Cuprins1) Introducere………………………………………………………….32) Conceptul de investiţie……………………………………………33) Clasificarea investiţiilor…………………………………………..54) Rolul investiţiilor…………………………………………………..55) Concluzii……………………………………………………………..96) Bibliografie………………………………………………………….10

2

1)Introducere

„Creditul reprezintă pentru economie ceea ce sângele este pentru organismul omenesc; el pune în mişcare întregul angrenaj economic, în toate ramurile productive, cu mari efecte benefice în ramurile social-culturale”

(Schumpeter)

Investiţiile reprezintă nu altceva decît partea din venit cheltuită pentru formarea capitalului . În prezent acestea joacă un rol tot mai important , ele de fapt favorizînd implimentarea realizărilor progresului tehnico-ştiinţific în practică. Datorită investiţiilor în întreprinderi de obicei se creează o multitudine de locuri noi de muncă , are loc schimbul de experienţă în diferite domenii ale activităţii economice . Defapt chiar conducerea a diferitor state care duce o politică cît de cît raţională mereu se stăruie de a crea un climat investeţional cît mai prielnic în favorea dezvoltării economice ulterioare a statului său.

2)Conceptul de investiţie

Investitile reprezintă o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani in vederea obtinerii unor profituri viitoare. In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil şi incert.

Investiţiile sunt o categorie de cheltuieli care vor influenţa în cea mai mare parte viitorul, în sensul că de ele depind creşterea şi perfecţionarea potenţialului productiv al unei întreprinderi, apariţia de noi capacităţi de producţie într-o ramură a economiei. În acelaşi timp se fac importante cheltuieli de investiţii pentru dezvoltarea bazei materiale a activităţilor social-culturale, precum şi construcţia de locuinţe.

Noţiunea de investiţii într-o accepţiune mai largă este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri materiale şi servicii cu valoare mare şi durată de folosinţă îndelungată.În condiţiile conducerii economiei prin plan centralizat, pe principii administrative, investiţiile reprezintă numai ceea ce se alocă pentru crearea şi dezvoltarea bazei materiale de producţie şi a celei pentru sectorul social-cultural. Trecerea la economia de piaţă implică o schimbare a opţiunii privind noţiunea de investiţie, determinată de circulaţia capitalului pe piaţă, de lupta concurenţială, profitul aşteptat. În

3

aceste condiţii problematica investiţiei este abordată de la sursa ce acoperă cheltuielile respective. Astfel investiţiile sunt înţelese ca acea parte din venit destinată formării capitalului. A investi înseamnă a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat. Tot o investiţie poate fi utilizarea veniturilor pentru procurarea hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni) de pe piaţa capitalurilor cu scopul final de a obţine un câştig în viitor.

Aşa cum subliniază unii specialişti, investiţiile reprezintă angajarea resurselor cu speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor sau acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţa că în viitor se vor obţine alte beneficii. Aceste formulări pun în evidenţă conţinutul concret, material al investiţiilor (resurse materiale, financiare, umane) şi scopul final – beneficiul. Mijloacele băneşti alocate pentru investiţii au ca sursă economiile întreprinderilor şi cele ale populaţiei, iar destinaţia lor poate fi activitatea economică propriu-zisă sau plasamentele financiare.

Noţiunii de investiţii îi este alăturată noţiunea timpului – element definitoriu al procesului investiţional. În acest sens investiţia este o cheltuială certă pentru un viitor incert, dein care reiese că investiţiei îi este inerent riscul. Se consideră că cu cât este mai mare nivelul investiţiilor de capital într-o economie, cu atât este mai mare ritmul ei de dezvoltare.

