CUPRINS PARTEA I-a

CAPITOLUL I CERINŢE GENERALE pag. 1 1. Cerinţe minime de aplicare pag. 1 2. Relaţii cu acte normative pag. 1 3. Aplicarea de tehnologii noi pag. 1 4. Cerinţe generale de securitate şi sănătate în muncă pag. 1

A. Evidenţa personalului pag. 1 B. Accesul în incinta sucursalelor pag. 2

C. Cerinţe igenico-sanitare pag. 2 CAPITOLUL II CERINŢE DE ÎNCADRARE A LUCRĂTORILOR ŞI A PERSONALULUI TEHNIC pag. 3

1. Generalităţi pag. 3 2. Proceduri de instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă pag. 4

2.1. Dispoziţii generale pag. 4 2.2. Proceduri de instruire a lucrătorilor de la SUPRAFAŢĂ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă pag. 4

A. Instruirea introductiv-generală pag. 4 B. Instruirea la locul de muncă pag. 6 C. Instruirea periodică pag. 6

2.3. Proceduri de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă a lucrătorilor cu activitate de SUBTERAN pag. 7

A. Instruirea introductiv-generală pag. 7 B. Instruirea la locul de muncă pag. 8 C. Instruirea periodică pag. 8

3. Repartizarea în subteran a lucrătorilor pe locuri de muncă pag.10 4. Verificarea periodică medicală – profesională şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pag.10

4.1. Examinări medicale pag.10 4.2. Meseriile, profesiile şi posturile de lucru care necesită examene medicale periodice, examene medicale suplimentare şi examinare psihologică pag.10 4.3. Verificarea profesională şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pag.14

5. Personal de supraveghere şi control pag.14 6. Periodicitatea controlului la locurile de muncă şi serviciul de inspecţiepag.14 7. Obligaţiile angajatorului – lucrătorului pag.15

7.1. Obligaţii generale ale angajatorilor pag.15 7.2. Obligaţiile lucrătorilor pag.17

8. Echipament individual de protectie pag.18 CAPITOLUL III PROGRAMUL GENERAL DE EXPLOATARE pag.19

1. Cerinţe specifice pag.19 2. Planul de prevenire şi protecţie (PPP) pag.20 3. Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent ( PA - PGI ) pag.22 4. Documentul de securitate şi sănătate în muncă pag.23 5. Măsuri generale de prevenire pag.26 6. Măsuri generale de primă intervenţie la locul de muncă pag.28 7. Măsuri generale pentru intervenţia propriu-zisă pag.29 8. Sarcinile personalului de conducere în caz de incidente majore pag. 30 9. Acordarea primului ajutor pag.32

10. Cerinţe specifice privind activitatea de salvare minieră pag.45 10.1. Consideraţii generale pag.45 10.2. Localul staţiilor de salvare minieră pag.46 10.3. Dotarea staţiilor de salvare minieră pag.46 10.4. Personalul staţiilor de salvare minieră pag.47 10.5. Documentele staţiilor de salvare minieră pag.52 10.6. Verificarea şi repararea aparaturii de salvare minieră pag.53 10.7. Modul de intervenţie a echipelor de salvare minieră pag.54 10.8. Cerinţe generale în funcţie de natura evenimentului pag.61 10.9. Selecţia, antrenarea, autorizarea şi intervenţia pag.62 salvatorilor minieri în condiţii de temperatură şi umiditate ridicate

1

CNH SA

REGULAMENT DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

PARTEA I

CAPITOLUL I CERINŢE GENERALE

1. Cerinţe minime de aplicare: A. Prezentul regulament cuprinde cerinţele specifice de securitate şi sănătate în muncă

în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, specifice activităţii de deschidere, de pregătire şi exploatare a zăcămintelor de cărbune.

B. Prevederile prezentelor cerinţe specifice au ca scop reducerea şi/sau eliminarea factorilor de risc periculoşi existenţi în sistemul de muncă, proprii fiecărui element component al acestuia (executant – sarcina de muncă – mijloace de producţie – mediu de muncă).

2. Relaţii cu acte normative:

A. Prevederile prezentelor cerinţe specifice se aplică cumulativ cu prevederile Legii nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă şi a HG nr. 1425/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a acestei legi,precum şi acte normative şi reglementări stabilite prin legislaţia în vigoare.

B. Pentru locurile de muncă la care nu se regăsesc prevederi de securitate şi sănătate în muncă, în normativele indicate la punctul A, se vor stabili măsuri organizatorice de securitate şi sănătate în muncă, corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifice unităţii şi legislaţiei în domeniu.

C. În cazul modificărilor legislative, în domeniu, prezentul regulament se va modifica şi completa, după caz.

3. Aplicarea de tehnologii noi:

Aplicarea de tehnologii noi pentru un zăcământ se va face în baza unei documentaţii avizată de o instituţie autorizată şi aprobată de conducerea C.N.H.-S.A. Documentaţia tehnică se va întocmi de către elaboratorul tehnologiei. Echipamentele de muncă utilizate în cadrul noii tehnologii trebuie să fie în prealabil certificate.

În lucrările miniere subterane se vor folosi numai echipamente tehnice destinate pentru condiţii miniere de subteran, având caracteristici de protecţie, conform standardelor în vigoare şi certificate din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.

4. Cerinţe generale de securitate şi sănătate în muncă:

A. Evidenţa personalului: 1. În subteran. Înainte de intrarea în subteran, lucrătorii sunt obligaţi să se prezinte la

locul de pontaj pentru luarea în evidenţă, iar la ieşire să respecte măsurile stabilite pentru evidenţa personalului.

2. În caz de necesitate, în situaţia în care rămân lucrători de la un schimb la altul în subteran, conducătorul locului de muncă (ing. CFL) va anunţa nominal lucrătorii rămaşi în subteran la lămpăria sucursalei unde vor fi înregistraţi în Registrul de evidenţă personal rămas în subteran.De asemenea şeful de schimb de la lămpărie va anunţa dispecerul în vederea aunţării conducerii sucursalei.

3. Conducătorul locului de muncă are obligaţia de a avea cunoştinţă de situaţia exactă a repartiţiei pe posturi de lucru a tuturor lucrătorilor din subordine şi locul în care îşi desfăşoară activitatea.

2

B. Accesul în incinta sucursalelor: 1. Accesul persoanelor străine în incinta sucursalelor miniere şi în subteran este permis

numai cu aprobarea prealabilă a conducătorului sucursalei. La incintele izolate, care nu sunt împrejmuite, se vor marca zonele cu interdicţie de

acces prin tăbliţe avertizoare, aşezate vizibil. 2. Sollicitările pentru intrarea în subteran vor fi aprobate de directorul sucursalei şi

vizate de conducerea C.N.H.-S.A. 3. Persoanele străine cărora li s-a aprobat intrarea în subteran pot efectua acest lucru

numai pe propria răspundere şi numai cu însoţitor, după ce li s-a făcut în prealabil o instruire privind activităţile specifice sucursalei, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul sucursalei - în general, precum şi specificul traseului pe care urmează să-l parcurgă.

4. Conducătorul sucursalei se va asigura că lucrătorii sucursalei şi/sau unităţii din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau sucursala proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor şi să informeze asupra riscurilor legate de securitate şi sănătate în muncă angajatorul acestor lucrători.

5. Excepţie de la prevederile 1), 2) şi 3) face personalul din cadrul C.N.H.-S.A. şi a altor persoane abilitate de lege .

C. Cerinţe igenico-sanitare:

1. Alimentare cu apă: Sucursalele vor asigura apa necesară pentru băut şi întreţinere igienico-sanitară a

lucrătorilor . În cazul când cantitatea de apă potabilă este limitată, se poate folosi pentru băi apă industrială, dar numai cu avizul organului sanitar teritorial.

2. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte:

2.1. Lucrătorii trebuie să aibă la dispoziţie vestiare corespunzătoare, dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru speciale şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe în alte încăperi.

Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă o capacitate suficientă şi să fie prevăzute cu scaune.

2.2. Vestiarele trebuie să fie de dimensiuni suficient de mari şi să aibă dotările care să permită fiecărui lucrător să-şi ţină hainele încuiate în timpul lucrului.

Dacă împrejurările o justifică (de exemplu: substanţe periculoase, umiditate, murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru îmbrăcămintea personală.

Trebuie să existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrător să poată să îşi pună la uscat hainele de lucru.

2.3. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.

2.4. Dacă nu sunt necesare vestiare, în conformitate cu prevederile pct. 2.1, atunci fiecare lucrător trebuie să dispună de un loc pentru păstrarea îmbrăcămintei.

3. Duşuri şi chiuvete:

3.1. La dispoziţia lucrătorilor trebuie puse duşuri corespunzătoare în număr suficient, ţinându-se seama de tipul de activitate, sau din raţiuni de igienă.

Trebuie prevăzute săli de duşuri separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei.

3.2. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta în condiţii de igienă corespunzătoare, fără să fie deranjat.

Duşurile trebuie să dispună de apă rece şi caldă.

3

3.3. Dacă, în conformitate cu prevederile pct. 3.1 primul paragraf, nu sunt necesare duşuri, trebuie să existe chiuvete corespunzătoare în număr suficient, cu apă rece şi caldă, plasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.

Dacă este necesar, din motive de decenţă, vor fi prevăzute chiuvete separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbaţi şi femei.

4. Toalete şi chiuvete: În apropierea posturilor de lucru lucrătorii trebuie să dispună de camere de repaus,

vestiare şi săli de duşuri sau chiuvete, precum şi de încăperi dotate cu un număr suficient de toalete şi chiuvete.

Trebuie prevăzute toalete separate pentru femei şi bărbaţi sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către femei şi bărbaţi.

În incinta de la suprafaţă se vor amenaja WC- uri sau closete într-un număr suficient, separat pentru bărbaţi şi femei.

În subteran se vor amenaja în locuri corespunzătoare closete cu vagonet colector sau cu recipiente din tablă galvanizată închise ermetic şi dimensionate astfel încât să poată fi transportate cu vagonetele la suprafaţă . Recipientele se golesc numai la suprafaţă .După golire recipientele se dezinfectează.

CAPITOLUL II CERINŢE DE ÎNCADRARE A LUCRĂTORILOR ŞI A PERSONALULUI TEHNIC

1. Generalităţi: În sensul noilor reglementări în vigoare, termenii şi expresiile de mai jos au următorul

înţeles: Lucrător - persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii,

elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;

Angajator - persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;

Alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;

Loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.

La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o persoană responsabilă care să aibă calităţile şi competenţa acestei funcţii, desemnată de conducătorul sucursalei.

Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor activităţilor, trebuie asigurată supravegherea prin persoane care au calităţile şi competenţa cerute de această funcţie, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, acţionând în interesul acestuia.

Supraveghetorul trebuie să efectueze vizite de control la posturile de muncă ocupate cel puţin o dată pe parcursul unui schimb ( conducător loc de muncă - inginer CFL, maistru).

4

2. Proceduri de instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă:

2.1.Dispoziţii generale:

Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire necesară pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi pentru intervenţia în situaţii de urgenţă. Persoanele desemnate cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă ale sucursalelor, trebuie să se asigure că lucrătorii primesc instrucţiuni pe înţelesul lor, astfel încât aceştia să nu pună în pericol propria securitate şi sănătate sau pe a celorlalţi lucrători.

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă la nivelul sucursalelor este obligatorie şi se efectuează în timpul programului de lucru şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă şi de intervenţie în situaţii de urgenţă.

Perioada în care se desfăşoară instruirea lucrătorilor este considerată timp de muncă. La instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul

situaţiilor de urgenţă se vor folosi mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asitată de calculator.

Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, respectiv fişa de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.

Completarea fişei de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi a fişei individuale de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă se face cu pix cu pastă albastră sau cu stilou cu cerneală albastră, imediat după verificarea instruirii.

După efectuarea instruirii, fişele de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.

Fişele de instruire individuale se păstrează de către conducătorul locului de muncă şi vor fi însoţite de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical.

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă cuprinde 3 faze:

a. instruirea introductiv-generală; b. instruirea la locul de muncă; c. instruirea periodică.

Toate cele 3 faze de instruire se vor finaliza prin teste scrise şi practice de verificare a cunoştinţelor. Formularele de examinare precum şi procese verbale de instruire se vor păstra la cabinetele de instruire ţinându-se o evidenţă strictă a instruirilor pe baza unor programe. Pentru promovare, procentajul minim obţinut la testare va fi de 70%. Persoanele care nu au obţinut procentajul corespunzător au dreptul la o reexaminare în termen de 24 de ore. Dacă nici în urma reexaminării nu au fost obţinute procentajele de promovare, lucrătorului i se va schimba locul de muncă urmând a efectua instruirea în acest sens sau în cazul instruirii introductiv generale i se va refuza angajarea.

2.2. Proceduri de instruire a lucrătorilor de la SUPRAFAŢĂ în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă: A. Instruirea introductiv-generală:

Instruirea introductiv generală se face: a. la angajarea lucrătorilor (inclusiv studenţi, elevi care desfăşoară stagiul de

practică, ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă); b. lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; c. lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; d. lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.

5

Instruirea introductiv generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.

A.1. Instruirea introductiv generală la angajare: Durata instruirii introductiv generale va fi de 3 zile, 8 ore/zi. Instruirea introductiv generală se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul

responsabil cu instruirea lucrătorilor şi/sau ingineri din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, în conformitate cu art. 88, alin. (1) şi (2) din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006 precum şi cu art. 10 din Ordinul nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, modificat şi completat de Ordinul 786/2005. În plus, tematica de instruire introductiv generală la angajare va cuprinde şi informaţii referitoare la:

- problemele de disciplina muncii şi prevederile contractului colectiv de muncă;

- prezentarea echipamentului individual de protecţie şi/sau a echipamentului de lucru şi a modului de utilizare a acestuia;

- planul cadru de prevenire şi protecţie, sisteme de alarmare, mod de anunţare în caz de pericole şi/sau incidente precum şi modul de lichidare a acestora; - prevenire şi intervenţii în cazul situaţiilor de urgenţă.

Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de conducerea sucursalei.

Instruirea introductiv generală se va finaliza cu verificarea cunoştinţelor pe bază de teste şi consemnare în fişa de instruire.

Nu vor putea fi angajaţi lucrătorii care în urma instruirii introductiv generale nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate.

Pentru persoanele aflate la sucursală cu permisiunea angajatorului (elevi, studenţi care îşi desfăşoară stagiul de practică, lucrători detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta, lucrători delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta, etc.) se vor întocmi tematici specifice pentru instruirea introductiv generală de către inginerul din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, inginer responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale. Tematicile vor fi aprobate de conducătorul sucursalei.

În acest caz durata instruirii va fi de o zi/ 8 ore. A.2. Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu

permisiunea angajatorului: Pentru lucrătorii altor unităţi/sucursale din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de

contract de prestări servicii în cadrul unităţiilor/sucursalelor, precum şi pentru persoanele aflate în cadrul unităţiilor/sucursalelor ca şi vizitatori se vor întocmi tematici specifice pentru instruire de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale. Tematicile vor fi aprobate de conducătorul sucursalei.

Aceste tematici vor prezenta succint activităţile, căile de circulaţie, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din cadrul sucursalei.

La nivel de unitate/sucursală se va stabili prin dispoziţie scrisă inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale pentru instruirea acestora, regulile de instruire şi însoţire a acestora în unitate (inginer din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în muncă şi/sau altă persoană din conducerea secţiei, sectorului), precum şi timpul de instruire.

Instruirea pentru persoanele aflate ocazional în unitate/sucursală cu permisiunea angajatorului se consemnează în Fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă (vezi modelul prezentat în anexa nr. 12 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006).

Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exmplare, din care un exemplar se păstrează la Serviciul de securitate şi sănătate în muncă, iar celălalt se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi, sau conducătorul grupului.

6

B. Instruirea la locul de muncă: Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală.

Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maxim 20 de persoane.

Fişele individuale de instruire se păstrează de către supraveghetorul locului de muncă. Durata instruirii la locul de muncă va fi de 1 zi, timp de 8 ore. Instruirea la locul de muncă se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul

responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, cu respectarea prevederilor art. 93, alin. (1) şi (2) din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006.

Instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demostraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.

Instruirea la locul de muncă se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste de către conducătorul direct al locului de muncă şi de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea.

Rezultatul verificării va fi consemnat în fişele individuale de instruire. C. Instruirea periodică:

Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006.

Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă. Durata instruirii periodice va fi de 1 zi, timp de 8 ore. Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către inginerul

responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în muncă de la sucursale, aprobate de conducătorul sucursalei şi se vor păstra la persoana care face instruirea.

Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 12 luni iar pentru personalul muncitor, inclusiv lucrători la înălţime sau şoferi profesionişti, intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 6 luni.

Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demostraţii practice. Instruirea periodică se va finaliza prin verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de

teste. Verificarea instruirii periodice se va face de către şeful ierarhic al celui care a efectuat

instruirea (şef sector, şef serviciu, etc) şi, prin sondaj, de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale. Aceştia vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută corespunzător.

Instruirea periodică se va face suplimentar celei programate, în cazurile prevăzute la art. 98 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, durata de instruire în acest caz fiind de 1 zi, timp de 8 ore.

În cazul nerespectării regulamentului de securitate şi sănătate în muncă şi a legislaţiei în domeniu, atunci când prin încălcarea lor, lucrătorii pot crea pericol grav şi iminent, personalul de conducere şi organele de control pot dispune o reinstruire periodică suplimentară de minim 8 ore.

7

2.3. Proceduri de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi în domeniul situaţiilor de urgenţă a lucrătorilor cu activitate de SUBTERAN:

Pentru desfăşurarea eficientă a procesului de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în domeniul situaţiilor de urgenţă şi perfecţionarea profesională a lucrătorilor, la sucursalele CNH SA se vor organiza „cabinete de instruire".

Cabinetele de instruire se vor amenaja în spatii (încăperi) adecvate acestui scop. Cabinetele de instruire vor dispune de programe de instruire-testare pe meserii şi activităţi,

în conformitate cu tematicile cadru întocmite de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale.

A. Instruirea introductiv-generală:

Instruirea introductiv generală se face: a. la angajarea lucrătorilor (inclusiv studenţii, elevii care desfăşoară stagiul de

practică, ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă); b. lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; c. lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta; d. lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar. Instruirea introductiv generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20

de persoane.

A.1. Instruirea introductiv generală la angajare: Durata instruirii introductiv generale va fi de 8 zile, astfel:

a. - 5 zile instruire teoretică, la cabinetele de instruire, timp de 8 ore/zi; b. - 3 zile instruire practică, timp de 6 ore/zi.

Instruirea introductiv generală se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor şi/sau ingineri din cadrul serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, în conformitate cu art. 88, alin. (1) şi (2) din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006 precum şi cu art. 10 din Ordinul nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă, modificat şi completat de Ordinul 786/2005. În plus, tematica de instruire introductiv generală la angajare va cuprinde şi informaţii referitoare la:

- problemele de disciplina muncii şi prevederile contractului colectiv de muncă;

- prezentarea echipamentului individual de protecţie şi/sau a echipamentului de lucru şi a modului de utilizare a acestuia;

- planul cadru de prevenire şi protecţie, sisteme de alarmare, mod de anunţare în caz de pericole şi/sau incidente precum şi modul de lichidare a acestora;

- prevenire şi intervenţii în cazul situaţiilor de urgenţă. Instruirea introductiv generală se va finaliza cu verificarea cunoştinţelor pe bază de

teste. Nu vor putea fi angajaţi lucrătorii care în urma instruirii introductiv generale nu şi-au

însuşit cunoştinţele prezentate.

A.2. Instruirea introductiv generală pentru persoanele care intră în subteran cu permisiunea angajatorului: Pentru persoanele aflate la sucursală cu permisiunea angajatorului (elevi, studenţi care

îşi desfăşoară stagiul de practică, lucrători detaşaţi de la o sucursală şi/sau unitate la alta, lucrători delegaţi de la o sucursală şi/sau unitate la alta, etc) durata instruirii introductiv generale va fi de 3 zile, timp de 8 ore. Se vor întocmi tematici specifice pentru instruirea introductiv generală de către inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei.

8

Pentru lucrătorii delegaţi de la o sucursală la alta, aparţinătoare ambele la CNH SA, durata instruirii introductiv-generale va fi de 1 zi, timp de 8 ore.

Aceste tematici vor prezenta succint activităţile, căile de circulaţie, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din cadrul sucursalei.

Admiterea în subteran a persoanelor aflate în unitate cu permisiunea angajatorului se va face numai cu însoţitor.

La nivel de sucursală se va stabili prin dispoziţie scrisă inginerul din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, inginer responsabil cu instruirea lucrătorilor de la sucursale, regulile de instruire şi însoţire a acestora în unitate (inginer din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în muncă sau altă persoană din conducerea sectorului).

Instruirea introductiv generală pentru persoanele aflate în unitate cu permisiunea angajatorului se consemnează în Fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă (vezi modelul prezentat în anexa nr. 12 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006).

Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exmplare, din care un exemplar se păstrează la serviciul de securitate şi sănătate în muncă, iar celălalt se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi, sau conducătorul grupului.

B. Instruirea la locul de muncă:

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală. Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 în Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul sucursalei sau C.N.H.-S.A.

Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maxim 20 de persoane.

Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă. Durata instruirii la locul de muncă va fi de 8 ore (6 ore în prima zi şi 2 ore în următoarea

zi). În cazul schimbării locului de muncă în cadrul sucursalei sau C.N.H.-S.A.,conducătorul

sucursalei va decide în funcţie de riscurile evaluate la locurile de muncă şi cunoaşterea amplasării noului loc de muncă, necesitatea instruirii la cabinetele de instruire timp de minim 6 ore.

Instruirea la locul de muncă se va realiza în baza unei tematici întocmită de inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, de la sucursale şi aprobată de conducătorul sucursalei, cu respectarea prevederilor art. 93, alin. (2), din Normele metologice de aplicare a Legii 319/2006.

Instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.

Instruirea la locul de muncă se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor de către conducătorul direct al locului de muncă şi de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea.

Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire individuală.

C. Instruirea periodică: Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 din „Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006”. Durata instruirii periodice va fi pe parcursul a 2 zile lucrătoare consecutive, timp de

minim 8 ore, astfel: a. prima zi instruire teoretică, timp de 6 ore, efectuată la cabinetul de

instruire de către lucrătorul desemnat din cadrul Serviciului de securitate şi sănătate în muncă responsabil cu instruirea lucrătorilor, sau de către lucrătorii desemnaţi din cadrul Serviciului de prevenire şi protecţie al sucursalei SCSM Petroşani;

9

b. următoarea zi instruire practică, minim 2 ore, efectuată la locul de muncă de către conducătorul locului de muncă.

În cazul în care lucrătorul lipseşte din motive întemeiate de la instruirea practică din ziua următoare, imediat la reluarea activităţii va efectua instruirea practică de minim 2 ore.În celelalte cazuri se reia instruirea la reluarea activităţii.

Pentru meseriile care, prin specificul activităţii lor, pot supune la riscuri activitatea desfăşurată în subteran : artificieri, electricieni, semnalişti cuplători, mecanici maşină de extracţie, mineri şefi de schimb, mineri şef brigadă cât şi personalul tehnic de specialitate cu activitate de subteran din cadrul CNH SA-sediu şi de la sucursalele CNH SA, instruirea teoretică se va efectua la SCSM Petroşani - Serviciul de securitate şi sănătate în muncă.

Tematicile pentru instruirea teoretică vor fi întocmite de inginerii responsabili cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă de la sucursale, respectiv SCSM Petroşani şi vor ţine seama de specificul fiecărui loc de muncă şi de categoriile de personal pentru care se face instruirea. Aceste tematici de instruire vor fi aprobate de conducătorii sucursalelor şi se vor păstra la persoanele care fac instruirea.

Instruirea teoretică va fi completată prin instruirea practică efectuată de conducătorul direct al locului de muncă şi va include în mod obligatoriu demonstraţii practice.

Instruirile teoretică şi practică se vor finaliza cu verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice însuşite, pe bază de teste. Într-un proces verbal de instruire se vor consemna rezultatele obţinute atât la verificarea teoretică cât şi cea practică. Nu vor fi admise la lucru persoanele care nu au obţinut la fiecare din cele două verificări un procentaj de minim 70 %.

Persoanele care nu au obţinut procentajul corespunzător la cele două testări va avea dreptul la o reexaminare în termen de 24 de ore. Dacă nici în urma reexaminării un au fost obţinute procentajele minime, lucrătorului i se va schimba locul de muncă la suprafaţă.

Rezultatele instruirii se vor consemna în fişa individuală de instruire de către conducătorul locului de muncă. Acesta, împreună cu inginerul responsabil cu instruirea lucrătorilor, din cadrul Serviciilor de securitate şi sănătate în muncă (de la sucursală sau SCSM Petroşani) vor semna fişa în aceeaşi rubrică, consemnând astfel că instruirea a fost efectuată şi verificată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic de la sucursală a lucrătorului care a efectuat instruirea şi, prin sondaj, de către un lucrător din cadrul serviciului de securitate şi sănătate în muncă de la sucursală care vor semna şi fişele individuale de instruire.

Fişa individuală de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă. Pentru personalul tehnico-ingineresc intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 12

luni, iar pentru personalul muncitor, intervalul dintre două instruiri periodice va fi de 6 luni. Instruirea periodică se va face suplimentar celei programate, în cazurile prevăzute la

art. 98 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, durata de instruire în acest caz fiind de 8 ore, după metodologia anterioară.

În cazul nerespectării regulamentului de securitate şi sănătate în muncă şi a legislaţiei în domeniu, atunci când prin încălcarea lor lucrătorii pot crea pericol grav şi iminent, personalul de conducere şi organele de control pot dispune o reinstruire periodică suplimentară de minim 6 ore.

Inginerii responsabili cu instruirea de la sucursale vor ţine o evidenţă strictă a instruirii lucrătorilor urmărind respectarea periodicităţii instruirii în vederea anunţării din timp a lucrătorilor şi a conducătorilor locurilor de muncă.

Lucrătorii care din motive obiective nu au făcut instruirea conform programării li se va interzice accesul în subteran până la efectuarea instruirii (prima zi de reluare a activităţii va fi obligatoriu zi de instruire).

10

3. Repartizarea în subteran a lucrătorilor pe locuri de muncă: La fiecare front de lucru activ în subteran va fi repartizat un număr suficient de lucrători

dar nu mai puţin de doi care au experienţa şi pregătirea necesară pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredinţate.

Un singur lucrător se poate plasa numai la operaţiile de control, cu excepţia zilelor de repaus, la manipularea utilajelor sau instalaţiilor, paznicii la uşile de aeraj, curaţirea canalelor de scurgere a apelor, precum şi la alte locuri similare stabilite în scris de directorul sucursalei miniere.

La fiecare echipă compusă din doi sau mai mulţi lucrători se va desemna un şef care va răspunde de activitatea echipei.

Lucrătorii nu vor intra şi nu vor lucra la alte locuri de muncă decât în acelea în care au fost repartizaţi.

La activităţi de mare complexitate şi/sau risc crescut la accidentare se vor repartiza numai lucrători competenţi, cu experienţă, lucrările executându-se pe bază de permis de lucru, prin care se va stabili şi modul de lucru.

În orice moment trebuie să fie posibilă cunoaşterea cu exactitate a persoanelor aflate în subteran.

4. Verificarea periodică medicală – profesională şi în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă: 4.1. Examinări medicale:

La angajare, precum şi periodic lucrătorii vor efectua controale medicale şi, după caz, testări psihologice astfel încât să se permită angajarea, respectiv admiterea la lucru numai a lucrătorilor care corespund sarcinilor de muncă pe care acestea urmează să le execute.

Referitor la examenul medical la angajarea în muncă, controlul medical periodic şi examenul medical la reluarea muncii, se fac următoarele precizări:

- angajatorul este obligat să asigure fondurile şi condiţiile necesare acestor activităţi;

- pentru angajare se completeaza fişa de solicitare a examenului medical si fişa de expunere la riscuri profesionale;

- toate rezultatele se trec în dosarul medical; în baza dosarului medical, se completeaza fişa de aptitudine;

- controlul medical periodic se efectueaza obligatoriu tuturor lucrătorilor, la periodicitatea stabilită;

- dosarul medical şi fişa de expunere la riscuri profesionale se păstreaza la cabinetul medical unde s-au efectuat examenul medical de angajare si controlul medical periodic;

- la plecarea în altă unitate, angajatului i se vor înmâna copii ale dosarului medical şi ale fişei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la noul cabinet de medicina muncii;

- la întreruperea temporară (şomaj) sau definitivă (pensionare) a activităţii angajatului, cabinetul de medicina muncii va preda dosarul medical medicului de familie;

- dosarul medical este protejat de prevederile legislaţiei în vigoare privind secretul medical şi este necomunicabil angajatorului;

- lucrătorii au acces la informaţiile referitoare la starea lor de sănătate.

4.2. Meseriile, profesiile şi posturile de lucru care necesită examene medicale periodice, examene medicale suplimentare şi examinare psihologică:

Având în vedere prevederile din Legea 319 / 2006, Secţiunea a 4-a, art.13., litera j, precum şi prevederile art.13,14 din Normele metodologice de aplicare a legii 319 / 2006, medicii de întreprindere, medicul de medicina muncii va ţine evidenţa posturilor de lucru meserii şi profesii care necesită examene medicale suplimentare, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic la următoarele meserii după cum urmează:

11

(1). Artificieri ( activitatea cu explozibili în subteran sau la suprafaţă ): Examen medical pentru şcolarizare:

- RPS, PFV, VDRL, examen: neurologic, oftalmologic, ORL cu probă vestibulară, psihiatric, examinare psihologică.

Control medical periodic: - examen: clinic general, neurologic, oftalmologic, ORL cu probă vestibulară,

psihiatric; examinare psihologică – semestrial.

(2). Salvatori minieri ( participă la toate acţiunile de salvare în caz de avarie ): Examen medical pentru şcolarizare:

- examen: cardiologic cu EKG, chirurgical, oftalmologic, ORL cu probă vestibulară, neurologic cu electroencefalogramă, psihiatric, dermatologic; examen laborator ( VSH, examen sumar de urină, probe de disproteinemie, hemograma, glicemie, calcemie ); radiografie pulmonară standard; probe funcţionale ventilatorii; examinare psihologică.

Control medical periodic: - examen: clinic general, boli interne cu EKG, chirurgical, oftalmologic, ORL,

neurologic, psihiatric, dermatologic; examinare psihologică – anual. - RPS - din 3 în 3 ani; - PVF - la 2 ani; - encefalograma - la 3 ani.

Toate aceste examinări se efectuează la 6 luni ( semestrial ) la persoanele care au împlinit vârsta de 45 de ani.

(3). Mecanici maşini de extracţie miniere ( manipulează maşini de extracţie pentru transport de personal şi materiale – unii cu activitate de subteran şi alţii de suprafaţă ):

Examen medical pentru şcolarizare: - radiografie pulmonară standard, PFV, examen ORL, examen neuropsihic,

examen psihologic, EKG, examinare psihologică. Control medical periodic:

- numai pentru subteran: - examen clinic general - semestrial; - RPS - din 3 în 3 ani; - PVF - la 2 ani. - pentru ambele categorii ( subteran şi suprafaţă ): - examen :neuropsihic,

oftalmologic, ORL, cardiologic cu EKG, examinare psihologică – semestrial.

(4). Semnalişti ( dau semnale de puţ pentru mecanicii maşinilor de extracţie – admit transportul de personal şi de materiale ):

Examen medical pentru şcolarizare: - radiografia pulmonară standard, PFV, examen: ORL cu probă vestibulară,

neuropsihic, oftalmologic, examinare psihologică. Control medical periodic:

- examen: clinic general, oftalmologic, ORL - anual; - RPS - din3 în 3 ani; - PVF, examen neuropsihic, examinare psihologică – la 2 ani.

(5). Electricieni cu munci specializate în mine grizutoase, mecanici LDH: Examen medical la angajare:

- radiografia pulmonară standard, PFV, examen: ORL, neurologic, oftalmologic, psihiatric, examinare psihologică.

Control medical periodic: - examen: clinic general, neurologic, oftalmologic, psihiatric, ORL cu probă

vestibulară, examinare psihologică - anual;

12

- RPS - din 3 în 3 ani; - PVF - la 2 ani.

(6). Mineri, ajutori mineri, muncitori necalificaţi, sondori, preparatori, şefi de

brigadă ( dioxid de siliciu liber cristalin ): Examen medical la angajare:

- RPA, VDRL, examen ORL ( la specialist ), examinare psihologică ( numai pentru şefii de brigadă).

Control medical periodic: - examen clinic general - anual; - RPS - din 3 în 3 ani; - PVF- la 2 ani; - examen psihologic - anual (numai la şefii de brigadă).

(7). Macaragii, mineri – lăcătuşi întreţinere puţ, alte categorii care lucrează la

înălţime ( munca la înălţime ): Examen medical la angajare:

- RPA, VDRL, examen ORL cu probă vestibulară ( la specialist ), examen oftalmologic, examinare sistem nervos central şi periferic ( la specialist ), examinare psihologică, EKG.

Control medical periodic: - examen clinic general; determinarea acuităţii vizuale şi a câmpului vizual –

examen oftalmologic numai la indicaţia medicului de medicina muncii ( specialist); audiograma sau examen ORL şi probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de medicul de medicina muncii – în cazul depistării unor anomalii examen neurologic complet; examinare psihologică - anual;

(8). Mecanici compresoare – ventilatoare preparatori ( zgomot ): Examen medical la angajare:

- RPA, VDRL, examen ORL ( specialist ), audiograma ( audiometrie tonală liminală ), examinare psihologică.

Control medical periodic: - examen clinic general - anual; - audiograma - la 3luni de la angajare şi apoi anual; - examen ORL ( specialist ) – în funcţie de rezultatul audiogramei examenul

ORL poate fi solicitat şi în alte cazuri de către medicul de medicina muncii; - examen psihologic – anual.

(9). Laboranţi – lăcătuşi staţii de filtrare a apei: Examen medical la angajare:

- RPS, VDRL, examen al tegumentelor, examen coprobacteriologic, examen psihologic.

Control medical periodic: - examen clinic general - anual ( atenţie la examenul tegumentelor ); - RPS, examen psihologic ( specialist ), examen psihiatric ( specialist ) –

anual; - examen coprobacteriologic – semestrial ( trimestrele II şi III ).

(10). Sudori: Examen medical la angajare:

- RPA, VDRL, PFV, EKG, examenul ochilor şi examenul aparatului respirator, examinarea psihologică. Control medical periodic:

- examen clinic general - anual;

13

- RPA - din 3 în 3 ani; - PFV, EKG - anual; - examinare psihologică - anual.

(11). Fochişti, forjori: Examen medical la angajare:

- RPA, VDRL, examinare psihologică. Control medical periodic:

- examen clinic general, PVF, examinare psihologică – anual.

(12). Operatori calculatoare, prelucrători prin aşchiere, personal, personal administrativ ( suprasolicitarea analizorului vizual ):

Examen medical la angajare: - RPS, VDRL, examen oftalmologic ( specialist ).

Control medical periodic: - examen clinic general, examen oftalmologic (specialist) – anual.

(13). Conducere întreprindere, sectoare, ingineri, CFL, APM, specialişti CAMS (factori de decizie ):

Examen medical la angajare: - RPS, VDRL, examen psihologic ( specialist ) – coeficient de comportament,

teste personalitate. Control medical periodic:

- examen clinic general, examen psihologic ( specialist ) – anual.

(14). Personalul sanitar – psihologic superior şi mediu: Examen medical la angajare:

- RPS, VDRL, test pentru depistarea agenţilor HBs, anticorpilor HCV şi a infecţiei cu virusul HIV, examenul tegumentelor, examen psihologic la personalul cu studii superioare.

Control medical periodic: - examen clinic general – anual (atenţie la examenul tegumentelor); - examen psihologic – anual la personalul cu studii superioare; - RPS – anual – la indicaţia medicului specialist de medicina muncii.

(15). Şoferi:

Examen medical la angajare: - RPS, VDRL, examen psihologic ( specialist ), examen oftalmologic –

acuitate vizuală, simţ cromatic ( specialist ), examen ORL ( specialist ), audiograma, examen neurologic ( specialist ). Control medical periodic:

- examen clinic general, examen al acuităţii vizuale şi simţului cromatic ( specialist ), examen ORL ( specialist ), examen neurologic ( specialist ),

audiograma, examen psihologic – anual.

Examenele medicale suplimentare: se efectuează în funcţie de diagnosticul medical pe care îl prezintă pacientul, în funcţie de afecţiunile precizate de medicul specialist: -cardiovasculare, oftalmologice, ORL, sechele accidente de muncă, digestive, boli de nutriţie, psihice, neurologice, renale.

Periodicitatea acestor examinări este stabilită de medicul specialist de medicina muncii în funcţie de gravitatea afecţiunii şi condiţiile specifice de muncă ale fiecărui subiect în parte.

Prezentul capitol se va modifica la apariţia unor reglementări legislative elaborate de Ministerul Sănătăţii.

14

4.3. Verificarea profesională şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: Verificarea cunoştinţelor profesionale şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale

personalului tehnic, maiştrilor, mecanicilor de maşină de extracţie, semnaliştilor, mecanicilor de locomotivă, electricienilor şi a artificierilor se va face de către o comisie numită în acest scop de conducătorul sucursalei.

Examinarea se va face: - ori de câte ori conducerea CNH – SA, conducătorul sucursalei constată că

este necesar; - la schimbarea metodelor de lucru, introducerea de instalaţii şi echipamente

de tip nou, etc.; Verificarea cunoştinţelor profesionale şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

pentru personalul din conducerile sucursalelor se va face de către comisii de examinare numite de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Personalul care nu a dovedit că posedă cunoştinţele de protecţie a muncii potrivit funcţiei pe care o deţine va fi reexaminat la interval de o lună. Persoanele care nici la această examinare nu dovedesc că au cunoştinţele necesare vor fi schimbate din funcţie.

5. Personal de supraveghere şi control:

La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenţă o persoană responsabilă care să aibă calităţile şi competenţa acestei funcţii, desemnată de angajator.

Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor activităţilor, trebuie asigurată supravegherea prin persoane care au calităţile şi competenţa cerută de această funcţie, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, acţionând în interesul acestuia.

Lucrătorii izolaţi din posturile de lucru trebuie sa beneficieze de supraveghere adecvată sau de mijloace de telecomunicaţie.

Supraveghetorul trebuie sa efectueze vizite de control la posturile de munca ocupate cel puţin o dată pe parcursul unui schimb, dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru.

Executarea lucrărilor miniere subterane va fi condusă şi supravegheată de personal tehnic calificat (maiştri, subingineri şi ingineri) care posedă pregătirea tehnică corespunzătoare funcţiei pe care o îndeplinesc.

Acesta îşi va desfăşoara activitatea în conformitate cu fişa postului şi reglementările legale în vigoare. Fişele posturilor vor fi întocmite pe fiecare categorie de personal şi pe niveluri ierarhice.

6. Periodicitatea controlului la locurile de muncă şi serviciul de inspecţie

La sucursalele miniere din cadrul CNH SA, în zilele nelucrătoare se va organiza un serviciu de inspecţie pe fiecare schimb. Echipele de inspecţie se vor compune din cel puţin doi lucrători, dintre care unul cu calificare de cel puţin artificier sau specialist CAMS, iar al doilea de electrician sau lăcătuş de mină. Echipele vor controla fiecare loc de muncă în parte, iar controlul va viza în principal următoarele aspecte: starea susţinerii, a utilajelor, eventualele acumulări de gaze sau orice alte aspecte care pot genera evenimente.

Rezultatul controlului va fi consemnat în „Registrul de control al inspecţiei în zilele nelucrătoare”, „ Registru de metan pe sector”.

În timpul săptămânii locurile de muncă active, inactive precum şi căile de aeraj se vor controla de către specialişti CAMS, lucrători desemnaţi, supraveghetori din cadrul sectoarelor aeraj în funcţie de programele stabilite de conducătorii ierarhici ţinând cont de documentele de securitate ale locurilor de muncă, locurile de muncă cu pericol grav şi iminent, etc.

Rezultatul controlului va fi consemnat după caz în „Registrul de control al inspecţiei pe sectoare”, „Registrul de control al căilor de aeraj”, „Registrul de control al compartimentului de securitate şi sănătate în muncă”, „ Carte de raport a maiştrilor minieri”.

Supraveghetorul trebuie sa efectueze vizite de control la posturile de munca ocupate cel puţin o data pe parcursul unui schimb.

15

Căile de aeraj vor fi controlate de cel puţin 2 ori pe lună de către o persoană nominalizată prin dispoziţie de conducătorul sucursalei, rezultatele controalelor fiind consemnate în „Registrul de control al căilor de aeraj” şi aduse la cunoştinţa conducerii sucursalei.

7. Obligaţiile angajatorului – lucrătorului:

7.1. Obligaţii generale ale angajatorilor:

(1). Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

(2). Angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: a.- asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor; b.- prevenirea riscurilor profesionale; c.- informarea şi instruirea lucrătorilor; d.- asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi

sănătăţii în muncă. (3). Angajatorul are obligaţia să implementeze aceste măsuri pe baza următoarelor

principii generale de prevenire: a.- evitarea riscurilor; b.- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c.- combaterea riscurilor la sursă; d.- adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea

posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;

e.- adaptarea la progresul tehnic; f.- înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu

ceea ce este mai puţin periculos; g.- dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă

tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;

h.- adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală; i.- furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

(4). Ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

a.- să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi/la amenajarea locurilor de muncă;

b.- ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;

c.- să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;

d.- sa asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;

e.- sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

(5). Atunci când în acelaşi loc de munca îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:

16

a.- sa coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca, luând în considerare natura activităţilor;

b.- să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor, luând în considerare natura activităţilor;

c.- să se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d.- să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile

profesionale. (6). În ce priveşte primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol

grav şi iminent, angajatorul are următoarele obligaţii: a.- să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea

incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;

b.- să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri.

(7). Să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia lor;

(8). Să ia măsuri şi sa furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul şi/sau sa părăsească imediat locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav şi iminent;

(9). Să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă exista un pericol grav şi iminent, în afară cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.

(10). Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi sa aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.

(11). Să realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;

(12). Să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;

(13). Să ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);

(14). Să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucrătorii săi.

(15). Să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de munca, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;

(16). Să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzător condiţiilor de munca specifice unităţii;

(17). Să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;

(18). Să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate;

(19). Să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor;

(20). Să asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor

17

legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenta sau prin servicii externe;

(21). Să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca;

(22). Să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;

(23). Să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifica;

(24). Să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o execute şi sa asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;

(25). Să ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific; (26). Să asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de

protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;

(27). Să prezinte documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;

(28). Să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor;

(29). Să desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;

(30). Să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentaţilor şi a altor persoane;

(31). Să asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

(32). Să asigure echipamente individuale de protecţie, să informeze lucrătorii despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea echipamentului individual de protecţie şi când este cazul, să asigure instruirea lucrătorului în ce priveşte modul de purtare a acestuia (efectuarea de antrenamente şi exerciţii practice);

(33). Să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie.

(34). Să acorde alimentaţia de protecţie în mod obligatoriu şi gratuit persoanelor care lucrează în condiţii de munca ce impun acest lucru, stabilită prin contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca.

(35). Să acorde în mod obligatoriu şi gratuit materialele igienico-sanitare; categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca.

(36). Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie să comporte în nici o situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

7.2. Obligaţiile lucrătorilor:

Fiecare lucrător trebuie să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. În acest scop, lucrătorii au următoarele obligaţii:

a. să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie,

b. să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl inapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare,

18

c. să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice , clădirilor şi să nu utilizeze dispozitive de securitate improvizate,

d. să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie,

e. să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană,

f. să coopereze cu lucrătorii desemnaţi atât timp cât este necesar pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor,

g. să coopereze cu lucrătorii desemnaţi atât timp cât este necesar, pentru a apermite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate,

h. să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora.

i. la începutul programului de lucru, lucrătorii trebuie să se prezinte în stare normală şi odihniţi pentru a-şi îndeplini în mod corespunzător sarcinile ce le revin,

j. lucrătorii care intră în subteran trebuie să poarte tot timpul asupra lor o mască de autosalvare. Numai la locul de muncă, masca de autosalvare se poate păstra în imediata apropiere,

k. intrarea în incinta sucursalelor, în subteran şi la locurile de muncă de la suprafaţă a lucrătorilor sub influenţa alcoolului este interzisă. Personalul de supraveghere şi control este obligat să urmărească respectarea acestor măsuri, iar dacă constată abateri, să evacueze din incinta sucursalei pe cei care au consumat băuturi alcoolice,

l. lucrătorii sunt obligaţi să execute lucrările corespunzătoare atribuţiilor ce le revin conform funcţiei pe care o deţin, modului în care au fost instruiţi şi să respecte întocmai ordinele primite din partea personalului de conducere şi control. De asemenea, sunt obligaţi să menţină ordinea şi curăţenia la locul de muncă pentru ca să poată lucra şi circula cu riscuri minime,

m. fiecare conducător al locului de muncă, precum şi personalul de deservire a echipamentelor tehnice şi de transport, răspunde de securitatea şi sănătatea muncii la locul de muncă şi de echipamentele tehnice ce le sunt repartizate pentru supraveghere sau deservire,

n. fiecare lucrător va cunoaşte şi respecta atribuţiile, sarcinile şi responsabilităţile prevăzute în fişa postului.

8. Echipament individual de protectie:

Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori a mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.

Echipamentul individual de protecţie acordat lucrătorilor sucursalelor trebuie să menţină sănătatea şi să asigure securitatea utilizatorilor fără a aduce atingere sănătăţii sai securităţii altor persoane atunci când sunt întreţinute adecvat şi utilizate conform scopului prevăzut.

Sucursalele vor asigura procurarea, depozitarea, repartizarea, verificarea, păstrarea şi curaţirea echipamentul individual de protecţie.

Echipamentul individual de protecţie este, în principiu destinat purtării de o singură persoană. Dacă împrejurările impun purtarea echipamentul individual de protecţie de mai multe persoane, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru a se asigura ca această utilizare să nu creeze diferiţilor utilizatori nicio problemă de sănătate sau igienă.

19

Lucrătorii vor folosi în timpul muncii echipamentul individual de protecţie în conformitate cu fişa de instrucţiuni şi îl vor păstra în condiţii bune de utilizare.

Angajatorii nu vor distribui lucrătorilor echipamentul individual de protecţie care nu respectă legislaţia în vigoare privind marcajele de conformitate (CE).

Lucrătorii vor fi dotaţi cu echipamentul individual de protecţie în conformitate cu legislaţia în vigoare, în baza Regulamentului cadru de acordare şi utilizare a echipamentul individual de protecţie, elaborat la nivel de CNH SA şi a Normativului cadru de acordare a echipamentului de protecţie CNH SA, prezentat în Anexa nr. 1 .

Pentru personalul care lucrează în subteran echipamentul individual de protecţie va fi avizat de un institut specializat şi certificat cu privire la utizarea acestora în medii cu potenţial explozive.

Pentru a se putea retrage în siguranţa atunci când este necesar, fiecare lucrător trebuie sa dispună de o masca de autosalvare pentru protecţia respiratorie pe care trebuie sa o aibă permanent la îndemână.

Ei trebuie sa fie instruiţi cu privire la utilizarea acestor măşti de autosalvare. Aceste măşti de autosalvare trebuie sa rămână permanent la locul de munca, iar starea

lor de funcţionare trebuie sa fie controlată cu regularitate.

CAPITOLUL III

PROGRAMUL GENERAL DE EXPLOATARE

1. Cerinţe specifice: Toate lucrările miniere vor fi executate în baza unui program general de exploatare

care se întocmeşte anual de fiecare unitate şi care se reactualizează trimestrial. Programul general de exploatare va cuprinde în mod obligatoriu :

- o parte scrisă: ce va cuprinde proiectul anual de aeraj , un capitol distinct cu măsuri de prevenire şi protecţie necesare a fi luate ( program de degazare, program de înnămolire, măsuri de combatere a prafului, baraje, zone de şistificare, diguri, pilieri de siguranţă, zone cu măsuri speciale, etc. ) şi planul de prevenire şi protecţie.

- o parte grafică: hărţile de prezentare la susţinerea Programul general de exploatare vor reprezenta lucrările miniere subterane care vor fi întocmite la o scara care să ofere o reprezentare clară, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie miniera. La susţinere se vor prezenta de asemenea şi hărţile de lucru.

În afară de galerii şi zonele de extracţie, trebuie reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, care pot influenta exploatarea şi securitatea.

Ele trebuie sa fie uşor accesibile şi sa fie păstrate atât timp cât este necesar, din motive de securitate.

Programul general de exploatare va fi aprobat de conducerea tehnică a CNH-SA. Modificări faţă de programul general de exploatare se pot face în cazuri bine justificate numai cu aprobarea conducerea tehnică a CNH-SA Petroşani.

Aceste modificări se vor face în baza unei documentaţii ce va cuprinde: - o parte scrisă : - memoriu tehnic justificativ;

- justificare din punct de vedere economic; - măsuri de prevenire şi protecţie; - proiect de aeraj ( descriere circuite de aeraj, calculul

debitului de aer pe circuite); - o parte grafică : - hărţi le de prezentare prevăzute în programul general de

exploatare; - hărţi de prezentare cu varianta propusă ( plan de bază,

secţiuni )

20

Hărţile vor cuprinde sensul curenţilor de aer şi zonele adiacente lucrării ce urmează a fi executate.

2. Planul de prevenireşi protecţie (PPP): (1). Planul de prevenire a riscurilor profesionale şi protecţie a sănătăţii şi

securităţii lucrătorilor este compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, care trebuie să se aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice tuturor locurilor de muncă / posturilor de lucru din cadrul sucursalei.

(2). Planul de prevenire şi protecţie cuprinde : a.- locul de muncă / postul de lucru; b.- riscurile evaluate; c.- măsuri tehnice; d.- măsuri organizatorice; e.- măsuri igienico – sanitare; f.- măsuri de altă natură; g.- acţiuni în scopul realizării măsurii; h.- termenele de realizare; i.- persoana care răspunde de realizarea măsurii; h.- observaţii;

(3). Planul de prevenire şi protecţie are la bază evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă :

a.- executant (acţiunile greşite sau omisiunile acestuia); b.- sarcina de muncă (conţinutul necorespunzător al sarcinii de muncă în

raport cu cerinţele de securitate, sarcina de muncă subdimensionată sau supradimensionată în raport cu capacitatea executantului);

c.- mijloace de muncă / echipamente de muncă (factorii de risc fizic, mecanic, electric, chimic, biologic);

d.- mediu de muncă (factorii de risc chimic, biologic, caracterul special al mediului).

(4). Observaţie : În Anexa nr. 2 sunt prezentate documente orientative ce pot fi utilizate la evaluarea factorilor de risc de accidente sau boli profesionale.

(5). La fiecare loc de muncă se vor întreprinde următoarele : se evaluează riscurile; se stabilesc măsuri de ordin tehnic, organizatoric, igienico-sanitar sau de

altă natură pentru prevenirea riscurilor de accidentare, boală profesională sau deces; se stabilesc acţiunile ce trebuie întreprinse în scopul realizării măsurilor; se stabilesc termenele şi persoanele care răspund de realizarea

măsurilor; (6). Planul de prevenire şi protecţie se întocmeşte de către angajator şi este supus

analizei Comitetul de securitate şi sănătate în muncă. (7). La nivelul fiecărei sucursale se vor identifica zonele cu risc ridicat şi specific -

acele zone din cadrul unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate.

Măsurile stabilite pentru zonele cu risc ridicat şi specific vor fi aduse la cunoştinţă conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste zone.

Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific se face prin nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul sucursalei.

La acţiunile întreprinse pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor, pentru zonele cu risc ridicat şi specific, constituie o prioritate în cadrul Planului de prevenire şi protecţie.

(8). Planul de prevenire şi protecţie vor fi anexate: a. Planul de avertizare – alarmare în care va fi specificat modul operativ

de anunţare a situaţiilor de urgenţă (pericol grav şi iminent, incidente periculoase) la nivel

21

ierarhic superior şi lucrătorii nominalizaţi care trebuie să contacteze serviciile specializate, pe schimburi.

b. Planul de evacuare (schiţă la scară), atât pentru suprafaţă cât şi pentru subteran. Pe Planul de evacuare pentru suprafaţă sunt marcate :

amplasamentele clădirilor din incintă; căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente

acesteia; reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă; reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică şi agent

termic; reţelele de canalizare; vecinătăţile;

Pe Planul de evacuare pentru subteran sunt marcate : traseele şi sensul de evacuare al lucrătorilor de la locurile de

muncă,în curent de aer proaspăt, spre puţurile, suitoarele sau galeriile de coastă, de ieşire la suprafaţă; cu culoare verde se marchează traseele şi sensul de evacuare, echipamentele, posturile sau încăperile de prim ajutor iar cu culoare roşie se marchează locul de amplasare a mijloacelor tehnice de intervenţie precum şi interdicţii pe traseele pe care este interzis a se face evacuarea lucrătorilor;

c. Schema reţelelor de aer comprimat; d. Schema reţelelor de alimentare cu apă a instalaţiilor tehnologice; e. Schema reţelelor de alimentare cu apă a instalaţiilor de stingere a

incendiilor; f. Schema reţelelor de evacuare a apelor; g. Schema reţelelor de înnămolire; h. Schema reţelelor de degazare; i. Schema reţelelor de inertizare;

Observaţie : Pe schemele menţionate mai sus se va indica : - traseul conductelor şi diametrele acestora ; - locul staţiilor de pompe cu caracteristicile tehnice ale acestora

(presiuni, debite); - locul vanelor (ventilelor) precum şi a racordurilor de pe conductele.

j. Schema de aeraj a minei actualizată (lucrări miniere, sensul curenţilor de aer, evidenţierea instalaţiilor de aeraj parţial, debite planificate şi realizate pe circuite);

k. Schema de aeraj pentru cazul inversării aerajului, în situaţii de urgenţă, la minele unde aceasta este posibil, schemă în care se vor indica pentru curenţii principali sensurile de curgere;

l. Schema electrică monofilară a alimentării cu energie electrică a instalaţiilor din subteran, inclusiv partea de înaltă tensiune de la suprafaţă, pe schemă fiind trecut tipul cablurilor, secţiunea şi lungimea acestora ;

m. Schemele electrice monofilare ale sectoarelor, care vor conţine staţia de transformare de sector cu menţionarea sursei de alimentare la 6 kV şi toţi consumatorii de joasă tensiune, precum şi reţeaua de cabluri cu indicarea tipului, secţiunii şi lungimii acestora.

n. Planul lucrărilor miniere din subteran pe care se marchează : - pilierii de siguranţă ai puţurilor şi ai altor lucrări miniere din subteran,

precum şi pilierii de siguranţă a construcţiilor şi instalaţiilor de suprafaţă; - pilierii de siguranţă ai râurilor şi ai lucrărilor vechi inundate; - digurile de închidere a zonelor exploatate; - digurile de izolare a zonelor de atenţie (foc, acumulări de ape,

emanaţii de gaze, etc.) - locul posturilor telefonice sau a altor mijloace de alarmare;

(9). Planul de prevenire şi protecţie va fi prelucrat anual cu toţi lucrătorii, cu ocazia instruirilor periodice sau ori de câte ori este necesar.

22

3. Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent ( PA - PGI ):

(1). Pericolul grav şi iminent de accidentare este situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment.

(2). La nivelul fiecărui loc de muncă / post de lucru se vor stabili situaţiile în care pot apărea pericole grave şi iminente de accidentare, avându-se în vedere :

a. - prezenţa metanului în atmosfera de mină, peste limitele admise; b. - prezenţa prafului combustibil în suspensie sau depus, peste limitele

admise; c. - acumularea în atmosfera de mină a substanţelor nocive; d. - încălzirea pronunţată a straturilor de cărbune; e. - degajările instantanee de gaze; f. –l oviturile de acoperiş; g. - erupţiile de apă şi/sau inundaţiile subterane; h. - infiltraţiile de hidrocarburi lichide; i. - surpările în căile de evacuare a lucrătorilor, în căile aeraj, de transport,

în abataje sau în alte lucrări miniere; j. -întreruperea alimentării cu energie sau a funcţionării instalaţiilor

electromecanice principale (maşini de extracţie, pompe de apă, ventilatoare, compresoare, staţii telegrizumetrice, etc.) pe o durată mai mare de 30 de min.;

(3). Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent cuprinde modul concret în care lucrătorii trebuie să acţioneze în astfel de situaţii pentru evitarea accidentelor.

(4). În cadrul Planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent se va stabili şi se vor nominaliza:

lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă ; modul în care se face evacuarea personalului din zona periculoasă ; traseele stabilite pentru evacuare ; modul operativ de anunţare a pericolului la nivel ierarhic superior ; lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate ; lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav

şi iminent; serviciile specializate care pot interveni în caz de pericol grav şi iminent ; dotarea personalului de intervenţie cu mijloace tehnice adecvate

intervenţiei; (5). Toţi lucrătorii de la locurile de muncă vor fi instruiţi şi verificaţi în ceea ce priveşte

: modul în care se face oprirea echipamentelor de muncă şi/sau activităţii ; modul în care se face evacuarea pe traseele stabilite ; modul în care se face anunţarea la nivel ierarhic superior ; modul în care se face anunţarea serviciile specializate ;

(6). Lucrătorii care participă la eliminarea stării de pericol grav şi iminent vor fi instruiţi şi verificaţi în ceea ce priveşte :

modul de intervenţie ; modul de utilizare a mijloacelor de intervenţie din dotare ;

(7). Pentru asigurarea combaterii pericolului grav şi iminent : se va întocmi Planul de avertizare – alarmare ; se va întocmi Planul de evacuare a lucrătorilor (schiţa la scară) ;

(8). Planul de avertizare – alarmare cuprinde : lista persoanelor care vor fi anunţate în cazul unui pericol grav şi

iminent, în ordine cronologică, precum şi nr. de telefon; persoana nominalizată cu anunţarea – alarmarea ;

23

modul cum se face alarmarea (telefonic, comunicare verbală sau alte sisteme) a :

- lucrătorilor la locurile de muncă; - dispecerului sau ofiţerului de serviciu; - conducătorilor ierarhici superiori şi care sunt aceştia (din

conducerea sectorului, sucursalei, companiei); - serviciilor specializate (formaţii de salvare minieră, servicii

sanitare, servicii de pompieri); (9). Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei zonei în care se află locul de

muncă. Pe schiţă, cu culoare verde se marchează traseele şi sensul de evacuare iar cu culoare roşie se marchează locul de amplasare a mijloacelor tehnice de intervenţie. Pentru subteran, pe schiţă se marchează şi sensul de circulaţie a aerului proaspăt şi a aerului viciat.

De-a lungul lucrările miniere care reprezintă căi de evacuare precum şi în intersecţii se vor monta tăbliţe indicatoare pe care se vor înscrie:

denumirea topografică a lucrării; sensul de circulaţie spre puţul cel mai apropiat de ieşire la suprafaţă.

(10). Toţi lucrătorii vor fi instruiţi pentru aplicarea Planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent.

(11). Anual se execută un exerciţiu de alarmare şi de evacuare în caz de pericol grav şi iminent, cu toţi lucrătorii.

(12). Orice lucrător este obligat să constate şi să ia măsuri în consecinţă, în caz de pericol grav şi iminent de accidentare.

4. Docunentul de securitate şi sănătate în muncă:

(1). Documentul de securitate şi sănătate va îndeplini cerinţele prevăzute în Legea

securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi în H.G. nr. 1.049/09.08.2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran.

(2). Documentul de securitate şi sănătate se întocmeşte pentru fiecare loc de muncă, înainte de începerea oricărei lucrării şi trebuie revizuit dacă locul de munca suferă modificări majore, extinderi sau transformări.

(3). Documentul de securitate şi sănătate se ţine la zi şi face dovada în special că : a.- sunt determinate şi evaluate riscurile la care sunt expuşi lucrătorii la locul

de muncă; b.- se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele de

securitate stabilite; c.- proiectarea, utilizarea şi întreţinerea locului de munca şi ale

echipamentelor prezintă securitate în muncă. (4). Ţinând seama de natura activităţilor, la fiecare loc de muncă :

a.- se vor evalua riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;

b.- după evaluarea riscurilor şi dacă este necesar, măsurile de prevenire luate, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate vor asigura îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi vor fi integrate în ansamblul activităţilor unităţii şi la toate nivelurile ierarhice;

c.- se vor lua în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;

d.- la planificarea şi introducerea de noi tehnologii se vor consulta lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor şi de condiţiile şi mediul de muncă;

24

e.- se vor lua măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

(5). Atunci când la locul de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători de la alte unităţi,

se vor lua următoarele măsuri : a.- împreună cu reprezentanţii acestor unităţii se vor stabili şi implementa

prevederi privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;

b.- acţiunile întreprinse în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale vor fi stabilite de comun acord, luându-se în considerare şi natura activităţilor;

c.- informările despre riscurile profesionale, vor fi reciproce; d.- lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora vor fi informaţi despre riscurile

profesionale. (6). Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte,

în nici o situaţie, obligaţii financiare pentru lucrători. (7). În funcţie de natura activităţilor desfăşurate şi de riscurile de producere a unor

evenimente nedorite, la fiecare loc de muncă se vor stabili măsuri pentru : a.- alarmarea şi anunţarea lucrătorilor, a conducătorilor ierarhici, a serviciului

medical de urgenţă, salvării şi pompierilor, după caz, întocmindu-se în acest sens un plan de alarmare-avertizare ;

b.- acordarea primului-ajutor şi evacuarea lucrătorilor, întocmindu-se în acest sens un planul de evacuare;

c.- intervenţia efectivă în cazul unor incidente majore, întocmindu-se în acest sens un plan de acţiune în caz de incident major .

(8). Pentru protecţia împotriva riscului exploziilor: a.- Se vor lua toate măsurile necesare pentru combaterea formării şi

acumulării atmosferelor explozive; b.- În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie trebuie luate toate

măsurile necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive; c.- Pentru prevenirea exploziilor se stabileşte un plan detaliat cu privire la

echipamentele de lucru şi măsurile necesare ce trebuie luate. (9). Pentru protecţia împotriva atmosferelor nocive:

a.- acolo unde se acumulează sau există riscul să se acumuleze în atmosferă substanţe nocive, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru a se asigura :

- reţinerea lor la sursă, sau - captarea la sursă ori eliminarea; sau

- diminuarea acumulărilor acestor substanţe, astfel încât să nu existe riscuri pentru lucrători.

Sistemul trebuie să fie capabil să disperseze aceste substanţe nocive astfel încât să nu prezinte nici un risc pentru lucrători.

b.- în zonele în care lucrătorii pot fi expuşi atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, pe lângă echipamentele individuale de protecţie respiratorie, vor exista un număr suficient de aparate respiratorii şi echipamente de reanimare corespunzătoare.

În asemenea cazuri, la locul de muncă va exista un număr suficient de lucrători instruiţi care să folosească asemenea echipamente.

Aparatele respiratorii şi echipamentele de reanimare vor fi depozitate şi întreţinute corespunzător.

c.- În cazul în care gazele toxice sunt sau pot apărea în atmosfera locului de muncă, se va întocmi un plan de apărare care să precizeze echipamentele disponibile şi măsurile preventive adoptate.

25

(10). Pentru protecţia împotriva incendiilor: a.- oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosinţă, se

exploatează sau se întreţin locuri de muncă, vor fi luate măsurile adecvate pentru prevenirea declanşării şi propagării incendiilor care provin de la sursele de incendiu identificate.

Se vor stabili prevederi concrete pentru stingerea rapidă şi eficientă a oricărui incendiu.

b.- locurile de muncă vor fi dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea incendiului şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarmă.

c.- echipamentele neautomate de stingere a incendiului (stingătoarele, accesoriile de stingere a incendiilor, etc.) vor fi accesibile şi simplu de manipulat şi, dacă este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.

d.- La locul de muncă va fi păstrat un plan de prevenire şi stingere a incendiilor care să precizeze măsurile ce trebuie luate, pentru prevenirea declanşării şi propagării, detectarea şi stingerea incendiilor.

e.- Echipamentele pentru stingerea incendiilor va fi semnalizat în conformitate cu prevederile cerinţelor minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă. Aceste panouri de semnalizare vor fi rezistente şi amplasate în puncte corespunzătoare.

(11). Planurile lucrărilor miniere subterane a.- planurile lucrărilor miniere subterane vor fi întocmite la o scară care să

ofere o reprezentare clară, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie miniera.

b.- În afară de galerii şi zonele de extracţie, pe acest plan vor fi reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, care pot influenta exploatarea şi securitatea. Ele trebuie să fie uşor accesibile şi să fie păstrate atât timp cât este necesar, din motive de securitate.

c.- Planurile şi desenele abatajelor, precum şi ale altor lucrări miniere subterane trebuie să fie actualizate periodic şi ori de câte ori este nevoie şi să se găsească în permanenţă la locul de muncă.

(12). Proiectul de aeraj: a.- proiectul de aeraj va fi elaborat, actualizat periodic şi disponibil la locul de

muncă în permanenţă. În proiectul de aeraj se vor indica parametrii caracteristici utili ai sistemului de aeraj, parametri ce sunt măsuraţi şi înregistraţi periodic.

b.- se va asigura stabilitatea şi continuitatea aerajului. c.- aerajul permanent se va menţine, cu o marjă suficientă de securitate

pentru a crea : - o atmosferă sănătoasă; - o atmosferă în care riscurile de explozie şi de prafuri respirabile sunt

sub control; - o atmosferă în care condiţiile de muncă sunt corespunzătoare în

timpul lucrului, ţinându-se seama de metodele de lucru aplicate şi de eforturile fizice impuse lucrătorilor.

d.- concentraţia de metan va fi măsurată continuu în curentul de ieşire al aerului din abatajele la care depilarea substanţei minerale utile se face mecanizat, precum şi la lucrările de pregătire în fund de sac, la care avansarea se face, de asemenea, mecanizat.

(13). Instrucţiuni scrise: a.- pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucţiuni scrise, care să

cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul : - asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor; - utilizării în siguranţă a utilajelor;

Instrucţiunile de lucru vor fi elaborate de un inginer din cadrul serviciului securitate şi sănătate în muncă şi vor cuprinde detaliat etapele necesare executării sarcinilor de lucru ţinând seama de particularităţile locurilor de muncă/posturilor de lucru.

26

Instrucţiunile de lucru vor fi elaborate pe înţelesul tuturor lucrătorilor şi vor ţine cont de evaluarea factorilor de risc, fişele tehnice ale instalaţiilor,etc.

În cadrul instrucţiunilor se vor nominaliza obligatoriu procedurile, operaţiile care sunt interzise a se executa.

b.- Aceste instrucţiuni trebuie să includă informaţii cu privire la situaţii deosebite:

- utilizarea echipamentelor de intervenţie; - măsurile ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea acestuia, în caz de urgenţă.

(14). Permise de lucru: a.- se va introduce sistemul de permise de lucru (fostele programe de lucru)

pentru executarea : - lucrărilor periculoase - lucrărilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în

interacţiune cu alte activităţi, pot genera pericole grave. b.- permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de către

lucrătorul desemnat în acest scop şi trebuie să specifice condiţiile ce trebuie îndeplinite şi măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul şi după încheierea lucrului. Conducătorul sucursalei va desemna personalul tehnic care va întocmi permise de lucru la nivel de sucursală, sector.

Permisele de lucru vor fi vizate de şef sector în care se execută lucrarea,şefii de sector care sunt implicaţi în desfăşurarea lucrării,inginer şef securitate şi sănătate în muncă, inginer şef producţie,inginer şef electro-mecanicşi vor fi aprobate de conducătorul sucursalei.Permisele de lucru pentru lucrări speciale cuprinse în prezentul regulament,vor fi vizate şi de conducerea tehnică a C.N.H.-S.A.

(15). Prin documentul de securitate şi sănătate în muncă se asigură că au fost luate toate măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor atât în situaţii normale, cât şi în situaţii critice.

(16). Documentul de securitate şi sănătate trebuie actualizat periodic şi ori de câte ori este nevoie şi prezentat la inspecţia locului de muncă.

5. Măsuri generale de prevenire:

(1). Incendii de suprafaţă: - respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute de

legislaţia în vigoare. (2). Incendii subterane şi focuri endogene:

- respectarea cerinţelor specifice de prevenire a incendiilor şi a focurilor de mină prevăzute în regulamentul de securitate şi sănătate în muncă;

- respectarea cerinţelor specifice pentru executarea lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran prevăzute în regulamentul de securitate şi sănătate în muncă.

(3). Inundaţii în incinta minei: - verificarea şi repararea canalizării şi a drenării; - stabilirea perioadei la care se curăţă reţeaua de canalizare; - executarea şi repararea barajelor şi îndiguirilor de protecţie a instalaţiilor,

construcţiilor şi stocurilor, etc.; - executarea şi verificarea izolărilor.

(4). Erupţii de apa, borchiş şi eventuale inundaţii subterane - stabilirea sistemului de evacuare a apelor de mină care provin din infiltraţii

sau din viituri de apă din lucrări vechi, strate acvifere ( borchişuri); - stabilirea sistemului de prevenire a erupţiilor de apă şi protejare a

lucrătorilor, a instalaţiilor şi a lucrărilor miniere de efectul acestor erupţii; - fixarea pilierilor de siguranţă pentru zone vechi inundate şi pentru ape de

suprafaţă;

27

- întocmirea de proiecte pentru lucrările miniere ce se execută în strate sau roci cu pericol de erupţie de ape ;

- construirea de bazine pentru colectarea apelor subterane şi stabilirea perioadei de curăţire a acestora ;

- dimensionarea corespunzătoare a canalelor de scurgere pe galerii în funcţie de debitul apelor;

- organizarea sistemului de alarmare ; - stabilirea măsurilor pentru străpungerea pilierilor de siguranţă în

vederea evacuării apelor din lucrările vechi; - izolarea lucrărilor miniere faţă de viiturile de apă sezoniere ( când este

cazul); - stabilirea măsurilor pentru înlăturarea posibilităţii de pătrundere a apelor

prin lucrările miniere care fac legătură între suprafaţă şi subteran. (5). Surpări în căile principale de aeraj şi transport:

- utilizarea susţinerii şi bandajării corespunzătoaere, micşorarea densităţii de armare în zonele periculoase şi umplerea golurilor din spatele susţinerii;

- organizarea controlului susţinerii galeriilor; - întocmirea graficului de întreţinere a căilor principale de aeraj şi transport .

(6). Surpări în abataje: - respectarea densităţii de susţinere conform monografiei de armare; -respectarea metodei cadru, permisului de lucru şi documentului de

securitate şi sănătate în muncă; - urmărirea dirijării corecte a acoperişului şi evitarea deschiderilor

periculoase; - susţinerea corespunzătoare a nişelor şi a intersecţiei abatajelor cu galerii; - prăbuşirea totală a rocilor din acoperişul stratului cu închiderea completă a

golului rezultat prin exploatare. (7). Degajări de metan sub formă de suflaiuri, scurgeri de rocă şi gaze:

- stabilirea lungimii găurilor de probă şi a măsurilor de evacuare a gazului acumulat, precum şi a măsurilor speciale ce se impun pentru astfel de cazuri;

- împărţirea curentului principal de aer proaspăt în cât mai mult curenţi independenţi pentru limitarea efectelor unor eventuale evenimente;

- izolarea zonelor exploatate sau a lucrărilor părăsite prin diguri etanşe. (8). Explozii de gaze şi pulberi explozive:

- stabilirea modului de efectuare a controlului gazelor explozive ; - stabilirea procedeelor de aplicat pentru prevenirea şi lichidarea eventualelor

acumulări de gaze ; - stabilirea zonelor de şistificare, umezire, de amplasare a barajelor de praf

inerte; - stabilirea măsurilor de reducere a trecerii în suspensie a prafului, a

măsurilor de reducere a cantităţii de praf în suspensie prin pulverizare cu apă, fixare , îndepărtare sau şistificare.

(9). Întreruperea funcţionării utilajelor electromecanice principale: - asigurarea instalaţiilor principale de aeraj cu motor sau agregate de

rezervă, precum şi dublă alimentare cu energie electrică din surse diferite; - asigurarea maşinilor de extracţie cu toate dispozitivele de siguranţă şi

interzicerea anulării acestora; - asigurarea conductelor de evacuare a apelor, bunei funcţionări a pompelor

de rezervă ş.a. (10). Infiltraţii de hidrocarburi lichide:

- stabilirea numărului şi lungimea găurilor de probă ; - stabilirea modului de efectuare a lucrărilor de împuşcare şi întocmirea

permisului de lucru ; - stabilirea modului de aerisire a locului de muncă ;

28

- stabilirea formei de energie, gradului de protecţie a utilajelor ; - stabilirea modului de efectuare şi periodicitatea controlului gazelor

explozive ; - stabilirea altor măsuri specifice.

6. Măsuri generale de primă intervenţie la locul de muncă:

(1). Incendii la suprafaţă: - alarmarea - anunţarea lucrătorilor de la locul de muncă, persoanelor ierarhic

superioare, serviciilor proprii de intervenţie în situaţii de urgenţă precum şi a seviciilor profesioniste de intervenţie în situaţii de urgenţă;

- întreruperea alimentării cu energie a instalaţiilor şi utilajelor; - lucrătorii de la locul de muncă vor interveni imediat, folosind stingătoarele

din dotare, hidranţii şi furtunurile şi vor decupla energia electrică; - vor pune la adăpost sau va izola materialele inflamabile;

(2). Incendii în subteran şi focuri endogene: În cazul producerii unui incendiu în subteran, lucrătorii de la locul de muncă vor

proceda la: - pregătirea măştilor de autosalvare şi aplicarea lor pe figură ; - alarmarea şi evacuarea lucrătorilor ameninţaţi prin mijloace prestabilite ; - anunţarea imediată a dispecerului şi a personalului ierarhic superior; - evacuarea eventualelor victime în curentul de aer proaspăt; - întreruperea energiei electrice şi a aerului comprimat (dacă este cazul); - stingerea incendiilor cu stingătoare, apă, nisip, etc.(în funcţie de natura

incendiului); - ocuparea posturilor de pază în curenţii de aer proaspăt, permiţând accesul

în zona avariată numai pentru personalul de intervenţie. (3). Inundaţii în incinta minei:

- alarmarea şi evacuarea personalului ameninţat; - anunţarea imediată a dispecerului şi a personalului ierarhic superior. - construirea de îndiguiri provizorii.

(4). Erupţii de apă, borchiş şi eventuale inundaţii subterane: - alarmarea şi evacuarea personalului ameninţat; - asigurarea , respectiv amenajarea căilor de evacuare din zona periclitată; - închiderea construcţiilor pregătite pentru limitarea efectelor inundaţiei; - întreruperea energiei electrice (dacă este cazul); - amplasarea posturilor de pază.

(5). Surpări în căile principale de aeraj sau transport: - limitarea surpării cu materiale de susţinere existente la faţa locului şi din

apropire; - intervenţii în vederea salvării lucrătorilor izolaţi din zona avariată; - alarmarea si evacuarea lucrătorilor care ar putea fi afectaţi de eveniment

prin deranjamente în aerajul minei; - restabilirea aerajului prin degajarea imediată a surpărilor sau redistribuirea

curenţilor de aeraj; - oprirea transportoarelor după caz;

(6). Surpări în abataje: - limitarea surpării prin intervenţii intensive şi imediate ; - menţinerea circuitului de aeraj; - anunţarea personalului de supraveghere şi control; - Întreruperea energiei electrice după caz; - oprirea transportoarelor după caz;

29

(7). Degajări de metan sub formă de suflaiuri, scurgeri de rocă şi gaze, erupţii de gaze şi material mărunt:

- alarmarea prin toate mijloacele a lucrătorilor din subteran, a supraveghetorului locului de muncă, precum şi a dispecerului;

- evacuarea personalului; - decuplarea energiei electrice ; - asigurarea funcţionării instalaţiilor de aeraj la capacitatea maximă (aer

comprimat); - evacuarea eventualilor accidentaţi; - plasarea posturilor de pază.

(8). Explozii de gaze sau pulberi: - evacuarea imediată a personalului afectat de explozie în curentul de aer

proaspăt precum şi evacuarea eventualilor accidentaţi; - alarmarea prin toate mijloacele a lucrătorilor din subteran, a

supraveghetorului locului de muncă, precum şi a dispecerului; - acordarea ajutorului echipelor de salvare în limita posibilităţilor; - plasarea posturilor de pază ; - decuplarea energiei electrice ; - restabilirea aerajului.

(9). Întreruperea funcţionării utilajelor electromecanice principale: - anunţarea lucrătorilor de întreţinere de specialitate şi a personalului ierarhic

superior; - punerea în funcţiune a agregatelor de rezervă ; - alarmarea lucrătorilor afectaţi de eveniment şi asigurarea evacuării lor în

caz de nevoie. (10). Înfiltraţii de hidrocarburi lichide:

- oprirea activităţii la locul de muncă şi evacuarea lucrătorilor până la întocmirea permisului de lucru;

- anunţarea supraveghetorului locului de muncă, conducerii unităţii şi a personalului de supraveghere şi control;

- colectarea hidrocarburilor lichide; - combaterea acumulărilor de gaze explozive.

7. Măsuri generale pentru intervenţia propriuzisă: În cazul în care nu se pot înlătura pericolele grave şi iminente şi incidentele periculoase prin

prima intervenţie la locul de muncă, se pune în aplicare Planul de acţiune în caz de incident major (PA-IM).

Incidentul major este considerat un eveniment identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, ,întreruperea funcţionării utilajelor electromecanice principale,accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, surpări în căile de aeraj pricipale rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care a afectat sau nu lucrătorii şi/sau a produs pagube materiale.

Pentru înlăturarea incidentelor majore vor interveni echipele de salvare formate din salvatori minieri, antrenaţi şi dotaţi cu echipament de salvare corespunzător şi personal calificat în funcţie de specific nomonalizaţi în permisul de lucru.

Planul de acţiune în caz de incident major va fi întocmit de şeful intervenţiei (conducătorul sucursalei) şi şeful staţiei de salvare minieră în Registrul cu evidenţa incidentelor majore (fostul Registru de avarii), se materializează prin Permisul de lucru pentru lichidarea incidentului major şi cuprinde :

- locul incidentului major ; - natura incidentului major; - scurtă descriere a primelor constatări; - căile de evacuare a lucrătorilor ameninţaţi;

30

- căile de acces a echipelor de salvare ; - locul depozitelor de materiale pentru intervenţie ; - măsurile de lichidare ce se întreprind imediat; - responsabilii cu aplicarea măsurilor; - sarcinile lucrătorilor aflaţi în subteran ; - posturile de pază, baza subterană ; - posturile telefonice şi ordinea de anunţare a conducătorilor; - modul de alarmare a salvatorilor minieri; - periodicitatea raportării gazelor şi a acţiunilor întreprinse la comandament.

Permisul de lucru poate fi completat ori de câte ori intervin modificări , consemnându-se în Registrul cu evidenţa incidentelor majore. La Planul de acţiune în caz de incident major se vor anexa :

- planul de alarmare – avertizare; - planul de evacuare.

La întocmirea planului de acţiune în caz de incident major se vor prevedea măsuri specifice, concrete, eficiente şi uşor de aplicat astfel ca incidentul major să fie lichidat cât mai repede.

Modul de acţiune al echipelor de intervenţie în diferitele situaţii de incident major este prezentat în Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă CNH-SA – Cerinţe specifice privind activitatea de salvare minieră.

În cadrul programului de instruire a lucrătorilor se vor efectua şi exerciţii practice privind:

- alarmarea şi evacuarea lucrătorilor în caz de incident major ; - modul de folosire a măştilor de autosalvare; - alte demonstraţii practice legate de măsurile prevăzute în planul de acţiune

în caz de incident major, astfel ca cei care trebuie să intervină să cunoască practic manipularea diverselor mijloace de intervenţie specifice.

Şeful staţiei de salvare este obligat ca !a începutul fiecărui an, precum şi trimestrial sau când intervin modificări în planul de acţiune în caz de incident major, să-şi însuşească sarcinile prevăzute în cazul intervenţiilor pentru diferite incidente majore, luând măsuri pentru instruirea în timpul cel mai scurt a echipelor de salvare.

În cadrul fiecărui sector se va organiza semestrial un exerciţiu de alarmare al lucrătorilor din subteran verificându-se nivelul de cunoaştere a prevederilor planului de acţiune în cazul unor incidente, comportamentul lucrătorilor în astfel de cazuri şi modul de utilizare a echipamentului de protecţie.

Exerciţiul de alarmare va fi organizat de către şeful de sector cu avizul conducătorului unităţii şi în prezenţa conducătorului activităţii de securitate şi sănătate în muncă sau a conducătorului serviciului de securitate şi sănătate în muncă.

8. Sarcinile personalului de conducere în caz de incidente majore:

Conducătorul sucursalei (conducătorul intervenţiei) are următoarele sarcini principale:

(1). Stabileşte şi comunică celor interesaţi locul comandamentului de unde conduce acţiunile de intervenţie în caz de incident major, anunţă conducerea CNH SA.

(2). Organizează şi dispune modul de executare a acţiunilor de salvare şi a celor de lichidare a incidentului major în primă urgenţă, şi anume:

- stabileşte limitele extinderii zonei incidentului major ce prezintă pericol ; - dispune întreruperea alimentării cu energie electrică a zonei, dacă acest

lucru se impune şi dacă nu a fost realizată până în momentul respectiv; - verifică numărul lucrătorilor aflaţi în zona afectată, precum şi locul unde

aceştia se află, luând măsuri urgente de evacuare; - împreună cu şeful staţiei de salvare minieră, stabileşte modul de acţiune a

echipelor de salvare şi atribuţiile acestora pe baza Permisului de lucru (traseul care urmează să fie controlat, numărul şi componenţa echipelor, verificările şi observaţiile care urmează a fi

31

efectuate -determinări asupra prezenţei gazelor nocive şi debite de aer, starea lucrărilor miniere, etc.);

- dispune ca accesul în zona afectată să fie permis numai lucrătorilor cărora le revin atribuţii de lichidare, respectiv componenţa echipelor de salvare minieră ;

- solicită, după caz, ajutorul necesar din partea serviciilor medico-sanitare - solicită după caz ajutorul altor instituţii cu acordul conducerii CNH-SA.

(3). În funcţie de primele constatări ale echipelor de salvare: - întocmeşte Planul de acţiune în caz de incident major (PA) pentru limitarea

efectelor incidentului major şi lichidarea acestuia ; - repartizează personalul tehnic de care dispune pentru executarea lucrărilor; - stabileşte mijloacele pentru menţinerea legăturii cu personalul de

intervenţie; - primeşte rapoarte privind modului de desfăşurare a lucrărilor şi urmăreşte

cum sunt aduse la îndeplinire măsurile dispuse.

(4). Pentru fiecare acţiune pe care o dispune, stabileşte nominal lucrătorii care au acces în subteran şi organizează evidenţa strictă a celor care intră şi ies din mină; dispune măsuri care să asigure interdicţia accesului în subteran a lucrătorilor care nu au fost nominalizaţi, indiferent de funcţia acestora şi instituţiile pe care le reprezintă.

(5). Stabileşte momentul în care permite accesul în subteran în zona incidentului major a personalului de specialitate cărora le revin sarcini de stabilire a cauzelor producerii incidentului major.

(6). Consemnează în Registrul de evidenţă a incidentelor majore incidentul major, toate dispoziţiile date, întocmeşte rapoarte asupra modului cum acestea au fost realizate. În acest scop, poate fi ajutat de cadre tehnice de specialitate pe fiecare schimb, fără însă ca prin aceasta să fie absolvit de responsabilitatea deciziilor.

Conducătorul tehnic al sucursalei are următoarele sarcini principale:

(1). Se prezintă imediat la sucursală după anunţarea incidentului major şi stă la dispoziţia conducătorului intervenţiei, îndeplinind toate dispoziţiile acestuia ;

(2). În baza dispoziţiei primite, împreună cu şeful staţiei de salvare minieră, stabileşte traseul de deplasare a echipelor de salvare şi atribuţiile acestora ;

(3). În funcţie de primele constatări ale echipelor de salvare : - repartizează personalul tehnic de care dispune la executarea lucrărilor; - stabileşte mijloacele pentru menţinerea legăturii cu personalul de

intervenţie ; (4). Informează pe conducătorului intervenţiei asupra măsurilor întreprinse în vederea

rezolvării dispoziţiilor primite pentru lichidarea incidentului major.

Şeful staţiei de salvare, în caz incident major, are sarcinile prevăzute în Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă – Cerinţe specifice privind activitatea de salvare minieră.

Conducătorul activităţii de securitate şi sănătate în muncă are următoarele

sarcini principale : (1). Se prezintă la sucursală imediat după anunţarea incidentului major şi stă la

dispoziţia conducătorului intervenţiei, îndeplinind toate dispoziţiile acestuia; (2). Ia toate măsurile pentru ca întreaga activitate de intervenţie pentru lichidarea

incidentelor majore să se desfăşoare cu respectarea prevederilor legale de securitate şi sănătate în muncă;

(3). În baza dispoziţiilor primite ia măsuri pentru realizarea unui aeraj corespunzător al minei, raportând situaţia şi măsurile luate conducătorului intervenţiei;

(4). Verifică existenţa materialelor necesare pentru refacerea construcţiilor de aeraj şi ia măsuri pentru transportarea lor în locurile unde acestea sunt necesare.

32

(5). În cazul în care incidentul major s-a soldat cu victime, urmăreşte modul de evacuare, acordarea primului-ajutor şi transport al acestora la unităţile sanitare.Se informează asupra evoluţiei stării accidentaţilor.

Conducătorului activităţii electromecanice are următoarele sarcini principal:

(1). se prezintă la sucursală imediat după anunţarea incidentului major şi stă la dispoziţia conducătorului intervenţiei, îndeplinind toate dispoziţiile acestuia;

(2). asigură condiţiile pentru funcţionarea corespunzătoare a instalaţiilor electromecanice ale sucursalei (maşini de extracţie, ventilatoare, pompe, compresoare, staţii de telegrizumetrie, de degazare, serviciile telefonice);

(3). în baza dispoziţiei conducătorului intervenţiei ia măsuri pentru întreruperea energiei electrice sau a aerului comprimat în zonele care necesită acest lucru ;

(4). ia măsuri pentru asigurarea funcţionării sistemului de comunicare cu zona în care s-a produs incidentul major;

(5). ia măsuri pentru procurarea şi transportul a materialelor şi utilajelor necesare lucrărilor de salvare;

(6). organizează echipe, pe schimburi, pentru lucrările cu caracter electromecanic în vederea desfăşurării în condiţii corespunzătoare a lucrărilor de lichidare a incidentelor majore;

(7). informează pe conducătorul intervenţiei asupra măsurilor întreprinse în vederea rezolvării dispoziţiilor primite pentru lichidarea incidentului major.

Întreg personalul de conducere solicitat (inginerii, subinginerii, tehnicienii, maiştrii)

precum şi lucrători din cadrul sucursalei se vor prezenta la sucursală imediat ce au fost anunţaţi despre incidentul major şi vor răspunde sarcinilor şi dispoziţiilor primite.

Toate incidentele majore vor fi înscrise în Registrul cu evidenţa incidentelor majore. Toate planurile vor fi actualizate în permanenţă, câte un exemplar păstrându-se şi

la dispeceratul sucursalei : - Planul de prevenire şi protecţie - Planurile de acţiune în caz de pericole grave şi iminent - Registrul cu evidenţa incidentelor majore.

