românia postbelica
TRANSCRIPT
România postbelica La izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial (1939), România s-a declarat neutra.
La 22 iunie 1941 România a intrat alaturi de Germania în razboiul antisovietic,
urmarind eliberarea teritoriilor rapite de URSS în iunie 1940. Armata româna va
participa la marile batalii de pe teritoriul sovietic. Dupa înfrângerea de la Stalingrad,
când devenea evident ca Germania va pierde razboiul, se cauta solutii pentru
iesirea României din razboi.
La 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu era arestat. România întorcea armele
împotriva Germaniei. În acelasi timp acest eveniment a creat premisele instaurarii
regimului comunist. În noul guvern se regasea si un reprezentant al PCR (Lucretiu
Patrascanu).
Ascensiunea comunistilor la putere a fost rapida si s-a datorat:
- prezentei Armatei Rosii
- aranjamentelor între puterile occidentale si URSS (exemplu: în octombrie 1944,
între Stalin si Churchill s-a convenit acordul de procentaj, care prevedea intrarea
României în sfera de influenta sovietica 90%).
Ca urmare a interventiei directe a URSS, la 6 martie 1945 s-a constituit guvernul
Petru Groza, instrument al comunizarii tarii în care reprezentantii PCR obtineau
pozitii importante.
Au existat încercari ale opozitiei de a salva democratia:
- solicitari pentru îndepartarea guvernului Petru Groza;
- “greva regala” (august 1945-ianuarie 1946);
- demonstratii.
Eforturile opozitiei nu au dat rezultatele asteptate.
În noiembrie 1946 au loc alegeri. Fortele procomuniste, grupate în Blocul Partidelor
Democratice, au obtinut victoria prin fals. Astfel, pe lânga puterea executiva
(guvernul), comunistii controlau si legislativul (parlamentul). Singura institutie care
mai reprezenta vechiul regim era monarhia. La 30 decembrie 1947 regele Mihai I a
fost silit sa abdice, iar România a fost proclamata republica.
Evolutia României spre Stalinism
Comunistii trec la masuri pentru consolidarea regimului.
Modelul Stalinist în plan economic era axat pe: lichidarea proprietatii private,
industrializare, colectivizarea agriculturii.
Nationalizarea, Industrializarea
- La 11 iunie 1948, a fost adoptata legea pentru nationalizarea (trecerea în
proprietatea statului a unor bunuri aflate în proprietate particulara), întreprinderilor
industriale, miniere, bancare.
- Nationalizarea a continuat în anii urmatori cuprinzând inclusiv proprietatile
imobiliare.
- S-a creat Comitetul de Stat al Planificarii prin care dirija politica economica.
- Au fost elaborate, dupa modelul sovietic, planurile cincinale, primul pentru
perioada 1951-1955; plan cincinal=instrumentul principal de realizare a conducerii
planificate, a economiei si societatii.
- S-a desfasurat procesul de industrializare. Directiile obligatorii erau: electrificarea,
mecanizarea, automatizarea productiei, chimizarea, dezvoltarea industriei
constructoare de masini.
- O larga publicitate s-a facut activitatii brigadierilor, care prin munca voluntara au
construit mari obiective economice. S-au remarcat pe santierele de la Salva-viseu,
Bumbesti-Livezeni.
- În 1951, s-a instituit distinctia “Erou al muncii Socialiste”.
Colectivizarea (1949-1962)
- S-a realizat tot dupa modelul sovietic.
- A însemnat fortarea taranilor sa îsi paraseasca proprietatea individuala în favoarea
celei colective.
- Dupa modelul sovietic s-au înfiintat Gospodarii Agricole Colective (mai târziu
Cooperative Agricole de Productie) si Gospodarii Agricole de Stat; Ele erau conduse
de stat care indica tipurile de cultura si fixa preturile.
- Colectivizarea s-a facut prin violenta. Peste 80 de mii de tarani au fost arestati, 30
de mii dintre ei fiind judecati în procese publice.
- Masurile cele mai aspre s-au îndreptat împotriva taranilor înstariti, numiti chiaburi.
- În 1962, procesul colectivizarii a fost declarat încheiat. Începuse în 1949.
- Consecintele sociale pe termen lung au fost negative: migratia taranilor spre oras,
tarani dezradacinati. În acelasi timp concentrarea pamântului a creat premise
pentru modernizarea agriculturii.
În plan institutional s-au avut în vedere structuri represive dupa model sovietic.
- În 1948, s-a creat Directia Generala a Securitatii Poporului.
- A fost coordonata de agenti sovietici (Gheorghe Pintilie, Alexandru Nikolski).
- A fost principalul instrument al represiunii.
- Securitatea a folosit teroarea împotriva opozantilor regimului. Cei mai multi dintre
cei arestati erau batuti, schingiuiti, maltratati, omorâti sau dezumanizati.
- Pentru opozanti s-au folosit închisorile, raspândite pe întreg cuprinsul tarii. În
închisoarea de la Sighet au pierit fruntasi politici, oamenii de cultura, conducatori ai
armatei, etc.
- Represiunea a fost folosita si împotriva unor membri ai Partidului Comunist
Român: – Lucretiu Patrascanu a fost arestat, judecat si omorât în 1954; actiunea,
realizata dupa model stalinist, a prilejuit lui Gheorghe Ghiorghiu Dej (aflat în fruntea
PCR 1945-1965) sa scape de un competitor.