În accepţiunea dată de ONU investiţiile brute includ cheltuielile pentru realizarea de noi mijloace fixe, cheltuieli pentru reparaţii capitale, cele pentru creşterea mijloacelor circulante, iar investiţiile nete cuprind cheltuielile pentru creşterea capitalului fix şi a celui circulant. Sintetizând consideraţiile menţionate, definirea investiţiilor trebuie să releve faptul că:

reprezintă o plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, proiect sau operaţie pentru a crea un spor de avuţie;

scopul urmărit nu constă numai în obţinerea de bunuri şi capacităţi de producţie, ci şi a unui câştig (profit);

reprezintă un flux al valorilor care au ca punct iniţial de pornire fondurile financiare, o parte a veniturilor şi economiilor realizate;

există un decalaj de timp între momentul investirii şi de al obţinerii rezultatelor şi veniturilor scontate;

sunt o cheltuială efectuată în prezent, certă, în scopul obţinerii unor efecte viitoare, adeseori incerte;

4

pentru a produce acumulări viitoare de capital fix este necesară funcţionarea normală a întregului sistem economic.

3)Clasificarea investiţiilor

După natura investiţiilor avem următoarele categorii de investiţii:1. Investiţii corporale. Se încadrează în elementele de capital fix.

Investiţii propriu-zise: achiziţionarea de mijloace fixe pentru modernizare, dezvoltare, construcţie, înlocuire;

Investiţii asimilate: lucrări geologice, proiectare, organizare de şantier.2. Investiţii necorporale:

Realizarea de analize, studii şi diagnostic; Formare şi perfecţionare personal; Programe informatice; Cercetare şi dezvoltare pentru atragerea de clienţi potenţiali.

3. Investiţii financiare sau de portofoliu: Cumpărarea de hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat).

4. După scopul realizării investiţiilor: Investitţii de creştere economică; Investiţii strategice: investiţii ofensive, investiţii defensive.

5. După gradul de risc: Investiţii cu risc minim (strategice cu garanţii guvernamentale); Investiţii cu risc redus (înlocuirea utilajelor uzate existente); Investiţii cu risc mediu (modernizare, dezvoltare); Investiţii cu risc mare (costuri importante, incertitudine privind

rezultatele aşteptate).6. După relaţia dintre investiţia realizată şi proiectul principal:

Investiţia de bază; Investiţii colaterale (anexe); Investiţii conexe.

Sursele de finanţare pot fi capitaluri proprii (profitul nerepartizat), creditele sau surse împrumutate, sponsorizări, leasing, warantul – emisiunea de titluri de valoare care îi conferă deţinătorului dreptul de a cumpăra acţiuni ale emitentului într-o perioadă bine determinată.

4)Rolul investiţilor

În viaţa economică activitatea de investiţii ocupă un loc central, atât în sfera producţiei de bunuri şi servicii, cât şi în sfera consumului, fiind factorul care influenţează simultan cererea şi oferta. Argumentarea acestei afirmaţii este dată de procesele de antrenare şi multiplicare a efectelor pe care le generează orice proiect de investiţii, indiferent de sectorul de activitate în care se implementează.

5

Cererea pentru produsele unei întreprinderi şi rentabilitatea constituie doi factori motivaţionali ai investiţiilor. Trebuie de precizat că rolul esenţial revine cererii, tocmai pentru a satisface această cerere întreprinderile trebuie să-şi dimensioneze capacitatea de producţie. Pentru a răspunde cererii sporite de pe piaţă sunt necesare noi investiţii care să antreneze creşterea producţiei. Realizarea unui proiect de investiţii în sfera producţiei de bunuri şi servicii are ca efect sporirea şi diversificarea ofertei şi, implicit, dacă aceasta este validată de piaţă, creşterea veniturilor agenţilor economici. Concomitent însă va fi influenţat direct prin efectul de antrenare creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. Dar creşterea numărului de angajaţi şi/sau a câştigurilor lor salariale conduc, în ultimă instanţă, la sporirea cererii de bunuri şi servicii.

Pe de o parte, va avea loc o creştere a economiilor populaţiei, cât şi a disponibilităţilor financiare ale agenţilor economici care vor structuri mai performante, în acord cu opţiunile investiţiei.