9. Acordarea primului ajutor:

Toţi lucrătorii sucursalelor vor fi instruiţi asupra modului de acordare a primului ajutor în caz de accident sau intoxicaţie acută. Măsurile de acordare a primului ajutor vor fi incluse în tematicile de instruire.

În subteran va fi prezent un număr suficient de lucrători instruiţi, care au absolvit un curs de pregătire pentru acordarea primului ajutor.

Sucursalele vor amenaja un post de prim ajutor care se va menţine în bună stare de funcţionare şi cu personal permanent de serviciu.

Postul de prim ajutor va fi amplasat la suprafaţă, în apropierea intrării principale în mină, fiind semnalizat corespunzător.

Sucursalele vor amenaja atât la suprafaţă cât şi în subteran un număr corespunzător de puncte de prim ajutor dotate cu truse şi tărgi.

Punctele de prim ajutor vor fi semnalizate corespunzător şi amplasate în locuri supravegheate permanent astfel încât să asigure o intervenţie operativă.

Sucursalele trebuie să asigure lucrătorilor care au suferit un accident sau o boală la locul de muncă, primele îngrijiri şi mijloace adecvate de transport la suprafaţă şi – dacă este cazul – accesul la servicii medicale corespunzătoare.

33

Anexa nr.1

R E G U L A M E N T

PRIVIND ACORDAREA ECHIPAMENTULUI DE LUCRU ŞI DE PROTECŢIE LA SUCURSALELE APARŢINÂND CNH SA PETROŞANI

Acordarea echipamentului de lucru şi de protecţie se face de către angajator în baza

următoarelor legi şi normative: - Legea securităţii şi sănătătţii în muncă nr. 319/2006 - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 - HG nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de acordare a echipamentului

individual de protecţie - în conformitate cu evaluările de risc întocmite.

În conformitate cu Legea nr. 319/2006, prin echipament individual de protecţie se înţelege „orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv”.

Echipamentul individual de protecţie se acordă obligatoriu şi gratuit lucrătorilor conform „Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie C.N.H.-S.A.” întocmit în baza prevederilor cuprinse în HG nr. 1048/2006.

În cazul degradării echipamentului individual de protecţie, respectiv al pierderii calităţii de protecţie, se acordă un nou echipament.

Degradarea sau pierderea echipamentului individual de protecţie înainte de termenul de utilizare prevăzut din vina lucrătorului, atrage răspunderea acestuia pentru prejudicierea cauzată potrivit legii.

Cheltuielile necesare pentru achiziţionarea echipamentului individual de protecţie sunt suportate de către angajator.

În vederea acordării echipamentului individual de protecţie C.N.H.-S.A. va efectua evaluarea riscurilor. În funcţie de apariţia unor riscuri noi, a altor modalităţi de protecţie sau la propunerile succursalelor acesta poate fi completat.

C.N.H.-S.A. este obligat să întocmească “ Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie C.N.H.-S.A.” în vederea dotării cu echipament individual de protecţie adecvat executării sarcinilor de muncă în condiţii de securitate şi sănătate în muncă.

„ Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie C.N.H.-S.A.” trebuie supus spre analiză în comitetul de securitate şi sănătate în muncă la nivel de C.N.H.-S.A.

Pentru lucrătorii nou încadraţi, echipamentul de lucru şi de protecţie se acordă proporţional cu timpul lucrat.

Pentru salariaţii care au stabilită cotă procentuală de intrare în subteran intervalul de acordare a echipamentului se va prelungi proporţional cu procentul de intrare în subteran.

Pentru baia zilnică salariaţii care lucrează în subteran au dreptul la 1000 g săpun în fiecare lună şi un prosop la 6 luni; Personalul de la suprafaţă beneficiază de 500 g săpun şi prosop, acordarea acestor drepturi se va realiza proporţional cu numărul de posturi prestate, astfel că timpul în care salariatul s-a aflat în concediu medical, concediu fără plată, nemotivate, să prelungească corespunzător intervalul până la următorul termen de acordare.

Fiecare sucursală va dispune măsuri în vederea asigurării echipamentului individual de protecţie pentru vizitatori, personal de îndrumare şi control,în număr suficient şi în stare foarte bună.

34

N O R M A T I V CADRU

de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie CNH-SA

Nr. crt

MESERIA DENUMIREA ECHIPAMENTULUI

DURATA DE FOLOSINŢĂ

Artificier de mină Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie)

inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni

În plus pentru mediu cu pulberi,

Mască de protecţie inventar

pentru lucrări în puţuri, rostogoluri şi silozuri,

Centură de siguranţă inventar / sector

1

însoţire transport materiale explozive, frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s.

Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

Electrician de mină (subteran)

Cască de protecţie Cizme electroizolante Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi electroizolante Salopetă tip miner

inventar inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni

În plus pentru mediu cu pulberi,

Mască de protecţie inventar

frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s,

Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

lucrări în puţuri, rostogoluri, taluzări şi la sonde,

Centură de siguranţă inventar

2

viituri abundente de apă.

Costum impermeabil cu glugă inventar

Lăcătuş de mină

(subteran)

Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie)

inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni 1 perche la 12 luni

3

În plus pentru mediu cu pulberi,

Mască de protecţie inventar

35

frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s,

Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

lucrări în puţuri, rostogoluri, taluzări şi la sonde,

Centură de siguranţă inventar

viituri abundente de apă,

Costum impermeabil cu glugă inventar

lucru cu utilaje şi instalaţii electrice.

Mănuşi electroizolante Încălţăminte electroizolantă

inventar inventar

Miner în subteran (inclusiv muncitori necalificaţi în subteran)

Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie)

inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni

În plus pentru mediu cu pulberi (lucrări de deschidere, etc.)

Mască de protecţie inventar

frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s,

Costum vătuit sau Cojocel pieptar

1 la 24 luni 1 la 36 luni

lucrări în puţuri, rostogoluri, taluzări curăţenia abatajelor,

Centură de siguranţă inventar

4

viituri de apă, perforaj umed.

Costum impermeabil cu glugă inventar

Măsurător de gaze,

temperatură şi radiaţii

Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie)

inventar 1 pereche la 4 luni inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni

5

În plus pentru mediu cu pulberi,

Mască de protecţie inventar

frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s,

Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

lucrări în puţuri, rostogoluri şi la sonde.

Centură de siguranţă inventar

36

Semnalist cuplător în subteran

Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie

inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni

În plus pentru frig sau circulaţie pe traseu cu diferenţe de temperatură de peste 150 sau curenţi de aer cu viteză mai mare de 4m/s,

Costum vătuit sau Cojocel pieptar Capişon

1 la 24 luni 1 la 36 luni inventar

6

viituri abundente de apă.

Costum impermeabil cu glugă inventar

Muncitor cu activitate la suprafaţă

Cască de protecţie Cizme de protecţie sau Bocanci Mănuşi de protecţie Salopetă tip suprafaţă

inventar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni inventar 1 pereche la 12 luni

7

În plus pentru medii cu intemperii, frig.

Scurtă impermeabilă cu glugă Capişon Cizme din pâslă Costum vătuit sau Şubă scurtă

inventar inventar 1 la 36 luni 1 la 24 luni 1 la 60 luni

TOPOGRAF Cască de protecţie Cizme de protecţie Mască de autosalvare Salopetă tip miner Bocanci tip miner(în locul cizmelor de protecţie

inventar 1 pereche la 4 luni invetar 1 pereche la 6 luni 1 pereche la 12 luni

În plus pentru medii cu intemperii, frig,

Costum vătuit Capişon Scurtă impermeabilă cu glugă

1 la 36 luni inventar inventar

8

lucru la înălţime. Centură de siguranţă inventar Sondor Cască de protecţie

Cizme de protecţie Ochelari de protecţie Mască de autosalvare Mănuşi de protecţie Salopetă tip miner

inventar 1 pereche la 4 luni inventar inventar inventar 1 pereche la 6 luni

9

În plus pentru medii cu intemperii, frig.

Costum vătuit sau Pieptar doc îmblănit Capişon Scurtă impermeabilă cu glugă

1 la 24 luni inventar inventar inventar

10 Salvator operativ Cască de protecţie Cizme de protecţie Cojocel pieptar Salopetă tip salvator

inventar 1 pereche la 4 luni 1 la 24 luni 1 pereche la 6 luni

37

11 Conducători auto Halat Mănuşi de protecţie Bocanci

1 la 12 luni inventar 1 la 12 luni

12 Personal tehnico-administrativ

Halat

1 la 12 luni

13 Electrician suprafaţă Cască protecţie Cizme electroizolante Mănuşi electroizolante Salopete suprafaţă

inventar inventar inventar 1 la 12 luni

Sudor suprafaţă şi forjor

Cască protecţie Cizme de protecţie sau Bocanci Mănuşi de protecţie sau palmare Şorţ pentru sudori Mască sudor Jambiere

inventar 2 perechi la 12 luni 1 pereche la 12 luni inventar inventar inventar inventar

14

În plus pentru medii cu intemperii, frig.

Costum vătuit sau Pieptar doc îmblănit Capişon Scurtă impermeabilă cu glugă

1 la 24 luni inventar inventar inventar

38

Anexa 2

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

A. EXECUTANT 1. ACŢIUNI GREŞITE

1.1. Executare defectuoasă de operaţii : comenzi manevre poziţionări fixări asamblări reglaje

utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc. 1.2. Nesincronizări de operaţii: întârzieri devansări 1.3. Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă

pornirea echipamentelor tehnice deplasări, staţionări în zone periculoase

întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice

etc.) deplasări cu pericol de cădere: de la acelaşi nivel: prin dezechilibrare alunecare

împiedicare de la înălţime: prin păşire în gol prin dezechilibrare

prin alunecare 1.4. Comunicări accidentogene

2. OMISIUNI 2.1. Omiterea unor operaţii

2.2. Neutilizarea mijloacelor de protecţie B. SARCINA DE MUNCĂ

1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU CERINŢELE DE SECURITATE

1.1. Operaţii, reguli, procedee greşite 1.2. Absenţa unor operaţii 1.3. Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)

2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA EXECUTANTULUI

2.1. Solicitare fizică: efort static efort dinamic poziţii de lucru forţate sau vicioase 2.2. Solicitare psihică: ritm de muncă mare decizii dificile în timp scurt

monotonia muncii operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de

complex etc.

C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE 1. FACTORI DE RISC MECANIC

1.1. Mişcări periculoase 1.1.1. Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice: organe de maşini în

mişcare curgeri de fluide deplasări ale mijloacelor de transport etc.

39

1.1.2. Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor

1.1.3. Deplasări sub efectul gravitaţiei: alunecare rostogolire răsturnare cădere liberă rulare pe roţi scurgere liberă deversare surpare prăbuşire

scufundare 1.1.4. Deplasări sub efectul propulsiei:

proiectare de corpuri sau particule deviere de la traiectoria normală balans recul şocuri excesive jet, erupţie

1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase: înţepătoare tăioase alunecoase abrazive adezive

1.3. Recipiente sub presiune 1.4. Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice

2. FACTORI DE RISC TERMIC 2.1. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor

2.2. Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor 2.3. Flăcări, flame

3. FACTORI DE RISC ELECTRIC Curentul electric: atingere directă atingere indirectă tensiune de pas

4. FACTORI DE RISC CHIMIC Substanţe toxice Substanţe caustice Substanţe cancerigene Substanţe inflamabile Substanţe explozive

5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC 5.1. Culturi sau preparate cu microorganisme:

bacterii spirochete virusuri ciuperci richeţi protozoare 5.2. Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare) 5.3.Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)

D. MEDIU DE MUNCĂ 1. FACTORI DE RISC FIZIC

1.1.Temperatura aerului: ridicată scăzută 1.2.Umiditatea aerului: ridicată scăzută 1.3.Curenţi de aer 1.4.Presiunea aerului: ridicată scăzută 1.5.Aeroionizarea aerului 1.6.Suprapresiune în adâncimea apelor 1.7.Zgomot 1.8.Ultrasunete

1.9. Vibraţii 1.10 Iluminat: nivel de iluminare scăzut strălucire pâlpâire 1.11.Radiaţii: - Electromagnetice: infraroşii, ultraviolete, microunde, de frecvenţă înaltă, de frecvenţă medie, de frecvenţă joasă, laser

- Ionizante: alfa, beta, gamma

1.12. Potenţial electrostatic 1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări,

surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.) 1.14.Pulberi pneumoconiogene

2.

FACTORI DE RISC CHIMIC 2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici 2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi FACTORI DE RISC BIOLOGIC 3. 3.1.Microorganisme în suspensie în aer: bacterii spirochete virusuri ciuperci richeţi protozoare etc.

4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI subteran acvatic subacvatic mlăştinos aerian cosmic etc.

40

FISĂ DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

UNITATEA : NUMĂR DE PERSOANE EXPUSE : SECŢIA: DURATA EXPUNERII:

FISĂ DE EVALUARE

A LOCULUI DE MUNCĂ LOCUL DE MUNCĂ:

FIŞA NR… ECHIPA DE EVALUARE :

0 1 2 3 4 5 6

COMPONENTA

SISTEMULUI DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC IDENTIFI-

CAŢI

FORMA CONCRETĂ DE

MANIFESTARE A FACTORILOR DE

RISC (descriere, parametri)

CONSE-

CINŢA

MAXIMĂ

PREVI-

ZIBILĂ

CLASA

DE GRAVI- TATE

CLASA

DE PROBA-BILITATE

NIVEL

PAR- ŢIAL DE

RISC

0 1 2 3 4 5 6

FIŞA DE MĂSURI PROPUSE

MĂSURI PROPUSE Nr. crt. FACTOR DE RISC NIVEL DE RISC Nominalizarea măsurii

0 1 2 3

41

ORDINEA IERARHICĂ A MĂSURILOR DE PREVENIRE

MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi)

RISC OM ELIMINAREA RISCURILOR - Măsurile trebuie să acţioneze direct asupra sursei de factori de risc (prevenire intrinsecă)

MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi)

RISC OM

IZOLAREA RISCURILOR - Factorii de risc persistă, dar prin măsuri de protecţie colectivă se evită sau diminuează acţiunea lor asupra omului

MĂSURI TERŢIARE (măsuri de ordinul trei)

RISC OM

EVITAREA RISCURILOR - Interacţiunea dintre factorii de risc şi om se evită prin măsuri organizatorice şi reglementări privind comportamentul

MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru)

RISC OM

IZOLAREA OMULUI - Limitarea acţiunii factorilor de risc se face prin protecţie individuală

42

SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

CLASE DE GRAVITATE CONSECINŢE

GRAVITATEA CONSECINŢELOR

1 NEGLIJABILE

consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă previzibilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără tratament)

2 MICI consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de

3 - 45 zile care necesită tratament medical

3 MEDII consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă

între 45 - 180 zile care necesită tratament medical şi prin spitalizare

4 MARI consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de

maxim 50 % (invaliditate de gradul III)

5 GRAVE consecinţe ireversibile cu pierdere între 50 - 100 % a capacităţii

de muncă, dar cu posibilitate de autoservire (invaliditate de gradul II)

6 FOARTE GRAVE

consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I)

7 MAXIME deces CLASE DE PROBABI- LITATE

PROBABILITATEA CONSECINŢELOR

EVENIMENTE

1 EXTREM DE RARE

Probabilitate de producere a consecinţelor extrem de mică P < 10-1/an (peste 10 ani)

2 FOARTE RARE

Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mică 10-1 < P < 5-1/an (între 5 şi 10 ani)

3 RARE

Probabilitate de producere a consecinţelor mică 5-1 < P < 2-1/an (între 2 şi 5 ani)

4 PUŢIN FRECVENTE

Probabilitate de producere a consecinţelor medie 2-1 < P < 1-1/an (între 1 şi 2 ani)

5 FRECVENTE

Probabilitate de producere a consecinţelor mare 1-1/an < P < 1-1/lună (între 1 lună şi 12 luni)

6 FOARTE FRECVENTE

Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mare P > 1-1/lună (cel puţin 1 pe lună)

Sursa pentru partea a 2-a scalei(clasele de probabilitate): adaptare după CEI-812/1985

43

G R I L A D E E V A L U A R E A R I S C U R I L O R COMBINAŢIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINŢELOR ŞI

PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

CLASE DE PROBABILITATE 1 2 3 4 5 6EXTREM DE RAR

FOARTE RAR

RAR PUŢIN

FRECVENT

FRECVENT

FOARTE FRECVEN

T CLASE DE GRAVITATE

CONSECINŢE

P> 10-1/an

P > 10-1/an P < 5-1/an

P > 5-1/an P < 2-1/ an

P > 2-1/ an

P < 1-1/an

P > 1-1/an P < 1-

1/lună

P > 1-1/ lună

7

MAXIM

E

DECES

(7,1)

(7,2)

(7,3)

(7,4)

(7,5)

(7,6)

6

FOART

E GRAVE

INVALIDI

- TATE GR. I

(6,1)

(6,2)

(6,3)

(6,4)

(6,5)

(6,6)

5

GRAVE

INVALIDI

- TATE GR. II

(5,1)

(5,2)

(5,3)

(5,4)

(5,5)

(5,6)

4

MARI

INVALIDI

- TATE GR. III

(4,1)

(4,2)

(4,3)

(4,4)

(4,5)

(4,6)

3

MEDII

ITM 45 - 180 ZILE

(3,1)

(3,2)

(3,3)

(3,4)

(3,5)

(3,6)

2

MICI

ITM 3 - 45

ZILE

(2,1)

(2,2)

(2,3)

(2,4)

(2,5)

(2,6)

1 NEGLIJABILE

(1,1)

(1,2)

(1,3)

(1,4)

(1,5)

(1,6)

44

SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

NIVEL DE RISC CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE NIVEL DE

SECURITATE

1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM 2 FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE MARE 3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE 4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU 5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC 6 FOARTE

MARE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4)

2 FOARTE MIC

7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

Nr =

r R

r

i ii=1

n

ii=1

n

, în care:

Nr = nivelul de risc global pe loc de muncă; ri = rangul factorului de risc "i"; Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc "i"; n = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.

45

10. Cerinţe specifice privind activitatea de salvare minieră:

10.1. Consideraţii generale: (1). Toate sucursalele miniere care execută lucrări miniere subterane vor avea

organizate staţii de salvare minieră proprii, dotate cu aparatele şi materialele necesare acestei activităţi. Se admite deservirea unei sucursale care nu are organizată staţie de salvare minieră, de către o staţie de salvare învecinată sau SCSM în baza unui contract.

Sistemul de organizare la sucursalele miniere a activităţii de salvare minieră va fi aprobat de conducerea tehnică a CNH – SA, cu avizul unui organism certificat.

(2). Activitatea în condiţii deosebite, create ca urmare a unor incidente grave în subteran şi la suprafaţă şi care pun în pericol lucrătorii sau bunurile materiale, unde datorită depăşirii concentraţiilor maxime admise de gaze, vapori şi pulberi toxice sau asfixiante, ce impune folosirea aparatelor izolante pentru protecţia respiraţiei, se asigură prin staţii de salvare minieră.

De asemenea în timpul acestor incidente grave, când există pericolul apariţiei de gaze, vapori şi pulberi toxice sau asfixiante la interceptarea unor lucrări miniere vechi, goluri în masiv, la controlul şi cercetarea unor zone cu atmosferă incertă, precum şi în alte situaţii cu risc foarte ridicat stabilite, aprobate de conducătorul sucursalei miniere şi avizate de conducerea tehnică a CNH -SA, până la realizarea unei atmosfere respirabile, lucrările vor fi efectuate de salvatorii din cadrul staţiei de salvare minieră pe bază de permise de lucru.

Atunci când concentraţia gazelor din atmosfera zonei avariate se află în limite explozive se interzice intrarea salvatorilor în zonă cu excepţia cazurilor când acolo se presupune că se află persoane care trebuie salvate.

(3). Numărul salvatorilor operativi va reprezenta cel puţin 2% din efectivul schimbului cel mai populat, însă nu va fi mai mic de 15 salvatori. Se admite suplimentarea cu 3 – 5 salvatori în cazul în care staţia de salvare deserveşte prin contract două sau mai multe sucursale miniere învecinate, aceştia fiind încadraţi ca salvatori călăuze şi vor face parte de la sucursalele deservite prin contract.

(4). Activitatea de salvare se organizează prin staţii de salvare la sucursalele miniere sau SCSM.

Categoria staţiilor de salvare se stabileşte în funcţie de extinderea sucursalei, gradul de periculozitate, concentrarea producţiei, natura incidentelor grave posibile etc. sub următoarele forme:

- staţii de salvare minieră de categoria I-a încadrate cu un efectiv de peste 25 salvatori operativi;

- staţii de salvare minieră de categoria II-a încadrate cu un efectiv de 15 până la 25 salvatori operativi;

- staţie centrală de salvare minieră – SCSM. Forma de organizare a staţiilor de salvare se propune de sucursale pe baza unei

documentaţii se aprobă de conducerea tehnică a CNH – SA şi se avizează de un organism certificat.

Documentaţia va cuprinde obligatoriu planul localului staţiei de salvare ( secţiuni, relevee ).

Periodic, la 5 ani, un organism certificat în acest sens prelungeşte avizele privind forma de organizare şi localul staţiilor de salvare prin verificare la faţa locului asupra modului în care sunt respectate proiectele şi documentaţiile avizate anterior.

(4). Îndrumarea de specialitate precum şi controlul activităţii de salvare de la sucursalele miniere şi staţiile centrale de salvare se face de către Direcţia Securitate şi Sănătate în Muncă. Cu aprobarea conducerii tehnice a CNH – SA, se poate apela la un organism certificat în acest sens.

(5). Personalul care activează în cadrul staţiilor de salvare minieră trebuie instruit şi autorizat în acest scop.

Instruirea – autorizarea ca şi reinstruirea – reutorizarea se efectuează de către SCSM Petroşani sau un organism certificat în acest sens.

46

Examinarea, la SCSM Petroşani, în vederea autorizării şi reautorizării personalului de salvare minieră se face de către o comisie formată din:

- reprezentant al Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă din cadrul CNH – SA –preşedinte;

- reprezentant al unui organism certificat – membru; - doi reprezentanţi ai SCSM Petroşani – membri.

10.2. Localul staţiilor de salvare minieră: (1). Localul staţiei de salvare minieră de categoria I şi a II-a, va dispune de

următoarele spaţii: a. camera aparatelor în care se păstrează aparatele izolante, aparatele de

control, aparatele de respiraţie artificială. Aparatele se vor păstra în dulapuri prevăzute cu vitrine de sticlă sau în pupitre

speciale. Temperatura încăperii va cuprinsă între +150C şi +220C; b. camera de instruire teoretică a personalului staţiei de salvare; c. camera pentru repararea, întreţinerea, dezinfectarea şi pregătirea

aparatelor izolante, unde se va afla şi aparatura sau instalaţia de dezinfectare; d. magazia pentru păstrarea materialelor de salvare şi a pieselor de schimb; e. camera pentru pompele de încărcare a buteliilor cu oxigen. Această

cameră va corespunde din punct de vedere constructiv şi al amplasării conform legislaţiei în domeniu aflate în vigoare;

f. camera pentru păstrarea buteliilor încărcate cu oxigen comprimat construită potrivit legislaţiei în domeniu aflate în vigoare;

g. construcţii de antrenament în lucrări miniere sau la suprafaţă pentru instrucţia salvatorilor. În cadrul staţiei de salvare, aceste construcţii trebuie să se poată crea condiţii de microclimat şi de lucru cât mai apropiate de cele din subteran în caz de avarie, fără a se depăşi însă concentraţiile maxime admise de gaze toxice. (Anexa 3)

Dimensiunile construcţiilor trebuie să fie suficient de mari pentru ca în interiorul acestora să poată acţiona o grupă de 10 salvatori, care trebuie să execute diverse operaţii de lucru;

h. Lămpărie, vestiar – baie, WC-uri, în situaţiile în care aceste utilităţi nu sunt asigurate la sucursalele miniere în mod corespunzător şi pentru activitatea de salvare.

(2). Local staţiei de salvare minieră să fie situat într-un loc uşor, accesibil atât pentru personalul staţiei cât şi pentru autovehicule, să aibă legătură telefonică cu sucursala, să posede sistem de alarmă rapidă a salvatorilor ( sirenă, telefon, sonerii, radio, pager, telemobil etc. ).

În localul staţiei de salvare minieră se interzice accesul persoanelor străine de aceasta sau desfăşurarea unor activităţi ce nu sunt în legătură cu staţia de salvare minieră.

(3). Proiectele pentru construcţia sau documentaţiile pentru reamenajarea localului staţiilor de salvare minieră, vor fi aprobate de conducerea tehnică a CNH - SA şi avizate de un organism certificat.

10.3. Dotarea staţiilor de salvare minieră: (1). Dotarea minimă a staţiilor de salvare minieră, va consta din:

- un aparat izolant în perfectă stare de funcţionare pentru fiecare salvator şi câte un aparat izolant de rezervă pentru fiecare cinci aparate izolante. Accesorii (muştiuc, mască, trusă de chei, căpăstru) pentru fiecare aparat; 2 -3 măşti cu membrană vorbitoare pentru fiecare echipă de salvare;

- câte o mască de autosalvare izolantă la fiecare cinci aparate izolante de salvare (pentru evacuare accidentaţi);

- un aparat universal pentru controlul dozajului şi etanşeităţii la fiecare zece aparate izolante, dar minimum două;

- un aparat pentru verificarea măştilor de etanşare;

47

- un pulmotor pentru respiraţia artificială la fiecare zece aparate izolante, dar minimum două;

- un inhalator la fiecare zece aparate izolante; - două pompe în stare de funcţionare pentru transvazarea oxigenului; - pentru fiecare aparat, o butelie de oxigen de 2 litri, ca rezervă, încărcată; - cel puţin trei butelii de oxigen de 40 litri încărcate; - un stoc anual minimum de 100 cartuşe filtrante. La SCSM Petroşani se va

păstra un stoc de minim 500 cartuşe filtrante; - un dulap sau instalaţii adecvate pentru dezinfectarea aparatelor izolante; - lămpi electrice portabile în număr egal cu numărul aparatelor izolante, care

se păstrează ca şi metanometrele, la lămpărie; - o geantă trusă sanitară pentru fiecare echipă; - o centură de siguranţă cu frânghie prevăzută cu cârlige şi carabină, pentru

fiecare cinci aparate izolante; - detectoare de metan, detectoare de alte gaze sau fiole colorimetrice +

pompă de aspiraţie, termometre, lădiţe cu fiole pentru prelevări de probe de aer; - echipament individual de protecţie; - pături de lână (cca 15 – 20 bucăţi) pentru a servi la transportul accidentaţilor

şi izolarea rapidă a zonelor avariate; - o brancardă (targă) la fiecare zece aparate izolante. Brancardele vor fi

prevăzute fiecare cu câte două curele de prindere care se trec peste umerii salvatorilor, în scopul uşurării transportării accidentaţilor.

Dotarea staţiilor de salvare cu materiale va consta din: - furtunuri de cauciuc şi furtunuri din pânză ( 100 – 200 ml ); - ajutaje de diferite dimensiuni necesare eventualelor intervenţii la incendii,

focuri de mină etc.; - amestecător de tip C ( pompieri ) şi/sau generator de spumă chimică; - capetele terminale pentru conducte de aer comprimat sau apă, de diverse

dimensiuni prevăzute cu ramificaţii şi robinet; - tuburi cotite ( gât de lebădă ) şi tuburi pentru controlul atmosferei din

spatele digurilor de izolare; - 100 – 200 bucăţi saci de pânză pentru digurile de protecţie; - ciocane de abataj, securi, fierăstraie, târnăcoape, scule de zidărie, găleţi, în

număr suficient pentru exerciţii şi intervenţii la diverse genuri de avarii; - 10 – 20 kg cuie de diferite mărimi; - corzi ( frânghii ) de legătură între salvatori în număr suficient; - telefoane de campanie şi role cu conductori de legătură; - scări din cablu de oţel sau funie; - perne de etanşare de diferite secţiuni pentru închiderea rapidă a zonelor

incendiate; - trolii cu acţionare manuală; - cricuri universale; - sondeze uşoare; - materiale pentru dezinfectare: spirt, formol, amoniac, acid boric,

hipermanganat de potasiu; - materiale pentru întreţinerea pompelor de oxigen: glicerină, apă distilată,

silicagel; De dotarea cu materiale răspunde şeful staţiei de salvare minieră şi inginerul şef

securitate şi sănătate în muncă.

10.4. Personalul staţiilor de salvare minieră: (1). Staţiile de salvare vor fi încadrate cu:

- personal operativ şi de conducere;

48

- personal de control, supraveghere şi coordonare (ingineri) din cadrul sucursalei miniere şi din cadrul CNH –SA;

- cadre medicale; - personal auxiliar – mecanici staţie de salvare autorizaţi.

(2). Salvatorii operativi se recrutează în mod voluntar din rândurile personalului din sucursala minieră, de diferite profesii şi nivel de pregătire (mineri, sondori, lăcătuşi înnămolire, dulgheri, electricieni, lăcătuşi, artificieri, maiştri, subingineri, ingineri) prin încheierea unei adeziuni angajament ( anexa 1 ) cu aprobarea conducerii tehnice a CNH - SA.

Pentru sucursalele miniere unde în caz de incidente grave este necesară activitatea sub protecţia aparatului izolant a unor mecanici de maşini de extracţie, mecanici de pompe, mecanici de locomotive, etc., efectivele staţiei de salvare vor fi complectate şi cu alte profesii.

La SCSM Petroşani vor fi încadraţi numai salvatori profesionişti. Condiţiile pentru încadrarea personalului la staţiile de salvare sunt următoarele:

a.- Condiţii generale: - vârsta între 22 – 45 ani (pentru personalul operativ); - să fi lucrat efectiv cel puţin 3 ani în subteran într-o muncă calificată ca:

miner, artificier, electrician, lăcătuş, sondor, mecanic maşină de extracţie, maistru,subinginer, inginer;

- să posede autorizaţie de salvator minier eliberată de SCSM Petroşani sau organismul certificat care a efectuat instruirea (conform modelului din Anexa 4 )

b.- Condiţii de sănătate şi aptitudini: - să fie declarat apt din punct de vedere medical şi psihologic.

În acest scop la recrutarea la sucursale salvatorii vor fi supuşi unui examen medical. Examenul medical va fi repetat la admiterea în cursurile de instruire sau reinstruire.

(3). Formaţiile personalului operativ din cadrul activităţii de salvare minieră, sunt: - echipa de salvare va fi compusă din 3 – 5 salvatori operativi, numărul lor

urmând a fi stabilit de şeful staţiei de salvare, în funcţie de natura şi amploarea acţiunii de salvare. Unul din membrii echipei va îndeplini funcţia de şef de echipă.

- grupa de salvare va fi compusă din cel puţin două echipe de salvatori operativi;

(4). Personalul operativ şi de conducere a activităţii de salvare: a. - salvatorul minier operativ ; b. - şeful de echipă este persoana care conduce activitatea unei echipe

operative de salvare minieră. Numirea şefului de echipă se face de către şeful staţiei de salvare prin dispoziţie scrisă aprobată de conducerea sucursalei miniere şi vizată de conducerea tehnică a CNH - SA, dintre salvatorii operativi care au o vechime de cel puţin 3 ani în activitatea de salvare minieră. El răspunde de îndeplinirea corectă a sarcinilor primite de la şeful de grupă sau de la şeful staţiei de salvare minieră.

c. - şeful de grupă este persoana care conduce una din echipele de salvare ca şef de echipă şi coordonează activitatea celorlalte echipe de schimb răspunzând de îndeplinirea corectă a sarcinilor primite de la şeful staţiei de salvare. Retribuţia este ca a şefului de echipă.

Şeful de grupă trebuie să aibă calificarea de maistru, subinginer, inginer minier sau electromecanic.

Numirea şefului de grupă se face de către şeful staţiei de salvare prin dispoziţia scrisă aprobată de conducătorul sucursalei miniere şi vizată de conducerea tehnică a CNH -SA.

d. – şeful staţiei de salvare minieră este persoana care conduce activitatea acesteia. El trebuie să aibă calificarea de inginer minier.

Adjuncţii şefului staţiei de salvare sunt persoanele care ajută în activitate pe şeful acesteia şi preiau în lipsa sa atribuţiile de şef de staţie.

49

Atât şeful de staţie cât şi adjuncţii săi sunt numiţi prin dispoziţii scrise de către conducătorul sucursalei miniere şi vizată de conducerea tehnică a CNH –SA având o vechime în salvare de cel puţin 3 ani.

Adjuncţii şefului de salvare pot fi numiţi şi din rândul şefilor de grupă de salvare. Numărul adjuncţiilor şefului staţiei de salvare se va stabili de către conducătorul

sucursalei miniere în funcţie de categoria staţiei, astfel: - pentru staţii de categoria I vor fi 2 adjuncţi; - pentru staţii de categoria II, 1 adjunct;

Salvatorul minier, şeful de echipă, şeful de grupă, şeful staţiei de salvare minieră şi adjunctul său precum şi personalul de control, supraveghere şi coordonare trebuie să execute efectiv instructajul periodic pentru menţinerea condiţiilor fizice.

Evidenţa instructajului şi a îndeplinirii acestuia vor fi trecute la zi în registrul staţiei de salvare al sucursalei miniere completându-se totodată şi autorizaţia de salvator minier ce se păstrează la staţia unde activează salvatorul.

Din cadrul salvatorilor se vor recruta minimum 2 persoane de la fiecare staţie de salvare de la sucursalele miniere care vor fi instruiţi cu privire la modul de acordare a primului ajutor.

Personalul de conducere al sucursalelor miniere (director, inginer şef producţie, inginer şef electromecanic, inginer şef securitate şi sănătate în muncă) poate face parte din efectivul staţiei de salvare minieră numai ca personal de control, supraveghere şi coordonare cu excepţia inginerului şef securitate şi sănătate în muncă care poate fi şi personal operativ şi de conducere. La această categorie se încadrează şi personalul cu atribuţii de control la sucursalele respective din cadrul CNH -SA.

Personalul de control, supraveghere şi coordonare poate fi autorizat numai dacă posedă autorizaţie de salvator operativ şi deţine o funcţie menţionată anterior. Dacă personalul de control, supraveghere şi coordonare este numit în alte funcţii în cadrul sucursalei acesta va reveni ca salvator operativ.

Efectivele staţiilor de salvare vor fi astfel dimensionate încât să acopere întreaga gamă de calificări necesare pentru a asigura operativitatea intervenţiilor.Numărul personalului de conducere va fi obligatoriu corelat cu numărul salvatorilor operativi, respectiv al echipelor de salvare.

Efectivele staţiilor de salvare vor fi aprobate de conducerea CNH-SA. (5). Controlul activităţii de salvare se efectuează de către conducătorul sucursalei

miniere pe lângă care funcţionează staţia de salvare, personalul avizat din cadrul CNH -SA. În timpul intervenţiilor, controlul se asigură de personalul de control, supraveghere

şi coordonare a activităţii de salvare minieră. Numirea persoanelor sus – menţionate se face de către:

- conducerea tehnică a CNH –SA – Direcţia Securitate şi Sănătate în Muncă; Având în vedere condiţiile deosebite în care se desfăşoară intervenţiile formaţiilor

de salvare, nu se acordă derogare la depăşirea vârstei de 45 de ani pentru salvatorii operativi şi 50 de ani pentru personalul de control, supraveghere şi coordonare.

Pentru personalul de control, supraveghere şi coordonare, pe baza avizului medical dat trimestrial, cu aprobarea conducerii tehnice a CNH –SA – Direcţia Securitate şi Sănătate în Muncă, se poate acorda derogare pentru depăşirea vârstei, până la 55 ani.

Instruirea personalului de control, coordonare şi supraveghere se efectuează de un organism certificat pe o durată de 10 zile lucrătoare, din care:

- pregătire teoretică generală – 2 zile; - pregătire teoretică de specialitate – 4 zile; - pregătire practică – 4 zile.

Pentru personalul de control, supraveghere şi coordonare care deţine autorizaţie de salvator operativ nu este necesară instruirea ca personal de control, supraveghere şi coordonare urmând a face numai reinstruirea pentru personal de control, supraveghere şi coordonare.

Reinstruirea se va face din 3 în 3 ani timp de 6 zile lucrătoare după cum urmează:

50

- pregătirea teoretică generală – 1 zi; - pregătire teoretică de specialitate – 2 zile; - pregătire practică – 3 zile.

Instruirea şi reinstruirea personalului de control, supraveghere şi coordonare se încheie cu un examen teoretic şi practic susţinut în faţa unei comisii.

Etapa a II-a de instruire a personalului de control, supraveghere şi coordonare cuprinde exerciţii pentru menţinerea condiţiei fizice. Instruirea se va efectua la staţia de salvare minieră unde este luat în evidenţă şi se fixează la maximum 4 ore pe săptămână, cu participarea împreună cu salvatorii operativi, la cel puţin un exerciţiu (pe lună) de 2 ore în camere de fum. Instruire în cadrul staţiei de salvare minieră a personalului de control, supraveghere şi coordonare din afara sucursalei se face cu aprobarea conducerii tehnice a CNH -SA.

Acest personal, în timpul acţiunii de salvare, are următoarele sarcini: - efectuarea de observaţii, măsurători, schiţe, prelevări de probe materiale

şi/sau de gaze, necesare stabilirii cauzelor care au condus la producerea evenimentului; - supravegherea şi coordonarea modului de desfăşurare a activităţii din zona

evenimentului; - acordarea de asistenţă tehnică la executarea lucrărilor de salvare.

(6). Personalul operativ şi de conducere trebuie să participe la cursurile şi exerciţiile de instruire, pregătire şi antrenare precum şi la cele de verificare. Perioada de instruire şi pregătire teoretică şi practică a salvatorilor cuprinde două etape şi anume:

Etapa I de iniţiere şi instruire. Perioada de iniţiere şi instruire are durata de 24 zile lucrătoare şi cuprinde două

faze: - o fază de iniţiere de 8 zile în care cursantul este urmărit de instructori şi

personalul medical privind comportarea la exerciţii practice. La sfârşitul acestei faze comisia stabilită pentru autorizare, în urma unui examen teoretic şi practic, hotărăşte dacă cursantul poate continua sau nu instruirea;

- o fază de instruire de 16 zile lucrătoare în care cursantul îşi desăvârşeşte cunoştinţele practice şi teoretice.

Etapa I de instruire se desfăşoară după următorul program: - pregătire teoretică generală – 5 zile; - pregătire teoretică de specialitate – 11 zile; - pregătire practică – 8 zile.

La expirarea acestei faze cursantul este supus unui examen teoretic şi practic. În urma rezultatului favorabil al examinării se eliberează salvatorului autorizaţia de salvator în baza căreia sucursala minieră îl încadrează în efectivul staţiei de salvare.

Periodic, o dată la 3 ani, toţi salvatorii operativi vor efectua o reinstruire de 12 zile lucrătoare conform următorului program:

- pregătire teoretică generală – 2 zile; - pregătire teoretică de specialitate – 6 zile; - pregătire practică – 4 zile.

La terminarea reinstruirii, salvatorii vor fi supuşi unui examen în urma căruia se va prelungi valabilitatea autorizaţiei de salvator în vederea menţinerii în efectivele staţiei de salvare.

Reinstruirea personalului ingineresc va fi de 6 zile lucrătoare conform programului de reinstruire a personalului de control, supraveghere şi coordonare a activităţii de salvare. După această perioadă de reinstruire, salvatorii vor fi supuşi unui examen practic şi teoretic. Personalul de salvare la care s-a depăşit termenul de valabilitate al autorizaţiei de salvator cu mai mult de 6 luni şi n-a efectuat reinstruirea, se scoate din efectivele staţiei de salvare.

Etapa II-a de reîmprospătare a cunoştinţelor teoretice şi exerciţii pentru menţinerea condiţiei fizice, se execută la staţiile de salvare de pe lângă sucursala minieră în 4 -5 ore săptămânal (maximum 20 ore pe lună) după următorul program:

- pregătire teoretică generală - 4 ore;

51

- pregătire teoretică de specialitate - 4 - 8 ore; - pregătire practică cu aparatul izolant în funcţiune - 8 ore (din care cel puţin

2 ore în camera de fum). Dotarea şi metodologia de lucru la efectuarea exerciţiilor de către salvatori în camerele de antrenament este redată în Anexa 3. Temele pentru programul de instruire lunară se vor stabili de către şeful staţiei de salvare după tematica orientativă din Anexa 2. Programul de instruire în etapa a II -a se aprobă de conducătorul sucursalei miniere şi se înaintează direcţiei Securitate şi sănătate în Muncă din cadrul CNH – SA la început de trimestru.

Exerciţiile de instruire teoretică şi practică din etapa II-a se vor efectua în afara programului de la funcţia de bază.

Pe durata intervenţiilor, personalul care participă la acestea, nu va efectua în săptămâna respectivă instructajul în etapa II-a pe perioada intervenţiei.

Pe perioada instruirii sau reinstruirii personalul staţiilor de salvare minieră se consideră în delegaţie.

La personalul de control, supraveghere şi coordonare de care a depăşit vârsta de 45 ani verificarea stării de sănătate se va face semestrial.

Personalul de control, supraveghere şi coordonare poate inspecta lucrările din zona afectată numai însoţit de o echipă operativă de salvatori minieri.

Se interzice participarea la acţiunile de salvare a personalului la care s- a depăşit termenul de valabilitate al autorizaţiei de salvator minier, a personalului aflat în zi de recuperare, concediu de odihnă sau concediu medical precum şi a celor la care este depăşită perioada de valabilitate a certificatului medical.

În cazuri de forţă majoră se admite participarea la intervenţie a personalului aflat în concediu de odihnă sau zi de recuperare cu rechemare scrisă.

În zonele cu temperatură ambiantă ce depăşeşte 40 0C, lucrările de intervenţie vor fi executate în perioade de timp limitat, de salvatori minieri selecţionaţi şi atestaţi pentru asemenea operaţii, pentru prevenirea accidentelor datorită unui eventual şoc caloric.

(7). Salvatorul care a absentat motivat de trei ori consecutiv de la orele de instructaj din cadrul staţiilor de salvare ( etapa II-a ) nu va fi admis la intervenţii de salvare până când nu-şi redobândeşte cunoştinţele practice şi condiţia fizică, lucru ce se va consemna de şeful staţiei de salvare în Registrul nr. 1.

(8). Indisciplina în activitatea de salvare, instruire ( etapa I-a, II-a ) şi reinstruire sau lipsa nemotivată de la 3 şedinţe consecutive precum şi neparticiparea la etapa a II – a de instruire cel puţin 30 de zile de la ultima instruire atrage după sine excluderea din activitatea de salvare.

De asemenea se vor exclude din activitatea de salvare minieră persoanele care: - refuză nejustificat să participe la şedinţele de salvare; - se prezintă la antrenamente şi acţiuni de salvare sub influenţa alcoolului; - nu respectă regulamentele, permisul de lucru, dispoziţiile şefilor ierarhici în

activitatea de salvare sau periclitează acţiunea de salvare. (9). Şeful staţiei de salvare ( sau adjunctul acestuia ) de la sucursala minieră unde

s-a întâmplat evenimentul, împreună cu un cadru medical specializat vor permite intrarea în zonă a salvatorilor în condiţiile respectării prezentului regulament numai după ce au verificat gradul de oboseală şi moralul salvatorilor, precum şi dacă aceştia nu au consumat băuturi alcoolice.

În cazul când nu este la dispoziţie cadru medical, intrarea în zonă a salvatorilor va fi permisă de şeful staţiei de salvare ( sau adjunctul său ) asistat de şeful de grupă ( echipă ).

Înainte de începerea unei acţiuni de salvare, salvatorii sunt obligaţi să-şi verifice aparatul izolant asistaţi de şeful de echipă ( grupă ), semnând apoi în Registrele ( 3.a. sau 3.b.) pentru verificarea aparatelor izolante cu care se intră în acţiune. Se procedează în acelaşi mod şi pentru intrarea la exerciţii cu aparatul, semnându-se în Registrul 3.a.

(10). În zona afectată, lucrările de salvare se efectuează în baza permisului de lucru întocmit de şeful staţiei de salvare minieră sau adjunctul său, conform planului de acţiune stabilit de conducătorul sucursalei miniere.

52

Planul de acţiune al echipelor de salvare în zonă va cuprinde: - delimitarea zonei afectate şi a zonelor periclitate; - căile de acces şi evacuare ale salvatorilor; - puncte de pază; - modul de evacuare a personalului din zonă şi din zonele periclitate; - locul bazei subterane a formaţiilor de salvare; - lucrările ce urmează să se execute în zonă pentru limitarea efectelor

evenimentului şi lichidarea lui; - măsuri de siguranţă ce trebuie luate în timpul lucrului în zonă.

Singura persoană care poate da dispoziţii direct salvatorilor în subteran este şeful ierarhic pe linie de salvare.

La terminarea schimbului de intervenţie, se întocmeşte un raport detaliat care va cuprinde:

- numărul salvatorilor cu care s-a lucrat; - lucrările efectuate şi durata de execuţie; - greutăţi întâmpinate şi concentraţiile de gaze din zonă; - comportarea salvatorilor; - dacă s-a lucrat sau nu cu aparatul izolant în funcţiune; - observaţii, defecţiuni, propuneri, etc.

Planul de acţiune şi raportul privind modul de desfăşurare a intervenţiei se vor consemna în Registrul nr. 4.

Raportul de activitate va fi semnat de seful de echipă ( grupă ), contrasemnat de şeful staţiei de salvare minieră şi vizat de conducătorul sucursalei miniere.

(11). Pe timpul exerciţiilor de alarmare şi intervenţii, salvatorii sunt obligaţi a se pune la dispoziţia şefului staţiei de salvare până la încetarea alarmei sau intervenţiei dispusă de persoana care a ordonat alarma.

Alarmarea salvatorilor se face o dată pe trimestru, alarma va fi dată de către reprezentanţii Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă.

Temele pentru alarmă vor avea ca obiect numai activitatea din subteran şi vor fi retribuite ca şi operaţiile de salvare cu aparatul izolant. Orele efectuate pentru exerciţiul de alarmare se includ în orele de instruire etapa a II-a aferente lunii respective nedepăşind numărul programat. Se pot depăşi orele de instruire numai cu orele efectuate în cadrul acţiunilor de salvare minieră.

(12). În afară de personalul autorizat pe linie de salvare minieră nu se admite intrarea cu aparatele izolante în aer viciat a altor persoane, indiferent de funcţie.

(13). Trimestrial staţiile de salvare vor întocmi rapoarte de activitate care vor fi înaintate Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă.

10.5. Documentele staţiilor de salvare minieră: (1). În cadrul staţiilor de salvare minieră se vor ţine la zi următoarele documente:

- Registrul nr.1 care va cuprinde: - tabel cu personalul staţiei (tabelul nr.1); - evidenţa instruirii etapa a II-a (tabelul nr.2); - Registrul nr.2 care va cuprinde: - inventarul aparaturii şi a materialelor din dotarea staţiei de salvare

(tabelul nr.3); - verificarea periodică lunară a aparatelor izolante (tabelul nr.4); - observaţiile organelor de control (tabelul nr.5); - Registrul nr.3 care va cuprinde: - Registrul nr.3a verificarea aparatelor izolante cu care se intră în

acţiune şi se păstrează la staţia de salvare (tabelul nr.6); - Registrul nr.3b verificarea aparatelor izolante cu care se intră în

acţiune şi se ţine la baza subterană pe toată durata acţiunii de salvare (tabelul nr.7); - Registrul nr.4 care cuprinde:

53

- intervenţiile efectuate (tabelul nr.8); - dosar personal care va cuprinde: fişele medicale, adeziunea

angajament, autorizaţia de salvator. La staţiile de salvare minieră vor fi afişate vizibil în camera de instruire

următoarele: - planul operativ de prevenire a avariilor; instruirea echipelor de salvare

asupra modului de intervenţie în cazul diferitelor avarii, se face de către şeful staţiei de salvare anual, trimestrial şi ori de câte ori intervin modificări în planul operativ de prevenire a avariilor;

- programul de instruire lunară ( etapa a II-a ); - instrucţiunile referitoare la manipularea aparatelor, instalaţiilor şi a tuturor

obiectelor care compun echipele de salvare, indicarea locurilor de muncă, schimbul şi domiciliul acestora.

10.6. Verificarea şi repararea aparaturii de salvare minieră: (1). Pentru menţinerea în perfectă stare de funcţionare a aparaturii din dotarea

staţiilor de salvare se vor efectua verificări şi reparaţii curente la staţiile de salvare şi verificări periodice şi reparaţii.

Pentru tipurile de aparate provenite de la firme a căror activitate a încetat personalul va fi instruit şi autorizat de către un organism certificat, în baza unei proceduri elaborate în acest scop.

Repararea subansamblelor sigilate se face numai de personal autorizat de firma producătoare a tipului respectiv de aparat.

(2). Aparatura de salvare se verifică şi se autorizează de către un organism certificat periodic o dată la 2 ani sau ori de câte ori este nevoie.

Buteliile de oxigen se supun controlului metrologic la un organism certificat în acest sens, la expirarea valabilităţii poansonate pe acestea.

(3). Lucrările de verificare, reparaţii şi întreţinere care se pot executa la staţiile de salvare de la sucursale:

A.- La tuburile de oxigen de 2 litri: - înlocuirea rozetei de la ventil; - înlocuirea piuliţei de strângere a rozetei; - înlocuirea arcului de strângere al garniturii de alunecare.

B.- La aparatele de verificare a etanşeităţii şi dozajului: - verificarea şi înlocuirea furtunului de racord; - verificarea şi înlocuirea racordurilor metalice din exterior: - verificarea curentă a etanşeităţii aparatului.

C.- La pompele pentru umplerea buteliilor de oxigen: - înlocuirea garniturilor d etanşare; - înlocuirea tijelor de pompare; - reparaţii electromecanice la dispozitivul de acţionare al pompei.

D.- La aparatele izolante cu circuit închis: a. verificarea etanşeităţii aparatului în ansamblu; b. la cutia supapelor:

- înlocuirea supapelor; - înlocuirea racordurilor metalice şi de cauciuc; - înlocuirea şi curăţirea sirenei de alarmă; - înlocuirea membranei de cauciuc de la sirena de alarmă; - verificarea etanşeităţii cutiei de ventile.

c. la reductorul de presiune: - înlocuirea piuliţei la tubul de oxigen; - înlocuirea racordului dintre piuliţă şi reductor;

54

- înlocuirea sau vulcanizarea învelişului de protecţie din cauciuc al conductei finimetrice;

- schimbarea finimetrului de presiune; - înlocuirea completă a reductorului de presiune cu unul nou sau

verificat ( dacă are sigiliu ). d. la sacul de respiraţie:

- înlocuirea completă a racordului spre cartuşul alcalic sau numai schimbarea şurubului racordului;

- verificarea etanşeităţii sacului; - dezinfectarea sacului.

e. la furtunurile de respiraţie: - înlocuirea cutiei de salivă; - înlocuirea racordurilor; - dezinfectarea furtunurilor.

Toate garniturile de la aparatele izolante cu excepţia celor aflate în partea sigilată a reductorului de presiune, pot fi înlocuite la staţiile de salvare minieră de la unităţi.

f. la pulmotoare – inhalatoare: - înlocuirea furtunurilor de respiraţie; - înlocuirea garniturilor la furtunurile de respiraţie; - înlocuirea manometrelor de înaltă presiune; - reparaţii la anexe ( semimăşti ).

g. la măşti: - verificarea etanşeităţii măştilor; - repararea curelelor de fixare.

(4). Întreţinerea, verificarea şi repararea aparaturii de salvare de la staţiile de salvare de la sucursale se va face numai de către mecanici instruiţi şi autorizaţi de un organism certificat.

a.- Perioada de instruire a mecanicilor staţiilor de salvare este de 12 zile lucrătoare şi se desfăşoară după următorul program:

- pregătire teoretică de specialitate – 6 zile; - pregătire practică de specialitate – 6 zile;

b.- Reinstruirea periodică a mecanicilor de la staţiile de salvare ale unităţilor se va face la un organism certificat pentru tipurile de aparate de salvare din dotare o dată la 3 ani timp de 12 zile lucrătoare, conform programului de instruire, prelungindu-se valabilitatea autorizaţiei în urma unui examen teoretic şi practic.

c.- La staţiile de salvare minieră de categoria I trebuie să se asigure într-un schimb un mecanic permanent; la staţia de categoria II mecanicul va lucra la staţie în funcţie de necesităţi.

(5). Plata salvatorilor (pentru activitatea de instruire şi intervenţie ) se face conform prevederilor Contractului colectiv de muncă, care va avea un capitol destinat scopului respectiv.

10.7. Modul de intervenţie a echipelor de salvare:

10.7.1. Cerinţe generale: (1). Salvatorul minier operativ, şeful de echipă, şeful de grupă, personalul de

control, supraveghere şi coordonare, şeful de staţie şi adjuncţii săi pot lua parte la acţiunile operative de salvare numai în cazul în care îndeplinesc următoarele condiţii:

a.- să aibă antrenamentul practic efectuat la zi. Salvatorii care au absentat motivat de la ultimele 3 exerciţii practice nu vor putea lua parte la acţiuni de salvare până când nu-şi recapătă prin antrenamente la zi condiţia fizică necesară folosirii aparatului izolant;

55

b.- să aibă certificatul de examinare medicală eliberat de cel mult un an la salvatorii până la vârsta de 45 ani, iar personalul de control şi supraveghere cu vârsta peste 45 ani, semestrial;

c.- să aibă autorizaţia de salvator minier valabilă şi vizată la zi. (2). Intrarea salvatorilor minieri în acţiune începe din momentul prezentării la staţia

de salvare ca urmare a alarmării acestora, printr-una din metodele de alarmare stabilite pentru staţia de salvare minieră respectivă.

(3). Imediat ce au fost alarmaţi, salvatorii vor pleca la staţia de salvare fie direct, fie la unul din punctele de întâlnire anterior fixate.

(4). Salvatorii sunt obligaţi să se prezinte la staţia de salvare imediat după alarmare, din acest moment fiind la dispoziţia şefului de staţie de salvare minieră. Salvatorii care se simt bolnavi, sunt stăpâniţi de un sentiment de teamă, au consumat băuturi alcoolice, etc. vor aduce acest lucru la cunoştinţa şefului de staţie care-i poate programa pe alte schimburi.

(5). Salvatorii care au primit ordin de intrare în acţiune vor trece de urgenţă la îmbrăcarea echipamentului de protecţie, funcţie de natura avariei şi îşi pregătesc aparatul izolant. Vor face apoi personal verificarea aparatului izolant la dozaj şi etanşeitate.

Rezultatele verificării aparatului izolant se scriu în Registrul nr. 3a în care salvatorii semnează pentru exactitatea celor menţionate evitându-se astfel intrarea în acţiune cu aparate izolante cu funcţionare defectuoasă.

Fiecare salvator va lua ca rezervă câte un cartuş filtrant sigilat şi o butelie de oxigen încărcată la presiunea de 150 – 200 atm., ambele introduse într-o geantă specială.

Salvatorul cu responsabilităţi sanitare va lua o trusă de prim ajutor, un altul va lua aparatul universal de control şi Registrul nr. 3b.

Salvatorii îşi iau lămpi electrice portative, apoi cu aparatul izolant în spate se grupează pe echipe pentru a primi dispoziţii de la şeful staţiei referitoare la locul şi natura avariei, sarcinile care trebuie îndeplinite în zonă, traseul de parcurs, etc.

Înainte de a pleca din staţia de salvare minieră salvatorii vor fi supuşi unui control asupra echipării complete şi corecte care se face de către şeful de echipă, după care organizat, în pas normal se pleacă spre locul evenimentului.

Obligaţiile şi atribuţiile personalului staţiei de salvare sunt redate mai jos: (6). Şeful de echipă:

a.- cel care va intra în zonă îşi îmbracă echipamentul de protecţie corespunzător, montează şi verifică personal aparatul izolant la dozaj şi etanşeitate şi în acelaşi timp îi supraveghează la verificare pe salvatorii din subordine, trecând rezultatele verificării în Registrul nr.3a în care semnează şi totodată contrasemnează la salvatorii pe care i-a asistat;

b.- când toţi salvatorii sunt gata echipaţi, şeful de echipă face un scurt control asupra echipării corecte a salvatorilor din subordine. Controlează dacă toţi salvatorii sunt dotaţi corespunzător, în funcţie de natura evenimentului, dacă aparatele izolante sunt aşezate corespunzător pe spate;

c.- deschide capacul fiecărui aparat izolant la salvatorii din subordinea sa, controlând dacă: pârghia de acţionare a automatului pulmonar este racordată la sacul de respiraţie, ( în cazul aparatelor tip MEDI 494 B/400 ) conducta de alimentare este montată la reductorul de presiune ( în cazul aparatelor tip MEDI 17108 ), cartuşul filtrant este montat corect, supapa de preaplin nu este blocată şi dacă în aparat nu se găsesc obiecte străine ca de exemplu: truse de chei, pachete cu mâncare, etc., după care închide capacul;

d.- verifică presiunea oxigenului la aparatul său universal şi la salvatorii din subordine, presiune care trebuie să fie de 150 sau 200 atm. ( funcţie de tipul aparatului ) şi dacă pârghia de blocare a conductei finimetrice este sigilată la poziţia deschis;

e.- verifică starea măştilor de etanşare sau a muştiucului, a clemei nazale precum şi dacă salvatorii sunt echipaţi cu căpăstru pentru prinderea muştiucului pe figură şi cu ochelari contra fumului;

56

f.- şeful de echipă va avea asupra sa o schiţă simplă cu zona afectată de eveniment şi cu lucrările miniere prin care trebuie să se circule, un carneţel şi un creion pentru a-şi însemna toate observaţiile care cad în sarcina sa. Va fi dotat cu o mască de etanşare cu membrană vorbitoare. Va avea, de asemenea, o cretă cu care va marca prin semne indicatoare traseul parcurs precum şi numerotarea locurilor de muncă ( acolo unde există ) în scopul unei bune orientări.

(7). Şeful de grupă: a.- la sosirea în staţia de salvare minieră se prezintă la şeful staţiei pentru a

se informa asupra avariei produse precum şi pentru a lua la cunoştinţă despre dispoziţiile de lucru în acţiunea de salvare;

b.- dispune salvatorilor ce echipament de protecţie să îmbrace, ce aparatură să ia în subteran, după care se echipează, apoi îşi montează şi verifică aparatul izolant la dozaj şi etanşeitate trecând în Registrul nr.3a rezultatele verificării şi semnând, iar un alt şef de grupă contrasemnează. În acelaşi timp îi asistă pe şefii echipă care îşi verifică aparatele izolante şi contrasemnează pentru ei; va fi dotat cu mască de etanşare cu membrană vorbitoare;

c.- Ia cu el unele aparate de control ca interferometru sau metanometru, detector de gaze şi dacă este cazul şi un anemometru;

d.- de asemenea va avea asupra sa un carneţel şi un creion pentru diverse însemnări şi schiţe în legătură cu situaţia existentă în zonă. Trebuie să mai aibă asupra sa ruletă, un ceas şi cretă;

e.- în baza ordinului primit de la şeful staţiei de salvare, şeful de grupă dispune plecarea echipelor de salvare la locul unde s-a produs evenimentul.

(8). Mecanicul staţiei de salvare minieră: a.- se îngrijeşte ca aparatura de salvare cu care se pleacă la intervenţie să

fie în perfectă stare de funcţionare; b.- eliberează aparate, materiale, scule, utilaje, etc, din magazia staţiei de

salvare minieră; c.- ia măsuri corespunzătoare pentru asigurarea unei cantităţi suficiente de

oxigen îmbuteliat; d.- execută controlul, dezinfectarea şi eventualele reparaţii la întreaga

aparatură de salvare asigurând funcţionarea perfectă a acesteia. (9). Adjunctul şefului staţiei de salvare minieră:

- sunt la dispoziţia şefului de staţie, iar în cazul avariilor de lungă durată, preiau pe câte un schimb atribuţiile şefului de staţie.

(10). Şeful staţiei de salvare minieră: - stă la dispoziţia comandamentului pentru lichidarea evenimentului şi răspunde de

executarea lucrărilor de salvare conform permisului de lucru fixat, stabileşte împreună cu responsabilii cu lichidarea evenimentului, mijloacele de menţinere a legăturii cu personalul de intervenţie, ca şi modul de acţiune al salvatorilor, solicitând la nevoie ajutorul serviciului medico - sanitar, sau salvatori de la alte sucursale miniere.

În afara acestor atribuţii, şeful staţiei de salvare minieră mai are următoarele sarcini:

a.- se îngrijeşte de formarea echipelor de salvare şi de repartizarea lor pe schimburi, în conformitate cu necesarul optim de forţe, pentru o intervenţie eficace, în funcţie de zona evenimentului;

b.- organizează transportul dispozitivelor şi materialelor necesare la baza subterană a salvatorilor;

c.- organizează reţeaua de telecomunicaţii între baza subterană şi staţia de salvare, respectiv comandamentul pentru lichidarea evenimentului;

57

d.- primeşte, prin intermediul şefului bazei subterane, raportul şefilor de grupă sau de echipă sosiţi din zonă, informând comandamentul pentru lichidarea evenimentului despre situaţia din subteran;

e.- urmăreşte asigurarea bazei materiale de salvare şi de lucru a formaţiilor de salvatori;

f.- informează comandamentul pentru lichidarea avariei despre concentraţiile de gaze din zonă;

g.- în limita timpului disponibil şi obligatoriu în cazurile mai dificile, controlează personal în ce stadiu se află lucrările din zonă;

h.- admite, pe baza permiselor eliberate de conducătorul sucursalei, intrarea în mină cu aparate izolante doar a acelor persoane, din afara staţiei de salvare minieră de la sucursala sa, care posedă autorizaţia de salvator minier, au instructajul periodic şi vizita medicală la zi şi au sarcini concrete în lichidarea avariei, controlul şi expertiza zonei avariate;

i.- fixează locurile pentru bazele subterane ale salvatorilor în funcţie de raportul primit de la echipele de cercetare a zonei avariate;

j.- dacă se impune o asistenţă tehnică superioară la conducerea lucrărilor în zona avariată, numeşte responsabilii de schimb dintre cei mai destoinici şefi de grupă;

k.- şeful staţiei de salvare minieră se consideră în acţiune ( pe un schimb ) pe toată perioada cât durează lichidarea evenimentului.

10.7.2. Intrarea echipelor de salvare în subteran: (1). După ce au fost controlaţi de cadrul medical şi de şeful staţiei de salvare,

salvatorii pleacă din staţie la locul unde s-a produs evenimentul în formaţie compactă, sub conducerea şefului de grupă.

După darea alarmei, prima echipă care intră în zonă se va constitui din primi salvatori sosiţi la staţie, indiferent de funcţia ce o au cadrul acesteia, cu obligativitatea de a se numi un şef de echipă dintre aceştia.

(2). Personalul din cadrul sectorului de transport are sarcina de a acorda prioritate echipelor de salvare la intrarea şi ieşirea din subteran.

(3). La transportul salvatorilor în colivii, cărucioare, maşini etc., se va ţine cont de gabaritul aparatelor izolante, drept care în mijloacele de transport în care intră salvatori numărul lor să reprezinte cca jumătate faţă de numărul de persoane care se transportă în mod normal. În aceste mijloace de transport, în afară de salvatori, se recomandă să nu se transporte în acelaşi timp şi alte persoane.

(4). Deplasarea în subteran a salvatorilor se recomandă să se facă cu mijloace mecanizate.

(5). În apropierea zonei afectate, într-un loc cu aer proaspăt de preferinţă într-o nişă, cameră subterană, etc., în locul indicat de şeful staţiei de salvare, salvatorii sosiţi depun genţile cu rezervele. Aici se organizează baza subterană a salvatorilor.

Locul bazei subterane trebuie să fie astfel ales, încât personalul care se află în rezervă să fie asigurat contra unor eventuale pericole, ca de exemplu: explozia gazelor din zona avariată, inversarea curenţilor de aer, etc.

(6). În timp ce prima echipă intră în zonă, echipa următoare se ocupă cu amenajarea bazei subterane, care va fi legată telefonic cu suprafaţa.

(7). În timpul lucrărilor de intervenţie se organizează trei feluri de baze ale salvatorilor:

a.- baza de suprafaţă organizată în incinta staţiei de salvare condusă de şeful staţiei;

b.- baza principală din subteran; c.- baza auxiliară din subteran, în cazul în care evenimentul a cuprins zone

mari. (8). Baza subterană serveşte pentru:

a.- păstrarea în condiţii bune a aparaturii de salvare în funcţie şi de rezervă; b.- loc pentru verificarea aparatelor izolante înainte de intrarea în zonă;

58

c.- loc pentru odihna salvatorilor ieşiţi din acţiune. Baza subterană trebuie să fie dotată cu echipament călduros, pături;

d.- punct de comandă şi de legătură cu echipele aflate în acţiune; e.- punct de informare şi legătură cu conducătorul sucursalei şi cu staţia de

salvare minieră; f.- punct de acordare a primului ajutor; g.- păstrarea materialelor auxiliare şi a celor necesare la acţiunea din zonă;

(9). La baza subterană principală se va găsi o copie după permisul de lucru şi o hartă a zonei afectate pe care se vor însemna toate modificările şi lucrările realizate după producerea evenimentului.

(10). Când din cauza extinderii mari a zonei afectate este necesară înfiinţarea mai multor baze subterane auxiliare, acestea trebuie să fie legate telefonic cu baza principală.

La baza subterană a salvatorilor se va găsi o persoană care să facă de pază şi de serviciu la telefon, pentru cazul în care toţi salvatorii se găsesc în zonă.

(11). La evenimentele de amploare la lichidarea cărora participă un număr mare de salvatori, la baza subterană va fi în permanenţă un mecanic de staţie de salvare pentru remedierea operativă a eventualelor defecţiuni apărute la aparatura de salvare.

În acest caz mecanicul de staţie va face şi serviciul la telefon. (12). Baza subterană a salvatorilor este condusă de responsabilul cu activitatea de

salvare pe schimb (cadru tehnico – ingineresc de conducere), care are calificarea de salvator şi care se subordonează şefului staţiei de salvare minieră.

Este singura persoană care trasează în subteran sarcini direct către şefii de echipă ( grupă ).

(13). Şeful bazei subterane a salvatorilor are următoarele sarcini: a.- ţine o evidenţă strictă a persoanelor care intră şi ies din zonă, permiţând

accesul doar pentru cei care prezintă permise scrise eliberate de conducătorul sucursalei; b.- trasează sarcinile primite de la comandamentul pentru lichidarea

evenimentului şi de la şeful staţiei de salvare către şefii de echipă ( grupă ); c.- supraveghează personal ca lucrările de lichidare a evenimentului să se

desfăşoare în afara oricărui pericol evident, verificând gradul lor de executare; d.- se îngrijeşte de înzestrarea bazei subterane cu utilaje, materiale, scule,

etc.; e.- menţinerea bazei în deplină ordine; f.- detectarea periodică a gazelor în zona bazei subterane; g.- repartizarea însoţitorilor pentru echipelor de salvare sosite de la alte

sucursale. (14). Şefii de echipă, când ajung la baza subterană a salvatorilor, prezintă şefului

bazei lista nominală a salvatorilor cu care au sosit. După prezentarea echipelor de salvare la şeful bazei subterane acesta face

repartizarea sarcinilor către şefii de echipă ( grupă ) care urmează să intre în zonă. Toţi salvatorii aflaţi în subteran sunt subordonaţi direct şefului bazei subterane.

(15). Toate observaţiile pe care le face şeful de echipă ( grupă ) se comunică şefului bazei subterane, care trebuie să fie informat cu privire la:

a.- modul, metoda şi gradul de rezolvare a sarcinilor primite; b.- observaţiilor efectuate în timpul lucrărilor în zonă; c.- starea fizică şi moralul salvatorilor; d.- modul de aprovizionare cu materiale al echipelor de salvare şi eventuale

solicitări; e.- propuneri cu privire la eventualele modificări în executarea lucrărilor, în

funcţie de condiţiile din zonă şi care au rolul de a permite lichidarea operativă a avariei.

10.7.3. Intrarea în zonă a echipelor de salvare: (1). La intrarea în zonă, şeful de echipă ( grupă ) trebuie să aibă o schiţă cu

lucrările minieră din zona afectată de eveniment. Dacă echipa care intră în zonă este venită

59

de la o sucursală minieră, va avea în componenţa sa, în mod obligatoriu, un salvator de la sucursala la care s-a produs evenimentul ( o călăuză ).

Intrarea în zonă se face în formaţie de 3 – 5 persoane, în scopul ajutorării între membrii echipei în caz de nevoie.

(2). Formaţia de salvare este indivizibilă, şi în timpul circulaţiei sau lucrului în zonă, salvatorii vor lucra în formaţie completă, fiind interzis ca în cazul unor eventuale defecţiuni survenite la unul dintre aparatele izolante, al indisponibilităţii unui salvator, etc., o singură persoană să plece la baza subterană. În aceste situaţii întreaga formaţie va părăsi zona, mergând la baza subterană.

(3). Scoaterea muştiucului, a clemei nazale, sau a măştii de etanşare în zonă este interzisă. Între ei, salvatorii se vor înţelege după un cod dinainte stabilit sau prin însemnări efectuate în carnetul şefului de echipă ( grupă ).

(4). În timpul circulaţiei în zonă se va observa cu mare atenţie starea susţinerii lucrărilor miniere şi nu se va circula mai departe până când nu există siguranţa înapoierii pe acelaşi traseu.

La circulaţia prin zonă, în faţă va merge călăuza, iar încheietor de formaţie va fi şeful de echipă ( grupă ) care are astfel posibilitatea de a-şi supraveghea coechipierii. Salvatorii circulă în zonă în şir indian.

Atunci când vizibilitatea este redusă din cauza fumului din zonă, salvatorii se vor lega între ei cu o cordelină subţire pentru a nu se rătăci la intersecţii.

Intrarea şi ieşirea salvatorilor din zonă se face în mod obligatoriu pe acelaşi traseu, cu excepţia cazurilor de forţă majoră.

(5). Şeful de echipă (grupă) va face, la intervale de cca 10 – 15 min. citirea presiunii la finimetru atât la aparatul său şi la aparatul salvatorilor din echipă ( grupa ) sa, pe toată durata rămânerii în zonă. La acelaşi interval de timp vor citi şi salvatorii finimetrele la aparatele lor.

În momentul scurgerii celor cca. 2 ore de lucru sau atunci când la aparatul unuia dintre salvatori presiunea oxigenului din butelie indică dublul numărului de atmosfere folosite pentru parcurgerea drumului la intrarea în zonă, dar nu mai puţin de 25 atm., întreaga echipă ( grupă ) se va retrage la baza subterană.

(6). Pentru comunicarea în zonă cu baza subterană a salvatorilor, se foloseşte un cod stabilit . După caz codul se poate realiza prin semnale ce se bat pe conducte, ţevi, şina de cale ferată. Mai întâi se bate repetat pentru atenţionare, apoi se dau semnale după cod, care se traduc astfel:

- semnal de atenţie pentru sosirea în zonă : -. ; - semnal de atenţie pentru plecarea din zonă : -.. ; - da : -... ; - nu : -.... ; - am înţeles : -..... ; - avem nevoie de ajutor : -...... ; - suntem în pericol : -....... ; - atenţie baza : -........ ;

(7). La ieşirea din zonă, la baza subterană a salvatorilor, aceştia sunt obligaţi ca mai întâi să-şi monteze un nou cartuş şi o butelie plină şi să verifice apoi aparatul izolant la dozaj şi etanşeitate, iar rezultatele se trec în Registrul nr.3 b. în care semnează, şeful de echipă ( grupă) care i-a asistat contrasemnează.

Se montează apoi dopul de cauciuc la muştiuc şi după aceea salvatorii se odihnesc, fiind astfel gata în orice moment să dea ajutor echipei din zonă.

(8). Timpul de pauză se stabileşte de către şeful de echipă (grupă) în funcţie de condiţiile de lucru din zonă şi de potenţialul salvatorilor.

În timpul pauzei, salvatorii nu vor fi obligaţi să execute alte lucrări, această perioadă fiind afectată exclusiv pentru refacerea potenţialului fizic şi moral.

În timpul pauzei salvatorii se vor hrăni consistent, pe măsura efortului depus, fiind contraindicate alimentele care produc sete sau gaze.

60

(9). Aprovizionarea cu materiale, dispozitive, etc., se face până la baza subterană a salvatorilor – de personal auxiliar, în scopul folosirii eficiente a salvatorilor.

(10). Salvatorii se consideră în acţiune din momentul prezentării la staţia de salvare şi până la ieşirea din mină.

Pe toată durată operaţiunilor de lichidare a evenimentului, salvatorii se scot de la funcţia de bază şi vor presta post numai la salvare – cu excepţia primei zile, când după efectuarea postului la funcţia de bază pot efectua şi post la staţia de salvare.

Salvatorii vor fi astfel programaţi la lucru încât să li se asigure timpul necesar pentru odihnă. Până la asigurarea numărului necesar de salvatori pentru intervenţie, se poate depăşi timpul de lucru de 8 ore, cu acceptul salvatorului şi avizul medicului sau al şefului staţiei de salvare dar nu mai mult de 16 ore.

(11). În cazul în care un salvator suferă un accident legat de utilizarea aparatului izolant în zonă, aparatul său va fi sigilat, butelia se închide se citeşte presiunea oxigenului la finimetru în momentul respectiv şi se scoate la suprafaţă. Aparatul izolant va fi examinat de o comisie formată din şeful staţiei de salvare minieră, un reprezentant al unui organism certificat şi un reprezentant al ITM Petroşani. Va asista mecanicul staţiei de salvare de la sucursala la care s-a produs accidentul.

(12). Dacă în zonă salvatorii găsesc persoane decedate, ei nu au voie să le mişte din loc şi nici accesoriile acestora ( măşti, lămpi, haine, etc. ). Vor face schiţe cu poziţia persoanelor decedate şi a celor accidentaţi, care au fost evacuaţi şi distanţele până la diferite repere din apropiere şi se procedează la evacuarea acestora pe bază de dispoziţie de la comandamentul pentru lichidarea evenimentului.

10.7.4. Intrarea în acţiune a echipelor de salvare pentru cercetarea zonei afectate:

(1). Din momentul prezentării la staţia de salvare minieră, şi până la ieşirea din mină, membrii echipelor de cercetare a zonei afectate vor respecta regulile care se cer îndeplinite de către o echipă de salvare.

(2). Echipele de cercetare a zonei afectate au sarcini principale de a acorda prim ajutor persoanelor surprinse în zonă în timpul evenimentului, de a evacua eventualele persoane întâlnite în zonă, fac controlul zonei afectate, delimitarea acesteia şi în cazul în care evenimentul nu este de proporţii, o vor lichida cu forţe proprii.

Pentru ca aceste echipe să ia hotărâri pe loc, să observe competent zona afectate şi să poată face constatări, formaţiile respective vor fi compuse din personal tehnico-ingineresc, personal cu vechime în activitatea de salvare şi personal de control, supraveghere şi coordonare.

Conducerea acestor echipe va fi încredinţată unor şefi de grupă sau chiar adjunctului şefului de staţie.

(3). Dacă evenimentului va cuprinde întreaga mină, activitatea echipelor de cercetare începe în momentul intrării lor în subteran.

Echipele de cercetare a zonei afectate vor căuta locurile în care se presupune că au rămas oameni izolaţi, evacuându-i în curentul de aer proaspăt şi dându-le prim ajutor. Vor merge de asemenea la locurile de muncă dotate cu dispozitive de alimentare cu aer comprimat de la reţea şi în cazul când găsesc oameni, îi vor evacua în curentul de aer proaspăt sub protecţia măştilor de autosalvare izolante.

(4). Stabilirea posibilităţilor de trecere spre locul evenimentului cade tot în sarcina acestor echipe, care vor observa cu atenţie starea construcţiilor şi instalaţiilor de aeraj, a barajelor cu praf sau apă, etc. şi influenţa pe care evenimentului o are asupra aerajului.

De asemenea determină natura şi concentraţia gazelor toxice în compoziţia aerului de mină, direcţia deplasării acestora, viteza curenţilor de aer, fumul, etc.

(5). În sarcina acestor echipe cade executarea lucrărilor indispensabile în legătură cu lichidarea evenimentului ca de exemplu: manevrarea uşilor de aeraj, lichidarea surpărilor mici, care împiedică trecerea personalului şi aerului, plasarea semnelor care vor uşura

61

circulaţia echipelor de intervenţie, fac cercetarea efectelor datorate avariei, urmele lăsate de aceasta.

Toate observaţiile se trec în carneţele, însoţite de schiţe explicite, pentru ca la prelucrarea acestor date să se poată trage concluzii asupra cauzelor evenimentului, extinderea zonei afectate, numărul victimelor, modul în care va trebui lichidat evenimentul şi forţele necesare pentru aceasta.

(6). Echipele de cercetare a zonei afectate vor lua ca rezervă pentru aparatele izolante o butelie de oxigen şi măşti de autosalvare izolante sau aparate izolante cu timpul de funcţionare de 1 oră.

10.8. Cerinţe generale în funcţie de natura evenimentului: (1). Indiferent de natura evenimentului, la lichidarea acesteia salvatorii vor

respecta toate prevederile privind modul general de comportament al salvatorilor în zonă. (2). La combaterea incendiilor de mină prin metode directe . active – se va ţine

seama de: a.- apa sub formă de jet se foloseşte la stingerea substanţelor combustibile

solide. Sub formă de picături sau pulverizată, apa se poate folosi şi la stingerea substanţelor lichide ( în cazuri extreme );

b.- sub formă de jet, apa nu se aruncă direct în centrul focarului, ci în cercuri concentrice începând de la periferie spre centrul focarului, evitându-se exploziile de vapori de apă;

c.- salvatorul care stropeşte cu apă va sta întotdeauna în faţa focarului în sensul de circulaţie al aerului, evitându-se astfel opărirea sa;

d.- pentru reducerea temperaturii în lucrările miniere cu foc, se vor stropi cu apă pereţii şi tavanul acestora;

e.- la incendiile produse la utilaje sau instalaţii aflate sub tensiune, nu se folosesc apa sau stingătoare cu spumă chimică sau mecanică din cauza pericolului de electrocutare. În acest caz se decuplează întâi energia electrică şi după aceea se foloseşte apa ca mijloc de stingere sau dacă acest lucru nu se poate face operativ se foloseşte nisipul, praful inert sau stingătoarele cu praf;

f.- la executarea lucrărilor în apropierea suprafeţelor care radiază căldură, salvatorii vor purta masca în locul muştiucului, combinat cu capişon din material greu inflamabil şi termoizolant, pentru protecţia capului. De asemenea, mâinile vor fi protejate cu mănuşi.

Salvatorul care operează cu jet de apă asupra focului va fi stropit cu apă de un alt coechipier, iar ceilalţi stropesc pereţii şi tavanul lucrării miniere pentru a reduce din temperatura mediului.

(3). Stingătoarele cu tetraclorură de carbon nu se folosesc în subteran ( generează fosgen).

În prezenţa carbidului şi metalelor alcaline, nu se foloseşte apa ca mijloc de stingere a unui incendiu.

(4). Curentul de aer care trece prin zonă va fi astfel dirijat, încât să se evite inundarea minei cu fum şi gaze.

Pentru strangularea provizorie a curentului de aer spre zone incendiate sau cu foc endogen se vor folosi perne de etanşare ce vor fi fixate în profilul galeriei, baloane de etanşare ( BIM ) de tip minier sau paravane din pături umezite, respectiv blindul de scândură muruită.

(5). În cazul în care există acces la zăcământul care arde, se excavează jarul, care se încarcă în vagoneţi cu apă. Concomitent, se va lucra la răcirea zonei cu şpriţuri de apă, spumă mecanică sau chimică, injectarea apei în masiv, etc.

(6). Dacă prin acţiune directă un foc sau un incendiu de mină nu pot stinse, se izolează zona afectată, se decuplează energia electrică şi aerul comprimat.

62

(7). Lucrările care se execută în mină pentru combaterea sau lichidarea unui incendiu sau foc de mină, precum şi cele pentru redeschiderea zonei izolate, se vor efectua numai cu formaţii de salvatori.

(8). Atunci când atmosfera locului de muncă permite să se lucreze la lichidarea focurilor şi incendiilor fără aparate izolante, plasarea locului de muncă se recomandă să se facă cu o echipă de salvare, dotată cu aparate izolante şi cu necesarul pentru intervenţie şi controlul atmosferei.

(9). La lichidarea evenimentelor produse de exploziile de gaze şi/sau pulberi explozive, salvatorii au sarcina de a identifica zona în care s-au manifestat efectele exploziilor şi zonelor învecinate, unde este pericol de pătrundere a gazelor rezultate de la explozie.

(10). Salvatorii au sarcina de a reface construcţiile şi instalaţiile de aeraj, restabilind aerajul parţial ca şi aerajul general în zonă, până la realizarea posibilităţii lucrului în condiţii normale.

(11). Salvatorii vor observa cu atenţie prezenţa crustelor şi picăturilor de cocs, care indică o explozie de praf de cărbune, în special pe elementele metalice din lucrările miniere, la intersecţii de galerii şi în punctele de deversare a cărbunelui.

Salvatorii vor observa de asemenea, prezenţa funinginii care indică o explozie de metan şi este rezultatul disocierii termice a acestui gaz.

Se vor observa cu atenţie bucăţile de reofori arşi, hârtie sau aşchii de lemn arse, elemente de susţinere pârlite de flacără, rezultate din efectele termice ale exploziei.

(12). La lichidarea evenimentelor produse de erupţii de gaze şi material mărunt se lucrează pentru restabilirea aerajului parţial, refacerea lucrărilor miniere, în vederea reluării lucrului în condiţii normale.

(13). La lichidarea surpărilor produse în caz de explozii de gaze sau pulberi explozive, sau erupţii de gaze şi material mărunt şi când este afectată din punct de vedere calitativ compoziţia aerului de mină se lucrează numai cu salvatorii, deoarece circulaţia aerului fiind obturată pot apare gaze toxice şi poate să scadă conţinutul procentual de oxigen.

(14). La lichidarea evenimentelor produse de inundaţii subterane, salvatorii lucrează numai după evacuarea apelor din zonă.

În cazul în care în zona inundată au rămas oameni izolaţi care trebuie să fie salvaţi, se intervine cu formaţiuni de salvatori – scufundători, compuse din 5 persoane, dotate cu costume de scafandru autonom şi aparate cu aer comprimat. Atunci când apa a ocupat în întregime profilul lucrării miniere este interzis scufundatul în apă cu aparat izolant, deoarece presiunea apei acţionează asupra sacului de respiraţie şi nu permite inspiraţia sau expiraţia salvatorului.

Având în vedere că vizibilitatea sub apă este redusă din cauza suspensiilor, se recomandă o mare atenţie din partea salvatorilor şi acţiuni numai pentru salvarea de oameni.

10.9. Selecţia, antrenarea, autorizarea şi intervenţia salvatorilor minieri în

condiţii de temperatură şi umiditate ridicată:

10.9.1.Selecţia salvatorilor pentru lucrul în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată:

(1). Pentru complectarea formaţiilor de salvare cu persoane capabile să lucreze în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, se va face selecţia salvatorilor şi autorizarea pentru aceste activităţi de către un organism certificat în acest sens, prin efectuarea unui complex de măsuri generale, măsuri igenico - fiziologice, care va cuprinde:

a.- Măsuri generale: - profesia: se preferă persoanele care lucrează efectiv în subteran, la

activităţi ce necesită un efort moderat sau greu;

63

- ambianţa în care se desfăşoară activitatea: este de preferat să se aleagă persoane care lucrează în mod curent sau frecvent în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată;

- greutatea corporală: se va evita selecţionarea dintre persoanele supraponderale.

b.- Măsuri igenico- fiziologice şi profilactice: - consultaţii primare care se efectuează o dată cu încadrarea în

activitatea de salvare minieră; - consultaţii periodice, pentru observarea dinamică a stării salvatorului şi

a sănătăţii sale, stabilindu-se dacă persoana respectivă poate să mai continue activitatea de salvare, şi ele se efectuează anual şi ori de câte ori intervin modificări în starea generală de sănătate a salvatorului;

- consultaţii medicale pentru un control obiectiv, privind starea salvatorului chiar înainte de intrarea în acţiunea de lichidare a evenimentului, în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată.

(2). Selecţia şi autorizarea salvatorilor care urmează să lucreze în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată în subteran, se face de un organism certificat în acest sens, fiind valabile perioadele în care salvatorii se instruiesc sau se reinstruiesc.

10.9.2. Metode de instruire (antrenament) a salvatorilor minieri în condiţii de

temperatură şi umiditate ridicată: (1). Antrenamentul salvatorilor minieri în medii cu temperatură şi umiditate ridicată,

se desfăşoară în două etape distincte: Etapa I-a de selecţie şi antrenament, care se desfăşoară de către un organism

certificat, în două faze: a.- Faza de selecţie, care vizează evaluarea capacităţii de efort fizic şi a

gradului de solicitare a salvatorilor minieri în ambianţă termică de 20o – 25oC; b.- Faza de selecţie şi antrenare, care vizează evaluarea capacităţii de efort

fizic şi a gradului de solicitare a salvatorilor în medii cu temperatură şi umiditate ridicată. Etapa a II-a de antrenament în medii cu temperatură şi umiditate ridicată,

care se desfăşoară la staţiile de salvare minieră la care salvatorii sunt încadraţi, în cadrul programului de instruire teoretică şi practică a salvatorilor ( etapa a II-a ) şi la care participă cei care au obţinut la un organism certificat calificativul de apt pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată.

(2). Pentru fiecare salvator, la staţia de salvare a sucursalei se va întocmi o fişă individuală care se complectează de cadrul medical şi în care sunt menţionate valorile iniţiale, intermediare şi finale ale frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, temperaturii cutanate şi variaţia sudoraţiei.

La dosarul personal de la organismul certificat, al fiecărui salvator minier admis a lucra la temperatură şi umiditate ridicată, se păstrează fişele personale din perioada de instruire - reinstruire.

(3). Salvatorii care după testarea de către un organism certificat au fost admişi să lucreze în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, vor avea înscrisă pe autorizaţia de salvator ( pe partea interioară a coperţii, sub fotografie ) menţiunea: apt la data de ----- pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată, cu semnătura directorului şi parafa organismului certificat.

(4). În perioada reinstruirii, dacă un salvator nu mai corepunde la testări, se va scrie în diagonală cu tuş ” inapt pentru temperatură şi umiditate ridicată” semnat, data, parafat.

Aceeaşi menţiune se face în ” Autorizaţia de salvator minier” la persoana care în timpul exerciţiului din etapa a II-a sau la intervenţii s-a dovedit inapt pentru această activitate. Fişa personală în care s-au inserat aceste rezultate cu autorizaţia de salvator minier al persoanei respective, se trimit oficial la organismul certificat pentru a se face modificarea cuvenită.

64

Etapa a II-a de antrenare a salvatorilor minieri în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, la staţiile de salvare minieră de la sucursale.

(5). Pentru menţinerea gradului de aclimatizare al salvatorilor atestaţi, periodic, odată pe lună se va executa un exerciţiu în camera climaterică la temperatura de 38o – 42o şi umiditate ridicată.

(6). Pentru pregătirea psihologică a salvatorilor, odată pe an, aceste exerciţii se desfăşoară la temperatura de 48o – 50oC.

