D.C. Costea , L.C. Mărăcineanu, 2002, Viticultura
specială, Ed. Universitaria, Craiova
17. Oprea, Şt., 2001, Viticultura, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca
18. Rodgers, P.B., 1993, Potential of Biopesticides in Agriculture. Pestic. Sci. 39, 117-
129
19. Schmid, O., F. Strasser, R. Gilomer, E. Meili, J. Wollesen, J, 1994, Agricoltura
biologica. Edagricole, Bologna
20. Sestraş, R., 2004, Ameliorarea speciilor horticole. Editura AcademicPres, Cluj-
Napoca
21. Ţârdea, C., Angela Ţârdea, Sârbu, Gh., 2000, Tratat de Vinificaţie, Ed.”Ion
Ionescu de la Brad”, Iaşi
22. Wahlberg, I., A.-M. Eklund, in: G. Britton, S. Liaasen-Jensen, H. Pfander
(Eds.), 1998, Carotenoids: Biosynthesis and Metabolism, vol. 3, Birkäuser, Basel,
pp.195–216.
23. *** AlterAgri, 2007, Bimestriel des Agricultures Alternatives, ISSN : 1240-363
33