Deci, putem afirma că, în cadrul circuitului economic naţional, activitatea de investiţii joacă un dublu rol:

în primul rând, agenţii economici declanşatori de acţiuni investiţionale, care implementează diverse proiecte de investiţii, îşi sporesc oferta de bunuri şi servicii prin creşterea capacităţii lor de producţie, realizând venituri suplimentare;

în al doilea rând, orice proiect de investiţii va genera nevoi sau cereri suplimentare în sectoarele conexe în amonte (furnizoare de materii prime, materiale, utilităţi, etc.) sau în aval (distribuitoare şi/sau consumatoare a bunurilor şi serviciilor oferite). Implicit va avea loc o creştere în lanţ a veniturilor la toţi agenţii economici antrenaţi.

De menţionat că dacă bunurile şi serviciile necesare pentru proiectul de investiţii sunt procurate din import, de la producători externi, atunci aceştia îşi sporesc vânzările lor, iar balanţa noastră comercială se dezechilibrează în direcţia creşterii plăţilor. De aici efectul multiplicator al investiţiilor se în cea mai mare parte se găseşte în străinătate, iar noi beneficiem de aceste efecte în măsura cea mai mică.

În plan social, investiţiile joacă rolul de regulator / compensator în ocuparea forţei de muncă, în îmbunătăţirea calităţi vieţii. Implementarea unor proiecte sau programe de investiţii antrenează modificări pe piaţa muncii, creând o nevoie suplimentară de forţă de muncă în sectoarele care pregătesc şi realizează acţiuni investiţionale, dar mai ales beneficiarii

6

de investiţii, care exploatează noile capacităţi de producţie. Aceasta are ca efect imediat, atenuarea presiunilor factorilor generatori de şomaj, aşa cum sublinia H. SCHMIDT, preşedintele PSD din Germania, „profiturile de astăzi fac investiţiile de mâine, iar acestea locurile de muncă de poimâine”.

În procesul reproducţiei investiţiile îndeplinesc rolul de pârghie a creşterii economice, în sensul dirijării proceselor de materializare a PTŞ. Investiţiile au un profund caracter novator în cadrul economiei naţionale şi numai printr-un efort continuu de investiţii poate fi garantată competitivitatea economiei naţionale, o economie fără dezechilibre şi inflaţie. Atunci când economia se află în criză întreaga activitate economică este tulburată, capitalul instalat rămâne nefolosit sau incomplet folosit. Criza din economia noastră a diminuat extrem de mult resursele de investiţii. Pentru a reveni la situaţia normală se apelează la capitalul străin să intervină în investiţii directe. Aceasta este o soluţie care se loveşte de mai multe obstacole:

1. reţinerea firmelor străine şi a băncilor străine;

2. mecanismul scurgerii în afară a efectelor de antrenare generate de investiţii.

Din punct de vedere conceptual, implicaţiile pozitive la nivel macroeconomic se referă, în principal, la următoarele aspecte:

Susţin creşterea economică, fapt ce se realizează diferenţiat in funcţie de forma pe care o îmbracă investiţia străină directă. În cazul unei investiţii „pe loc gol”, creşterea economică se datorează creării unei noi capacităţi de producţie, locurilor de muncă suplimentare, apariţiei unui nou consumator şi plătitor de taxe. În cazul participării la privatizare, efectele pozitive apar în situaţia eficientizării activităţii agentului economic şi creşterii competitivităţii acestuia, permiţând supravieţuirea pe termen lung a întreprinderii privatizate.

Stimulează investiţiile interne, întrucât producătorii autohtoni vor fi interesaţi în creşterea eficienţei activităţii şi îmbunătăţirea calităţii produselor fie pentru a face faţă concurenţei datorate prezenţei investitorlior străini în sectorul de activitate respectiv, fie pentru a dobândi calitatea de furmizori ai investitorului străin.

Sprijină restructurarea şi privatizarea, aspect care prezintă o importanţă deosebită în cazul statelor central şi est europene, în special în cazul firmelor care necesită un volum mare de capital şi capacitatea de a reorganiza şi eficientiza activitatea. Astfel, investitorii străini pot contribui nu numai cu resursele financiare necesare privatizării, în măsura în care efectuează ulterior investiţii în vederea eficientizării rapide a activităţii firmei.