Exerciţiul va avea două reprize a câte 8-10 minute fiecare, cu pauze între ele care durează până la revenirea la normal a parametrilor fiziologici.

(7). Exerciţiile în camera climaterică în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, vor fi conduse de şeful staţiei de salvare, unul din adjuncţii săi sau un şef de grupă care au fost declaraţi „apţi pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată” . Înainte de începerea exerciţiului, salvatorilor li se explică modul de desfăşurare a exerciţiului, durata reprizelor de lucru şi a pauzelor.

(8). Înainte de începerea exerciţiului, salvatorii se cântăresc în şorţ, după care îmbracă echipamentul de protecţie cu care vor lucra iar la sfârşitul exerciţiului vor fi cântăriţi tot în şorţ, ţinându-se cont cu stricteţe de apa ingerată în timpul pauzelor

(9). Camera climaterică este aceea în care exerciţiile se desfăşoară la scăriţă, ergometru şi construire – demolare diguri, şi vor avea următoarea structură:

- construire – demolare dig bolţari : 15 minute; - pauză : 5 minute; - efort la scăriţă : 15 minute; (8 urcări -coborâri/minut) - pauză : 10 minute; - efort la ergometru : 15 minute. --------------------- Total : 60 minute.

(10). Antrenamentul salvatorilor în camera climaterică contribuie la cunoaşterea de către aceştia a limitelor în care se manifestă organismul, să-şi capete curaj şi încredere în forţele proprii şi să poată face o bună apreciere subiectivă, care să concorde cu rezultatele obţinute prin urmărirea de către un cadru medical a parametrilor fiziologici.

(11). Este strict interzis ca la acţiunile de lichidare a avariilor care se desfăşoară în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată, să participe salvatori care nu au înscris pe „ Autorizaţia de salvator minier “ menţiunea „ apt pentru a lucra la temperatură şi umiditate ridicată “ dată de organism certificat.

(12). Salvatorul care a absentat de la exerciţiu în camera climaterică ( în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată ) nu va fi admis să lucreze în condiţii grele de microclimat până când nu-şi recapătă antrenamentul necesar, aceasta menţionându-se în fişa sa individuală.

10.9.3. Stabilirea timpului de acţiune, fără pericol în condiţiile lucrului la

temperatură şi umiditate ridicată: (1). La temperaturi mai mari de 400 – 420C – TE, în lucrări miniere executarea

acţiunilor de salvare este interzisă, cu excepţia celor legate de salvarea de vieţi omeneşti. Conducătorul lucrărilor de salvare minieră va stabili timpul de rămânere în zona cu

temperatură şi umiditate ridicată, funcţie de condiţiile de microclimat din aceasta. În scop, la înălţimea de 1,5 – 1,6 m de la vatra lucrării miniere se aşează un termometru sau psihometru, care se citesc din 5 în 5 minute.

(2). Timpul de acţiune ( durata de toleranţă ) permis în condiţii de temperatură şi umiditate ridicată este redat în tabelul de mai jos:

65

Temperatura efectivă ( TE0C )

Temperatura ( 0C )

Timpul de toleranţă ( min. )

75% din timpul

de toleranţă

( min. ) 1. 2. 3. 4. 30 35 78 59 31 36 67 50 32 38 58 43 33 39 49 37 34 40 42 32 35 41 36 27 36 42 31 23 37 43 27 20 38 44 23 17 39 45 20 15 40 46 17 13 41 47 15 11 42 48 13 10 43 49 11 8 44 50 9 7 45 51 8 6

În condiţii de vizibilitate redusă, umiditate şi viteza aerului foarte mică

(nesesizabilă ) se va lua în calcul 75% din timpul de toleranţă indicat în tabelul de mai sus. (3). Conducătorul formaţiunii de salvare minieră care lucrează în condiţii de

temperatură şi umiditate ridicată, va supraveghea foarte atent în timpul lucrului pe toţi salvatorii din subordinea sa, pentru a putea decide momentul în care aceştia trebuie să fie scoşi din zonă, înainte de a apărea manifestările de hipertermie, având drept criteriu de decizie starea generală şi opinia personală a fiecărui salvator în parte. Dacă un singur salvator reclamă o stare de indisponibilitate, întreaga formaţie se va retrage la baza subterană a salvatorilor.

(4). Timpul de rămânere în subteran este de 8 ore, cu respectarea duratei timpului de lucru şi pauzelor conform prezentelor instrucţiuni. Durata pauzei va fi până la revenirea la normal a parametrilor fiziologici.

66

Tabelul nr.1

REGISTRUL NR. 1 a).- Tabelul cu personalul staţiei

Nr. crt.

Numele şi prenumele

Anul naşterii

Ocupaţia Anul intrării în salvare

Numărul adeziunii

Funcţia în salvare

Domiciliul Nr. şi data eliberării Autorizaţiei de salvator

0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Numărul evidenţei

Data valabilităţii autorizaţiei

Data reinstruirii

Valabilitateareinstruirii

Data scoaterii din

evidenţă

Numărul aparatului de salvare

Observaţii

9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.

67

Tabelul nr.2

REGISTRUL NR.1 b).- Evidenţa instruirii periodice (Etapa a II-a)

Data instruirii

Numele şi prenumele

celor instruiţi

Program ce se

desfăşoară

Raportul programului

Observaţii în legătură cu modul de desfăşurare

a programului

Viza organului de

control 1. 2. 3. 4. 5. 6.

NOTĂ: - persoana care întocmeşte programul în raportul său face observaţiile şi va semna în rubrica respectivă la

sfârşitul textului. Datele din tabele vor servi la complectarea autorizaţiilor salvatorilor.

68

Tabelul nr.3

REGISTRUL NR.2 a).- inventarul aparaturii şi a materialelor din dotarea

staţiei de salvare minieră pe anul --------

Nr. crt

Denumirea obiectului de inventar

U/M Cantitatea Model ( tip )

Seria Numărul de inventar

Numărul de ordine

Data ultimei verificări

0.

1. 2.

3. 4. 5. 6. 7. 8.

ŞEF STAŢIE DE SALVARE,

69

Tabelul nr.4.

REGISTRUL NR.2 b).- verificarea periodică lunară a aparatelor izolante.

aparat nr.-----------seria--------produs----------- model------------intrat în funcţiune---------------

Rezultatele controlului la etanşeitate Nr.crt

Data verificării Furtunurile de

respiraţie Racordul la

cartuşul filtrant Sacul de respiraţie

Aparatul în ansamblu

Sirena

0. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Rezultatele controlului la funcţionare Conducta finimetrică

Finimetru

Dozaj, oxigen l/min.

Automat pulmonar supapă preaplin

Semnătura persoanei care

a verificat

Viza şefului staţiei

7. 8. 9. 10. 11. 12.

70

Tabelul nr.5

REGISTRUL NR.2 Observaţiile organelor de control făcute cu ocazia inspecţiilor întreprinse, cu indicarea măsurilor

de îmbunătăţire propuse.

Data controlului

Numele şi prenumele personal de

control

Funcţia şi instituţia

Constatări făcute

Propuneri şi măsuri

Semnătura organelor de

control

Măsuri luate şi semnătura

conducătorului sucursalei

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

71

Tabelul nr.6.

REGISTRUL NR.3 (a) a.- verificarea aparatelor izolante cu care se intră în

acţiune ( se păstrează la staţia de salvare )

Nr.crt.

Numele şi prenumele

Funcţia Data verificării

Schimbul Seria şi numărul de ordine al aparatului

0. 1. 2. 3. 4. 5.

Rezultatele verificării Etanşeitate

Semnătura celui care a

verificat

Viza şefului de echipă (grupă)

Observaţii Dozaj

(Di)

+ -

Presiune oxigen

(atmosfere) 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

72

Tabelul nr.7 REGISTRUL NR.3 (b)

cu verificarea aparatelor izolante cu care se intră în acţiune ( se păstrează la baza subterană pe durata intervenţiei )

Nr.crt.

Numele şi prenumele

Funcţia

Schimbul

Data verificării

Seria şi numărul de ordine

al aparatului 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Rezultatele verificării Etanşeitate

Viza şefului de echipă (grupă)

Semnătura celui care a

verificat

Observaţii Dozaj

(Di)

+ -

Presiune oxigen

(atmosfere) 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

73

Tabelul nr. 8

REGISTRUL NR.4 Intervenţii executate

Raportul executării programului Data intervenţiei

Locul avariei

Naturaavariei

Conţinutulplanului

de acţiune

Numele salvatorilor din

componenţaechipei

(grupei )

Timp lucrat

în ore

Lucrări efectuate

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Viza Observaţii (mod de comportare a

salvatorilor, propuneri, greutăţi întâmpinate)

Şefului de staţie Conducătorul responsabil cu lichidarea avariei

8. 9. 10.

NOTĂ:- persoana care întocmeşte programul sau rapoartele va semna în rubrica respectivă la sfârşitul textului.

74

ANEXA 1 ANTETUL SUCURSALEI SE APROBĂ, CONDUCĂTORUL SUCURSALEI PROPUN SPRE APROBARE, ŞEF STAŢIE SALVARE, ADEZIUNE ANGAJAMENT Subsemnatul (1) ----------------------------------------------------------------------------------

născut în anul---------------------------------luna--------------------------ziua---------------------------- Având o vechime în subteran de-------------------------ani, absolvent al (2) (3) ------------------------------cu domiciliul stabil în localitatea--------------------------------------------------strada------------------------numărul-------------------------după ce am luat la cunoştinţă „Regulamentul„ privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un salariat pentru a funcţiona ca salvator minier şi cele de funcţionare a staţiilor de salvare .

Solicit în mod voluntar să fiu admis a face parte din efectivul staţiei de salvare a (4)-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mă angajez: 1.- Să activez în cadrul staţiei de salvare pe o perioadă de minimum 3 ani. 2.- Să respect întocmai programele de instruire ale salvatorilor. 3.- Să răspund conştincios la toate chemările forurilor competente pe linie de salvare. 4.- Să-mi însuşesc temeinic cunoştinţele teoretice şi practice ale activităţii de salvare. 5.- Să îngrijesc aparatele pe care le voi primi în folosinţă de la staţia de salvare. 6.- Să respect întocmai dispoziţiile de la şefii ierarhici în timpul intervenţiilor şi

instructajului şi să nu precupeţesc nici un efort pentru ducerea la bun sfârşit a sarcinilor primite în timpul intervenţiilor şi instructajului.

Drept pentru care semnez prezenta adeziune angajându-mă să dau dovadă de un înalt spirit de umanitate şi colegialitate pentru a purta cu onoare titlul de salvator minier.

Semnătura ------------------ (1) – Numele şi prenumele celui care solicită înscrierea în efectivul staţiei de salvare. (2) – Se va trece calificarea. (3) – Se va trece ultima şcoală absolvită, eventual ultimul an şcolar. (4) – Se va trece numele sucursalei pe lângă care funcţionează staţia de salvare în

care doreşte să activeze solicitantul. NOTĂ: Se înregistrează şi se păstrează la dosar.

75

Anexa nr.2

TEMATICA ORIENTATIVĂ DE REÎMPROSPĂTARE ( ETAPA II ) A CUNŞTINŢELOR TEORETICE

Nr. crt.

Plan tematic detaliat

0. 1. A.- TEMATICA PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ

1. Luarea la cunoştinţă de către salvatori a planului de prevenire şi protecţie de la

sucursalelor miniere pe lângă care funcţionează staţia de salvare minieră, precum şi, după caz – de la cele ale sucursalelor la care trebuie să intervină pe bază de contract.

2. Indicarea eventualelor modificări de bază în structura aerajului minei şi

informarea curentă despre lucrările miniere noi.

3. Informaţii referitoare la inversarea curenţilor de aeraj din mină.

4. Compoziţia aerului atmosferic. Descrierea gazelor de mină ( CH4, CO2, CO, H2S etc. ). Influenţa fiecărui gaz asupra organismului uman, modul în care se formează aceste gaze, controlul lor şi pericolul pe care-l prezintă asupra organismului uman.

5. Cauzele care produc avarii miniere: incendii subterane, focuri de mină, explozii

de metan şi praf de cărbune, surpări mari, erupţii de gaze şi material mărunt din zăcământ, inundaţii, emanaţii şi acumulări de gaze, etc.

6. Cercetarea urmărilor unor avarii ca de exemplu: cocs, funingine, foc, efecte dinamice ale exploziei asupra susţinerii, starea construcţiilor de aeraj.

7. Prelevarea probelor de aer din atmosferă în urma unei avarii şi de după diguri.

8. Prevenirea şi stingerea incendiilor şi focurilor endogene. Materiale contra incendiilor ca: extinctoare, trenuri antiincendiare, injectări în masiv, perdele de ceaţă, dopuri de spumă, utilizarea gazelor inerte pentru combaterea focurilor şi incendiilor.

9. Apa ca mijloc de stingere. Folosirea dotaţiei pentru stingerea incendiilor cu

ajutorul apei ( furtunuri de pompieri, furtunuri cu spirală, hidranţi, perdele de apă).

10. Dopurile de spumă, mod de producere, perne pneumatice- montarea şi

demontarea rapidă a acestora.

76

0. 1.

11. Schimbarea aerajului în timpul incendiului sau a focului de mină ( depresiunea

termică, inversarea curenţilor de aeraj, focuri secundare, evacuarea fumului, etc.)

12. Principii pentru efectuarea diverselor intervenţii de salvare, după natura avariei

şi a diverselor condiţii.

13. Obligaţii ale salvatorilor în timpul acţiunilor de salvare. Idem pentru şeful de

echipă, de grupă, de staţie de salvare minieră.

14. Obligaţiile şefului bazei subterane şi utilarea acesteia.

15. Prelucrarea diverselor cazuri de accidente la operaţiuni de salvare de la

sucursalele miniere din ţară şi străinătate.

16. Construcţii de izolare provizorii şi definitive: diguri de ciutaci, zidărie, scânduri,

rambleu, saci, perne pneumatice, etc.

17. Alarmarea salvatorilor: modul de comunicare în subteran între membrii unei

formaţii, comunicarea între formaţie şi baza subterană.

18. Construcţia, funcţionarea şi manipularea telefonului de campanie, mod de

deservire a instalaţiilor de semnalizare

19. Intrarea salvatorilor în zonă: mod de lucru în zonă ( la diverse genuri de avarii ),

retragerea din zonă, timpul de lucru efectiv şi odihna efectivă.

20. Mod de acţiune a salvatorilor în cazul incendiilor la instalaţiile electrice.

21. Alte tematici specifice sucursalei.

B.- TEMATICA ORIENTATIVĂ PENTRU EXERCIŢII PRACTICE ( ETAPA II ) a.- Acomodarea cu aparatura de salvare

1. Descrierea aparatelor izolante în ansamblu şi pe subansamble, arătându-se

importanţa fiecărei piese în parte.

2. Descrierea pulmotoarelor şi inhalatoarelor şi a modului în care trebuie să se

execute respiraţia artificială.

3. Descrierea diverselor tipuri de aparate pentru controlul etanşeităţii şi a modului

de verificare a aparatului izolant.

77

o. 1.

4. Descrierea măştilor de autosalvare în ansamblu şi pe subansamble, modul de

folosire.

5. Descrierea pompelor pentru transvazarea oxigenului.

6. Descrierea dulapului de dezinfectare şi diferitelor metode de dezinfectare a

aparatelor izolante.

7. Măsurători de aeraj ( debite de aer, temperatură, umiditate ), controlul gazelor

de mină, prelevări de probe de aer.

8. Exerciţii de stingere a unui incendiu simulat; cu utilizarea apei, extinctoarelor,

agregatelor.

9. Exerciţii de deservire a instalaţiilor mecanice cu trolii şi transportoare, darea

semnalelor la puţuri, etc.

C.- EXERCIŢII PRACTICE PENTRU MENŢINEREA CONDIŢIEI FIZICE

1. Transportul aparatelor de protecţie a respiraţiei pentru personalul surprins de

avarie în diferite lucrări miniere.

2. Transportul accidentaţilor prin diferite lucrări miniere, pe braţe pe distanţa de

200m timp de 30min. şi cu targa pe o distanţă de 500m timp de 20min. După fiecare repriză se face o pauză de 10min.

3. Exerciţii de ridicare a unei greutăţi de 25kg la înălţimea de 1m în reprize de

5min cu pauze de 5 minute între reprize.

4. Exerciţii de mers în genunchi şi mâini, târâş pe burtă şi coate pe o distanţă de

100m în timp de 5 minute cu aparatul izolant în funcţiune.

5. Exerciţii de marş normal cu o viteză de 4-6km/h cu pauza între ore de 10

minute.

6. Exerciţii de marş prin lucrările miniere înclinate cu o viteză de 1 -2km/h.

7. Exerciţii de urcare- coborâre pe scările unui puţ. Fiecare salvator va face

repriza de minimum 150 m urcare şi coborâre cu pauze de 15 minute între reprize.

8. Exerciţii de lucru la o înaintare în steril sau la un abataj unde obligatoriu vor

efectua toate operaţiile normale de lucru, inclusiv aducerea materialului pentru susţinere.

78

0. 1.

9. Exerciţii de marş pe teren accidentat cu aparatul în funcţiune cu viteza de 3-

4km/h cu pauze de 5 minute, la fiecare 30 minute de marş.

10. Trimestrial se va face un exerciţiu de alarmare a salvatorilor cu deplasarea

echipelor într-o zonă declarată avariată.

D.- TEMATICA PENTRU ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

1. Cunoştinţe generale privind anatomia şi fiziologia corpului omenesc.

2. Metode de acordare a primului ajutor prin respiraţie artificială. Aparatura

folosită.

3. Acordarea primului ajutor în caz de fracturi, hemoragii, arsuri, etc.

4. Primul ajutor dat în zonă salvatorilor accidentaţi.

5. Transportul accidentaţilor prin atmosfera viciată de la locul avariei până la

baza subterană a salvatorilor.

6. Acordarea primului ajutor prin respiraţie artificială: - pregătirea accidentatului; - metoda Schaffer şi Szilvester; - metoda înecatului; - metoda gură la gură, gură la nas.

7. Trusa de prim ajutor. Masajul cardiac.

8. Acordarea primului ajutor în caz de hipertermie.

Notă: - la exerciţiile din subteran, în timpul prescris se include şi deplasarea de la staţia de

salvare şi înapoi, însă locul de executare şi exerciţiu va fi astfel ales ca durata efectivă a exerciţiului să fie de cel puţin 2 ore.

- înaintea începerii exerciţiului cu aparatele izolante, fiecare salvator va verifica singur aparatul sub supravegherea directă a şefului de echipă şi controlul conducătorului exerciţiului.

- lunar se va executa cel puţin un exerciţiu de 2 ore cu folosirea la respiraţie a oxigenului din butelie şi a cartuşului filtrant.

- şeful staţiei de salvare sau locţiitorul lui va completa în registrele de salvare după fiecare exerciţiu: prezenţa salvatorilor, modul cum a decurs programul, materialul predat sau exerciţiul efectuat, comportarea la program a fiecărui salvator în parte, durata exerciţiului.

- personalul care execută instruirea salvatorilor, va controla în permanenţă, modul în care salvatorii montează, demontează şi verifică aparatul de salvare şi anunţă citirea manometrului pentru verificarea rezervei de oxigen.

- şefii staţiilor de salvare de la sucursale au latitudinea de a modifica programul de instruire a salvatorilor funcţie de specificul sucursalei respective, executându-se însă lucrări similare celor din prezentul program.

79

- programul de instruire a salvatorilor, întocmit de şeful staţiei de salvare şi vizat de conducătorul tehnic al sucursalei miniere, va fi afişat în cadrul staţiei de salvare la începutul fiecărei luni.

Anexa 3

DOTAREA ŞI METODOLOGIA DE LUCRU LA EFECTUAREA EXERCIŢIILOR DE CĂTRE SALVATORI ÎN CAMERELE DE

ANTRENAMENT

I.- DOTAREA CAMERELOR DE ANTRENAMENT PENTRU SALVATORI: 1.- Fiecare staţie de salvare minieră trebuie să aibă o cameră de antrenament în

care să se poată realiza condiţii de microclimat cât mai apropiate de cele existente în subteran (în cazul producerii unei avarii). Indiferent de categoria staţiei de salvare minieră, camerele de antrenament vor îndeplini condiţiile impuse în prezentul regulament.

2.- Camerele de antrenament vor fi astfel dimensionate încât în interiorul lor să poată lucra două echipe de salvare minieră, fiecare simulând asigurarea securităţii pentru cealaltă.

3.- Camerele de antrenament pot fi amenajate fie la suprafaţă, fie în subteran într-o lucrare minieră , care să facă posibilă evacuarea gazelor şi fumului fără a afecta circuitul de aeraj al minei.

4.- Camerele de antrenament amenajate în subteran vor fi prevăzute cu instalaţie de aeraj parţial (pentru evacuarea aerului viciat şi a fumului) cu posibilitatea de pornire - oprire a ventilatorului din interiorul şi exteriorul încăperii.

5.- Camerele de antrenament vor fi prevăzute cu instalaţii de iluminat fix. 6.- Camerele de antrenament vor fi izolate cât mai etanş faţă de exterior şi

prevăzute cu uşi care se manevrează atât din exterior cât şi din interior. 7.- Deasupra intrării în camerele de antrenament se instalează un bec de

semnalizare de culoare roşie , care în timpul desfăşurării exerciţiilor va fi aprins. 8.- În camerele de antrenament , mediul cu fum se realizează prin folosirea

lumânărilor fumigene , prin arderea bucăţilor de bandă de covor de cauciuc uzată , cârpe vechi, etc.

Materialele care ard pentru a produce fum se introduc într-un recipient de tablă care se goleşte la terminarea exerciţiului.

În camera de antrenament concentraţiile de gaze toxice nu vor depăşi CMA. 9.- Camerele de antrenament vor fi dotate cu 3 - 4 ergometre, prevăzute cu

greutăţi de 25kg. Ergometrul va fi confecţionat dintr-un cadru metalic fixat la partea de jos pe o placă metalică . Cadrul va fi închis într-o carcasă din tablă şi pe el glisează o greutate pe ghidaje. Cablul de tracţiune este dirijat la partea superioară peste o rolă.

- spaţii înguste confecţionate fie din materia! lemnos , fie din metal sub formă de module confecţionate din fier cornier şi plasă de sârma. Elementele (modulele) se asamblează între ele prin şuruburi şi au pe părţile laterale uşi, iar la capăt, aşezată vertical o scară. Porţiunea planului înclinat este aşezată la 20° faţă de orizontala, în interiorul acestor construcţii se montează conducte pentru aer comprimat prevăzute cu coluri şi flanşe.

- într-o nişă amenajată într-un perete şi adâncă de 0,4 - 0,5 m, având dimensiunile şi profilul unei lucrări miniere tipizate , se va realiza o construcţie de izolare din bolţari , fără a se folosi material liant.

- o scară din funie de oţel, cu lungimea de 3-4m , fixată solid în tavanul camerei de antrenament.

- două scări metalice, cu trepte late de cea 0,20 m şi prevăzute cu bare laterale de sprijin , ansamblul scară - bară fiind fixat la o înclinare de 45" faţă de unul din

80

pereţii camerei de antrenament. Ansamblul scară - bară de sprijin se va fixa pe o placă metalică.

Atunci când camera de antrenament se amenajează în subteran, se pot crea condiţii de antrenament, ca :

- spaţii înguste , prin realizarea unor astfel de treceri între peretele lucrării miniere şi un perete realizat din scânduri;

- instalaţii de ergometre într-o nişă sau cameră subterană ; - construcţie de izolare (fără folosirea liantului) într-o lucrare minieră

orizontala; - un suitor prin care sa se facă circulaţia salvatorilor pe ambele secţii; . - scăriţe cu balustrade de sprijin care se aşează înclinat faţă de peretele unei

nişe sau camere subterane. II.- METODOLOGIA DE LUCRU LA EFECTUAREA EXERCIŢIILOR DE CĂTRE

SALVATORI ÎN CAMERELE DE ANTRENAMENT: 1.- exerciţiile salvatorilor în camerele de antrenament se desfăşoară în

conformitate cu tematica cadru din prezentul regulament. 2.- în fiecare lună salvatorii vor efectua 8 ore de exerciţii, practice din care cel

puţin 2 ore în camera climaterică în mediu cu fum. 3.- în stabilirea tematicii privind instruirea salvatorilor în camera de antrenament -

realizat pe baza tematicii cadru - se va insista asupra următoarelor operaţiuni: - treceri prin lucrări miniere de diferite secţiuni în care salvatorii sunt obligaţi

să meargă in poziţiile târâş , în mâini şi în genunchi aplecat; - transportarea accidentaţilor , a materialelor , sculelor şi dispozitivelor

necesare pentru lichidarea avariei; - manevrarea aparatului la trecerea prin spaţii înguste atunci când este dat

jos de pe spatele salvatorului şi atunci când el trebuie luat pe spate , etc.; - efectuarea unor operaţiuni ca de exemplu : montări şi demontări de

conducte de aer comprimat sau apă în spaţii înguste, montări de tuburi de aeraj, etc.; - exerciţii cu depunere de efort mare ca de exemplu : lucru la ergometre,

urcarea sau coborârea de pe scara . 4.- este interzis să se introducă la exerciţii salvatori care acuză diferite indispoziţii

sau sunt în convalescenţă. 5.- înainte de efectuarea exerciţiilor în camera de antrenament, salvatorii nu vor

consuma lichide în exces , băuturi alcoolice sau mâncăruri grele şi sărate. 6.- la intrarea în camera de antrenament salvatorii sunt verificaţi dacă sunt echipaţi

corespunzător, dacă presiunea oxigenului din butelia aflată în aparatul izolant este de 150 - 200 atmosfere, după care li se dau indicaţii scurte asupra operaţiunilor pe care trebuie să le execute.

7.- persoana care conduce exerciţiile în camera de antrenament este răspunzătoare de respectarea măsurilor de protecţia muncii care trebuie luate pe toată perioada rămânerii în această încăpere.

8.- cantitatea de muncă pe care trebuie să o presteze salvatorii în camera de antrenament, se exprimă în kgm , şi în funcţie de instalaţiile la care lucrează , se calculează cu relaţii în care se folosesc următoarele notaţii:

p - greutatea obiectelor transportate , (kg) ; P - greutatea salvatorului împreună cu aparatul izolant, (kg); l - lungimea drumului pe care se face transportul,(m); z - numărul de treceri repetate ; t - timpul cât durează activitatea , (min.), (fără includerea timpului de odihnă); S - lungimea drumului de trecere, (m); h - înălţimea de ridicare a greutăţii, (m); n - numărul de ridicări; a - unghiul de înclinare al traseului de parcurs de

către salvator.

81

În aceste calcule se folosesc valorile numerice (120 - 140) (500 ; 0,055 ; 0,5 ; 580) stabilite experimental pe baza măsurării consumului energetic.

9.- cantitatea de muncă depusa de salvatori în camerele de antrenament trebuie să fie echivalentă cu :

- 10.000 kgm pentru salvatorii în formare , primele două luni de la recrutarea lor;

- 15.000 kgm pentru salvatorii în formare în lunile 3 - 4 de la recrutare; - 20.000 kgm la salvatorii cu vechime , inclusiv cei în formare aflaţi în lunile 6

de la recrutare. 10.- cantitatea de muncă depusă în timpul transportului de materiale, de

accidentaţi, de utilaje , etc., se stabileşte cu relaţia: A1 = p x l x z (kgm) 11.- cantitatea de muncă depusă pentru realizarea unei construcţii de izolare

(fără folosirea liantului), se stabileşte cu relaţia : A2= 120 x t (kgm) 12.- cantitatea de muncă depusă pentru tăierea de material lemnos cu fierăstrăul

cu două mânere , se stabileşte cu relaţia : A3 = 500 x t (kgm) 13.- cantitatea de muncă depusă pentru parcurgerea unei lucrări miniere cu profil

normal (orizontală) se stabileşte cu relaţia : A4 = 0,055 x P x S (kgm 14.- cantitatea de muncă depusă pentru parcurgerea unei lucrări miniere cu profil

normal înclinată la un anumit unghi , se stabileşte cu relaţia: A5 = 0,055 x P x S x sin a (kgm) 15.- cantitatea de muncă depusă pentru parcurgerea unei porţiuni de galerie cu

profil redus , în poziţie târâş : A6 = 0,5xPxS (kgm) 16.- cantitatea de muncă depusă pentru ridicarea unei greutăţi la ergometru, se

stabileşte cu relaţia : A7 = p x h x n (kgm) 17.- cantitatea de muncă depusă pentru urcarea unei scări aşezate vertical în ritm

de o mişcare pe secundă , se stabileşte cu relaţia: A8= 580 x t (kgm) Când scara este aşezată înclinat , se foloseşte relaţia : A8 = 580 x t x sin a 18.- cantitatea totală de muncă depusă de un salvator în camera de antrenament

se calculează cu relaţia : AT = Σ(A1 ,A8) (kgm) 19.- în timpul desfăşurării exerciţiilor în camera de antrenament, salvatorii vor face

citirea finimetrului la intervale de maximum 10 - 15 minute , pentru a stabili momentul retragerii din camera de antrenament.

20.- şeful staţiei de salvare sau adjuncţii săi , vor stabili condiţiile de microclimat din camera de antrenament , urmărind modul de comportare al fiecărui salvator în funcţie de aceste condiţii , ţinând cont de faptul că la:

3 - 5 catagrade apare senzaţia de sufocare ; 6 - 9 catagrade apare senzaţia de apăsare ; 10-12 catagrade apare senzaţia de căldură ; 13-19 catagrade apare senzaţia plăcută.

21.- se vor instrui salvatorii asupra faptului că semnele apariţiei şocului termic (acumulare excesivă de căldură în organism) se manifestă prin dureri de cap , senzaţii de vomă , ameţeală, slăbeşte vederea şi auzul . La apariţia acestor senzaţii se anunţă şeful de echipă care va întrerupe antrenamentul.

82

22.- după un exerciţiu intens în mediu cu temperatură ridicată , !a ieşirea din camera de antrenament salvatorii se învelesc bine , vor consuma băuturi calde şi li se vor administra vitamina B1 şi glucoză.

23.- timpul de lucru în camera de antrenament ca şi durata pauzei se stabileşte de conducătorul exerciţiului în funcţie de condiţiile din încăpere , de intensitatea exerciţiului şi de potenţialul salvatorilor.

24.- Dacă se amenajează camera de antrenament în subteran şi nu există posibilitatea de a realiza mediu cu fum, temperatură şi umiditate ridicată , consumul de muncă depus de salvatori va creşte de la 20.000 kgm/120 min, la 25.000 - 30000 kgm/120 mm. In mediu fără fum şi temperatura mediului ambiant de 20 - 28°C , funcţie şi de vechimea salvatorilor în activitate, se vor corela aceste prevederi cu cele din Art.9.- astfel :

Cantitatea de muncă depusă, kgm/120min Temperatura

mediului ambiant Salvatori în lunile 1-2

de la recrutare Salvatori în lunile 3-4

de la recrutare Salvatori cu vechime şi cei în lunile 5-6 de

la recrutare 1. 2. 3. 4.

200C 20000 25000 35000 240C 15000 20000 25000 280C 10000 15000 20000

83

84

ANEXA 5

ŞTAMPILA

SEMNĂTURA POSESORULUI

ANTET

AUTORIZAŢIE

DE SALVATOR MINIER

LOC PENTRU FOTOGRAFIE

85

Autorizaţie de salvator minier

Nr.--------din------------19----

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 193/ 1992 şi cu prevederile legislaţiei în

vigoare şi a fişei de examinare nr.-----------------------din----------------------20------- se acordă.

„ AUTORIZAŢIA DE SALVATOR MINIER „ cu dreptul de a funcţiona în cadrul staţiilor de salvare conform legislaţiei în vigoare, domnului___________________________________________________________________ născut în anul __________________luna_______________ ziua______________________ actualmente încadrat al _______________________________________________________ în funcţia de ________________________________________________________________

Autorizaţia este valabilă până la data de ___________________________________ cu dreptul de prelungire conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră.

DIRECTOR

A. Instruit în perioada ___________________________________ Examinat la data de ___________________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________

Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

Comisia de examinare:

Preşedinte:_____________________ Membrii :_____________________ _____________________ _____________________ _____________________

B.- a) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________

Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

86

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE,

b) Reinstruit în perioada _____________________________

Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________

Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE,

c) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________

Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE,

d) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________

Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE,

e) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________

Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE,

f) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării:

87

TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________

Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, g) Reinstruit în perioada _____________________________

Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________

Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE,

h) Reinstruit în perioada _____________________________ Rezultatele examinării: TEORETICE_________________________ PRACTICE _________________________

Poate funcţiona ca ____________________conform regulamentului privind reglementarea activităţii de salvare minieră până la data de ______________________________________.

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, C.- a) Luat în evidenţă la staţia de salvare _________________________________

Funcţionează ca ____________________________________________________________ Înregistrat în registrul staţiei de salvare nr. ________________________________________ Data_______________________ Şeful staţiei de salvare Aprobat conducătorul sucursalei __________________________________________________________________________

b) Luat în evidenţă la staţia de salvare _________________________________ Funcţionează ca ____________________________________________________________ Înregistrat în registrul staţiei de salvare nr. ________________________________________ Data_______________________ Şeful staţiei de salvare Aprobat conducătorul sucursalei __________________________________________________________________________

c) Luat în evidenţă la staţia de salvare _________________________________ Funcţionează ca ____________________________________________________________

88

Înregistrat în registrul staţiei de salvare nr. ________________________________________ Data_______________________ Şeful staţiei de salvare Aprobat conducătorul sucursalei __________________________________________________________________________

D.- a) Poate îndeplini funcţia de salvator conform regulamentului până la data de __________________________________________________________________________ Când depăşeşte vârsta.

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, Data________________ _____________________ b) Cu derogare privind_____________________________________________ pentru funcţia de ____________________________________________________________ până la data de _____________________________________________________________ în baza____________________________________________________________________

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, Data________________ _____________________ c) Cu derogare privind_____________________________________________ pentru funcţia de ____________________________________________________________ până la data de _____________________________________________________________ în baza____________________________________________________________________

PREŞEDINTELE COMISIE EXAMINARE, Data________________ _____________________

89

E.- Îndeplineşte condiţiile medicale cerute de legislaţia în vigoare: Nr. crt.

Data Cine constată Specificaţia apt - inapt Detalii Semnătura şi parafa

90

F.- Însuşit cunoştinţele la instructajul de la staţia de salvare a sucursalei: Anul

Trimestrul

Prezenţa ore

Calificativ

Observaţie

Semnătura şef

staţie

Observaţii:

CUPRINS PARTEA A II-A CAPITOLUL I CERINŢE GENERALE pag. 1

1. Hărţi şi documentaţii topografice, pilieri pag. 1 2. Marcarea lucrărilor miniere pag. 1 3. Monografia de armare pag. 1 4. Cerinţe specifice pentru lucrări miniere de deschidere şi pregătire pag. 2

4.1. Generalităţi pag. 2 4.2. Lucrări miniere orizontale şi înclinate pag. 3 4.3. Amenajarea lucrărilor minere orizontale şi înclinate pag. 4

4.4. Lucrări miniere verticale pag. 5 4.5. Amenajarea lucrărilor minere verticale (puţuri) pag. 6

5. Cerinţe specifice pentru lucrări de abataj pag. 6 5.1. Generalităţi pag. 6 5.2. Atacarea de felii noi şi începerea exploatării pag. 6 5.3. Echiparea şi punerea în funcţiune a abatajelor frontale pag. 7 5.4. Prăbuşirea abatajelor pag. 7

6. Lucrări de întreţinere – reparaţii a lucrărilor miniere pag. 7 6.1. Schimbarea elementelor de susţinere pag. 7 6.2. Reparaţii în lucrări miniere verticale pag. 8

7. Execuţie – întreţinere lucrări miniere speciale pag. 8 7.1. Desfundarea silozurilor şi rostogoalelor cu mijloace curente pag. 8

8. Controlul stării lucrărilor miniere pag.10 8.1. Copturirea tavanului şi pereţilor pag.10 8.2. Controlul stării susţinerii pag.10

CAPITOLUL II TRANSPORT, MANIPULARE MATERII EXPLOZIVE, LUCRĂRI DE ÎMPUŞCARE pag.11

1. Generalităţi pag.11 1.1. Dispoziţia de împuşcare pag.11 1.2. Materii explozive şi de iniţiere pag.11 1.3. Burătoare, material de buraj, pregătirea amorsei pag.12 1.4. Cabluri de împuşcare pag.13 1.5. Explozoare pag.13 1.6. Realizarea circuitului de împuşcare pag.15 1.7. Măsuri care se iau înainte de încărcarea găurilor pag.17 1.8. Controlul metanului pag.17 1.9. Încărcarea cu exploziv a găurilor pag.18 1.10. Măsuri suplimentare pag.18 1.11. Locul de declanşare a exploziei pag.19 1.12. Lucrări de împuşcare la suprafaţă pag.19 1.13. Rateuri, comportare în caz de rateu şi lichidarea rateurilor pag.19

2. Personal autorizat, ajutător şi de control pag.20 2.1.Generalităţi pag.20 2.2. Personal autorizat ca artificier pag.21 2.3. Obligaţiile artificierului pag.22 2.4. Sancţiuni aplicate artificierului pag.23 2.5. Personal ajutător la lucrări de împuşcare în subteran pag.23 2.6. Echipament de lucru pentru artificieri pag.24

3. Procedee speciale de împuşcare pag.24 3.1.Prăbuşirea abatajelor( împuşcarea stâlpilor de lemn) pag.24 3.2 Împuşcarea cu găuri lungi de mină pag.24

4. Depozitarea materiilor explozive la sucursale pag.26 4.1.Păstrarea materiilor explozive pag.26

4.2.Păstrarea materiilor explozive si de iniţiere în firide pag.27 4.3. Prevenirea şi stingerea incendiilor pag.27

5.Transportul materiilor explozive la sucursale pag.27 5.1.Generalităţi pag.27 5.2. Transportul materiilor explozive în incinta depozitului sucursalei pag.27 5.3. Transportul manual al materialelor explozive pag.28 5.4. Transportul materiilor explozive pe puţuri şi plane înclinate în săpare pag.28

6. Desfundarea silozurilor şi rostogoalelor pag.29 7. Distrugerea materiilor explozive pag.30

7.1. Prelungirea termenului de garanţie pag.30 7.2. Dezgheţarea explozivilor pe bază de nitroglicerină pag.30 7.3. Distrugerea materiilor explozive pag.30

8. Documentele necesare a fi afişate la depozitul de exploziv pag.31 9. Găuri de probă pag.31

1

PARTEA a II-a

CONSTRUCŢII MINIERE SUBTERANE

CAPITOLUL I

CERINŢE GENERALE:

1.Hărţi şi documentaţii topografice, pilieri: Hărţile şi documentaţiile topografice trebuie să fie întocmite la o scară care să

ofere o reprezentare clară, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei şi comerţului şi al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie minieră, precum şi întreaga documentaţie legată de executarea lucrărilor prevăzute în programul general de exploatare.

În afară de galerii şi zonele de extracţie, trebuie reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, construcţiile de aeraj, construcţiile de izolare, foraje, înnămolire, volumele de azot introduse prin inertizare, surpări, viituri, infiltraţii de hidrocarburi, degajări de gaze, acumulările de apă, care pot influenţa exploatarea şi securitatea zăcămintelor şi a lucrătorilor.

Ele trebuie să fie uşor accesibile şi să fie păstrate, pe diferite suporturi de stocare, cel puţin 50 ani, din motive de securitate.

Planurile şi desenele abatajelor, precum şi ale altor lucrări miniere subterane trebuie să fie actualizate periodic şi ori de câte ori este nevoie şi un exemplar să se găsească în permanenţă la locul de muncă, ca şi parte componentă a documentului de securitate şi sănătate.

Înaintea începerii executării lucrărilor minere subterane se vor stabilii, pe bază de proiect, pilierii de siguranţă necesari pentru protejarea râurilor, căilor ferate, şoselelor, clădirilor, instalaţiilor şi altor obiective existente la suprafaţă.

De asemenea se vor prevedea pilieri de siguranţă pentru protejarea lucrărilor miniere importante pe toată durata lor de funcţionare.

Sucursalele miniere vor trebui să evidenţieze pe planurile topografice pilierii de siguranţă pentru protejarea obiectivelor de la suprafaţă şi a lucrărilor miniere importante şi să controleze respectarea acestora.

Pilierii de siguranţă pot fi extraşi cu condiţia ca metoda de exploatare a acestora şi măsurile speciale de securitate să fie prevăzute în programul general de exploatare.

2. Marcarea lucrărilor miniere: Galeriile trebuie să fie prevăzute cu panouri indicatoare pentru a permite

orientarea lucrătorilor. Lucrările miniere active trebuie să fie marcate la intrare cu tăbliţe indicatoare pe

care se va inscripţiona denumirea lucrării. Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil conform H.G. nr. 971/26.07.2006.

3. Monografia de armare:

Susţinerea tuturor lucrărilor miniere din subteran se va face în strictă conformitate cu monografiile de armare.

Monografiile de armare se revizuiesc la fiecare schimbare a condiţiilor tehnice şi geologice.

Monografiile de armare fac parte componentă a documentului de securitate şi sănătate.

La executarea excavaţiilor minere în care au apărut microfalii, fisuri în front, feţe inverse de clivaj, goluri în tavan sau vatră, supraveghetorul locului de muncă, va înmâna pe

2

loc sub luare de semnătură şefului de schimb, o schiţă de mână prin care se va indica modul de consolidare sau susţinere suplimentară corespunzător situaţiei existente.

Monografiile de armare se întocmesc de către o persoană desemnată de conducătorul sucursalei şi va cuprinde următoarele date:

- indicarea locului de muncă; - reprezentarea schematică a elementelor de susţinere, dimensiunile lor,

ordinea lor de montare, modul de îmbinare şi distanţa dintre ele; - dimensiunile profilului e săpare, modul de umplere a golurilor din spatele

susţinerii; - distanţa maximă ce se admite a fi nesusţinută între ultimul element de

susţinere şi frontul de lucru înainte de operaţia de împuşcare sau de tăiere; -elementele necesare privind montarea căii de transport, instalaţiilor de aeraj,

conductelor de apă şi aer comprimat, a cablurilor electrice, precum şi modul de amenajare a compartimentului de circulaţie;

- modul de dirijare a acoperişului sau tavanului; - măsurile speciale de siguranţă necesare specificului locului de muncă; - schema de amplasare a găurilor de probă şi de împuşcare precum şi

lungimea acestora; - planuri de bază şi secţiuni; - indicatorul tehnic.

Monografia va fi complectată după caz şi cu alte date specifice anumitor lucrări miniere (canale de scurgere a apelor, modul de susţinere al intersecţiilor abatajelor cu lucrările miniere de acces, modul de susţinere în zona de acoperiş şi se culcuş a stratului de cărbune, operaţiile ce pot fii efectuate simultan cu dirijarea tavanului la abatajele frontale, măsuri de siguranţă suplimentară la efectuarea lucrărilor de întreţinere, etc).

Monografiile de armare se întocmesc în două exemplare aprobate de conducătorul tehnic al sucursalei. Un exemplar va fi înmânat şefului de brigadă sau înlocuitorului acestuia pe bază de semnătură şi indicarea datei pe exemplarul ce se va păstra la sector în dosarul locului de muncă.

4. Cerinţe specifice pentru lucrări miniere de deschidere şi pregătire:

4.1. Generalităţi: Lucrările miniere subterane se vor executa pe baza unui proiect care va cuprinde:

- denumirea lucrării; - scopul lucrării;

- calculul susţinerii ; - modul de aerisire a lucrării şi calculul parametrilor de aeraj; - evaluarea factorilor de risc;

Proiectele vor fi aprobate de conducătorul sucursalei şi se vor regăsii în programul general de exploatare.

Lucrările miniere subterane în care se execută diverse activităţi trebuie să fie construite, echipate, exploatate şi întreţinute astfel încât lucrătorii să poată lucra şi circula în ele cu riscuri minime.

Proiectele de execuţie vor fi parte componentă a documentului de securitate şi sănătate.

Documentul de securitate şi sănătate trebuie întocmit înainte de începerea lucrării şi trebuie revizuit dacă locul de muncă suferă modificări majore, extinderi sau transformări şi va fi prezentat la inspecţia locului de muncă..

Lucrările miniere trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate şi sănătate. Lucrările minere vor putea fi puse în funcţie numai după ce s-a făcut recepţia acestora. Comisia de recepţie numită în scris de conducătorul sucursalei va controla dacă lucrările sunt conform proiectului de execuţie, monografiei de armare şi dacă toate măsurile

3

de securitate şi sănătate sunt asigurate, consemnând acest lucru în procesul verbal de recepţie. Din comisie vor face parte obligatoriu, inginerul şef producţie, inginerul şef S.S.M., şef sector.

Nu se admite punerea în funcţiune a lucrărilor miniere sub rezerva completării ulterioare a măsurilor de securitate şi sănătate.

4.2. Lucrări miniere orizontale şi înclinate: (1). Fiecare mină în funcţiune trebuie să aibă cel puţin două ieşiri la suprafaţă,

amenajate pentru circulaţia personalului. (2). Ieşirile de urgenţă trebuie să fie libere şi să conducă în modul cel mai direct

spre suprafaţă sau într-o zonă de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur.

(3). Între cele două ieşiri se va menţine un masiv de rocă de cel puţin 30m. grosime, gurile acestora neputând fi adăpostite în aceeaşi clădire de la suprafaţă.

Fac excepţie deschiderea zonelor noi de zăcământ şi lucrările de cercetare geologică, la care cea de a doua ieşire nu este obligatorie. Aceste lucrări se vor executa pe bază de permise de lucru prin care se vor stabilii modul de săpare, susţinere, amenajare control, întreţinere căi de acces şi va avea o parte distinctă cu măsuri de securitate şi sănătate în muncă.

(4). Dacă pe lângă cele două ieşiri obligatorii, mina mai are alte lucrări de legătură cu suprafaţa care sunt nepăzite, acestea din urmă vor fi închise cu uşi cu zăbrele. Uşile vor fi prevăzute cu zăvoare cu deschidere din interior şi cu tăbliţe avertizoare pentru interzicerea accesului şi folosirii flăcării deschise.

(5).Orice orizont în funcţie va fi legat de orizontul superior cu cel puţin două ieşiri separate amenajate pentru circulaţie şi aeraj. Orizontul superior va avea cel puţin o legătură cu suprafaţa.

Lucrările de pregătire de la un nou orizont nu vor putea fi începute decât după realizarea celei de a doua legături cu orizontul superior şi numai după asigurarea aerajului general al orizontului respectiv. Lucrările de pregătire se pot executa fără a doua legătură atunci când acestea servesc chiar la realizarea legăturii de aeraj.

(6). În timpul săpării suitoarelor cu înclinare peste 350 zona frontului de lucru trebuie să fie prevăzut cu poduri demontabile după cum urmează:

- când suitorul se execută de jos în sus se va monta pe întreaga secţiune un pod de lucru la maxim 2m. de front dimensionat şi executat astfel încât să permită preluarea materialului rezultat în cazul unor surpări, un pod de refugiu la maxim 2m. sub podul de lucru, iar în compartimentul de circulaţie, la maxim 5 m. de la podul de refugiu, un pod de protecţie. Deasupra rostogolului, la nivelul ultimului element de susţinere mijlocaş, se va monta un grătar. În timpul săpării suitorilor rostogolul se va păstra plin, golindu-se progresiv. La suitorii de lungimi peste 30 m. în compartimentul de circulaţie se vor monta grătare rabatabile din 20 în 20 m., în vederea protejării lucrătorilor. - coloana de aeraj parţial, în funcţie de sistemul adoptat, va urmării frontul de lucru, ultimul tub fiind protejat cu un sistem tip ,,căciulă”. Se va respecta timpul de aerisire după executarea operaţiei de împuşcare, pentru revenirea la front , prevăzut în proiectul de aeraj parţial.

- săparea suitorilor se va face pe baza unui permis de lucru, în care se vor prevedea detaliat măsurile de asigurare şi de securitate în cazul când roca în care se sapă suitorul devine friabilă.

- când suitorul se execută de sus în jos, la maxim 10 m. deasupra frontului de lucru , se va monta un pod de protecţie pe întreaga secţiune a suitorului.

(7). Orice suitor în săpare care depăşeşte 10 m., trebuie să aibă cel puţin 3 compartimente, dintre care unul amenajat pentru circulaţie. Pot face excepţie suitoarele executate cu instalaţii speciale de săpare.

4

(8).Dimensiunile galeriilor şi ale planelor înclinate vor fi stabilite în funcţie de necesităţile de aeraj, de gabaritul materialului rulant şi al instalaţiilor de transport, precum şi de spaţiile necesare pentru circulaţia personalului.

(9). Amenajarea lucrărilor miniere se execută în conformitate cu monografia de armare, luând în considerare catalogul de lucrări miniere tipizate.

4.3. Amenajarea lucrărilor minere orizontale şi înclinate: (1). În galeriile şi planele înclinate prin care se face transport pe cale ferată trebuie

să existe între pereţi sau tavan şi materialul rulant un spaţiu liber de cel puţin 0,2 m. Acelaşi spaţiu trebuie să existe între materialul rulant în cazul galeriilor cu mai multe căi.

(2). Galeriile pe care se prevede a se face transport cu vagonete vor fi executate cu o pantă de maxim 70/00,cu excepţia galeriilor pentru transportul automat pe pantă liberă (automotoare).

(3). Căile ferate pe care se efectuează transport pe pantă automotoare vor fi prevăzute cu:

- dispozitive de reducere a vitezei; - contraşine sau bare de conducere pentru evitarea deraierilor ;

- opritori mecanici la frânele pantei automotoare. (4). În lucrările miniere pe care se face transport pe cale ferată cu pantă

automotoare, spaţiul de circulaţie a personalului va fi prevăzut cu perete despărţitor sau balustradă de protecţie.

(5). Este interzisă executarea de galerii în prelungirea planelor înclinate, cu excepţia celor destinate a fi echipate cu transportoare.

(6). La transportul cu vagonete, racordul rampelor inferioare a planelor înclinate cu galerii de transport trebuie să se facă sub un unghi de maxim 1200.

(7). Rampele superioare, inferioare şi intermediare ale planelor înclinate vor fi prevăzute cu tăbliţe avertizoare, iluminat permanent, semnalizare acustică şi optică, bariere metalice de protecţie.

(8). Lucrările miniere înclinate cu lungimi mai mari de 10 m. trebuie prevăzute cu instalaţii de semnalizare acustică şi optică, precum şi un mijloc de comunicare(telefon sau interfon).

(9). La transportul în lucrările miniere înclinate de la mai multe cote , la intersecţiile acestora cu galeriile intermediare de acces pe care circulă lucrători, se vor monta instalaţii de semnalizare optică şi acustică care vor funcţiona în timpul efectuării transportului.

(10). Între marginea superioară a materialului rulant şi cea inferioară a gurilor de rostogol trebuie să existe o distanţă de cel puţin 0,3 m.

(11). Conductele de apă, de aer comprimat, de degazare, de înnămolire şi cablurile electrice vor fi pozate pe pereţii sau tavanul lucrării miniere în aşa fel încât să nu se diminueze spaţiul destinat circulaţiei lucrătorilor şi să nu fie afectate de transportul prin lucrarea minieră.

(12). La ramificaţii limita acestui spaţiu va fi marcată vizibil pe pereţii lucrării miniere.

(13). În galeriile prin care circulă persoane în timpul transportului, trebuie să existe un spaţiu liber amenajat pentru circulaţie cu lăţimea minimă de 0,6m de la materialul rulant spre perete, măsurat la înălţimea de 1,6m de la coroana şinelor. Planele cu înclinare peste 200 care servesc şi la circulaţia personalului trebuie să aibă un spaţiu de circulaţie cu lăţimea minimă de 0,6m , prevăzut cu trepte şi balustradă.

(14). În galeriile şi planele înclinate prin care circulă personal şi pe care sunt montate transportoare cu bandă sau cu raclete, trebuie să existe un spaţiu liber pentru circulaţie de cel puţin 0,6m lăţime, de la transportor spre peretele lucrării şi înălţimea de 1,8m.

5

(15). Înălţimea minimă a galeriilor şi planelor înclinate între coroana şinei şi grindă, va fi de 1,8m.

(16). Nu se vor amenaja spaţiile din mijlocul galeriei, între liniile căii ferate duble, pentru circulaţia personalului.

(17). Toate galeriile vor fi executate în mod obligatoriu cu canale pentru scurgerea apelor.

(18). Podeţele pentru trecerea persoanelor peste transportoarele cu bandă sau cu raclete vor fi prevăzute cu balustrade înalte de cel puţin un metru cu o legătură intermediară, având la partea inferioară o bordură continuă de 70mm.

(19). Înălţimea liberă a trecerilor pe sub transportoare va fi de minim 1,8m. până la plasa de protecţie.

(20). La suitoare cu înclinarea între 350-650 podurile se vor monta la o distanţă de maxim 10m unul de altul, iar la înclinări mai mari de 600 această distanţă va fi de maxim 5m. Gurile podurilor de odihnă vor avea o secţiune de 0,6x0,7m. Compartimentele destinate exclusiv circulaţiei vor fi amenajate cu poduri şi scări montate în şicană. Scările vor depăşi nivelul podului de odihnă cu 0,6m. sau se vor monta în continuarea scării scoabe de prindere pe aceeaşi distanţă. La orizontul superior compartimentul de circulaţie va fi închis cu un grătar sau uşă cu grilaj.

(21). În suitoare cu înclinare peste 350 compartimentul de transport (rostogol) trebuie să fie prevăzut cu un grătar fix din traverse metalice la distanţa de maxim 0,3m una de alta sau cu ochiuri de 0,4x0,4m, montat la cel mult un metru sub nivelul gurii superioare şi balustradă de protecţie.

(22). Nu este obligatorie amenajarea compartimentului de circulaţie în suitoare de aeraj executate cu instalaţii de foraj, susţinute în tuburi metalice, dacă aceasta nu reprezintă a doua cale de ieşire din zona respectivă. Pentru controlul acestor lucrări se vor monta scări metalice fixate de tub.

4.4. Lucrări miniere verticale:

(1). Pentru puţurile săpate de la suprafaţă, în cazul când succesiunea şi natura rocilor nu este cunoscută se va executa în prealabil o gaură de sondă la cel mult 20 m. de axa puţului.

(2). La săparea puţurilor se vor executa poduri de siguranţă după cum urmează: - un pod fix la gura puţului, prevăzut cu uşi care se deschid şi închid la

trecerea chiblei şi capac fixat prin articulaţie la gura secţiei de circulaţie a personalului; - un pod mobil, care va urmării adâncirea puţului la cel mult 25 m. deasupra

frontului de lucru, distanţă care poate fi mărită la maxim 50 m. în cazul utilizării graiferelor. Podul va avea practicată o fereastră pentru trecerea chiblei prevăzută cu tub de trecere cu înălţimea de 1,2 m. deasupra podului. Podul mobil poate fi înlocuit cu podul de întindere al cablurilor pentru ghidarea chiblei. De la acest pod până la frontul de lucru accesul va fi asigurat cu o scară;

- poduri fixe pentru săpare, susţinere şi amenajare, potrivit specificului lucrării. (3). Executarea concomitentă a săpării şi susţinerii puţului se admite respectându-

se următoarele cerinţe minime: - podul de lucru va fi prevăzut cu tuburi pentru trecerea chiblei având

înălţimea de 1,2 m. deasupra podului; - la cel mult 10 m. deasupra podului de lucru se va monta un pod de lucru se

va monta un pod de siguranţă cu fereastră de trecerea chiblei. (4). La lucrările de adâncire a puţurilor fără oprirea transportului, sub nivelul inferior

al puţului se va lăsa un pilier de siguranţă dimensionat la şocul maxim ce poate fi produs de căderea coliviei încărcate.

Excavarea pilierului de siguranţă, precum şi montarea şi demontarea podului de rezistenţă se va face pe baza proiectului de execuţie. În toată această perioadă se va opri activitatea normală de transport pe puţ.

6

(5). Toate puţurile, inclusiv jompurile acestora, vor avea un compartiment de circulaţie pentru personal, separat printr-un perete de compartimentul de transport.

La toate orizonturile, rampele puţurilor vor fi prevăzute cu compartimente de trecere pentru personal, separate prin pereţi despărţitori.

4.5. Amenajarea lucrărilor minere verticale (puţuri): (1). La toate puţurile compartimentul de circulaţie trebuie să fie prevăzut cu poduri

de odihnă la distanţă de cel mult 6 m., unul de celălalt şi cu scări cu înclinare de cel mult 800, montate în plane paralele.

(2). Gurile podurilor de odihnă vor avea secţiunea de 0,6x0.7 m., deasupra podului, scara va depăşi cu 1 m. nivelul podului, sau se vor fixa cel puţin 3 bare sau scoabe de oţel.

5. Cerinţe specifice pentru lucrări de abataj:

5.1. Generalităţi: (1). În minele cu succesiuni de strate exploatarea acestora se face de la acoperiş

la culcuş. Excepţiile vor fi aprobate de conducerea C.N.H.-S.A., în baza unui proiect. (2). Pentru metodele de exploatare care urmează a fi aplicate se vor întocmi

proiecte cadru avizate conform legislaţiei şi aprobate de conducerea C.N.H.-S.A. (3). Metodele de exploatare trebuie să asigure:

- susţinerea spaţiului excavat şi dirijarea presiunilor corespunzătoare condiţiilor specifice zăcământului în care se aplică;

- aerajul la parametrii stabiliţi prin calcul; - retragerea lucrătorilor, în caz de pericol grav şi iminent , prin cel puţin două

ieşiri. Fac excepţie abatajele cu front scurt şi cele pentru exploatarea pilierilor de protecţie a lucrărilor miniere, care pot avea o singură ieşire. Lucrările de intrare şi ieşire în şi din abataj vor fi menţinute la profile iniţiale atât pentru asigurarea unui aeraj corespunzător cât şi pentru circulaţia personalului şi transport;

- prevenirea viiturilor periculoase de apă, de borchişuri şi a acumulărilor de gaze;

- prevenirea incendiilor şi focurilor endogene; - prevenirea acumulărilor periculoase de gaze şi pulberi explozive; - umplerea golurilor produse în urma exploatării prin prăbuşire sau

înnămolire, în cazurile în care aceste spaţii pot conduce la crearea de pericole pentru lucrători, echipamente de lucru sau zăcământ.

(4). În abatajele frontale cu susţinere individuală, lucrările de dirijare a tavanului prin prăbuşire se vor executa conform prevederilor din metoda cadru, monografia de armare şi a permisului de lucru.

(5). În abatajele frontale orizontale răpirea se va începe de la acoperiş spre culcuş, iar în cele pe înclinare, de jos în sus, după ce în prealabil s-a făcut asigurarea suplimentară. Răpirea se poate face şi simultan din mai multe puncte ale abatajului, distanţa dintre echipele de răpire va fi conform metodei cadru de exploatare.

(6). În abatajele frontale, simultan cu dirijarea tavanului vor putea fi executate şi alte operaţii care vor fi precizate în monografia de armare. Lucrătorii ocupaţi cu aceste lucrări trebuie să se afle la o distanţă de cel puţin 10m. faţă de echipele de dirijare a tavanului. Este interzisă funcţionare transportorului din abataj în timpul operaţiei de dirijare a tavanului la abatajele cu susţinere individuală.

5.2. Atacarea de felii noi şi începerea exploatării: (1). Atacarea feliilor noi se va face în baza cererii scrise în „ Registrul de atacări

de felii noi „ vizat de inginerul şef S.S.M. şi aprobat de inginerul şef producţie . (2). În timpul lucrărilor de atacare a feliilor noi, locul de muncă se va controla zilnic

de şeful de sector sau înlocuitorul acestuia.

7

(3). Începerea lucrărilor miniere de pregătire prevăzute în proiectul cadru al metodei de exploatare se poate face numai după întocmirea proiectului de execuţie, monografiei de armare, proiectului de aeraj şi a celorlalte acte necesare întocmirii documentului de securitate şi sănătate în muncă.

(4). În cazul aplicării metodelor de exploatare în felii se va prevedea obligaţia înnămolirii hotarului şi a spaţiului exploatat. Ordinea de exploatare la nivelul fiecărei felii va fi trecută pe planul de situaţie a feliei respective. .

5.3. Echiparea şi punerea în funcţiune a abatajelor frontale: (1). Începerea lucrărilor de exploatare a abatajelor frontale se poate face numai

după terminarea tuturor lucrărilor miniere de pregătire şi a amenajărilor necesare prevăzute în metoda de exploatare, în documentul de securitate şi sănătate în muncă şi se va face în baza unui proces verbal de punere în funcţie, întocmit de o comisie numită de conducătorul sucursalei.

Din comisie va face parte inginerul şef producţie, inginerul şef S.S.M., şef sector producţie, inginerii responsabili cu activitatea electromecanică din sector.

(2). Nu se admite punerea în funcţie a lucrărilor miniere sub rezerva completării ulterioare a măsurilor de securitate şi sănătate.

5.4. Prăbuşirea abatajelor: (1). În cazul metodei de exploatare în felii descendente, prăbuşirea se va face în

baza dispoziţiei scrise în „ Registrul de prăbuşire „,vizată de inginerul şef S.S.M., care va desemna un inginer din cadrul sectorului aeraj şi aprobată de inginerul şef producţie.

(2). Prăbuşirea abatajelor cameră se va executa conform prevederilor din„ Registrul de prăbuşire „astfel:

- lucrările de prăbuşire vor fi începute numai după ce persoana desemnată în „ Registrul de prăbuşire” a controlat abatajul şi în urma constatărilor a dispus efectuarea operaţiei de prăbuşire.

- prăbuşirea tavanului se va realiza prin împuşcarea stâlpilor şi/sau acoperişului, în cazul în care acesta rămâne în consolă. Prăbuşirea prin împuşcare se va efectua în conformitate cu dispoziţia de împuşcare dată pentru locul respectiv şi cu respectarea prezentului regulament.

- după efectuarea împuşcării, persoana desemnată va controla împreună cu artificierul dacă abatajul a fost bine prăbuşit şi va înscrie constatările făcute în „ Registrul de prăbuşire” .

(3). Prăbuşirea abatajelor frontale se va efectua prin împuşcarea stâlpilor de lemn în conformitate cu dispoziţia de împuşcare şi „ Registrul de prăbuşire”. După efectuarea împuşcării, persoana desemnată va controla împreună cu artificierul dacă abatajul a fost bine prăbuşit şi va înscrie constatările făcute în „ Registrul de prăbuşire” . (4). În cazul în care dirijarea acoperişului ( tavanului ) nu decurge normal, până la prăbuşire, în zona respectivă este permisă numai prezenţa personalului care execută aceste lucrări cu aprobarea supraveghetorului locului de muncă.

(5). La abatajele frontale ce urmează a fii prăbuşite este obligatorie prezenţa persoanei desemnate în „ Registrul de prăbuşire” şi a supraveghetorului pe tot timpul operaţiilor de pregătire în vederea prăbuşirii.

6. Lucrări de întreţinere – reparaţii a lucrărilor miniere:

6.1. Schimbarea elementelor de susţinere: (1). În cazul lucrărilor de întreţinere a galeriilor susţinute în cadre de lemn sau

metalice este interzis să se demonteze şi să se înlocuiască în acelaşi timp mai mult de un cadru la susţinerea în câmpuri şi trei cadre la susţinerea în desiş. Cadrele vecine celor care

8

se schimbă trebuie asigurate cu susţinere suplimentară. Măsurile de siguranţă suplimentară se stabilesc la plasarea lucrării în permisul de lucru şi monografia de armare.

6.2. Reparaţii în lucrări miniere verticale: (1). Lucrătorii care execută lucrări sau reparaţii în puţuri stând pe poduri sau colivii

vor purta centuri de siguranţă prinse de puncte sigure. Fac excepţie cei care lucrează pe poduri prevăzute cu balustradă sau tuburi de trecere la ferestrele pentru trecerea vasului de transport.

(2). Lucrările de reparaţii a susţinerii în puţuri se vor efectua de pe poduri solide aşezate pe moazele puţului. Lucrările se vor executa în baza unui permis de lucru.

(3). Lucrările de reparaţii curente, se pot executa şi de pe colivie. Lucrătorii care execută lucrarea vor fi legaţi cu centuri de siguranţă de colivie. Pe tot timpul efectuării acestor lucrări vor fi interzise reviziile, reparaţiile, demontările sau înlocuirile de piese la maşina de extracţie şi accesul în zona rampelor la mai puţin de 10 m. de gura puţului.

7. Execuţie – întreţinere lucrări miniere speciale:

7.1. Desfundarea silozurilor şi rostogoalelor cu mijloace curente: (1). Executarea şi amenajarea silozurilor şi rostogoalelor din subteran trebuie să se

efectueze după proiecte care să asigure funcţionalitatea, posibilitatea de control, reparaţii şi deblocare în caz de necesitate (se vor prevedea , după caz, ferestre de vizitare sau alte măsuri ).

(2). Lunar şi ori de câte ori e necesar se va face controlul fiecărui siloz pe întreaga înălţime în baza unui permis de lucru, de către mineri întreţinere puţuri, urmărindu-se în mod deosebit depunerile periculoase pe pereţi, starea susţinerii şi a gurilor de evacuare. Constatările efectuate vor fi consemnate în „Registrul de control al silozurilor”.

Registrul de control al silozurilor va fi vizat, după fiecare control, de conducerea sucursalei.

Îndepărtarea depunerilor periculoase de pe pereţi, respectiv remedierea susţinerii va fi efectuată în baza unui permis de lucru cuprinzând modul de lucru şi reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

Permisul de lucru va fi semnat de luare la cunoştinţă de către persoanele responsabile care efectuează lucrările, precum şi de persoanele de supraveghere care au atribuţii pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor activităţilor.

(3). În cazul blocării silozurilor şi rostogolurilor, supraveghetorul locului de muncă va examina situaţia creată şi va decide asupra modului de acţionare şi a mijloacelor curente ce se vor utiliza pentru deblocarea acestora. Totodată va face instructajul lucrătorilor cu privire la modul de lucru şi măsurile de siguranţă în funcţie de situaţia existentă consemnând în prealabil în carneţelul său. Instructajul va fi luat la cunoştinţă, de lucrători prin semnătură în carneţelul supraveghetorului.

Dacă în urma intervenţiilor curente stabilite de supraveghetor, nu s-a realizat deblocarea silozului sau rostogolului se va anunţa conducerea sectorului pentru a dispune modul de lucru pe baza permisului de lucru .

Funcţie de locul blocării, se poate acţiona: - la gura silozului sau rostogolului; - din compartimentul de circulaţie sau control; - cu intrarea personalului de sus în jos(silozuri)

Mijloacele curente ce se pot utiliza la deblocarea silozurilor şi rostogoalelor sunt uneltele manuale ( ranga, ţeava, târnăcopul, lopata ), ciocanele de abataj sau dispozitivele mecanice avizate şi omologate de către un organism notificat. Introducerea apei la partea superioară a silozului sau rostogolului, respectiv suflarea cu aer comprimat în scopul deblocării acestora, sunt interzise.

9

(4). Înainte de începerea lucrărilor de deblocare se va întrerupe deversarea materialelor în siloz sau rostogol, se vor bloca întrerupătoarele transportoarelor şi se vor aşeza plăcuţe avertizoare cu inscripţia : “ Atenţie se lucrează „.

(5). În timpul operaţiilor de deblocare cu mijloace curente se interzice staţionarea şi circulaţia altor persoane decât a celor însărcinate în acest scop, pe o rază de 10m de gura de evacuare şi pe compartimentul de circulaţie a silozului sau rostogolului pentru care se vor fixa posturi de pază.

(6). În cazul blocării materialelor la gura silozului sau rostogolului, deblocarea se realizează din poziţii laterale faţă de gura de evacuare fără a introduce capul sau alte părţi ale corpului în interior şi mânuind uneltele astfel încât prin şocurile create de materialul din siloz lucrătorul să nu se accidenteze.

(7). Deblocarea rostogolurilor şi a silozurilor din compartimentul de circulaţie se poate face numai prin orificiile ( ferestre ) special amenajate în acest scop fără a introduce capul sau alte părţi ale corpului în interiorul silozului sau rostogolului şi mânuind uneltele astfel încât prin şocurile create de materialul din siloz lucrătorul să nu se accidenteze. În funcţie de situaţia din teren, supraveghetorul va decide necesitatea executării unui pod de lucru.

După deblocare, ferestrele de vizitare pe unde s-a făcut intervenţia se vor închide, evitând astfel ieşirea şi curgerea materialului pe secţia de circulaţie.

(8). Atunci când este necesară intrarea personalului în silozuri şi rostogoluri în vederea deblocării, curăţirii sau controlului, acesta se va face de sus în jos, cu respectarea următoarelor măsuri de siguranţă:

- blocarea întrerupătoarelor utilajelor de transport care deversează în siloz sau rostogol prin scoaterea contactelor şi aşezarea de plăcuţe avertizoare cu inscripţia : “ Atenţie se lucrează „

- interzicerea apropierii altor persoane decât a celor care participă la operaţia de deblocare, curăţire sau control la mai puţin de 10m de gura de alimentare;

- menţinerea închisă a gurilor de evacuare; - înainte de intrarea în siloz se va efectua controlul gazelor de mină ( metan,

bioxid de carbon, monoxid de carbon ) la gura de alimentare a silozului, cu ajutorul metanometrului a fiolelor colorimetrice sau aparatelor multigaz. Intrarea în siloz este permisă numai dacă concentraţiile de gaze nu depăşesc valorile maxime admise;

- în situaţia în care concentraţiile de gaze depăşesc valorile maxime admise se interzice accesul în siloz în vederea deblocării, curăţirii sau controlului şi se vor lua măsuri de reducere a concentraţiilor de gaze sub valorile maxime admise;

- admiterea intrării în siloz şi controlul gazelor de mină înainte de intrare se va efectua de către supraveghetor care are atribuţii pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

- accesul în siloz sau rostogol se va face individual pe scara de funie care va fi ancorată la partea superioară. Fiecare persoană care intră în siloz sau rostogol va fi prevăzută cu centură de siguranţă cu bretele ( ham ) prevăzută cu două frânghii, una legată de un punct fix, cu lungimea necesară a funiei până la nivelul materialului ce urmează a fi deblocat, iar cealaltă va fi ţinută de două persoane aflate în apropierea gurii superioare a silozului sau rostogolului care vor urmări operaţiile ce se execută şi care vor comunica cu persoana din interior verbal sau printr-un cod de semnal stabilit anterior. În caz de pericol vor ridica imediat persoana aflată în siloz. Una din cele două persoane va fi supraveghetorul care are atribuţii pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

- după intrarea în siloz, persoana intrată va efectua controlul gazelor, din aproape în aproape, pe măsura avansării deblocării sau curăţirii;

- operaţia de deblocare se va începe numai după curăţirea de sus în jos a depunerilor de pe pereţii silozului sau rostogolului;

- toate operaţiile de deblocare se vor face având un iluminat corespunzător. - curăţirea depunerilor de pe pereţii silozurilor în cazul în care se face cu

două echipe, simultan, se face astfel încât un lucrător să nu coboare sub nivelul celuilalt.

10

Intrarea personalului şi executarea diferitelor operaţiuni în interiorul silozurilor şi rostogoalelor se va face numai în prezenţa supraveghetorului care are atribuţii pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

(9). În cazul când cu toate mijloacele curente nu se reuşeşte deblocarea, supraveghetorul va informa conducerea sectorului care va putea decide asupra oportunităţii efectuării operaţiilor de împuşcare în silozuri şi rostogoluri.

(10). Lucrările de împuşcare pentru deblocarea silozurilor şi rostogolurilor se vor efectua cu respectarea dispoziţiei de împuşcare , permisului de lucru şi a prevederilor din prezentul regulament.

La operaţiile de împuşcare pentru deblocarea silozurilor de la schip precum şi a silozurilor principale vor participa obligatoriu: şef sector aeraj şi şef sectorului respectiv sau înlocuitorii acestora.

(11). Lucrările de curăţire a silozurilor se vor efectua numai pe baza unui permis de lucru, aprobat de conducătorul sucursalei şi vizat de conducerea tehnică a CNH, în zile nelucrătoare cu echipe de salvatori.

8. Controlul stării lucrărilor miniere:

8.1. Copturirea tavanului şi pereţilor: (1). Tavanul şi pereţii locurilor de muncă se vor controla şi copturii la începutul

schimbului, după împuşcare şi ori de câte ori apar semne că roca are tendinţe să se desprindă. Copturirea se va face de către minerul şef de brigadă, minerul şef de schimb sau un miner calificat, cu experienţă şi numai dintr-un loc sigur. În timpul copturirii este interzisă executarea altor lucrări în frontul de lucru cu mai multe echipe, distanţa faţă de cea mai apropiată echipă care execută operaţii va fi de minimum 10m.

8.2. Controlul stării susţinerii: (1). Lucrările miniere în care este permis accesul lucrătorilor trebuie sa fie

controlate periodic din punctul de vedere al susţinerii şi stabilităţii lucrării şi întreţinute în mod corespunzător.

(2). Elementele de susţinere deranjate în urma operaţiilor de împuşcare vor fi montate imediat după luarea tuturor măsurilor de securitate necesare în vederea evitării accidentării salariaţilor.

(3). În puţuri, la începutul fiecărui schimb, cât şi după efectuarea operaţiilor de împuşcare, se va controla şi se vor îndepărta bucăţile de rocă de pe elementele de susţinere şi poduri.

(4). Cel puţin o dată pe lună, se va verifica de persoane desemnate de conducătorul sucursalei starea susţinerii lucrărilor miniere, luându-se măsuri de înlocuire a elementelor deformate sau deteriorate, precum şi de executare a susţinerii suplimentare sau provizorii.

Rezultatele controalelor se vor consemna în „Registrul de control al căilor de aeraj” , „Registrul de control al puţurilor”.

11

CAPITOLUL II

TRANSPORT, MANIPULARE MATERII EXPLOZIVE, LUCRĂRI DE ÎMPUŞCARE:

1 Generalităţi: Prevederile prezentelor cerinţe specifice au ca scop eliminarea factorilor de risc

existenţi în sistemul de muncă propriu, la transport ,manipulare şi utilizarea materialelor explozive.

Prevederile prezentelor norme se aplică cumulativ cu „Legea 126 privind regimul materiilor explozive" cu modificările şi completările aduse de: LEGEA nr. 464 din 18 iulie 2001; LEGEA nr. 478 din 12 noiembrie 2003; LEGEA nr. 262 din 5 octombrie 2005; LEGEA nr. 406 din 9 noiembrie 2006şi prevederile HG1049/2006.

1.1. Dispoziţia de împuşcare: Modul de împuşcare pentru fiecare loc de muncă va fi stabilit prin dispoziţia de

împuşcare. Dispoziţiile se întocmesc într-un registru, numerotat, şnuruit şi parafat. Dispoziţiile de împuşcare se întocmesc lunar şi se refac ori de câte ori se schimbă condiţiile de muncă, de către inginerul APM. În cazul interzicerii operaţiei de împuşcare se va trece în registrul dispoziţiilor de împuşcare: data, locul de muncă, motivul interzicerii. Reluarea împuşcării se va face în baza întocmirii unei noi dispoziţii de împuşcare.

În dispoziţia de împuşcare se va consemna : - număr curent; - data întocmirii; - locul de muncă si numele conducătorului locului de muncă; - felul materiilor explozive şi de iniţiere şi treptele de întârziere; - încărcătura maximă explozivă pe gaură (în funcţie de lungimea găurii, respectând cantitatea de buraj) dar nu mai mare de 500g, excepţie face împuşcarea cu găuri lungi de mină; - cantitatea maximă de exploziv ce se poate împuşca la un loc de muncă, într-o repriză ; - locul de unde se declanşează explozia ; - locul de retragere a personalului şi a utilajelor; - locul de amplasare a posturilor de pază ; - măsuri speciale specifice locului de muncă; - schema de împuşcare cu indicarea ordinii de aprindere a încărcăturilor şi intervalul de întârziere dintre încărcăturile vecine capabile a se influenţa, respectiv dintre prima şi ultima încărcătură. Secţiune longitudinală-transversală pe care se va indica lungimea găurilor de mină şi a găurilor de probă; - debitul de aer necesar/realizat. Debitele de aer se vor trece din proiectul de aeraj ; - timpul minim de aerisire, prevăzut în proiectul de aeraj; Cantitatea maximă de exploziv folosită la o împuşcare, nu va depăşii cantitatea de exploziv luată în calcul în proiectul de aeraj , la stabilirea debitului de aer necesar. Dispoziţia de împuşcare se întocmeşte după întocmirea şi aprobarea proiectului de aeraj.

Dispoziţiile de împuşcare se vizează de şef sector aeraj, şef sector producţie, inginer şef S.S.M., inginer şef producţie şi se aprobă de conducătorul sucursalei prin semnătură şi ştampilă.

Dispoziţiile de împuşcare se semnează de luare la cunoştinţă de către artificieri, supraveghetorii locului de muncă, şef brigadă şi de schimb, lucrătorii care ajută la încărcarea găurilor.

1.2. Materii explozive şi de iniţiere: În minele grizutoase se vor folosi numai explozivi de siguranţă (H.G.1049/2006).

12

(1) Cantitatea maximă de exploziv folosită la o împuşcare, să nu depăşească cantitatea de exploziv luată în calcul în proiectul de aeraj , la stabilirea debitului de aer necesar.

(2) La lucrările de împuşcare vor fi folosite numai materii explozive şi capse detonante electrice a căror calitate este garantată de furnizor prin certificatul de calitate, declaraţie de conformitate şi al căror termen de garanţie înscris pe ambalaje nu a fost depăşit. Materiile explozive la care termenul de garanţie este depăşit pot fi folosite numai cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

(3) La executarea lucrărilor de împuşcare , se vor folosi numai capse cu tub de cupru. Capse instantanee şi cu întârziere milisecundă, trebuie să provină din loturi care au probabilitatea de aprindere a metanului într-un număr mai mic de 4 % din totalul capselor supuse încercărilor.

(4) Explozivi de siguranţă antigrizutoşi şi iniţiere cu capse detonante electrice instantanee sau cu întârzieri de milisecunde se folosesc în locurile de muncă în care în front a apărut metan şi prin activarea aerajului concentraţia acestuia a fost redusă sub limitele admise :

-sub 1% metan măsurat cu detectorul în profil sau pânză, cu ventilatorul în funcţiune

-până la 2% metan (inclusiv) măsurat de asemenea cu detectorul în cuiburi, cu ventilatorul în funcţiune. (5) Este interzisă darea în consum şi folosirea explozivilor îngheţaţi sau alteraţi. Este interzisă utilizarea la aceaşi împuşcare a capselor detonante electrice de tipuri diferite precum şi a celor provenite din loturi de fabricaţie (grupe de rezistenţă) diferite.

(6) Explozivii produşi de fabrică în cartuşe se vor folosi numai în această formă , fiind interzisă deteriorarea învelişului.

(7) Materiile explozive şi de iniţiere se vor folosi numai în limita de temperatură stabilită de producător.

(8) Găurile în care se constată apă sau scurgeri de hidrocarburi lichide vor putea fi încărcate cu explozivi pulverulenţi numai dacă în prealabil cartuşele sunt izolate împotriva contactului cu apa sau hidrocarburi prin introducerea lor in tuburi de polietilenă antistatizată . La utilizarea explozivilor higroscopici în găuri cu apă se vor lua măsuri de impermeabilizare a cartuşelor.

(9) Capsele electrice vor avea, în timpul transportului şi manipulării, reoforii cum au fost livraţi de fabrică (izolaţi până la capăt sau desizolaţi la capăt şi scurtcircuitaţi).

(10) În timpul operaţiilor de depozitare, transport si mânuire se interzice lovirea, răsturnarea , târârea, aruncarea sau trântirea lăzilor sau cutiilor cu materii explozive.

1.3. Burătoare , material de buraj, pregătirea amorsei: Burătoarele folosite la încărcarea găurilor cu explozivi trebuie să fie din lemn.

Materialul de buraj nu are voie să conţină materii combustibile. Amorsa se pregăteşte în momentul introducerii în încărcătură. Materialul de iniţiere (capsa detonantă , fitil detonant) destinat iniţierii încărcăturilor explozive trebuie să se afle introduse într-un cartuş de exploziv sau amorsă.

Lungimea minimă de buraj introdus peste încărcăturile explozive din găuri de mină va fi de :

a- în găurile de mină cu lungimea de până la 1,5 m, burajul trebuie să ocupe cel puţin jumătate din lungimea găurilor;

b- găurile cu lungimi mai mari de 1,5 m, vor fi burate pe o treime din lungimea lor, iar pentru găurile mai lungi de 3 m , lungimea burajului va fi stabilită prin dispoziţia de împuşcare însă nu va fi mai mică de 1 m;

c- găurile scurte de 0,4 - 0,6 m, vor fi burate pe o lungime de 0,3 m. Este interzisă împuşcarea găurilor de mină neburate.

13

1.4. Cabluri de împuşcare: Cablurile de împuşcare trebuie să fie în construcţie izolată verificate la tensiunea

de 2.000V. Ele vor fi din cupru si oţel multifilar, cu o secţiune care să asigure o rezistenţă electrică inferioară celei stabilite pentru circuitul respectiv.

Capetele cablului de împuşcare trebuie să fie legate în scurtcircuit . Desfacerea lor se face numai de către artificier înainte de legarea lor la explozor.

Cablurile de împuşcare trebuie să fie în permanenţă în bună stare, fiind verificate periodic astfel :

- la interval de 3 luni se va măsura, la atelierul electric al sucursalei ,valoarea rezistenţei de izolaţie, care trebuie să fie mai mare de 600kΩ;

- tensiunea de verificare trebuie să aibă cel puţin valoarea tensiunii debitate de explozor;

-cablurile de împuşcare se vor păstra înfăşurate pe tambure metalice, numerotate;

- şeful depozitului de exploziv va verifica lunar lungimea şi starea cablurilor de împuşcare şi va înlocuii cele găsite ca necorespunzătoare. La începutul fiecărui schimb, artificierul va verifica starea exterioară a izolaţiei, a corectei izolări a îmbinărilor şi-l va prelua pe bază de semnătură în „Registrul cablurilor de împuşcare”. În registru se va trece în rubricatură data, schimbul, numele artificierului, numele manipulantului de la depozit, nr. tambură, culoare cablu, lungime cablu, semnături. Registrul se va viza zilnic de responsabilul cu activitatea de împuşcare.

Se admit maximum 2 îmbinări pe fir, la o lungime de 100 m cablu. Îmbinările vor fi decalate cu minim 10 cm. Toate îmbinările cablurilor vor fi izolate cu bandă izolatoare în cel puţin două straturi.

Cablurile de împuşcare vor avea lungimea minimă de 120 m. şi certificate de un organism abilitat.

1.5. Explozoare : 1.5.1.Cerinţe tehnice pentru explozoare:

a- să funcţioneze normal în următoarele condiţii climaterice: -temperatura ambiantă -200 C până la +400 C (cele tranzistorizate -50 C

până la +400 C); -umiditatea relativă max. 95% ±3% la o temperatură 200±50 C;

b- să aibă marcată pe carcasă sau pe plăcuţa indicatoare valoarea rezistenţei maxime a circuitului de împuşcare, cât şi numărul maxim de capse ce pot fi iniţiate simultan;

c- să asigure iniţierea tuturor capselor din circuit, corespunzător rezistenţei maxime marcate pe carcasă;

d- impulsul debitat de explozor pe circuitul de capse, corespunzător rezistenţei maxime ,să fie de 1,4 ori mai mare decât impulsul sigur de funcţionare al capselor ce formează respectivul circuit;

e- intensitatea curentului debitat de explozor pe durata transmiterii impulsului sigur de funcţionare, trebuie să scadă sub valoarea de 1,25 In, prin circuite de până la 100 capse şi 1,5 In, prin circuite de peste 100 capse înseriate, unde In reprezintă valoarea curentului sigur de funcţionare a capselor;

f- durata de debitare a impulsului la explozoarele în construcţie antigrizutoasă trebuie să fie de max. 4ms;

g- carcasa explozorului va avea asigurat cel puţin gradul normal de protecţie IP54;

h- punerea în funcţiune a explozorului se va putea efectua numai cu o cheie specială detaşabilă;

i- bornele explozorului şi toate piesele metalice conducătoare din interiorul explozorului trebuie să fie izolate faţă de carcasă şi protejate împotriva coroziunii;

14

j- toate piesele componente şi îmbinările mecanice ale carcasei vor fi bine fixate, iar piuliţele sau şuruburile de fixare vor fi asigurate contra desfiletării;

k- explozorul va fi prevăzut cu un circuit care să indice tensiunea de încărcare a condensatorului. În cazul folosirii becului cu neon acesta trebuie să se aprindă la 0,9 Un, unde Un reprezintă valoarea tensiunii nominale;

l- rezistenţa de izolaţie trebuie să fie de minim 10MΩ în stare uscată şi de minim 2MΩ în stare umedă;

m- placa de borne trebuie să împiedice atingerea reciprocă a capetelor neizolate a conductelor cablului de împuşcare sau a atingerii acestora de carcasa explozorului. Bornele de racordare a cablului de împuşcare vor fi prevăzute cu piuliţe izolate asigurate împotriva desfiletării în timpul transportului;

n- pentru descărcarea tensiunii rezidente a condensatorilor de sarcină se va prevedea o rezistenţă internă.

1.5.2.Reguli pentru verificarea explozoarelor: Explozoarele vor fi supuse următoarelor verificări :

a- periodice în ateliere specializate, se execută la intervale de un an de utilizare a explozorului, în urma reparaţiilor sau după producerea mai multor rateuri care s-au datorat explozorului. În acest sens sucursalele vor deschide „Registrul de folosinţă a explozoarelor”. În acest registru se va folosi următoarea rubricatură: număr curent, serie explozor, dată utilizare/schimb, timp de utilizare, nume artificier, semnătură artificier, observaţii, responsabilul cu activitatea de împuşcare, viză inginer şef securitate şi sănătate în muncă. Timpul de utilizare pentru o operaţie de împuşcare se va considera de trei minute. Personalul instruit şi autorizat pentru verificările curente va totaliza timpii de utilizare pentru fiecare explozor la sfârşit de lună şi contrasemnând timpii totalizaţi. În funcţie de aceşti timpi acesta răspunde de trimiterea la verificările periodice a explozoarelor. Explozoarele care nu au fost verificate la apariţia regulamentului, vor fi trimise la verificat la un atelier specializat pentru verificări periodice.

b- curente în atelierele sucursalelor miniere se execută la intervale de o lună, de către personal instruit şi autorizat în acest scop, verificările curente trebuie să cuprindă cel puţin următoarele :

- verificarea funcţionării; - verificarea rezistenţei de izolaţie; - verificarea tensiunii de vârf debitată de explozor. Rezultatele

verificării se vor consemna în „ Registrul cu evidenţa verificării lunare " . Pentru verificarea explozoarelor şi a circuitelor de împuşcare sunt admise numai

tipurile de aparate de măsură şi control avizate din punct de vedere metrologic.

15

REGISTRUL cu evidenţa verificării lunare a explozoarelor miniere.

Tipul……………..nr. fabricaţie……………..anul ………….. Rezistenţa maximă exterioară………… Ω. Nr. minim capse……….. buc …… Data punerii în funcţie……………………………….. Data scoaterii din funcţie……………...................

Rezultatele încercărilor

Nr. crt.

Data

verificării

Integritatea explozorului

Rezistenţa

de izolaţie

Tensiunea

de vârf

Rezultatul

final …….. admis sau

respins

Numele în clar a celui

ce verifică

Semnătura

Obs.