- Pe aceeasi linie s-a înscris si eliminarea din partid a gruparii moscovite: Ana
Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu.
Pâna în 1953, comunismul românesc a avut un pronuntat character Stalinist.
Moartea lui Stalin (1953) si atitudinea noului lider, Hrusciov, determina o schimbare
si în România. Are loc o relativa distantare fata de Moscova. În 1958, s-a obtinut
retragerea trupelor sovietice din tara.
Anii 1960-1964 au marcat accentuarea diferentelor dintre Bucuresti si Moscova:
- România respinge planul Valev (1964) care urmarea transformarea teritoriului tarii
noastre împreuna cu Bulgaria si sudul URSS într-un spatiu axat pe dezvoltarea
agriculturii.
- În 1964, în contextul disputelor între comunistii chinezi si cei sovietici, la Bucuresti
a fost lansata “Declaratia cu privire la pozitia Partidului Muncitoresc Român în
problemele miscarii comuniste si muncitoresti internationale”; în declaratie se
sustineau drepturi egale pentru toate partidele comuniste, respectarea
independentei lor, dreptul la o politica interna si externa proprie; documentul marea
si mai mult distanta de Moscova.
National-Comunismul – Regimul lui Ceausescu
În 1965 Gheorghe Ghiorghiu Dej moare. Conducerea partidului a fost preluata de
Nicolae Ceausescu.
- a continuat linia rationala începuta de Dej
- a initiat o relaxare (pâna în 1971)
- a luat unele masuri cu caracter liberal: cele referitoare la circulatia persoanelor,
sprijinirea initiativei particulare în comert, coordonarea unor greseli din trecut
(reabilitarea lui Lucretiu Patrascanu-1968)
- este adoptata o noua Constitutie (1965)
În acelasi timp are loc consolidarea puterii lui Ceausescu.
- În 1967, devine presedinte al Consiliului de Stat
- controleaza Consiliul Apararii
- în 1974 devine presedinte al României
Pe plan extern:
- a urmarit sa câstige simpatia occidentului
- România a fost prima tara socialista care a stabilit relatii diplomatice cu
Republica Federala Germania (1967)
- apogeul popularitatii a fost atins în august 1968, când a condamnat energic
interventia militara a URSS si a altor state membre ale Pactului de la Varsovia în
Cehoslovacia, actiune la care România nu a participat
- popularitatea creste, România este vizitata de lideri occidentali, încheie acorduri
cu Banca Mondiala, Fondul Monetar International (FMI)
A doua etapa a regimului Ceausescu (1971-1980) a avut punctul de pornire în China
si în Coreea de nord. Inspirat de realitatile din aceste state, lanseaza documentul
“Tezele din Iulie” prin care inaugureaza revolutia culturala. Promoveaza cultul
personalitatii, reîntoarcerea la un regim autoritar de tip neostalinist.
Congresul XI al PCR (noiembrie 1974) a adoptat “Programul Partidului” ce viza
“faurirea societatii socialiste multilateral dezvoltate si înaintarea României spre
communism”.
Pe plan economic:
- se revine la control total asupra întreprinderilor
- s-au realizat mari investitii (Casa Poporului, Transfagarasanul)
- creste datoria externa (peste 10 miliarde USD
- se hotaraste achitarea datoriei prin restrângerea importurilor si a consumului
intern; scade nivelul de trai
- nemultumirile populatiei sporesc; au loc actiuni precum:
Greva minerilor din Valea Jiului (1977)
Revolta de la Brasov (1987)
Disidenta anticomunista
Disident=persoana care a avut opinii contra regimului
Rezistenta fata de regim a îmbracat diverse forme:
- între 1949-1956, mai multe grupuri înarmate au actionat împotriva regimului în
diversizare. Membrii acestora erau animate de ideea ca “vin americanii” si îi vor
ajuta sa rastoarne regimul communist. Formatiuni cu supravietuire mai mare au
fost: “Haiducii Muscelului” (organizata de Toma Arnautoiu si Gheorghe Arsenescu)
- cea condusa de Ion Gavrila Ogoreanu din muntii Fagarasi
- o dârza rezistenta a opus taranimea fata de colectivizarea fortata;
Eliberarea detinutilor politici în 1964 si relativa relaxare nu a însemnat încetarea
actiunilor de protest. O parte a intelectualitatii românesti a format o disidenta
contra politicii lui Ceausescu:
- printre primii intelectuali disidenti se numara Paul Goma care a adus în atentia
regimului problema respectarii drepturilor omului; în 1977 scriitorul se alatura
miscarii reformatoare din Cehoslovacia, numita “Carta 77”
- unii intelectuali au protestat la posturile de radio precum “Europa Libera”. În
1982 Doina Cornea, profesoara la universitatea din cluj, a trimis la “Europa Libera”
“Scrisoarea celor care nu au uitat sa gândeasca”, un rechizitoriu al abuzurilor
regimului.
- A existat o disidenta si în interiorul nomenclaturii: în 1989, la Europa Libera a
fost difuzata “Scrisoarea celor 6” semnata de 6 veterani ai PCR; era o acuzatie
adusa politicii lui Ceausescu de încalcare a drepturilor si libertatilor democratice.
- Exista nemultumiri si în mediul muncitoresc:
- Greva minerilor din ValeaJiului (1977)
Revolta de la Brasov (1987)
Nemultumirea generala va determina înlaturarea lui Ceausescu.