7

Susţin creşterea investiţiilor de capital, datorită accesului investitorilor străini la sursele externe de capital. În cazul în care pieţele locale de capital nu dispun de resurse financiare pentru finanţarea unor proiecte importante, investiţiile străine pot acoperi acest deficit deoarece reprezintă o sursă directă de capital străin. Astfel, pot avea efecte pozitive asupra balanţei de plăţi externe, prin finanţarea deficitului de cont curent.

Generează efecte pozitive asupra balanţei comerciale, dacă investitorul direct produce prioritar pentru export sau în cazul producţiei destinate pieţei interne care substituie importurile.

Susţin creşterea veniturilor la bugetul statului datorită apariţiei de noi contribuabili în economia ţării gazdă. Chiar şi în cazul în care se acordă anumite stimulente fiscale, veniturile bugetare cresc ca urmare a creşterii încasărilor din impozitele pe salarii.

Deşi investiţiile străine directe pot genera o serie de efecte pozitive la nivelul ţării de implantare, nu este exclusă posibilitatea apariţiei unui impact negativ atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel sectorial.

O parte dintre aceste efecte negative sunt inerente şi se manifestă, în general, pe termen scurt, apariţia lor fiind strâns legată de implementarea investiţiei şi/sau eficientizarea acesteia, ca de exemplu:

Creşterea importurilor, reflectată negativ asupra soldului balanţei comerciale, se datorează importului de maşini şi utilaje finanţat de investitorul străin, fără de care implementarea investiţiei nu ar fi posibilă. Pe termen lung, în măsura în care retehnologizarea activităţii se concretizează în creşterea productivităţii şi competitivităţii, se poate înregistra o diminuare a deficitului comercial, în principal, atunci când investitorul străin este orientat preponderent către export sau substituirea importurilor.

Creşterea şomajului datorită restructurării întreprinderilor privatizate cu scopul eficientizării rapide a activităţii. Este evident că, în acest caz, se poate înregistra o reducere a numărului locurilor de muncă în întreprinderile privatizate.

Impact negativ asupra bugetului datorat, pe de o parte, facilităţilor fiscale acordate investitorilor străini (politica de stimulente) care au ca efect imediat reducerea veniturilor bugetare. Pe de altă parte, creşterea numărului şomerilor ca urmare a privatizării şi restructurării întreprinderilor de stat generează cheltuieli suplimentare la buget, întrucât forţa de muncă disponibilizată de sectoarele restructurate nu este imediat absorbită de activităţile aflate în dezvoltare. Pe termen lung, pe măsură ce investiţiile realizate ajung la maturitate, se poate înregistra o creştere a veniturilor la bugetul statului datorită impozitelor şi taxelor plătite de noii contribuabili (firme şi salariaţi).

Aşadar, impactul investitiilor asupra economiei ţării este diferit de la o ţară la alta, în funcţie de condiţiile concrete existente la nivel economic, social şi politic şi de gradul de pătrundere a capitalului străin.

8

6) Concluzii

Investiţiile joacă un rol primondial în dezvoltarea economică în ansamblu atît a agenţilor economici cît şi a economiei în ansamblu accelerînd dezvoltarea ei economică.

Cu cît mai bine e dezvoltat un stat sau altul cu atît mai mari investiţii poate atrage acesta .

Atragerea investiţiilor trebuie de obicei să reprezinte una din prerogativele de bază a politicilor economice de dezvoltare atît la nivel de întreprindere cît şi la nivel naţional.

Investiţiile prin caracterul său internaţional favorizează răspîndirea realizărilor progresului tehnico ştiinţific în diferite domenii ale economiei.

9

Bibliografie1)Angelescu, Coralia, Economie politică, Bucureşti, Editura Oscar Print, 20022) Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993.3) Moldovanu, D., Teorie economică, Chişinău, Editura Arc, 20064) Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie. Perspectiva europeană, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.

10