0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Explozoarele se păstrează la depozitele de explozivi, lămpării sau alte spaţii asigurate cu pază (cu supraveghere permanentă). Distribuirea lor se va face pe bază de marcă la lucrătorii autorizaţi (artificieri) cuprinşi în lista nominală aprobată de conducătorul sucursalei şi afişată la locul de păstrare. Numărul explozorului va fi trecut în formularul de Îndeplinirea comenzii, sub rubrica alte materii explozive şi pe cotorul acestuia.

În timpul schimbului, explozoarele se păstrează într-un compartiment amenajat în firidele pentru capse detonante. Pe întreaga durată a schimbului, cheia explozorului se va păstra de către artificier asupra sa.

Explozorul se transportă separat de materiile explozive numai de către artificier.

1.6. Realizarea circuitului de împuşcare: (1) Dezizolarea capetelor reoforilor sau desfacerea reoforilor legaţi în scurtcircuit ,

se va face numai înaintea legării capselor la circuitul de împuşcare. (2) Legarea reoforilor capselor în circuit , respectiv la cablul de împuşcare , se

execută numai după terminarea încărcării găurilor, de către artificier. (3) În minele cu regim grizutos şi cu praf exploziv de cărbune legarea capselor

detonante electrice se va face numai în serie. (4) La realizarea circuitelor de împuşcare capsele detonante electrice cu întârziere

de milisecunde se vor folosi în lucrările în fund de sac aerisite prin aeraj parţial, în toate cazurile unde prezentele instrucţiuni prevăd folosirea lor, cu condiţia ca între două încărcături vecine care se pot influenţa întârzierea maximă să fie de 75 milisecunde iar între prima şi ultima încărcătură care se împuşcă concomitent într-un front, întârzierea maximă să fie de 200 milisecunde în cărbune şi în roci cu hidrocarburi lichide şi gazoase , omologi ai metanului şi 400 milisecunde în steril.

(5) La amplasarea găurilor de mină se vor respecta următoarele măsuri: - lungimea găurilor de sâmbure va fi cu 10 - 25 % mai mare decât a celor de

lărgire;

16

-în cazul sâmburilor convergenţi (pană, conici, piramidali) găurile convergente se vor apropia în profunzime la 0,1 - 0,2 m;

- se va evita amplasarea găurilor de mină de-a lungul planelor de stratificaţie sau a discontinuităţilor din masiv;

- fundurile găurilor de lărgire si profilare vor fi situate în acelaşi plan vertical. (6) Se interzice perforarea găurilor în fundurile de gaură rămase de la împuşcarea

precedentă. Amplasarea găurilor de mină se va face la o distanţă de minimum 0,25 m de fundurile de gaură. (7) În găurile ascendente cu înclinare peste 450, la încărcare manuală, ultimul cartuş de exploziv se introduce împreună cu prima găluşcă de buraj sau cu accesorii pentru menţinerea încărcăturii în gaură, de către artificier. (8) Găurile pentru introducerea capselor detonante în cartuşele de exploziv se vor face cu un cui din cupru sau din alamă, sau cu un beţişor din lemn, numai de către artificier. (9) Se interzice prelungirea reoforilor în gaura de mină şi în faţa frontului. Prin excepţie se admite prelungirea reoforilor în faţa frontului pentru realizarea circuitului electric între capse, în lucrări miniere orizontale şi lucrări miniere înclinate săpate ascendent. Se interzice contactul îmbinării cu roca şi susţinerea metalică, prin izolarea îmbinării cu bandă izolatoare sau alte procedee. (10) Găurile de sâmbure convergente vor fi iniţiate cu aceeaşi treaptă de întârziere. (11) Numărul de capse detonante electrice din circuit nu trebuie să depăşească numărul maxim înscris pe explozor . (12) La stabilirea rezistenţei întregului circuit de împuşcare se consideră:

a - 5Ω rezistenta unei capse detonante electrice cu reofori până la 2 m ; b - rezistenţa maximă prescrisă de fabrică, pentru capsele detonante

electrice cu reofori mai lungi; c - 0,5Ω . rezistenţa unui metru de reofor (pentru eventualele prelungiri); d - 10 Ω rezistenţa cablului de împuşcare cu lungime până la 120m; (13) Reoforii capselor detonante electrice se vor înfăşura în jurul cartuşului (amorsa), formându-se un laţ, de strângere pentru evitarea smulgerii capsei din cartuş (14) Conexiunile dintre reofori, respectiv dintre reofori şi cablul de împuşcare , vor fi corect efectuate (cu îndepărtarea oxizilor şi noroiul de pe acestea), iar acolo unde sunt afluenţe de apă cu care conexiunile pot veni in contact, acestea se vor izola cu bandă izolatoare. În cazul lucrărilor miniere verticale şi cele înclinate săpate descendent dacă sunt afluenţe de apă la front se va realiza, în plus, suspendarea circuitului electric la o înălţime de cel puţin 0,5 m de vatra lucrării. (15) Cablul de împuşcare se va poza în aşa fel în lucrările miniere (evitându-se contactul cu elemente metalice) încât să se evite afectarea lui la retragerea lucrătorilor din front. (16) Imediat după împuşcarea găurilor, artificierul trebuie să desfacă capetele cablului de împuşcare de la bornele sursei de curent şi să le lege în scurtcircuit. (17) La săparea lucrărilor miniere executate de la suprafaţă (galerii de coastă, plane înclinate, puţuri), declanşarea exploziei se va face cu respectarea următoarelor cerinţe:

a- se interzice efectuarea lucrărilor de împuşcare pe timp de furtună şi descărcări electrice atmosferice;

b- conductele de împuşcare, trebuie să fie fără înnădiri, iar capătul acestora se va menţine în interiorul lucrării, izolat şi montat pe un panou izolant.

În situaţia în care lungimea lucrărilor miniere este mai mare şi nu se poate asigura folosirea unui cablu de împuşcare dintr-o singură bucată, se admite cel mult o îmbinare la câte 300 m de cablu, îmbinarea cablului se va face la suprafaţă prin răsucire, cositorire şi manşonare sau izolare cu bandă izolatoare. Distanţa între îmbinările celor doi conductori va fi minim 10 cm.

c- toate elementele metalice (şine de cale ferată, conducte de aer comprimat şi apă, tuburi de aeraj) vor fi legate între ele printr-o centură metalică, care va fi conectată la reţeaua de legare la pământ. În cazul în care lucrările se susţin cu armături metalice , la

17

centură vor fi conectate şi cele două cadre metalice învecinate. Centurile se vor efectua în imediata apropiere a gurilor lucrărilor miniere cât şi la cel mult 100 m de frontul de lucru. Secţiunea centurii va fi de minimum 100 mm2 în cazul în care se utilizează bandă de oţel şi de minimum 35 mm2 în cazul când este din cupru (18) Pentru evitarea detonării intempestive a capselor detonante electrice datorită curenţilor de scurgere ce pot apărea în subteran se vor respecta următoarele:

a- distanţa de la circuitul de împuşcare la instalaţiile electrice în funcţie va fi de cel puţin 20 m, iar toate punctele de conexiune ale circuitului de împuşcare vor fi izolate ;

b- în cazul executării lucrărilor de împuşcare în lucrări miniere situate la o distanţă mai mică de 100 m faţă de suprafaţă, toate punctele de conexiune ale circuitului de împuşcare se vor izola. (19) Pentru evitarea detonării intempestive a capselor detonante electrice datorită curenţilor generaţi de electricitatea statică se vor respecta următoarele :

a- echipamentul de protecţie individual al artificierului (îmbrăcăminte şi încălţăminte) trebuie să fie de tip antistatic ;

b- în cazul suflării cu aer comprimat a găurilor de împuşcare uscate , se admite încărcarea acestora numai după trecerea unei perioade de timp de 20 minute;

c- se interzice transportul, capselor detonante electrice, în mijloace confecţionate din materiale care se încarcă electrostatic. (20) La lucrările de împuşcare cu capse detonante electrice cu întârziere milisecunde se vor respecta următoarele măsuri suplimentare :

a- amplasarea găurilor se va face la distanţa de minimum 0,5 m între ele ; b- respectarea încărcăturii de exploziv maximă admisă pe gaura de

mină. Lungimea găurilor de mină se va corela cu încărcătura de exploziv maximă admisă

astfel încât să se respecte lungimea minimă de buraj. 1.7. Măsuri care se iau înainte de încărcarea găurilor:

Înaintea încărcării găurilor de mină , artificierul trebuie să ia următoarele măsuri: a- să verifice dacă susţinerea lucrării este făcută conform monografiei de armare; b- să controleze lungimea şi direcţia găurilor, distanţa minimă admisă între găuri, precum şi dacă găurile sunt curăţate de materialul rezultat în urma operaţiei de perforare; c- să verifice găurile de probă ; d- să verifice dacă locul de muncă este stropit pentru fixarea prafului şi dacă pulverizatoarele sunt în stare de funcţionare; e- să verifice dacă instalaţia de aeraj este corespunzătoare şi dacă s-au luat măsuri pentru protejarea ei; f- să dispună oprirea funcţionării transportorului pe toată perioada de încărcare a găurilor la locurile de muncă la care există acest mijloc de transport; g- să verifice dacă la front este material de buraj; h- să dispună montarea unui semn vizibil sau a unei tăbliţe de interzicere a accesului la locul de împuşcare cu inscripţia „Pericol - se împuşcă", în cazul când locul de pază se află în curentul de aer viciat, să nominalizeze, instruiască şi să verifice posturile de pază. Personalul de pază va semna de luare la cunoştinţă pe formularul de îndeplinire a comenzii.

1.8. Controlul metanului:

Artificierul este obligat să controleze metanul atât la locul de împuşcare cât şi la 20 m în jurul lui, înainte de încărcarea găurilor de mină, după încărcarea lor şi la reîntoarcerea la locul de muncă după împuşcare.

În cazul lucrărilor în contra front , când între cele două locuri de muncă distanţa este sub 10 m, controlul metanului este obligatorie şi în lucrarea din contrafront.

18

Controlul metanului este obligatorie şi la locul de declanşare a exploziei înainte de legarea cablului de împuşcare şi de acţionare a explozorului.

Lucrările de împuşcare vor fi executate numai dacă concentraţia de metan are următoarele valori:

-sub 1 % metan măsurat cu detectorul în profil sau pânză , cu ventilatorul în funcţiune ;

-până la 2 % metan (inclusiv) măsurat de asemenea cu detectorul in cuiburi , cu ventilatorul în funcţiune.

Măsuri la depăşirea concentraţiei admise de metan: a- în abatajele frontale situate sub depresiunea generală a minei dacă într-un

punct din zona acestuia spre spaţiul exploatat se constată prezenţa metanului peste limitele admise, se va opri împuşcarea începând de la 20 m înainte de punctul respectiv în sensul de intrare a aerului până la galeria de evacuare a aerului viciat. b- în cazul în care în galeria de evacuare a aerului viciat la intersecţia cu abatajul frontal situat sub depresiunea generală a minei, concentraţia de metan depăşeşte limitele admise, se va opri împuşcarea parţii de abataj dinspre galerie pe o lungime de cel puţin 20 m.

c- dacă din cauza opririi accidentale a ventilatorului principal, se constată prezenţa metanului în abatajele frontale aflate sub depresiunea generală, lucrările de împuşcare vor putea fi reluate numai după restabilirea aerajului general şi după reducerea concentraţiei de metan, sub limitele admise.

d- atunci când după încărcarea găurilor se constată prezenţa metanului peste limitele admise împuşcarea găurilor se va putea efectua numai după reducerea concentraţiei de metan sub limitele maxime admise, în urma luării măsurilor speciale aprobate de conducătorul sucursalei.

e- dacă în urma împuşcării se constată găuri state şi prezenţa metanului, lichidarea lor se va face numai după reducerea concentraţiei de metan sub limitele maxime admise.

1.9. Încărcarea cu exploziv a găurilor: Lucrările de încărcare cu exploziv a găurilor se încep numai după terminarea

perforării frontului şi a evacuării de la front a sculelor, utilajelor şi obiectelor ce nu mai sunt necesare, iar lucrătorii care nu participă la încărcarea găurilor au părăsit frontul.

Este interzisă încărcarea unui număr de găuri mai mare decât al celor care se aprind sau se iniţiază într-o repriză, respectându-se dispoziţia de împuşcare, sau a unui număr de găuri mai mare decât capacitatea maximă de iniţiere a explozorului.

Este interzisă încărcarea găurilor de probă, a fundurilor de găuri rămase după împuşcare, a găurilor de sondă pentru verificarea direcţiei de străpungere, a găurilor care au traversat geode, a găurilor străpunse în spaţiul exploatat, precum şi a celor cu diametre mai mici decât ale cartuşelor de explozivi.

Cartuşul amorsat se va introduce primul în gaura de mină cu fundul capsei orientat spre gura găurii de mină (amorsare posterioară). Prin excepţie, în cazul găurilor lungi de mină (peste 2,5 m) , cartuşul amorsat se poate introduce şi ultimul în gaură, cu fundul capsei orientat spre fundul găurii (amorsare anterioară). În acest caz întârzierea între două încărcături vecine care se pot influenţa se va limita la o treaptă de întârziere (23 - 30ms, funcţie de tipul capselor).

După realizarea circuitului şi controlul atmosferei se va verifica continuitatea circuitul de împuşcare cu ajutorul aparatului de diagnosticare (ADRI sau similare);

1.10. Măsuri suplimentare: Pe durata efectuării, operaţiei de împuşcare, este obligatorie prezenţa

supraveghetorului locului de muncă. La lucrările de împuşcare se vor respecta următoarele măsuri suplimentare :

a- amplasarea găurilor se va face la distanţă de minimum 0,5 m între ele ;

19

b- respectarea încărcăturii de exploziv maximă admisă pe gaura de mină; c- lungimea găurilor se va corela cu încărcătura de exploziv maximă admisă

astfel încât să se respecte lungimea minimă de buraj; d- înainte de împuşcare controlul metanului la fiecare Ioc de muncă se va efectua in afară de artificier şi de către şeful de schimb. La abatajele frontale acest control se va face de-a lungul frontului cât şi spre spaţiul exploatat; e- înainte de retragerea artificierului pentru declanşarea găurilor, acesta va pune în funcţiune pulverizatoarele aer- apă amplasate după cum urmează:

- la lucrările in fund de sac aerisite aspirant, un pulverizator montat la distanţa de 10 - 15 m faţă, de frontul de lucru, iar la cele aerisite refulant sau combinat un pulverizator ataşat la ultimul tub de aeraj de la refulare ;

- la abatajele frontale aerisite sub depresiunea generală a minei , două pulverizatoare montate la distanţa de 10 - 15 m în curentul de intrare al aerului faţă de cea mai apropiată gaură ce se împuşcă iar la abatajele frontale cu tuburi sau canale de aeraj la acoperiş se va monta un pulverizator la gura acestora.

1.11. Locul de declanşare a exploziei:

a- se va situa după postul de pază, în curentul de aer proaspăt, la cel puţin 100 m şi pe direcţie abătută faţă de locul de împuşcare, într-o zonă cu susţinere sigură ce nu poate fi influenţată de efectele operaţiei de împuşcare . b- la lucrările miniere ce se execută în contrafront, înainte de împuşcare se vor evacua lucrătorii ambelor fronturi începând de la o distantă de cel puţin 20 m între acestea şi se va asigura paza. În cazul când distanţa , dintre cele două fronturi ajunge la 10 m , lucrările la unul din fronturi vor fi oprite. În timpul cât se efectuează împuşcarea în contrafront, accesul la frontul de lucru oprit, va fi prevăzut cu pază. În cazul când masivul de rocă dintre două lucrări miniere ce se execută în contrafront este străpuns cu o gaură de sondă , înainte de împuşcare se vor evacua lucrătorii din ambele fronturi , indiferent de distanţa dintre acestea şi se va asigura cu pază. c- în cazul când locul de împuşcare se află într-un suitor sau retragerea se face printr-o astfel de lucrare , locul de declanşare trebuie să se afle în galerie, la cel puţin 20 m de baza suitorului şi la minimum 100 m faţă de frontul de lucru.

d- la împuşcarea în puţuri , declanşarea exploziei se face de la suprafaţă sau de la un orizont de extracţie, la cel puţin 20 m de fereastra puţului şi la minimum 100 m faţă de frontul de lucru.

e- la galeriile în fund de sac cu lungimi mari unde retragerea artificierului şi a ajutorului acestuia se face perpendicular faţă de frontul de împuşcare, se vor amenaja nişe de refugiu la minimum 100 m de front.

În cazul în care găurile au explodat normal, reîntoarcerea la locul de muncă se va face după cel puţin 15 minute , de la explodarea ultimei găuri şi numai după ce locul de muncă a fost curăţat de gaze

1.12. Lucrări de împuşcare la suprafaţă: Pe timp de noapte, de ceaţă prelungită şi vreme cu vizibilitate sub 200 m sunt

interzise orice fel de lucrări de împuşcare la suprafaţă. Fac excepţie lucrările de împuşcare pentru desfundarea silozurilor de la suprafaţă . Lucrările de împuşcare la suprafaţă se execută în baza dispoziţiei de împuşcare aprobată de conducătorul sucursalei, vizate de conducerea tehnică a C.N. H. şi a permisului de lucru şi anunţarea organelor competente. Fac excepţie lucrările de împuşcare la silozurile de la suprafaţă, unde dispoziţia de împuşcare se aprobă numai de conducătorul sucursalei .

1.13. Rateuri, comportare în caz de rateu şi lichidarea rateurilor:

a- la împuşcarea electrică , în cazul rateurilor totale, artificierul va desface cablul de împuşcare de la bornele explozorului, legând în scurtcircuit capetele cablului. După

20

trecerea unui timp de 5 minute, va verifica circuitul, iar după înlăturarea defectelor constatate va repeta împuşcarea.

b- dacă în frontul de lucru, împuşcarea se efectuează în mai multe reprize, nu se va încărca cu explozivi seria următoare de găuri, decât după ce au fost lichidate eventualele rateuri constatate la seria de găuri împuşcate anterior.

c- orice lucrător care constată existenţa unei încărcături neexplodate este obligată să comunice neîntârziat acest fapt, artificierului şi supraveghetorului locului de muncă.

d- dacă găurile state sunt acoperite de material derocat, încărcarea acestuia se va face numai cu unelte manuale.

După încărcarea materialului derocat artificierul va proceda la lichidarea găurilor state.

e- la găurile state sunt interzise încercările de a se scoate burajul, capsele, fitilul sau explozivul din găuri . De asemenea este interzisă tăierea , tragerea sau smulgerea reoforilor din găurile de mină , precum şi tăierea rocilor din zona găurilor state.

f- lichidarea găurilor state se face prin împuşcarea unei găuri de ajutor forată paralel la distanţa de 40 cm, de aceasta . Se interzice forarea găurilor de ajutor sub nivelul găurii state. Direcţia găurii de ajutor se va stabili cu ajutorul burătorului, în care scop, în mod excepţional se poate scoate cca 10 cm de buraj din gaura stată.

g- la împuşcarea electrică rateurile parţiale sau totale vor fi lichidate prin legarea în serie a unui număr redus de găuri până se stabilesc găurile state, care vor fi apoi lichidate prin găuri de ajutor conform prevederilor de la aliniatul de mai sus. Reoforii găurilor care nu se leagă la cablul de împuşcare, în cazul împuşcării unui număr redus de găuri, trebuie legaţi în scurtcircuit.

h- rateurile la împuşcarea găurilor lungi dispuse într-un evantai vor fi lichidate prin împuşcarea evantaiului următor. i- dacă oricare lucrător constată la reluarea lucrului găuri state ce nu au fost identificate după împuşcare, şeful de schimb opreşte imediat lucrul şi va anunţa artificierul şi supraveghetorul locului de muncă. Artificierul este obligat să se prezinte la locul de muncă pentru lichidarea găurilor state.

Dacă în materialul derocat se găsesc resturi de materii explozive, acestea vor fi colectate de către şeful de schimb al locului de muncă, cu obligaţia de a le preda artificierului în cel mai scurt timp.

j- în cazul când lichidarea găurilor state nu s-a terminat până la sfârşitul schimbului, şeful de schimb al locului de muncă va preda şefului de schimb din schimbul următor, locul de muncă . De asemenea găurile state vor fi predate de către artificier, sub luare de semnătură, artificierului din schimbul următor, consemnându-se acest lucru in „Registrul de găuri state”. În fronturile de lucru a căror plasare nu este continuă, dacă lichidarea găurilor state nu s-a putut face până la sfârşitul schimbului, artificierul, şeful de schimb şi supraveghetorul locului de muncă vor rămâne până la lichidarea rateului consemnând acest lucru în Registrul de găuri state şi respectiv, în cartea de raport. k- în registru se va trece în rubricatură data, schimbul, locul de muncă/brigada, numele artificierului, numele artificierului care preia, număr de găuri state, ora lichidării găurilor state, semnături. Registrul se va viza săptămânal de responsabilul cu activitatea de împuşcare.

2. Personal autorizat, ajutător şi de control:

2.1.Generalităţi: Conducătorul sucursalei va desemna un cadru tehnic de specialitate minieră responsabil cu activitatea de împuşcare (şef sector sau adjunct şef sector aeraj).

Personalul de conducere şi control poate intra la locul de muncă în timpul operaţiei de încărcare şi burare a găurilor de mină sau sondă, dar numai pe calea de retragere a artificierului.

21

Lucrările de împuşcare sunt executate numai de persoane autorizate ca artificier. Gestionarul depozitului şi înlocuitorul său sunt desemnaţi de către conducătorul

sucursalei deţinătoare de materii explozive din rândul artificierilor autorizaţi şi răspund, după caz, disciplinar, administrativ, civil sau penal, pentru gestiunea încredinţată.

2.2. Personal autorizat ca artificier: Lucrările de împuşcare pot fi executate numai de către persoane calificate şi

autorizate care posedă „carnet de artificier". Pregătirea persoanelor pentru funcţia de artificier, prin cursuri de calificare precum

şi autorizarea artificierilor, se va face conform reglementărilor legislaţiei in vigoare(legea 126/1995 actualizată). Autorizarea calităţii de artificier se face de către I .T. M. după care se înregistrează la organul de poliţie în raza căruia se află locul de muncă al celui autorizat. Efectuarea operaţiunilor cu explozivi propriu-zişi şi mijloace de iniţiere, precum şi supravegherea încărcării-descărcării şi a transportului se încredinţează numai persoanelor care sunt autorizate ca artificier. Autorizarea pentru exercitarea activităţii de artificier, se acordă persoanelor care îndeplinesc condiţiile de vechime, cel puţin 3 ani efectiv lucraţi în locuri de muncă din subteran în care s-au folosit materii explozive, din care cel puţin 2 ani cu calificare de miner şi primesc avizul IPJ, respectiv al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, şi promovează un examen susţinut în faţa unei comisii. În vederea obţinerii autorizării ca artificier se mai pot prezenta şi:

a- absolvenţii şcolilor de maiştri şi tehnicieni minieri, sondori, constructori, pentru instalaţii de transport forestier, precum şi ai facultăţilor cu profil minier sau electromecanică minieră;

b- maiştrii, tehnicienii, subinginerii şi inginerii din activităţile de fabricare şi verificare a materialelor explozive, cu o vechime de cel puţin 2 ani în aceste activităţi;

c- absolvenţii liceelor industriale sau şcolilor profesionale miniere, care fac dovada că au efectuat o practică de cel puţin 6 luni la fronturi de lucru în care s-au folosit materii explozive şi care au absolvit un curs de artificier de 3 luni;

După absolvirea cursului de artificier candidatul susţine un examen în faţa comisiei din cadrul S.C.S.M. sau altei instituţii abilitate, în urma căruia i se eliberează un certificat de absolvire.

Programul şi tematica cursului se supun avizării de către autorităţile în domeniu, respectiv Inspecţia Muncii, Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari şi Inspectoratul General de Poliţie.

Autorizarea pentru exercitarea activităţii de artificier, se face pe baza unui examen susţinut în faţa unei comisii formate din delegatul ITM şi delegatul sucursalei la care lucrează sau la care urmează să funcţioneze candidatul,

În urma examenului susţinut aceste persoane pot fi autorizate ca artificieri pentru lucrările de împuşcare precum şi pentru funcţia de gestionar de depozit de materii explozive,

Autorizarea se atestă prin eliberarea unui carnet conform modelului din anexa nr. 10 a sau 10 b din legea 126/1995 actualizată. Carnetele se eliberează de către inspectoratul teritorial de muncă al cărui delegat a participat la examinare în vederea autorizării.

După obţinerea carnetului posesorul acestuia lucrează timp de o lună sub supravegherea unui artificier, cu experienţă. În această perioadă trebuie să demonstreze că şi-au însuşit cunoştinţele dobândite. Artificierul care a avut în supraveghere artificierul practicant, precum şi supraveghetorul acestuia vor înainta conducătorului sucursalei o caracterizare a acestuia în perioada de practică, în vederea autorizării sau refuzului autorizării acestuia.

Examenul de autorizare pentru exercitarea activităţii de artificier, se susţine imediat sau după maximum 60 de zile de la absolvirea cursului de pregătire.

Candidaţii la examenul de autorizare pentru exercitarea activităţii de artificier sunt examinaţi de o comisie conform articolului 119 din legea126/1995 actualizată cu privire la:

22

- cunoştinţele privind materiile explozive si atribuţiile artificierilor în tehnologii de împuşcare;

- reglementările privind transportul, păstrarea, mânuirea si folosirea materiilor explozive în condiţii de securitate, potrivit specificului lucrărilor pentru care se solicită autorizaţia de funcţionare;

- regulile specifice privind prevenirea şi stingerea incendiilor. Conducătorul sucursalei organizează anual verificarea cunoştinţelor pe care

trebuie să le posede personalul care mânuieşte, transportă, păstrează şi foloseşte materii explozive(articolul125 din legea126/1995 actualizată).Comisia de verificare va fi formată din următorii membrii:

-reprezentant din cadrul Direcţiei Securitate şi Sănătate în Muncă C.N.H.-S.A.

-inginer şef S.S.M. -şef serviciu S.S.M. -responsabil activitate transport manipulare utilizare materii

explozive(şef sector aeraj sau adjunct şef sector aeraj) Verificarea cunoştinţelor privind regimul materiilor explozive va fi precedată de

efectuarea unui examen psihologic în baza căruia se confirmă că artificierul, este apt pentru activitatea pe care o îndeplineşte. Verificarea cunoştinţelor şi examinarea psihologică nu exclud efectuarea instructajelor periodice.

2.3. Obligaţiile artificierului:

a- Artificierul are voie să execute numai lucrări de împuşcare pentru care este autorizat şi numai la locurile de muncă şi în condiţiile prevăzute în dispoziţia de împuşcare.

b- Înainte de începerea lucrărilor de împuşcare, artificierul trebuie să evacueze lucrătorii de la locul împuşcării cu excepţia celor care rămân să-l ajute şi să trimită personalul necesar la locurile de pază.

c- La efectuarea lucrărilor de împuşcare în subteran cât şi la suprafaţă artificierul este obligat să instruiască lucrătorii trimişi la posturile de pază asupra sarcinilor ce le revin. Lucrătorii trimişi în posturile de pază vor semna de luare la cunoştinţă şi instruire pe formularul de îndeplinire a comenzii

d- Artificierul execută personal următoarele operaţii: - stabileşte la locul de muncă încărcăturile explozive pe gaură fără a

depăşi încărcătura maximă pe gaură stabilită prin dispoziţie de împuşcare, în funcţie de tăria rocii, lungimea găurii şi buraj;

- stabileşte ordinea de aprindere a încărcăturilor conform schemei din dispoziţia de împuşcare;

- pregăteşte amorsele; - introduce amorsa în gaura de mină sau sondă şi primul buraj; - realizează circuitul de împuşcare; - leagă cablul de împuşcare la explozor şi acţionează explozorul; - măsoară metanul;

e- Artificierul părăseşte ultimul locul de muncă. După efectuarea împuşcării artificierul este obligat să controleze locul de muncă în care s-a împuşcat însoţit de şeful de schimb/brigadă.

În cazul în care încărcăturile au explodat normal, reîntoarcerea la locul de muncă în vederea efectuării controlului se va face după cel puţin 15 minute de la ultima explozie şi numai după ce locul de muncă a fost curăţat de gaze, respectând timpul prevăzut în dispoziţia de împuşcare/proiect de aeraj.

În cazul în care declanşarea exploziei este organizată a se efectua la sfârşitul schimbului, controlul locului de muncă se va face la începutul schimbului de către artificierul si şeful de schimb/brigadă din schimbul următor împreună cu artificierul şi şeful de schimb care a efectuat operaţia de împuşcare.

23

Cu ocazia controlului se va constata dacă nu au rămas găuri state şi se adună eventualul material exploziv neexplodat ce se află pe jos.

Dacă după împuşcare se constată găuri state, fenomene neobişnuite sau situaţii care ar periclita reluarea lucrului in front, artificierul sau şeful de schimb/brigadă va raporta aceasta superiorilor săi, interzicând accesul lucrătorilor în zonă până la remedierea situaţiei.

f- la sfârşitul fiecărui schimb, artificierul va preda materiile explozive şi de iniţiere neutilizate la depozitul de exploziv, explozoarele şi cablurile de împuşcare la depozitele de exploziv sau lămpării.

În cazul sucursalelor care nu au un depozit de exploziv propriu (E.M.Livezeni), materiile explozive neutilizate într-un schimb se predau artificierului din schimbul următor şi se închid în firidele de exploziv subterane.

g- la ieşire din schimb artificierul va întocmi un raport asupra lucrărilor de împuşcare executate în schimbul respectiv în ,,Cartea de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive".

În cazul în care la executarea lucrărilor de împuşcare au avut loc rateuri, orice operaţie efectuată cu privire la lichidarea încărcăturilor state va fi consemnată de către artificieri în „Registrul de găuri state şi Cartea de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive".

Cartea de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive va fi vizată zilnic de către inginerul responsabil cu activitatea de împuşcare şi inginerul A.P.M. de la sector. Inginerul şef S.S.M. va viza săptămânal Cartea de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive.

Se interzic modificări, ştersături, deteriorări ale următoarelor acte: registrului de găuri state, cărţii de raport şi evidenţă a consumurilor de materii explozive, formularului comenzi de materii explozive, formularului îndeplinirea comenzii, registru evidenţă intrări-ieşiri materii explozive.

Toate aceste acte vor fi numerotate, parafate, şnuruite şi înregistrate la sucursală.

2.4. Sancţiuni aplicate artificierului: Carnetul de artificier, se ridică pe termen de cel mult 3 luni de către organele de

control prevăzute în actele normative în vigoare, atunci când constată abateri de la prevederile legale privind regimul materiilor explozive.

Carnetul de artificier, se anulează de organul emitent (I.T.M.): a- la retragerea avizului organului de poliţie; b- ca urmare a săvârşirii unor abateri grave de la prevederile legale privind

regimul materiilor explozive sau ale normelor şi instrucţiunilor de protecţie a muncii; c- la întreruperea activităţii de artificier mai mult de 4 ani.

În cazul anulării carnetului de artificier, obţinerea unui nou carnet este posibilă numai după trecerea a cel puţin un an de la data anulării, pe bază de examen conform legii 126/1995 actualizată.

2.5. Personal ajutător la lucrări de împuşcare în subteran: În frontul de lucru in timpul operaţiilor de încărcare a găurilor, este permisă

rămânerea şefului de schimb/brigadă al locului de muncă, care-l ajută pe artificier. În cazul când şeful de schimb/brigadă al locului de muncă este şi miner - artificier, rămânerea în frontul de lucru este permisă şi altui miner calificat care-l va ajuta pe artificier .

În cazul, când unui artificier îi revin pentru încărcare mai mult de 20 găuri sau peste 50 kg exploziv, acesta poate fi ajutat de cel mult doi mineri calificaţi, instruiţi si numiţi în scris prin dispoziţia de împuşcare.

În cazul împuşcării găurilor lungi de mină cei doi artificieri vor putea fi ajutaţi de cel mult şase lucrători instruiţi şi numiţi în scris în dispoziţia de împuşcare.

Lucrătorii care îl ajută pe artificier la efectuarea lucrărilor de împuşcare trebuie să respecte indicaţiile date de artificier.

24

În puţurile în care sunt afluenţe de apă mai mari de 6 m3/h este permisă prezenţa în frontul de lucru în timpul încărcării găurilor şi a mecanicului pompei.

2.6. Echipament de lucru pentru artificieri:

Echipamentul de lucru pentru artificieri trebuie să fie confecţionat din ţesături din fibre vegetale. Este interzisă folosirea de îmbrăcăminte din materiale sintetice.

3. Procedee speciale pentru împuşcare: Aplicarea unor procedee speciale de împuşcare sau executarea altor lucrări de

împuşcare în alte condiţii decât procedeele clasice se pot face în baza permisului de lucru, dispoziţiei de împuşcare aprobate de conducerea sucursalei.

3.1. Prăbuşirea abatajelor( împuşcarea stâlpilor de lemn): Pentru operaţia de prăbuşire prin împuşcarea stâlpilor de lemn se vor evalua

factorii de risc şi în funcţie de aceştia se va întocmii planul de prevenire şi protecţie sau se va revizuii.

Prăbuşirea abatajelor se va face în baza cererii de prăbuşire din „Registrul de prăbuşire” care va cuprinde:

a- denumirea locului de muncă; b- data şi schimbul executării operaţiei de prăbuşire; c- descrierea operaţiilor în ordinea de executare :

- perforarea găurilor în stâlpii de lemn astfel încât să permită introducerea cartuşului de exploziv şi a burajului (în stâlpii de lemn subdimensionaţi nu se vor perfora găuri);

- plasarea posturilor de pază conform dispoziţiei de împuşcare; -modul de aplicarea de substanţe antipirogene pentru prevenirea

fenomenelor de autoîncălzire; - încărcarea găurilor din stâlpii de lemn, burarea şi realizarea circuitului

de împuşcare; - controlul atmosferei înainte şi după realizarea operaţiei de împuşcare,

măsuri de combatere a prafului exploziv de cărbune (umectarea perimetrului unde se execută operaţia de prăbuşire , operaţie care se va executa înainte de încărcarea găurilor);

d- cantitatea de exploziv necesară şi numărul de capse conform dispoziţiei de împuşcare;

e- nominalizarea persoanei desemnate de către ing. şef SSM, persoană care va verifica măsurile dispuse în Registrul de prăbuşire şi îşi va da acordul pentru executarea lucrărilor de prăbuşire, a artificierului care va efectua prăbuşirea precum şi a lucrătorilor care-l ajută pe artificier la încărcarea găurilor din stâlpii de lemn. Nu se admit încărcături aplicate. După finalizarea şi verificarea operaţiei de prăbuşire, respectând cerinţele prevăzute la efectuarea operaţiei de împuşcare, persoana desemnată va întocmi un raport cu privire la modul de desfăşurare şi rezultatul operaţiei de prăbuşire în Registrul de prăbuşire.

3.2. Împuşcarea cu găuri lungi de mină: Se aplică la metodele de exploatare cu banc subminat de cărbune. La aplicarea acestui procedeu este necesar respectarea următoarelor cerinţe

specifice: a- pentru perforarea găurilor lungi de mină se vor utiliza echipamente

certificate cu posibilitate de realizare a găurilor la parametrii(lungime, diametru, înclinare) proiectaţi;

b- amplasarea găurilor se va face în evantai;

25

c- parametrii găurilor se vor adapta în funcţie de înălţimea bancului de cărbune şi tăria cărbunelui;

d- la exploatarea sub tavan artificial găurile se vor perfora până la 1-1,5m faţă de tavan, în cazul tavanului natural găurile vor intercepta roca sterilă pe o lungime de cel puţin 1m;

e- ca materii explozive se vor folosii explozivi de siguranţă antigrizutoşi, fitil detonant antigrizutos, capse detonante electrice milisecundă;

f- pentru declanşarea exploziei se vor folosii explozoare în construcţie antigrizutoasă cu durata impulsului de max. 4ms;

g- încărcăturile explozive se confecţionează în galeriile de pregătire de intrare a aerului proaspăt, prin utilizarea tuburilor PVC tip Ω sau similar cu diametrul 32-35mm şi lungimi de 3m.Confecţionarea încărcăturilor se va face pe o masă de lemn de 9 m. lungime.

h- construcţia încărcăturilor explozive se realizează astfel(fig.1) -se asamblează 2 sau mai multe tuburi, funcţie de lungimea găurilor, prin suprapunere pe o lungime de min.200mm şi îmbinare între ele(găurite şi legate cu reofori sau sârmă); - se fixează fitilul detonant, de lungime corespunzătoare, în tuburile din PVC asamblate care vor avea lungimea mai mare cu cel puţin 300mm faţă de fitilul detonant; - se realizează încărcătura explozivă discontinuă, în tuburi PVC asamblate, constituită din alternanţa a 1-3 cartuşe de exploziv şi un cartuş de clorură de sodiu (la extremităţile încărcăturii explozive discontinue, obligatoriu va fi cel puţin un cartuş de clorură de sodiu). Clorura de sodiu utilizată va avea granulaţia de 1mm (min.90%); - se asigură integritatea constructivă a încărcăturii prin legarea strânsă a tuburilor cu bandă adezivă, reofori la o distanţă de 15-20 cm.; - la min.100mm de capătul fitilului, se fixează capsa detonantă şi se leagă strâns cu bandă adezivă (fig. 2,3); - se răsfrânge capătul liber al tubului PVC peste încărcătura explozivă şi se leagă strâns cu bandă adezivă; - pentru introducerea încărcăturii explozive şi a cartuşelor de sare se vor folosi pene de lemn, la această operaţie participă două persoane; - iniţierea fitilului detonant, din construcţia unei încărcături discontinui, se va realiza cu 2 capse detonante a cărei treaptă maximă de întârziere să fie de maxim 30ms. legate în paralel pentru reducerea riscului de producere a rateurilor. i- la operaţia de împuşcare cu găuri lungi de mină vor participa minim doi artificieri. Artificierii care execută operaţia de împuşcare vor prezenta inginerului desemnat din cadrul sectorului aeraj nominalizat în dispoziţia de împuşcare pentru supraveghere, schiţa de mână cu amplasarea, lungimea găurilor şi treptele de întârziere; j- înainte de încărcarea găurilor de mină, acestea se vor curăţa şi se va verifica lungimea lor. Se interzice încărcarea găurilor lungi de mină care au străpuns poditura subetajului superior-spaţiul exploatat.

k- introducerea încărcăturii în gaură se va face manual prin împingere. Dacă în timpul manipulării se deteriorează integritatea încărcăturii, prin ruperea tubului PVC, se va fixa cu ajutorul unor segmente de tub PVC aplicate în zona afectată; l- menţinerea încărcăturii în gaură se face cu ajutorul unor accesorii realizate din carton sau PVC(fig.4); m- găurile lungi de mină se vor bura cu argilă până la gura lor, dar nu mai puţin de1m. Capsele se vor lega în serie(încărcăturile între ele); n- timpul de întârziere între două găuri alăturate va fi de o treaptă de întârziere, găurile lungi din acelaşi evantai vor avea aceaşi treaptă de întârziere. Întârzierea totală la împuşcarea mai multor evantaie va fi de max.200ms(6-8 trepte de întârziere);

o- după realizarea circuitului şi controlul atmosferei se va verifica continuitatea circuitul de împuşcare cu ajutorul aparatului de diagnosticare (ADRI sau similare);

p- în cazul unui rateu total se va verifica circuitul de împuşcare, se vor depista capsele defecte prin măsurători cu aparate de verificare. În cazul rateurilor parţiale se va verifica circuitul de împuşcare iar dacă nu se pot iniţia separat vor fi lichidate prin împuşcarea evantaiului următor; r- este interzisă forarea şi împuşcarea găurilor ajutătoare pentru lichidarea rateurilor. Descărcarea cărbunelui în zonele cu rateuri se va face sub directa supravegherea a persoanei desemnate cu conducerea şi coordonarea lucrărilor de împuşcare, luându-se toate măsurile pentru recuperarea materiilor explozive care nu au detonat.

4. Depozitarea materiilor explozive la sucursale:

4.1.Păstrarea materiilor explozive: Se păstrează numai în locuri special amenajate şi destinate în acest scop-

depozite. După destinaţie, depozitele de materii explozive sunt de două feluri:

- de bază - din care se alimentează depozitele de consum; - de consum - se aprovizionează artificierii;

26

27

Păstrarea materiilor explozive şi de iniţiere, la depozitele de bază, consum şi firide precum şi manipularea lor în depozite se va face în conformitate cu prevederile reglementărilor legislaţiei în vigoare privind regimul materiilor explozive.

4.2.Păstrarea materiilor explozive şi de iniţiere în firide:

Fiecare artificier din acelaşi schimb de lucru, va avea cel puţin o firidă pentru păstrarea explozivului necesar pentru lucrările de împuşcare într-un schimb şi alta pentru capse detonante.

Nişele şi firidele se vor amenaja în conformitate cu legislaţia în vigoare (legea 126/1995 actualizată).

În firidele pentru explozivi este interzisă păstrarea în comun a explozivilor de tipuri diferite şi este interzis să se depăşească capacitatea maximă admisă.

În firida pentru capse se admite păstrarea în comun a capselor detonante de toate tipurile, depozitate separat.

Firidele pentru capse vor fi astfel amenajate si compartimentate încât să permită adăpostirea separată a explozorului.

Firidele de materii explozive se păstrează închise în permanenţă, cheia păstrându-se la artificier. În nişele şi firidele pentru materii explozive se interzice accesul altor persoane în afara artificierului.

4.3. Prevenirea şi stingerea incendiilor: Personalul de pază de la depozitele de explozivi şi artificierul

gestionar/manipulanţii depozit vor controla toate persoanele care au dreptul de a intra în incinta depozitului, pentru a se asigura că acestea nu au asupra lor telefoane mobile, rechizite de fumat (chibrite , brichete, ţigări etc.) sau alte obiecte care pot produce flacără sau scântei.

Personalul de deservire şi de pază de la depozitele de explozivi trebuie să cunoască modul de folosire a mijloacelor de stingere a incendiilor din dotare.

Depozitele de materii explozive vor fi prevăzute cu echipamente tehnice, mijloace de stingere a incendiilor, echipamente de protecţie şi agenţi stingători pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, conform legislaţiei în vigoare.

5.Transportul materiilor explozive la sucursale: 5.1.Generalităţi: Transportul materiiIor explozive se va face respectând prevederile legii126/1995

actualizată şi a H.G.207/2006. La transportul materiilor explozive se vor folosi numai mijloace tip (genţi, lăzi,

vagonete , cărucioare, autospeciale) avizate. În mijlocul de transport, materiile explozive se transportă, astfel ca să nu se mişte sau să se răstoarne, în ambalajul original al fabricii producătoare (lăzi sau cutii).

5.2. Transportul materiilor explozive în incinta depozitului sucursalei:

a - după efectuarea recepţiei materiilor explozive, acestea vor fi transportate în depozit în ambalajul original.

b - transportul materiilor explozive în depozit se face numai cu cărucioare sau vagonete tip pentru explozivi.

Cantitatea de până la 25 kg materii explozive pot fi transportate şi manual în lăzi sau genţi.

Cărucioarele sau vagonetele pentru explozivi nu au voie să fie folosite la transportul altor materiale.

c - capsele detonante nu au voie să fie transportate in cărucioare sau vagonete împreună cu alte materii explozive.

28

d - transportul materiilor explozive în depozit trebuie să fie supravegheat de către o persoană - şeful de depozit sau manipulantul din schimbul respectiv.

5.3. Transportul manual al materialelor explozive:

a - de la depozitele de explozivi la firidă şi de la firidă la locurile de muncă, artificierii împreună cu ajutoarele instruite ale acestora pot transporta fiecare maximum 25 kg de explozivi în ambalajele originale ale fabricii, în lăzi sau genţi speciale, închise cu încuietori (lacăte). Cheile de la încuietori (lacăte) vor fi păstrate la artificier. Materialele de iniţiere vor fi transportate în genţi (doar în acest scop) numai de către artificieri. În timpul transportului artificierul trebuie să supravegheze continuu lăzile (genţile) ce conţin materii explozive. Drumul de acces de la depozitul de materii explozive la firidă şi la locul de împuşcare trebuie să fie amenajat corespunzător pentru a permite transportarea manuală a materiilor explozive în condiţii optime de securitate.

b - numai artificierul poate transporta la locul de folosire doar cantitatea necesară împuşcării la frontul de lucru respectiv. Este interzis transportul materiilor explozive cu monoraiul sau cu chibla în cazul transportului pe suitori.

c - la transportul pe puţuri se anunţă în prealabil persoanele care deservesc instalaţiile de transport (mecanici şi semnalişti).Transportul pe puţ, în aceeaşi colivie, a mai multor persoane care poartă materii explozive, se admite cu condiţia ca în fiecare etaj al coliviei să se afle cel mult trei persoane, din care una artificier. Transportul simultan al altor persoane care nu participă ca însoţitori sau a altor materiale împreună cu artificierul este interzis.

d - la transportul pe puţ a persoanelor care poartă materii explozive viteza maximă admisă de deplasare a coliviei este de 4 m/s. În timpul transportului se vor evita pornirile şi opririle bruşte.

e - când pe una din secţii se face transport de persoane care poartă materii explozive, este interzisă efectuarea transportului de materiale sau personal pe cealaltă secţie.

f - pe plane înclinate şi pe suitori transportul materiilor explozive se face manual;

5.4. Transportul materiilor explozive pe puţuri şi plane înclinate în săpare:

Transportul materiilor explozive pe puţuri, plane înclinate precum şi cu chibla pe puţurile în săpare, se face cu respectarea următoarelor măsuri:

a - se anunţă în prealabil persoanele care deservesc instalaţiile de transport (mecanici şi semnalişti);

b - în timpul transportului se vor evita pornirile şi opririle bruşte; c - viteza maximă admisă de transport va fi de :

- 4 m/s pe puţuri cu colivie ; - 2 m/s pe puţuri cu chibla şi pe plane înclinate.

d - pe plane înclinate transportul materiilor explozive se face manual; e - la puţurile in săpare , la transportul cu chibla, explozivii se vor introduce în

chiblă de către artificier şi se vor scoate la front de către persoana instruită şi numită ca însoţitor, care va răspunde de păstrarea lor până la sosirea artificierului. Se admite transportul cu chibla a unui singur artificier împreună cu materiile explozive necesare împuşcării frontului cu condiţia de a nu depăşi cantitatea de 25 kg de explozivi;

f - în timpul transportului de materiile explozive este interzisă circulaţia personalului sau orice alt transport pe puţ sau plan înclinat cât şi în rampe.

29

6. Desfundarea silozurilor şi a rostogolurilor: (1) Desfundarea silozurilor şi a rostogolurilor prin împuşcare la minele din cadrul

C.N.H.-S.A. este permisă acolo unde cu toate mijloacele curente utilizate nu s-a reuşit desfundarea acestora.

(2) Cantitatea de exploziv şi modul de împuşcare în silozuri şi rostogoluri se vor fixa prin dispoziţia de împuşcare, care va cuprinde şi numele persoanei responsabile cu conducerea si coordonarea lucrărilor de împuşcare. La silozurile principale de la schip, precum şi la silozurile principale, funcţia acestei persoane trebuie să fie de şef sector sau adjunct şef sector aeraj şi şef sector sau adjunct şef sector din sectorul deservit.

(3) Lucrările de împuşcare în silozuri şi rostogoluri amplasate pe circuite de aeraj sub depresiunea generală a minei, în vederea deblocării se vor efectua cu exploziv de siguranţă şi numai dacă concentraţia de metan la locul împuşcării este sub 1% ( inclusiv ) metan măsurat cu detectorul până la înălţimea unde se ajunge cu sonda de colectare şi la 10 m în apropierea silozului sau rostogolului concentraţia de metan este de maximum 0,5% metan.

(4) La desfundarea silozurilor si rostogoluri prin lucrări de împuşcare cu încărcături aplicate, se vor respecta următoarele:

- în rostogoluri, la o împuşcare se va utiliza o încărcătură aplicată constituită din maximum 2 cartuşe (200 g) exploziv de siguranţă ; - în silozuri la o împuşcătură se va utiliza o cantitate de maxim 300 g exploziv de siguranţă sub formă de coloană sau în mănunchi, plasată în funcţie de posibilităţi şi necesităţi sub bolta materialului;

Plasarea încărcăturii se va face din exteriorul silozului/rostogolului prin gura de evacuare sau fereastra acestuia cu ajutorul unei prăjini de lemn. Încărcătura se va fixa de capătul prăjinii prin legare cu sârmă sau sfoară.

În cazul folosirii explozivului de siguranţă încărcătura explozivă se va introduce împreună cu 0,6 kg praf inert într-o pungă din polietilenă.

În faza de formare a încărcăturii explozive pentru împuşcarea în silozuri, înainte de legarea capsei la cablul de împuşcare, acesta se va poza pe prăjini prin legare cu sârmă sau sfoară.

Se interzice explodarea simultană a 2 sau mai multe încărcături. Dacă silozul sau rostogolul nu se desfundă la prima încercare, operaţia de împuşcare se repetă cu încărcături noi, până la desfundarea totală.

În situaţia producerii unui rateu, lichidarea acestuia se va efectua după cum urmează:

- în cazul unui rateu în siloz/rostogol, se dezleagă firele de la explozor şi se pun în scurt circuit, se scoate din siloz prăjina cu încărcătura explozivă, se amorsează un alt cartuş din încărcătură şi se introduce din nou sub bolta materialului;

- în cazul unui rateu în rostogol, se va aplica direct pe încărcătura stată respectiv pe buraj un cartuş de exploziv amorsat cu o nouă capsă;

La desfundarea silozurilor prin lucrări de împuşcare cu încărcături amplasate în găuri de mină, forate în blocuri de cărbune, steril sau din beton, se vor respecta următoarele:

(a) perforarea găurilor de mină în blocurile supragabaritice se va efectua din exteriorul silozului şi din poziţie laterală faţă de gura de evacuare a acestuia , fără introducerea capului sau corpului în spaţiul silozului;

(b) amplasarea găurilor de mină se va face în aşa fel încât distanţa între ele să fie de minimum 0,5 m;

(c) cantitatea de exploziv de siguranţă pe gaura de mină va fi în funcţie de lungimea găurilor, respectându-se prevederile, cu privire la lungimea burajului. În cazul folosirii explozivului de siguranţă, încărcătura pe gaură nu va depăşi 500 g;

(d) încărcarea găurilor cu exploziv şi burarea lor se va face din exteriorul silozului prin gura de evacuare sau ferestrele de vizitare, fără a se introduce capul sau corpul în spaţiul silozului;

30

(e) iniţierea încărcăturilor se va efectua cu capse detonante electrice instantanee sau cu întârziere de milisecundă cu probabilitate de aprindere a metanului sub 4%, întârzierea totala la o împuşcare fiind de maximum 35ms ( o singură treaptă ). Amorsarea încărcăturilor explozive se va realiza la fundul găurilor ( posterior );

(f) în situaţia producerii unui rateu, lichidarea acestuia se va efectua după cum urmează: - în cazul existenţei unei singure găuri state se va fora o gaură de ajutor, conform prezentului regulament. Atunci când nu există spaţiu suficient pentru forarea unei găuri de ajutor la 0,4 m de gaura stată, lichidarea rateului se va face utilizând o încărcătură aplicată constituită din maximum 300 g exploziv de siguranţă;

(g) dacă lichidarea rateului nu se realizează la prima împuşcare, operaţia se repetă cu o nouă încărcătură până la lichidarea acestuia.

Înainte de plasarea încărcăturii explozive se va stropi cu apă în jurul locului de împuşcare pe o rază de 10 m. Pe timpul Iucrărilor de împuşcare se va asigura formarea unei perdele de ceaţă în jurul gurilor de evacuare cu ajutorul pulverizatoarelor care vor fi puse în funcţiune la retragerea artificierului.

Pe timpul operaţiei de perforare, introducerii încărcăturii explozive, respectiv a împuşcării propriu-zise se opreşte activitatea de transport pe galeria de la bază silozului sau rostogolurilor şi deversarea în siloz. Totodată se evacuează personalul din galeria de bază pe o distanţă de 100 m si personalul din locurile de muncă de pe circuitul de ieşire al aerului de la siloz respectiv rostogol. Reînceperea activitatii normale în zona respectivă va fi admisă de către persoana responsabilă cu conducerea si coordonarea Iucrărilor de împuşcare.

Conducătorul sucursalei va desemna executarea controlului amănunţit al stării silozurilor şi rostogoalelor după executarea împuşcării şi întocmirea raportului în acest sens. Dacă se constată că tubulatura respectiv susţinerea rostogolului sau a silozului sunt deranjate, activitatea se va relua numai după refacerea acestora.

7.Distrugerea materiilor explozive: 7.1. Prelungirea termenului de garanţie: Se face la cererea CNH-SA prin depozitul central de la E.M.Vulcan, deţinătoare de

materii explozive, cu acordul producătorului conform Legii nr. 262 din 5 octombrie 2005 şi HG nr. 1207 din 5 octombrie 2005 pentru modificarea şi complectarea Normelor tehnice privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea şi folosirea materiilor explozive utilizate în orice alte operaţiuni specifice în activităţile deţinătorilor, precum şi autorizarea artificierilor şi a pirotehniştilor, aprobate prin HG nr. 536/2002;

7.2. Dezgheţarea explozivilor pe bază de nitroglicerină: Şeful depozitului de materii explozive este obligat să îl anunţe imediat în scris pe

conducătorul sucursalei ori de câte ori constată că explozivul din depozit sau din transporturile sosite este îngheţat şi acesta să anunţe conducerea tehnică a CNH - SA.

Dezgheţarea se face în baza dispoziţiei scrise a conducătorului sucursalei, în care se specifică : data, locul, responsabilul lucrărilor şi echipa de artificieri însărcinaţi cu executarea operaţiunilor de dezgheţare.

Dezgheţarea se va face conform legislaţiei în vigoare ( legea 126/1995 actualizată).

7.3. Distrugerea materiilor explozive: Materiile explozive necorespunzătoare şi cele devenite inutilizabile din cauza

depăşirii termenelor de garanţie sau a alterării, precum şi cele provenite din rateuri sau din resturi neexplodate se păstrează până la distrugere, separat de celelalte materii explozive, în ambalaje (lăzi, cutii) marcate corespunzător şi trebuie distruse în termen de max. 30 de zile sau la acumularea unei cantităţi de max. 5 kg.

31

Distrugerea materiilor explozive se face în baza unei cereri scrise întocmită de către şeful de depozit, aprobată de conducătorul sucursalei şi vizată de conducerea tehnică a CNH - SA, care va cuprinde: locul, data, felul materiilor explozive, cantităţile, metoda de distrugere, locul de plasare a posturilor de pază şi de retragere a persoanelor care asistă.

Operaţiile de distrugere se vor efectua numai de către artificieri autorizaţi, instruiţi în acest scop, sub supravegherea personalului tehnic desemnat de conducătorul sucursalei. Aceste operaţii se vor efectua numai ziua.

Distrugerea materiilor explozive se va consemna într-un proces verbal care va cuprinde :

- felul şi cantitatea materiilor explozive distruse; - motivul pentru care s-a hotărât distrugerea; - procedeul folosit şi modul în care a decurs distrugerea; - menţiuni cu privire la asanarea terenului; - numele persoanelor care au condus şi au executat distrugerea.

Procesul verbal se semnează de persoanele care au participat la distrugere şi se aprobă de conducătorul sucursalei deţinătoare de depozit şi se înregistrează, constituind actul justificativ pentru scăderea materiilor explozive din evidenţa depozitului de exploziv.

Distrugerea materiilor explozive se va face în conformitate cu respectarea legislaţiei în vigoare.

8. Documentele necesare a fi afişate la depozitul de exploziv:

La fiecare depozit de materii explozive se vor afişa obligatoriu documentele prevăzute la articolul 74 din Legea numărul 126/1995 privind regimul materiilor explozive modificată şi complectată.

Lista nominală cuprinzând persoanele care au dreptul să semneze comenzi pentru materii explozive cu specimene de semnături, lista nominală cuprinzând artificierii care au dreptul să ridice materii explozive din depozit cu specimene de semnături, lista nominală cuprinzând persoanele care ajută la transportul materiilor explozive cu specimene de semnături se vor reactualiza şi afişa lunar sau ori de câte ori intervin schimbări.

ARTIFICIERUL RĂSPUNDE DE OPERAŢIA DE ÎMPUŞCARE. 9. Găuri de probă: La sucursalele CNH – SA artificierul împreună cu supraveghetorul locului de

muncă vor controla existenţa găurilor de probă după cum urmează: 9.1. Două găuri de minim 3m la toate lucrările de înaintare în steril începând cu

10m de strat, de falii cunoscute sau de lucrări vechi. La deschiderea de noi orizonturi sau în zone necunoscute lungimea găurilor de probă va fi de 5m.

9.2. Două găuri de minim 3m la toate lucrările de înaintare în cărbune. La lucrările săpate cu combina de înaintare nu este obligatorie această condiţie.

9.3. O gaură de cel puţin 3m la fiecare 6m2 de front, în abataje începând de la 10m distanţă de o falie cunoscută sau lucrări vechi necontrolabile.

În cazul lucrărilor de împuşcare lungimea găurilor de probă trebuie să depăşească cu minimum 1m lungimea celei mai lungi găuri încărcate cu materii explozive.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 1 Generalităţi

1

1

PARTEA A III – A

ECHIPAMENTE ELECTRICE

CUPRINS - PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE 1. Generalităţi................................................................................................................pag.1 2. Reţele electrice..........................................................................................................pag.2 3. Protecţia contra electrocutării şi protecţia echipamentelor........................................pag.4 4. Montarea, controlul, întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice...................pag.7 5. Cerinţe specifice pentru autorizarea electricienilor....................................................pag.11 6. Cerinţe specifice privind protecţia împotriva electrocutării.........................................pag.17 7. Cerinţe specifice privind tensiunile nominale.............................................................pag.26 8. Cerinţe specifice privind cablurile electrice................................................................pag.29 9. Cerinţe specifice privind alegerea, verificarea şi reglarea protecţiei echipamentelor

electrice..................................................................................................................................pag.44 10. Cerinţe specifice privind inspectarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor

electrice..................................................................................................................................pag.56 11. Cerinţe specifice pentru instalaţii telegrizumetrice..................................................pag.61 12. Cerinţe specifice privind echipamente şi sisteme electrice cu securitate

intrinsecă................................................................................................................................pag.70 13. Cerinţe specifice privind instalaţiile electrice cu înalt nivel de securitate................pag.87 14. Cerinţe specifice privind protecţia clădirilor şi instalaţiilor industriale împotriva

supratensiunilor atmosferice...................................................................................................pag.90

1. GENERALITĂŢI

Art.1 În lucrările miniere subterane se vor folosi numai echipamente tehnice destinate pentru

condiţii miniere de subteran, având caracteristici de protecţie conform standardelor în vigoare în ţară şi certificate din punct de vedere al protecţiei muncii.

Pentru echipamentele tehnice în funcţie se vor aplica cerinţele minime de securitate prevăzute în Legea 319/2006, în Hotărârile de Guvern nr.1146/2006; 1049/2006 şi în Regulamentul Intern de Securitate şi Sănătate în Muncă al CNH.

Pentru echipamente de muncă puse la dispoziţia lucrătorilor, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a prezentului regulament, C.N.H. – S.A. este obligat să procure şi/sau să utilizeze echipamente care îndeplinesc prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia comunitară aplicabilă.

Art.2 Tipurile de protecţie ale echipamentelor electrice destinate folosirii în minele cu regim

grizutos şi încăperi cu atmosferă explozivă, trebuie să fie certificate pentru grupa I (Ex) de către un institut abilitat la nivelul Uniunii Europene.

Echipamentele trebuie prevăzute cu etichetă de marcare corespunzătoare tipului de protecţie certificat de la producător.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 2 - Reţele electrice

2

2

Art.3

Unităţile miniere vor stabili locul de amplasare al echipamentelor electrice cu respectarea concentraţiilor de metan admise pentru activitate normală.

Art.4

În jurul echipamentelor de muncă staţionare trebuie să existe un spaţiu liber de cel puţin 0,8 m. Acest spaţiu poate fi mai mic sau redus complet pe latura pe care nu este necesar controlul, revizia sau reparaţia echipamentului tehnic cu condiţia de a nu stânjeni buna funcţionare a acestuia. Înălţimea spaţiului trebuie să fie minim 1,8 m.

Art.5

Punerea în funcţiune a unui echipament de muncă care nu poate fi supravegheat în totalitatea lui trebuie să fie precedată de un semnal acustic de avertizare cunoscut, pe o durată de minimum 4 secunde şi care nu trebuie repetat pentru pornirile care se fac în intervalul de 15 secunde.

Art.6

(1) Repararea echipamentelor tehnice se poate face numai după oprirea şi blocarea lor mecanică şi scoaterea de sub tensiune a instalaţiei electrice de acţionare . Dacă blocarea nu este posibilă, trebuie pusă pază la dispozitivele de acţionare.

(2) Repararea şi recepţia după reparaţii a echipamentelor de muncă se va face pe bază de grafice de revizii şi reparaţii, în conformitate cu cerinţele specifice privind inspectarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice antideflagrante pentru minele din Valea Jiului.

(3) Lucrările de întreţinere şi reparare a echipamentelor tehnice se vor face numai de către lucrători calificaţi în specialitatea respectivă.

Art.7

Echipamentele de muncă de rezervă trebuie menţinute permanent în stare de funcţionare. Art.8 (1) Elementele de comandă ale echipamentelor electrice (pârghii, manşete, butoane, etc.)

vor fi astfel amplasate încât să fie vizibile şi uşor acesibile, iar manevrarea lor să fie comodă şi fără pericol de accidentare.

Construcţia şi amplasarea acestor elemente trebuie să excludă posibilitatea manevrării sau pornirii accidentale a echipamentului.

(2) Elementele de comandă trebuie să fie prevăzute cu inscripţii care să indice felul comenzilor şi sensul de mişcare al mecanismului comandat.

La echipamentele de muncă provenite din import, inscripţiile rebuie să fie traduse în limba română.

2. REŢELE ELECTRICE

Art.9 (1) Instalaţile de telegrizumetrie, degazare, aeraj principal, staţiile principale de evacuare a

apelor, staţiile de compresoare, instalaţiile principale de la suprafaţă pentru transformare şi distribuţie a energiei electrice trebuie să aibă dublă alimentare cu energie electrică, prin două linii de la două surse diferite, care să asigure alimentarea fără întrerupere.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 2 - Reţele electrice

3

3

De asemenea, vor fi prevăzute cu dublă alimentare cu energie electrică prin două linii, de la două surse diferite de alimentare, instalaţiile de extracţie care asigură evacuarea lucrătorilor din subteran.

(2) Scoaterea din funcţiune a instalaţiilor electromecanice prevăzute la al.(1), precum şi a altora de importanţă pentru securitatea personalului sau pentru producţie, stabilită prin programul general de exploatare, poate fi făcută numai pe bază de permis de lucru, iar atunci când s-a produs accidental sau din motiv de forţă majoră trebuie aduse imediat la cunoştiinţa conducătorului unităţii.

Art.10

Toate reţelele electrice subterane vor fi de tipul cu neutrul şi fazele izolate faţă de pământ. Excepţie fac numai aparatele speciale de măsură şi protecţie care menţin caracterul reţelei cu neutrul izolat.

In circuitele de comandă alimentate la tensiuni foarte joase de securitate prin transformatoare de separare, legarea unei faze la pământ este admisă, în minele cu regim grizutos, numai în circuitele de securitate intrinsecă, în condiţiile precizate în cerinţe specifice de securitate privind protecţia contra electrocutării.

Art.11 În subteran sunt admise tensiunile nominale maxime între faze pecizate în cerinţele

specifice pentru tensiuni nominale. Art.12 Tipurile constructive ale cablurilor electrice folosite în lucrările miniere subterane trebuie să

fie avizate pentru utilizare în medii explozive de către un institut abilitat de către Uniunea Europeană.

Art.13 Este interzisă folosirea cablurilor sau conductoarelor de aluminiu la:

- instalaţii electrice subterane din minele de cărbune; - instalaţiile din încăperile cu pericol de explozie de gaze, vapori sau praf exploziv; - instalaţii la care întreruperea curentului, prejudiciază securitatea oamenilor; - instalaţii electrice de semnalizare, comanda, protecţie şi automatizare; - instalaţii mobile sau cele supuse şocurilor si vibraţiilor permanente; - instalaţiile electrice montate în medii vătămătoare aluminiului (staţia de încărcat

acumulatori, locuri cu umiditate excesivă, etc.); - instalaţiile electrice din depozite de explozivi; - instalaţiile de legare la pământ.

Art.14 (1) La pozarea şi suspendarea în lucrările miniere a cablurilor electrice trebuie avut în

vedere evitarea deteriorărilor de către materialul rulant, cât şi datorită greutăţii proprii a manşoanelor de îmbinare.

(2) Cablurile flexibile de alimentare a maşinilor mobile pot fi aşezate şi pe vatră, pe lungimea strict necesară procesului tehnologic, cu condiţia ca să se ia măsuri pentru evitarea deteriorării şi încălzirii, iar atunci când nu se lucrează cu maşina mobilă cablul trebuie deconectat de la punctul de alimentare.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 3 – Protecţia contra electrocutării

4

4

Art.15 (1) Pe aceeaşi bornă a unui aparat nu se admite racordarea decât a unui singur conductor

electric, în afara cazului când borna este construită special pentru a permite racordarea mai multor conductoare.

Nu se admite micşorarea secţiunii conductorului în vederea introducerii în bornă sau în piese de legătură.

(2) Când legarea la pământ se face la reţeaua generală prin conductorul special din interiorul cablurilor, corpul metalic al echipamentelor electrice poate servi drept parte componentă a legăturii la pământ, cu excepţia manşoanelor de legătură, unde conductorul este obligatoriu.

Dacă corpul echipamentului este compus din mai multe subansambluri nesudate între ele, continuitatea legăturii la pământ se va asigura prin conductori de legătură.

(3) Îmbinarea, repararea şi racordarea la maşini sau aparate a cablurilor electrice se va face potrivit prevederilor cerinţelor specifice privind cablurile electrice folosite în industria minieră.

Art.16 (1). La fiecare sucursală trebuie să existe o reţea telefonică care să lege postul

dispecerului, sediile conducerii sectoarelor şi a unităţii, cu următoarele puncte principale: staţia de salvare minieră, posturile de prim ajutor, staţiile principale de ventilatoare, staţiile principale de evacuare a apelor, staţiile principale de transformare, staţiile de compresoare, puţurile de extracţie, punctele principale de transport, depozitele de explozivi, centrala telegrizumetrică.

Reţelele telefonice subterane trebuie protejate împotriva supratensiunilor prin siguranţe fuzibile.

(2) Alimentarea aparaturii de telefonie şi de semnalizare la puţuri trebuie să se facă de la o sursă proprie faţă de alte instalaţii.

Tensiunile nominale maxime pentru instalaţiile de semnalizare sunt menţionate în cerinţele specifice privind tensiunile nominale.

3. PROTECŢIA CONTRA ELECTROCUTĂRII ŞI PROTECŢIA ECHIPAMENTELOR

Art.17 Pentru evitarea „atingerii directe" echipamentele electrice introduse în subteran trebuie să

fie în construcţie închisă, cu gradul normal de protecţie cel puţin IP-33. În încăperile închise sau supravegheate se admite folosirea echipamentelor electrice în

construcţie deschisă numai dacă s-au luat măsuri ca toate piesele aflate sub tensiune să fie inaccesibile unei atingeri neintenţionate.

Măsurile tehnice şi organizatorice necesare evitării pericolului generat de „atingerea directă" sunt prezentate în cerinţele specifice de securitate privind protecţia contra electrocutării.

Art.18 (1) Pentru prevenirea pericolului de „atingere indirectă" toate părţile conducătoare ale

echipamentelor electrice alimentate cu tensiune nominală mai mare decât tensiunea foarte joasă de securitate, care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, dar care accidental pot ajunge sub tensiune, trebuie să fie conectate la instalaţia de protecţie prin legare la pământ.

(2) În subteran, instalaţia de protecţie prin legare la pământ trebuie realizată prin: - reţeaua generală a protecţiei prin legare la pământ; - priză locală.

(3) Nu este necesară legarea la pământ de protecţie a instalaţiilor telefonice cu inductor (BL).

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 3 – Protecţia contra electrocutării

5

5

(4) Nu este necesară legarea la priza locală de pământ a echipamentelor electrice semistaţionare, mobile şi portabile atunci când continuitatea legăturii la pământ prin conductorul de protecţie din cablu este controlată permanent, iar instalaţia electrică este decuplată automat atunci când valoarea circuitului de legare la pământ depăşeşte 100 ohmi (pentru tensiuni până la 660 V inclusiv), 50 ohmi (pentru tensiuni cuprinse în 660 V şi 1200 V), precum şi a corpurilor de iluminat.

Art.19 Utilizarea echipamentului individual de protecţie împotriva electrocutării, realizarea reţelei

de legare la pământ de protecţie, precum şi controlul permanent al rezistenţei de izolaţie se vor face în conformitate cu cerinţele specifice privind protecţia contra electrocutării.

Art.20 (1) Înainte de punerea în funcţiune a echipamentelor electrice trebuie măsurată: - rezistenţa fiecărei prize locale; - rezistenţa totală de legare la pământ a carcaselor echipamentelor electrice. (2) La interval de maximum 12 luni trebuie măsurată: - rezistenţa prizelor principale; - rezistenţa prizelor locale aferente posturilor de transformare, punctelor de distribuţie şi

instalaţiilor electrice din încăperile de maşini, precum şi rezistenţa totală de legare la pământ a carcaselor acestor echipamente electrice.

(3) La intervale de maximum 6 luni trebuie măsurată rezistenţa tuturor prizelor locale, în afara celor prevăzute la (2), precum şi rezistenţa totală de legare la pământ a carcaselor respective.

(4) Rezultatele măsurătorilor vor fi trecute în „Registrul instalaţiilor de legare la pământ". (5) Dacă la măsurătorile executate conform (2) şi (3), mărimea rezistenţelor electrice

depăşeşte limitele admise, se va proceda la revizia, respectiv la înlocuirea electrozilor şi refacerea circuitelor prizelor de pământ, astfel ca valoarea măsurată a rezistenţelor să se încadreze în limitele normale.

Art.21 (1) Reţelele electrice cu tensiunea nominală mai mare decât tensiunea foarte joasă de

securitate trebuie prevăzute cu aparate pentru controlul permanent al rezistenţei de izolaţie, care să întrerupă alimentarea cu energie în maximum 0,5 s din momentul în care rezistenţa de izolaţie scade sub valorile menţionate în cerinţele specifice privind protecţia contra electrocutării.

(2) Pentru reţele de iluminat şi semnalizare care se află la o distanţă mai mare de 50 m de fronturile de lucru se admite ca aparatele de control permanent al rezistenţei de izolaţie să funcţioneze numai cu semnalizare.

Art.22 Fiecare reţea electrică cu tensiune nominală peste 1,2 KV trebuie să fie prevăzută cu un

dispozitiv de control permanent al rezistenţei de izolaţie care să decupleze automat şi/sau să semnalizeze defectele de izolaţie, cel puţin punerea unei faze la pământ.

Porţiunea de reţea defectă, trebuie decuplata de la sursa de alimentare cu energie electrică, imediat după semnalizarea defectului.

Art.23 Declanşările provocate la slăbirea rezistenţei de izolaţie, precum şi cele de verificare

săptămânală a aparatelor, vor fi consemnate în registrul ataşat fiecărui aparat.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 3 – Protecţia contra electrocutării

6

6

De asemenea, se vor consemna în registru şi rezultatele verificărilor efectuate zilnic prin citirea aparatelor.

Măsurile tehnice şi organizatorice necesare evitării pericolului generat de „atingerea indirectă" sunt prezentate în cerinţele specifice de securitate privind protecţia contra electrocutării.

Art.24 (1) Echipamentele elctrice portabile, mobile şi semistaţionare cu tensiune mai mare decât

tensiunea nepericuloasă, trebuie să aibă comandă de la distanţă la tensiunea de maximum 42V. (2) Capacele, apărătorile şi dispozitivele de protecţie cu care echipamentele electrice sunt

prevăzute prin construcţie, trebuie să fie închise în permanenţă şi să aibă toate şuruburile de fixare complete şi bine strânse.

Art.25 (1) Cablurile, transformatoarele şi consumatorii de energie electrică vor fi protejaţi cu

dispozitive de protecţie maximă de curent cu aparate de comutaţie care să asigure scoaterea de sub tensiune în cazul apariţiei unui scurtcicuit.

Dacă există pericolul de supraîncălzire peste limitele admise, trebuie să se prevadă şi protecţia împotriva suprasarcinilor de durată.

Motoarele şi consumatorii la care tensiunea sau revenirea tensiunii după decuplare prezintă pericol pentru persoane sau instalaţii, vor fi prevăzute şi cu protecţii de tensiune minimală.

(2) Siguranţele fuzibile în subteran sunt admise în instalaţii de joasă tensiune numai pentru protecţie la scurtcircuit a transformatoarelor până la 5 KVA inclusiv şi a altor consumatori sub 15KW, precum şi a reţelelor de iluminat cu un curent nominal până la 25 A inclusiv, iar în instalaţiile de înaltă tensiune numai pentru protecţia transformatoarelor de tensiune.

Siguranţele fuzibile în construcţie specială vor fi folosite în cascade cu relee maximale reglate corespunzător şi pentru protecţia instalaţiilor cu putere mai mare de 15 KW.

(3) Caracteristicile aparatajului de protecţie trebuie să corespundă parametrilor instalaţiei protejate, iar releele trebuie să fie reglate la valori care asigură protecţie eficace.

Alegerea, reglarea şi verificarea protecţiei electrice a echipamentelor electrice se face potrivit cerinţelor specifice.

Verificarea reglajului se va face trimestrial, iar rezultatele se vor consemna în registrul de evidenţă a sectorului în gestiunea căruia se găsesc instalaţiile respective.

Art.26 (1) Construcţiile administrative şi instalaţiile tehnologice, funiculare, turnurile de răcire,

turnurile de extracţie, depozitele de explozivi, depozitele de carburanţi, macaralele şi alte obiective similare se protejează împotriva loviturilor de trăznet potrivit cerinţelor specifice privind protecţia clădirilor şi instalaţiilor industriale împotriva supratensiunilor atmosferice.

(2) Instalaţiile energetice, reţelele electrice aeriene, staţiile de conexiuni şi transformatoare, motoarele acţionate la tensiuni de 6 kV, precum şi instalaţiile telefonice din inventarul unităţilor miniere se protejează împotriva supratensiunilor atmosferice potrivit cerinţele specifice privind protecţia clădirilor şi instalaţiilor industriale împotriva supratensiunilor atmosferice, cu respectarea standardelor în vigoare şi a reglementărilor elaborate în acest scop.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 4 – Montarea echipamentului electric

7

7

4. MONTAREA, CONTROLUL, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA ECHIPAMENTELOR

ELECTRICE Art.27 (1) Montarea echipamentelor electrice trebuie efectuate numai de lucărtori calificaţi şi

autorizaţi conform cerinţelor specifice de securitate pentru autorizarea electricienilor pentru montarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice.

(2) Montarea echipamentelor electrice se face pe bază de proiecte aprobate. (3) Este interzis lucrul sub tensiune atât în subteran cât şi la suprafaţă. (4) Lucrările la echipamentele electrice se vor efectua în conformitate cu: - cerinţele specifice privind inspectarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor

electrice antideflagrante pentru mine cu regim grizutos; - cerinţelor specifice privind procurarea, instalarea şi întreţinerea

echipamentelor şi a sistemelor electrice cu securitate intrinsecă, pentru lucrări miniere cu regim grizutos, precum şi a instrucţiunilor de exploatare prezentate de producător odată cu produsul.

Art.28 (1) Lucrătorii care deservesc echipamentele electrice trebuie să controleze la intrarea în

schimb, instalaţia electrică, starea cablurilor şi continuitatea legăturilor la pământ. (2) Unităţile miniere trebuie să organizeze pe bază de grafice de revizii şi reparaţii lunare,

controlul echipamentelor electrice astfel ca să fie asigurată menţinerea lor în conformitate cu prevederile prezentelor norme.

Art.29 (1) Încăperile care adăpostesc echipamente electrice trebuie susţinute cu materiale

incombustibile. (2) În subteran la minele de cărbune se interzice folosirea echipamentelor electrice cu ulei

mult, cu excepţia celor aflate în funcţie la data intrării în vigoare a prezentelor norme. Art.30 Încăperile care adăpostesc maşini, cu excepţia celor care adăpostesc echipamente electrice

cu putere totală instalată sub 30 KW trebuie să fie prevăzute cu uşi cu deschidere către exterior care să permită aerisirea necesară.

Art. 31 Nivelul vetrei încăperilor care adăpostesc echipamente electrice cu înaltă tensiune, trebuie să

fie cu cel puţin 0,5 m deasupra nivelului galeriei. Art. 32 Fiecare celulă sau întreruptor va avea înscrisă destinaţia pe care o are. Aparatele de

comutare cu manetă trebuie să aibă marcată poziţia „închis" şi „deschis". Art. 33 Încăperile subterane pentru încărcarea acumulatoarelor de locomotive trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii suplimentare: - aerajul să fie sub depresiunea generală a minei, iar sensul curentului de aer să fie

îndreptat de la redresoare către mesele de încărcare; - să fie separate de încăperile cu alte destinaţii decât încărcarea acumulatoarelor şi

întreţinerea locomotivelor; - iluminatul fix să fie realizat cu echipament cu tip de protecţie capsulare antideflagrantă

grupa l sau II. Accesul în încăperile de încărcare a acumulatoarelor este permis numai cu lămpi electrice

portabile pentru mine cu regim grizutos.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 4 – Montarea echipamentului electric

8

8

Art. 34 (1) În încăperile cu echipamente electrice este interzisă depozitarea materialelor şi pieselor în

locuri şi în cantităţi care stânjenesc circulaţia, deservirea şi revizia echipamentelor. (2) Încăperile fără personal permanent de supraveghere vor fi ţinute cu uşile închise şi

încuiate. Art. 35 În încăperile cu echipamente electrice, precum şi în locurile de amplasare a staţiilor de

transformare semistaţionare şi punctele principale de distribuţie a energiei electrice trebuie să existe următoarele:

- instrucţiuni de exploatare în condiţii de securitate şi de întreţinere a echipamentelor aflate în acel loc;

- schema electrică monofilară a echipamentului, cu menţionarea curenţilor de reglaj al releelor de protecţie;

- instrucţiuni de prim ajutor în caz de accidentare prin electrocutare; - instrucţiuni privind comportarea personalului în regim de avarie; - instrucţiuni pentru lichidarea incendiilor; - mijloace PSl; - instrucţiuni de manevră a echipamentelor; - plăcuţe avertizoare cu inscripţiile specifice prevenirii pericolelor generate de curentul

electric; - garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ.

Art. 36 Posturile de transformare uscate semistaţionare precum şi staţiile semistaţionare de

redresare pentru tracţiune electrică se pot amplasa în galerie sau nişe cu respectarea următoarelor condiţii:

- să fie asigurată o răcire normală; - să nu existe acumulări de apă pe vatră sau picurări din tavan; - să nu fie stânjenit transportul şi circulaţia; - să fie îngrădite şi protejate împotriva lovirii de către mijloacele de transport; - să fie susţinută lucrarea minieră cu materiale incombustibile pe întreaga lungime ocupată

de echipamentele tehnice electrice şi cel puţin 5 m în amonte şi aval.

Art. 37 Aparatele de comutaţie şi transformatoarele de iluminat şi semnalizare folosite la

echipamentele tehnice semistaţionare care deservesc abatajele frontale şi lucrările de pregătire trebuie să fie amplasate în nişe susţinute cu materiale incombustibile, dimensionate corespunzător, sau pe platforme mobile care avansează împreună cu frontul, cu condiţia de a se asigura gabaritul necesar efectuării manevrelor, reviziilor şi reparaţiilor.

Art.38 Rigiditatea dielectrică a uleiurilor izolante trebuie verificată la punerea în funcţiune a

echipamentelor şi periodic, la următoarele intervale: - 6 luni la autotransformatoarele de pornire, controlere şi comutatoare stea - triunghi; -12 luni la celelalte utilaje.

Rigiditatea dielectrică a uleiului din întrerupătoare, trebuie verificată şi după patru declanşări la scurtcircuit.

Rezultatele verificărilor vor fi consemnate în „Registrul uleiurilor dielectrice". Rigiditatea dielectrică trebuie să aibă cel puţin următoarele valori: - 60 KV/cm, la uleiul de la întrerupătoare şi autotransformatoare de pornire, controlere şi

comutatoare stea – triunghi; - 80 KV/cm, pentru uleiul de la transformatoare şi celelalte echipamente.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 4 – Montarea echipamentului electric

9

9

Art.39 Montarea echipamentelor electrice se face pe bază de proiecte aprobate. Modificări în reţeaua electrică de alimentare a echipamentelor tehnice trebuie să se

efectueze pe bază de permis de lucru. Art.40 Unităţile miniere trebuie să întocmească, să ţină la zi şi să păstreze un exemplar din

următoarele documentaţii referitoare la echipamentele electrice: a. - Schemele monofilare de principiu a alimentării instalaţiilor din subteran şi suprafaţă. b. - Schema electrică detaliată a instalaţiilor complexe, maşini de extracţie, instalaţii de

semnalizare, control, etc. Art.41 Unităţile miniere trebuie să aibă şi următoarele documentaţii:

a. - Cărţile tehnice ale echipamentelor tehnice din dotare; b. - Proiectele sau documentaţiile de montaj a echipamentelor electrice şi certificatele

acestora din punct de vedere al protecţiei muncii; c. - Procesele verbale de punere în funcţiune.

Art.42 Transformatoarele, motoarele şi generatoarele electrice cu tipul de protecţie capsulare

antideflagrantă pot fi utilizate în abataje şi lucrări miniere în fund de sac. Art.43 (1) Orice echipament electric sau reţea electrică trebuie scoasă de sub tensiune dacă în

locurile sau pe traseele pe care sunt montate: - a fost detectată o concentraţie de metan de 2%; - s-a produs o surpare care poate provoca deteriorarea cablurilor sau a echipamentelor

electrice; - se constată un defect la elementele care asigură protecţia antigrizutoasă şi electrică a

reţelei. (2) Repunerea în funcţie a echipamentelor electrice se va face după înlăturarea cauzelor

care au impus scoaterea de sub tensiune. (3) Punerea sub tensiune a echipamentelor electrice de tensiune joasă mai mare decât

tensiunea nepericuloasă amplasate în lucrări miniere cu regim grizutos trebuie precedată de controlul preventiv al rezistenţei de izolaţie cu blocarea automată a cuplării în cazul în care rezistenţa de izolaţie scade sub valorile prescrise în cerinţele minime.

(4) Dacă la un punct de distribuţie există plecări la ventilatoare de aeraj parţial care nu pot fi oprite decât cu restricţii, atunci pentru aceste plecări trebuie montate suplimentar aparate secţionare.

Art.44 La peste 2% CH4 pot rămâne sub tensiune echipamente electrice necesare din motive de

securitate certificate în acest sens. În documentul de certificare a acestor echipamente trebuie precizate condiţiile de folosire în

atmosfere cu concentraţii mai mari de 2% CH4. Art.45 Montarea cablurilor electrice în lucrările miniere cu aer viciat pentru alimentarea cu energie

electrică a echipamentelor tehnice se poate face în condiţiile asigurării controlului automat al concentraţiei de metan şi a decuplării energiei electrice la depăşirea concentraţiei prereglate, astfel încât cablurile din zona afectată să fie scoase de sub tensiune. Fac excepţie cablurile electrice care cuprind numai circuite cu siguraţă intrinsecă.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Capitolul 4 – Montarea echipamentului electric

10

10

Art.46 (1) Aparatele electrice de măsură şi control portabile în construcţie normală pot fi folosite în

următoarele condiţii: - să fie supravegheate pe toate durata folosirii lor; - să fie întreruptă tensiunea de alimentare la conectarea şi deconectarea lor; - la controlul metanului efectuat în prealabil, precum şi periodic în timpul măsurătorii,

conţinutul de metan să nu depăşească 0,5 %. (2) Aparatele de fotografiat şi filmat (inclusiv instalaţiile aferente de iluminat, proiectoare,

bliţuri, etc.) care au surse electrice încorporate, aparatele de luat vederi, etc., care nu sunt cu protecţie antigrizutoasă, pot fi folosite în subteran numai în lucrări miniere din curentul principal de aer proaspăt.

Art.47 Executarea lucrărilor la echipamentele electrice este admisă în condiţiile măsurării prealabile

a concentraţiilor de metan, care trebuie să fie sub limitele admise pentru funcţionare normală. Prin excepţie, în stare de avarie peste aceste limite, dar până la 2 %, lucrările se vor executa

pe bază de permis de lucru, prin care se stabilesc măsurile de siguranţă necesare şi persoanele care execută şi supraveghează lucrările.

Concentraţiile de metan admise în subteran, în cazul unei activităţi normale sunt: - 0,5% CH4 pentru curentul de aer proaspăt, - 1% CH4 pentru curentul de ieşire din sectoare, abataje, lucrări miniere în fund de sac, - 0,75% CH4 în curentul general de ieşire, înaintea intrării în canalul ventilatorului.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

11

11

5. CERINŢE SPECIFICE PRIVIND AUTORIZAREA ELECTRICIENILOR

CAP. I GENERALITĂŢI

1. (1) Prezentele instrucţiuni se aplică personalului(muncitori, tehnicieni, maiştri, subingineri,

ingineri) de meserii şi specialităţi din profilul electric, electrotehnic, electromecanic şi energetic, încadrat temporar, permanent, precum şi pentru perioada de stagiatură, în activitatea de exploatare, întreţinere şi reparaţii a maşinilor şi instalaţiilor electrice de producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei electrice din unităţile miniere.

(2) Autorizarea personalului din punct de vedere al cerinţelor minime, pentru desfăşurarea activităţii în instalaţiile electrice, se face în conformitate cu prevederile prezentelor cerinţe specifice.

CAP. II AUTORIZAREA PERSONALULUI

2. (1) Autorizarea personalului ce face obiectul prezentelor instrucţiuni se atestă prin talonul de

autorizare ce se eliberează individual (conform modelului prezentat în anexa nr. 1). Persoana autorizată îşi va putea desfăşura activitatea numai în baza talonului de autorizare, pe care-l va avea în permanenţă asupra sa, în timpul programului de lucru.

(2) În talonul de autorizare trebuie să se precizeze : a. grupa de autorizare din punct de vedere al instrucţiunilor de protecţia muncii, astfel :

grupa I - executant de lucrări în cadrul formaţiei de lucru; grupa II - executant de manevre; grupa III - şef de lucrare; grupa IV - responsabil de manevră sau admitent la lucrări; grupa V - admitent, conducător şi coordonator de lucrări şi manevre;

Grupele superioare cumulează şi competenţele acordate grupelor inferioare, permiţând executarea de lucrări sau operaţii specifice acestor grupe. Face excepţie de la această regulă, personalul delegat pentru executarea de lucrări în instalaţiile electrice în exploatare. b. instalaţiile sau categoriile de instalaţii în care persoana este autorizată să-şi desfăşoare activitatea; c. lucrările ce se realizează în condiţii speciale, pe care persoana autorizată are dreptul să le execute, astfel :

lucrări la înălţime; lucrări în instalaţii aflate sub tensiune; lucrări la echipamente în construcţie specială (antiexplozivă, antigrizutoasă,

antideflagrantă, etc.); încercări şi măsurări cu o sursă independentă de tensiune mărită.

d. lucrările pe bază de instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii (denumite prescurtat, în cele ce urmează ITI-PM) pe care persoana autorizată are dreptul să le execute. În acest scop, în talonul de autorizare se va menţiona numerele de ordine ale ITI-PM. e. dreptul de acces sau control, cu precizarea instalaţiilor electrice respective; f. gradul de autorizare (I, II sau III) din punct de vedere al tehnicităţii, complexităţii şi importanţei utilajelor şi instalaţiilor şi al solicitării postului respectiv, conform reglementărilor legale în vigoare.

(3) Examinarea cunoştinţelor profesionale şi de protecţia muncii în vederea autorizării personalului, se face de către o comisie tehnică de specialitate, numită prin (dispoziţie scrisă) de către :

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

12

12

- conducerea unităţii miniere cu personalitate juridică şi personal de specialitate ; La verificarea cunoştinţelor din domeniul protecţiei muncii în vederea autorizării, personalul va fi examinat în mod obligatoriu din prevederile cerinţelor specifice pentru echipamente elecrice, care se regăsesc în Regulamentul de Securitate şi Sănătate în Muncă al CNH. Comisia întocmeşte pentru fiecare candidat o fişă de examinare (conform anexei nr. 2) pe baza căreia se emite talonul de autorizare. După completarea fişei de examinare pentru autorizare, se va emite talonul de autorizare care va fi semnat de conducătorul unităţii. Talonul de autorizare se vizează anual, în primul trimestru, de către inginerul şef electromecanic al sucursalei, pe baza rezultatelor verificărilor periodice consemnate în „Fişa de examinare pentru autorizare”. Talonul de autorizare pentru personalul care se transferă în unităţi cu acelaşi profil şi care lucrează în aceleaşi categorii de instalaţii îşi menţine valabilitatea cu condiţia efectuării unui stagiu de pregătire la noul loc de muncă şi susţinerea examenului de cunoaştere a instalaţiilor, instrucţiunilor şi normativelor aferente acestora, inclusiv a instrucţiunilor de protecţia muncii specifice. Acest examen se susţine în faţa comisiei de autorizare, iar perioada de stagiu şi programul de pregătire se stabileşte de către conducerea unităţii în funcţie de complexitatea instalaţiilor în care-şi desfăşoară activitatea. Rezultatul examinării se va consemna în „Fişa de examinare pentru autorizare” pe baza căreia a fost eliberat talonul de autorizare la sucursala de la care s-a transferat, iar în talonul de autorizare se va trece noul loc de muncă.

(4) Examinarea medicală se efectuează în unităţile specializate ale Ministerului Sănătăţii sau în cele din reţeaua sanitară ale celorlalte ministere conform „Normelor tehnice privind examenul medical periodic al personalului la cererea întreprinderilor şi unităţilor interesate”.

(5) Examinarea psihologică privind aptitudinile personalului prevăzut la pct. 1 (1) se efectuează de către cabinetele psihologice din reţeaua minieră. Examinarea psihologică a personalului privind aptitudinile se efectuează la încadrarea în muncă, precum şi la propunerea conducătorilor de ateliere, secţii, sectoare, etc., când se consideră necesar, în cazul unor abateri repetate de la prevederile Regulamentului de Securitate şi Sănătate în Muncă al CNH, sau schimbări de comportament. Rezultatele examinării se consemnează în „Fişa psihologică” care se păstrează în laboratorul respectiv şi în „Fişa de examinare pentru autorizare”, cu menţiunea, „are aptitudini” sau „nu are aptitudini” pentru exercitarea meseriei de electrician.

(6) Eliberarea taloanelor de autorizare se va face ţinând seama de condiţiile de studii şi de vechime în activitatea de exploatare, întreţinere sau de construcţii-montaj, în instalaţiile electrice, menţionate în tabelul 1 anexat.

(7) Autorizaţia poate fi retrasă temporar pe o perioadă de maxim 3 luni sau definitiv. (8) Retragerea temporară a taloanelor de autorizare se face în următoarele cazuri : a. Sancţionarea cu retrogradarea temporară din funcţie sau schimbarea disciplinară a locului

de muncă, ca urmare a comiterii unor abateri de la prevederile instrucţiunilor specifice de securitatea muncii, instrucţiunilor de exploatare şi de ordine interioară;

b. Obţinerea calificativului „insuficient” la verificările periodice privind cunoştinţele teoretice şi practice, în care caz se stabileşte o nouă examinare, după o perioadă corespunzătoare de pregătire de maximum 3 luni.

(9) Retragerea definitivă a taloanelor de autorizare se face în următoarele cazuri : a. În cazul comiterii unor abateri de la prevederile instrucţiunilor specifice de securitatea

muncii (care au determinat sau favorizat producerea unor accidente tehnice sau umane) sau în situaţii când s-au creat condiţii periculoase ce pot genera asemenea evenimente;

b. Respingerea la verificarea periodică a stării de sănătate a aptitudinilor sau la reexaminarea cunoştinţelor teoretice şi practice;

c. Neprezentarea la verificările periodice prevăzute în fişa de examinare; d. La desfacerea contractului de muncă, cu excepţia transferului în unităţi ale aceluiaşi

minister sau organ central; e. La cererea justificată a persoanei autorizate;

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

13

13

f. La solicitarea organelor ITM în funcţie de gravitatea abaterilor comise, conducătorul unităţii este obligat să retragă temporar sau definitiv talonul de autorizare.

(10) Evidenţa autorizării personalului se ţine la nivelul unităţilor conform tabelului din anexa 3.

Tabelul 1 Condiţii de studiu şi vechime pe care trebuie să le îndeplinească personalul

pentru acordarea grupelor de autorizare din punct de vedere al instrucţiunilor specifice de securitatea muncii

Grupe Condiţii de studiu sau de calificare Condiţii minime de vechime în

instalaţii

I

- curs de calificare în meseria de electrician (electromecanic, electronist) sau echivalent; - şcoală profesională în meseria de electrician, electromecanic, electroenergetic, mecanoenergetic sau echivalentă; - liceu industrial profil electrotehnic sau echivalent şi şcoli superioare acestuia.

6 zile

- curs de calificare în meseria de electrician (electromecanic, electronist) sau echivalent;

6 luni

- şcoală profesională în meseria de electrician, electromecanic, electroenergetic, mecanoenergetic sau echivalentă;

4 luni II

- liceu industrial profil electrotehnic sau echivalent şi şcoli superioare acestuia.

3 luni

- curs de calificare în meseria de electrician (electromecanic, electronist) sau echivalent;

24 luni

- şcoală profesională în meseria de electrician, electromecanic, electroenergetic, mecanoenergetic sau echivalentă;

18 luni

- studii medii (liceul industrial sau şcoala de maiştri) profil electrotehnic sau echivalente;

12 luni III

- studii superioare (ingineri şi subingineri) în specialitatea electrotehnică, electromecanică, electronică, reţele electrice, centrale electrice, energetică, maşini şi aparate electrice sau echivalente;

4 luni

- curs de calificare în meseria de electrician (electromecanic, electronist) sau echivalent;

48 luni

- şcoală profesională în meseria de electrician, electromecanic, electroenergetic, mecanoenergetic sau echivalentă;

24 luni

- studii medii (liceul industrial sau şcoala de maiştri) profil electrotehnic sau echivalente;

18 luni IV

- studii superioare (ingineri şi subingineri) în specialitatea electrotehnică, electromecanică, electronică, reţele electrice, centrale electrice, energetică, maşini şi aparate electrice sau echivalente;

6 luni

- studii medii (liceul industrial sau şcoala de maiştri) profil electrotehnic sau echivalente;

24 luni

V - studii superioare (ingineri şi subingineri) în specialitatea electrotehnică, electromecanică, electronică, reţele electrice, centrale electrice, energetică, maşini şi aparate electrice sau echivalente;

12 luni

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

14

14

Anexa 1

TALON DE AUTORIZARE pentru personalul care are dreptul să lucreze în instalaţiile electrice

Precizări :

1. Talonul de autorizare este documentul care dă dreptul unei persoane să-şi desfăşoare activitatea în instalaţiile electrice în exploatare din punct de vedere al prezentelor instrucţiuni.

2. La rubrica „Instalaţia” se înscriu instalaţiile sau categoriile de instalaţii pentru care se face autorizarea.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

15

15

Anexa 2 Ministerul …………………….. SE APROBĂ, CNH ……………………… CONDUCĂTOR SUCURSALĂ Sucursala ………………….

FIŞĂ DE EXAMINARE PENTRU AUTORIZARE NR. ……..

Numele ……………………………………. Prenumele …………………………………………… Data naşterii ……………………………… Funcţia/meseria ……………………………….……. Data numirii în funcţie …………………………………. Instalaţia ……………………………….

GRADUL DE AUTORIZARE GRUPA DE AUTORIZARE Pentru complexitate I II III Pentru NPM I II III IV V Nr. crt.

Data examinării

Rezultatul examinării

Semnătura şi parafa medicului/psihologului

0 1 2 3 Examinarea medicală (anual, de regulă la 6 luni pentru personalul care lucrează în instalaţii sub tensiune) ……………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Examinarea psihologică (la 2 ani, pentru gradul I, la 3 ani pentru gradul II, pentru gradul III nu este necesară) …………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… Examinarea profesională (anual, de regulă)

Semnătura Nr. crt.

Data examinării

Tema (pe scurt)

Practică (p) Teoretică (t)

Calificativ Comisia de examinare

Examinat

0 1 2 3 4 5 6 Precizări :

1. Prezenta fişă serveşte la eliberarea şi vizarea anuală a talonului de autorizare. Ea este valabilă pe toată perioada menţinerii aceluiaşi grad, grupă de autorizare. În cazul epuizării rubricilor se anexează un formular nou şi se numerotează în continuare.

2. Rezultatul „inapt” la examinarea medicală sau psihologică sau calificativul „insuficient” la două examinări profesionale consecutive efectuate la interval de maximum 3 luni conduce la retragerea definitivă a autorizării.

3. Examinarea teoretică se poate detalia pe foi separate care se pot anexa la prezenta fişă. 4. Comisia de examinare se numeşte prin decizia (dispoziţia) conducerii unităţii. 5. Fişa „se aprobă” de conducătorul unităţii, la încadrare sau la stabilirea gradului, grupei de

autorizare.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe pentru autorizarea electricienilor

16

16

Anexa 3 CNH………………. Sucursala …………………

EVIDENŢA AUTORIZĂRII ELECTRICIENILOR

Sem

Număr talon de

autorizare

Data eliberării

Numele şi prenumele persoanei autorizate

Data din fişa de

examinare pentru

autorizare

Locul (formaţia) de lucru

Funcţia (meseria)

Grupa NPM

Gradul de autorizare Persoane

autorizate

1 2 3 4 5 6 7 8 9

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

17

17

6. CERINŢE SPECIFICE PRIVIND PROTECŢIA CONTRA ELECTROCUTĂRII

GENERALITĂŢI

1. Prezentele cerinţe specifice de securitate sunt stabilite în conformitate cu Legea 319/2006 a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă, a H.G. 1049/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran şi a H.G. 1146/2006 privind cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă.

2. Instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice trebuie proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi exploatate astfel încât să asigure protecţia împotriva pericolelor generate de energia electrică, precum şi protecţia împotriva pericolelor datorate influenţelor externe. (3.3.1. din HG 1146).

3. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice trebuie prevăzute măsuri tehnice, cum ar fi:

-lucrătorii să fie protejaţi faţă de pericolul vătămării generate de atingerea directă sau indirectă a părţilor aflate sub tensiune;

-să nu se producă temperaturi, arcuri electrice sau radiaţii care să pericliteze viaţa sau sănătatea lucrătorilor;

-construcţia echipamentelor de muncă electrice să fie adecvată mediului de muncă pentru a se evita producerea de incendii şi/sau explozii;

-izolaţia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile de muncă specifice.(3.3.1.1. din HG 1146)

4. Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor datorate influenţei externe, echipamentele electrice trebuie:

-să satisfacă cerinţele referitoare la solicitările mecanice astfel încât să nu fie periclitaţi lucrătorii care se află în mediul de muncă;

-să nu fie influenţate de condiţiile de mediu; să nu pericliteze lucrătorii în condiţii previzibile de suprasarcină. (3.3.1.2. din HG 1146)

5. Toate reţelele electrice subterane trebuie să fie de tipul cu neutrul şi fazele izolate faţă de pământ. Excepţie fac numai aparatele speciale de măsură şi protecţie care menţin caracterul reţelei cu neutrul izolat, precum şi instalaţiile de tracţiune electrică în curent continuu, la care nu se vor racorda alţi consumatori decât cei pentru tracţiune şi instalaţiile de automatizare aferente (executate numai pe bază de proiect).

În minele grizutoase, legarea la pământ a unei faze, este admisă numai în circuitele cu siguranţă intrinsecă, în condiţiile precizate mai jos.

6. La instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice, pentru protecţia împotriva electrocutării prin „atingere directă” trebuie să se aplice:

-măsuri tehnice (acoperiri cu materiale electroizolante ale părţilor active ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice;

-închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare; îngrădiri; amplasare în locuri inaccesibile/păzite prin asigurarea unor distanţe minime de securitate;

-scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului la care urmează a se efectua lucrări şi o verificarea lipsei de tensiune;

-utilizarea dispozitivelor speciale de legare la pământ şi de scurtcircuitare; -folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante; egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă

de pământ a platformei de lucru; etc.), completate cu: -măsuri organizatorice (executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice trebuie să se facă

numai de către personal calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit pentru lucrul respectiv; -executarea intervenţiilor în baza uneia din formele de lucru;

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

18

18

-îngrădirea locului de muncă; -eşalonarea strictă a operaţiilor de intervenţie la instalaţiile electrice; -elaborarea instrucţiunilor de lucru pentru fiecare intervenţie la instalaţiile electrice; -organizarea şi executarea verificărilor periodice ale măsurilor tehnice de protecţie

împotriva atingerilor directe). (3.3.2. din HG 1146) Pentru evitarea „atingerii directe” echipamentele electrice introduse în subteran trebuie să

fie în construcţie închisă, cu gradul normal de protecţie cel puţin IP 33. În încăperile închise sau supravegheate permanent, folosirea echipamentelor electrice în

construcţie deschisă, este admisă numai dacă s-au luat toate măsurile ca piesele aflate sub tensiune să fie inaccesibile unei atingerii neintenţionate.

7. Formele de lucru – sunt, conform H.G. 1146/2006 – următoarele: • A.L. – autorizaţii de lucru scrise; • ITI – PM – instrucţiuni tehnice interne de protecţie a muncii; • A.S. – atribuţii de serviciu; • D.V. – dispoziţiile verbale; • P.V. – procese-verbale; • O.S. – obligaţii de serviciu; • P.R. – propria răspundere.(3.3.2.4. din HG 1146) 8. Pentru protecţia împotriva electrocutării prin „atingere indirectă” trebuie să se realizeze

şi să se aplice numai măsuri şi mijloace de protecţie tehnice, fiind interzisă înlocuirea acestora cu măsuri de protecţie organizatorice. (3.3.3.1.din HG 1146)

9. Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie aplicată o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii, şi o măsură de protecţie suplimentară (care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale). Cele două măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă. (3.3.3.1.din HG 1146)

10. Pentru protecţia împotriva atingerii indirecte trebuie: - să se folosească tensiuni de alimentare foarte joase de securitate; - să se lege la pământ echipamentele electrice; - să se izoleze amplasamentul; - să se izoleze suplimentar de protecţie în procesul de fabricaţie; - să se realizeze separarea de protecţie; - să se realizeze egalizarea şi/sau dirijarea potenţialelor; - să se realizeze deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni sau a unui curent

de defect periculoase; - să se folosească mijloacele de protecţie electroizolante. (3.3.3.2. din HG 1146)

MIJLOACE DE PROTECŢIE INDIVIDUALĂ 11. Încăperile subterane (şi de suprafaţă) în care sunt montate instalaţii electrice precum şi

echipele de electricieni care montează, întreţin şi repară instalaţii electrice, trebuie asigurate cu mijloace de protecţie după baremul de mai jos:

(a) Încăperile cu personal permanent, cu instalaţii de înaltă tensiune: platforme electroizolante sau covoare de cauciuc în culoarele din faţă şi din

spatele instalaţiilor de distribuţie şi a aparatelor de comutare, sau galoşi (cizme) electroizolanţi; mănuşi electroizolante pentru înaltă tensiune; prăjini electroizolante şi cleşti pentru scoaterea siguranţelor. În cazul când

celulele sunt de tip închis, capsulat, ale căror separatoare se acţionează din exterior, prăjinile şi cleştii nu sunt necesari;

indicatoare de tensiune portabile; garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ în cazul când prin construcţie celulele nu au posibilitatea de scurtcircuitare şi legare la pământ; plăci avertizoare; în spaţiile de acces către încăperile electrice trebuie montate panouri

avertizoare prin care se interzice pătrunderea persoanelor neautorizate în încăperile respective;

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

19

19

la locurile de acces în încăperile electrice precum şi în zonele de pericol din interiorul încăperilor electrice cu tensiuni mai mari de 250 V trebuie montat un panou de avertizare cu inscripţia

„TENSIUNE ÎNALTĂ – PERICOL DE MOARTE” Nu este permisă montarea plăcilor şi panourilor pe părţi care sunt sub tensiune. Acestea

trebuie montate numai la distanţe sigure de părţile aflate sub tensiune; schema electrică de ansamblu. Modificările şi extinderile trebuie făcute

imediat ce acestea au fost operate pe teren. (b) Încăperile subterane cu instalaţii de joasă tensiune cu celule capsulate: garnituri de scurtcircuitare şi legare la pământ;

indicatoare portabile de tensiune sau voltmetre; mănuşi electroizolante de joasă tensiune; plăci (panouri) avertizoare. În plus mânerele aparatelor care sunt în contact

permanent cu maşinistul, vor avea acoperire electroizolantă. (c) Dacă instalaţiile de la aliniatele a şi b sunt fără personal permanent, ele pot fi lipsite de

mănuşi electroizolante, indicatoare portabile de tensiune şi garnituri de scurtcircuitare. Acestea trebuie să se afle în locuri cunoscute de echipele de electricieni de intervenţie şi transportate la faţa locului în momentul utilizării acestora.

(d) Pentru intervenţii la posturile de transformare semistaţionare şi la staţiile de redresare semistaţionare, trebuie să existe în apropierea acestora (într-un loc închis) cel puţin galoşi (cizme) electroizolanţi, mănuşi electroizolante şi garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ.

(e) Punctele de distribuţie ale abatajelor, precum şi nişele cu aparataj echipate cu cofrete tip minier, trebuie prevăzute numai cu plăci avertizoare.

(f) Echipamentele electrice din nişele abatajelor trebuie să fie inscripţionate clar, astfel încât să reiese ce fel de reţele sau consumatori sunt branşate la ele. Întrerupătoarele trebuie să aibă inscripţii clare atât pe exteriorul cât şi pe interiorul uşii. Inscripţia trebuie să indice şi secţiunea conductorului exterior al liniei de alimentare cu energie electrică.

(g) La întrerupătoare cu tensiuni nominale peste 220 V, cablurile de alimentare trebuie indicate distinct. La locul de montare, punctul de ieşire al cablului trebuie cunoscut prin inscripţionare. Inscripţiile trebuie să fie durabile şi vizibile. Aceste inscripţii trebuie scrise pe table sau panouri. Tablele şi panourile folosite în acelaşi scop trebuie să fie de acelaşi fel.

(h) Electricienii care montează, întreţin şi repară instalaţii şi utilaje electrice de joasă tensiune, trebuie să aibă asupra lor şi să utilizeze:

mănuşi electroizolante; cizme electroizolante; indicatoare de tensiune portabile sau voltmetre; garnituri de scurtcircuitare şi legare la pământ. (i) Marcajul aplicat mănuşilor şi încălţămintei electroizolante va consta din: luna şi anul fabricaţiei; tensiunea de încercare; luna şi anul încercării; data scadentă pentru următoarea încercare. (j) Trebuie obligatoriu examinate cu atenţie, înainte de utilizare, atât mănuşile cât şi

încălţămintea electroizolantă.

PROTECŢIA PRIN LEGARE LA PĂMÂNT ÎN REŢELE SUBTERANE CU NEUTRUL IZOLAT

12. Instalaţiile de protecţie prin legare la pământ servesc pentru protejarea împotriva electrocutării în cazul atingerii părţilor metalice aflate accidental sub tensiune datorită deteriorării izolaţiei conductoarelor.

13. Instalaţia de protecţie prin legare la pământ trebuie realizată conform Art.17 din prezentul.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

20

20

14. Elementele componente ale reţelei generale de legare la pământ sunt obligatoriu următoarele:

a) conductorul special de protecţie prin legare la pământ existent în interiorul cablurilor electrice miniere (mantale metalice şi armături de oţel ale cablurilor armate cu izolaţie din PVC şi conductoarele de protecţie ale cablurilor flexibile). Conductorul special trebuie conectat electric (galvanic) la bornele speciale de legare la pământ din cutiile de borne ale echipamentelor electrice la ambele capete ale cablurilor, astfel încât să realizeze o reţea neîntreruptă de la transformator la receptor. Conductorul special nu are voie să fie întrerupt din punct de vedere funcţional şi este interzis să cuprindă dispozitive de protecţie la supracurent;

b) conductoare de legătură dintre reţeaua generală de legare la pământ şi electrozii prizei principale;

c) piese de legătură demontabile pentru măsurători, intercalate între conductoarele de legătură de mai sus şi electrozii prizei principale;

d) prize principale de legare la pământ formate din: - unul sau mai mulţi electrozi; - conductoare de legătură între electrozi. 15. Conductorul special de protecţie din interiorul cablurilor electrice, trebuie să fie în

următoarea execuţie: a) conductor individual izolat, de culoare verde-galben; b) conductor izolat în toroane, repartizat uniform; c) conductor neizolat repartizat uniform concentric peste învelişurile de izolare ale

conductoarelor fazelor (uniconcentric); d) conductor neizolat în toroane repartizat uniform când învelişul de izolare a

conductoarelor fazelor este acoperit cu înveliş nemetalic conductor (valabil ca uniconcentric); e) conductor neizolat concentric la axa cablului între mantaua interioară şi cea

exterioară (total concentric). 16. La cablurile electrice cu manta metalică prevăzute cu armătură este admis, drept

conductor de protecţie pentru reţeaua generală de legare la pământ, mantaua metalică legată împreună cu armătura. ARMĂTURA SINGURĂ NU ESTE CONDUCTOR DE PROTECŢIE.

17. În cazul cablurilor armate având manta din material plastic, reţeaua generală de legare la pământ trebuie făcută ca şi la cablurile flexibile, prin utilizarea conductorului de protecţie din interior. Armătura din oţel trebuie legată de asemenea la reţeaua de protecţie la toate locurile de îmbinare.

18. În cazul cablurilor flexibile ecranate, ecranele de protecţie trebuie legate la reţeaua generală de legare la pământ.

19. Izolaţia conductorului de protecţie trebuie să aibă culoarea verde-galben (de recunoaştere).

Fac excepţie cablurile existente la care izolaţia conductorului de protecţie este de culoare roşie.

Culoarea verde-galben este obligatorie şi pentru: a) conductorul de compensare a puterii cu funcţie de protecţie; b) conductorii de legare la pământ cu funcţie de protecţie. 20. La reţelele electrice aeriene alimentate din acelaşi transformator cu reţeaua electrică

subterană, reţeaua generală de legare la pământ din subteran trebuie continuată printr-un al patrulea conductor aerian, special destinat acestui scop.

21. Cablurile purtătoare ale liniilor electrice pot fi folosite drept conductor de protecţie, dacă sunt situate sub mantaua exterioară.

22. Se admite, ca excepţie de la punctul 21, dispunerea separată a conductorului de protecţie în exteriorul cablurilor şi liniilor electrice ( în încăperile închise pentru instalaţii izolate şi în instalaţiile de întrerupere şi distribuţie) dacă sunt amplasate în aşa fel încât să poată fi uşor de supravegheat. Utilajele electrice se racordează în paralel la acest conductor de protecţie.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

21

21

23. Conductoarele de protecţie din interiorul cablurilor şi liniilor pentru instalaţii electrice de forţă, trebuie executate cu secţiunile din tabelul 1:

TABELUL 1 SECŢIUNI MINIME ALE CONDUCTOARELOR DE PROTECŢIE DIN CABLURI ŞI LINII ELECTRICE

SECŢIUNEA

CONUCTOARELOR ACTIVE (MM2)

SECŢIUNEA CONUCTOARELOR DE

PROTECŢIE (MM2)

SECŢIUNEA CONUCTOARELOR

ACTIVE (MM2)

SECŢIUNEA CONUCTOARELOR

DE PROTECŢIE (MM2) 0,75 0,75 25 16,0 1,00 1,00 35 16,0 1,5 1,5 50 25,0 2,5 2,5 70 35,0 4,0 4,0 95 50,0 6,0 6,0 120 70,0 10,0 10,0 150 70,0 16,0 16,0 185 95,0

24. Raportul secţiunilor conductor activ-conductor de protecţie, in tabelul de mai sus, este

valabil când conductoarele sunt in acelaşi material (cupru). Dacă se folosesc materiale diferite, trebuie să se păstreze raportul rezistenţelor

conductorului activ faţă de conductorul de protecţie. 25. La dispunerea separată a conductorului de protecţie faţă de cablurile şi liniile electrice

conform punctului 28, secţiunea minimă a conductorului de protecţie trebuie să corespundă valorilor din tabelul de mai sus, dar nu mai puţin de 25 mm2pentru cupru şi 100 mm2 pentru oţel. Platbanda din oţel trebuie să aibă grosimea minimă de 4 mm2.

26. La instalaţiile electrice de iluminat şi de semnalizare secţiunea conductorului de protecţie trebuie să fie de minim 6 mm2 cupru.

27. La cablurile şi liniile electrice pentru instalaţiile de telecomunicaţie, conductorul de protecţie trebuie să aibă secţiunea minimă egală cu secţiunea conductorului cel mai mare în funcţiune.

28. Reţeaua generală trebuie legată la cel puţin două prize principale amenajate în bazine colectoare sau în terenuri cu conductibilitate ridicată, cât mai îndepărtate una de alta.

29. Prizele principale pentru instalaţii electrice in puţurile în săpare se vor executa la orizontul superior sau la suprafaţă.

30. Prizele principale de legare la pământ se vor executa sub formă de prize verticale sau orizontale, din electrozi de oţel zincat, plumbuit sau cositorit. În cazul solurilor sau apelor agresive, vor fi din cupru sau plumb.

Electrozii din ţeavă, trebuie să aibă lungimea de minim 1,5 m ( până la 3 m) şi diametrul de cel puţin 2 ţoli. Numărul electrozilor legaţi în paralel trebuie astfel ales încât să se obţină o rezistenţă echivalentă sub valoarea maximă admisă la aliniatul următor.

În cazul folosirii electrozilor din plăci de oţel sau plumb, grosimea acestora va fi de minim 4 mm, iar în cazul cuprului de minim 3 mm. Suprafaţa unei plăci trebuie să fie de minim 0,75 mm2.

Priza principală executată la suprafaţă, trebuie să aibă adâncimea de îngropare de minim 1 m, considerată de la capătul superior al electrodului până la suprafaţa solului.

Prizele de pământare orizontale trebuie folosite numai când stratele de la suprafaţa solului au o rezistenţă mai mică decât stratele de adâncime. Prizele de pământare orizontale trebuie executate din oţel beton sau alte pofile de oţel cu secţiunea de minim 150 mm2, lungimea de minim 3 m şi grosimea de minim 4 mm.

31. Rezistenţa maximă a prizei principale de legare la pământ trebuie să fie de 2 ohmi. 32. Racordarea reţelei generale de legare la pământ la prizele principale se face în staţii

electrice. Conductorul prin care se face racordarea la priză se va conecta electric în cel puţin

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

22

22

două puncte distincte, atât la priză cât şi la staţia electrică prin legături electrice vizibile, controlabile şi sigure. Pentru aceste legături trebuie folosite şuruburile de legare la pământ existente pe echipamentul electric din construcţie.

33. Legătura conductoarelor între ele şi cu electrozii prizei trebuie executată prin sudură sau prin şuruburi şi piuliţe asigurate cu rondele arcuitoare. În cazul legăturii între diferite metale (cupru-oţel)legătura trebuie făcută prin alămire sau prin cleme de legătură.

34. Racordul prizei principale la conductorul principal de legare la pământ trebuie făcută prin intermediul piesei de legătură demontabile pentru măsurători.

35. Legătura dintre electrozii prizei principale şi dintre aceştia şi reţeaua generală de legare la pământ se execută cu conductoare din oţel sau cupru având secţiunile minime următoare:

bandă de oţel cu grosimea de cel puţin 4 mm – 100 mm2; funie de oţel galvanizat – 100 mm2; cupru unifilar – 35 mm2; cupru multifilar – 50 mm2. 36. Pentru utilajele staţionare şi semistaţionare, trebuie amenajate în apropiere prize

locale de legare la pământ. Acestea trebuie amenajate în teren cu conductibilitate ridicată. 37. Priza locală trebuie să fie compusă din următoarele componente: a)conductorul de legătură dintre carcasa metalică care se leagă la pământ, şi

electrod. În cazul legării mai multor carcase ale utilajelor la o singură priză locală comună, legătura trebuie realizată printr-un conductor principal – centură – cu câte un conductor de derivaţie pentru fiecare carcasă.

b)electrodul sau ansamblul de electrozi pentru prizele locale. 38. Prizele locale trebuie executate din electrozi de oţel zincat plumbuit sau cositorit, din

oţel neprotejat. În cazul solurilor sau apelor agresive electrozii prizelor locale trebuie executaţi in cupru sau plumb. Dimensiunile şi materialul din care se execută electrozii prizelor locale, în funcţie de timpul lor de funcţionare, sunt date în tabelul 2.

TABELUL 2 DIMENSIUNILE ŞI MATERIALUL DE EXECUŢIE A ELECTROZILOR

PENTRU PRIZELE LOCALE TIPUL

ELECTRODULUI TIMPUL DE

FUNCŢIONARE DIMENSIUNILE

ELECTRODULUI Ţevi din oţel protejat

(zincat, plumbuit sau cositorit) Mai mic de 4 ani

Mai mare de 4 aniDiametrul 1” – 1 ½”

Diametrul cel puţin 2” Ţevi din oţel neprotejat Mai mic de 2 ani

Între 2 ÷ 4 ani Diametrul 1” – 1 ½”

Diametrul cel puţin 2” Oţel rotund neprotejat Mai mic de 4 ani

Mai mare de 4 aniDiametrul 16 ÷ 20 mm Diametrul 20 ÷ 30 mm

Bandă de oţel neprotejat cu secţiunea dreptunghiulară sau

alte profile de oţel cu o secţiune de cel puţin 150 mm2

Mai mic de 3 ani Mai mare de 3 ani

Grosimea cel puţin 4 mmGrosimea cel puţin 5 mm

Bară de oţel neprotejat cu Secţiune pătrată

Mai mic de 4 ani Mai mare de 4 ani

Latura cel puţin 16 mm Latura cel puţin 20 mm

Şine de cale ferată Nu se limitează Orice profil Plăci din oţel dreptunghiulare cu

suprafaţa de 0,2 ÷ 0,6 m2 neprotejateMai mic de 2 ani

Între 2 ÷ 4 ani Grosimea cel puţin 3 mmGrosimea cel puţin 4 mm

Plăci din oţel dreptunghiulare cu suprafaţa de 0,2 ÷ 0,6 m2

neprotejate

Mai mic de 4 ani Mai mare de 4 ani

Grosimea cel puţin 3 mmGrosimea cel puţin 4 mm

Electrozi din cupru (plăci, benzi, etc.) cu suprafaţa de 0,2 ÷ 0,6 m2

Mai mic de 4 ani Mai mare de 4 ani

Grosimea cel puţin 2 mmGrosimea cel puţin 4 mm

Electrozi din plumb, plăci, benzi, ţevi, etc. cu suprafaţa de 0,2÷0,6 m2

Nu se limitează Grosimea cel puţin 4 mm

39. Prizele locale in galeriile fără canal de scurgere trebuie executate de tip vertical sau

orizontal (funcţie de natura rocii).

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

23

23

Priza verticală trebuie să aibă o lungime îngropată (utilă) de 1 ÷ 1,5 m. Priza orizontală trebuie să aibă o lungime îngropată (utilă) de 0,8 ÷ 1,5 m.

40. Conductoarele pentru legarea utilajelor la priza locală trebuie montate vizibil, trebuie să fie neînvelite pentru a putea fi uşor controlate la îmbinări şi derivaţii şi protejate contra coroziunilor şi deteriorărilor. Conductoarele pentru legarea utilajelor la priza locală supuse vibraţiilor trebuie să fie multifilare.

41. Pentru legarea la priza locală de pământ a utilajelor din abataje trebuie folosite obligatoriu conductoare din oţel. Îmbinarea acestora trebuie realizată prin şurub M10. Punctele de contact trebuie protejate contra coroziunii şi şurubul trebuie să aibă rondele cositorite şi arcuitoare. Conductoarele de legare la pământ trebuie să fie flexibile (multifilare).

42. Conductoarele de legare la priza locală trebuie să aibă următoarele secţiuni minime obligatorii:

a) conductorul principal: cupru multifilar – 35 mm2; funie de oţel galvanizat – 100 mm2. b) conductorul de derivaţie: cupru multifilar – 25 mm2; funie de oţel galvanizat – 50 mm2. 43. Legarea echipamentului electric la reţeaua generală de legare la pământ şi la priza

locală se va executa în două puncte diferite ale carcasei. În acest scop trebuie folosite cele două şuruburi speciale de legare la pământ cu care sunt

prevăzute echipamentele electrice. 44. La montare orice utilaj trebuie legat obligatoriu întâi la priza locală de pământare,

prin legarea conductorului de legătură la şurubul exterior de legare la pământ al utilajului. Locul de îmbinare se curăţă în prealabil pentru a asigura un contact electric bun. Apoi trebuie efectuată legătura la reţeaua generală de protecţie (la cablurile flexibile), legând conductorul, de legare la pământ din interiorul cablului, la şurubul interior de legare la pământ din cutia de borne. Conductorul de protecţie al cablurilor flexibile trebuie inclus în acelaşi înveliş comun cu conductoarele active. Numai după executarea legăturilor la priza de pământ locală şi la reţeaua generală de protecţie se vor executa legăturile conductoarelor active.

45. Pentru legarea la pământ a maşinilor, transformatoarelor şi aparatelor situate într-o casă de maşini sau staţie de transformatoare trebuie construită centură de legare la pământ, racordată la priza locală. Centura de legare la pământ trebuie executată din benzi de oţel cu secţiunea de minim 100 mm2. Legarea carcaselor utilajelor la centura de legare la pământ trebuie făcută prin câte o ramificaţie pentru fiecare carcasă în parte.

46. Rezistenţa maximă a prizelor locale, inclusiv a conductoarelor aferente, trebuie obligatoriu să fie de:

a) 10 ohmi pentru prizele locale care deservesc posturile de transformare, punctele de distribuţie şi instalaţiile electrice din casa maşinii;

b) 20 ohmi pentru prizele locale care deservesc celelalte instalaţii electrice. Rezistenţa totală a reţelei de legare la pământ a unei carcase (compusă din rezistenţa

prizei locale şi a reţelei generale de protecţie legate în paralel), trebuie să fie de maxim 2 ohmi. Rezistenţa electrică a conductorului de legare la pământ din cablu, prin care se

racordează la contactor (întrerupător) echipamentele mobile şi portabile trebuie să fie maxim 1 ohm.

47. Pentru corpurile de iluminat legate la reţeaua generală de protecţie, nu este obligatorie legarea la priza locală.

48. Când se utilizează cutii de ramificaţie pentru iluminat şi semnalizare, manşoane de îmbinare a cablurilor acestea trebuie obligatoriu legate atât la reţeaua generală de protecţie cât şi la priza locală de pământ.

Conductoarele de legătură între cutiile de ramificaţie pentru iluminat şi prizele locale de pământ, trebuie să aibă secţiunea minimă de 6 mm2 cupru.

49. În cazul alimentării lămpilor printr-un cablu comun (fie armat fie flexibil) care trece din lampă în lampă, fiecare corp de iluminat trebuie legat la reţeaua generală de protecţie prin

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

24

24

conductorul de protecţie (la cablurile flexibile), respectiv prin învelişurile metalice (la cablurile armate), prin intermediul şurubului interior de legare la pământ.

Deoarece în acest caz se admite legarea în serie a corpului de iluminat cu reţeaua generală de legare la pământ, trebuie acordată atenţie deosebită:

a) controlului rezistenţei de izolaţie a echipamentului electric şi a reţelei de alimentare;

b) stării legăturii fiecărui corp de iluminat la conductorul de legare la pământ; c) continuităţii conductorului de legare la pământ de la ultimul corp de

iluminat până la transformator. CONTROLUL REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE 50. Reţelele electrice subterane izolate faţă de pământ, trebuie prevăzute cu dispozitive

pentru controlul izolaţiei reţelei şi pentru semnalizarea şi deconectarea în cazul punerii la pământ a fazelor active.

51. Reţelele izolate faţă de pământ cu tensiuni nominale mai mari decât tensiunea nepericuloasă stabilită, până la 1200 V inclusiv, trebuie prevăzute cu aparate pentru controlul permanent al izolaţiei, care să întrerupă alimentarea cu energie în maxim 0,5 secunde din momentul în care rezistenţa de izolaţie scade sub:

a) 3,3 kiloohmi/fază la 127 V între faze; b) 7 kiloohmi/fază la 220 V între faze; c) 10 kiloohmi/fază la 380 V între faze; d) 15 kiloohmi/fază la 500 V între faze; e) 20 kiloohmi/fază la 660 V între faze; f) 30 kiloohmi/fază la 1000V între faze; g) 35 kiloohmi/fază la 1140V între faze. 52. Reţelele de iluminat şi semnalizare care nu sunt în zona fronturilor de lucru şi până la

50 m de acestea trebuie dotate cu dispozitive de control permanent a rezistenţei de izolare care să semnalizeze scăderea izolaţiei la valorile specificate la aliniatul 2.

53. Punerea sub tensiune a echipamentelor electrice, alimentate la tensiuni mai mari decât tensiunea nepericuloasă, în lucrări miniere grizutoase, trebuie precedată de controlul preventiv al rezistenţei de izolaţie, cu blocarea automată a cuplării în cazul când rezistenţa de izolaţie scade sub:

a) 15 kiloohmi/fază până la 220 V între faze; b) 30 kiloohmi/fază la 380 V între faze; c) 35 kiloohmi/fază la 500 V între faze; d) 40 kiloohmi/fază la 660 V între faze; e) 50 kiloohmi/fază la 1000 V între faze; f) 100 kiloohmi/fază la 1200 V între faze. 54. Reglarea valorilor de acţionare a dispozitivelor de control a izolaţiei, se execută numai

după deschiderea carcasei. Valoarea de acţionare trebuie obligatoriu afişată direct, fără factori de corecţie, pe scală fixă înglobată în aparat.

55. Dispozitivul de control a izolaţiei trebuie prevăzut cu posibilitatea verificării, din exteriorul carcasei, a funcţionării acestuia.

56. Tensiunea de măsură injectată în reţea trebuie obligatoriu să fie mai mică decât tensiunea nepericuloasă.

57. Dispozitivul de control permanent a izolaţiei trebuie obligatoriu realizat astfel încât cea mai mare tensiune care apare în circuitul de măsurare faţă de priza de legare la pământ – la capacitatea dată a reţelei – trebuie obligatoriu să nu creeze un curent mai mic de 10 mA.

58. Declanşările provocate la slăbirea rezistenţei de izolaţie, precum şi cele de verificare

săptămânală a aparatelor, trebuie consemnate în „REGISTRUL DISPOZITIVULUI DE CONTROL PERMANENT AL REZISTENŢEI DE IZOLARE”, registru ataşat fiecărui aparat.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva electrocutării

25

25

În acelaşi registru trebuie consemnate şi rezultatele verificărilor efectuate zilnic prin citirea aparatelor.

59. Este interzisă utilizarea mănuşilor electroizolante şi cizmelor electroizolante în alt scop decât pentru protecţia la lucrările în instalaţii electrice.

60. Este interzisă utilizarea mănuşilor şi încălţămintei electroizolante care nu poartă marcajul obligatoriu

61. În cursul exploatării, este interzisă folosirea mănuşilor şi încălţămintei electroizolante pentru care nu există procesul verbal de încercare periodică la proba electrică, prin care se confirmă faptul că acestea au corespuns încercărilor.

62. Este interzisă utilizarea acestor mijloace când: prezintă tăieturi; prezintă găuri sau fisuri; prezintă ruperea unor băşici în cauciuc; prezintă apariţia de corpuri străine care răzbat la suprafaţa cauciucului. 63. Nu este permisă culoarea verde-galben pentru alţi conductori înafara celor menţionaţi

la punctul 25 din prezentele cerinţe specifice. 64. Este interzisă folosirea electrozilor din funii de oţel şi a celor acoperiţi cu vopsea sau

înădiţi prin legături neconductoare. 65. Este interzisă legarea mai multor carcase în serie la aceiaşi priză de pământare locală. 66. Sunt interzise legăturile prin matisare şi nituire.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind tensiunile nominale

26

26

7. CERINŢE SPECIFICE PRIVIND TENSIUNILE NOMINALE

GENERALITĂŢI

1. Prezentele cerinţe minime de securitate reprezintă cerinţe minime specifice de securitate cadru, stabilite în conformitate cu Legea 319/2006 a Securităţii şi Sănătăţii în Muncă, a H.G. 1049/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran şi a H.G. 1146/2006 privind cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă.

2. Instalaţiile şi echipamentele de muncă electrice trebuie proiectate, fabricate, montate, întreţinute şi exploatate astfel încât să asigure protecţia împotriva pericolelor generate de energia electrică, precum şi protecţia împotriva pericolelor datorate influenţelor externe. (3.3.1. din HG 1146).

3. În lucrările miniere subterane din cadrul sucursalelor miniere ale C.N.H. –S.A. se vor folosi numai echipamente tehnice electrice pentru condiţii miniere de subteran, având caracteristici de protecţie antiexplozivă şi antideflagrantă, conform standardelor în vigoare, fiind certificate din punct de vedere al securităţii muncii.

4. Cerinţele specifice de mai jos stabilesc tensiunile nominale ale reţelelor electrice de alimentare şi distribuţie, ale surselor de energie şi ale consumatorilor de energie electrică conectaţi la acestea, pentru sucursalele miniere din cadrul C.N.H. – S.A.

5. Prevederile prezentelor cerinţe nu se referă la: a) tensiunile nominale de izolare; b) tensiunile nominale ale aparatelor de măsură; c) tensiunile aparatajului şi reţelelor electrice cu sursă proprie de energie electrică

(locomotive cu acumulatori, circuite interne, sisteme de acţionare cu motor generator, etc.). 6. Frecvenţa tensiunilor alternative este de 50 Hz. 7. Toate reţelele electrice subterane trebuie să fie de tip IT. Astfel, toate părţile active ale

sursei de tensiune trebuie izolate faţă de pământ, iar masele aparatului electric trebuie legate direct la pământ.

Excepţie fac numai aparatele speciale de măsură şi protecţie care menţin caracterul reţelei cu neutrul izolat şi transformatoarele instalaţiilor de tracţiune electrică. La aceste transformatoare nu se vor racorda alţi consumatori înafara celor pentru tracţiune şi a instalaţiilor de automatizare aferente. Aceste instalaţii trebuie realizate pe bază de proiect.

În minele cu regim grizutos legarea la pământ a unei faze este permisă numai în cazul circuitelor cu securitate intrinsecă.

DEFINIŢII 8. TENSIUNEA NOMINALĂ A REŢELEI – este tensiunea prin care reţeaua respectivă

este denumită şi la care se face referinţă pentru anumite caracteristici de funcţionare. 9. TENSIUNE NOMINALĂ DE LUCRU A CONSUMATORULUI – este valoarea tensiunii

care împreună cu curentul nominal determină condiţiile de utilizare şi la care se raportează regimul de funcţionare ( Ex: capacitatea de închidere şi rupere a contactoarelor).

10.TENSIUNE NOMINALĂ DE IZOLARE – este valoarea tensiunii la care este dimensionată izolaţia şi la care se raportează încercările de rigiditate dielectrică şi distanţele de conturnare şi străpungere.

Tensiunea nominală de lucru nu trebuie să depăşească niciodată tensiunea nominală de izolare. Dacă producătorul nu precizează altfel, tensiunea nominală de izolare este tensiunea nominală maximă de lucru.

Tensiunea reală poate devia de la cea nominală cu maxim ± 10 %. 11. TENSIUNEA NOMINALĂ DE COMANDĂ – este tensiunea pentru care este

dimensionat dispozitivul de comandă al aparatului. 12. Dispozitivele de comandă sunt:

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind tensiunile nominale

27

27

a) bobina de acţionare; b) bobina de acţionare împreună cu alte elemente furnizate sau indicate de producător

ca fiind esenţiale pentru funcţionarea corectă a aparatajului. 13. DEFINIŢII Tensiune nepericuloasă: tensiune foarte joasă (redusă) de protecţie, tensiunea a cărei

valoare nu depăşeşte 42 V c.a. şi 60 V c.c. . 14. JOASĂ TENSIUNE – este tensiunea de lucru a cărei valoare în regim normal de

funcţionare este: a) maxim 250 V faţă de pământ, în cazul reţelelor cu neutrul legat la pământ; b) maxim 1200 V între părţile active, în cazul reţelelor izolate faţă de pământ. 15. MEDIA TENSIUNE – este tensiunea a cărei valoare este cuprinsă în intervalul de

peste 1 kV dar sub 52 kV. 16. ÎNALTĂ TENSIUNE – este tensiunea a cărei valoare este peste 52 kV dar sub 300 kV.

FOARTE ÎNALTĂ TENSIUNE – este tensiunea a cărei valoare este egală sau mai mare de 300 kV.

TENSIUNI NOMINALE DE LUCRU

17. Tensiunile nominale ale sistemelor alternative trifazate trebuie să corespundă valorilor indicate în tabelul de mai jos:

TENSIUNI NOMINALE DE LUCRU (V)

Reţele şi consumatori

Surse de energie electrică

DOMENIUL ORIENTATIV DE UTILIZARE

42 42 Circuite de comandă la distanţă şi de semnalizare proprii ale aparatajului

127 133 Aparataj portabil, semnalizare în general şi iluminat semistaţionar.

220 230 Instalaţii de iluminat fix şi instalaţii de semnalizare optică şi acustică la puţ.

380 400 500 525 660 690

1000 1050 1140 1197

Reţele de distribuţie de joasă tensiune şi alimentarea aparatajelor staţionare, semistaţionare şi mobile.

6000 6300 10000 10500

Reţele de distribuţie de medie tensiune şi alimentarea staţiilor şi posturilor de transformare (staţionare şi mobile), precum şi a maşinilor staţionare.

20000 21000 Reţele de distribuţie de medie tensiune şi alimentarea staţiilor şi posturilor de transformare montate la suprafaţă.

18. Tensiunile nominale ale sistemelor alternative bifazate trebuie să corespundă valorilor indicate în tabelul următor:

TENSIUNI NOMINALE DE LUCRU (V)

Reţele şi consumatori

Surse de energie electrică

DOMENIUL ORIENTATIV DE UTILIZARE

24 24 (36) (36) 42 42

Circuite de comandă la distanţă, semnalizare proprii ale aparatului şi iluminat.

110 (127) 115 (133) Circuite de comandă şi semnalizare la puţuri, iluminat subteran şi consumatori de mică putere de la suprafaţă. Aparate de încălzit la suprafaţă.

220 230 Iluminat la suprafaţă, iluminat fix subteran, exceptând abatajele şi fronturile de înaintare. Circuite de comandă şi semnalizare optică şi acustică la puţuri; aparate electrice de încălzit şi consumatori de mică putere la suprafaţă.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind tensiunile nominale

28

28

19. Tensiunile nominale ale sistemelor de curent continuu, trebuie să corespundă valorilor indicate în tabelul de mai jos.

20. La sudarea cu arc electric, tensiunea de funcţionare în gol a sursei nu trebuie să depăşească: a) pentru înfăşurarea secundară a transformatorului pentru sudare tensiunea de ieşire trebuie să fie de maxim 75 V; b) pentru generatoarele şi convertizoarele pentru sudare în curent continuu, tensiunea de ieşire trebuie să fie, în curent continuu, de maxim : - 110 V la suprafaţă; - 65 V în subteran.

TENSIUNI NOMINALE DE LUCRU (V)

Reţele şi consumatori

Surse de energie electrică

DOMENIUL ORIENTATIV DE UTILIZARE

(12) (12) 24 24 48 48 60 60

Circuite de comandă, semnalizare şi iluminat

110 (127) 115 (133) Circuite de comandă şi semnalizare. Iluminat 220 230 Circuite de semnalizare la puţuri, circuite de comandă şi

semnalizare la suprafaţă. Iluminat fix

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

29

29

8. CERINŢE SPECIFICE PRIVIND CABLURILE ELECTRICE FOLOSITE ÎN INDUSTRIA MINIERĂ

CAPITOLUL l

CABLURI Şl CONDUCTOARE ADMISE

1.1 Prezentele instrucţiuni tehnice constituie prevederi cadru privind cablurile şi conductoarele

admise, precum şi dimensionarea, protecţia, pozarea, repararea şi racordarea lor la aparate sau maşini. 1.2 Cablurile electrice pot fi utilizate în lucrările miniere subterane cu respectarea condiţiilor din

tabelul 1 şi 2 precum şi a prescripţiilor din prezentul capitol. 1.3 Utilizarea conductoarelor neizolate este admisă numai în următoarele condiţii: -conductoarele de legare la pământ de protecţie, pozate separat faţă de cabluri; 1.4 Conductoarele, cablurilor electrice pot fi executate din cupru sau aluminiu . Utilizarea aluminiului este admisă numai în următoarele situaţii specifice lucrărilor miniere

negrizutoase : - bare de distribuţie în staţii electrice ; Utilizarea oţelului este admisă numai pentru : - conductoare de legare la pământ de protecţie dacă sunt zincate sau cositorite; - conductoare din cabluri flexibile speciale rezistente la tracţiune utilizate în instalaţii de

telecomunicaţie pentru acţiuni de salvare;

Tensiunea nominală; Modul de pozare; Domeniul de admitere

Nr. crt.

Sistemul construcţiei de bază Exemplu de cabluri

Mine cu regim grizutos

0 1 2 3 1 Cabluri armate speciale de tip cu izolaţie din

PVC cu conductor de protecţie din cupru sub formă concentrică peste toronul fazelor, cu sau fără ecran metalic. Cu sau fără conductoare auxiliare, de comandă sau de supraveghere a conductorului de protecţie. Cu mantale interioare din PVC. Cu armătură din sârmă de oţel zincată rotundă sau profilate cu manta exterioară din PVC. - secţiune minimă 2,5 mm2 până la 1,2 kv; 16 mm2 peste 1,2 kv; - manta exterioară galbenă până la 1,2 kv şi roşie peste 1,2 kv, marcată la intervale de cca 50cm cu tipul, secţiunea, nr. de conductoare, tensiunea nominală şi producătorul.

CMYYCArY , sau CMYYCAlY – 1KV CMYYHCSArY sau CMYYHCSAlY –6 KV NYCYRGBY – VDE NYCYPGBY – VDE de 1 kv sau 6 kv

Până la 1,2 kv respectiv 6 kv după tipul cablului. Pozare fixă în toate lucrările miniere exceptând abatajele şi fronturile de înaintare şi lucrările învecinate cu acestea până la 10m de abataj sau front.

2 Cabluri armate cu înveliş izolant CM ... PVC (Y) sau VPE(2x) cu strat conductor pe interior şi exterior, cu înveliş comun conductibil în contact electric cu conductorul de protecţie din cupru concentric la toronul fazelor sau concentric repartizat uniform pe fiecare fază,

NYCEYRGY N2XCYPGY 10 KV

Idem ca şi la poz. 1 la tensiunea de 10 kv.

3 Idem ca la poz.1 cu conductoare active de fază din aluminiu.

ACMYYCAY sau ACMYYCAlY – 1 kv ACMYYHCSArY sau ACMYYHCSAlY 6kv

Idem ca la poz. 1 exceptând saline şi minele cu medii corozive pentru aluminiu precum şi minele de cărbune.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

30

30

4 Similar ca la poz.1 cu conductor de protecţie nesimetrizat ca conductor izolat verde-galben, marcate ca la poz.1

CM ... NYYJ VDE NYYRGBY –j VDE

Idem ca la poz.1 până la 250 V.

5 Cabluri nearmate şi neflexibile cu izolaţie din PVC. Cu conductor special concentric de legare la pământ. Cu sau fără ecran şi în jurul fazelor. Cu manta exterioară din PVC.

CYCY; CYCEY; NYCY; NYCEY; NYCWY; ANYCY; ANCEY; ANYCWY cu secţiuni mai mari de 16 mm2.

Pozare fixă până la 1,2 kv sau 6 kv după tipul cablului. În minele de cărbune se admit nzmai în interiorul camerelor speciale închise sau supravegheate, la instalaţii staţionare.

6 Cabluri nearmate şi neflexibile cu izolaţie şi manta din PVC.

CYY - NYY Până la 6 kv. Pozare fixă sau mobilă în toate lucrările miniere exceptând abatajele şi fronturile de înaintare şi lucrările învecinate cu acestea până la 10 m depărtare de abataj sau front.

7 Cabluri felxibile de înaltă tensiune cu manta din cauciuc de construcţie foarte grea, specială de tip minier cu izolaţie din cauciuc. Cu sau fără miez axial de cauciuc. Cu secţiunea conductoarelor de fază mai mare de 10 mm2 . Cu conductorul special de legare la pământ concentric, sub formă de înveliş continuu interpus între cele două mantale sau concentric, individual repartizat simetric sub formă de înveliş continuu pe fiecare fază în parte , sau în formă de un singur conductor în contact electric cu ecranele fazelor. Când este concentric dispus între cele două mantale este admis şi din fire de oţel cositorit sau combinat, din fire de cupru şi fire de oţel cositorite. Cu sau fără ecarn din cupru sau de cauciuc semiconductor individual peste fiecare conductor de fază sau comun sub mantaua inferioară. Cu sau fără conductoare auxiliare de comandă. Mantua interioară şi mantaua exterioară de cauciuc. Marcare pe mantaua exterioară de cauciuc la intervale de 50 cm, marca întreprinderii producătoare, secţiunea şi tensiunea nominală. Mantaua exterioară de culoare roşie.

CMCCHEf – 6 kv CMCCGCEf – 6kv NHSSHCgEou NHSSHCgCou (VDE) La simbol se adaugă după caz, indicaţii privind numărul conductoarelor, secţiunea, forma conductoarelor de legare la pământ, conductoarele auxiliare de comandă.

Până la 6 KV. Pozare fixă sau mobilă în toate lucrările miniere excetând abatajele şi fronturile de înaintare şi lucrările învecinate cu acestea până la 10 m depărtare de la abataj sau front.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

31

31

11. Cabluri flexibile în manta de cauciuc,de CMCCHEf 3x ,.+1x 1 Până la 1,2 kV. Pozare fixă construcţie foarte grea, specială de tip minier kV mobilă . în toate lucrările

la 1 ,2 kV-cu izolaţie de cauciuc. Cu sau fără iez axial din cauciuc . Cu conductorspecialdelegare CMCCHEf la pământ,concentricîn formădeînvelişcontinuu 3x...+1x ... 4x

între celedouămantale,sauconcentric, individual 2,5 corn 1 kV ' repartizat simetric peste fiecare fază în parte sau

în formă de un singur conductor izolat CMCCGCNf semiconductor (sau neizolat) în contact 3x...+ 3x .../3E 1 kV

cu ecranele fazelor. Când este concentric dispus între cele două mantale este admis şi din fire de CMCCGCEf 9x...+3x/

oţel cositorit sau combinat, din fire de cupru 3E+3xcom1kV , de oţel cositorit. Cu sau fără ecran de cupru sau

de cauciuc semiconductor individualconductor de fazăcomunsubCu sau fără conductoare auxiliare de

comandă.Mantaua interioară şiexterioară cauciuc. Marcarea pe mantaua exterioară

intervale de cea 50 cm, cu marca întreprinderii producătoare, tipul , secţiunea şi

nominală. Mantauaexterioarădeculoare * 12. Cabluri flexibile în manta de cauciuc de CMCCGCSf Până la 1 ,2 Până la construcţie foarte grea, specială de tip pozarea fixă 1,2 kV.

izolaţii din cauciuc cu conductor de legare la mobilă. Pozare pământ, simetric faţădeconductoarele fazelor abatajele, fixă sau

divizat simetric îngoluriledintrefaze fie de înaintare şi mobilă, în interpuse în formă de înveliş continuu între cele crările toate două mantale). Marcarea ca la poz.1 1. acestea până la lucrările

m de la abataj miniere . front . 13.

Similar cu sistemul de la poz.12 dar conductorul de legare la pământ în forma unui singur conductor izolat nesimetric şi fără ecran . Marcare "ca la poz.12 .

CM ... NSSHâuJ ; NSSHKu OnG ; OnGk

Până la 1,2 kV. Pozare fixă sau mobilă. Numai în lucrările miniere din curentul de aer proaspăt aflat sunt depresiune gene-ală . •Până la 250 V. Pozare

Până la 1,2 kV. Pozare fixă sau mobilă. în toate lucrările miniere .

14.

Cabluri flexibile cu izolaţie şi manta de PVC, speciale pentru iluminat, cu conductori de legare la pământ, nesimetric şi izolat verde-galben, cu armură sub formă de tresă .

CMTyyf

Până la 250 V. Pozare fixă sau mobilă, în toate lucrările miniere .

15.

Cabluri flexibile în manta de cauciuc, de construcţie grea, de uz general, cu izolaţie de cauciuc cu secţiunea conductoarelor de la 70 mm2 în sus. Cu conductor special de legare la pământ. Marcare ca la poz.13 .

NSHC-U -J MCCGi S NCCGi

Până la 1,2 kV. Pozare fixă sau mobilă. în toate l ă il

8. Similar cu sistemul de la poz.7 dar cu conductorul CM ..... Conform poz.7 special de legare la pământ în formă de conductor NHSSHâu - J numai în minele

individual , izolat nesimetric , fără ecran. negrizutoase Marcare ca la poz.7. '

9. Cabluri flexibile cu mantale de cauciuc ( pentru 6 CMMCCGEf-f sau 6 Până la 1,2 kV sau 6 kV după cu două mantale) de construcţie foarte grea NTSCgEdu tipul cablului. Pozare fixă sau

speciale, pentru maşini de abataj (haveze , NTSCgERL.au (VDE) mobilă în toate lucrărilemaşini de -încărcat) cu izolaţie de cauciuc , NYHSSYCY-6 KV miniere potrivit domeniului de

conductor special de legare la pământ, concentric GRSEP 1 KV tensiune admisă . formă de înveliş continuu interpus între cele două OnGek 1 KV (la

mantale sau concentric individual repartizat se adaugă, după sub formă de înveliş continuu pe fiecare fază în indicaţii privind numărul

sau sub formă de un singur conductor în contact conductoarelor,secţiu-electric cu ecranele fazelor în funcţie de schema nea, formaconductorului "i

protecţie la defecte de izolaţie. Cu sau de legare la pământ,conductoare auxiliare de comandă. conductoarele auxiliare

interioară şi mataua exterioară de cauciuc. de comandă, tensiunea pe mantaua exterioară la intervale de cea 50 cm, nominală .

marca întreprinderii producătoare, tipul , secţiuneatensiunea nominală. Mantaua exterioară de

galbenă până la 1 ,2 kV şi roşie peste 1 ,2 kV .10. Similar cu sistemul de la poz.9 dar cu conductori CM .... Conform poz.9.

legare la pământ în forma unui singur conductor NTSKâu, NTSou fără ecran. Marcare conform poz.9.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

32

32

0 1 2 3 416

Similar cu sistemul de la poz.15 cu secţiunea conductoarelor sub 70 mm2 .

MCCGiS MCCGi NSHflu Obs., pt. MCCG şi NCCGi se va considera drept conductor de legare la pământ fie conductorul maro fie cel marcat cu nr.1.

*

Până |a 250 V. Pozare fixă sau mobilă, în toate lucrările miniere. Până la 1 ,2 kV sunt admise numai temporar .

17

Similar cu sistemul de la poz.16 pentru orice secţiune . Similar cu cablul flexibil special pentru locomotive miniere ,

MCCG ; NSHflu VLMIU

Până la 1,2 kV. Numai pozare fixă. în camere special închise sau supra-vegheate şi pe agregate mobile (vehicule ).

18

Cabluri flexibile în manta de cauciuc de construcţie mijlocie, de uz general cu conductori speciali de legare la pământ . Manta exterioară de cauciuc. Obs. Lungimea maximă a unui cablu instalat în exploatare se admite cel mult 50 m .

MCCM

Până la 250 V._ Pozare fixă sau mobilă.în toate lucrările miniere exceptând abatajele, fronturile de înaintare şi lucrările învecinate cu acestea până la 10 m depărtare de abataj sau front şi galeriile de

19

Alte cabluri electrice cu izolaţie şi manta pe bază de PVC.

Până la 1,2 KV. Pozare fixă. în camere speciale închise sau su-pravegheate.

Tab. nr.2

0 1 2 3 | 4 1 Cabluri armate speciale de tip minier

pentru teleinstalaţii cu izolaţii din polietilenă sau PVC. Manta interioară de PVC.. Armătură sau tresa de sârmă de oţel zincată şi manta exterioară sintetică pe bază de PVC. Pentru telefonie, cablurile au circuite perechi şi diametrul conductoarelor minim ø 0,8 mm. Marcarea pe mantaua exterioară la intervale de cca 100cm cu marca întreprinderii producătoare, tipul, secţiunea, nr.fire. Mantaua exterioară de culoare gri pentru semnalizare şi telefon fără siguranţă intrinsecă şi de culoare albastră pentru instalaţii cu siguranţă intrinsecă.

CMTYArY (5-37)x ø1.38 CMTYAlY (5-37)X ø1,38 TM2YEYArY sau TM2YEAlY (2-51)x (2x0,8) G-2YYbY sau G-2Y(Z)Y(VDE) La simbol se adaugă indicaţii pentru nr. şi dimensiunea conductoarelor, tensiunea nominală. TM2YEYAbY

Până la 250 V semnalizare şi 125 V telefon. Pozare fixă. În toate lucrările miniere exceptând abatajele, fronturile de înaintare şi lucrările învecinate până la 10 m depărtare de abataj sau front.

2.

Cabluri flexibile speciale de tip miner pt. telecomunicaţii, cu izolaţia conductoarelor din material sintetic şi manta exterioară din PVC. Secţiunea conductoarelor cel puţin 0,75 mm2 . Pentru telefonie cablurile au circuite perechi. Marcarea ca la poz.1 .

CM ... L - YY (VDE )

Până la 250 V. Pozare fixă sau mobilă, în 'toate lucrările miniere exceptând abatajele , fronturile de înainatere învecinate până la 10 m . depărtare de ia abataj sau front .

3.

Cabluri flexibile speciale de tip minier pentru teleinstalaţii cu izolaţie din polietilenă sau PVC . Marcare ca Ia poziţia 1 .

Cabluri cu conduc-troare perechi : CMTYYf1-16x(2xO,75 mm2) Cabluri cu conduc-roare neperechi : CMTYYf2-1 6x1,0 CMTYYf2-16x1,5 CMTYYf2-1 6x2,5 YYTII (VDE) şi alte tipuri similar

Până la 250 V. Pozare fixă sau mobilă, în toate lucrările miniere.

4.

Cabluri pt. sisteme electrice , cu siguranţă intrinsecă .

TA2YEY; TA2YY

Sistem cu protecţie intrinsecă , în toate lucrările miniere .

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

33

33

0 1 2 3 4 5.

Cabluri flexibile speciale de telecomunicaţii pentru acţiuni de salvare minieră cu izolaţie şi manta din material

CM ... YYTI 2x0,25 mm2

(VDE)

Până la 250 V. numai pentru telecomunicaţii la acţiuni de salvare minieră .

6. Alte cabluri de uz Până la 250 V. Pozare fixă în camere Până ia 250 V. speciale pt. semnalizare speciale. Fac excepţie instalaţiile cu în toate lucră- telecomunicaţii. de protecţie securitate intrinsecă care rile minere.

sunt admise în toate lucrările miniere Achiziţionareapozare fixă sau mobilă după lor va fi limitată

cablului cu următoarele condiţii: până la apro-să fie cu izolaţie de PE sau PVC vizionarea cu

exterioară colorată albastru şi să aibă cabluri con-tensiunea nominală cel puţin form poz. 3.

(tensiunea de încercare cel puţin 500 Instalaţiile respective să fie realizate şi

pozate separat de alte instalaţii (într-uncablu să fie numai circuitele

securitate intrinsecă aparţinând aceeaşi instalaţie) extinderea

acestor cabluri să fie limitată la de strictă necesitate neacoperite cabluri speciale .

7.

Cabluri orice tip de utilizare .

Până la 65 V. Pozare fixă sau mobilă după tipul cablului . Fac excepţie în instalaţiile cu tip de protecţie securitate intrinsecă conform poziţiei 6.

Până la 65 V . Pozare fixă sau mobilă după tipul cabluluh în toate lucrările miniere .

8.

Conductoare speciale de împuşcare electrică .

Conform instrucţiunilor speciale .

1.5 Cablurile electrice trebuie să aibă conductoarele cu secţiunea minimă de cel puţin: a - 0,5 mm2 sau 0,8 mm diametrul pentru : • conductoarele cablurilor de telecomunicaţie, telemecanică şi automatizări, montate în

instalaţiile sistemelor cu siguranţă intrinsecă, separate de alte instalaţii; b - 0,75 mm2 : • conductoarele cablurilor de alimentare a echipamentelor portabile cu putere maximă de 1 kw în

lucrările miniere negrizutoase; • conductoarele cablurilor flexibile din instalaţiile de telecomunicaţie, care nu au o construcţie

specială rezistentă la tracţiune. c -1,5 mm2 : • conductoarele cablurilor neflexibile până la 1200 V de forţă şi iluminat pozate fix în instalaţii

staţionare ; • conductoarele de comandă, semnalizare şi control, până la 220 V din cablurile care conţin

peste 6 conductoare pentru lucrările miniere cu regim grizutos şi indiferent câte conductoare pentru celelate lucrări, pozate fix ;

• conductoarele de comandă, semnalizare şi control până la 220 V din cablurile ce conţin şi alte conductoare cu secţiune mai mare.

d - 2,5 mm2 : • Conductoarele cablurilor până la 1200 V de forţă şi iluminat atât în instalaţii staţionare cât şi mobile. e -16 mm2

Conductoarele cablurilor până la 1200 V 1.6 Pentru echipamentele electrice speciale, la care temperatura în locul de introducere a cablului

este mai mare de 70 °C, iar la locul de ramificare a conductoarelor, temperatura este mai mare de 80°C se vor alege cabluri garantate de către producător pentru temperatura respectivă.

1.7 Cablurile de forţă şi iluminat prin care urmează să se facă şi sau semnalizarea pentru echipamentele mobile, trebuie să conţină conductoare auxiliare speciale prevăzute pentru acest scop separate de conductoarele de forţă printr-un ecran .

Separarea prin ecran nu este necesară pentru instalaţiile în care tensiunea nominală maximă este de 220 V .

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

34

34

1.8 Cablurile flexibile admise pentru instalaţiile de forţă şi iluminat pot fi utilizate în instalaţiile echipamentelor mobile pentru comandă şi semnalizare la distanţă dacă sunt pozate separat faţă de cablurile instalaţiei de forţă.

Nu se utilizează asemenea cabluri pentru instalaţiile de telemecanică şi telecomunicaţii. 1.9 Toate cablurile trebuie însoţite de documente conform standardelor de produs din care

să poată fi identificate şi verificate din punct de vedere constructiv. 1.10 Prescripţiile pentru mantaua exterioară şi armătura cablurilor electrice :

a - toate cablurile electrice pentru lucrările miniere subterane trebuie să fie prevăzute cu manta exterioară de protecţie ;

b - alte culori sau marcaje sunt admise pentru loturi limitate cu avizul CNH . Mantalele exterioare vor fi marcate prin scriere durabilă, din care să reiese tipul tensiunea numărul de conductoare secţiunea, sigla fabricii şi anul fabricaţiei.

c - mantalele exterioare de protecţie ale cablurilor trebuie să fie realizate din cauciuc special PVC sau alt material sintetic care nu propagă arderea, conform SR CEI 332.

d - mantaua exterioară a cablurilor trebuie să aibă o culoare după cum urmează : • roşu - pentru cablurile cu tensiunea peste 1200 V ; • galben - pentru cablurile cu tensiunea până la 1200 V (în cazurile de excepţie se

admite şi culoarea neagră); • gri deschis - pentru cablurile destinate instalaţiilor de telecomunicaţie şi telemecanică; • albastru deschis - pentru cablurile care se montează în sistemele electrice cu siguranţă

intrinsecă . In camere de maşini supravegheate şi închise şi pe echipamente mobile se admite utilizatea

cablurilor care nu au mantaua colorată în roşu pentru cele cu tensiunea de peste 1200 V sau gri deschis pentru cablurile de telecomunicaţii şi telemecanică .

Pentru conexiunile fixe şi telemecanică din interiorul echipamentelor mobile nu este necesară vopsirea cablurilor în albastru deschis.

e - pentru cablurile cu izolaţie şi manta exterioară din PVC grosimea mantalei exterioare de protecţie trebuie să aibă cel puţin valoarea din tabelul 3 .

Tabelul 3

Pentru cablurile flexibile cu izolaţie şi manta exterioară din cauciuc .grosimea mantalelor de protecţie trebuie să aibă cel puţin valoarea din tabelul 4. Tabelul 4

Diametrul maxim sub mantaua interioară (mm)

Până la 10

15 20 25 30 40 50 60 70 80 Peste 80

Corespunde de exemplu cu următoarea secţiune nominală la cabluri cu 3+1 conductoare

1,5

2,5 4 6

10

16

35 35

50 70

120 150

185

240

300

Grosimea minimă a mantalei interioare din cauciuc (mm)

1,0 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0 2,4 2,8 3,2 3,6 4,0

Grosimea minimă a mantalei exterioare de protecţie din cauciuc (mm)

1,6 2,0 2,2 2,5 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0 5,5 6,0

Diametrul cablului cu mantaua exterioară (mm)

Până la 20

30

40

50

60

70

80

Peste 80

Grosimea mantalei exterioare din PVC (mm)

1,8

2,0

2,2

2,6

3,0

3,4

3,8

4,0

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

35

35

OBSERVAŢIE: în cazul cablurilor flexibile cu izolaţie şi manta de cauciuc în care mantaua interioară lipseşte, grosimea mantalei exterioare trebuie să fie cel puţin egală cu suma grosimilor celor două mantale indicate în tabelul 4.

f - pentru cablurile care urmează să fie rulate sau derulate de pe tambur special în timpul funcţionării instalaţiei, mantalele cablurilor trebuie să fie lipite durabil între ele ;

g - pentru realizarea armăturii din cabluri armate, se admite utilizarea numai a sârmei de oţel galvanizat cu secţiune rotundă sau alt profil, în următoarele sisteme constructive :

• înfăşurarea strânsă, una lângă alta a sârmelor neizolate, direct peste mantaua interioară, acestea fiind fixate prin sârmă rotundă sau platbandă îngustă , înfăşurată în sens invers;

• înfăşurarea strânsă, una lângă alta, a sârmelor izolate individual cu PVC, direct pentru mantaua interioară peste care se aplică direct, prin extindere sau altă metodă mantaua exterioară de protecţie astfel încât aceasta se lipeşte de izolaţia individuală a sârmelor;

• înglobarea uniformă şi continuă a sârmelor în mantaua exterioară care apoi prin extrudare sau altă metodă, se lipeşte direct peste mantaua interioară. Distanţa liberă dintre sârme trebuie să fie egală cu diametrul sârmei iar grosimea minimă a mantalei care acoperă sârmele armăturii spre exterior , trebuie să corespundă valorilor indicate în tabelele 3 şi 4 .

1.11 Toate cablurile electrice utilizate în lucrările miniere subterane, trebuie să conţină în interior şi un

conductor de protecţie special destinat pentru legarea la pământ în reţeaua generală . Sunt admise următoarele forme constructive pentru conductorul de protecţie:

a - înveliş neizolat concentric peste mantaua interioară pentru cablurile flexibile şi sub mantaua interioară pentru cablurile armate ;

b - înveliş neizolat repartizat uniform peste izolaţia individuală a conductoarelor de fază; c - mai multe conductoare izolate repartizate uniform şi simetric faţă de conductoarele de

fază. în acest caz, mantaua izolatoare individuală a conductorului de protecţie este marcată distinct şi vizibil prin colorarea izolaţiei într-un mozaic alternant verde-galben ;

d - unul sau mai multe conductoare în contact electric cu ecranul fazelor; e - un singur conductor izolat, marcat distinct şi vizibil, în verde galben.

OBSERVAŢIE : În lucrările miniere cu regim grizutos cablurile cu un singur conductor de protecţie izolat sunt

admise numai în instalaţii care au tensiunea maximă de 250 V . Cablurile pot fi prevăzute şi cu conductor de supraveghere a conductorului de protecţie. La

cablurile utilizate în instalaţiile electrice prevăzute cu dublă protecţie contra defectelor de interior (de ex. fază-ecran) şi contra defectelor din exterior datorate influenţelor mecanice ecran - conductor de protecţie) vor fi prevăzute cu conductor de supraveghere sub formă de ecran . La cablurile cu tensiunea peste 1200 V se admite numai cu conductor de protecţie concentric peste izolaţia fazei şi conductor de supraveghere concentric la axa cablului.

1.12 Cablurile flexibile pentru maşini de abataj mobile vor permite : a - controlul rezistenţei de izolaţie pe un nivel fază - ecran cu condiţia asigurării protecţiei

împotriva deteriorărilor mecanice (de ex prin utilizarea lanţurilor omidă) sau controlul rezistenţei de izolaţie pe două nivele.

b - controlul continuităţii conductorului de protecţie cu excepţia cazurilor când acesta se realizează prin alte mijloace .

Cablurile cu tensiunea mai mare de 1200 V pentru electroalimetarea transformatoarelor semistaţionare ce urmăresc fronturile de lucru sau de înaintare se admit numai dacă permit controlul rezistenţei de izolaţie pe două nivele ;

1.13 Pentru instalaţiile de telefonie şi de telemecanică de impuls sau frecvenţă pentru evitarea influenţelor se recomandă cabluri cu conductoare perechi sau în stea sau alte construcţii ca de ex. conductori coaxiali sau conductori de unde luminoase .

1.14 În cazul cablurilor existente deja în exploatare în care conductorul de protecţie nu este colorat verde pentru legarea la reţeaua generală va fi utilizat conductorul cu mantaua izolatoare colorată în roşu .

1.15 La cablurile cu manta de plumb din instalaţiile cu tensiunea nominală peste 1200 V şi din instalaţiile de telecomunicaţii existente deja în exploatare, se admite realizarea circuitului la reţeaua generală de legare la pământ de protecţie prin mantaua de plumb şi armătură, conectate împreună.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

36

36

Nu este admisă realizarea circuitului la reţeaua generală numai prin armătură. 1.16 În cazul cablurilor electrice prevăzute cu conductor de oţel portant, se admite ca acest

conductor să fie utilizat .drept conductor de legare la pământ, cu condiţia ca acesta să fie protejat de mantaua exterioară a cablului.

1.17 Nu se admite realizarea circuitului de legare la pământ prin conductoare parcurse de curent în mod normal. Fac excepţie de la această prevedere instalaţiile de transport pe cale ferată cu tracţiune electrică cu troleu .

1.18 Secţiunea conductorului de protecţie trebuie să fie conform standardelor în vigoare, cu următoarele precizări:

a - dacă conductorul de protecţie este din acelaşi material ca şi al conductoarelor active, secţiunea minimă admisă trebuie să fie conform tabelului 5.

Secţiunea conductoarelor active (mm2) Secţiunea conductoarelor de protecţie (mm2)

De la 0,75 până la 16

25 şi 35 50 70 95 120 150 185

Egală cu secţiunea conductoarelor active 16 25 35 50 70 70 95

b - dacă conductorul de protecţie este din oţel, secţiunea lui se calculează astfel încât să aibă rezistenţa electrică egală cu cea a acţiunilor din tabelul nr. 5 ;

c - pentru cablurile utilizate în instalaţiile de semnalizare şi telecomunicaţii secţiunea conductorului de protecţie trebuie să fie cel puţin egală cu secţiunea cea mai mare dintre conductoare active ;

d - se admit prin excepţie secţiuni sub cele prevăzute în tab.5 dar nu sub 10 mm2 pentru cablurile flexibile ale echipamentelor şi maşinilor semistaţionare şi mobile, cu condiţia că se dovedeşte că este asigurată protecţia cu decuplare a energiei, la întreruperea conductorului de protecţie .

1.19 Alegerea cablurilor electrice din punct de vedere al secţiunii conductoarelor active se face în funcţie de curentul de sarcină şi curentul de scurtcircuit.

Alegerea, cablurilor în funcţie de curentul de sarcină se face conform tabelelor 6, 7 şi 8 dacă producătorul cablului nu indică valori mai mici pentru curentul maxim admisibil prin cablul respectiv.

în tabelul 6, 7 şi 8 se indică curentul maxim admisibil pentru cablurile cu conductoare din cupru, pozate în aer la temperatura de 25°C . Dacă temperatura mediului ambiant depăşeşte 25°C la valorile determinate conform tabelelor 6, 7 şi 8 se aplică o corecţie conform tabelului 9.

OBSERVAŢIE : În tabelele 6, 7, 8 şi 9 sunt date tensiunile Uo/U în care Uo este tensiunea pe fază, iar U este

tensiunea între faze. Pentru cablurile cu conductoare de aluminiu, admise în lucrările miniere negrizutoase, curentul

maxim admisibil poate fi considerat ca fiind 77% din valorile indicate în tabelele 6, 7 şi 8 .

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

37

37

Tabelul 6

Curentul maxim admisibil (A) Cabluri flexibile cu izolaţie şi mantale de cauciuc

Secţiunea conductoarelor mm2

CMCCHEf NSHou 0,1/1 kv

CMCCGCEf NSSHou 0,6 / 1 kv

Înaltă tensiune NSSH … 3,5 / 6 kv

1,5 2,5 4 6 10 16 25 35 50 70 95 120 150 185 240

19 26 34 45 62 85 110 135 165 210 250 295 335 385 455

21 31 42 51 75 100 135 165 200 235 305 355 410 465 550

19 27 31 45 62 85 110 135 165 210 250 295 335 385 455

Tabelul 7

Curentul maxim admisibil (A) Cabluri cu izolaţie şi manta din PVC Cu 3 şi 4 conductoare

Secţiunea conductoarelor mm2

0,6 / 1 kv 3,5 / 6 kv 5,8 / 10 kv

Un conductor de cc. până la 1,5 kv

1,5 2,5 4 6 10 16 25 35 50 70 95 120 150 185 240

18 25 34 44 60 80 105 130 160 200 245 285 325 370 435

65 86 110 135 165 205 250 285 325 370 430

63 84 110 150 155 200 230 275 315 355 455

26 33 46 58 80 105 140 175 215 270 335 390 445 510 620

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

38

38

Tabelul 8

Curentul electric admisibil (A) c. - Cabluri cu izolaţie de hârtie impregantă şi manta metalică (existente deja în exploatare) Cu manta comună Cu manta individuală

Secţiunea conductoarelor mm2 0,6/1 şi

3,5/6kv 5,8/10 kv

3,5/6 kv

5,8/10 kv

Un conductor de cc. până la 1,5 kv

1,5 2,5 4 6 10 16 25 35 50 70 95 120 150 185 240

22 30 39 50 68 90 123 150 180 230 280 325 370 420 490

68 74 100 120 145 180 225 255 295 335 390

68 98 130 160 190 240 290 330 380 450 500

59 90 120 145 175 220 260 300 340 390 450

33 45 59 74 100 130 175 218 260 330 395 460 530 600 720

Tabelul 9

A. – Cabluri flexibile

B. – Cabluri cu izolaţie PVC

C. – Cabluri cu hârtie şi manta

CMCCHEf NSHou NHSSIIou 3,5/6 KV

CMCCGCEf NSSHou 0,6/1 KV

0,6/1 5.8/6 şi 1,6 kv

5,8/10 kv

0,6/1 3,5/6 şi 1,5 kv

5,8/10 kv

Factori de corecţie peste 28 0 C

CAPITOLUL II

POZAREA CABLURILOR

2.1 Pozarea cablurilor electrice se face ţinând cont de următoarele : - suspendarea cablurilor pe suporţi la distanţe astfel încât greutatea proprie şi a manşoanelor de

legătură să fie corect preluată ; - nu este admisă formarea ochiurilor şi îndoirilor nepermise de producător; - este interzisă pozarea în colaci, chiar şi pentru cablurile flexibile din instalaţiile mobile în care se prevăd lungimi de rezervă . Acestea vor fi pozate în „ S " sau ghirlandă pe monorai; - să fie asigurată protecţia împotriva strivirii sau altor deteriorări previzibile; - să se poată face controlul stării fizice şi mecanice pe întreaga lungime a cablului. Excepţie de la

această prevedere fac cablurile protejate mecanic prin diverse sisteme pentru lungimi de până la 20 m pentru lucrări miniere subterane în general şi lungimi mai mari, pentru cablurile protejate mecanic în abataje, precum şi în cazul cablurilor pozate în găuri de sondă . Găurile de sondă vor trebui să aibă un diametru mai mare de 0,3 m. Acest diametru nu este obligatoriu în cazul cablurilor instalaţiilor intrinseci. După pozare trebuie verificată mobilitatea (neînţepenirea) dealungul pozării.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

39

39

2.2 Furtunurile metalice pentru protecţia conductoarelor şi cablurilor nearmate sunt permise numai pe vehicule şi maşini şi numai dacă sunt tratate cel puţin în interior cu materiale plastice sau prevăzute cu protecţie de canturi.

2.3 La trecerile prin pereţi sau ziduri, cablurile trebuie şi rămână libere. Nu este permisă fixarea sau încastrarea rigidă a cablului prin zidire sau betonare.

2.4 În camere speciale, supravegheate şi închise, se admite pozarea cablurilor în canale acoperite, cu condiţia ca în aceste canale să nu se poată scurge apă, ulei sau lichide şi să nu se depună praf. Este necesar de asemenea să se asigure posibilitatea de control a stării fizice şi mecanice pe lungimea cablului.

2.5 La pozarea cablurilor pe puţuri sau alte lucrări miniere cu înclinare mai mare de 45° trebuie avute în vedere următoarele :

- nu este admisă fixarea cablurilor de moaze şi armăturile intermediare; - pozarea cablurilor trebuie făcută în afara compartimentului destinat vaselor de extracţie ; - suspendarea cablurilor electrice pe funie (cablu) metalic de susţinere se va face numai cu sisteme

omologate în acest scop şi este permisă numai la puţurile în săpare. în lucrările miniere cu înclinare mai mare de 45° trebuie ca : - suspendarea (agăţarea) cablurilor să se efectueze la intervale de cel mult 8 m cu asigurarea unui

coeficient de siguranţă raportat la lungimea maximă de autoportantă de minimum 3 sau pozat liber dacă coeficientul de siguranţă este de minimum 5 ;

- suspendarea .cablurilor cu conductori din cupru fără funie purtătoare sau sârme de armare trebuie să se facă astfel ca în punctele de fixare să nu se producă solicitări de tragere mai mari de 20 N/mm2 raportată la secţionarea totală a conductoarelor.

2.6 Cablurile electrice care interconectează aparate şi dispozitive cu tip de protecţie siguranţă intrinsecă formând sisteme cu siguranţă intrinsecă, trebuie astfel amplasate şi montate, încât să se reducă la minimum riscul apariţiei unor tensiuni sau curenţi periculoşi în circuitele cu siguranţă intrinsecă prin influenţa inductivă sau capacitivă, precum şi a supratensiunilor datorate descărcărilor atmosferice. Acest lucru se realizează fie prin pozarea cablurilor aferente la o distanţă de cel puţin 0,8 m de celelalte cabluri, fie prin utilizarea unor cabluri ecranate

2.7 Cablurile din circuitele electrice ale instalaţiilor de telecomunicaţii şi telemecanică trebuie să fie astfel amplasate şi pozate , încât să fie redus la minim riscul perturbaţiilor funcţionale de natură electromecanică .

CAPITOLUL III

INTRODUCEREA RACORDAREA Şl ÎMBINAREA CABLURILOR ELECTRICE

3.1 Pentru introducerea, racordarea şi legarea cablurilor sunt numai subansamblele şi piesele

auxiliare omologate pentru acestea. Acestea sunt de ex. capete terminale, introducătoare de cabluri, mufe, cutii de racordare sau conexiune, doze de conexiune sau ramificaţie.

3.2 Cablurile trebuie astfel introduse în subansamble şi piesele auxiliare astfel ca să se menţină tipul de protecţie al spaţiului de racordare (conexiune). Exemple de intrări de cablu în echipamente electrice sunt prezentate în fig. 1, 2, 3 şi 4 .

3.3 Armăturiie cablurilor ca şi învelişurile nemetalice conductoare cu potenţialul de legare la pământ trebuie sa fie legate la conductorul de protecţie sau cutia de racordare .

3.4 La instalaţiile cu tensiuni nominale peste 3 kV la piesele de legare şi de racordare a cablurilor trebuie luate măsuri care să împiedice o descărcare parţială , de exemplu prin capete terminale sau mufe.

3.5 Dacă prin modul de pozare al cablurilor pot apare solicitări de tracţiune şi/sau de răsucire al firelor atunci piesele destinate introducerii trebuiesc prevăzute cu protecţie contra tragerii şi răsucirii. La protecţia contra răsucirii se poate renunţa la conductele cu un singur circuit intrinsec dată se foloseşte un cablu care nu necesită o introducere mai mare de M 18 . Cablurile trebuie protejate la introducere de îndoiri puternice în cazul când acesta nu se pozează fix.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

40

40

3.6 Conductorul de protecţie din cabluri (de legare la pământ) se racordează astfel încât în situaţia unei smulgeri accidentale a cablului din intrarea de cablu, acesta să se rupă ultimul. Excepţie se face în cazul legăturilor cu mufe turnate .

3.7 Conductorul auxiliar de control al continuităţii conductorului de protecţie trebuie astfel racordat încât în cazul unei smulgeri accidentale, acesta să fie primul întrerupt. Excepţie se face în cazul legăturilor cu mufe turnate.

3.8 Toţi conducătorii trebuie racordaţi fix (strâns) şi durabil la punctele de racordare sau conexiune. Dacă racordarea conductoarelor cablurilor neutilizate (firelor) nu este posibilă din punct de vedere

constructiv, fiecare conductor trebuie izolat cu bandă izolatoare şi apoi legate mănunchi şi aşezate la o distanţă corespunzătoare de părţile aflate sub tensiune.

Ca puncte de legătură în armăturile de cabluri cu masă de turnare sunt indicate în special clemele cu strângere mecanică cu şuruburi, clemele prin presare (strivire), cu cleme prin lipire sau legături sudate.

3.9 La piesele de racordare precum şi la cele de legare nu pot fi racordate respectiv legate cabluri ale căror conductoare admit un curent de sarcină mai mare decât cele prevăzute de piesele de racordare sau legare respective.

Fig. 1. Dispozitiv de intrare pentru cabluri flexibile 1 - cablu electric flexibil; 2 - mantaua exterioară; 3 - mantaua interioară; 4 - conductoarele izolate 5 - inel de etanşare; 6 - şaibă de strângere; 7 - mufa introducătorului; 8 - clema de fixare contra

smulgerii cu dispozitiv antirotitor; 9 - borna de protecţie (circuitul de legare la pământ); 10 -conductorul de legare la pământ din cablu.

Fig. 2. Dispozitiv de intrare pentru cabluri armate cu izolaţie şi manta din PVC 1- înveliş exterior PVC; 2 - armătură metalică; 3 - clemă de legare la pământ a armăturii; 4 -conexiune de legare la pământ a armăturii; 5 - mufa introducătorului cu clama de fixare contra smulgerii şi răsucirii; în cabluri cu diametrul peste 35 mm este obligatoriu mufa de tip flanşe; 6 -blocaj contra răsucirii; 7 - borna specială de legare la pământ pentru cabluri cu conductor concentric; 8 - mantaua de PVC a cablului; g - inelul de etanşare; 10 - şaibă; 11 - bandaj; 12 - conductoarele cu izolaţie de PVC active; 13 - conductoarele de legare la pământ al cablului; 14 - borna exterioară de legare la pământ; 15 - borna interioară de legare la pământ.

1

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

41

41

Fig. 3. Dispozitiv de intrare pentru cabluri neflexibile armate, cu izolaţie şi manta din PVC 1- mantaua exterioară din PVC; 2- brida de fixare a armăturii; 3 - armătura: 4 - mantaua interioară din PVC; 5 -

brida de tixare pe carcasă; 6 - inel de etanşară din cauciuc.

Nu se permite racordarea mai multor conductoare la aceeaşi piesă de racordare (bornă) în afara

cazului când borna este construită special pentru a permite racordarea mai multor conductoare. 3.10 În instalaţiile de semnalizare, telecomunicaţie şi telemecanicâ casetele conductoarelor din cablu

trebuie să fie marcate distinct între ele dacă în compartimentele terminale ale echipamentelor există mai mult de 4 borne (puncte) de conectare. Fac excepţie instalaţiile telefonice, pentru care nu este necesară marcarea distinctă,

3.11 Racordarea la acelaşi cablu a circuitelor ce aparţin unor sisteme de siguranţă intrinsecă diferite, se admite numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

- cablurile sunt pozate fix ; - conductoarele circuitelor aparţinând aceluiaşi sistem sunt alăturate, în care scop se recomandă

utilizarea cablurilor speciale cu perechi; - fiecare conductor are izolaţia dimensionată pentru tensiunea de lucru de 250 V sau pentru o tensiune

de încercare de cel puţin 800 V; - cablul trebuie să fie astfel ales, instalat, protejat mecanic şi întreţinut, încât să fie prevenită

producerea unor defecte între conductoare. În cazuri speciale, în condiţiile stabilite prin certificate de verificare a protecţiei sunt admise în acelaşi

cablu de interconectare exterioară şi circuite fără siguranţă intrinsecă (de ex. în cazul dispozitivelor de racordare fişe-priză sau la aparatele de protecţie contra defectelor de izolaţie), în această situaţie protecţia cu siguranţă intrinsecă se anulează la conectarea circuitelor fără siguranţă intrinsecă.

Pentru interconectarea echipamentelor electrice în sistemele siguranţă intrinsecă, se vor utiliza numai cabluri cu mantaua exterioară colorată în albastru deschis, sau marcarea cu bandă de culoare albastră la capete.

Racordarea la pământ a circuitelor cu siguranţă intrinsecă este admisă numai în scopuri funcţionale , într-un singur punct, conform documentaţiei producătorului şi certificatului de verificare a protecţiei.

3.12 În cablurile ce deservesc instalaţiile de telecomunicaţie şi telemecanică, nu sunt admise circuite ale instalaţiilor de iluminat şi ale instalaţiilor de forţă. Excepţie fac circuitele de comandă şi semnalizare ale echipamentelor mobile, numai dacă aceste

cabluri sunt prevăzute cu conducte speciale pentru acest scop, separate prin ecran de conductoare de fază. Pentru instalaţiile cu tensiunea nominală până la 220 V este necesară separarea prin ecran.

CAPITOLUL IV

ÎMBINAREA Şl REPARAREA CABLURILOR ELECTRICE 4.1 Îmbinarea cablurile electrice trebuie să se execute numai de către electricieni autorizaţi. 4.2 Îmbinarea cablurilor se face în scopul prelungirii sau înlăturării unor porţiuni defecte. 4.3 Îmbinarea cablurilor se poate efectua cu ajutorul: - dispozitivelor de cuplare ( cuplă fişă-priză);

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

42

42

- mufelor şi garniturilor de cabluri, cutiilor de conexiune şi dozelor construite în acest scop şi avizate de un institut abilitat.

4.4 Prizele şi fişele ( ştecherele) trebuiesc astfel amplasate în cadrul lanţului de echipamente electrice conductoare ca ştifturile fişei în stare neintrodusă să nu fie sub tensiune. Prevederea nu este obligatorie şi pentru echipamentele de încărcare pentru baterii şi dispozitivele de cuplare cu siguranţă intrinsecă.

4.5 Dacă dispozitivele de cuplare conţin conectoare pentru conductorii de protecţie trebuie asigurat ca la cuplare să se realizeze conectarea conductorului de protecţie înaintea conductoarelor active (de forţă, iluminat sau teleinstalaţii) iar la deconectare separarea conductorului de protecţie să se realizeze după întreruperea conductoarelor active.

4.6 Dacă într-o activitate se montează dispozitive de cuplare în reţele de diferite tensiuni sau tipuri de curent, atunci fişele (ştecherele) unei reţele nu trebuia să se potrivească la prizele altor reţele.

Dispozitivele de cuplare din circuitele de curent realizate cu tensiuni nepericuloase ca moduri de protecţie nu pot fi folosite în circuite electrice în care se aplică alt tip de protecţie pentru atingerea directă.

Dispozitivele de cuplare electrice intrinseci trebuie să nu poată fi confundate cu cele destinate circuitelor electrice neintrinseci.

4.7 Dispozitivele de cuplare trebuie zăvorâte mecanic sau electric astfel încât toate contactele circuitelor electrice cu excepţia circuitelor de interblocare să fie conectate-deconectate fără a fi sub tensiune.

La dispozitivele de cuplare care sunt asigurate contra unei separări nedorite (neintenţionate) şi la care o jumătate din dispozitiv este fixată pe un utilaj, este suficientă o etichetă „ Nu separaţi sub

tensiune ". Aceste prescripţii nu sunt obligatorii în instalaţiile electrice intrinseci şi mine negrizutoase la tensiuni

sub 220 V pentru dispozitive de cuplare din circuite auxiliare sau pentru dispozitive de cuplare în condiţii de alimentare a consumatorilor electrici cu un curent nominal se până la 16 A c.a. sau 10 A c.c. şi nici la consumatorii cu un circuit nominal de la 16 la 25 A c.a. dacă consumatorul electric este prevăzut cu un contactor.

4.8 Blocarea electrică în sensul pct.45 a dispozitivelor de cuplare cu ajutorul circuitelor de interblocare trebuie să realizeze decuplarea înainte de separarea contactelor principale ale dispozitivului de cuplare. Organul de declanşare a contactorului trebuie să acţioneze în principiu protecţiei pozitive (curent de repaus).

Circuitul electric de interblocare poate fi realizat cu ajutorul unui circuit prevăzut cu conductoare auxiliare din schemele de comandă sau cu ajutorul circuitului de control al continuităţii conductorului de legare la pământ.

4.9 Circuitul electric de interblocare trebuie astfel realizat ca tensiunea lui la capacitatea reţelei în condiţiile reţelei de forţă decuplată să fie mai mică decât tensiunea minimă de aprindere, conform standardelor.

Respectarea acestei condiţii trebuie verificată şi atestată de instituţia autorizată pe plan naţional. Lungimea cablului trebuie să fie astfel limitată încât capacitatea maximă admisă a conductorului să nu fie depăşit.

4.10 Îmbinarea trebuie să asigure : - o rezistenţă de contact pe porţiunea îmbinării mai mică sau cel mult egală cu rezistenţa unei porţiuni

de conductor de aceiaşi lungime şi secţiune; - izolarea corespunzătoare a tensiunii folosită atât între conductoare cât şi în exterior; - continuitatea conductorului special de legare la pământ şi a ecranului; - protecţia mecanică a locului de îmbinare cel puţin 80 % din cea oferită de mantaua exterioară a

cablului; - efortul de tracţiune să nu se transmită asupra îmbinării conductoarelor; - protecţia împotriva pătrunderii apei în interior. 4.11 Îmbinarea şi repararea cablurilor flexibile se poate realiza cu manşoane prin vulcanizare la

cald, sau la rece cu tuburi preîntinse mecanic sau termocontractabile sau prin alte procedee potrivit fişei tehnologice specifice fiecărei tip de cablu, întocmite de executanţi sau de unităţile furnizoare , omologate în acest scop.

4.12 Vulcanizarea cablurilor flexibile se aplică pentru : - repararea mantalelor de protecţie ale cablurilor ; -repararea izolaţiilor conductoarelor, stratelor semiconductoare şi a mantalelor de protecţie ; - îmbinarea conductoarelor şi refacerea elementelor cablului. La executarea reparaţiilor se vor respecta următoarele măsuri: a. La repararea mantalelor de protecţie : - se îndepărtează învelişul exterior pe întreaga lungime deteriorată, iar capetele învelişului se

pilesc conic pe o lungime de cca. 40 mm cu ajutorul unui raşpel sau polizor ; - se unge porţiunea conică cu o soluţie din cauciuc nevulcanizat (plastic adecvat) cu care

urmează să se execute vulcanizarea şi toluen ;

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind cablurile electrice

43

43

- se aplică prin înfăşurare, benzi de cauciuc adecvat, cu suprapunere de 50% până se depăşeşte diametrul matriţei cu 2-3 mm, iar diametrul matriţei trebuie să asigure minim grosimea mantalei de reparat ;

- vulcanizarea se va efectua cu o instalaţie specială de vulcanizat la temperatura şi durata de timp specificată în fişa tehnologică ;

- vulcanizarea se consideră terminată atunci când urmele lăsate pe cauciuc prin apăsare cu unghia, au dispărut ;

- după desfacerea matriţelor, se curăţă bavurile de cauciuc cu ajutorul unei foarfece sau a unui cuţit.

b. La repararea izolaţiilor şi stratelor de cauciuc semiconductor se vor respecta măsurile pentru repararea mantalelor de protecţie cu condiţia asigurării cel puţin a grosimii nominale a izolaţiei stratului semiconductor.

c. Conductoarele de protecţie pentru legare la pământ de tip concentric se pot repara fie prin reaşezarea acestora concentric peste izolaţia conductoarelor, peste mantaua interioară sau în golurile dintre faze dacă se asigură o ecranare a conductoarelor de fază pe porţiunea reparată. Pasul va fi apropiat de cel al cablului.

CAPITOLUL V

CONTROLUL Şl VERIFICAREA CABLURILOR ELECTRICE

5.1 Reţelele de cabluri aflate în exploatare vor fi controlate : - la începutul fiecărui schimb de către personalul de deservire care este obligat să examineze

starea cablurilor în special a celor flexibile. Această operaţie se va face de către electricianul de serviciu al sectorului sau de un muncitor calificat, care poate fi conducătorul instalaţiei (maşinii) pe care o deserveşte cablul;

- odată pe săptămână , cablurile flexibile , de către energeticul sau mecanicul de sector; - odată la 3 luni de către şeful biroului mecano-energetic; - cu ocazia examinării cablurilor trebuie observat dacă învelişul nu prezintă tăieturi, împunsături

şi alte deteriorări, precum şi starea îmbinărilor cablurilor, scoţându-se de sub tensiune dacă se constată că ele se încălzesc sau dacă mantaua este cojită.

Rezultatele verificării sa vor înscrie în cartea de raport a sectorului. 5.2 După executarea operaţiilor de îmbinare şi reparare prin vulcanizare la cald, cablurile

flexibile trebuie verificate vizual dacă îmbinarea este netedă, fără crăpături sau goluri aparente, iar masa de vulcanizare are bună aderenţă pe toată circumferinţa la mantaua exterioară a cablului.

Cablurile flexibile, îmbinate şi reparate prin vulcanizare la cald trebuie supuse următoarelor probe: a. încercarea de rezistenţă la tensiune (rigiditate dielectrică trebuie să reziste timp de 5 minute

fără străpungere tensiunea de : - 2,5 KV pentru cablurile cu tensiunea nominală de 1 ,2 KV ; - 11 KV pentru cablurile cu tensiunea nominală de 6 KV. Tensiunea de încercare se aplică progresiv pornind de la zero sau cel mult 50 % din tensiunea de

încercare, astfel ca valoarea finală să fie atinsă în 2.......10 s, în conformitate cu metodologia din standarde;

b Măsurarea rezistenţei de izolaţie. Valoarea rezistenţei de izolaţie, măsurată pe lungimea de cablu îmbinată sau reparată nu trebuie să

fie mai mică de 1000 ohmi/V, luându-se în considerare tensiunea nominală a cablului. Măsurarea se face cu un megohmetru de 1000 V în conf. cu metodologia din standardele în vigoare.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

44

44

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND ALEGEREA, REGLAREA ŞI VERIFICAREA

PROTECŢIEI ELECTRICE

CAPITOLUL l GENERALITĂŢI

1.1 Prezentele cerinţe specifice constituie prevederile pentru alegerea, reglarea şi verificarea protecţiei

la instalaţiile electrice miniere subterane. 1.2 Reţelele electrice subterane din cabluri, motoarele electrice, transformatoarele, etc, trebuie să fie

prevăzute cu dispozitive de protecţie împotriva curenţilor de suprasarcini şi scurtcircuit care să deconecteze instalaţia în timp util. Motoarele electrice trebuie să fie prevăzute în plus cu protecţie de tensiune minimală.

Protecţia electrică de supracurent trebuie să fie dublată totdeauna de acţiunea releului de control a rezistenţei de izolaţie.

1.3 Nu este obligatoriu protecţia la suprasarcină şi scurtcircuit pentru: - cablurile de legătură dintre echipamentele montate în staţii de distribuţie şi camera de maşini, dacă

este asigurată protecţia echipamentelor; - ramificaţii ale cablurilor cu lungime mai mică de 5 m ; - instalaţiile de telecomunicaţie inclusiv cele telefonice prevăzute cu elemente de limitare încât curentul

de scurtcircuit să nu depăşească în nici un caz 10 A; - circuite cu tip de protecţie securitate intrinsecă. 1.4 Elementele de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit se vor amplasa întotdeauna în partea de

plecare, astfel încât cablul să fie protejat pe întreaga lungime. 1.5 În instalaţiile trifazate se admite utilizarea şi numai, a două elemente (pe două dintre faze). 1.6 Dacă pe o reţea sunt montate mai multe cabluri în paralel, trebuie asigurată protecţia

individuală pe fiecare cablu. Este admisă o protecţie comună când sunt numai două cabluri legate în paralel, pozate pe acelaşi

traseu, fără ramificaţii şi fără posibilităţi de utilizare independentă. La secţiuni egale protecţia se realizează la valoarea dublă a curentului admis pentru un cablu.

OBSERVAŢII: a) Se recomandă limitarea reţelelor de sector racordată la acelaşi transformator cu scopul de a

limita deconectarea simultană a unui număr de consumatori în caz de defect, de a facilita depistarea defectului şi a reduce valoarea curenţilor capacitivi.

b) se recomandă dimensionarea reţelelor în aşa fel încât puterea maximă pe un transformator să fie de 250 KVA pentru consumatori mici (cu puteri unitare sub 20 KV) şi 400 KVA pentru ceilalţi, în cazul când aceste puteri sunt insuficiente reţeaua se va diviza în aşa fel încât transformatorii să nu fie legaţi în paralel.

1.7 Aplicarea cerinţelor de faţă trebuie să fie precedată de verificările obişnuite ale reţelei electrice adică :

a.- Verificarea reţelei de cabluri din punct de vedere al încălzirii (curenţii de durată să nu depăşească pe cei admişi pentru secţiunile respective);

b.- Verificarea reţelei din punct de vedere al pierderii de tensiune, atât în regimul normal de funcţionare şi pornire, cât şi în regimul de avarie;

c.- Verificarea aparatelor de conectare şi protecţie în aşa fel încât caracteristicile lor să corespundă cu cele ale reţelei în care funcţionează:

- tensiunea nominală a aparatului să fie mai mare sau cel puţin egală cu tensiunea de serviciu a reţelei;

- curentul nominal al aparatului să fie mai mare sau cel puţin egal cu valoarea curentului de sarcină (echivalent) care trece prin el;

- capacitatea de rupere a aparaturii să fie mai mare sau cel puţin egală cu valoarea curentului de scurtcircuit maxim trifazat I(3)

sc.max. ce ar putea apărea în cazul unui defect chiar pe bornele de ieşire ale aparatului de joasă tensiune.

CAPITOLUL II DEFINIŢII

1.8 Curentul nominal al aparatului (Ina) este cel mai mare curent în amperi, pe care poate să-l suporte circuitul de forţă al aparatului timp îndelungat, fără ca elementele constructive să se încălzească peste limitele admise sau să se deterioreze.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

45

45

În cazul întrerupătoarelor antigrizutoase fabricate în ţară, curenţii nominali sunt indicaţi prin denumirea tipului de exemplu : AG-25 , AG-63 , AG-2x63 , AG - 125 , AG-250 şi AG-400, etc.

1.9 Curentul nominal al releelor (lnr) este cel mai mare curent care poate trece timp îndelungat prin

releele de curent fără a le încălzi peste limitele admise. Aparatele electrice antigrizutoase sunt echipate în general cu relee de protecţie la suprasarcină şi

scurtcircuit (de exemplu releele termice şi electromecanice sau electronice) al căror curent nominal trebuie să fie imprimat direct pe ele. La acelaşi aparat curentul nominal al releelor de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit trebuie să aibă aceeaşi valoare (Inr), iar trecerea la altă valoare se face simultan cu ambele relee.

Pentru reducerea numărului de tipuri, în acelaşi aparat de conectare se pot introduce relee de diferiţi curenţi nominali (Inr) egali sau mai mici decât ai aparatului (Ira) (vezi tabelul 1).

1.10 Curentul reglat al releului (lr), este curentul limită, de la care începe acţiunea de protecţie prin

releu cu precizia garantată de uzina constructoare. Releele de curent maximal termice , electromagnetice sau electronice comandă declanşarea (cu

întârziere sau instantaneu) atunci când curentul care trece prin ele depăşeşte valoarea reglată (Ir). La releele de tensiune minimală mărimea reglată este tensiunea , iar releul comandă declanşarea în

cazul când tensiunea reţelei scade sub cea reglată (Ur). Releele termice ale aparatelor fabricate în ţară sunt reglabile între limitele de la 0,67 până la 1xlnr, limite

marcate pe scala de reglaj fie prin coeficienţi (k) de 0,67 şi 1 , fie direct în amperi. Releele electromagnetice ale aparatelor destinate pentru protecţia motoarelor sunt reglabile între

limitele de la 4 la 10 x lnr, iar cele pentru protecţia liniilor între 2 şi 8 x Inr , limitele marcate direct în amperi. 1.11 Curentul nominal al fuzibilului (Inf) este curentul cel mai mare admis să treacă prin fuzibil timp

îndelungat fără a-i modifica caracteristica de topire . El este imprimat pe fuzibil sau pe patron şi este de 1,3 - 1,5 ori mai mic decât curentul de la care începe topirea fuzibilului.

1.12 Capacitatea de rupere a aparatului (Irup) este cel mai mare curent care poate fi deschis (întrerupt)

de un aparat sau siguranţă la o tensiune şi cos ø date, fără ca arcul electric să producă distrugerea lui sau deteriorări care să-i împiedice funcţionarea în continuare.

1.13 Tensiunea nominală a aparatului (Una) este valoarea maximă a tensiunii la care acesta poate

funcţiona în mod sigur şi pentru care este dimensionată şi verificată izolaţia. Tensiunea de serviciu (Us) la care funcţionează aparatul (bobinele de tensiune) poate fi egală cu Una sau

mai mică 120 ; 220 ; 380; 500; 660 sau 1.000 V. 1.14 Curentul nominal al consumatorului (Inc) este cel mai mare curent de durată admis să treacă

prin circuitul de forţă al consumatorului şi care este indicat pe plăcuţa lui sau în cataloage. în cazul cablurilor curentul maxim admis (Inc) depinde de tipul, secţiunea , condiţiile de răcire şi

montaj , precum şi de temperatura maximă admisă la conductor. La alegerea cablurilor electrice pentru alimentarea cu energie a utilajelor şi echipamentelor din lucrările miniere subterane se vor avea în vedere prevederile cerinţelor specifice de securitate privind cablurile electrice folosite în industria minieră.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

46

46

Tabelul nr.1

OBSERVAŢIE : în cazul aparatelor echipate cu relee electronice de protecţie la suprasarcină şi la

scurtcircuit se va lua în considerare domeniul de reglaj indicat de producător.

Parametrii nominali UM Codul

3805 3812 3831

3835 3805C 3812A 3831A 3835A 3837M

Tensiunea nominală de izolaţie

V

500

660

Tensiuni de serviciu v 127 220 380 500 380 500 660

Tensiunea de comandă v 24

Frecvenţa nominală Hz 50

Curentul nominal termic A 25 63 2x63 125 25 63 2x63 125 250

Curentul de reglaj

A

1; 1,8; 2,4; 3,3; 4,5 ;6 ; 10; 11; 15; 20

40 63

2x40 2x63

80; 100; 125

1,8; 2,4; 4,5 ; 6 ; 8; 11 ; 15; 20

40 63

2x40 2x63

60; 66x1 100 125

100; 6; 125; 160; 200; 250

Domeniul de regla] la suprasarcină

A (0,67-1)lnr

Domeniul de reglaj la scurtcircuit

A

(4-8) Inr

Durata de conectare % 100

Frecvenţa de conectare con/h 120 30

Temporizare la acţionare sec. 0-10 0,5-10

Capacitatea de rupere la U = 726 V şi cos <|> = 0,35

A

1.000

2.000

3.000

3.000

750

1.250

1.750

1.750

3.000

Puterea max. a motoarelor care pot fi comutate în regim AC3 la ; -380 V şi 500 V; -660 V

KW

13

15-30

(15-30) x2

63

18,5 22

32 55

2x32 2x55

55 90

125

Gradul normal de protecţie : - pentru aparat în ansamblu - pentru cutia de borne

IP43 IP54

Simbolul protecţiei antigrizutoase

Exdl Exdll

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

47

47

Tabelul 2

CAPITOLUL II ALEGEREA Şl REGLAREA RELEELOR DE PROTECŢIE LA SUPRASARCINĂ

2.1 Pentru protecţia la suprasarcină a motoarelor electrice, transformatoarelor şi a altor

consumatori la care sunt posibile suprasarcini , trebuie să se utilizeze relee de protecţie. Ele sunt impuse şi pentru protecţia liniilor de forţă (cabluri) ca măsură de siguranţă pentru cazurile când :

- încărcarea cablului depăşeşte limita admisibilă din cauza numărului mare de consumatori; - prin cabluri respectiv se alimentează un scurtcircuit, nedecuplat. 2.2 Alegerea releului se face astfel: - se determină curentul nominal al consumatorului sau cablului protejat (lnc) precum şi curentul real

de regim (Iregim) absorbit; - se alege un tip de aparat cu relee termice al cărui curent nominal (lnr) să fie de aşa o valoare încât

curentul nominal al elementului protejat să fie cuprins în gama de reglaj a releului. De exemplu : 0,67 x lnr < lnc < 1 x lnr 2.3 Reglarea releului termic pentru consumator se va face astfel: - după curentul nominal al acestuia , în cazul când în funcţionarea normală a consumatorului sunt

posibile suprasarcini şi se pune problema utilizării cât mai complete a capacităţii de lucru a motorului, coeficientul de reglaj va fi:

K = Inc / Inr

Parametrii nominali UM Codul

Tesiunea nominală de izolaţie V 500 660

Terisiuni de serviciu

.v

120, 220 , 380 , 500

120 , 220 , 380 , 500 , 660

380, 500 , 600

Tensiune de comandă v 24

Frecvenţa nominală Hz 50 - 60

Curentul nominal termic A 400

Curentul nominal de utilizare

A

100 ; 125 ; 160 ; 200 ; 250 ; 320 ; 400

125 ; 160 ; 200 ; 250 ; 320 ; 400

Domeniul de reglaj la suprasarcină

A

(0,8-1)lnr

Domeniul de reglaj la scurtcircuit

' A

(5-10)xlnr

(2-4)xlnr

(5-10)xInr

(2-4)xlnr

(5-10)xlnr

(2-4)xInr

Durata de conectare % 100

Frecvenţa de conectare con ./h 30

Capacitatea de închidere şi rupere

kA

15

Puterea max. a motorului comandat în regim AC3

kW

200

Gradul normal de protecţie : ' -.pentru aparat în ansamblu ; - pentru cutia de borne ;

IP43 IP54

Simbolul protecţiei antirgizutoase : - pentru carcasă ; - pentru circuit

Exdl Exdial

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

48

48

- după curentul real absorbit la consumatorii cu sarcină constantă şi pentru pornire uşoară. În acest caz orice depăşire a curentului nominal provine de la o defecţiune (rămânere în două faze, blocarea sau deteriorarea rulmentului şi a părţii mecanice etc.). Acest reglaj se recomandă în special utilajelor, fără supraveghere . Coeficientul de reglaj va fi: K = Iregim / Inr 2.4 Pornirea consumatorilor se consideră „uşoară" dacă timpul de pornire , socotit din momentul

cuplării la reţea , până când curentul scade sub Inc este sub 2 sec. la curentul echivalent de 6 Inc. În cazul când curentul de pornire mediu este pxInc , în care p <= 6 , timpul echivalent de pornire se

calculează cu relaţia : t =72 / p2

Dacă releele termice sunt cu încălzire indirectă se poate considera ca având pornire uşoară , comutatorii la care timpul de pornire este sub 5 sec.

2.5 La utilajele cu funcţionare intermitentă (maşini de încărcat, combine , maşirri de înaintare , haveze,

maşini de perforat etc.) este admisă funcţionarea fără relee termice de protecţie la suprasarcină a motoarelor în cazul când uzina constructoare garantează funcţionarea fără această protecţie.

În cazul motoarelor electrice cu tip de protecţie siguranţă mărită , protecţia la suprasarcină , trebuie astfel reglată încât deconectarea de la reţea să aibă loc într-un timp mai scurt decât timpul tE al motorului, conform STAS 6877/7 garantat de producător.

2.6 Reglarea releului termic pentru protecţia liniilor (cablurilor) se face după curentul maxim

admisibil (Inc). În cazurile când sarcina nu poate depăşi o anumită valoare Iregim) se recomandă reglarea releului

termic, după această valoare. În cazul unei linii (cablu) formată din tronsoane de secţiuni diferite , se admite o singură protecţie

termică a lor, dacă aceasta este reglată după secţiunea minimă a cablului. 2.7 Reglarea releelor electronice se face fie în funcţie de curentul nominal al consumatorilor sau

al cablului (Inc) , fie în funcţie de curentul de regim (Iregim) . Valorile acestor curenţi trebuie să se încadreze în limitele de lucru ale releului.

Reglarea releelor electronice din aparatele provenite din import se face conform instrucţiunilor elaborate de furnizor.

CAPITOLUL III REGLAREA RELEELOR MAXIMALE DE CURENT PENTRU PROTECŢIA DE

SCURTCIRCUIT 3.1 Protecţia la scurtcircuit este obligatorie pentru toţi consumatorii şi reţelele din subteran şi

trebuie să deconecteze partea defectă a instalaţiei. Orice releu maximal folosit în acest scop , trebuie reglat în aşa fel încât să fie respectate cele două condiţii:

- să nu declanşeze la curentul maxim ce poate apărea în funcţionare normală (fără avarie) pentru linia respectivă;

- să acţioneze cu siguranţă la cel mai mic curent de scurtcircuit ce ar putea apărea pe porţiunea protejată de el.

3.2 Reglarea releului maximal după curentul maxim se face astfel: a.- în cazul unui aparat de protecţie a unei linii (fider) prin care se alimentează mai mulţi

consumatori , curentul reglat al releului trebuie să fie mai mare decât curentul de pornire al celui mai mare motor plus suma curenţilor nominali al celorlalţi n - 1 consumatori care pot funcţiona simultan pe linia respectivă adică :

Ir >= Imax în care : Imax = Ipmax + Σ Inc(n-1) La cablurile principale (de fider) prin care se alimentează mai mulţi consumatori pentru a evita

reglarea releelor la valori prea ridicate , în cazul coeficienţilor de cerere mici , trebuie avut în vedere că suma curenţilor nominali ai motoarelor nu poate în nici un caz să depăşească curentul maxim admis în cablu (In cablu).

În aceste cazuri curentul reglat se determină conform formulei: Ir ≥ In cablu

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

49

49

b.- în cazul unui aparat care protejează o ramificaţie spre un consumator (motor) curentul reglat tnbuie să fie mai mare decât curentul de pornire nominal (de cuplare) adică :

Ir ≥ Ipn OBSERVAŢIE: În cazul în care releele protejează o linie care serveşte la pornirea simultană a mai multor motoare

, curentul reglat trebuie să fie cel puţin egal cu suma curenţilor de pornire adică : Ir ≥ Ipm iar pentru motoare cu rotorul bobinat: lr >(1,5-2,5) x Inc Curentul de pornire nominal al motoarelor se dă în cataloage sau se măsoară. Cuplul rezistent nu

are influenţă asupra valorii curentului de pornire ci numai asupra duratei lui. c.- La linii care alimentează lămpi de iluminat curentul reglat trebuie să fie : Ir ≥ 3 x Iregim pentru lămpile cu filament şi : lr ≥ 1,25 x Iregim

pentru lămpile fluorescente. . Coeficientul 3 şi 1 ,25 ţine seama de şocul de curent ce apare la cuplarea becurilor cu

incandescenţă (care au filamentul rece) şi cu fluorescentă. d.- În cazul transformatoarelor de 380/127 V pentru alimentarea perforatoarelor sau iluminatului,

la curentul de reglaj al releului primar trebuie să se ţină seama de şocul curentului de magnetizare al transformatorului , din care cauză curentul maxim din secundar (determinat conform aliniatului a) redus la primar trebuie mărit cu 20 - 40 % adică :

Ir = (1,2 -1,4) Imax / KT în care : KT - este raportul de transformare (de ex.380/127V). 3.3 Curentul d reglaj determinat cu una din relaţiile de mai sus trebuie verificat în mod obligatoriu

după curentul de scurtcircuit minim bifazat ce poate apărea în porţiunea protejată de aparatul respetiv, care trebuie să fie cu cel puţin 50 % mai mare , decât curentul reglat, adică :

I2 sc ≥ 1 ,5 x lr sau lr ≤ I2sc / 1,5 coeficientul 1,5 ţine seama de : - scăderea tensiunii din reţea în momentul scurtcircuitului ; - erorile ce pot interveni în funcţionarea releelor. La determinarea curentului de scurtcircuit minim se va lua în considerare întreaga reţea de

alimentare a scurtcircuitului de la sursă (adică de la transformatorul sau redresorul din amonte) până la punctul cel mai îndepărtat protejat de releul verificat, indiferent dacă pe traseu există şi alte protecţii maximale.

3.4 Dacă curentul de scurtcircuit bifazat va fi insuficient pentru a asigura declanşarea releelor maximale cu coeficientul de siguranţă de 1,5 din cauza reglajului ridicat impus de curentul maxim trebuie să se procedeze la micşorarea impedanţei reţelei de joasă tensiune prin aplicarea uneia din următoarele măsuri :

a.- mărirea secţiunii cablurilor de alimentare în special pe porţiunile unde acestea sunt reduse sau mărirea puterii transformatorului ;

b.- micşorarea lungimii cablurilor prin apropierea postului de transformare de sector. 3.5 Curentul de scurtcircuit minim bifazat l2sc se determină în funcţie de tensiunea reţelei , puterea

transformatorului şi de lungimea totală echivalentă (Lech) de la transformator până la locul scurtcircuitului pe baza datelor prezentate în anexele 1 , 2, 3, 4 şi 6. Valorile curenţilor de scurtcircuit au fost determinate în ipoteza că toate cablurile din reţelele de forţă au secţiunea de 50 mm2 iar în cele de iluminat de 4 mm2. Dacă un tronson are secţiunea diferită de 50 mm2 respectiv 4 mm2 lungimea lui echivalentă faţă de cea reală poate fi determinată din nomogramă . Lungimea echivalentă a cablurilor până la locul scurtcircuitului se determină adunând lungimile echivalente ale tronsoanelor :

Iech. = Iech.1 + Iech.2+...+ lech.n unde : Iech.1 , Iech.2 - sunt lungimile echivalente, ale fiecărui tronson de cablu determinate în funcţie de

lungimile reale. La determinarea lungimii reale ale fiecărui tronson de cablu se va ţine seama de curburile şi ondulaţiile

făcute la pozarea lor ceea ce crează o rezervă de minim 10% faţă de lungimea lucrărilor miniere.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

50

50

3.6 Protecţia la scurtcircuit a cablurilor electrice trebuie astfel aleasă şi reglată , ca în cazul lucrărilor miniere cu regim grizutos să acţioneze în cel mult 0,2 sec. , iar protecţia prin circuite fuzibile în cel mult 0,1 sec. iar în cazul minelor negrizutoase în ambele cazuri în cel mult 1 sec.

CAPITOLUL IV

ALEGEREA SIGURANŢELOR FUZIBILE

4.1 Utilizarea siguranţelor fuzibile obişnuite la reţelele de joasă tensiune subterane este limitată . Ele se pot folosi:

- ca protecţie la scurtcircuit pentru motoarele şi consumatorii mici sub 15 KW; - ca protecţie la scurtcircuit a transformatoarelor cu putere până la 5 KVA inclusiv; - ca protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit în reţele de iluminat şi semnalizare având curentul

până la 25 A inclusiv. 4.2 Alegerea siguranţelor fuzibile se face de asemenea pe baza condiţiei ca ele să nu se topească

la cuplarea consumatorilor astfel: a.- în cazul când siguranţa protejează o linie de cablu (fider) prin care se alimentează mai mulţi

consumatori .curentul, nominal al fuzibilului trebuie să fie mai mare decât curentul de pornire al celui mai mare motor împărţit cu coeficientul K , la care se adaugă suma curenţilor nominali şi ai celorlalte (n-1) motoare alimentate adică :

Inf ≥ Ipmax / k + Σ Inc(n-1) . Coeficientul K=1,6-2,5 asigură protecţia fuzibilului contra arderii la pornirea motorului cel mai mare

. Pentru condiţii normale de pornire până la 5 sec. cu un curent de 6 x lnc se ia K = 2,5 iar pentru porniri mai grele K se poate micşora la 2 sau chiar 1,6.

Se recomandă evitarea siguranţelor fuzibile la protecţia liniilor din cauza pericolului ce-l prezintă de a lăsa în două faze toţi consumatorii alimentaţi în cazul topirii unui fuzibil.

b.- în cazul utilizării siguranţei fuzibile pentru protecţia unei ramificaţii cu n consumator de capăt (motor) curentul nominal al fuzibilului se determină după curentul de cuplare (pornire) nominal împărţit la coeficentul K determinat ca mai sus, adică:

Inf ≥ Ipmax / k c.- pentru circuitele de iluminat şi semnalizare , curentul nominal al fuzibilului trebuie să fie mai

mare decât curentul de regim (absorbit în funcţionarea normală) adică : Inf ≥ Iregim În cazul când siguranţa se află pe perimetrul transformatorului relaţia se modifică astfel: Inf ≥ (1,2 – 1,4) x Iregim / KT În acest caz fuzibilele trebuie să îndeplinească şi rol de protecţie la suprasarcină. 4.3 Siguranţele fuzibile trebuie să fie verificate în mod obligatoriu dacă pot fi topite suficient

de rapid (timp sub 0,1< s) de către curentul de scurtcircuit minim bifazat l^. Pentru îndeplinirea condiţiei se consideră bă e suficient dacă aceasta este de 7 ori mai mare decât curentul nominal al fuzibilului adică :

Isc

(2) ≥ 7 x Inf sau Inf ≤ Isc(2) / 7

Alegerea patroanelor fuzibile funcţie de curentul minim bipolar de scurtcircuit se poate face

conform tabelului 3 pentru minele cu regim grizutos.

Tabelul 3 Curentul minim de scurtcircuit pentru care este asigurată protecţia cu siguranţă

fuzibilă

Curentul nominal maxim admis al

fuzibilului

(A)

rapide (A)

lente (A)

Speciale de tip minier (A)

2 16 24 14

4 31 58 28

6 46 70 42

1 2 3 4

10 77 130 70

16 123 230 112

20 154 315 140

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

51

51

25 193 390 175

32 - 650 252

50 - 920 350

63 - 1250 441

80 - 1650 550

100 - 2100 700

125 - 2800 875

160 - 3600 1120

200 - 4900 1400

250 - 6200 1750

315 - 8500 2205

400 - 11000 2800

500 - 14500 3500

630 - 18000 4410

4.4 La reţelele de cablu siguranţa trebuie verificată dacă realizează protecţia la suprasarcină,

valoarea curentului nominal al fuzibilului trebuie să fie mai mică decât valoarea curentului admis al cablului: Inf ≤ In cablu

ALEGEREA Şl REGLAREA PROTECŢIEI DIN CELULELE DE ÎNALTĂ

TENSIUNE 4.5 Valoarea curentului nominal al releelor de curent din celulele de înaltă tensiune se alege după

curentul nominal al primarului-transformatorului (lln) în aşa fel încât releele termice să poată fi reglate la valoarea acestuia . Pentru celulele fabricate în ţară această condiţie se scrie:

0,6 . lnr. ≤ In ≤ 1 . lnr. Reglarea se face după regulile expuse la pct.17 şi pct.18. 4.6 Reglarea releelor electromagnetice se face ţinând seama de aceleaşi condiţii care au fost expuse

şi la aparatele de joasă tensiune şi anume: a.- curentul de reglaj trebuie ales în aşa fel încât releu) să nu declanşeze la curentul maxim din

secundar, ţinând seama de raportul de transformare şi de coeficientul de siguranţă conform formulei: Iregl. ≥ (1,2 – 1,4) /KT x Imax unde: KT - raportul de transformare ( 6000/400 = 15) 1,2 -1,4 - coeficientul de siguranţă pentru evitarea funcţionării false a protecţiei, în cazul când există

protecţie şi pe secundar în celula de înaltă tensiune coeficientul de siguranţă se ia egal cu valoarea 1,4. Curentul maxim (Imax.) se stabileşte ca de obicei considerând că porneşte doar un singur motor şi

anume cel care are curentul maxim de pornire, restul consumatorilor funcţionând la sarcină nominală. Pentru a evita reglarea la valori prea ridicate a releelor electromagnetice, în cazul coeficienţilor

de cerere mici , trebuie avut în vedere că suma curenţilor nominali ai motoarelor nu poate depăşi curentul nominal al transformatorului.

b.- curentul de reglaj trebuie verificat în mod obligatoriu pentru ca releele să acţioneze cu siguranţă la cel mai mic curent de scurtcircuit din secundar, neprotejat cu alte aparate adică:

Iregl. ≤ Isc

(2) / 1.5xKT .

CAPITOLUL V METODE PRACTICE DE VERIFICARE Şl REGLARE A RELEELOR DE PROTECŢIE

LA SUPRASARCINĂ Şl SCURTCIRCUIT 5.1 Reglarea releelor termice în limitele de la 0,67 până la 1x Inr se face prin schimbarea distanţei

iniţiale dintre vârful bimetalului şi piese asupra căreia trebuie să apese pentru declanşare . Pentru reglajul de 0,67 x lnr această distanţă este minimă , iar pentru 1 x lnr. , ea este maximă.

5.2 Verificarea practică a reglajului releului termic se face prin reglarea distanţei între bimetal şi

elementul de acţionare a bloccontactului în funcţie de valoarea curentului protejat.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

52

52

5.3 Reglarea releelor maximale. Valoarea necesară conform Cap.IV adică lreg). se face de la caz la caz după construcţia releului în majoritatea cazurilor acestora sunt de tip electromecanic cu clapetă la care reglarea , în general, se poate face prin două procedee :

- prin schimbarea tensiunii din arcul antagonist al armăturii cu ajutorul unui şurub de reglaj, existent al arcului;

- prin schimbarea întrefierului dintre armături şi miez cu ajutorul şurubului care limitează cursa armăturii.

Unele construcţii de relee folosesc pentru reglaj o combinaţie între cele două procedee , cele două mărimi venind în sens contrar în timpul reglajului.

Se menţionează că la releele fabricate în ţară pentru aparatele de joasă tensiune procedeul al doilea este aplicat de uzina constructoare numai în scopul etalonării după care şurubul respectiv de reglaj se cositoreşte.

În aceste cazuri se interzice ca în exploatare , să se regleze acest şurub al interfierului şi se va aplica numai primul procedeu , valorile de reglaj fiind indicate pe o scală, în cazul când şurubul de reglaj al întrefierului s-a slăbit sau a căzut, releul trebuie scos din funcţiune şi reetalonat sau înlocuit.

Verificarea şi reglarea releelor electronice pentru protecţia la suprasarcină şi scurtcircuit se face conform instrucţiunilor elaborate de producător.

OBSERVAŢII: Releele electronice de tip PSN din cofretele tip OW import , au domeniul de reglare în limitele

de (0,6-1 ) In pentru protecţia la suprasarcină şi de (4-10).ln , pentru protecţia la scurtcircuit. 1. Releele de tip TZP din cofretele PVI, import, pentru protecţie la suprasarcini au domeniul de

reglare în limitele de (0,5-1 ).ln. 5.4 Verificarea reglajului releelor maximale se face în scopul de a constata în mod direct la locul de

montaj, îndeplinirea condiţiilor de a nu decupla la pornirea celui mai mare motor şi de a acţiona în mod sigur la cel mai mic curent de scurtcircuit. Se poate aplica procedeul următor:

a.- la aparatele care alimentează un singur consumator de exemplu un motor, verificarea se face pe rând la fiecare releu electromagnetic blocând cele de pe alte faze.

Se coboară treptat reglajul releului prin slăbirea tensiunii din arcul antagonist al armăturii până când la pornirea consumatorului acesta este decuplat în mod sigur. După aceea , întărind reglajul prin câte o rotire cu un pas a rondelei de reglaj se găseşte întinderea limită a aracului , la care chiar la porniri repetate releul nu mai decuplează. Aceasta este poziţia de reglaj a releului. După aceea se deblochează al doilea releu coborându-se şi acestuia reglajul până când curentul de pornire al consumatorului produce acţionarea releului. Apoi, procedând ca mai sus de găseşte poziţia limită de nedecuplare. Aceste poziţii se pot marca pe scala de reglaj cu vopsea.

Se consideră că acest reglaj făcut după curentul real de pornire din locul respectiv, asigură decuplarea oricărui curent de scurtcircuit, într-adevăr, chiar dacă scurtcircuitul este la bornele motorului, curentul va fi cu mult mai mare decât cel de cuplare (pornire) deoarece din circuit lipseşte impedanţa acestuia.

OBSERVAŢII: Şocul de curent absorbit de un acelaşi motor în cuplare este acelaşi , indiferent de sarcina sa

(cuplu rezistent). Diferenţa se poate constata doar asupra timpului de pornire. Totuşi dacă durata curentului de pornire este mai mare, este posibil ca releul să acţioneze la curenţi mai mici. De aceea se preferă reglajul cu motor în sarcină , cuplat pe mecanismul de lucru.

Se recomandă ca reglajul să se facă în orele cu tensiune ridicată în reţea (consumuri reduse) ca de exemplu : între schimburi sau în zile de repaus . în acest caz , curenţii de cuplare sunt mai mari, evitându-se decuplări greşite ale protecţiei.

La releele mai vechi, este posibil ca prin slăbirea la maxim a tensiunii arcului antagonist, releul să nu poată fi făcut să decupleze la pornire aşa cum s-a indicat mai sus. în acest caz este admis provizoriu până la schimbarea releelor să se micşoreze întrefierul până la limita necesară acţionării, având grijă de a asigura şurubul opritor al clapetei împotriva slăbirii de ta sine (prin piuliţă, vopsea, lipire).

b.- în cazul când întrerupătorul alimentează mai mulţi consumatori (automat de linie) verificarea directă a funcţionării releelor electromagnetice se face mai greu , iar reglajul se bazează mai mult pe valorile indicate pe scala de reglaj. Dacă cel mai mare motor este accesibil şi poate fi pornit de mai multe ori, în timp ce restul consumatorilor funcţionează , se poate aplica procedeul expus la pct.37 aliniat a.

c.- Verificarea mecanică a funcţionării releelor , se face cu ocazia fiecărei revizii sau deschideri a aparatului şi constă din verificarea întregului mecanism la transmiterea mişcării de la releu până la contactul pe care-l deschide sau până la mecanismul zăvor (în cazul când releul este de tip direct). La releele termice se apasă în locui releelor (nu prin îndoirea lor) pe podul de lucru, iar la cele electromagnetice se apasă pe armătura mobilă, după care trebuie să se constate deschiderea contactului sau a mecanismului de zăvorâre susamintit.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

53

53

Este necesar ca toate articulaţiile să lucreze uşor , armătura releului să aibă poziţii ferme atras - deschis, arcurile să fie în bună stare etc.

d.- Verificarea reglajului, la protecţia de scurtcircuit a releului electronic se poate face în funcţie de valoarea curentului de pornire (Inp) , când se alimentează un singur consumator (de exemplu un motor) sau de valoarea curentului maxim (Imax) respectiv de valoarea curentului admis de cablu (Inc), când prin acel cablu se alimentează mai mulţi consumatori.

În funcţie de valoarea curenţilor (Inp, Imax, Inc) se reglează butonul de reglaj pe una din poziţiile corespunzătoare valorii respective.

5.5 La minele cu regim grizutos toate verificările interioare se vor face după decuplarea tensiunii

(scoaterea aparatului). Nu e admis lucrul sub tensiune. Verificarea releelor prin probe de funcţionare se poate face numai după închiderea corectă a aparatului.

CAPITOLUL VI VERIFICAREA ÎN ATELIER Şl ETALONAREA RELEELOR

6.1 Verificarea acţionării elementelor termice la valoarea de reglaj a curentului de lucru şi a

acţionării elementelor electromagnetice sau releelor electronice se face la punerea în funcţiune, precum şi după fiecare inspecţie detaliată şi la constatarea funcţionării incorecte ca urmare a degradării bimetalelor, arcurilor, etc.

De asemenea, se va proceda la verificarea acţionării , atunci când se procedează la înlocuirea unor piese (bimetal, arcuri, etc.) ce pot influenţa funcţionarea corectă a elementelor termice, electromagnetice sau electronice.

6.2 Verificarea şi etalonarea în atelier a releelor termice se face pentru ambele limite de reglaj având în vedere condiţiile din tabelul 5. Tabel 5

Nr. crt.

Multiplul curentului de reglaj

Tipul de declanşare

Observaţii

1 1,05 x Iregl.

Să nu declanşeze în 2 ore.

Pornind din starea rece.

2

1,05 x Iregl.

Să declanşeze în cel mult 2 ore.

Pornind de la starea caldă.

3

1,05 x Iregl.

Să declanşeze în cel mult 2 min.

Pornind de la starea caldă.

4

1,05 x Iregl.

Să nu declanşeze în 2 sec. la motoarele cu pornire uşoară. Să nu declanşeze în 5 sec. la motoarele cu pornire grea.

Pornind de la starea rece.

NOTĂ : 1. Pentru aparatele trifazate echipate cu relee termice numai pe două faze , valoarea curentului de la

1,2 x Iregl. poate fi ridicată la 1,32 x Iregl., releul trebuie să declanşeze în mai puţin de 2 ore. 2. Prin stare rece se înţelege că, temperatura releelor este egală cu temperatura ambiantă de

20°C±2°C. 3. Prin stare caldă se înţelege că, temperatura releelor este egală cu temperatura de regim

corespunzătoare curentului reglat (lregl.) la temperatura mediului ambiant de 20°C±2°C. 6.3 Verificarea unui releu termic (revizie) se poate face în mod simplu prin verificarea condiţiilor 1 şi 3

din tabelul 5 la ambele limite de reglaj.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

54

54

6.4 Etalonarea releelor termice. După refacerea sau schimbarea releului termic cu altul , se verifică identitatea lui cu cel original (de

fabrică) şi apoi se face verificarea funcţionării lui. a.- verificarea se poate face trecând prin releele aflate în stare rece şi înseriate curentul 6xlnr timp de 2

sec. , după care podul de lucru se aşează în aşa fel încât bimetalele să fie cât mai aproape de poziţia de declanşare.

Această operaţie se face cu următoarele scopuri: - de a controla montajul corect al bimetalelor; - de a verifica dacă bimetalele nu au deformaţii permanente , respectiv a rezistenţei şi de încălzire cu

suporţi şi în special locurile de sudură ale rezistenţelor. Proba se execută o singură dată asupra unui bloc de releu, în cazul releelor termice cu încălzire

indirectă (prin rezistenţă) sau alimentare prin transformator de curent, timpul de verificare la 6Xlnr poate fi mărit la 5 sec. dacă bimetalul va fi destinat unor porniri grele.

După stabilirea funcţionării normale a releelor (bloc relee) se trece la stabilirea limitelor de 0,6Xlnr., conform condiţiilor din tabelul 5 după care se marchează punctele de reglaj, determinate.

b.- aducerea bimetalelor la stare caldă (vezi tabelul 5) se poate face mai repede încălzindu-se cu un curent mai mare de 1,5 x lnr (de exemplu proba anterioară de 6 x lnr) până la declanşarea aparatului. După aceea se micşorează curentul la valoarea de 1,05 x lnr. încercându-se după câtva timp să se închidă aparatul, în momentul când închiderea devine posibilă, se poate considera că releele au ajuns la starea caldă.

6.5 Etalonarea releelor electromagnetice. a.- Reglarea mecanică Se vor regla tijele şi pârghiile asupra cărora lucrează paleta releului electromagnetic, astfel că la

apăsarea sa cu mâna să se producă declanşarea aparatului. Pentru început întrefierul se aşează la valoarea maximă cu ajutorul şurubului sau piesei respective de reglare.

Se vor observa ca n iscarea paletei să se facă uşor , fără frecări şi fără opriri în poziţii intermediare. Se va mai verifica existenţa şi aşezarea corectă a tuturor pieselor în timpul funcţionării lor cu curent.

b.- Reglarea electrică a releelor Aparatul se reglează pe fiecare fază în parte , alimentarea legându-se la fiecare bornă de intrare şi

ieşire în parte conform fig.1. Aparatul se alimentează de la o sursă de curent reglabilă care poate debita curenţi până la 10 lnr. Reglarea releelor electromagnetice se execută la curentul de reglaj lreg , iar verificarea etalonării se va

face la valorile de 0,9 x Iregl. şi1,1 x Iregl. Curentul de încercare se aplică circuitului releului fie prin deschiderea unui întrerupător de şuntare ,

fie prin creşterea curentului în mod continuu de la o valoare mai mică decât valoarea minimă de declanşare. Pentru o verificare mai rapidă , se recomandă ca rezistenţa „R" să fie astfel reglată încât , cu

întrerupătorul de şuntare închis valoarea curentului prin releu să fie de 0,9 x Iregl. , iar la deschiderea întrerupătorului valoarea curentului prin releu să fie egală cu 1,1x Iregl. .

Releul nu trebuie să declanşeze la 0,8 Iregl., iar la 1,1 Iregl. el trebuie să declanşeze în mod sigur. Timpul de declanşare trebuie să fie inferior sau egal cu valoarea maximă indicată de constructor.

în cazul declanşatoarelor maximale de curent multipolar , verificarea se face trecând simultan prin poli, curentul de încercare.

în cazul când releul nu declanşează la 1,1 x Iregl. , se va proceda la micşorarea interfierului. Arcul nu poate fi slăbit sub o valoare minimă care corespunde tensiunii minime posibile în arc.

Verificarea etalonării se face prin repetarea de 3 ori a declanşării. Şurubul sau placa de reglaj a întrefierului se blochează în această poziţie şi se marchează cu vopsea

sau prin pansonare, limitele stabilite. Reglarea releelor de curent continuu se face alimentându-se de la un generator de c.c. de joasă

tensiune . Reglarea curentului se va face prin reglarea excitaţiei, creşterea curentului începând de la zero. Înaintea fiecărei verificări se va executa un ciclu de creştere şi scădere a curentului pentru a se

îndepărta magnetismul remanent. In rest sunt valabile precizările de mai sus. 6.6 Verificarea şi etalonarea în atelier a releelor electronice se va face conform instrucţiunilor

producătorului şi numai de către personal specializat . În lipsa altor date ele trebuie să satisfacă condiţiile din tabelul 6 pentru protecţia la suprasarcină , iar pentru protecţia la scurtcircuit timpul de acţionare nu trebuie să fie mai mare de 50 ms.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia electrică a echipamentelor

55

55

Tabelul 6 Nr. crt. Multiplu curentului de reglaj Timpul de declanşare

1 1,05 x IN t > 1 h

2 1,2 x IN 5 min. < t < 1 h

3 1,5 x IN 1 min. < t<2min.

4 6 x IN 5 s < t < 10 s

CAPITOLUL VII RELEELE DE TENSIUNE MINIMALĂ

7.1 Releele de tensiune minimală (de ex.AG-400 M) sau bobinele contactoarelor care au şi rol de

bobină minimală (de exemplu AG-25, AG-63 etc.) sau bobinele de declanşare ( de exemplu AG-400 L) cu ocazia refacerii acestora sau a unor reparaţii importante vor trebui să fie verificate . Ele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a.- la valoarea de 0,9 x Un (Un este tensiunea nominală de lucru a bobinei respective) armătura trebuie să fie strânsă ferm şi menţinută fără vibraţii (la contactoare această valoare poate să fie 0,85 x Un).

b.- la scăderea tensiunii până la valoarea 0,7 x Un întrerupătorul fiind închis , armătura trebuie să rămână în aceeaşi poziţie, în curent alternativ se admite o uşoară vibraţie.

c.- sub 0,7 x Un însă peste 0,35 x Un armătura trebuie să fie eliberată şi, protecţia minimală să comande declanşarea întrerupătorului . închiderea întrerupătorului trebuie să fie posibilă numai pentru o tensiune egală sau superioară valorii de 35 % din tensiunea nominală de comandă.

d.- la supratensiuni de 10 % (1,1 x Un) releul nu trebuie să se încălzească peste limitele admise.

CAPITOLUL VIII DISPOZIŢII FINALE

8.1 Elementele rezultate din calcule privind alegerea , reglarea şi verificarea protecţiei la instalaţiile

electrice miniere se vor evidenţia în fişa de calcul şi evidenţă a parametrilor tehnici şi electrici ai elementelor de reţea. Periodic, la termenele stabilite prin cartea tehnică a utilajului sau prin măsuri tehnice şi organizatorice de protecţie a muncii, se va controla modul în care s-a ales şi reglat protecţia electrică la suprasarcină şi scurtcircuit.

8.2 Cel puţin lunar maiştrii energeticieni din cadrul fiecărui sector vor verifica corelarea dintre datele înscrise în fişe şi reglaje certificând prin semnătură şi data verificării.

Cel puţin trimestrial, inginerul şef electromecanic al sucursalei va organiza un supracontrol prin sondaj asupra modului cum sunt reglate şi verificate protecţia utilajelor de la nivelul lucrărilor de deschidere, pregătire şi exploatare.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

56

56

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND INSPECTAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA

ECHIPAMENTELOR ELECTRICE ANTIDEFLAGRANTE PENTRU MINELE DIN VALEA JIULUI

CAPITOLUL I INSPECTAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE ANTIDEFLAGRATE

1. Domeniu de aplicare 2. Definiţii

2.1.-Intreţinere 2.2.- Inspecţie 2.3.- Inspecţie vizuală 2.4.- Inspecţie riguroasă 2.5.- Inspecţie detaliată

3. Generalităţi 3.1.- Documentaţie 3.2.- Calificările personalului 3.3.- Inspecţie 3.4.- Recomandări pentru întreţinere 3.5.- Condiţii ambiante 3.6.- Separarea aparaturii 3.7.- Legarea la pământ şi de egalizare a potenţialelor 3.8.- Condiţii de utilizare 3.9.- Aparatura mobilă şi conexiunile sale

1.- DOMENIU DE APLICARE Prezentele cerinţe specifice cuprind factori direct legaţi numai de inspecţia şi întreţinerea

instalaţiilor electrice din mine cu regim grizutos. El nu cuprinde nici instrucţiunile convenţionale pentru instalaţii electrice nici cerinţe de încercare şi de certificare pentru aparatura electrică, care sunt cuprinse în standardele române specifice.

2.- DEFINIŢII 2.1 .-Întreţinere Combinaţie a tuturor acţiunilor întreprinse în scopul de a menţine sau a restabili un obiect în condiţiile în

care acesta este apt pentru a întruni cerinţele specificaţiilor relevante precum şi a îndeplini funcţiunile lui prevăzute.

2.2.- Inspecţie Acţiune cuprinzând examinarea minuţioasă a unui obiect, efectuată fie fără demontare fie în plus cu

demontare parţială, după caz , pentru a se ajunge la o concluzie sigură, privind starea obiectului în cauză. 2.3.- Inspecţie vizuală Inspecţie care identifică , fără echipament auxiliar sau scule, acele defecte care pot fi identificate vizual,

de exemplu şuruburi lipsă. 2.4.- Inspecţie riguroasă Inspecţie care include aspectele acoperite de INSPECŢIA VIZUALĂ şi în plus acele defecte, de

exemplu şuruburi slăbite , care pot fi evidenţiate numai prin folosirea de echipamente de acces de exemplu Iere calibrate (în cazurile necesare) şi scule. INSPECŢIA RIGUROASĂ nu necesită în mod normal deschiderea capsulării sau scoaterea de sub tensiune a echipamentelor.

2.5.- Inspecţie detaliată Inspecţia care include aspectele cuprinse în INSPECŢIA RIGUROASĂ şi în plus identifică acele defecte,

de exemplu borne terminale slăbite, care pot fi evidenţiate numai prin deschiderea capsulării şi/sau, în cazurile necesare, folosind echipamente de încercare.

3.- GENERALITĂŢI 3.1.- Documentaţie Trebuie să fie disponibile documentele următoare ţinute la zi: a.- clasificarea lucrărilor miniere cu regim grizutos (a se vedea cerinţa specifică de securitate a

muncii); b.- grupa de aparatură şi clasa de temperatură şi documentele de conformitate furnizate de

producător conform standardelor .

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

57

57

c.- înregistrări suficiente pentru a se permite ca echipamentele protejate la explozie să fie întreţinute în conformitate cu tipurile lor de protecţie (a se vedea reglementarea specifică) (de exemplu lista şi localizarea aparaturii , piese de rezervă , informaţii tehnice);

d.- traseul cablurilor, pozate în subteran. 3.2.- Calificările personalului Inspecţia şi întreţinerea instalaţiilor trebuie să se efectueze numai de personal experimentat a

cărui formare a cuprins instruire privind tipurile diferite de protecţie şi metodele practice de instalare, reguli şi reglementări relevante, precum şi privind principii generale de clasificare a ariilor. Pentru acest personal instruirea trebuie reîmprospătată pe o bază de formare periodică.

Toate persoanele care sunt desemnate cu responsabilitate pentru inspecţia, întreţinerea, revizia sau reparaţia echipamentelor antideflagrante folosite în mine cu regim grizutos trebuie să fie supuse seminarizării şi examinării, astfel:

- energeticii de sectoare vor fi seminarizaţi şi examinaţi ca şi „Expert AGR” o dată la trei ani , de către Serviciul Perfecţionare Profesională din cadrul CNH ;

- electricienii din echipele speciale vor fi seminarizaţi şi examinaţi ca şi „Electrician AGR” o dată la trei ani, de către Serviciul Perfecţionare Profesională din cadrul CNH.

Pentru „Experţii AGR” şi „Electricienii AGR”, care până la momentul intrării în vigoare a prezentului Regulament au fost seminarizaţi şi examinaţi de către un alt institut specializat, rămân valabile atestările obţinute.

Pentru „Experţii AGR” şi „Electricienii AGR”, ale căror atestări sunt expirate sau vor expira în cursul anului intrării în vigoare a prezentului Regulament, examinările vor fi făcute de către o comisie tehnică a CNH.

3.3.- Inspecţii 3.3.1. -Generalităţi Înainte ca instalaţia sau aparatura să intre în serviciu, aceasta trebuie supusă unei INSPECŢII

INIŢIALE şi după aceea în mod periodic re-inspectată pentru a se asigura că instalaţia este întreţinută în stare satisfăcătoare pentru folosire în continuare într-o lucrare minieră cu regim grizutos.

Ca urmare a unei înlocuiri, reparaţii, modificări sau reglări, elementele implicate trebuie controlate în conformitate cu cerinţele pentru INSPECŢIE DETALIATĂ.

Dacă la un moment dat intervine o modificare în clasificarea lucrărilor miniere sau aparatura este mutată dintr-un loc în altul trebuie făcută o verificare pentru a se asigura că, tipul de protecţie , grupa de aparatură şi clasa de temperatură , după caz , sunt corespunzătoare pentru condiţii revizuite.

În cazurile în care sunt instalate mai multe exemplare de aparatură similară , cum ar fi corpuri de iluminat, cutii de joncţiune, etc. , în condiţii ambiante similare se poate admite efectuarea INSPECŢIILOR PERIODICE, prin sondaj asigurându-se ca numărul de exemplare alese precum şi frecvenţa inspectării acestora să se supună revizuirii. Este totuşi, imperios indicat ca toate exemplarele de aparatură să fie supuse, cel puţin la INSPECŢIE VIZUALĂ.

Dacă instalaţia sau aparatura este demontată pe durata unei inspecţii , trebuie luate precauţiuni pe durata reasamblării în scopul asigurării că nu este depreciată integritatea tipului de protecţie.

3.3.2.- Tipuri de inspecţie a.- Inspecţii iniţiale INSPECŢIILE INIŢIALE sunt inspecţii prevăzute pentru toate aparaturile, sistemele şi instalaţiile

electrice , înainte de a fi predate în serviciu, cu scopul de a verifica dacă tipul de protecţie ales şi condiţiile lui de instalare sunt corespunzătoare.

Rezultatele INSPECŢIILOR INIŢIALE trebuie înregistrate. b.- Inspecţii periodice INSPECŢIILE PERIODICE sunt inspecţii efectuate pe o bază de rutină pentru toate aparaturile.

Acestea pot fi VIZUALE sau RIGUROASE şi DETLIATE. O INSPECŢIE PERIODICĂ VIZUALĂ sau RIGUROASĂ poate conduce la necesitatea în

continuare a unei INSPECŢII DETALIATE. Gradul inspecţiei şi intervalul dintre INSPECŢIILE PERIODICE trebuie determinate ţinându-se cont

de tipul aparaturii, îndrumările producătorului dacă există, orice factori dăunători, zone de folosire şi rezultatele inspecţiilor anterioare . Dacă au fost stabilite grade şi intervale de inspecţie pentru aparatură, instalaţii şi condiţii ambiante similare , această experienţă trebuie folosită la determinarea strategiei de inspecţie.

Rezultatele tuturor INSPECŢIILOR PERIODICE trebuie înregistrate. c.- Inspecţii prin sondaj INSPECŢIILE PRIN SONDAJ sunt inspecţii aplicate la o anumită proporţie din aparatura instalată.

Acestea pot fi VIZUALE, RIGUROASE sau DETALIATE. Mărimea şi compoziţia tuturor eşantioanelor, trebuie determinate în funcţie de scopul inspecţiei.

Rezultatele tuturor INSPECŢIILOR prin SONDAJ trebuie înregistrate.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

58

58

NOTĂ : INSPECŢIILE prin SONDAJ nu trebuie să urmărească găsirea unor defecte de natură întâmplătoare, de exemplu conexiuni slăbite, dar trebuie folosite pentru urmărirea efectelor condiţiilor ambiante, vibraţiilor, deficienţelor inerente de proiectare, etc.

d.- Inspecţii speciale pentru aparatura mobilă Aparatura electrică mobilă (ţinută în mână, portabilă, transportabilă) este expusă în mod deosebit

la deteriorare sau utilizare greşită şi în consecinţă pot fi reduse intervalele dintre INSPECŢIILE DETALIATE. Aparatura electrică mobilă trebuie supusă INSPECŢIEI DETALIATE vizual de către utilizator, înainte de folosire , pentru a se asigura că aparatura nu este deteriorată în mod vizibil.

Rezultatele INSPECŢIILOR DETALIATE trebuie înregistrate. 3.3.3.- Grade de inspecţie Gradul de inspecţie poate fi deci , VIZUAL , RIGUROS sau DETALIAT. INSPCŢIILE VIZUALE şi RIGUROASE pot fi efectuate cu aparatura sub tensiune. INSPECŢIILE DETALIATE necesită, în general ca aparatura să fie scoasă de sub tensiune. 3.4.- Recomandări pentru întreţinere 3.4.1.- Modificări la aparatură Starea generală pentru toată aparatura trebuie să fie constatată periodic şi dacă este necesar,

trebuie luate măsuri de remediere corespunzătoare. Totuşi, trebuie avută în vedere menţinerea integrităţiii tipului de protecţie prevăzut pentru aparatură; în acest scop poate fi necesară consultarea cu producătorul. Piesele de schimb trebuie să fie în conformitate cu documentaţia pentru asigurarea securităţii.

OBS. 1. Este necesară atenţie pentru a se preveni conflictul cu măsuri folosite de producător în scopul

reducerii efectelor electricităţii statice. . 2. în cazul înlocuirii lămpilor din corpurile de iluminat trebuie folosite tipul şi caracteristicile corecte

, deoarece altfel pot rezulta temperaturi excesive. 3. Gravarea , vopsirea sau, ecranarea părţilor de transmitere a luminii sau poziţionarea incorectă

a corpurilor de iluminat pot avea de asemenea ca rezultat temperaturi excesive. 4. Nu trebuie efectuate modificări fără autorizare pe aparatură, dacă acestea pot afecta negativ

securitatea aparaturii care s-a stabilit prin documentele de certificare. 3.4.2.- întreţinerea cablurilor flexibile Cablurile şi conductele flexibile şi terminalele acestora , sunt expuse în mod deosebit la

deteriorare. Ele trebuie inspectate la anumite intervale regulate de timp şi trebuie înlocuite dacă se constată deteriorare sau defecte.

3.4.3.- Retragere din serviciu Dacă în scopuri de întreţinere , este necesară retragerea din serviciu a aparaturii, conductoarele

expuse trebuie fixate într-o capsulare corespunzătoare certificată ; ca alternativă cablul poate fi protejat în mod adecvat prin izolarea capetelor conductoarelor şi separarea cablului de toate sursele de alimentare. Dacă aparatura trebuie retrasă definitiv din serviciu, cablajul asociat trebuie demontat sau ca alternativă, fixat în alt mod corect, într-o capsulare corespunzătoare.

3.4.4.- Fixări şi scule Dacă sunt prevăzute şuruburi sau alte fixări speciale sau scule speciale , acestea trebuie să fie

disponibile şi trebuie folosite. 3.5.- Condiţii ambiante Aparatura electrică situată într-o zonă periculoasă poate fi influenţată defavorabil de condiţiile

ambiante în care se foloseşte. Unele din elementele cheie ce trebuie luate în considerare sunt coroziunea, temperatura ambiantă, pătrunderea apei, acumularea de praf sau nisip, efecte mecanice şi atacare chimică.

Coroziunea metalelor sau influenţa produselor chimice (în special a solvenţilor) asupra materialelor plastice sau asupra componentelor din elastomeri, pot afecta tipul şi gradul protecţiilor aparaturii, în cazul în care capsularea sau componenta este corodată în mod grav, partea afectată trebuie înlocuită. Capsulările din materiale plastice pot avea fisuri pe suprafeţele expuse, care pot afecta integritatea lor. Capsulările metalice ale aparaturii trebuie, dacă este necesar, să fie tratate printr-o acoperire corespunzătoare de protecţie, ca o precauţiune împotriva coroziunii, frecvenţa şi natura unui astfel de tratament fiind determinată de condiţiile ambiante.

Trebuie să se verifice dacă echipamentul electric a fost proiectat pentru a suporta temperaturile ambiante cele mai ridicate şi cele mai scăzute ce pot fi întâlnite în serviciu.

OBS. Dacă marcarea aparaturii protejate la explozie nu indică domeniul temperaturilor ambiante, aceasta

trebuie folosită în domeniul standard de temperaturi - 20°C la +40°C , iar dacă este indicat un domeniu de temperatură echipamentul trebuie folosit numai în acest domeniu.

Toate părţile instalaţiilor trebuie păstrate curate şi fără acumulări de praf şi substanţe dăunătoare de natură să poată provoca creşteri excesive de temperatură.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

59

59

Trebuie acordată atenţie pentru a se asigura că este menţinută protecţia aparaturii la umiditate. Garniturile de etanşare constatate deteriorate trebuie înlocuite.

Dispozitivele anticondensare, cum sunt dispozitivele de răsuflare, drenare sau încălzire, trebuie verificate pentru a se asigura că funcţionează corect.

Dacă aparatura este expusă la vibraţii, trebuie acordată o atenţie deosebită pentru a se asigura că şuruburile de asamblare şi intrările de cablu se menţin strânse.

Trebuie acordată atenţie pentru prevenirea generării de electricitate statică pe durata curăţirii aparaturii electrice neconductive.

3.6.- Separarea aparaturii (de sursele de energie) 3.6.1.- Alte instalaţii decât circuitele cu securitate intrinsecă a.- în cazul în care aparatura electrică include părţi sub tensiune fără securitate intrinsecă şi se află

localizată în lucrări periculoase nu trebuie deschisă (exceptând situaţiile descrise la b) sau c) fără separarea tuturor intrărilor şi dacă este necesar , a conexiunilor de ieşire inclusiv conductorul neutru, în acest context separarea înseamnă scoaterea siguranţelor fuzibile şi punţilor sau deschiderea şi zăvorârea unui separator sau comutator. Capsularea nu trebuie să fie deschisă până nu trece un timp suficient care să permită ca orice temperatură de suprafaţă sau energie electrică înmagazinată să scadă până la un nivel la care este imposibilă aprinderea.

b.- Dacă, pe durata necesară pentru lucrarea propusă, poate fi garantată absenţa atmosferei inflamabile de către persoana responsabilă pentru lucrarea respectivă şi a fost emisă o autorizaţie scrisă în acest sens, lucrarea principală, pentru care este necesară expunerea unor părţi sub tensiune, poate fi efectuată (Ex. lucrări de sudură cu echipamente electrice).

c.- în cazurile în care regulile relevante şi reglementările permit aceasta , o excepţie de la cerinţele a) şi b) este posibilă cu precauţiunile care trebuie aplicate într-o lucrare nepericuloasă , dacă o examinare de securitate demonstrează că sunt satisfăcute următoarele condiţii :

I. lucrarea propusă pe aparatura sub tensiune nu poate provoca scântei capabile de aprindere II. circuitele sunt astfel proiectate încât să excludă producerea scânteilor periculoase; III. aparatura şi toate circuitele asociate din arii periculoase nu cuprind nici o suprafaţă fierbinte

capabilă să provoace aprinderea. Dacă aceste condiţii pot fi întrunite atunci lucrarea poate fi efectuată sub rezerva precauţiunilor

care ar fi implicite în cazul minelor fără pericol. Rezultatele examinării de securitate trebuie înregistrate în documente care trebuie să conţină : - forma(ele) prin care a fost propusă încercarea pe aparatura sub tensiune; - rezultatele examinării , incluzând rezultatele oricărei încercări efectuate pe durata examinării; - toate condiţiile care sunt în legătură cu întreţinerea aparaturii sub tensiune pe care examinarea

le-a arătat necesare Cei care examinează echipamentul trebuie: - să fie familiarizaţi cu cerinţele tuturor standardelor relevante, recomandările tuturor codurilor practice

aferente şi orice interpretări în vigoare; - să aibă acces la toate informaţiile necesare pentru efectuarea examinării; - în cazurile necesare , să folosească aparate şi proceduri pentru încercare similare cu acelea folosite

de autorităţile naţionale. 3.6.2.- Instalaţii cu securitate intrinsecă Lucrările de întreţinere pot fi efectuate pe aparatură sub tensiune , având în vedere condiţiile

prezentate mai jos : a.- Lucrări de întreţinere în lucrări cu regim grizutos. Orice lucrare de întreţinere trebuie să fie limitată la următoarele operaţii : I. deconectarea şi demontarea sau înlocuirea aparaturii electrice şi cablurilor; II. reglarea unor comenzi în scopul etalonării aparaturii electrice sau a sistemului electric ; III. demontarea şi înlocuirea unor componente sau ansambluri cu fişe de cuplare ; IV. folosirea unor instrumente de încercare specifice în documentaţia relevantă. Dacă instrumentele de

încercare nu sunt specificate în documentaţia relevantă , pot fi folosite numai acele instrumente care nu afectează securitatea intrinsecă a circuitelor verificate;

V. orice alte operaţii de întreţinere permise în mod explicit prin documentele relevante. Persoana care efectuează oricare dintre operaţiile descrise mai sus , trebuie să se asigure că sistemul

de securitate intrinsecă sau aparatura cu securitate intrinsecă , conţinută în sistem, întruneşte prescripţiile documentaţiei relevante după terminarea acelor operaţii.

b.- Lucrări de întreţinere în lucrări miniere negrizutoase întreţinerea aparaturii electrice asociate şi a părţilor de circuite cu securitate intrinsecă localizate în lucrări miniere negrizutoase , trebuie să fie limitată la operaţiile descrise la punctul a), atât timp cât asemenea aparatură electrică sau părţi de circuit rămân interconectate cu părţi ale sistemelor cu securitate intrinsecă localizate în lucrări cu regim grizutos. Conexiunile de legare la pământ ale barierelor de securitate , nu trebuie să fie demontate fără a se deconecta mai întâi circuitele din lucrarea cu regim grizutos.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

60

60

Alte lucrări de întreţinere pe aparatura asociată sau părţile de circuite cu securitate intrinsecă montate într-o lucrare negrizutoasă, trebuie să fie efectuate numai dacă aparatura electrică sau partea circuitului este deconectată de la partea circuitului localizată într-o lucrare cu regim grizutos.

3.7.- Legarea la pământ şi de egalizare a potenţialelor Trebuie avut grijă ca măsurile de legare la pământ şi de egalizare a potenţialelor în ariile

periculoase să fie menţinute în stare bună. 3.8.- Condiţii de folosire Trebuie aplicate condiţii speciale pentru folosire sigură la orice tip de aparatură protejată Ia

explozie, aparatură certificată, la care numărul certificatului are un sufix de marcare cu Ex. Pentru stabilirea condiţiilor de folosire trebuie studiate documentele de certificare.

3.9.- Aparatura mobilă şi conexiunile acesteia Aparatura electrică mobilă (portabilă , transportabilă şi ţinută în mână) trebuie să fie controlată în

aşa fel încât să fie folosită numai în lucrări miniere corespunzătoare pentru tipul său de protecţie, grupa de gaz şi clasa de temperatură.

OBS. Aparatura mobilă industrială ordinară, echipamente de sudură etc., nu trebuie să se folosească în zone cu regim grizutos decât dacă folosirea este aprobată prin permise de lucru.

Periodicitatea inspecţiilor echipamentelor electrice se va face conform graficului de revizii

prezentat mai jos. GRAFICUL INSPECŢIILOR PERIODICE PENTRU

ECHIPAMENTE ELECTRICE FOLOSITE ÎN SUBTERAN

Periodicitatea şi tipul de inspecţie Inspecţie detaliata (ID)

N r. Crt.

Denumirea echipamentului

Inspecţie Vizuală ( I V )

Inspecţie Rigu-roasă ( I R ) Simplă

(IDS) Complexă (IDC)

1 Motoare electrice Z 3L 6L 2A2 Aparataj de comutaţie 2.1. Aparataj de comutaţie de joasă tensiune Z 3L 6L 2A

2.2. Celule cu întrerupătoare de 6kV-M (pentru motor) cum sunt: CAA-7,2kV; ROK-6, etc.

Z

3 L

12L

1A

2.3. Celule cu întrerupătoare de 6kV-L (pentru linie)

Z

6L

12L

2A

2.4. Tablouri, celule şi aparate de comutaţie din staţii de pompe, compresoare, maşini de extracţie, rampele puţurilor

Z

3 L

12L

2A

3

Transformatoare de forţă: 3.1 . Transformatoare uscate - toate tipurile, inclusiv cele înglobate în nisip

Z

6L

12L

3A

3.2. Tablourile şi aparatele de comutaţie din staţii TRAFO

Z 3 L 12L

2A

4

Echipament electric încorporat pe maşini complexe

Z S 3L

1A

5

Ventilatoare (cu toate echipamentele încorporate)

Z S 3L

½ A

6 Instalaţii de iluminat Z 3 L 12L 2A7 Instalaţii de comandă Z 3 L 12L 2A8 Instalaţii de semnalizare Z 3L 12L 2A9

Echipament electric cu ulei mult: 9. 1 . Transformatoare în ulei

Z 3L 12L

2A

9.2. Întrerupătoare în ulei mult Z 1L 12L 2A

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind inspecţia echipamentelor electrice

61

61

9.3. Autotransformatoare de pornire Z 1L 12L 2A10

Instalaţii de automatizare, dispecerizare si telemecanică

Z 3L 12L

2A

11

Instalaţii de alarmare, convorbire şi telecomunicaţii

Z

3L

6L

2A

PERIODICITATEA: Z - zilnic; S - săptămânal; L - lunar; A - anual IV- inspecţie vizuală; IR- inspecţie riguroasă; ID - inspecţie detaliată; IDS - inspecţie detaliată simplă; IDC - inspecţie detaliată complexă.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

62

62

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND MONTAREA, EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA, VERIFICAREA ŞI REPARAREA INSTALAŢIILOR TELEGRIZUMETRICE

CAPITOLUL I

CERINŢE SPECIFICE GENERALE

1. Prezentele cerinţe specifice se aplică unităţilor miniere dotate cu instalaţii telegrizumetrice, precum şi la unităţile specializate de montare, service, verificare şi reparare a acestor instalaţii.

2. Instalaţiile telegrizumetrice cuprind toate echipamentele asociate de la suprafaţă, precum şi echipamentele şi cablurile de interconectare din subteran, formând împreună sisteme electrice. Înainte de punerea în funcţiune toate echipamentele şi materialele aferente acestor sisteme trebuie verificate şi certificate din punct de vedere al protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive de către un organism abilitat.

Aceste sisteme electrice trebuie să corespundă şi condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele şi instalaţiile electrice cu nivel înalt de securitate pentru a le menţine în funcţiune la concentraţii măsurate mai mari de 2% vol. CH4.

3. Proiectele instalaţiilor telegrizumetrice trebuie întocmite de către operatori economici acreditaţi şi specializaţi pentru asemenea lucrări. Acestea vor fi aprobate de CTE-ul persoanei juridice al unităţii miniere beneficiare. Mutarea echipamentelor asociate de la suprafaţă trebuie făcută numai pe bază de proiect sau documentaţie tehnică aprobată de persoana juridică.

Proiectarea instalaţiilor telegrizumetrice trebuie făcută în concordanţă cu precizările producătorilor echipamentelor care formează completul acestor instalaţii, ţinând cont şi de condiţiile de interconectare, cerinţele minime de securitate a muncii privind echipamentele şi instalaţiile electrice pentru lucrări miniere cu regim grizutos – cerinţe minime prevăzute în HG 1049/2006 -, inclusiv condiţiile de utilizare sigură, precizate în documentele de certificare a protecţiei împotriva atmosferei explozive.

4. ESTE OBLIGATORIE ASIGURAREA DUBLEI ALIMENTĂRI, DIN DOUĂ PUNCTE DIFERITE, DE LA DOUĂ SURSE DIFERITE, A INSTALAŢIILOR TELEGRIZUMETRICE. ACEASTA TREBUIE SĂ ASIGURE ALIMENTAREA FĂRĂ ÎNTRERUPERE.

5. Montarea echipamentelor şi a cablurilor de interconectare trebuie efectuată de către personal specializat de la unităţile miniere beneficiare, cu asistenţă tehnică dacă este cazul, din partea producătorului. Lucrările de montaj pot fi executate şi de către operatori economici acreditaţi şi specializaţi să efectueze asemenea lucrări.

Montarea se execută în baza proiectelor aprobate, iar abaterile se menţionează în documentaţia în baza căreia instalaţia se pune în funcţiune.

6. Punerea în funcţie a unei noi instalaţii telegrizumetrice se face după inspecţia conformităţii ei cu proiectul aprobat. Inspecţia trebuie făcută de către o comisie tehnică numită de persoana juridică, la care participă şi specialişti din partea proiectantului, din partea operatorului economic specializat care a efectuat lucrările de montaj şi a celui care va asigura service-ul instalaţiei respective.

Rezultatul inspecţiei se consemnează într-un proces verbal, iar punerea în funcţiune se face în baza aprobării date de persoana juridică pe procesul verbal întocmit de comisie, document care, conţine concluzia referitoare la punerea în funcţiune.

Obligatoriu, cu ocazia inspecţiei se vor verifica documentele de certificare a protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive, dubla alimentare, respectarea prescripţiilor de instalare pentru echipamente cu nivel înalt de securitate, precum şi buletinele de verificare a sistemului de telemăsură.

7. Unităţile miniere dotate cu instalaţii telegrizumetrice trebuie să dispună de o documentaţie tehnică care să conţină toate detaliile necesare folosirii acestor instalaţii în condiţiile şi limitele indicate de producător, a condiţiilor de utilizare sigură precizate în documentele de certificare, precum şi ale prezentelor cerinţe specifice de securitate. În baza

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

63

63

acestei documentaţii, ţinând cont de condiţiile specifice fiecărei unităţi miniere, trebuie întocmite instrucţiuni detaliate de lucru, care trebuie însuşite de personalul specializat ce asigură exploatarea instalaţiei telegrizumetrice şi întreţinerea ei.

Instrucţiunile detaliate de lucru trebuie întocmite de către responsabilii instalaţiilor telegrizumetrice de la unităţile miniere, cu sprijinul specialiştilor din domeniul electromecanic de la sucursala minieră. Aceste instrucţiuni trebuie vizate de inginerul şef electromecanic al sucursalei.

8. Exploatarea şi întreţinerea curentă a instalaţiilor telegrizumetrice se face respectând în totalitate documentaţia tehnică precizată anterior.

Conducătorul unităţii miniere trebuie să nominalizeze – prin dispoziţie scrisă – personalul specializat care poate efectua lucrări la instalaţiile telegrizumetrice, după cum urmează:

responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, cât şi înlocuitorul de drept al acestuia, care trebuie să aibă studii superioare de specialitate electrică sau electromecanică;

operatorii centralelor telegrizumetrice, care trebuie să fie absolvenţi de liceu sau şcoală de meserii cu profil electric sau electromecanic;

electricienii, calificaţi pentru lucrări în instalaţii electrice şi electromecanice. Numărul de persoane din fiecare categorie trebuie stabilit în funcţie de necesităţile unităţii

miniere, respectându-se criteriile referitoare la calificare. Este admisă nominalizarea unor persoane care să efectueze lucrări specifice mai multor categorii, dacă ele îndeplinesc criteriile de calificare.

9. Personalul specializat este coordonat de către inginerul şef electromecanic al sucursalei miniere, care asigură efectuarea lucrărilor de exploatare şi întreţinere efectuate, inclusiv lucrări de montaj şi cele de interconectare a instalaţiilor telegrizumetrice cu instalaţiile electrice protejate.

10. Personalul nominalizat pentru a efectua lucrări la instalaţiile telegrizumetrice, va fi instruit la sucursala minieră.

Anual, personalul trebuie examinat în vederea atestării capabilităţii de efectuare a lucrărilor necesare la instalaţiile telegrizumetrice.

11. Lucrările de întreţinere şi exploatare curentă efectuate la instalaţiile telegrizumetrice, de către personalul specializat de la unităţile miniere, trebuie făcute numai pe bază de permise de lucru, sub supravegherea responsabilului instalaţiei telegrizumetrice sau a înlocuitorului acestuia, cu aprobarea inginerului şef electromecanic.

Dacă aceste lucrări presupun întreruperea controlului automat al concentraţiilor de metan prin instalaţia telegrizumetrică, responsabilul instalaţiei, direct sau prin operator şi dispecer, va informa asupra acestui fapt inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, cât şi conducătorul formaţiei de lucru din zona afectată, pentru a lua alte măsuri adecvate de control.

12. Lucrările de interconectare a instalaţiilor telegrizumetrice cu instalaţiile electrice din zona protejată, în scopul deconectării automate a acestora, trebuie făcute pe bază de permis de lucru, care cuprinde şi proiectul de montaj, aprobat de către inginerul şef electromecanic al sucursalei, întocmit şi însuşit de către compartimentul electromecanic şi de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, care instruieşte şi îndrumă personalul din subordine cu care execută lucrarea. Aceste lucrări se execută de către electricienii instalaţiei în adaptoarele specializate de comandă.

În aparatele de comutaţie pe care se dă impulsul de conectare interconectarea se efectuează de către electricienii din sector care trebuie să ia cunoştinţă de conţinutul permisului de lucru prin semnătură.

13. În situaţiile în care în instalaţia telegrizumetrică s-au produs defecţiuni, responsabilul instalaţiei stabileşte natura acestor defecţiuni şi evaluează posibilităţile proprii de reparare, după care desemnează personalul din subordine care va lucra la remedierea acestora. Responsabilul coordonează lucrările executate şi verifică calitatea acestora.

În situaţia în care nu există certitudinea remedierii prin mijloace proprii, responsabilul instalaţiei telegrizumetrice interzice intervenţii ale personalului din subordine.

Dacă defecţiunea presupune înlocuirea unor blocuri funcţionale sau a unor componente complexe, mai ales la echipamentele asociate de la suprafaţă (sertarele funcţionale clasice,

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

64

64

înregistratoarele, sertarul cu microprocesor, echipamente de calcul cu care este interconectată centrala telegrizumetrică, interfeţele de transmitere a datelor), care afectează mai multe linii de telemăsurare şi presupun lucrări de reparare cu aparatură specializată, de către personal pregătit corespunzător, acestea se vor efectua numai de către un serviciu specializat de service. În acest scop, responsabilul instalaţiei telegrizumetrice va anunţa imediat, prin dispecer sau prin operatorul staţiei telegrizumetrice, serviciul specializat de service, informându-l şi despre natura probabilă a defecţiunii. La sosirea în sucursala minieră a echipei service, responsabilul instalaţiei va comunica componenţilor echipei service defectul, cooperând direct şi prin personalul din subordine, atât pentru identificarea cauzelor defecţiunii, a componentelor afectate şi readucerea echipamentului în stare de funcţionare. Dacă este cazul, echipa service va înlocui blocul funcţional, urmând să-l repare în atelierul propriu.

După reparare, serviciul specializat de service va elibera buletin (certificat) de calitate pentru lucrările efectuate, furnizând un termen de garanţie legal. Dacă este cazul, echipa service va face şi verificările metrologice necesare, menţionând acest lucru într-un document (buletin) de verificare metrologică.

14. La producerea unor defecţiuni care cauzează întreruperea supravegherii automate prin instalaţia telegrizumetrică într-o anumită zonă din subteran (una sau mai multe lucrări miniere), vor fi anunţate imediat prin operatori sau dispeceri, inginerul şef electromecanic, responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, inginerul şef securitate şi sănătate în muncă şi conducătorul formaţiei de lucru din zona afectată, pentru a lua măsuri de control adecvate.

15. Având în vedere complexitatea unor lucrări de întreţinere a blocurilor funcţionale şi a unor componente ale echipamentelor asociate de la suprafaţă, precum şi necesitatea unor inspecţii periodice la unităţile miniere asupra întregii instalaţii sau la echipamentele componente ale sistemului realizat (traductoare, codificatoare, dispozitive de recepţie a alarmei, etc.) de care depinde menţinerea parametrilor metrologici, aceste lucrări trebuie efectuate numai de către un serviciu specializat de service, care dispune de documentaţiile tehnice referitoare la procedurile de verificare şi reparare, de piese de schimb şi mijloace tehnice (aparatură de măsură, standuri de verificare, scule, etc.) adecvate efectuării acestor lucrări.

Serviciul specializat de service trebuie obligatoriu să dispună de experţi autorizaţi în ceea ce priveşte efectuarea de lucrări la echipamente şi instalaţii electrice cu protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive, precum şi de inspecţia metrologică în ceea ce priveşte aspectele metrologice specifice aparaturii de măsurare a concentraţiilor de gaze sau alţi parametrii.

Activitatea de service se desfăşoară în cooperare cu personalul specializat din cadrul unităţii miniere, pentru toate lucrările efectuate de echipele care se deplasează la unităţi.

Buletinele, care consemnează rezultatul lucrărilor efectuate de echipa service, trebuie să conţină referiri la aspectele funcţionale, metrologice şi de protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive.

16. Serviciul specializat de service efectuează inspecţii asupra fiecărei instalaţii telegrizumetrice, completate cu lucrări de întreţinere necesare. Aceste inspecţii trebuie efectuate semestrial la sediul unităţilor miniere, în ceea ce priveşte echipamentele specifice de la suprafaţă, iar pentru echipamentele din subteran, lucrările periodice trebuie făcute anual la unitatea service.

Obligatoriu, cu ocazia inspecţiilor se vor efectua şi verificări referitoare la funcţia de retransmitere automată a alarmelor în subteran şi funcţionarea adaptoarelor specializate care comandă deconectarea instalaţiei electrice din zonele protejate prin instalaţia telegrizumetrică.

Rezultatele acestor inspecţii periodice se consemnează în buletine de verificare, care trebuie să conţină referiri la aspectele funcţionale, metrologice şi de protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive cu referiri speciale la realizarea funcţiei de deconectare automată a instalaţiilor electrice din zonele protejate.

17. Serviciul specializat de service are obligaţia să intervină imediat atunci când este solicitată de către unităţile miniere, să execute lucrările de verificare şi reparare necesare şi să elibereze buletin (certificat) de calitate a lucrărilor efectuate, având în vedere prevederile articolelor 15 şi 16.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

65

65

18. Reparaţiile efectuate la echipamentele asociate de la suprafaţă sau la echipamentele din subteran, care intră în completul instalaţiei telegrizumetrice, se vor efectua numai cu piese de schimb originale sau cu caracteristici identice cu ale acestora, din toate punctele de vedere. Orice abatere de la această condiţie, necesită o verificare a faptului că nu s-au modificat, în nici un fel, parametrii funcţionali, metrologici şi de protecţie ai echipamentelor din completul instalaţiilor.

19. În ceea ce priveşte întreţinerea echipamentelor auxiliare din instalaţiile telegrizumetrice (cutii de ramificaţie, cuple fişă – priză, manşoane de cablu, echipamente de alarmare acustică), care nu intră în completul furnizat de producătorul sistemului de control, precum şi a cablurilor de interconectare între diversele echipamente, aceste lucrări trebuie efectuate de personal specializat al unităţii miniere, respectându-se cerinţele de securitate referitoare la condiţiile de utilizare sigură din documentele de certificare, datele din proiectele de instalare şi din documentaţiile producătorilor echipamentelor auxiliare şi a cablurilor.

20. Orice modificare constructivă adusă echipamentelor ce intră în completul instalaţiilor telegrizumetrice, necesită o verificare în ceea ce priveşte influenţa asupra funcţionalităţii, protecţiei şi aspectelor metrologice, urmând ca ele să fie acceptate de autorităţile care au certificat aceste echipamente.

Având în vedere influenţa parametrilor constructivi ai cablurilor de interconectare, asupra tipului de protecţie siguranţă intrinsecă pentru circuitele de interconectare aferente sistemelor electrice reprezentate de instalaţiile telegrizumetrice, ori de câte ori se fac modificări ca tip şi lungimi, este necesară o comparare a noilor parametrii cu parametrii inductanţă, capacitate şi inductanţă/rezistenţă maxim admisibili pentru circuitele exterioare ale echipamentelor asociate de la suprafaţă, menţionaţi în documentele de certificare ale acestor echipamente.

De asemenea, modificările în configuraţia sistemelor electrice certificate, prin interconectarea acestora cu echipamente de calcul la suprafaţă sau echipamente de semnalizare şi comandă din subteran care nu fac parte din completul furnizat de producători, se pot face numai în condiţiile în care nu se modifică caracteristicile specifice tipului de protecţie certificat pentru sistemele respective. Aceste modificări se vor verifica şi aproba prin completări sau amendamente la documentele iniţiale de certificare, de către organismul acreditat pentru aceasta.

21. Adaptoarele specializate de comandă, prin care se face interconectarea între instalaţiile telegrizumetrice şi instalaţiile electrice din subteran, se întreţin de către unităţile miniere, în conformitate cu documentaţiile producătorilor.

22. Lunar, serviciul specializat de service şi unităţile miniere, prin inginerul şef electromecanic al sucursalei, vor transmite persoanei juridice, date privind situaţia instalaţiilor telegrizumetrice din dotare, inclusiv lucrările de întreţinere efectuate, probleme apărute, stoc de piese de schimb şi orice alte aspecte privind echipamentele componente şi cablurile de interconectare.

23. Diagramele înregistratoarelor sau informaţiile notate de imprimantele aferente sistemelor de calcul, împreună cu tabelele lunare de poziţionare a capetelor de detecţie, se numerotează cronologic, pe diagrame se notează numărul capetelor de detecţie aferente fiecărei piste şi se păstrează timp de 1 an.

24. Personalul specializat pentru lucrări în instalaţiile telegrizumetrice, va ţine la zi evidenţele referitoare la funcţionarea, exploatarea, informaţiile furnizate, întreţinerea şi repararea acestora.

Aceste evidenţe minime trebuie să fie: a) REGISTRUL DE FUNCŢIONARE ŞI EXPLOATARE A INSTALAŢIILOR

TELEGRIZUMETRICE (ANEXA 1) trebuie completat de operatorul fiecărui schimb, iar responsabilul instalaţiei îl prezintă zilnic conducătorului unităţii miniere, inginerul şef eelctromecanic al sucursalei şi inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, pentru a lua la cunoştinţă de situaţia instalaţiilor.

Acest registru conţine date privind: capacitatea instalaţiilor, numărul de linii utilizate, parametrii de control pe fiecare linie, abaterile faţă de programul lunar aprobat, evenimente semnalizate prin instalaţie, eventuale defecţiuni, persoane informate despre diversele

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

66

66

evenimente, constatările operatoarelor privind funcţionarea instalaţiilor la predarea-primirea schimburilor, precum şi observaţii ale responsabilului privind activitatea personalului specializat şi funcţionarea instalaţiilor, lucrările efectuate pentru întreţinere, necesar de materiale şi piese de schimb.

Acest registru este prezentat, ca model de urmat, în anexa 1. b) REGISTRUL PRIVIND LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE, VERIFICARE ŞI

REPARARE EFECTUATE LA INSTALAŢIA TELEGRIZUMETRICĂ (ANEXA 2) – este completat de electricienii de întreţinere, de operatorul sau responsabilul instalaţiei şi de personalul echipelor de service. Registrul se completează în ordinea cronologică a efectuării lucrărilor la instalaţia telegrizumetrică, inclusiv verificările periodice conform capitolului următor şi este prezentat zilnic, de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, inginerul şef electromecanic.

Acest registru este prezentat, ca model de urmat, în anexa 2. 25. În mod distinct, pe harta spaţială a minei existentă la dispecerat, precum şi pe

schema electrică monofilară, se vor marca punctele de măsurare interconectate cu adaptoare specializate pentru comanda deconectării instalaţiilor electrice din lucrările miniere protejate, precum şi aparatul de comutaţie prin care acestea se scot de sub tensiune. Acest aparat trebuie precizat printr-un cod, cod care trebuie regăsit pe schemele electrice monofilare. Codul va fi format din: tipul aparatului de comutaţie pe care se dă impulsul de deconectare şi locul amplasării lui (Exemplu: AG 400A – nişa 2, orizont 450, care înseamnă echipament comandă deconectare de tip cofret AG 400A, amplasat în nişa electrică numărul 2 de la orizontul 450).

CAPITOLUL II

REGLEMENTĂRI PRIVIND PROIECTAREA, MONTAREA, EXPLOATAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA INSTALAŢIILOR TELEGREIZUMETRICE

26. Proiectul unei instalaţii telegrizumetrice trebuie să cuprindă toate datele referitoare la:

echipamentele din completul instalaţiei, livrate de producătorul echipamentului asociat central şi a echipamentelor din subteran;

transformatoarele de separare utilizate pentru alimentarea de la reţea a echipamentului asociat central şi a barierelor de siguranţă sau interfeţe Ex de separare a circuitelor cu siguranţă intrinsecă spre echipamentele din subteran;

cablurile de interconectare utilizate, diversele tronsoane inclusiv lungimea şi amplasarea acestora;

accesoriile necesare realizării instalaţiei (cutii de ramificaţie, manşoane de conexiuni, etc.);

adaptoare specializate de comandă a deconectării instalaţiilor electrice din lucrările miniere;

echipamente de semnalizare acustică a alarmelor transmise în subteran prin instalaţia telegrizumetrică;

echipamentele de comutaţie pe care se dau impulsurile de deconectare. Toate aceste echipamente trebuie certificate pentru utilizare în atmosfere potenţial

explozive de către un organism abilitat, iar cablurile trebuie avizate în vederea utilizării în sisteme electrice cu siguranţă intrinsecă. De asemenea este necesară verificarea compatibilităţii dimensionale şi parametrice între echipamentele din componenţa sistemului şi cablurile de interconectare utilizate, astfel încât să nu fie afectată funcţionalitatea şi nici protecţia împotriva atmosferei potenţial explozive.

27. Prin proiect se vor preciza condiţiile în care trebuie să se monteze în subteran echipamentele din completul instalaţiei, accesoriile şi cablurile de interconectare, astfel încât să se reducă la minim posibilităţile de defect, în aval de barierele de siguranţă, de exemplu, prin pozarea corectă a cablurilor în lucrările miniere cât mai departe de instalaţiile electrice de forţă.

Este permisă amplasarea în acelaşi cablu multifilar a circuitelor cu siguranţă intrinsecă aferente liniilor de telemăsură provenind de la două instalaţii de telegrizumetrie separate, dacă

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

67

67

cablul a fost încercat şi avizat pentru acest scop de către un organism autorizat, având în vedere prescripţiile standardului în vigoare pentru sisteme electrice cu siguranţă intrinsecă (SR EN 50039), iar la instalare se asigură condiţii de protecţie mecanică împotriva deteriorărilor. Atenţie deosebită trebuie acordată porţiunilor în care cablurile se amplasează în lucrările miniere în care este instalată linie electrică de contact pentru transport cu tracţiune electrică. Dacă aceste cabluri traversează linia electrică de contact, ele trebuie protejate cu plăci sau panouri de material electroizolant, fixate corespunzător.

De asemenea, echipamentele electrice din completul instalaţiei telegrizumetrice şi accesoriile montate în subteran, trebuie amplasate în locuri în care acestea sunt ferite de scurgeri de apă, căderi de roci sau lovituri accidentale cauzate de operaţii tehnologice efectuate în vecinătatea lor.

Se interzice ca repararea cablurilor deteriorate, prelungirea unor tronsoane sau ramificaţii ale liniilor să se facă prin alte mijloace decât accesoriile certificate pentru aceste circuite (cutii de ramificaţie, manşoane, cuple fişă-priză, etc.). Sunt admise manşoane cu tip de protecţie încapsulare – m – conform standardului specific pentru tipul de protecţie SR EN 50028.

În ceea ce priveşte echipamentele principale de la suprafaţă, prin proiect, se va preciza configuraţia sistemului astfel încât să se respecte cerinţele specifice pentru realizarea unui sistem electric cu siguranţă intrinsecă – categoria ia – care trebuie certificat de către un organism acreditat, conform standardului în vigoare pentru tipul de protecţie respectiv (SR EN 50039).

Echipamentul asociat de la suprafaţă – dulap central, bariere de siguranţă, transformatoare de separare, echipament de calcul – se amplasează în camere destinate acestui scop împreună cu dispeceratul minei. În aceste încăperi nu au acces persoane neautorizate, care ar putea perturba activitatea dispecerilor şi operatorilor instalaţiilor telegrizumetrice.

Configuraţia sistemelor de la suprafaţă, stabilită prin proiect, se va menţine permanent, în ceea ce priveşte separarea faţă de reţeaua electrică de la suprafaţă, prin transformatorul special de separare şi barierele de siguranţă.

Interconectarea dulapului central cu echipamente de calcul este admisă numai în condiţiile în care există ieşiri specializate, de exemplu de la sertarul cu microprocesor, iar aceste echipamente de calcul fie se alimentează prin transformator special de separare faţă de reţea fie se interconectează cu dulapul central al instalaţiei telegrizumetrice prin interfeţe de separare galvanică.

Atât transformatoarele speciale de separare, cât şi barierele de siguranţă sau interfeţele de separare galvanică, trebuie certificate ca fiind componente nedefectabile, conform standardului în vigoare.

28. Toate echipamentele de la suprafaţă, care fac parte din completul instalaţiei, trebuie să funcţioneze cu capacele şi uşile închise, interzicându-se deschiderea lor de către persoane neautorizate.

29. Circuitele de telemăsură care deservesc puncte interconectate cu adaptoare, se conectează, la înregistrator, la canalele cu marcare prin linie a concentraţiilor măsurate. Se admite şi marcarea prin puncte, numai dacă se depăşeşte capacitatea marcării prin linii.

30. Dispozitivele optice şi acustice de semnalizare a depăşirii pragurilor prereglate, precum şi a producerii unor defecţiuni în instalaţia telegrizumetrică, aferente dulapului central, se menţin permanent în funcţiune.

Se admite întreruperea alarmei acustice de către operator, dacă echipamentul permite acest lucru prin dispozitive constructive adecvate (de exemplu ridicarea receptorului telefonic) şi numai după ce s-a stabilit cauza declanşării alarmelor şi s-a trecut la realizarea măsurilor adecvate pentru lichidarea cauzelor, anunţarea dispecerului şi a personalului de la suprafaţă şi din subteran, verificarea decuplării instalaţiilor electrice din zona afectată de cauza alarmei.

31. În subteran, la nivelul adaptorului specializat de comandă, este obligatorie semnalizarea optică a faptului că s-a recepţionat şi transmis impulsul de deconectare ca urmare a depăşirii concentraţiei de metan, de la echipamentul de recepţie al alarmei din completul

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

68

68

instalaţiei telegrizumetrice, la echipamentul de comutaţie prin care se face scoaterea de sub tensiune.

32. Exploatarea operativă a informaţiilor transmise prin instalaţia telegrizumetrică se face de către operator, pe toată durata schimbului în care lucrează. Dacă din diverse motive, operatorul nu mai poate supraveghea funcţionarea şi exploatarea instalaţiei, el va fi înlocuit temporar de către responsabilul instalaţiei, de către un electrician pentru instalaţia telegrizumetrică sau de către dispecer, care trebuie să fie instruiţi şi acreditaţi corespunzător pentru asemenea activitate.

33. La intrarea în serviciu, operatorul care preia schimbul trebuie să facă o serie de verificări, în prezenţa operatorului care predă schimbul, după cum urmează:

funcţionarea corectă a centralei; dacă au apărut modificări în ceea ce priveşte instalaţia telegrizumetrică din

subteran (schimbarea poziţiei unor capete de detecţie, modificarea pragurilor de alarmare, instalarea unor adaptoare specializate de comandă a deconectării, etc.);

se verifică pragurile de alarmare, dacă este posibil, poziţia comutatoarelor pentru stabilirea regimului în care se găsesc liniile (control automat, citire manuală sau linie decuplată), precum şi poziţia selectoarelor pentru pragurile de alarmare fixe;

modul în care funcţionează înregistratorul şi alte operaţii de întreţinere curentă a înregistratorului.

34. Responsabilul instalaţiei telegrizumetrice şi operatorii pot efectua interogări manuale, prin manevre specifice scoaterii temporare din regimul automat de funcţionare, după care se va reveni la regimul automat obligatoriu.

35. La echipamentele la care este posibilă deriva pragurilor de alarmare, valoarea efectivă a acestor praguri se verifică de către operator la intrarea în serviciu şi de cel puţin 3 ori pe durata schimbului, mai ales după manevre care ar putea cauza dereglarea lor.

Este interzisă verificarea pragurilor de alarmare prin declanşarea acestora cu generatoare de semnal injectat prin liniile de telemăsură, care nu sunt verificate şi aprobate metrologic.

Verificarea se face între două cicluri de măsurare, în perioadele de aşteptare dintre măsurători, iar manevra nu trebuie să cauzeze înregistrări false sau eronate.

La echipamentele dotate cu blocuri funcţionale integrate programabile cu microprocesor, verificarea pragurilor se face săptămânal, numai de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice.

36. Modificarea pragurilor de alarmare se face de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice, care va comunica despre această modificare operatorului. Modificarea ce va fi înscrisă în evidenţele instalaţiei (anexa 1), iar operatorul informează schimbul următor.

Aceste modificări se fac numai în baza documentelor scrise, elaborate şi aprobate de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, vizate de către inginerul şef electromecanic al sucursalei, pentru luare la cunoştinţă.

37. Operaţiile de întreţinere curentă a instalaţiilor telegrizumetrice de la unităţile miniere, de către personalul specializat de la acestea, se fac conform documentaţiei tehnice a instalaţiei, după cum urmează:

zilnic – electricienii de întreţinere, sub coordonarea responsabilului instalaţiei, vor face verificări privind:

a) funcţionalitatea ambelor surse de alimentare (de bază şi de rezervă) prevăzute pentru instalaţia telegrizumetrică şi pentru transformatorul de separare;

b) sistemele de telemăsură amplasate pe dulapul instalaţiei, afişajul numeric, modul cum lucrează înregistratorul, sistemele de semnalizare optică şi acustică;

c) fixarea tuturor capacelor şi uşilor blocurilor funcţionale, ale dulapului echipamentului de suprafaţă, ale capsulării ce conţine barierele de siguranţă;

d) legarea la pământ de protecţie a carcaselor metalice ale echipamentelor; e) starea generală funcţională a echipamentelor de la suprafaţă (dacă nu există

zgomote sau încălziri suspecte, etc.).

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

69

69

f) la liniile de telemăsură, care nu sunt utilizate, trebuie obligatoriu scoase siguranţele fuzibile din tabloul de siguranţe de la suprafaţă pentru asigurarea unei separări fizice complete.

săptămânal – electricienii de întreţinere, sub coordonarea responsabilului

instalaţiei telegrizumetrice, în colaborare cu persoanele desemnate de inginerul şef electromecanic al sucursalei, vor verifica funcţionarea sistemelor de decuplare automată a instalaţiilor electrice din subteran, după cum urmează:

a) modul cum funcţionează adaptorul specializat de comandă şi dacă se decuplează aparatul de comutaţie pe care se dă impulsul de deconectare a instalaţiei electrice protejate;

b) cum funcţionează dispozitivul de alarmare optică la nivelul adaptorului; c) imposibilitatea recuplării instalaţiei electrice în condiţiile menţinerii cauzelor care

au provocat decuplarea; d) valoarea indicată şi înregistrată a concentraţiei amestecului etalon cu care s-a

făcut proba de decuplare, observând dacă precizia echipamentului se înscrie în limitele indicate de producător. Decuplările vor fi efectuate atât prin probă cu amestec etalon, cât şi prin întreruperea liniei de telemăsură sau a alimentării adaptorului specializat de comandă.

lunar – electricienii de întreţinere, sub coordonarea responsabilului instalaţiei telegrizumetrice, cu participarea unei persoane desemnate în acest scop de către inginerul şef electromecanic al sucursalei, vor verifica aspecte legate de precizia indicaţiilor şi de protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive privind instalaţia telegrizumetrică, după cum urmează:

a) se va determina corectitudinea măsurătorilor făcute prin instalaţia telegrizumetrică, concentraţie afişată pe display-ul alfa-numeric. În acest scop se va utiliza amestec etalon îmbuteliat, iar verificarea se face prin interogare manuală, electricianul din subteran cooperând cu operatorul de la suprafaţă, prin telefonul ce intră în completul instalaţiei telegrizumetrice, montat pe codificator. Dacă urmare acestei verificări, se constată o eroare mai mare decât cea admisă de producător (de obicei 0,1% vol. CH4), electricianul va efectua reglajul traductorului, respectând următoarea ordine: reglajul zeroului electric – prin utilizarea de aer curat îmbuteliat – după care se face reglajul sensibilităţii – cu amestec etalon îmbuteliat. Acele traductoare care nu mai pot fi reglate, vor fi înlocuite cu traductoare noi sau traductoare reparate, verificate metrologic în atelierul serviciului specializat de service;

b) se va verifica rezistenţa de izolaţie între fiecare conductor şi pământ, valoarea măsurată fiind de minim 1000 ohmi. Cu ocazia verificării rezistenţei de izolaţie, se verifică şi rezistenţa ohmică a perechilor de conductoare aferente unei linii, prin şuntarea la nivelul codificatorului, a capetelor conductoarelor pereche şi măsurarea cu ohmetrul cu siguranţă intrinsecă sau aparate simple care au fost verificate ca tip şi admise în acest scop;

c) verificarea integrităţii barierelor de siguranţă şi a transformatoarelor de separare faţă de reţea. La barierele de siguranţă sunt obligatorii verificări periodice – efectuate lunar – de către personalul specializat al unităţilor miniere, sub stricta supraveghere a responsabilului instalaţiei telegrizumetrice, privind starea conexiunilor, a circuitelor de interconectare, fixarea în socluri a elementelor fuzibile, eventuale încălziri excesive, continuitatea circuitelor şi nivelul de îmbâcsire cu praf, remediindu-se imediat defecţiunile constatate. Reparaţiile la nivelul barierelor de siguranţă, inclusiv în ceea ce priveşte conexiunile în interiorul dulapurilor ce conţin aceste bariere, se efectuează numai cu piese originale sau identice cu acestea, menţinând şi condiţiile de separare şi izolare iniţiale.

Cu ocazia acestor verificări se face şi curăţirea profilactică de praf sau umezeală a blocurilor funcţionale aferente echipamentelor asociate de la suprafaţă, inclusiv barierele de siguranţă, curăţirea unor contacte de relee şi alte operaţii de întreţinere prevăzute de producătorul echipamentului prin cartea tehnică sau instrucţiunile de utilizare.

Dacă operaţiile de verificare a rezistenţei de izolaţie şi a integrităţii barierelor de siguranţă, presupun deconectarea liniilor de telemăsurare, aceste lucrări se fac numai pe bază de permis de lucru, aprobat de inginerul şef electromecanic al sucursalei miniere şi avizat de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă. Conducătorul formaţiei de lucru trebuie să asigure controlul metanului prin alte mijloace (metanometrul din dotare).

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

70

70

38. Toate lucrările de întreţinere periodice, precum şi remedierea pe loc a deficienţelor constatate, se fac de către personalul specializat de la unităţile miniere. Dacă responsabilul apreciază că sunt necesare verificări complexe cu aparatură specializată (de exemplu generatoare de semnal, osciloscoape sau alte asemenea echipamente care trebuie verificate periodic şi aprobate din punct de vedere metrologic), va solicita imediat sprijinul serviciului specializat de service, în condiţii similare celor precizate în pct. 12, privind intervenţiile în cazul unor defecţiuni.

De asemenea, dacă, atunci când se fac operaţiile aferente acestor lucrări periodice, responsabilul constată defecţiuni iminente ale echipamentelor de la suprafaţă sau a blocurilor funcţionale componente, el evaluează posibilităţile de reparare prin mijloace proprii, iar dacă nu există certitudinea remedierii lor, responsabilul instalaţiei telegrizumetrice are obligaţia să solicite intervenţia unei echipe service.

39. Toate lucrările efectuate se înscriu în registrul privind lucrările de întreţinere, verificare şi reparare efectuate la instalaţia telegrizumetrică (Anexa 2), inclusiv cele efectuate de echipa service, în ordine cronologică.

SE INTERZIC ÎNREGISTRĂRI RETROACTIVE. 40. Anual – şi ori de câte ori conducerea sucursalei CNH solicită acest lucru, unitatea

specializată service, trebuie să verifice starea şi funcţionarea instalaţiilor telegrizumetrice din dotarea minelor, în ceea ce priveşte integritatea funcţiunilor ei, parametrii metrologici şi de protecţie împotriva atmosferei potenţial explozive, având în vedere documentaţia tehnică a producătorului echipamentelor din completul instalaţiilor.

Deoarece aceste verificări presupun scoaterea temporară din funcţiune a instalaţiilor telegrizumetrice, ele se execută numai pe bază de permis de lucru, întocmit de către responsabilul instalaţiei telegrizumetrice şi aprobat de inginerul şef electromecanic al sucursalei şi inginerul şef securitate şi sănătate în muncă de la sucursală. Despre aceste lucrări trebuie informaţi conducătorii formaţiilor de lucru din lucrările miniere în care se face controlul automat al metanului prin instalaţia telegrizumetrică care se verifică şi care, pe toată perioada desfăşurării acestor lucrări şi până la repunerea în funcţiune a instalaţiei, asigură controlul metanului cu alte mijloace din dotare – metanometrele portabile din dotare.

Rezultatul acestor inspecţii periodice se va consemna în registrul privind lucrările de întreţinere, verificare şi reparare efectuate la instalaţia telegrizumetrică şi în buletinele de verificare (conform celor precizate în pct.16).

Deficienţele grave constatate cu ocazia inspecţiilor semestriale, precum şi rezultatul verificărilor cerute de persoana juridică, vor fi comunicate, de către serviciul specializat de service, conducerii persoanei juridice – în scris – care dispune măsurile ce se impun.

Inginerul şef electromecanic de la sucursala minieră, are obligaţia să dispună măsuri imediate de remediere a abaterilor şi să controleze executarea lor de către personalul desemnat să le facă.

41. La intervale de un an trebuie efectuate verificări şi lucrări de reparare, recondiţionare ale tuturor echipamentelor din subteran ce fac parte din completul instalaţiei telegrizumetrice, în conformitate cu instrucţiunile producătorului acestor echipamente (traductoare, codificatoare, dispozitive de recepţie a alarmei).

Aceste lucrări se efectuează în atelierul serviciului specializat de service, cu aparatură şi pe standuri verificate metrologic, cu piese de schimb originale sau identice cu acestea, după documentaţia producătorului, iar rezultatul lor se consemnează în buletine (certificate) de calitate a lucrărilor efectuate.

Atât la sucursalele CNH, cât şi la serviciul specializat de service, trebuie ţinută evidenţa echipamentelor verificate şi reparate, identificate prin numerele de serie înscrise pe carcasele acestora.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

71

71

ANEXA 1

REGISTRUL DE FUNCŢIONARE ŞI EXPLOATARE A INSTALAŢIILOR TELEGRIZUMETRICE

DATA SCHIMB CAPACITATE SISTEM TELEGRIZUMETRIC (NUMĂR TOTAL LINII TELEMĂSURĂ PREVĂ- ZUT PRIN CONSTRUC-ŢIA CENTRALEI)

NUMĂR DE PUNCTE STABILITE PENTRU CON-TROLUL CH4, CO, ITEZA AERULUI CONFORM TABELU-LUI DE AMPLA-SARE A CAPETE-LOR DE DETECŢIE

NUMĂRUL CAPETE-LOR DE DETECŢIE AFLATE EFECTIV ÎN FUNCŢIU-NE

NUMĂRUL CAPETE-LOR DE DETECŢIE PREVĂZU-TE CU DIS-POZITIVE DE DECU-PLARE AU-TOMATĂ A ENERGIEI ELECTRICE

OBSERVAŢII PRIVIND CAUZE-LE DIFERENŢELOR EXISTEN-TE ÎNTRE NECESARUL DE PUNCTE ŞI CELE EFECTIVE ÎN FUNCŢIUNE, A NECONCOR-DANŢELOR DE POZIŢIONARE, EVENIMENTE ÎN FUNCŢIONA-RE, PERSOANELE ANUNŢATE ÎN CAZUL UNOR DEFECŢIUNI, MĂSURI DE REMEDIERE

OPERATORUL DE SERVICIU (NUME-LE ÎN CLAR )

0 1 2 3 4 5 6 7

VERIFICĂRI FĂCUTE DE OPERATOR LA INTRAREA ÎN SERVICIU REGLAREA PRAGURILOR

POZIŢIA CO-MUTATOARE-LOR ŞI REGI-MUL DE FUNC-ŢIONARE

POZIŢIA COMU-TATOARELOR DE

NIVEL DE ALARMARE

CUNOAŞTEREA PROBLEMELOR PRIVIND FUNCŢIONAREA CEN-

TRALELOR

SEMNĂTURA OPERATORULUI

OBSERVAŢII ALE RESPONSABILULUI

INSTALAŢIILOR PRIVIND FUNCŢIONAREA

CENTRALELOR ŞI EXPLOATAREA LOR

8 9 10 11 12 13

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţiile telegrizumetrice

72

72

ANEXA 2

REGISTRU PRIVIND LUCRĂRILE DE ÎNTREŢINERE, VERIFICARE ŞI REPARARE EFECTUATE LA INSTALAŢIA TELEGRIZUMETRICĂ

DATA LUCRĂRI EFECTUATE (ENUMERARE DETALIATĂ)

NUMELE ŞI FUNCŢIA CELUI CARE A EFECTUAT

LUCRĂRILE

REZULTAT OBSERVAŢII VIZA ZILNICĂ A ŞEFULUI DE SECTOR

(GENERAL, ENERGETIC, MECANO-

ENERGETIC SAU DISPECERIZARE-AUTOMATIZARE,

FUNCŢIE DE ORGANIZAREA

SPECIFICĂ A MINEI) 0 1 2 3 4 5

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

73

73

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND PROCURAREA, INSTALAREA ŞI ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR ŞI SISTEMELOR ELECTRICE CU SECURITATE

INTRINSECĂ, PENTRU LUCRĂRI MINIERE CU REGIM GRIZUTOS

CAP. I. INTRODUCERE

1. Definiţii Inspecţie: examinarea stării înainte de punerea în funcţiune, pe parcurs şi după

reparare. Service: măsuri pentru menţinerea caracteristicilor constructive şi funcţionale

specificate. Reparare: măsuri pentru restabilirea caracteristicilor constructive şi funcţionale

specificate. Întreţinere : inspecţie, service şi, dacă e cazul reparare, după punerea în funcţiune. 2. Standarde de referinţă : SR EN 50014 SR EN 50020 SR EN 50039 3. Domeniu de aplicare : Echipamentele şi instalaţiile electrice cu securitate intrinsecă (i) pentru lucrări miniere

cu regim grizutos, inclusiv cele care se menţin în funcţiune la concentraţii măsurate mai mari de 2 % vol. CH4, adică echipamentele şi instalaţiile electrice cu securitate intrinsecă cu nivel înalt de securitate (INS).

4. Scop : Prezentele instrucţiuni de securitate se referă la tipul de protecţie - securitate intrinsecă

„i”, aplicat echipamentelor şi sistemelor electrice pentru lucrări miniere cu regim grizutos (grupa I de utilizări) şi conţine condiţiile tehnice de realizare, inspecţie, încercare şi întreţinere a acestor echipamente şi sisteme electrice.

Sistemele electrice cu securitate intrinsecă sunt concretizate în instalaţii electrice amplasate în lucrări miniere, şi uneori parţial şi la suprafaţă, fiind formate din mai multe echipamente electrice cu securitate intrinsecă interconectate între ele sau cu echipamente asociate amplasate în subteran sau la suprafaţă, interconectate între ele prin cabluri ce pot conţine circuitele aferente mai multor sisteme.

5. Noţiunile utilizate în conţinutul prezentelor instrucţiuni de securitate sunt conforme definiţiilor din standardelor de referinţă precizate în pct. 2.

6. Echipamentele şi sistemele electrice cu securitate intrinsecă trebuie să fie verificate şi certificate din punct de vedere al protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive, în ceea ce priveşte conformitatea cu standardele de referinţă precizate în pct.2.

Echipamentele electrice autonome cu securitate intrinsecă se folosesc în conformitate cu condiţiile pentru utilizare sigură, precizate în documentele de certificare.

Echipamentele electrice cu securitate intrinsecă certificate, precum şi echipamentele asociate certificate având circuite cu securitate intrinsecă, se folosesc în conformitate cu condiţiile de utilizare sigură, precizate în documentele lor de certificare, având în vedere parametri pentru care s-a făcut evaluarea tipului de protecţie :

a) Pentru echipamentele electrice cu securitate intrinsecă : - Ua - tensiunea maximă de alimentare; - Ia - curentul maxim de alimentare; - Leq - inducţia echivalentă; - Ceq - capacitatea echivalentă;

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

74

74

b) Pentru echipamentele electrice asociate : - tipul de protecţie (dacă echipamentul este amplasat în subteran, în lucrări miniere cu regim

grizutos); - Umax in – tensiunea maximă de alimentare de la reţeaua electrică de forţă sau alte

surse; - Umax – tensiunea maximă (în gol) în circuitul exterior cu securitate intrinsecă; - Isc – curentul maxim (la scurtcircuit) în circuitul exterior cu securitate intrinsecă; - La – inducţia maximă admisă în circuitul exterior; - Ca – capacitatea maximă admisă în circuitul exterior; - L/R – raportul maxim inductanţă/rezistenţă în circuitul exterior; Interconectarea în sisteme a acestor echipamente electrice certificate separat,

se face pe baza unei documentaţii de sistem (proiect), prin care să se verifice condiţiile de interconectare precizate separat pentru fiecare echipament, ţinând cont şi de parametrii cablului (Lc ; Cc ; raportul L/R), iar sistemele electrice realizate sunt sisteme necertificate cu echipamente certificate.

7. Sistemele electrice se pot realiza şi ca entităţi bine definite, în care nu se certifică separat echipamentele, ci sistemul în totalitatea lui, rezultând un sistem certificat cu echipamente necertificate, marcat conform SR EN 50039 prin codul SYST.

Aceste sisteme trebuie folosite în conformitate cu condiţiile de utilizare sigură menţionate în documentele de certificare a sistemului electric cu securitate intrinsecă certificat.

8. Utilizarea echipamentelor şi instalaţiilor electrice în concentraţii mai mari de 2 % vol. CH4, se face conform instrucţiunilor specifice de securitate şi sănătate în muncă pentru aceste echipamente şi instalaţii electrice denumite ca fiind cu nivel înalt de securitate (INS).

9. Sistemele electrice cu securitate intrinsecă pot conţine echipamente electrice simple, care corespund prescripţiilor din SR EN 50014, precum şi accesorii, care nu necesită certificare separată, ci doar certificările necesare în vederea utilizării în circuite electrice cu securitate intrinsecă, aferente sistemelor respective.

10. Echipamentele electrice şi cablurile de interconectare pentru sistemele electrice cu securitate intrinsecă, se aleg în funcţie de condiţiile concrete de mediu din lucrările miniere în care se instalează.

Condiţiile normale de temperatură şi presiune atmosferică sunt cele menţionate în SR EN 50014, abaterile fiind considerate ca fiind condiţii speciale şi necesită încercări şi marcare specifică.

11. Temperatura maximă de suprafaţă admisă este conformă cu cele precizate în SR EN 50014, inclusiv pentru componentele interioare ale echipamentelor electrice cu siguranţă intrinsecă.

CAP. II.

PROCURAREA ECHIPAMENTELOR ŞI A CABLURILOR DE INTERCONECTARE

12. Asigurarea calităţii procurării echipamentelor electrice şi a cablurilor de interconectare, având în vedere prezentele instrucţiuni, presupune :

- obţinerea tuturor datelor referitoare la condiţiile de utilizare (unde vor fi amplasate, condiţiile de mediu, interconexiunile necesare, etc.) şi a datelor constructiv-funcţionale ale echipamentelor şi cablurilor care se au în vedere a fi obţinute;

- clasificarea aspectelor de securitate care trebuie avute în vedere conform instrucţiunilor specifice de securitate a muncii, standardelor naţionale armonizate şi/sau de produs pentru construcţie şi încercare, precizările producătorului privind limitele de utilizare, prescripţiile speciale care trebuie avute în vedere;

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

75

75

- rezolvarea problemelor de certificare a tipului (tipurilor) de protecţie pentru atmosfere potenţial explozive la un laborator de încercări autorizat şi obţinerea tuturor avizelor referitoare la celelalte aspecte de protecţia muncii;

- alegerea ofertei care, pe lângă criteriile tehnico-economice, îndeplineşte şi condiţiile legate de aspectele de securitate specifice echipamentelor şi cablurilor necesare aplicaţiei pentru care sunt destinate.

13. Toate datele obţinute sunt concentrate în dosarul cu probleme de securitate care stă la baza obţinerii autorizaţiei de punere în funcţiune în vederea utilizării în lucrări miniere cu regim grizutos.

CAP. III.

INSPECŢIA INIŢIALĂ ÎN VEDEREA PUNERII ÎN FUNCŢIE 14. Punerea în funcţiune în vederea utilizării în lucrări miniere cu regim grizutos, a

echipamentelor şi instalaţiilor electrice cu tip de protecţie securitate intrinsecă se face conform autorizaţiei eliberate în baza dosarului cu probleme de securitate, ţinând cont şi de celelalte instrucţiuni tehnice specifice pentru anumite echipamente şi instalaţii (de exemplu, cele pentru instalaţiile telegrizumetrice şi cele pentru echipamentele şi instalaţiile cu nivel înalt de securitate – INS) şi de precizările autorităţilor inspecţiei de protecţia muncii, privind eventualele măsuri suplimentare ce trebuie respectate.

15. După instalarea echipamentelor şi cablurilor aferente sistemelor electrice cu securitate intrinsecă, înainte de punerea în funcţiune, în baza dosarului cu probleme de securitate, o comisie numită de persoana juridică a exploatărilor miniere, cuprinzând eventual şi reprezentanţi ai inspecţiei de stat pentru protecţia muncii, ai organizaţiei de proiectare a instalaţiei, ai unui laborator de încercări autorizat şi, dacă este cazul, ai agenţilor economici care au făcut lucrările de montaj-instalare şi a celor care le preiau pentru service specializate pe durata utilizării, trebuie să efectueze inspecţia iniţială.

Această inspecţie are rolul unei verificări a respectării tuturor aspectelor de securitate ce trebuiau respectate încă din etapa de procurare, adică alegerea corectă a echipamentelor şi cablurilor, conformitatea lor cu specificaţiilor acceptate, existenţa documentelor de certificare şi a celorlalte avize de securitate şi conformitatea echipamentelor şi cablurilor instalate cu aceste documente şi avize, marcarea corectă a echipamentelor, a condiţiilor de interconectare a echipamentelor, inclusiv cum sunt reflectate acestea în proiect (documentaţia de sistem).

De asemenea, inspecţia iniţială se face asupra instalaţiei montate, verificându-se amplasarea cablurilor şi a echipamentelor, alegerea şi instalarea corectă a accesoriilor, pozarea cablurilor şi a echipamentelor, fixarea terminalelor conductoarelor circuitelor exterioare la echipamente, mărcile necesare identificării cablurilor aferente circuitelor cu securitate intrinsecă, a dispozitivelor de racordare la echipamente şi a accesoriilor, existenţa marcărilor referitoare la limitele de utilizare, la certificarea tipului de protecţie, inscripţiile de atenţionare şi conformitatea lor cu cele precizate în proiect (documentaţia de sistem), precum şi conformitatea numerelor de serie de fabricaţie/an (dacă există) cu certificatele de calitate eliberate de producător.

16. Inspecţia iniţială are scopul de a stabili dacă, în timpul lucrărilor de montare-instalare, nu s-au produs deteriorări evidente ale echipamentelor şi cablurilor, deteriorări care ar putea afecta securitatea utilizării sistemelor electrice cu securitatea intrinsecă.

Dacă înainte de introducerea în subteran, utilizatorul a făcut, în atelierul propriu, o verificare a conformităţii constructive a echipamentelor, cu documentaţia primită de la producătorul acestora, atunci nu mai este necesară verificarea de detaliu în subteran.

17. Orice modificări în configuraţia sistemului sau în condiţiile de utilizare iniţiale, care ar putea afecta securitatea sistemului, necesită inspecţii similare celei iniţiale. Acest lucru este valabil şi pentru cazurile în care în instalaţii se fac lucrări de reparaţii care modifică situaţia iniţială, prin schimbarea unor echipamente cu altele cu caracteristici constructiv-funcţionale şi de protecţie, precum şi a cablurilor de interconectare cu cabluri de un alt tip,

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

76

76

prin inspecţie urmând să se stabilească dacă sistemul electric rămâne conform cu prezentele instrucţiuni tehnice.

Asemenea modificări trebuie făcute pe bază de documentaţii adecvate, făcându-se verificări detaliate privind încadrarea în condiţiile de utilizare sigură conţinute în documentele de certificare a tipului de protecţie pentru echipamente sau sisteme, în documentaţia tehnică a producătorului şi în proiectele de instalare (documentaţiile de sistem), în baza cărora s-a făcut autorizarea utilizării.

18. Dacă există lămpi cu incandescenţă, conectate în circuite cu securitate intrinsecă, care din motive de operativitate la înlocuire, sunt plasate în afara unor capsulări, trebuie să se verifice dacă ele sunt de tipul specificat prin documentaţiile de certificare.

19. Toate siguranţele fuzibile utilizate, din motive de securitate, în echipamentele electrice cu securitate intrinsecă şi echipamentele asociate, trebuie verificate în ceea ce priveşte identitatea lor cu tipul şi caracteristicile specificate în documentaţiile de certificare.

20. Circuitele cu securitate intrinsecă aferente sistemelor electrice sunt, în general, izolate faţă de pământ sau, legate la pământ, într-un singur punct.

Cu ocazia inspecţiei iniţiale, înainte de punerea în funcţiune, este obligatorie verificarea izolaţiei faţă de pământ a circuitelor sau respectarea modalităţilor de legare la pământ a acestor circuite, precizate în proiect, în documentaţia de definire a sistemului sau în documentaţia de certificare a sistemului. Aceste precizări, privind modalităţile admise de legare la pământ, trebuie să clarifice cel puţin locul în care se vor face şi modul cum se realizează.

Documentaţia trebuie să precizeze şi secţiunea conductoarelor, secţiunea bornelor de racordare şi cea asigurată de conectoarele folosite, precum şi soluţiile tehnice prevăzute pentru menţinerea unui contact corect (presiune de contact, evitarea coroziunii, evitarea desfacerii contactelor ca urmare a vibraţiilor, etc.), ţinându-se cont de categoria ia sau ib a sistemului.

21. Legarea la pământ a circuitelor cu securitate intrinsecă din echipamentele electrice asociate, instalate la suprafaţă sau în subteran, dacă este necesar să se facă din motive de securitate pentru a menţine integritatea componentelor Ex utilizate sau a echipamentelor în care sunt montate (de exemplu, legarea la pământ a barierelor de securitate cu diode, a ecranelor şi miezurilor transformatoarelor de reţea, sau a celor de separare, a ecranelor metalice de separare a contactelor releelor, etc.), se va verifica în ceea ce priveşte :

- dacă conexiunea este sigură, de exemplu, prin circuite dublate, legate în puncte diferite;

- valoarea rezistenţei circuitului de legare la pământ, care trebuie să fie sub 1 ohm ; - alegerea corectă a conductoarelor pentru acest circuit (conductor de Cu, izolat, cu

secţiunea minimă de 4 mm2); - dacă este cazul, atunci când legarea la pământ se face indirect, de exemplu, prin

intermediul unei cutii de ramificaţie, conector fişă-priză, etc., dacă nu cumva circuitul este întrerupt ca urmare a fixării incorecte a elementelor de conexiune ;

- dacă este posibilă deteriorarea mecanică a circuitului şi care este eficacitatea soluţiei de protecţie (de exemplu, introducerea într-un tub metalic).

22. Dacă legarea la pământ a circuitelor cu securitate intrinsecă este necesară din motive funcţionale, atunci ea trebuie realizată, într-o manieră sigură, astfel încât să se evite circulaţii necontrolate de curenţi prin conductoare, armături sau ecrane între puncte din instalaţie aflate la potenţiale parazite diferite, după cum urmează :

a. Legarea într-un singur punct, stabilit prin proiect sau documentaţia de sistem ; b. Legarea în mai multe puncte, cu condiţia ca, respectivele puncte să fie legate

între ele printr-un conductor de egalizare a potenţialului, din Cu, având secţiunea minimă de 4 mm2. Dacă conductorul de egalizare este exterior cablului, atunci el trebuie să fie izolat, iar punctele în care se fac conexiunile, trebuie să fie conţinute în echipamente protejate cel puţin prin tipul de protecţie securitate mărită, e, conexiunile trebuind să corespundă prescripţiilor tehnice de construcţie pentru acelaşi tip de protecţie. Nu este permisă utilizarea dispozitivelor de tip fişă-priză. Deosebită atenţie trebuie acordată cablurilor care conţin circuitele aferente

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

77

77

unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă diferite ca tip, adică, unele utilizând conductoare de egalizare a potenţialelor, iar altele protejate prin utilizarea unor ecrane metalice legate la pământ. În aceste cazuri, legarea la pământ a conductorului de egalizare a potenţialului, trebuie să se facă printr-un circuit separat de circuitul de legare la pământ a ecranelor metalice.

23. În situaţiile în care instalaţiile sunt realizate cu cabluri care conţin circuite aferente unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă diferite , separate între ele prin ecrane metalice, se va verifica legarea la pământ a acestor ecrane, conform precizărilor din proiect sau documentaţia de sistem, având în vedere soluţiile tehnice admise prin documentul de certificare a tipului de protecţie.

24. În situaţiile în care separarea circuitelor cu securitate intrinsecă faţă de cele fără securitate intrinsecă, în echipamentele electrice asociate, se face prin interfeţe Ex fără separarea galvanică, de exemplu, prin bariere de securitate cu diode, la inspecţia iniţială trebuie să se verifice dacă s-au montat tipurile de bariere precizate în proiect sau documentaţia de sistem, iar dacă este cazul, să se verifice legarea lor corectă la pământ, în scop de protecţie, conform pct.21.-

De asemenea , cu ocazia inspecţiei se va verifica realizarea corectă a separării fizice , în spaţiu, a circuitelor cu securitate intrinsecă , faţă de cele fără securitate intrinsecă (de exemplu, circuitele de intrare în bariere , faţă de cele de ieşire din bariere), având în vedere prevederile prescripţiilor din SR EN 50020.

25. În situaţiile în care interfeţele Ex de separare a circuitelor cu securitate instrinsecă faţă de circuitele fără securitate intrinsecă, sunt montate în cutii speciale, destinate acestui scop, sau dacă pentru conexiunile acestor circuite diferite se utilizează cutii de conexiune, la inspecţia iniţială se va verifica dacă :

- sunt făcute corect separările între circuitele cu securitate intrinsecă şi circuitele fără securitate intrinsecă, precum şi faţă de componentele metalice neizolate, legate la pământ;

- în cutiile respective sunt introduse şi conductoare ale unor circuite exterioare care nu sunt precizate în proiecte sau documentaţiile de sistem.

26. Cu ocazia inspecţiei iniţiale este obligatoriu să se verifice cablurile cu care se realizează instalaţia şi anume :

- dacă sunt utilizate tipurile de cabluri, prevăzute în proiect sau documentaţia de sistem (tip constructiv , dimensiuni etc.);

- dacă cablurile sunt pozate corect, realizându-se separările necesare faţă de alte cabluri , atenţie acordându-se tronsoanelor din lucrările miniere în care sunt instalate linii electrice de contact pentru tracţiunea electrică , mai ales dacă aceste cabluri traversează liniile de contact, cazuri în care cablurile trebuie protejate prin plăci izolante.

27.- De asemenea , înainte de punerea în funcţiune a echipamentelor dintr-un sistem electric cu

securitate intrinsecă se va verifica dacă nu s-au produs defecte cauzate de şocuri mecanice în timpul transportului , scuturături sau vibraţii, astfel încât s-au micşorat distanţele de separare între circuitele cu securitate intrinsecă şi cele fără securitate intrinsecă, la nivelul componentelor Ex de separare galvanică , cum ar fi releele, transformatoarele sau optocuploarele.

28. Rezultatul inspecţiei iniţiale se menţionează într-un document (proces - verbal) ce conţine rezultatele inspecţiei , cuprinzând în final, precizarea clară că, echipamentul sau instalaţia electrică conţinând sisteme cu securitate intrinsecă, este sau nu conformă cu proiectul sau documentaţia de sistem şi că poate sau nu să fie pusă în funcţiune.

Dacă s-au găsit abateri, se menţionează care-au fost acestea, cum trebuie remediate, urmând să se repete inspecţia iniţială după corectarea Ior, rezultatul urmând să se menţioneze , de asemenea , într-un document (proces verbal).

Procesele verbale se introduc în dosarul cu probleme de securitate.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

78

78

CAPITOLUL IV INSPECŢIILE PERIODICE

29. Instalaţiile electrice ce conţin sisteme electrice cu securitate intrinsecă şi echipamentele

electrice cu securitate intrinsecă autonome, trebuie să fie supuse unor inspecţii periodice prin care să se verifice dacă ele sunt încă conforme cu proiectul sau documentaţia de sistem, care a stat la baza autorizării punerii în funcţiune.

Periodicitatea acestor inspecţii se stabileşte prin proiect, documentaţia de sistem sau prin documentul (procesul - verbal) de autorizare a punerii în funcţiune, fără însă să se depăşească doi ani.

Pentru acele instalaţii care au rol de securitate, se recomandă ca această periodicitate să fie redusă la maxim un an sau chiar mai puţin, pentru acele părţi ale instalaţiilor care sunt amplasate în lucrări miniere în care condiţiile de exploatare sunt mai grele (abataje, lucrări miniere de înaintare, zone cu prăbuşiri de roci, focuri endogene, viituri de apă sau emanaţii de metan).

30. In cazul unor instalaţii vechi, care sunt deja în funcţiune la apariţia prezentelor prescripţii tehnice, cu ocazia primei inspecţii periodice, se va face şi o evaluare a securităţii instalaţiilor, stabilindu-se dacă sunt abateri care ar putea duce la situaţii periculoase, de exemplu, legările multiple la pământ, circulaţiile necontrolate de curenţi cauzate de potenţiale parazite în puncte diferite ale instalaţiei sau utilizarea unor cabluri pentru care nu se cunosc parametrii electrici Lcablu ; Ccablu ; (L/R) , utilizarea unui cablu de un tip detectabil, ,care ar putea schimba coeficientul de securitate pentru situaţiile de defect, modificându-se şi categoria sistemului.

Această inspecţie trebuie făcută pentru instalaţiile şi echipamentele electrice cu nivel înalt de securitate (INS), care trebuie să fie conforme cu prescripţiile tehnice specifice.

Echipamentele electrice cu securitate intrinsecă şi echipamentele asociate care nu au fost certificate după standardele în vigoare, menţionate la pct.2, vor fi scoase din funcţiune dacă se constată că, prin construcţie, mod de utilizare şi stare, sunt un potenţial factor de pericol, iar prin măsuri de adaptare sau restricţii în exploatare, nu sunt rezolvate total aspectele de securitate în utilizare.

31. Se recomandă ca prima inspecţie periodică în instalaţiile aflate deja în funcţiune, să se facă de către personal, de la unităţile miniere, atestat ca expert Ex., cu participarea, după caz, a reprezentanţilor proiectantului , a reprezentanţilor persoanei juridice, specialişti în domeniu de la şi ai unităţii specializate de service (dacă există).

Cu ocazia acestei prime inspecţii periodice se vor verifica şi documentaţiile ce se ţin în legătură cu echipamentele şi instalaţiile in cauză, în vederea organizării lor într-un dosar cu probleme da securitate, similar celui întocmit pentru instalaţiile noi , conform pct.12, menţionându-se datele lipsă şi un program de completare a lor, prin efectuarea de verificări şi măsurători efectuate cu ocazia inspecţiei ce se desfăşoară, programul fiind similar unei inspecţii iniţiale pentru punerea în funcţiune.

Inspecţiile periodice , de rutină , care nu se referă la cazurile menţionate în pct.30 şi 31 , se vor efectua de personalul de la unităţile miniere, atestat ca expert Ex, în baza dosarului cu probleme de securitate, a proiectului şi documentaţiilor de sistem , cu eventuală asistenţă tehnică din partea specialiştilor.

Rezultatele inspecţiilor periodice se consemnează în procese verbale, având în vedere cele menţionate la pct.28, privind conţinutul, cazurile de abateri si clasarea acestor documente.

CAPITOLUL V ÎNCERCĂRI EFECTUATE ÎN INSTALAŢIILE CONŢINÂND SISTEME ELECTRICE

CU SECURITATE INTRINSECĂ 32. Atunci când conformitatea cu documentaţia nu poate fi stabilită numai prin simplă

observare, de exemplu, pentru verificarea izolaţiei şi/sau a continuităţii legărilor la pământ, în instalaţii se vor face încercări electrice, respectându-se prescripţiile tehnice de securitate prezentate în continuare, în afară de aceste încercări, se pot efectua şi altele, cu condiţia

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

79

79

respectării unor proceduri aprobate de lucru, utilizându-se aparate de control adecvate, astfel încât efectuarea lor să nu introducă situaţii de pericol, de exemplu, ca urmare a injectării în circuite a unor tensiuni şi/sau curenţi care depăşesc parametrii electrici specifici tipului de protecţie securitate intrinsecă sau care pot deteriora componentele de care depinde acest tip de protecţie.

33. Verificarea (încercarea) izolaţiei se face atât pentru echipamentele asociate, cât şi pentru restul instalaţiei, adică echipamentele electrice cu securitate intrinsecă conectate în sistem şi cablurile de interconectare.

Pentru echipamentele electrice cu securitate intrinsecă autonome , această încercare se face numai dacă ea este indicată în anexa documentului de certificare a tipului de protecţie.

Pentru încercarea izolaţiei, circuitele cu securitate intrinsecă interioare şi exterioare echipamentelor, se deconectează de la sursele de energie de la care se alimentează şi de la eventualele legături la pământ necesare din motive de securitate sau funcţionale (pct.21 şi 22), după care se face verificarea izolaţiei.

34. Verificarea (încercarea) izolaţiei se poate face cu : a.- Echipamente de încercare necertificate din punct de vedere al tipului de protecţie

securitate intrinsecă sau echipamente electrice simple, care nu necesită certificare. În cazul utilizării unor echipamente necertificate , având în vedere că, datorită tensiunii înalte

la care se face încercarea (cel puţin 500 V.c.a.), în instalaţie se pot produce străpungeri care cauzează scântei sau arcuri electrice periculoase, aceste încercări pot fi efectuate numai dacă există certitudinea că, pe întreg traseul de lucrări miniere în care este amplasată instalaţia , nu există acumulări de metan cu concentraţii mai mari de 0,5 % vol.CH4 , pe toată durata efectuării probei şi dacă nu există pericolul defectării componentelor de care depinde tipul de protecţie securitate intrinsecă, ca urmare a efectuării probei.

Dacă nu există posibilitatea asigurării condiţiilor de limitare precizate anterior , este necesar să se utilizeze echipamente de încercare certificate, la ieşirea cărora să nu se depăşească valorile maximale pentru echipamentele electrice simple (1,2 V , 0,1 A şi 25 mW , respectiv o energie înmagazinată mai mare de 20 цJ). Aceste aparate pot fi utilizate fără să fie necesare precauţiuni legate de producerea unor acumulări de metan.

b.- Echipamente de încercare certificate ca fiind cu tip de protecţie securitate intrinsecă. 35. Periodicitatea încercării izolaţiei se stabileşte cu ocazia inspecţiei iniţiale, ocazie cu care

se face, în mod obligatoriu, această încercare . Încercările periodice a izolaţiei instalaţiilor ce conţin sisteme electrice cu securitate intrinsecă

pot fi făcute şi prin sondaj , de obicei pe 10% din numărul total de instalaţii, dacă în cursul unui ciclu complet se vor efectua încercări şi asupra celorlalte instalaţii, fără a se depăşi periodicitatea stabilită.

Dacă în cursul acestui ciclu de încercări periodice, se constată că unele dintre instalaţii sunt mai susceptibile la defectare decât altele, atunci procentul de 10 % trebuie să fie crescut, acordându-se atenţie cuprinderii sistemelor mai uşor detectabile. Seriile de încercări pentru instalaţiile susceptibile la defectări mai dese, se efectuează la perioade mai scurte decât cele pentru sistemele apreciate ca fiind mai puţin detectabile.

36. încercarea continuităţii legărilor la pământ, de exemplu, a ecranelor de protecţie din cabluri sau a conductoarelor de egalizare a potenţialelor, se face ori de câte ori acest lucru este prevăzut în proiect sau în documentaţia sistemului, ca o condiţie necesară pentru menţinerea instalaţiei în condiţiile iniţiale, în ceea ce priveşte realizarea tipului de protecţie securitate intrinsecă.

Pentru a efectua asemenea încercări este necesar ca, înainte de încercare , instalaţia să fie deconectată (separată de sursa de energie).

37. Încercarea continuităţii se poate efectua cu : a.- Echipamente normale. Încercările de continuitate cu aparate normale pot fi făcute numai dacă există

certitudinea că, pe întreg traseul de lucrări miniere în care este amplasată instalaţia nu există acumulări de metan cu concentraţii mai mari de 0,5 % vol.CH4 , pe toată durata efectuării probei şi că nu există pericolul defectării componentelor sistemului verificat, de care depinde tipul de protecţie securitate intrinsecă .

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

80

80

b.- Echipamente de încercare cu securitate intrinsecă. Dacă nu există posibilitatea asigurării condiţiilor de limitare precizate anterior , este

necesar să se utilizeze echipamente de încercare certificate, la ieşirea cărora să nu se depăşească valorile maximale pentru echipamentele electrice simple (1,2 V, 0,1 A şi 25 mW, respectiv o energie înmagazinată mai mare de 20 цJ), caz în care încercarea poate fi făcută indiferent dacă se produc sau nu pe traseul instalaţiei, acumulări cu concentraţii mai mari de 0,5 % vol.CH4.

38. Periodicitatea încercărilor pentru verificarea continuităţii se stabileşte cu ocazia inspecţiei iniţiale , ocazia cu care se face , în mod obligatoriu , această încercare.

În ceea ce priveşte cuprinderea încercării în programul inspecţiilor periodice, se va ţine cont de cele menţionate în pct.37, de mai sus, pentru încercarea izolaţiei.

39. Rezultatele verificărilor şi încercărilor efectuate cu ocazia inspecţiilor periodice (de rutină) , se vor consemna în buletine de încercări sau procese - verbale de inspecţie, în aceste documente se vor menţiona şi reparaţiile făcute în instalaţii pentru a remedia defecţiunile constatate la inspecţie.

Toate aceste documente (buletine de încercări sau procese -verbale de inspecţie) se vor clasa în dosarul cu probleme de securitate aferent echipamentelor sau instalaţiilor. Aceste documente constituie istoricul funcţionării instalaţiei, oferind datele necesare pentru a cunoaşte punctele slabe , detectabile, care necesită atenţie în programul de întreţinere a echipamentelor componente şi a instalaţiei în întregimea sa.

CAPITOLUL VI

ÎNTREŢINEREA ECHIPAMENTELOR Şi SISTEMELOR ELECTRICE CU SECURITATE INTRINSECĂ

40. Operaţiunile de întreţinere efectuate la echipamentele autonome şi în instalaţiile ce

conţin sisteme electrice cu securitate intrinsecă , nu trebuie să afecteze , în nici un fel parametrii funcţionali, constructivi şi de altă natură care definesc tipul de protecţie securitate intrinsecă , inclusiv în ceea ce priveşte coeficienţii de securitate şi categoria echipamentului sau sistemului.

Efectuarea unor operaţiuni de întreţinere neglijente, de exemplu , prin utilizarea unor şurubelniţe necorespunzătoare (cu cap prea lat) , pot conduce la apariţia unor factori de risc, fie direct, ca urmare a deteriorării unor componente sau atingeri directe, fie prin deteriorarea izolaţiilor sau reducerea distanţelor de izolare.

Asemenea operaţiuni neglijente sunt interzise, având în vedere că întreţinerea echipamentelor cu securitate intrinsecă se poate face în instalaţii, în stare de funcţionare.

Din acest considerent , operaţiile de întreţinere în echipamentele şi sistemele electrice cu securitate intrinsecă se fac numai de către personal competent , instruit şi autorizat cel puţin în ceea ce priveşte aspectele tipului de protecţie securitate intrinsecă.

41. Dacă întreţinerea este programată, atunci ea trebuie să aibă ca scop prevenirea deteriorării echipamentelor şi instalaţiilor, din punct de vedere funcţional şi al securităţii împotriva atmosferei potenţial explozive, prin verificări şi efectuarea unor remedieri dacă acestea rezultă ca necesare din respectivele verificări.

Operaţiunile de întreţinere programată se pot suprapune cu cele de inspecţie periodică, lucrările efectuate şi rezultatele lor urmând să fie consemnate în rapoarte ale personalului desemnat să le facă, rapoarte datate şi clasate în dosarul cu probleme de securitate.

42. Întreţinerea echipamentelor se realizează prin lucrări de verificare, service şi reparare efectuate în subteran sau în atelierele de reparaţii.

43. Dacă pentru efectuarea întreţinerii este necesară debranşarea echipamentelor electrice din instalaţie, orice conductoare active aferente sistemelor electrice cu securitate intrinsecă, care rămân expuse unor acţiuni exterioare neautorizate, trebuie să fie asigurate din punct de vedere mecanic şi electric, astfel încât să nu se poată produce condiţii periculoase de utilizare .Aceste asigurări se pot realiza prin utilizarea unor echipamente nefuncţionale, în care se fixează respectivele conductoare (de exemplu, în cutii de conexiuni, cutii de ramificaţie, etc., care asigură gradul normal de protecţie şi izolaţia necesară).

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

81

81

Atenţie deosebită trebuie acordată efectuării lucrărilor de debranşare din instalaţie a echipamentelor electrice asociate amplasate în subteran, protejate prin alte tipuri de protecţie (de exemplu, capsulare antideflagrantă, securitate mărită etc.).

În aceste cazuri este obligatorie : - deconectarea echipamentului de la reţeaua electrică de alimentare , caz în care

echipamentul asociat este interconectat, în amonte, cu un echipament de comutaţie sau cu un transformator cu echipament de, comutaţie, în această situaţie, echipamentul asociat trebuie debranşat la nivelul dispozitivelor de racordare la circuitele electrice exterioare, cu sau fără securitate intrinsecă; sau

- deconectarea, prin separator propriu situat într-o capsulare separată de compartimentul principal, a circuitelor electrice fără securitate intrinsecă ale echipamentului, într-o manieră sigură care să permită deschiderea compartimentului principal şi efectuarea lucrărilor necesare, inclusiv înlocuirea blocurilor debroşabila care urmează să fie reparate în atelier.

44. Dacă blocurile funcţionale se debranşează fără a fi înlocuite cu altele similare, capetele conductoarelor aferente circuitelor interioare se fixează sigur pe saşiul aparatului. Dacă scurtcircuitarea acestor capete şi legarea lor la pământ ar putea introduce situaţii da pericol (de exemplu, în cazul conductoarelor aferente unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă diferite, cu linii lungi, amplasate, în lucrări miniere diferite, în care există pericolul producerii unor circulaţii de curenţi necontrolate, periculoase, ca urmare a unor potenţiale parazite în puncte diferite ale instalaţiei electrice), ele se izolează.

In acest scop pot fi utilizate şi componente sau blocuri false, nefuncţionale, având ca scop doar fixarea şi izolarea capetelor libere ale conductoarelor debranşate.

Aceste prescripţii tehnice se aplică atât echipamentelor electrice asociate amplasate la suprafaţă sau în subteran, cât şi echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă amplasate în subteran.

45. În cazurile în care se debranşează mai multe conductoare aferente unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă diferite, pentru perioade de timp mai mari de 1/2 oră şi dacă rebranşarea greşită a conductoarelor aferente acestor sisteme , poate conduce la situaţii periculoase, atunci:

- fie se utilizează componente sau blocuri false, nefuncţionale, similare ca formă şi amplasare a dispozitivelor de conectare a conductoarelor cu blocurile sau componentele reale , dar care au ca scop numai fixarea şi izolarea capetelor libere ;

- fie capetele libere se izolează separat sau după scurtcircuitarea conductoarelor pereche , aferente aceluiaşi sistem, se marchează într-o manieră vizibilă şi inteligibilă şi se fixează sigur pe saşiul echipamentului . Această fixare are ca scop prevenirea reducerii distanţelor de separare şi izolare între circuitele cu securitate intrinsecă şi circuitele fără securitate intrinsecă sau părţile de echipament neizolate legate la pământ, în cazul echipamentelor electrice asociate, respectiv circuitele cu securitate intrinsecă şi părţile de echipament neizolate legate la pământ, în cazul echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă interconectate în sisteme.

46. În cazurile în care echipamentele electrice cu securitate intrinsecă se racordează la circuitele exterioare prin dispozitive fişă -priză , la debranşarea echipamentului în scopul scoaterii lui la suprafaţă pentru întreţinere , se recomandă ca partea de conect - rămasă pe cablu să fie protejată cu capac, dacă circuitul rămâne deschis mai mult de 1/2 oră, nesupravegheat de către personalul de întreţinere şi dacă punerea accidentală a circuitului cu securitate intrinsecă la pământ, prin conectorul deschis, poate conduce la o situaţie periculoasă. Această recomadare este obligatorie în cazul liniilor lungi aferente instalaţiilor electrice cu nivel înalt de securitate (INS).

47. Dacă echipamentele electrice se racordează la circuitele exterioare prin cabluri racordate permanent, debranşarea echipamentului cu securitate intrinsecă presupune: deschiderea echipamentului auxiliar (doză de conexiuni , cutie de racordare , cutie de derivaţie), desfacerea conductoarelor echipamentului de la dispozitivele de racordare (borne , şiruri de cleme etc.) şi scoaterea cablului prin dispozitivul de intrare a cablului în echipamentul auxiliar.

Dacă rebranşarea se face după o perioadă mai mare de 1/2 oră, iar echipamentul auxiliar rămâne nesupravegheat, atunci intrarea de cablu trebuie închisă cu un dop, iar capacul echipamentului auxiliar se fixează pentru a se asigura protecţia mecanică a circuitelor electrice din interior.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

82

82

48. Pentru echipamentele electrice asociate montate în subteran, protejate prin alte tipuri de protecţie standardizate, operaţiile de întreţinere necesită efectuarea unor lucrări de control şi verificare specifice tipului de protecţie aplicat. Aceste lucrări de întreţinere presupun efectuarea obligatorie a următoarelor verificări:

- dacă dispozitivele de asamblare a părţilor de capsulare antideflagrantă, sunt corect fixate, înşurubate sau închise, ţinând cont de tipul asamblărilor respective;

- dacă există deformaţii, fisuri, spărturi sau urme de coroziune pe suprafeţele conjugate ale îmbinărilor antideflagrante ;

- dacă legarea la pământ la priza locală, a echipamentului electric asociat , prin şurubul prevăzut special pentru acest scop pe carcasă, este realizată corect.

49. Operaţiile de întreţinere sub tensiune, inclusiv reglaje sau calibrări la blocuri funcţionale, în echipamentele electrice asociate montate în subteran, protejate prin alte tipuri de protecţie, se pot efectua în următoarele condiţii :

- fie se deconectează echipamentul de la reţea, având în vedere cele precizate la pct.46 de mai sus ;

- fie este cert faptul că în lucrarea minieră în care este amplasat echipamentul nu există şi nu se pot produce acumulări de metan având o concentraţie mai mare de 0.5 % vol.

50. Având în vedere că , prin deconectarea de la reţea, verificarea în stare de funcţionare a echipamentului asociat este imposibilă, atunci când întreţinerea corectă solicită efectuarea acestor verificări, este obligatoriu ca ele să fie făcute numai dacă se asigură măsurarea continuă a concentraţiei de metan pe o distanţă de cel puţin 5 m faţă de echipament , în ambele sensuri pornind de la echipament , la tavan şi la podea , utilizându-se metanometre portabile sau de grup. Dacă , din măsurătorile efectuate se constată că în spaţiul controlat , în care este amplasat echipamentul , se produc acumulări, concentraţia măsurată depăşind valoarea de 0,5 % vol.CH4, se întrerup operaţiile de verificare , echipamentul se închide corect şi complet şi se stabileşte cauza acumulării.

Dacă însă verificarea funcţională se poate face numai pe circuitele cu securitate intrinsecă, trebuie respectată următoarea succesiune de operaţii:

1. Se măsoară continuu concentraţia de metan în spaţiul în care este amplasat echipamentul asociat, conform precizărilor anterioare , pe toată durata operaţiilor descrise mai jos, aceasta trebuind să fie permanent sub valoarea de 0,5 % vol. .

2. Se deconectează de la reţea echipamentul sau numai compartimentul principal în care se află amplasate blocurile funcţionale având în vedere prevederile pct.46.

3. Se deschide echipamentul deconectat sau compartimentul principal deconectat, pentru a avea acces la circuitele de ieşire cu securitate intrinsecă şi dispozitivele de reglaj.

4. Se conectează aparatul de măsură la circuitele cu securitate intrinsecă care se verifică funcţional , conform instrucţiunilor producătorului echipamentului electric asociat.

5. Sub control strict a concentraţiei de metan , care trebuie să fie sub 0,5 % vol. se reconectează echipamentul sau circuitele din compartimentul principal.

6. Se verifică reglajul , conform instrucţiunilor producătorului echipamentului asociat şi se fac ajustările necesare.

7. Se deconectează echipamentul sau circuitele din compartimentul principal şi se refac legăturile iniţiale.

8. Se reînchide echipamentul, verificând asamblarea corectă a părţilor capsulării. 9. Echipamentul este repus sub tensiune pentru funcţionare normală. 51. Operaţiile de întreţinere a echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă, autonome

sau interconectate în sisteme , se pot face în stare de funcţionare a echipamentelor respective , dar verificând , cu ocazia fiecărei acţiuni de întreţinere , dacă situaţiile reale de pericol potenţial nu sunt cauzate de următoarele motive :

1. Instrumentele de măsură sau conexiunile necesare pentru verificare nu şuntează rezistoarele de protecţie serie , pentru limitarea curentului.

2. Legările la pământ de protecţie a ecranelor sau altor dispozitive sau mijloace de separare, nu sunt întrerupte în timp ce circuitele cu securitate intrinsecă sunt în stare de funcţionare sau sunt interconectate cu alte circuite aflate sub tensiune.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

83

83

3. Echipamentele utilizate pentru încercări trebuie să fie certificate pentru lucrări miniere cu regim grizutos, având în vedere tipul de protecţie securitate intrinsecă ia, sau să fie echipamente electrice la ieşirea cărora să nu se depăşească valorile maximale pentru echipamentele electrice simple (1,2 V , 0,1 A şi 25 mW , respectiv o energie înmagazinată mai mare de 20 цJ), astfel încât să nu se introducă situaţii de pericol , ţinând cont de tensiunea şi curentul maxim admis de echipamentul verificat şi de parametrii electrici L ; C şi L/R, admişi pentru circuitele exterioare.

4. Capetele conductoarelor debranşate temporar pentru încercări, să nu rămână libere, astfel încât să se evite contactele nedorite cu alte circuite sau piese neizolate legate la pământ. În acest sens se vor lua măsuri similare celor precizate în pct.48.

52. Ori de câte ori este posibil, operaţiile de întreţinere a echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă se vor efectua prin debranşarea lor din instalaţie şi înlocuirea cu echipamente de rezervă, iar apoi verificările, reglajele şi reparaţiile sunt făcute la suprafaţă, în atelier sau în subteran, în locuri special amenajate şi dotate cu mijloace tehnice necesare acestor operaţii.

Acest mod de lucru este posibil mai ales în cazul echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă conectate la circuitele exterioare prin dispozitive fişă - priză sau cele care sunt realizate constructiv într-o concepţie modulară , în care blocurile şi componentele funcţionale interioare sunt conectate prin dispozitive fişă - priză conform SR EN 50020.

53. În general, operaţiile de întreţinere în lucrările miniere grizutoase cum sunt abatajele, lucrările miniere cu aeraj parţial şi lucrările miniere aflate în curenţii de aer viciat, trebuie să fie limitate la:

- debransarea şi înlocuirea echipamentelor , a blocurilor sau componentelor debroşabile , în cazul unor produse realizate din module;

- efectuarea unor reglaje de calibrare, utilizând aparate de verificare certificate, specificate în documentaţia producătorilor echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă care sunt supuse operaţiilor de întreţinere;

- alte activităţi de întreţinere permise pentru tipul de echipament în cauză , menţionate în documentaţia producătorului.

54. Întreţinerea echipamentelor electrice asociate amplasate la suprafaţă trebuie să se facă ţinând cont de precizările de la pct.47 şi 48 , având în vedere necesitatea prevenirii unor situaţii periculoase pentru circuitele sistemelor cu securitate intrinsecă, ca urmare a unor manevre greşite sau neglijarea aspectelor de securitate la efectuarea lucrărilor necesare în circuitele fără securitate intrinsecă. În acest scop, înainte de a începe operaţiile de întreţinere, trebuie, să se verifice dacă interfeţele Ex asigură p protecţie eficace a circuitelor cu securitate intrinsecă, adică :

a.- Pentru interfeţele Ex fără separare galvanică de tip bariere de securitate cu diode : - se măsoară valoarea rezistenţei circuitului de legare la pământ a barierelor dacă acestea

sunt prevăzute să fie legate la pământ, din motive de menţinere a integrităţii componentelor barierei, la producerea unor avarii în circuitele fără securitate intrinsecă. Valoarea măsurată a rezistenţei acestui circuit, nu trebuie să depăşească 1 ohm ;

- se verifică dacă circuitele cu securitate intrinsecă, în cazul utilizării barierelor de securitate intrinsecă legate la pământ ,.nu sunt cumva puse accidental la pământ şi în instalaţia din subteran, datorită unor defecte de izolaţie;

- se verifică dacă în punctul în care se leagă la pământ barierele de securitate, nu există cumva potenţiale parazite cauzate de defecte ale instalaţiilor electrice de la suprafaţă ;

- se verifică dacă transformatorul de separare faţă de reţeaua electrică a echipamentului asociat de la suprafaţă, este montat şi funcţionează corect;

- dacă sunt respectate distanţele de separare între circuitele cu securitate intrinsecă şi cele fără securitate intrinsecă, conform SR EN 50020, inclusiv la nivelul dispozitivelor de racordare la circuitele exterioare.

b.- Pentru interfeţele Ex cu separare galvanică de tip transformator de separare, optocuplor, releu, condensatoare etc., se verifică dacă sunt respectate distanţele de separare între circuitele cu securitate intrinsecă si cele fără securitate intrinsecă, conform SR EN 50020, la nivelul componentelor de separare, pe traseele circuitelor interioare şi la nivelul dispozitivelor de racordare la circuitele exterioare.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

84

84

55. În cazul echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă, autonome sau interconectate în sisteme, deşi tipul de protecţie securitate intrinsecă permite efectuarea unor verificări şi reglaje (calibrări) în stare de funcţionare, trebuie avut în vedere că, la efectuarea acestor lucrări, manevrele sau conexiunile greşite pot conduce la scurtcircuite sau alte regimuri de avarie (de exemplu, puneri accidentale la pământ). Aceste regimuri deşi nu sunt periculoase din punct de vedere al protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive , pot conduce la deteriorarea unor componente (de exemplu , arderea siguranţelor din barierele de securitate cu diode) sau la introducerea unor situaţii de defect , imprevizibile de care nu s-a ţinut cont la evaluarea coeficienţilor de securitate şi definirea categoriei ia sau ib a echipamentului sau sistemului electric cu securitate intrinsecă.

Din aceste motive , ori de câte ori este posibil , echipamentul electric sau numai blocuri (module) funcţionale din acesta, se debranşează din instalaţie (sau din echipament, în cazul blocurilor) şi se verifică şi reglează în atelierele de reparaţii cu dotare adecvată (aparate de măsură, standuri de încercări, testare etc.) de la suprafaţă.

Dacă în subteran există încăperi amplasate şi amenajate corespunzător , destinate operaţiilor de întreţinere şi dacă dispun de o dotare tehnică adecvată , în ele se pot efectua lucrările necesare de întreţinere, dar numai de către personal calificat şi instruit pentru aceste lucrări , calitatea lor urmând să fie confirmată de către o persoană autorizată ( de exemplu , expert metrolog şi/sau expert Ex).

Debranşarea echipamentelor sau componentelor este facilă dacă ele sunt prevăzute constructiv cu conectoare fişă - priză pentru racordarea circuitelor exterioare şi/sau circuitelor interioare, la efectuarea operaţiilor trebuind să se aibă în vedere prevederile pct.49.

În cazurile în care se utilizează cisterne de racordare de tip „cu cablu racordat permanent" sau prin dispozitive de racordare a conductoarelor aferente circuitelor exterioare din cabluri care nu sunt racordate permanent, la efectuarea lucrărilor se va ţine cont de prescripţiile de la pct.47 , 48 şi 50.

56. Dacă lucrările de întreţinere la echipamentele electrice cu securitate intrinsecă se fac prin menţinerea lor în instalaţiile din subteran , trebuie luate următoarele măsuri:

a.- Se deconectează conductoarele aferente circuitelor de intrare şi de ieşire din echipament sau bloc funcţional şi după ce sunt identificate, se izolează capetele libere neizolate, separat sau după scurtcircuitarea celor aferente perechilor de conductoare aferente aceluiaşi sistem, după care , se adună sau nu în mănunchiuri şi se fixează de saşiul echipamentelor pentru a evita deteriorările cauzate de manevrele impuse de lucrări.

b.- Se . racordează la intrarea, respectiv la ieşirea echipamentului sau a modulului (blocului) verificat, terminalele circuitelor aparatelor de măsură sau a testerelor speciale. Aceste testere certificate din punct de vedere a protecţiei împotriva atmosferei potenţial explozive şi să corespundă indicaţiilor producătorului echipamentului pe care se fac operaţiile de întreţinere.

c.- Se efectuează lucrările de verificare , calibrare (reglaj), întreţinere, după care se refac circuitele iniţiale , prin reconectarea capetelor conductoarelor aferente circuitelor de intrare şi de ieşire din echipamentul sau blocul funcţional la care s-a lucrat.

57. Dacă în funcţionarea instalaţiilor ce conţin echipamente şi cabluri aferente unor sisteme electrice cu securitate intrinsecă, se constată anomalii, în cel mai scurt timp posibil trebuie întreprinse următoarele măsuri:

1.- Să se stabilească care este cauza acestor anomalii; 2.- Să se stabilească şi să se deconecteze părţile de instalaţii care sunt defecte şi cauzează

anomaliile funcţionale ; 3.- Dacă este posibil, să se înlocuiască părţile respective (echipamente sau blocuri

funcţionale), cu echipamente sau blocuri de rezervă ; 4.- Să se repare echipamentele sau blocurile defecte pentru a restabili funcţionalitatea iniţială. Această modalitate de intervenţie, prin înlocuire cu echipamente sau blocuri de rezervă,

realizează atât dezideratele legate de menţinerea securităţii instalaţiei, cât şi pe cele legate de eventualele întreruperi în funcţionarea parţială sau totală a instalaţiei respective.

Având în vedere acest concept, la proiectarea instalaţiei trebuie să se aibă în vedere următoarele soluţii tehnice constructive pentru echipamente şi dotări :

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

85

85

- echipamentele să fie prevăzute cu conectoare fişă - priză pentru racordarea la circuitele exterioare şi/sau blocurile funcţionale din interior să fie debranşabile prin conectoare fişă - priză adecvate, astfel încât să fie posibilă înlocuirea rapidă , fără a fi afectate circuitele funcţionale ;

- să existe un stoc corespunzător de echipamente sau blocuri de rezervă , care permit înlocuirea imediată a celor defecte.

58. Identificarea rapidă a cauzelor anomaliilor funcţionale, precum şi a echipamentelor sau componentelor defecte care le produc trebuie să respecte regulile generale pentru asemenea operaţii, având în vedere aspectele specifice pentru efectuarea lor în lucrările miniere cu regim grizutos , după cum urmează :

- să nu se facă conexiuni care nu au fost prevăzute prin proiecte sau documentaţiile de sisteme , exceptând cazurile în care implicaţiile unor asemenea conexiuni au fost analizate şi evaluate sub toate aspectele , constatându-se că ele nu introduc situaţii de risc ;.

- să nu se utilizeze aparate de verificare, testare sau instrumente pentru încercări care nu au fost certificate din punct de vedere al protecţiei şi autorizate să funcţioneze în lucrări miniere cu regim grizutos ;

- să se separe părţile de instalaţii care pot rămâne în stare de funcţionare şi să se ţină cont de efectele încercărilor ce se fac asupra cablurilor de interconectare între echipamente ;

- în nici un caz , să nu se anuleze sau să se elimine componentele de care depinde tipul de protecţie, în orice echipament aferent sistemului în cauză.

59. Înlocuirea blocurilor funcţionale defecte din echipamentele electrice care prezintă anomalii în funcţionare poate fi făcută, fără a exista un risc potenţial, dacă există certitudinea înlocuirii corecte cu un bloc similar sau poate fi necesară folosirea unor conectoare de tip diferit pentru diversele module dintr-un echipament, dacă schimbările greşite pot conduce la situaţii periculoase. Dacă se utilizează conectoare de acelaşi tip constructiv, se pot utiliza blocuri de pini în diferite poziţii , astfel încât interschimbările periculoase de module, blocuri sau componente să nu fie posibile , luând însă măsuri ca aceste blocaje mecanice să nu poată fi deteriorate, înlăturate sau forţate prin acţiuni brutale ale unor persoane care execută lucrările de întreţinere.

CAPITOLUL VII

REPARAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE ASOCIATE Şl A ECHIPAMENTELOR ELECTRICE CU SECURITATE INTRINSECĂ

60. Repararea echipamentelor electrice asociate şi a echipamentelor electrice cu securitate

intrinsecă, autonome sau interconectate în sisteme , trebuie să se facă astfel încât pe lângă restabilirea condiţiilor iniţiale specificate de funcţionare, să nu fie afectate, în nici un fel, caracteristicile tipului de protecţie.

Pentru echipamentele electrice asociate montate în subteran, protejate prin alte tipuri de protecţie , reparaţiile se execută având în vedere cerinţele minime de securitate pentru tipul de protecţie aplicat, suplimentate cu cerinţele minime pentru tipul de protecţie securitate intrinsecă, prezentate în continuare.

Caracteristicile specifice tipului de protecţie securitate intrinsecă, care trebuiesc menţinute pe toată durata utilizării lor, sunt:

- separările între circuitele cu securitate intrinsecă şi cele fără securitate intrinsecă, precum şi faţă de piesele metalice neizolate, legate la pământ, la nivelul conexiunilor la circuitele exterioare ;

- distanţele de străpungere şi conturnare între circuitele cu securitate intrinsecă diferite , între aceste circuite şi cele fără securitate intrinsecă şi/sau piesele neizolate legate la pământ;

- acoperirile de protecţie destinate izolărilor necesare atunci când acest lucru nu se poate obţine prin distanţele prescrise ;

- protejarea transformatoarelor de reţea şi de separare cu siguranţe fuzibile şi montarea de elemente de limitare sau bariere de securitate pe circuitele de ieşire ;

- realizarea transformatoarelor de reţea şi a celor de separare, cu o izolaţie încercată prin probe de rigiditate dielectrică efectuate asupra fiecărui exemplar de transformator;

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

86

86

- respectarea calităţii materialelor electroizolante utilizate şi a distanţelor de izolare prescrise;

- respectarea caracteristicilor constructiv - funcţionale a rezistenţelor utilizate ca elemente de limitare serie (a curentului), în ceea ce priveşte tehnologia de fabricaţie, puterile nominale , valorile şi toleranţele precizate în documentaţiile de certificare ;

- respectarea caracteristicilor constructiv - funcţionale ale elementelor de limitare paralel ( a tensiunii) , de tip diode redresoare sau diode Zener, în ceea ce priveşte tensiunea nominală, toleranţele admise , puterea nominală , polarităţile de asamblare , definite în documentaţiile de certificare ;

- utilizarea unor elemente de separare galvanică de tip optocuploare , condensatoare, transformatoare de cuplaj , de un tip acceptat (de exemplu , nu se utilizează condensatoarele electrolitice), certificate ca fiind componente Ex , respectându-se distanţele de străpungere şi conturnare prevăzute pentru repararea circuitelor cu securitate intrinsecă faţă de cele fără securitate intrinsecă si/sau piesele metalice neizolate legate la pământ;

- utilizarea releelor electromagnetice certificate ca fiind componente Ex, având distanţele de străpungere şi conturnare prevăzute in standardul specific pentru tipul de protecţie securitate intrinsecă, în vederea separării circuitului bobinei releului, de circuitele contactelor şi/sau terminalele pentru legarea la pământ a ecranelor metalice de separare ;

- utilizarea de module funcţionale, inclusiv surse de tensiune de tip baterii , acumulatoare , bariere de securitate sau elemente constructive similare , încapsulate sau nu , dar de un tip certificat ca fiind componente Ex , pentru tipul de protecţie securitate intrinsecă ;

- realizarea separărilor la nivelul conectoarelor pentru circuitele interioare , cu sau fără contacte legate la pământ în scop de separare;

- separarea conductoarelor şi căilor de curent aferente circuitelor interioare şi izolarea lor, cu verificarea izolaţiilor, prin probe de rigiditate dielectrică;

- corectitudinea construcţiei şi fixării şunturilor de securitate pe elementele de circuit active din punct de vedere energetic, având în vedere documentaţia de certificare ;

- alte aspecte de securitate precizate în documentaţia de certificare a echipamentelor şi sistemelor electrice cu securitate intrinsecă asupra cărora producătorul trebuie să atragă atenţia utilizatorilor, prin cartea tehnică sau instruncţiunile de exploatare, întreţinere reparare.

Aceste documente sunt absolut necesare pentru efectuarea unor lucrări de reparaţii corecte , de aceea producătorii au obligaţia să le furnizeze utilizatorilor odată cu produsele , iar utilizatorii au obligaţia să le respecte în totalitate.

61. Repararea echipamentelor asociate şi a echipamentelor electrice, în ceea ce priveşte tipul de protecţie securitate intrinsecă poate fi făcută:

- la utilizatori; - la producători;

- la unităţile de service ale producătorilor. Repararea la utilizatori se poate face : - prin înlocuirea unor module sau blocuri funcţionale defecte cu altele originale, obţinute de la

producătorii echipamentelor, garantate de către aceştia ca fiind identice cu elementele constructive definite de documentaţia de certificare a echipamentelor electrice sau componentelor Ex şi transmiterea blocurilor defecte la producători sau la unităţile de service , care le vor readuce la situaţia iniţială ;

- prin înlocuirea modulelor sau blocurilor funcţionale defecte cu altele reparate după documentaţia producătorului, respectându-se, în totalitate , cele prevăzute în documentaţia de certificare a echipamentelor electrice sau componentelor Ex ;

- prin înlocuirea modulelor sau blocurilor funcţionale defecte cu altele reparate după o documentaţie proprie, obţinută prin relevarea tuturor detaliilor care definesc elementele prin care se realizează tipul de protecţie securitate intrinsecă ale circuitelor şi componentelor Ex certificate şi respectarea acestora din toate punctele de vedere.

62. Dacă este posibil şi dacă se apreciază necesar ca producătorul iniţial al echipamentelor , sau componentelor Ex, să-şi modifice sau să-şi modernizeze produsele , aflate încă în fabricaţie, având în vedere modificările realizate de către utilizatorii care fac reparaţii, se comunică aceste

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

87

87

modificări necesare producătorilor, care, dacă-şi modifică produsele, trebuie să-şi actualizeze documentaţiile şi să refacă programul încercărilor de tip, fie pentru recertificarea produselor , fie pentru obţinerea adiţionărilor, completărilor sau amendamentelor la certificatele iniţiale.

63. Producătorii şi unităţile de service fac reparaţii numai după documentaţiile avizate. Orice modificare sau schimbare care afectează caracteristicile specifice tipului de protecţie securitate intrinsecă menţionate la pct.63, trebuie supuse avizării, eventual unor încercări de tip, în vederea completării, adiţionării sau amendării documentelor de certificare iniţiale.

Programul de încercări de tip se stabileşte, cu ocazia verificării documentaţiei ce conţine modificările sau schimbările făcute la echipamente sau componente , în vederea avizării ei.

64. Reparaţiile în atelierele proprii ale utilizatorilor (dar şi la producători sau unităţile de service), trebuie făcute numai după documentaţii complete şi corecte , avizate şi numai de către personal competent , instruit şi cunoscător al principiilor constructive pentru tipul de protecţie securitate intrinsecă şi al echipamentelor sau componentelor Ex la care lucrează.

65. Producătorii de echipamente sau componente Ex cu tip de protecţie securitate intrinsecă trebuie :

- fie să furnizeze documentaţie completă şi corectă de reparare, tuturor utilizatorilor produselor lor;

- fie să furnizeze piese de schimb , module sau blocuri funcţionale , pe care utilizatorii să le folosească în vederea înlocuirii componentelor defecte.

De asemenea , producătorii de echipamente sau componente Ex, au obligaţia să acorde asistenţă tehnică utilizatorilor care doresc să-şi organizeze ateliere proprii de reparare a modulelor şi blocurilor defecte , sau să asigure repararea.

66. Atelierele de reparaţii trebuie să aibă dotarea tehnică şi încadrarea cu personal,

adecvate lucrărilor care urmează să se facă. Din punct de vedere al tipului de protecţie securitate intrinsecă, dotarea tehnică minimă presupune existenţa :

- unor surse de c.c. şi c.a. reglabile , având în vedere tensiunile de alimentare ale echipamentelor sau componentelor Ex reparate ;

- echipamente pentru încercarea rigidităţii dielectrice , pentru tensiuni reglabile între 500 V.c.a., 1000 V c.a.,î 500 V c.a. şi 2.500V c.a.;

- megohmetre cu tensiune de încercare minimă de 500V c.a.; - ohmetre pentru controlul continuităţii circuitelor; - aparate de măsură a curenţilor şi tensiunilor, în c.c. şi c.a.;' - instrumente pentru măsurarea distanţelor; - opţional, punţi de măsurare R ; L ; C , în c.c. şi c.a.; - tot opţional, dar recomandat, testere automate, generatoare de semnal, osciloscoape,

standuri de verificare ale modulelor şi componentelor debranşabile, mai ales când se fac reparaţii mai complexe, care necesită şi reglaje funcţionale;

- obligatoriu , truse de scule adecvate, potrivite ca dimensiuni pentru a lucra la elementele constructive ale echipamentelor electrice şi componentelor Ex.

67. La repararea echipamentelor electrice asociate şi a echipamentelor electrice cu securitate intrinsecă , autonome sau interconectate în sisteme , în atelierele proprii unităţilor miniere, trebuie acordată atenţie deosebită următoarelor aspecte :

1.-Să nu se modifice distanţele de străpungere şi conturnare între circuite şi faţă de piesele metalice legate la pământ.

2.-Să nu se înlocuiască componente de care depinde tipul de protecţie securitate intrinsecă, decât cu componente originale sau identice. Pentru identificarea acestor componente de care depinde securitatea, în documentaţiile de certificare, de execuţie sau de reparare şi,dacă este posibil pe plăcile de circuit pe care se moţează, acestea sunt marcate prin steluţe, în documentaţie se precizează datele complete de identificare , inclusiv dimensiuni , caracteristici şi tip constructiv.

Componentele Ex certificate se marchează conform SR EN 50014 şi SR EN 50020. 3.- Să nu se înlocuiască fuzibilele decât cu altele de tip identic (rapide, medii, lente etc.) cu

acelaşi curent nominal , putere de rupere, tensiune nominală şi dimensiuni.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

88

88

4.- Să nu se înlocuiască transformatoarele de reţea şi cele de separare sau cu alte destinaţii , de exemplu de cuplaj sau acord, decât cu componente identice , eventual certificate şi marcate ca fiind componente Ex , obţinute fie ca piese de schimb de la producător, fie realizate după o documentaţie avizată , asigurându-se identitatea totală cu componentele originale sau conformitatea cu respectiva documentaţie ;

5.- Să nu se substituie module sau blocuri funcţionale , decât cu altele identice cu cele originale , obţinute ca piese de schimb de la producător sau reparate după o documentaţie avizată.

6.- Să nu se modifice poziţia componentelor în echipament, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea unor piese izolante de distanţare între ele a plăcilor de circuit imprimat, într-un mod în care se reduc distanţele de separare.

7.-Să nu se producă modificarea distanţelor de separare ca urmare a repoziţionării bornelor de conexiune la circuitele exterioare şi interioare, la locurile de racordare pentru conductoarele aferente circuitelor interioare , a ecranelor de separare etc.

8.- Să se facă verificarea plăcilor echipate cu piese, după reparare, pentru-a avea certitudinea că elementele de securitate, inclusiv distanţele de separare sunt intacte şi funcţionează corespunzător în ceea ce priveşte tipul de protecţie securitate intrinsecă.

9.- Să se efectueze curăţarea de praf , murdărie sau apă a plăcilor cu componente , a conectoarelor , a modulelor şi blocurilor funcţionale , înlocuindu-le definitiv pe cele care sunt fisurate, crăpate sau prezintă urme de carbonizare sau alte schimbări de natură dimensională şi fizico-chimică, care afectează calitatea materialului electroizolant utilizat.

10.- Dacă este cazul, după repararea sau curăţarea plăcilor de circuit imprimat, este necesar să se refacă acoperirile de protecţie datele complete de identificare , inclusiv dimensiuni , caracteristici şi tip constructiv.

Componentele Ex certificate se marchează conform SR EN 50014 şi STAS 6877/4 (SR EN 50020).

3.- Să nu se înlocuiască fuzibilele decât cu altele de tip identic rapide , medii , lente etc.) cu acelaşi curent nominal , putere de rupere , tensiune nominală şi dimensiuni.

4.- Să nu se înlocuiască transformatoarele de reţea şi cele de separare sau cu alte destinaţii , de exemplu de cuplaj sau acord, decât cu componente identice , eventual certificate şi marcate ca fiind componente Ex , obţinute fie ca piese de schimb de la producător, fie realizate după o documentaţie avizată , asigurându-se identitatea totală cu componentele originale sau conformitatea cu respectiva documentaţie ;

5.- Să nu se substituie module sau blocuri funcţionale , decât cu altele identice cu cele originale , obţinute ca piese de schimb de la producător sau reparate după o documentaţie avizată.

6.- Să nu se modifice poziţia componentelor în echipament, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea unor piese izolante de distanţare între ele a plăcilor de circuit imprimat, într-un mod în care se reduc distanţele de separare.

7.-Să nu se producă modificarea distanţelor de separare ca urmare a repozitionării bornelor de conexiune la circuitele exterioare şi interioare, la locurile de racordare pentru conductoarele aferente circuitelor interioare , a ecranelor de separare etc.

8.- Să se facă verificarea plăcilor echipate cu piese, după reparare, pentru a avea certitudinea că elementele de securitate, inclusiv distanţele de separare sunt intacte şi funcţionează corespunzător în ceea ce priveşte tipul de protecţie securitate intrinsecă.

9.- Să se efectueze curăţarea de praf , murdărie sau apă a plăcilor cu componente , a conectoarelor , a modulelor şi blocurilor funcţionale , înlocuindu-le definitiv pe cele care sunt fisurate, crăpate sau prezintă urme de carbonizare sau alte schimbări de natură dimensională şi fizico-chimică, care afectează calitatea materialului electroizolant utilizat.

10.- Dacă este cazul, după repararea sau curăţarea plăcilor de circuit imprimat, este necesar să se refacă acoperirile de protecţie prevăzute în documentaţie, prin depunerea a cel puţin două strate de material electroizolant similar celui original (având acelaşi IRC şi clasă de izolaţie).

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind echipamente cu securitate intrinsecă

89

89

CAPITOLUL VIII PRESCRIPŢII FINALE

68. Se recomandă ca întreaga activitate de procurare, instalare, inspecţie - control,

exploatare, întreţinere şi reparare să se facă în baza unor manuale de calitate a lucrărilor efectuate, în care să se precizeze aspectele de documentaţii necesare, de calificare şi de pregătire a personalului, dotările cu piesele de schimb şi mijloace tehnice de lucru, procedurile de lucru, de încercare şi verificare, evidenţele lucrărilor întocmite.

69. În anexa nr.1 se prezintă un model de program pentru inspecţiile primare , respectiv inspecţiile periodice , având în vedere precizările din capitolele III şi IV.

70. Pentru detalierea unor aspecte se recomandă însuşirea conţinutului standardelor de referinţă precizate în pct.2 .

71. Pentru instalaţiile telegrizumetrice se vor aplica cerinţele specifice de securitate specifice acestor instalaţii.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţii cu înalt nivel de securitate

90

90

CERINŢE SPECIFICE

PENTRU INSTALAŢIILE ELECTRICE CU NIVEL ÎNALT DE SECURITATE CAP. I.

DOMENIUL DE APLICARE

1. Prezentele cerinţe se aplică numai acelor echipamente şi instalaţii electrice necesare din motive de securitate pentru :

- comunicaţii, semnalizări şi iluminat ; - controlul atmosferei ; - prevenirea situaţiilor periculoase ;

2. Pentru motive de securitate a muncii, aceste cerinţe pot fi de asemenea aplicate şi altor echipamente, în primul rând celor care conţin surse proprii de energie electrică.

CAP. II.

CIRCUITE DE SECURITATE INTRINSECĂ

3. Circuitele trebuie să fie conforme cu : - prevederile din SR EN 50014, a celor din SR EN 50020 şi SR EN 50039, pentru

echipamentele şi sistemele electrice cu securitate intrinsecă, categoria ia, pentru grupa I de utilizări, lucrări miniere grizutoase ;

- sau cu prevederile din Anexa 1. 4. Un circuit care nu este cu nivel înalt de securitate, nu trebuie interconectat electric cu

un circuit cu nivel înalt de securitate (INS), decât în condiţiile în care o asemenea conexiune galvanică este admisă prin documentele de certificare a tipului de protecţie securitate intrinsecă pentru echipamentele sau sistemele electrice certificate.

5. Echipamentele şi sistemele electrice noi, certificate ca fiind conforme cu standardele menţionate la pct. 3. de mai sus, trebuie autorizate suplimentar ca echipamente sau instalaţii electrice cu nivel înalt de securitate (INS) :

- fie prin documentele de certificare a tipului de protecţie pentru aparate autonome cu sursă proprie de energie sau sistemele electrice cu securitate intrinsecă certificate;

- fie prin avizul referitor la protecţia împotriva atmosferei potenţial explozive, cu ocazia autorizării punerii instalaţiilor electrice în funcţiune, în cazul sistemelor electrice cu securitate intrinsecă necertificate, dar conţinând numai echipamente electrice certificate separat, precum şi accesorii şi cabluri acceptate pentru utilizare în asemenea sisteme. În această situaţie trebuie respectate, în totalitate, condiţiile de interconectare menţionate în documentaţia de sistem, documentaţie în baza căreia s-a realizat instalaţia.

6. Lămpile electrice individuale cu incandescenţă trebuie să fie conforme cu SR EN 50032, asigurându-se menţinerea construcţiei respective pe toată durata de utilizare a lămpilor.

CAP. III.

CERINŢE PENTRU LINIILE ELECTRICE LUNGI 7. Un circuit cu securitate intrinsecă, parte componentă a unei instalaţii electrice cu nivel

înalt de securitate (INS), este considerat ca linie lungă, dacă face o legătură galvanică între echipamente electrice de la suprafaţă, respectiv echipamente electrice din subteran sau între echipamente amplasate în locuri de muncă diferite, deservite de instalaţii electrice de forţă cu protecţii electrice separate. Deoarece aceste circuite prezintă riscul unei circulaţii incontrolabile de curenţi accidentali periculoşi, rezultaţi ca urmare a existenţei unor conexiuni galvanice la puncte cu potenţiale electrice diferite.

8. Prezintă risc din punct de vedere al unor transferuri periculoase de potenţiale electrice, toate circuitele electrice din liniile lungi, din următoarele situaţii :

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţii cu înalt nivel de securitate

91

91

a. Circuitul este conectat la echipamente de la suprafaţă, exceptând următoarele cazuri :

- circuitul este echipat în subteran, cu o barieră de securitate cu diode, certificată pentru categoria ia, conform SR EN 50020;

- circuitul este izolat faţă de pământ, printr-o izolaţie care rezistă unei tensiuni de încercare, timp de un minut, de 500 V c.c. sau are o valoare minimă de 1000 ohmi, izolaţia făcând obiceiul unor măsurători consemnate în documente de evidenţă.

Periodicitatea încercării izolaţiei este stabilită de la caz la caz, având în vedere posibilităţile practice de producere ale unor defecte. Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face, în mod obligatoriu după lucrări de montaj şi reparaţii în instalaţii sau după avarii care puteau afecta liniile, echipamentele sau accesoriile componente;

- circuitul este izolat faţă de pământ şi toate defectele de izolaţie sunt auto evidenţiate în sensul celor precizate în SR EN 50020.

b. Exploatarea minieră dispune de reţea electrică de înaltă tensiune, exceptând cazurile în care există un sistem de protecţie care o deconectează de la reţeaua respectivă, la apariţia primului defect de izolaţie. Acest sistem de protecţie poate fi :

- un dispozitiv de control a rezistenţei de izolaţie, care deconectează reţeaua atunci când izolaţia ei globală (pe întreaga lungime) scade sub valoarea de 10 ohmi/V sau

- un dispozitiv de protecţie homopolară sensibil la curentul homopolar (rezidual) rezultat ca urmare unui defect de izolaţie fază-pământ, care acţionează la un curent de reglaj cel puţin egal cu ½ din intensitatea maximă a curentului homopolar ce poate circula în tronsonul de reţea unde este montat dispozitivul de protecţie.

Deoarece o reţea minieră poate fi ramificată în mai multe linii, fiecare linie trebuie să fie protejată printr-un astfel de dispozitiv, chiar dacă ea nu se găseşte într-o lucrare minieră grizutoasă.

9. Pentru a fi considerată instalaţie cu nivel înalt de securitate (INS), o instalaţie cu linii lungi care prezintă risc de transfer periculos de potenţial, ea trebuie să satisfacă, simultan, următoarele condiţii :

a. circuitele care sunt legate la pământ, trebuie să aibă o rezistenţă mai mare de 1000 ohmi sau să constituie un dispozitiv electric echivalent ;

b. izolaţia circuitelor faţă de pământ trebuie controlată automat, permanent ; c. instalaţia respectivă este separată galvanic, printr-un dispozitiv automat, faţă de

restul instalaţiei, atunci când izolaţia faţă de pământ scade sub 1000 ohmi şi, în acelaşi timp, în lucrările miniere de pe traseul instalaţiei, concentraţia de metan creşte la valori mai mari de 2% vol. CH4, după cum urmează :

- fie partea situată în lucrările miniere în care conţinutul de metan este mai mare de 2% vol. CH4;

- fie partea a cărei rezistenţă de izolaţie faţă de pământ a scăzut la valori mai mici de 1000 ohmi.

CAP. IV.

ECHIPAMENTE ELECTRICE CU SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PROTECŢIE SPECIALE, NESTANDARDIZATE

10. Echipamentele electrice pentru care protecţia împotriva atmosferei explozive este

realizată prin alte soluţii constructive decât cele standardizate, trebuie să fie verificate şi certificate de un organism/laborator notificat, în scopul demonstrării eficacităţii acestor construcţii. Aceste soluţii sunt propuse de către producătorul echipamentului prin documentaţia de certificare, ele trebuind să asigure un nivel de protecţie, în stare normală de funcţionare, cu un defect sau orice combinaţie de două defecte, similar tipului de protecţie securitate intrinsecă, categoria ia.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind instalaţii cu înalt nivel de securitate

92

92

11. În certificatul de control trebuie să se facă precizarea că echipamentul respectiv este cu nivel înalt de securitate, să se menţioneze condiţiile speciale de utilizare sigură, iar echipamentul se marchează cu simbolul CE.

Anexa 1

REGULI APLICABILE CIRCUITELOR CU SECURITATE INTRINSECĂ CARE NU SUNT ÎN TOTALITATE CONFORME

CU SR EN 50020 ŞI SR EN 50039

I. Circuite cu securitate intrinsecă ale unei instalaţii electrice cu nivel înalt de securitate, care au fost certificate sau avizate după un standard anterior, aflate în funcţiune, trebuie să fie modificate sau adaptate pentru a corespunde prezentelor cerinţe.

II. Circuitele care fac obiectul celor precizate la pct. I, trebuie să satisfacă prevederile de la pct. 1 la 6 de mai jos :

1. Aceste circuite se verifică de către un laborator de încercări notificat. Verificările se execută conform SR EN 50020.

2. Circuitele se alimentează prin transformatoare de reţea realizate conform SR EN 50020, protejate prin siguranţe fuzibile sau relee montate pe primar. Curentul nominal al fuzibilului sau curentul de reglaj al releului montat pe primar, nu trebuie să fie mai mare de 3 ori valoarea curentului nominal din primarul transformatorului. Curentul nominal al fuzibilului se înscrie pe capacul soclului sau în imediata lui vecinătate. Transformatoarele de reţea se încearcă, bucată cu bucată la următoarele tensiuni :

- 2500 V c.a. între primar şi secundar ; - 1000 V c.a. între fiecare înfăşurare şi miez sau ecranul metalic, legate la

pământ. 3. Toate bateriile sau acumulatorii care necesită dispozitive de limitare a curentului,

trebuie încapsulate în compund sau închise în capsulări nedemontabile, astfel încât să fie accesibile numai conductoare sau borne protejate, în aval de dispozitivele de limitare şi bornele de reîncărcare. Dacă această condiţie nu este satisfăcută, bateria sau acumulatorul trebuie să fie închis într-un compartiment cu închizători speciale.

Elementele galvanice (baterii şi acumulatori), trebuie astfel alese încât, în condiţii de scurtcircuit permanent la bornele de ieşire, nu trebuie să se producă :

- nici creşteri ale temperaturii ansamblului, - nici degajări de gaze inflamabile, - nici deformaţii ale carcasei bateriei sau acumulatorului.

De asemenea , trebuie luate măsuri împotriva : - scurgerii electrolitului peste circuitele electrice, - debitării de curent prin bornele de încărcare, de exemplu, prin montarea de dio-de

de blocare a curenţilor inverşi. 4. Barierele de securitate cu diode trebuie să fie conforme cu SR EN 50020, pentru

categoria ia. 5. Caracteristicile componentelor introduse pentru a satisface cerinţele de la 1 la 4

de mai sus, trebuie să fie conforme cu prevederile SR EN 50020. 6. Dacă există circuite care trebuie să fie supuse unor modificări pentru a le adapta

prevederilor de la pct. 1 până la 5 de mai sus, aceste modificări trebuie realizate de către producător sau un laborator notificat, după o documentaţie avizată de un organism notificat de atestare a conformităţii, inclusiv, dacă este cazul, un manual de asigurare a calităţii lucrărilor. NOTĂ :În avizul (declaraţia de conformitate) dată în vederea autorizării funcţionării, se va preciza: - dacă există linii lungi; - că toate cutiile de racordare, de ramificaţie şi alte accesorii, au : - marcare conform SR EN 50020;

-distanţele de străpungere în aer, de conturnare şi distanţele prin izolaţie sau compund între părţile conducătoare aferente circuitelor cu securitate intrinsecă şi cele legate la pământ sunt cel puţin egale cu cele precizate în SR EN 50020.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

93

93

CERINŢELE SPECIFICE

PRIVIND PROTECŢIA CLĂDIRILOR ŞI INSTALAŢIILOR INDUSTRIALE ÎMPOTRIVA SUPRATENSIUNILOR ATMOSFERICE

CAP. I

GENERALITĂŢI

PREAMBUL Datorită descărcărilor electrice atmosferice din în timpul furtunilor, în general datorită

trăsnetelor, se pot produce distrugeri însemnate, incendii şi chiar explozii. Descărcarea electrică luminoasă care se produce între nori sau în interiorul unui nor se

numeşte fulger. Acesta poate fi liniar, plat (difuz) sau sferic (globular). Zgomotul puternic produs prin dilatarea bruscă a gazelor, aflate la temperaturi înalte în

canalul descărcării, reprezintă tunetul. Trăsnetul este o descărcarea electrică de mare intensitate, disruptivă şi aperiodică, care

se produce pe timp de furtună între nori şi pământ, prin interiorul unor canale de aer ionizat mult ramificate.

Descărcarea principală este precedată de o succesiune de descărcări secundare cu durate scurte (15-80 milisecunde). Datorită persistenţei imaginii pe retină, ochiul înregistrează întotdeauna aceste descărcări succesive ca o singură emisie de lumină.

Descărcarea electrică atinge lungimi de la câţiva metri până la câţiva kilometri, durata descărcării este de ordinul milisecundelor iar intensitatea curentului poate să ajungă de la 12.000 A la 300.000 A.

Direcţia trăsnetului rămâne incertă până la cca. 100 m deasupra pământului, înaintarea având loc, în general, în trepte de 50-100 m sub formă de zig-zag.

Trăsnetul produce următoarele efecte : termice, care determină iniţierea unor incendii sau chiar explozii; chimice (transformarea oxigenului în ozon şi producerea de oxizi de azot); fizice (fierul, nichelul, dobândesc proprietăţi magnetice deosebite); biologice ( electrocutarea oamenilor, de multe ori urmate de deces); mecanice (distructive).

Pentru protecţia clădirilor, construcţiilor şi instalaţiilor miniere împotriva descărcărilor atmosferice (trăsnetului) se montează instalaţii de paratrăsnet.

CERINŢE GENERALE 1. La proiectarea şi alegerea instalaţiilor de protecţie (instalaţiilor de paratrăsnet), în afară de prevederile prezentelor cerinţe specifice se va ţine seama şi de prevederile din normativele tehnice în vigoare şi de indicaţiile furnizorului de echipament şi materiale. 2. Probabilitatea afectării construcţiilor şi instalaţiilor de către descărcările electrice atmosferice, depinde în principal de :

zona de amplasare a construcţiilor şi instalaţiilor miniere; forma şi dimensiunile construcţiilor şi instalaţiilor miniere; forma şi dimensiunile instalaţiilor proprii de paratrăsnet; distanţa faţă de paratrăsnetele din vecinătate;

3. Zona de amplasare, din punct de vedere geografic, este caracterizată prin indicele cronokeraunic, care reprezintă numărul de ore de furtună şi descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe baza observaţiilor meteorologice, pe cel puţin 10 ani. Obs. Unele prescripţii definesc indicele keraunic al unei zone prin numărul de zile de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe baza observaţiilor meteorologice, pe cel puţin 10 ani.

Alte prescripţii definesc indicele aritokeraunic al unei zone prin numărul de descărcări nor-pământ pe 100 km2 ;

În urma unor studiilor efectuate în timp s-a întocmit harta cronokeraunică şi harta izokeraunică a României. Având în vedere aceste hărţi se constată că Valea Jiului se află în

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

94

94

zona A, zonă în care nr. de ore de furtună şi descărcări electrice în decursul unui an depăşeşte 160, respectiv nr. de zile de furtună cu descărcări electrice în decursul unui an depăşeşte 50.

4. Forma şi dimensiunile construcţiilor şi instalaţiilor miniere condiţionează alegerea înălţimii, orientării şi tipului instalaţiei de paratrăsnet. 5. Forma şi dimensiunile instalaţiei proprii de paratrăsnet, precum şi distanţa la care se află construcţiile şi instalaţiile miniere faţă de aceasta, determină zona de protecţie. 6. Distanţa faţă de paratrăsnetele din vecinătate determină oportunitatea asigurării cu instalaţie proprie de paratrăsnet. 7. Datorită pericolului pe care îl prezintă trăsnetul, este OBLIGATORIU să se prevadă cu instalaţii de paratrăsnet următoarele construcţii şi instalaţii miniere :

a. Clădirile şi instalaţiile tehnologice, aflate în aer liber, încadrate în categoriile A, B sau C pericol de incendiu, inclusiv parcurile de rezervoare pentru substanţe combustibile sau inflamabile, montate subteran sau semiîngropate;

b. Clădirile cu aglomerări de persoane (clădirile administrative, băi, vestiare, cu peste 300 persoane);

c. Clădirile şi instalaţiile tehnologice de categoria D sau E pericol de incendiu izolate (nimic în jur pe o rază de 25 m);

d. Construcţiile sau instalaţiile miniere mai înalte de 10 m şi de două ori mai înalte decât clădirile din jur (coşuri de fum, castele şi rezervoare de apă, silozuri, turnuri de extracţie, turnuri de răcire, difuzoarele ventilatoarelor principale, clădirile preparaţiilor de cărbune, ale staţiilor de ventilatoare principale, ale maşinilor de extracţie, staţiilor de compresoare, staţiilor de degazare, ale staţiilor de transformare şi conexiuni electrice, ale atelierelor electromecanice, etc.).

e. Depozitele deschise cu materiale cu pericol de incendiu; f. Instalaţiile electroenergetice de curent alternativ cu tensiuni nominale mai mari de 1000 V

(centrale electrice şi staţii de distribuţie, staţii electrice de conexiuni şi transformatoare interioare şi/sau exterioare, maşini electrice rotative, linii electrice aeriene şi cabluri). 8. Depozitele de materiale explozive, încăperile pentru dezgheţarea dinamitei, pentru uscarea şi prepararea materiilor explozive precum şi laboratoarele depozitelor de materii explozive se protejează OBLIGATORIU împotriva acţiunilor primare şi secundare ale trăsnetului indiferent de modul cum sunt construite depozitele (la suprafaţă, semiîngropate sau îngropate). Fac excepţie depozitele de materiale explozive subterane, care au un strat de acoperire mai mare de 10 m. 9. Se consideră autoprotejate şi nu necesită instalaţii de protecţie contra trăsnetelor, următoarele :

a. Construcţiile şi instalaţiile aflate în aer liber construite complet din metal, cu condiţia ca îmbinările să fie executate prin sudură, nituite sau alte sisteme care asigură continuitatea electrică necesară;

b. Construcţiile îngropate sub un strat de pământ de 0,5 m sau mai mare; c. Rezervoarele cu corp şi capac metalic, subterane sau îngropate, în care se depozitează

lichide sau gaze inflamabile, dacă sunt etanşe sau sunt prevăzute cu supape de respiraţie pentru presiune şi vid şi cu dispozitive opritoare de flacără, cu grosimea tablei din care sunt construite de minim 4,75 mm, au vitraliile nituite sau sudate între ele, iar între capac şi corpul rezervorului şi între rezervor şi toate conductele ce se racordează, există legături electrice bune;

d. Coşurile metalice şi turnurile de răcire metalice, dacă asigură prin construcţie (sudură, nituire) o bună conductibilitate electrică; 10. Depozitele de explozivi vor fi protejate exclusiv prin paratrăsnete aşezate izolat – tip Franklin, la care toate elementele conducătoare de electricitate şi prizele de legare la pământ, se execută IZOLAT de obiectul protejat şi de toate obiectele metalice aşezate în pământ care au legătură galvanică (electrică) cu obiectul protejat. Aşezarea paratrăsnetului pe clădirea depozitului este interzisă.

Obs. Categoriile de pericol de incendiu ale clădirilor şi instalaţiilor în aer liber sunt determinate de caracteristicile de comportare la foc ale substanţelor şi materialelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate în aceste clădiri sau instalaţii. Acestea sunt :

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

95

95

categoria A (BE 3a) - Substanţe a căror aprindere sau explozie poate să aibă loc în urma contactului cu

oxigenul din aer, cu apa ori cu alte substanţe; - Substanţe cu tendinţă de aprindere spontană (autoaprindere); - Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 280C; - Gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie până la 10%, atunci când acestea pot

forma cu aerul amestecuri explozive; categoria B (BE 3b) - Fibre, praf sau pulberi, care se degajă în stare de suspensie, în cantităţi ce pot forma cu

aerul amestecuri explozive; - Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor între 28 şi 1000C; - Gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie mai mare de 10%, atunci când acestea

pot forma cu aerul amestecuri explozive; categoria C (BE 2) - Substanţe şi materiale combustibile solide; - Lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor peste 1000C; categoria D (BE 1a) - Substanţe sau materiale incombustibile în stare fierbinte, topite sau incandescente; - Substanţe cu degajări de căldură radiantă, flăcări sau scântei; - Substanţe solide, lichide sau gazoase ce se ard în calitate de combustibil; categoria E (BE 1b) - Substanţe sau materiale incombustibile în stare rece; - Materiale combustibile în stare de umiditate înaintată (peste 80 %); - Ambalaje pentru lichide incombustibile, fără posibilitatea aprinderii acestora;

CAP. II

ELEMENTELE COMPONENTE ALE INSTALAŢIILOR DE PARATRĂSNET 11. (1) Instalaţia de paratrăsnet se compune din :

a. Elemente de captare; b. Elemente de coborâre (de scurgere); c. Elemente de legare la pământ.

(2) Clasificarea paratrăsnetelor : - După poziţia elementului de captare : - paratrăsnete verticale, atunci când elementul de captare se fixează sub forma unei tije în vârful unui suport vertical a cărui înălţime depăşeşte înălţimea obiectului protejat sau construite în cel mai înalt punct al acestuia; - paratrăsnete orizontale, când elementele de captare sunt dispuse orizontal (conductorii de gardă la liniile electrice aeriene). - După forma elementelor de captare : - paratrăsnete tijă; - paratrăsnete cu antenă; - După numărul elementelor de captare : - singulare, cu un singur element de captare; - duble, cu două elemente de captare; - multiple, cu mai multe elemente de captare; - Paratrăsnetele mai pot fi izolate sau pot folosi elementele bune conducătoare ale construcţiei protejate. 12. (1) Elementele de captare au rolul de a prelua loviturile directe ale trăsnetului şi se realizează numai din oţel masiv galvanizat având secţiunea minimă de 100 mm2 (diametrul minim de 16 mm.). Nu este admisă utilizarea funiilor de oţel sau din cupru, a ţevilor, indiferent de materialul din care este confecţionat, drept element de captare.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

96

96

(2) Pentru fixarea elementelor de captare la înălţimea necesară se folosesc în mod obişnuit stâlpi de beton centrifugat. În cazul construcţiilor provizorii se pot folosi stâlpi din brad, impregnaţi. Pentru înălţimile foarte mari se folosesc stâlpi metalici. Elementul de captare va depăşi înălţimea stâlpului cu 1 – 1,5 m. (3) În cazul paratrăsnetelor orizontale, care se folosesc pentru protecţia liniilor electrice aeriene, clădirilor sau a construcţiilor speciale de mare înălţime (coşuri de fum, turnuri de răcire, etc.) elementele de captare se realizează din platbandă sau bare rotunde din OL 38 galvanizat, având dimensiunile minime 50X2,5 mm sau diametrul de 8 mm.

Platbandele sau barele sunt dispuse sub formă de balustrade circulare sau urmărind conturul acoperişului, sunt aşezate pe suporţi izolaţi sau metalici la o înălţime de 400 ÷ 600 mm faţă de elementele constructive ale acoperişului, în funcţie de gradul de protecţie la foc a clădirii (de materialele din care sunt construite acoperişul şi pereţii şi de forma pe care o are acoperişul). (4) În cazul coşurilor din cărămidă sau beton armat, elementele de captare se vor fixa pe dispozitivele metalice aşezate deasupra coşului (deflectoare, dispozitive de protecţie împotriva vântului, etc.) care vor trebui să întrunească condiţiile de secţiune şi continuitate cerute. În lipsa acestora se va prevedea la gura coşului un inel (centură) din platbandă din oţel zincat cu dimensiunile minime de 70X8 mm de care se fixează o tijă din oţel de minimum 20 mm diametru şi 1000 mm lungime, montată înclinat faţă de verticală cu un unghi de 300 spre exterior. În cazul existenţei fumului sau gazelor cu acţiune corozivă, elementele de captare se vor acoperi cu plumb. (5) La turnurile de răcire construite din lemn sau din beton se poate folosi ca element de captare balustrada de protecţie aflată la partea superioară a construcţiei. În cazul în care lipseşte balustrada se va construi un element de captare circular, montat pe marginea superioară a turnului, executat din oţel galvanizat OL 38 rotund cu diametrul de 8 mm sau platbandă de minim 50X2,5 mm la care se leagă galvanic (electric) toate elementele metalice aflate la partea superioară a turnului. (6) La turnurile de apă construite din lemn, din zidărie sau din beton se va monta pe marginea acoperişului un element de captare din platbandă din oţel OL 38 galvanizat, cu dimensiuni minime de 50X2,5 mm sau oţel rotund cu diametrul de 8 mm, care se vor completa la nevoie cu elemente de captare suplimentare, în funcţie de forma şi dimensiunile acoperişului. (7) Pentru turnuri, foişoare, turle şi alte construcţii înalte se vor utiliza drept elemente de captare în primul rând elementele metalice de suprastructură ale construcţiei, tija port-drapel, elemente decorative supraînălţate faţă de extremitatea superioară a construcţiei care satisfac condiţiile de dimensionare minimă specificate pentru elementele de captare. În lipsa unor astfel de elemente se vor prevedea tije de captare verticale sau reţele de captare, atunci când forma şi dimensiunile acoperişului impun aceasta. 13. (1) Elementele de coborâre (de scurgere) servesc pentru legarea la prizele de pământ a elementelor de captare a trăsnetului. Ele se realizează din laminate din oţel, sudate între ele precum şi de elementele de captare şi de prizele de pământ şi sunt protejate contra coroziunii prin galvanizare sau vopsire. Secţiunea minimă a elementelor de scurgere va fi de minimum 50 mm2. În cazuri speciale, îmbinarea elementelor se poate realiza şi prin nituire sau cu şuruburi, cazuri în care se vor folosi câte două şuruburi sau două nituri pentru fiecare îmbinare, iar suprafeţele de contact, înainte de îmbinare vor trebui să fie curăţate până la luciul metalic. (2) Ca elemente de coborâre se pot utiliza :

- elemente montate special pe clădire, sau - elemente metalice proprii construcţiei (scheletul metalic, armătura metalică a stâlpilor din

beton armat, conducte metalice pentru apă, burlane, scări de incendiu, balustrade, etc.), dacă întrunesc condiţiile prescrise de conductibilitatea electrică şi secţiune. (3) Secţiunea, numărul şi aşezarea elementelor de coborâre depind de forma şi dimensiunile obiectului protejat. Traseele elementelor de coborâre trebuie să realizeze cât mai direct posibil legătura dintre elementele de captare şi prizele la pământ. La clădirile cu două coborâri, acestea vor fi dispuse, dacă e posibil, la două colţuri pe diagonală; acolo unde sunt patru coborâri, acestea vor fi dispuse pe patru colţuri ale clădirii diametral opuse.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

97

97

La clădirile cu lăţime sub 12 m, coborârile se pot face pe o singură parte, la lăţimi mai mari, pe ambele părţi. La clădirile cu lăţime peste 20 m se vor prevedea câte o coborâre suplimentară pe fiecare din lăţimi, pentru fiecare 20 m de creştere a lăţimii. Pentru lungimi mai mari de 60 m se vor prevedea pentru fiecare 20 m în plus la lungime, câte un element suplimentar de coborâre la lăţimi sub 12 m şi câte două elemente suplimentare de coborâre la lăţimi peste 12 m, dispuse pe fiecare dintre lungimi (spre ex. la o clădire de 60 m lăţime şi 100 m lungime se vor monta 14 elemente de coborâre, faţă de 8 elemente pentru 40 m lăţime şi 60 m lungime).

(4) Nu sunt admise a se folosi drept elemente de coborâre conductele de lichide inflamabile şi elementele de construcţie metalice ale clădirilor de categoria A, B şi C pericol de incendiu sau de gradul IV şi V rezistenţă la foc. Os. Gradul de rezistenţă la foc reprezintă capacitatea globală a construcţiei de a răspunde la acţiunea focului, în funcţie de combustibilitatea şi limita de rezistenţă la foc a elementelor de construcţie. Capacitatea construcţiei de a răspunde la acţiunea focului se reduce de la gradul I la gradul V rezistenţă la foc. Clădirile de gradul IV şi V rezistenţă la foc au elementele de construcţie, în clasa de combustibilitate C3 - mediu inflamabile sau în clasa de combustibilitate C4 - uşor inflamabile, cu limita de rezistenţă la foc de până la 15 min..

(5) Clădirile şi instalaţiile de categoria A şi B pericol de incendiu cu lăţimi sub 6 m şi lungimi sub 10 m pot fi prevăzute cu un singur element de coborâre, iar la lăţimi de peste 6 m se vor prevedea minim două elemente de coborâre.

(6) Nu se admite a se utiliza drept element de coborâre armătura metalică din betonul armat al coşului. Se pot utiliza balustradele metalice ale scărilor de acces la vârful coşului. Scara metalică din interiorul coşului va fi legată la ambele capete de elementul de coborâre, fără a putea însă suplini elementul de coborâre.

(7) Elementele de coborâre de la coşurile de fum se execută din oţel zincat rotund cu diametrul de 10 mm sau din platbandă de oţel cu dimensiunea de 30X3 mm. În porţiunile expuse gazelor de evacuare, pe o lungime egală cu dublul diametrului pe care îl are coşul la vârf, dar minim 3 m de la vârf. Dimensiunile elementelor de coborâre vor fi cu diametrul de 16 mm, respectiv 40X4 mm, iar elementul se va vopsi anticoroziv. Acolo unde oţelul nu poate fi utilizat, se vor folosi bare din cupru cu diametrul de 8 mm sau platbandă de 20X2,5 mm.

(8) Elementele de coborâre se vor monta de regulă aparent şi vizibil, la exteriorul clădirilor şi se vor proteja contra loviturilor mecanice prin profiluri din tablă de oţel fixate cu praguri şi brăţări pe peretele clădirii pe o înălţime de 1,5 m de la sol şi 0,3 m sub nivelul solului; este admisă şi montarea sub tencuială a elementelor de coborâre, în proporţie de 50%, pentru clădiri cu lungimi peste 12 m atunci când îmbinările sunt realizate prin sudură, iar piesele de separaţie sunt montate în nişe speciale, săpate în perete.

(9) Toate construcţiile metalice în legătură cu directă cu coşul (ventilatoare de gaze, rezervoare de apă, etc.) se vor lega galvanic (electric) la elementele de coborâre ale paratrăsnetului. Când aceste echipamente au dimensiuni importante pe verticală, legăturile menţionate se vor face la ambele capete ale echipamentelor respective (sus şi jos).

(10) La turnurile de răcire şi la rezervoarele de apă, numărul elementelor de coborâre se stabileşte în funcţie de perimetrul măsurat pe marginea superioară a turnului, astfel : câte două elemente pentru un perimetru de până la 20 m şi apoi câte un element de coborâre suplimentar, pentru fiecare 20 m în plus.

(11) Turlele, foişoarele şi turnurile independente de alte construcţii vor fi prevăzute cu două elemente de coborâre indiferent de înălţimea construcţiei; dimensionarea elementelor de coborâre este similară cu aceea de la coşuri.

(12) Fiecare element de coborâre, indiferent de obiectul protejat, va fi prevăzut cu o piesă de separare care să permită separarea prizei de pământ de restul instalaţiei de paratrăsnet, în scopul măsurării rezistenţei de dispersie a prizei de pământ.

Separarea se execută în locuri uşor accesibile, la înălţimea de 2,5 m de la sol şi constă dintr-o eclisă executată din platbandă de 40X4 mm, lungă de 140 mm, care asigură continuitatea elementului de coborâre, în zona unde a fost întreruptă, pe o deschidere de 20

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

98

98

mm, iar îmbinarea se execută cu şuruburi M 8X20 mm. Contactul cu piesa de separare se realizează pe o suprafaţă de minim 10 cm2 la fiecare îmbinare. Piesele de separare şi şuruburile vor fi zincate şi prevăzute cu rondele elastice. 14. (1) Elementele de legare la pământ servesc la protecţia contra acţiunilor primare şi secundare ale trăsnetului şi se caracterizează prin rezistenţa sa de impuls şi rezistenţa de dispersie (R).

Priza de legare la pământ este o instalaţie care asigură o legătură electrică directă cu pământul a unei instalaţii sau a unor echipamente electrice.

Prizele de legare la pământ se împart în două categorii principale : 1. Prizele de pământ naturale, elemente metalice bune conducătoare de electricitate

(elementele metalice ale construcţiilor îngropate direct în pământ sau în fundaţiile de beton şi beton armat, cu excepţia celor de aluminiu);

2. Prizele de pământ artificiale, care sunt construite special pentru scurgerea curenţilor în pământ;

Priza de legare la pământ, în mod uzual, poate avea mai multe funcţionalităţi, cum ar fi: legarea la pământ a instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului; legarea la pământ a instalaţiilor şi utilajelor din motive de securitate a muncii; legarea la pământ a instalaţiilor de protecţie împotriva electricităţii statice;

(2) Rezistenţa de impuls (Ri), reprezintă rezistenţa electrică pe care o opune circuitul prizei de pământ la trecerea curentului de descărcare a trăsnetului. Ri = a x R , [Ω] a – coeficient de impuls care caracterizează particularităţile regimului de impuls a curentului de descărcare a trăsnetului.

Valorile aproximative ale coeficientului de impuls al celor mai simple prize de pământ :

Rezistivitatea solului (Ohm x cm) Tipul prizei de pământ

104x 3x104x 5x104x 105xŢeavă cu lungimea de 2-3 m 0,8 0,8 0,4 0,35Bară orizontală cu lungimea de 10 m 0,9 0,7 0,5 0,4 Bară orizontală cu lungimea de 20 m 1,1 0,9 0,7 0,6 Bară orizontală cu lungimea de 30 m 1,4 1,0 0,8 0,7

Obs. Pentru bare orizontale se prevede intrarea curentului printr-un capăt al barei; la îmbinarea elementului de coborâre cu priza de pământ, la mijlocul barei, corespund lungimi duble faţă de cele cuprinse în tabel.

Valorile informative ale rezistivităţii solului :

Rezistivitatea pentru 104(Ohm x cm) Denumirea solului Limitele posibile de variaţie a valorii

La o umiditate de 10-20% faţă de greutatea solului

Nisip 1,0-10,0 4,0 Pământ de pădure - 2,5 Loess 1,0-3,0 2,5 Pământ nisipos 1,5-4,0 3,0 Pământ argilos 0,4-1,5 0,8 Pământ pietros - 2,0 Pământ arabil 0,4-1,6 0,5 Argilă 0,2-1,0 0,6 Cernoziom 0,1-0,7 0,5 Turbă - 0,12 Apă în pământ cu turbă 0,15-0,2 - Apă subterană 0,2-0,7 -

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

99

99

Apă în iaz şi izvor 0,4-0,5 - Apă de pârâu 0,1-0,5 - Apă de mare 0,1-0,005 -

(3) După executarea prizei de pământ se vor face măsurători pentru a determina valoarea reală a rezistenţei de dispersie a prizei.

În cazul în care se constată o valoare mai mare decât valoarea calculată, se va corecta prin adăugarea unui număr corespunzător de electrozi suplimentari până la obţinerea valorii necesare. (4) Prizele de legare la pământ se execută din ţevi cu diametrul de 2” ÷ 2” 1/2 în lungime de 2 ÷ 3 m, din tije sau benzi din oţel zincat de minim 40X4 mm dispuse radial în jurul punctului de legătură cu elementul de coborâre de care se leagă prin sudură; unghiul între barele dispuse radial va fi de 600; mai pot fi dispuse în buclă (inel), indiferent de forma geometrică.

Elementele care constituie electrozii prizei se leagă între ei printr-o centură de legare la pământ, executată din bandă de oţel zincat de minim 40X4 mm. Adâncimea minimă de îngropare pentru benzi şi capătul superior al electrozilor din ţeavă este de 0,5m.

Ţevile se folosesc în cazul terenurilor cu rezistivitate scăzută în adâncime (la 2 ÷ 3 m) iar platbandele se recomandă a fi folosite în terenurile care au rezistivitatea scăzută la suprafaţă. (5) Prizele de protecţie contra acţiunilor secundare ale trăsnetului se execută din benzi de oţel îngropate la 0,8 m, la distanţă de 0,5 ÷ 1 m de perimetrul clădirii. În cazul unei valori mai mari de 10 ohmi a acestui sistem întins, se adaugă prize de pământ concentrice din ţevi. (6) Prizele de legare la pământ se montează direct în sol, fără a se folosi paturi din cocs sau zgură. Se va evita montarea prizelor în soluri uscate, în vecinătatea canalelor de foc sau a conductelor termice. Pentru îmbunătăţirea conductibilităţii celulei se va folosi înnămolirea zonei în care se află montaţi electrozii. 15. Toate piesele componente ale instalaţiei de paratrăsnet se vor executa fără a le produce urme de ciocănituri, deformări, îngroşări sau crăpături care ar putea să reducă rezistenţa mecanică sau să le mărească rezistenţa electrică. Îmbinările se vor executa numai prin sudură sau, în cazuri excepţionale, prin nituire. 16. Toate piesele componente ale instalaţiilor de paratrăsnet vor fi protejate contra coroziunii prin acoperiri metalice (galvanice, acoperire cu plumb, etc.) iar punctele de sudură executate în sol vor fi acoperite cu bitum cald. 17. Depozitele de materii explozive vor fi protejate exclusiv cu instalaţii de paratrăsnet aşezate izolat (de tip Franklin) la care toate elementele (de captare, de coborâre şi de legare la priza de legare la pământ) se execută IZOLAT de obiectul protejat şi de toate obiectele metalice din pământ care au legături galvanice (electrice) cu obiectul protejat.

Aşezarea paratrăsnetului pe clădirea depozitului de materii explozive este interzisă. 18. Distanţele minime de siguranţă între elementele paratrăsnetului şi obiectul protejat sunt :

- prin aer : Sa = 5 ÷ 6 m ; - prin pământ : Sp = 3 m ;

Distanţa prin aer (Sa) şi distanţa prin pământ (Sp), faţă de obiectiv, a paratrăsnetului, se determină în funcţie de rezistenţa de impuls a prizei de legare la pământ, astfel :

Sa = 0,3 Ri + 0,1 L Ri – rezistenţa de impuls a paratrăsnetului independent; Sp = (0,5 ÷ 0,6) Ri L = înălţimea instalaţiei protejate a paratrăsnetului respectiv;

19. Fiecare paratrăsnet trebuie să aibă o priză de legare la pământ. Valoarea rezistenţei de impuls a prizei de legare la pământ a fiecărui paratrăsnet va fi de maxim 10 ohmi. 20. Protecţia depozitelor de materii explozive împotriva inducţiei electrostatice se face prin legarea la o priză de pământ a tuturor elementelor metalice şi utilajelor aflate în depozit.

În acest scop se construieşte o priză specială de legare la pământ împotriva acţiunilor secundare, care se execută sub forma unui circuit închis la distanţa de 0,5 ÷ 1 m de fundaţia depozitului şi 0,8 m adâncime la care se leagă toate conductele metalice (de apă, de încălzire, etc.) aflate în pământ, cu scopul de a reduce rezistenţa ohmică totală a prizei; aceasta trebuie să fie de 5 ohmi (maxim 10 ohmi)

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

100

100

Prizele de protecţie contra acţiunilor secundare vor fi amplasate la o distanţă de minim 5 m de prizele de legare la pământ contra acţiunilor directe ale trăsnetului.

21. Protecţia depozitelor de materii explozive împotriva loviturilor directe ale trăsnetelor prin intermediul copacilor, turnurilor din piatră sau beton, catarge din lemn sau alte obiecte înalte, aflate în apropierea depozitului, se realizează prin crearea unei zone de gardă de 6 ÷ 8 m în jurul depozitului de unde se vor elimina toate aceste obiecte înalte sau se vor lua măsuri de protecţie pentru evitarea descărcărilor atmosferice în aceste obiecte înalte sau între acestea şi depozit. În acest scop, aceste obiecte înalte vor fi folosite drept suporţi pentru susţinerea elementelor de captare ale trăsnetului, astfel ele devin paratrăsnete izolate şi pentru a respecta distanţele de gardă, prin aer şi prin pământ, faţă de depozit, se vor abate elementele de coborâre; abaterea se va face de la o înălţime a obiectului înalt (turn, catarg, copac) care să asigure respectarea distanţei de gardă prin aer. În cazul în care, datorită coroanelor copacilor, nu se poate respecta distanţa de gardă prin aer, copacii vor fi protejaţi contra trăsnetului în grup, legându-i unul de altul, la nivelul la care începe coroana, prin elemente metalice legate la priza de pământ. 22. Pentru protecţia depozitelor de materii explozive împotriva inducţiei electromagnetice, toate conductele şi conductoarele (ţevi, tuburi de oţel, cabluri din sârmă de oţel şi armăturile metalice ale cablurilor electrice), care există în perimetrul depozitului se vor lega galvanic (electric) între ele (pentru aducerea la acelaşi potenţial), în locurile unde se apropie unele de altele (5 ÷ 10 cm) şi la fiecare 15 ÷ 20 m de-a lungul lor atunci când sunt aşezate paralel. Aceleaşi legături se vor face în toate cazurile în care obiecte metalice lungi se apropie de elementele metalice din perimetrul de gardă al depozitului (de construcţii din fier, de carcasele utilajelor, de armătura cablurilor electrice, etc.).

La locurile de îmbinare a conductelor (flanşe, mufe, etc.) se vor executa şunturi din sârmă de oţel cu diametrul de 16 ÷ 26 mm, sau de cupru, pentru realizarea unui contact galvanic (electric) bun. 23. Nu se admite introducerea liniilor electrice aeriene, de nici un fel, în clădirea depozitelor de materii explozive şi nici a cablurilor electrice atunci când acestea sunt racordate la L.E.A.

La depozitele aflate în exploatare, unde desfiinţarea liniilor electrice creează dificultăţi, se poate folosi în mod provizoriu un racord în cablu electric de minim100 m, montând la punctul de racord cu linia electrică aeriană un paratoner de joasă tensiune iar la ambele capete ale cablului electric, armătura şi învelişul metalic al acestuia, se leagă la pământ prin prize de protecţie contra acţiunilor secundare iar la locul de trecere a LEA în cablu se va executa o priză de legare la pământ separată, cu rezistenţa de dispersie de maxim 5 ohmi. De asemenea suporturile izolatoarelor de pe ultimii trei stâlpi şi LEA se vor lega la pământ; pentru aceasta se vor construi câte o priză de legare la pământ la fiecare stâlp, cu rezistenţa de dispersie de maxim 10 ohmi. 24. Alimentarea cu energie electrică a depozitului de materii explozive se va face în mod normal printr-un cablu electric subteran, racordat la sursa de energie electrică (sub staţia de transformare, staţia de conexiuni, etc.). La punctul de racord cu instalaţia electrică interioară a depozitului, armătura şi învelişul metalic al cablului electric se vor lega la priza de pământ a instalaţiei de protecţie contra acţiunilor secundare ale trăsnetului. În afară de aceste măsuri, cablurile electrice vor fi îndepărtate la minim 3 m de prizele de pământ ale paratrăsnetelor. 25. Receptoarele şi aparatele conectate la liniile electrice aeriene (telefoane, semnalizatoare de incendiu, efracţie, etc.) se vor scoate în exteriorul depozitului, în afara distanţelor de gardă Sa şi Sp şi se vor lega la o priză de pământ având rezistenţa de dispersie de maxim 10 ohmi. 26. (1)În afara construcţiilor administrative şi industriale, a instalaţiilor tehnologice în aer liber (funiculare, turnuri de extracţie, coşuri de fum, difuzoarele staţiilor principale de ventilatoare, turnuri de răcire, castele de apă, depozite de explozivi, depozite de carburanţi, depozite de lemn, macarale în depozite ş. a.), care se protejează împotriva descărcărilor electrice atmosferice prin instalaţii de paratrăsnete, există în perimetrul minelor reţele electrice aeriene şi instalaţii de transformare şi conexiuni de înaltă tensiune care pot fi avariate de loviturile directe de trăsnet, dacă nu sunt protejate corespunzător. La fel şi motoarele electrice cu puteri mari şi medii (6 kv).

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

101

101

Pentru protecţia acestora se folosesc dispozitive de protecţie care aplatizează frontul undei de supratensiune generată de loviturile directe de trăsnet şi semnalizează descărcarea acestor potenţiale la pământ, evitând străpungerea izolaţiei şi avarierea instalaţiilor. Astfel de dispozitive sunt :

eclatorul; descărcătorul cu coarne; descărcătorul cu explozie (descărcător tubular); descărcătorul cu rezistenţă variabilă cu sau fără suflaj; condensatoarele de protecţie; bobina de protecţie (inducţie):

(2) Eclatorul este dispozitivul constituit din doi electrozi separaţi printr-un spaţiu de amorsare, dimensionat corespunzător amorsării unei descărcări (arc electric) într-un domeniu de tensiune dat.

Eclatorul de protecţie este constituit din unul sau mai multe eclatoare a cărui funcţie de protecţie se realizează prin reducerea nivelului supratensiunilor. Stingerea arcului ce se formează între electrozi (datorită curentului de însoţire) nu este sigură deoarece aparatul nu este prevăzut cu dispozitive pentru stingerea forţată a arcului.

(3) Descărcătorul cu coarne este dispozitivul constituit din unul sau mai mulţi electrozi (eclatoare) în aer, denumite şi coarne, separaţi printr-un interval de amorsare a cărui mărime corespunde unei amorsări într-un anumit domeniu de tensiuni; funcţia de protecţie a aparatului se realizează prin reducerea nivelului supratensiunilor fără a asigura stingerea arcului ce se formează neavând dispozitiv de stingere forţată a arcului.

(4) Descărcătorul cu explozie (descărcătorul tubular) este constituit din unul sau mai multe eclatoare şi o cameră de stingere în gaze; funcţia de protecţie de realizează prin reducerea nivelului supratensiunilor şi stingerea forţată a arcului ce se formează.

(5) Descărcătorul cu rezistenţă variabilă este constituit din unul sau mai multe eclatoare şi unul sau mai multe rezistoare cu rezistenţă variabilă (neliniară); funcţia de protecţie se realizează prin reducerea nivelului supratensiunilor şi stingerea arcului. El poate fi „fără suflaj”, în care caz stingerea arcului are loc în mod natural în momentul trecerii tensiunii prin valoarea zero, curentul de însoţire fiind limitat în prealabil de rezistenţa neliniară a descărcătorului. În cazul descărcătorului „cu suflaj” stingerea arcului se produce forţat fără a mai fi condiţionată de trecerea tensiunii prin valoarea zero, curentul de însoţire fiind limitat de rezistenţa neliniară şi de alungirea arcului, care este urmarea interacţiunii dintre curentul de însoţire în câmpul magnetic creat de magneţii permanenţi sau e bobinele de inducţie dispuse în vecinătatea eclatoarelor.

(6) Condensatoarele de protecţie sunt condensatoare statice obişnuite conectate în scopul de a reduce amplitudinea, panta şi frecvenţa fenomenului de oscilaţie a supratensiunii.

(7) Bobina de protecţie este o bobină e inducţie instalată în reţelele de foarte înaltă tensiune în scopul limitării creşterilor de tensiune, datorită capacităţii acestora.

Schemele de protecţie ale staţiilor trebuie să cuprindă măsuri de protecţie de bază, care să realizeze, în general prin montarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă, şi măsuri de protecţie suplimentare, pe intrările liniilor în staţii, care cuprind :

- montarea conductoarelor de protecţie (conductoare de gardă); - montarea paratrăsnetelor la intrarea în staţie; - montarea descărcătoarelor cu coarne, cu explozie sau cu rezistenţă variabilă.

27. Protecţia posturilor de transformare 3 – 35 KV. (1) Clăirea postului se protejează prin paratrăsnete orizontale realizate sub formă e plase

din benzi de oţel zincate la cald având dimensiunile minime de 20X2,5 mm – OL 38, atât la elementele de captare cât şi la elementele de coborâre montate pe cornişa streşinii şi legate la pământ din 20 în 20 de m sau prin paratrăsnete verticale, în cazul în care aceste clădiri nu intră în zona de protecţie a altor instalaţii de paratrăsnet aflate în apropiere.

(2) Protecţia posturilor de transformare de 3 – 35 KV cu intrare aeriană se realizează prin descărcătoare cu rezistenţă variabilă (DRV) sau descărcătoare cu coarne (Dc), conform tabelului de mai jos, în funcţie de tensiunea nominală, de puterea transformatorului din post şi de valoarea indicelui cronokeraunic.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

102

102

Tipul protecţiei

Indicele cronokeraunic Tensiunea nominală a postului pe partea de înaltă tensiune (KV)

Puterea transformatorului

< 160 ore/an >160 ore/an 630 Dcx DRVxx 630 DRV DRV

3 - 20

250 DRV sau Dcx DRV 25 35 250 DRV DRV

Obs. x – la montarea descărcătoarelor cu coarne se va ţine seama de restricţiile de mai jos xx – se admite montarea descărcătoarelor cu coarne în cazul posturilor pe stâlpi când nu se pot procura descărcătoare cu rezistenţă variabilă.

Descărcătoarele cu coarne nu se folosesc în următoarele situaţii : - pentru protecţia posturilor de transformare alimentate din linii electrice la care sunt conectate centrale electrice; - pentru protecţia posturilor de transformare care alimentează consumatori importanţi, la care se impune asigurarea alimentării cu energie.

(3) În cazul racordării postului de transformare în liniile electrice aeriene cu stâlpi de lemn, trebuie realizată şi o protecţie suplimentară a intrării aeriene în post, prin montarea unui set de descărcătoare cu coroane la 100 - 200 m distanţă de post, reglate corespunzător sau se leagă suporturile la o priză e pământ având rezistenţa de maximum 10 ohmi.

(4) În cazul posturilor de transformare cu intrare în cablu, protecţia se realizează astfel : - în cazul în care lungimea cablului este mai mică decât cea din tabelul de mai jos, protecţia se realizează cu descărcătoare cu rezistenţă cu rezistenţă variabilă montate în postul de transformare cu bare sau pe joncţiunea „liniei electrice aeriene . cablu”; - în cazul în care lungimea cablului este mai mare decât cea din tabelul de mai jos, protecţia se realizează cu două seturi de descărcătoare cu coarne, unul se va monta pe joncţiunea „linia electrică aeriană – cablu” şi altul pe linia aeriană la 100 – 200 m distanţă de joncţiune. Lungimea cablului care asigură autoprotecţia în schema „linie electrică aeriană – cablu transformator” este dată în tabelul de mai jos :

(5) Reglajele pentru descărcătoarele cu coarne montate în posturile de transformare şi pe

liniile electrice aeriene cu protecţie suplimentară sunt date în tabelul de mai jos : Reglajul conform tipului de descărcător (mm)

În postul de transformare Pe linie, pentru protecţia suplimentară Tensiunea nominală a reţelei (KV) Tipul d1+d2 Tipul d Tipul d1+d2 Tipul d

6 10 + 10 10 20 + 20 20 10 18 + 18 20 25 + 25 30 15 23 + 23 30 30 + 30 40 20 30 + 30 40 40 + 40 53 25 40 + 40 65 55 + 55 85 35 50 + 50 80 60 + 60 110

Obs. - descărcătoarele de tip d1+d2 au două intervale disruptive cu electrod antipasăre; - descărcătoarele de tip d au un singur interval disruptiv:

Lungimea cablului (m) care asigură autoprotecţia în cazul în care raportul dintre tensiunea de 50% conturnări a izolaţiei liniei

şi tensiunea nominală de ţinere a cablului este :

Raportul dintre impedanţa caracteristică a liniei

electrice aeriene şi cablu 1,0 1,2 1,4

10 1000 1100 1300 20 450 600 760 30 250 300 350

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

103

103

(6) Bornele de legare la pământ ale descărcătoarelor şi ale transformatoarelor se vor lega la

mantaua cablului pe drumul cel mai scurt, iar mantaua cablului se va lega la pământ la ambele capete. 28. Protecţia instalaţiilor de distribuţie cu tensiuni de 3 – 35 kv.

(1) Protecţia în zone cu indice cronokeraunic mai mare de 70 ore/an, care alimentează consumatori de categoria I, se realizează prin : a. se montează descărcătorul cu rezistenţă variabilă la bornele transformatoarelor; b. între fază şi pământ, pe primul stâlp de pe linia electrică aeriană de alimentare, se vor monta descărcătoare cu coarne reglate corespunzător tensiunii nominale a reţelei; c. se montează un set de descărcătoare cu coarne pe linia electrică aeriană, la distanţa de 100 – 200 m de primul stâlp de la intrarea în post; intervalul de amorsare a acestor descărcătoare va fi mărit cu cca. 20% faţă de valorile din tabel; d. suporţii metalici ai izolatorilor liniilor montate pe stâlpi din lemn, cuprinşi între cele două seturi de descărcătoare cu coarne se vor lega la pământ prin prize executate la fiecare stâlp in acest interval; e. dacă distanţele măsurate pe calea de curent, între descărcătoarele cu rezistenţă variabilă montate la bornele transformatorului şi echipamentul de comutaţie cel mai îndepărtat, conectat la barele colectoare, depăşesc distanţele maxime admisibile, se va monta suplimentar un set de descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bare colectoare.

(2) Protecţia în zone cu indice cronokeraunic mai mare de 70 ore/an, care alimentează consumatori de categoria II sau III, se realizează prin : a. montarea descărcătoarelor cu rezistenţă pe barele staţiei; distanţa pe calea de curent între descărcătorul cu rezistenţă variabilă şi transformator nu va depăşi zona de protecţie a descărcătoarelor. De ex : 15 m pentru 6 – 10 KV; 25 m pentru 15 – 20 KV; 35 m pentru 25 – 35 KV. Obs. Valorile de mai sus sunt orientative : valorile reale depind de tipul descărcătorului folosit şi de tensiunea de ţinere a izolaţiei protejate (supratensiunea maximă care aplicată în condiţii prescrise este suportată e echipament, fără conturnări sau străpungeri ale izolaţiei); b. montarea de descărcătoare cu coroane pe intrările liniilor electrice aeriene în staţia de transformare, pe primul stâlp la ieşirile liniilor electrice aeriene din staţia şi la distanţa de 100 – 200 m de primul stâlp de la ieşire.

(3) Protecţia instalaţiilor de distribuţie din zone cu indicele cronokeraunic sub 30 ore/an, indiferent de importanţa consumatorilor se realizează prin :

a. montarea de descărcători cu rezistenţă variabilă pe barele staţiei de transformare; b. montarea de descărcătoare cu coarne pe intrările liniilor electrice aeriene, în staţii la 100 –

200 m de primul stâlp. 29. Zona de protecţie a unui paratrăsnet vertical sau orizontal reprezintă spaţiul în care un obiect este ferit de loviturile directe de trăsnet, cu o probabilitate de 10-3. Obiectul se consideră apărat dacă toate elementele sale se găsesc în limitele zonei de protecţie a paratrăsnetului şi dacă distanţele de la elementele de coborâre (de scurgere) şi de legare la priza de pământ, la obiectul protejat (clădire, etc.), sunt suficient de mari pentru a nu permite o descărcare între elementele de coborâre şi părţile metalice în contact direct cu obiectul protejat. 30. Zona de protecţie, în funcţie de tipul paratrăsnetului, se stabileşte prin calcul cu ajutorul unor formule matematice, pentru :

- paratrăsnet cu un captator vertical (cu tijă) - paratrăsnet cu două captatoare verticale egale la o anumită distanţă - paratrăsnet cu două captatoare verticale inegale la o anumită distanţă - paratrăsnet cu trei captatoare verticale egale amplasate în triunghi - paratrăsnet cu patru captatoare verticale egale amplasate în dreptunghi, ş.a.

Exemple : - folosind notaţiile :

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

104

104

rx = raza zonei de protecţie (m) hx = înălţimea construcţiei protejate(m) h = înălţimea paratrăsnetului(m)

- IPT simplu cu tijă, rx = 1,5(h-1,25hx), pentru 0 ≤ hx ≤ ⅔ h rx = 0,75(h-hx), pentru ⅔ ≤ hx ≤ h - IPT simplu cu cablu, rx = 1,25(h-1,25hx), pentru 0 ≤ hx ≤ ⅔ h rx = 0,625(h-hx), pentru ⅔ ≤ hx ≤ h 31. Determinarea înălţimii paratrăsnetelor se poate face cu ajutorul monogramelor :

- pentru paratrăsnet simplu sau dublu cu tije - pentru paratrăsnet simplu sau dublu cu cablu

Exemple : - folosind notaţiile :

rx = raza zonei de protecţie (m) hx = înălţimea construcţiei protejate(m) h = înălţimea paratrăsnetului(m) h0 = înălţimea minimă a zonei de protecţie(m) a = distanţa dintre paratrăsnete(m)

- IPT simplu cu tijă, având rx = 20 m şi hx = 22 m h = 43 m. - IPT dublu cu tijă, având rx = 26 m, hx = 15 m şi a = 170 m h = 59 m şi h0 = 36 m - IPT simplu cu cablu, având h = 37 m şi hx = 12 m rx = 29 m. - IPT dublu cu cablu, având h = 50 m şi a = 138 m h0 = 42 m.

CAPITOLUL III INDICAŢII PENTRU PROIECTARE

32. Unităţile miniere care exploatează instalaţii electrice trebuie să aibă pentru fiecare instalaţie de legare la pământ următoarea documentaţie :

a. proiectul instalaţiei de legare la pământ; b. date precise asupra poziţiei, dimensiunilor şi adâncimilor de îngropare a fiecărui electrod

şi pentru centura exterioară precum şi asupra tuturor modificărilor faţă de proiect intervenite în cursul execuţiei sau cu ocazia reparaţiilor;

c. procesele verbale cuprinzând rezultatele măsurătorilor efectuate asupra tuturor prizelor de pământ, întocmite conform Anexei nr. 1. 33. Proiectul instalaţiei de legare la pământ (ILP) al unei instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului (IPT) poate fi elaborat separat sau în cuprinsul proiectului de execuţie a IPT, care la rândul său, poate face obiectul unui proiect separat sau poate fi inclus în proiectul obiectivului protejat. 34. Toate obiectivele noi, pentru care există obligaţia de a fi protejate împotriva descărcărilor atmosferice, nu vor fi avizate la proiectare şi nu vor fi recepţionate fără a avea un proiect pentru executarea unei asemenea instalaţii de protecţie. 35. Pentru instalaţiile de paratrăsnet existente la data actuală şi care corespund normelor, se va elabora proiectul instalaţiei de legare la pământ, conform normelor în vigoare. 36. Pentru obiectivele existente, pentru care există obligativitatea de a fi protejate împotriva descărcărilor atmosferice şi care nu au asemenea instalaţie, se vor comanda elaborarea de proiecte de execuţie complete, de către un institut autorizat. 37. Proiectul unei instalaţii de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice (instalaţie de paratrăsnet) va cuprinde :

a. partea scrisă cu : - memoriu tehnic din care să rezulte compunerea şi modul de execuţie a instalaţiei, inclusiv

materialele folosite şi dimensiunile aprobate; - partea economică (automăsurători, deviz şi extrasul de materiale);

b. partea desenată cu : - planurile instalaţiei, desenate pe planul construcţiei şi care trebuie să concretizeze cele

spuse în memoriul tehnic;

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

105

105

- detalii de execuţie şi de prindere a elementelor din componenţa instalaţiei; Desenul de construcţie folosit va conţine planul acoperişului şi a faţadelor cu indicarea

detaliilor care interesează construcţia instalaţiei de paratrăsnet şi anume : - la acoperiş : forma, înclinarea, elementele constructive, proeminenţele, materiale de

acoperire, elemente metalice care pot fi folosite în instalaţia de protecţie; - pe şi în construcţie : elementele metalice de construcţie şi alte categorii de instalaţii care

pot fi legate la instalaţia de paratrăsnet; - la pământ : elementele de construcţie sau alte instalaţii care pot fi utilizate ca prize naturale

de legare la pământ (care au o bună legătură cu pământul, pentru a fi înglobate în instalaţiile de legare la pământ);

- elementele de construcţie şi instalaţiile sau acoperişurile naturale din vecinătatea care favorizează loviturile directe de trăsnet şi care trebuie avute în vedere la proiectarea instalaţiei de paratrăsnet;

La proiectarea instalaţiei se va ţine seama şi de asigurarea contactelor electrice (galvanice), de rezistenţa mecanică, de stabilitatea la coroziune, de încălzirea elementelor instalaţiei, de arhitectura construcţiei, de costul integral al instalaţiei de paratrăsnet. 38. Pentru depozitele de materii explozive, proiectul va cuprinde :

a. partea scrisă cu : - destinaţia, caracterul substanţelor depozitate, cantitatea şi modul de depozitare în depozit; - caracteristica depozitului din punct de vedere al construcţiei, materialul pereţilor,

acoperişului, dimensiunile lui principale, numărul de încăperi pentru depozitare, distanţa între încăperi;

- existenţa utilajelor metalice, a liniilor de comunicaţie întinse în depozit şi a conductelor, cablurilor electrice armate şi a liniilor electrice aeriene;

- existenţa în apropierea depozitului a arborilor şi a altor obiecte înalte, arătând înălţimea acestora, poziţia lor şi distanţa până la depozit;

- date despre pământ, felul solului, condiţiile de măsurare a rezistenţei specifice, valoarea acesteia, cota de nivel al stratului de rezistenţă minimă (dacă se cunosc);

- condiţiile specifice care determină executarea protecţiei prin paratrăsnet, la depozit; - descrierea modului de realizare a protecţiei prin paratrăsnet, descrierea elementelor

necesare instalaţiei; - calculul zonei de protecţie împotriva trăsnetului; - calculul rezistenţei de impuls a prizelor de legare la pământ; - devizul şi lista de materiale.

b. partea desenată cu : - planul depozitului cu toate construcţiile şi obiectivelor din apropiere; - schema de protecţie împotriva acţiunilor secundare ale trăsnetului (dacă acestea sunt necesare) sau motivarea inutilităţii ei; - desenele de execuţie ale tuturor construcţiilor aferente protecţiei împotriva trăsnetului.

39. Recepţia instalaţiilor de protecţie împotriva descărcărilor electrice atmosferice (instalaţiilor de paratrăsnet) se face de către comisia de recepţie compusă din reprezentanţii beneficiarului, executantului şi a inspectoratului teritorial de muncă, concomitent cu recepţia obiectivului însuşi. La recepţie se vor prezenta următoarele acte : a. proiectul de execuţie al obiectivului ce se recepţionează în care se află cuprins şi proiectul instalaţiei de paratrăsnet, sau separat, proiectul obiectivului şi proiectul instalaţiei; b. un set de desene de execuţie a instalaţiei de paratrăsnet; c. procesele verbale ale lucrărilor ascunse (prizele de legare la pământ, părţile superioare ale elementelor de captare şi de coborâre; d. actele (buletinele şi procesele verbale) de măsurare a valorii rezistenţelor de dispersie a tuturor prizelor de legare la pământ.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

106

106

CAPITOLUL IV VERIFICAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE PARATRĂSNET

40. Verificarea - revizuirea instalaţiilor de paratrăsnet se va face ori de câte ori se constată

deteriorarea acestora ca urmare a descărcărilor de trăsnet primite de instalaţie şi periodic la intervale de :

5 – 12 luni pentru instalaţiile şi depozitele de materiale explozive; 2 – 3 ani pentru construcţiile periculoase din punct de vedere al descărcărilor

atmosferice (construcţii înalte sau cu elementele instalaţiei de paratrăsnet expuse la coroziune)

4 – 5 ani pentru restul instalaţiilor Acţiunea de verificare va cuprinde :

d. Verificarea stării elementelor de captare, a elementelor de coborâre (de scurgere) vizibile, a îmbinării dintre aceste elemente precum şi a dispozitivelor de fixare; e. Identificarea elementelor care necesită consolidarea sau înlocuirea din cauza uzurii şi a coroziunii, a scăderii rezistenţei mecanice sau a modificării condiţiilor iniţiale (uscarea solului, coroziunii, etc.) care vor fi remediate până la începerea sezonului cu descărcări electrice atmosferice; f. Verificarea zonei de protecţie a instalaţiei de paratrăsnet şi a obiectivului protejat (dacă mai corespunde cu proiectul, datorită modificărilor intervenite în timp, cu configuraţia obiectivului sau a obiectelor din vecinătatea acestuia); g. Verificarea integrităţii elementelor prizelor de legare la pământ şi a stării în care se află aceasta, cu dezvelirea de sub pământ a electrozilor. Această verificare se face prin sondaj cu ocazia recepţiei şi în cursul exploatării, la intervale de 5 ani. h. Controlul pe stâlp a descărcătoarelor tubulare, asupra stării şi integrităţii lor, se va face periodic, la intervale de un an.

Revizia prin demontarea descărcătoarelor tubulare, cu aducerea acestora la atelier şi executarea reparaţiilor (dacă este cazul), precum şi supunerea lor la verificările de laborator se va face la intervale de trei ani sau după 3 ÷ 4 funcţionări ale acestora. Pentru evidenţa funcţionării lor, descărcătoarele tubulare vor fi controlate pe stâlp după fiecare furtună cu descărcări electrice atmosferice întâmplată în zonă, iar la cele care au funcţionat se va readuce lamela de semnalizare în poziţia normală.

i. Controlul fără demontarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă se va executa la intervale de un an. Reparaţia acestora cu demontare, verificarea intervalelor de protecţie, reglarea distanţei între electrozi, verificarea eclatoarelor şi a integrităţii electrozilor, supunerea la probe de laborator, se va face la intervale de trei ani. 41. Măsurarea rezistenţei de dispersie a prizelor de legare la pământ se va face după fiecare descărcare electrică atmosferică primită şi cel mult la intervale de doi ani.

Dacă, cu ocazia controlului, se va dovedi o creştere a rezistenţei de dispersie, priza de pământ va fi întărită cu electrozi suplimentari care depăşesc 20% valoarea stabilită prin proiect.

Construcţiile din lemn aferente instalaţiilor de paratrăsnet, putrezite peste 30% din secţiunea lor, vor fi înlocuite. 42. Toate constatările, remedierile şi modificările vor fi consemnate în „REGISTRUL CU EVIDENŢA INSTALAŢIILOR DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA TRĂSNETELOR” care va fi întocmit conform Anexei nr. 2; acesta va fi paginat, parafat şi sigilat.

De buna păstrare şi completare a acestui registru la zi, răspunde energeticul unităţii.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

107

107

Anexa nr. 1 EM ……………………….

BULETIN DE VERIFICARE A INSTALAŢIEI DE LEGARE LA PĂMÂNT

a) Data efectuării verificării …………………………………………….. b) Funcţia, calitatea, numele şi semnătura persoanei care a efectuat verificarea

…………………………………………………………………………………………………………. c) Denumirea instalaţiei sau a părţii din instalaţie la care s-au efectuat verificări

…………………………………………………………………………………………………………… d) Rezultatul verificării continuităţii conexiunilor electrice între utilaje şi priza de pământ

…………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… e) Valoarea rezistentei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ, măsurată la utilajul cel

mai îndepărtat de priza de pământ …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… f) Metoda de măsurare folosită, tipul şi clasa de precizie a aparatelor utilizate în acest sens

…………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… g) Aprecieri asupra gradului de umiditate a solului (umed, uscat, foarte uscat)

…………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………… h) Observaţii asupra defectelor constatate şi înlăturate

…………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………

Văzut : Resp. energetic sucursală ………………………..………………………………………………………… (Numele şi prenumele, Semnătura şi Data) Obs. : Măsurarea rezistentei de dispersie pentru instalaţia de legare la pământ se face: a) în instalaţii subterane şi în instalaţii locale de legare la pământ, cel puţin de doua ori pe an; b) la reţelele generale de legare la pământ, cel puţin o data pe an.

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

108

108

Anexa nr. 2

EM …………………….

REGISTRUL cu

EVIDENŢA INSTALAŢIILOR DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA TRĂSNETULUI

A. Date tehnice ale instalaţiei

Obiectivul (obiective) protejate ………………………………………………………………… Felul instalaţiei de protecţie …………………………………………………………………… Proiectul instalaţiei ( proiectant, simbol, data) ……………………………………………… Caracteristicile instalaţiei :

- înălţime …………………………………………………………………………………… - raza de protecţie ………………………………………………………………………… - dimensiuni şi materiale pentru elementele de captare ………………………………

……………………………………………………………………………………………………… - dimensiuni şi materiale pentru elementele de coborâre-scurgere ………………….

……………………………………………………………………………………………………… - valoarea rezistenţei de dispersie ……………………………………………………… - valoarea rezistenţei de impuls …………………………………………………………. - coeficient de impuls ………………………………………………………………………

Descrierea prizelor de pământ a. pentru prizele contra acţiunilor primare

- schema - dimensiuni şi materiale folosite pentru electrozi …………………………………………

………………………………………………………………………………………………………… - dimensiuni şi materiale folosite pentru centura de legătură ……………………………

………………………………………………………………………………………………………… b. pentru prizele contra acţiunilor secundare

- schema - dimensiuni şi materiale folosite pentru electrozi …………………………………………

………………………………………………………………………………………………………… - dimensiuni şi materiale folosite pentru centura de legătură ……………………………

………………………………………………………………………………………………………… Datele tehnice au fost completate de : ……………………………………………………………………………….…………………………. (Numele şi prenumele) (Funcţia) (Data) (Semnătura)

B. Controale, verificări şi revizii periodice :

Control efectuat la data de ………………………………………………………………………… Constatări …………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………

PARTEA A III-A - ECHIPAMENTE ELECTRICE Cerinţe privind protecţia împotriva supratensiunilor atm.

109

109

C. Valori măsurate sau calculate :

a. Priza de legare la pământ contra acţiunilor primare ale trăsnetului nr. …….. …………………………………………………………………………………………………………

- Rezistenţa de dispersie : calculată …………………… măsurată …………………… - Rezistenţa de impuls : calculată ………………………………………………………… - Coeficientul de impuls ……………………………………………………………………… - Starea timpului (uscat, umed, îngheţat) până la măsurători …………………… în timpul măsurătorilor ………………… - Procedeul de măsurare ……………………………………………………………………

b. Priza de legare la pământ contra acţiunilor secundare ale trăsnetului nr. ….. ………………………………………………………………………………………………………

- Rezistenţa de dispersie : calculată ……………………… măsurată ………………… - Rezistenţa de impuls : calculată ………………………………………………………… - Coeficientul de impuls …………………………………………………………………… - Starea timpului (uscat, umed, îngheţat) până la măsurători …………………… în timpul măsurătorilor ………………… - Procedeul de măsurare ……………………………………………………………………

D. Constatările au fost făcute de

………………………………………………………………………………………………………… (Numele şi prenumele) (Funcţia) (Data) (Semnătura)

Acţiunile întreprinse (modificări, înlocuiri de elemente, completări, reparaţii, vopsiri, etc.) ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… Executat de : ……………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………….. (Numele şi prenumele) (Funcţia) (Data) (Semnătura)

Văzut : Energeticul unităţii (exploatării) …………………………………………………………………………….… (Numele şi prenumele) (Semnătura) (Data)

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 1 - Generalităţi

1

1

PARTEA a IV – a

ECHIPAMENTE ŞI INSTALAŢII TEHNICE

CUPRINS 1. Generalităţi................................................................................................pag.1 2. Transport pe cale ferată în subteran ........................................................pag.4 3. Transport cu trolii şi monorai....................................................................pag.15. 4. Transportoare cu bandă...........................................................................pag.19 5. Transport pe puţuri...................................................................................pag.22 6. Complexe mecanizate.............................................................................pag.45 7. Instalaţii sub presiune. Aer comprimat.....................................................pag.52 8. Cerinţe specifice pentru executarea lucrărilor cu pericol de incendiu şi/sau explozie ....................................................................................pag.65 9. Instalaţii de preparare a cărbunilor...........................................................pag.79. 10. Instalaţii de transport pe funicular............................................................pag. 11. Cerinţe specifice pentru halde.................................................................pag.

CAPITOLUL 1

GENERALITĂŢI

Art. 1 În lucrările miniere subterane se vor folosi numai echipamente de muncă destinate

pentru condiţii miniere de subteran, având caracteristici de protecţie conform standardelor în vigoare în ţară şi certificate din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.

Pentru echipamentele tehnice în funcţie se vor aplica cerinţele minime de securitate prevăzute în Hotărârile de Guvern nr.1146/2006 şi 1049/2006 şi în Regulamentul Intern de Securitate şi Sănătate în Muncă al CNH.

Pentru echipamente de muncă puse la dispoziţia lucrătorilor, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a prezentului regulament, C.N.H. – S.A. este obligat să procure şi/sau să utilizeze echipamente care îndeplinesc prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia comunitară aplicabilă.

Echipamentele tehnice trebuie prevăzute cu etichetă de marcare corespunzătoare tipului de protecţie certificat de la producător.

Art.2 În jurul echipamentelor de muncă staţionare trebuie să existe un spaţiu liber de cel

puţin 0,8 m. Acest spaţiu poate fi mai mic sau redus complet pe latura pe care nu este necesar controlul, revizia sau reparaţia echipamentului tehnic cu condiţia de a nu stânjeni buna funcţionare a acestuia. Înălţimea spaţiului trebuie să fie minim 1,8 m.

Art.3 Punerea în funcţiune a unui echipament de muncă care nu poate fi supravegheat în

totalitatea lui trebuie să fie precedată de un semnal acustic de avertizare cunoscut, pe o durată de minimum 4 secunde şi care nu trebuie repetat pentru pornirile care se fac în intervalul de 15 secunde.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 1 - Generalităţi

2

2

Art.4 (1) Repararea echipamentelor de muncă se poate face numai după oprirea şi blocarea

lor mecanică şi scoaterea de sub tensiune a instalaţiei electrice de acţionare . Dacă blocarea nu este posibilă, trebuie pusă pază la dispozitivele de acţionare.

(2) Repararea şi recepţia după reparaţii a echipamentelor de muncă se va face pe bază de grafice de revizii şi reparaţii.

(3) Lucrările de întreţinere şi reparare a echipamentelor tehnice se vor face numai de către lucrători calificaţi în specialitatea respectivă.

Art.5 Echipamentele de muncă de rezervă trebuie menţinute permanent în stare de

funcţionare. Art.6 (1) Introducerea în subteran a oricăror echipamente tehnice ale căror suprafeţe aflate

în contact cu atmosfera de mină se încălzesc la peste 1500C este interzisă. (2) Este interzisă folosirea în subteran, ca agent hidraulic pentru acţionarea diferitelor

mecanisme a uleiurilor cu proprietăţi combustibile. Fac excepţie instalaţiile de extracţie în funcţiune cu sisteme de asigurare a frânelor construite pe acest principiu, cuplajele şi transmisiile hidraulice din componenţa utilajelor miniere, precum şi presele pentru îndreptat armături, cu obligativitatea ca unităţile miniere să stabilească suplimentar măsuri organizatorice de securitate şi sănătate în muncă a lucrătorilor.

Se interzice folosirea altor tipuri de uleiuri în afara celor prevăzute prin documentaţia tehnică a utilajului.

Art.7 Locomotivele de mină vor fi prevăzute cu cabine sau acoperişuri metalice. Pentru utilajele tehnologice care nu sunt prevăzute prin construcţie cu cabine sau

acoperişuri metalice şi care se deplasează prin lucrări miniere, se vor prevedea dispozitive şi măsuri suplimentare care să garanteze protecţia manipulantului.

Art.8 (1) Echipamentele tehnice vor fi prevăzute cu dispozitive de protecţie care să asigure

funcţionarea lor corectă, fără pericole de accidentare sau îmbolnăvire profesională. (2) Dispozitivele de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - să fie fixate astfel încât să nu poată fi îndepărtate decât după oprirea

echipamentului tehnic; - să asigure o protecţie eficientă împotriva accidentelor şi să nu constituie ele însele o

sursă de pericol; - să împiedice accesul în zona periculoasă în tot timpul lucrului; - să facă parte integrantă din echipamentul tehnic pentru care au fost realizate; - să reziste la şocuri, foc şi coroziune şi să fie uşor de întreţinut; - să fie înlocuite imediat când starea lor nu mai asigură protecţia echipamentului pe

care îl protejează; - să permită accesul pentru verificare, reglare, ungere şi reparare fără pericol a

echipamentului tehnic. (3) Organele de maşini în mişcare, situate la înălţimi de până la 2,5m, inclusiv de la

nivelul de circulaţie a personalului, vor fi prevăzute cu dispozitive de protecţie adecvate. La cele aflate la înălţimi mai mari, dispozitivele de protecţie vor fi montate numai la

partea inferioară. (4) Mecanismele de ridicare montate pe utilajele de transport vot fi prevăzute cu

limitatoare de sarcină.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 1 - Generalităţi

3

3

Art.9 (1) Elementele de comandă ale echipamentelor tehnice (pârghii, manete, butoane, etc.)

vor fi astfel amplasate încât să fie vizibile şi uşor accesibile, iar manevrarea lor să fie comodă şi fără pericol de accidentare.

Construcţia şi amplasarea acestor elemente trebuie să excludă posibilitatea manevrării sau pornirii accidentale a echipamentului tehnic.

(2) Elementele de comandă trebuie să fie prevăzute cu inscripţii care să indice felul comenzilor şi sensul de mişcare al mecanismului comandat.

La echipamentele tehnice provenite din import, inscripţiile trebuie să fie traduse în limba română.

Art.10 În cazul galeriilor şi planelor înclinate existente în funcţiune la apariţia prezentelor

cerinţe specifice, la care spaţiul de circulaţie nu se poate asigura, se vor executa la distanţe de maximum 50 m între ele, nişe de adăpostire pentru minimum 2 persoane. Circulaţia personalului în subteran Art. 11 (1) Este interzisă trecerea peste şi printre vagonetele aflate în convoi. (2) Pentru trecerea peste transportoare se vor amenaja podeţe cu balustradă. Fac excepţie transportoarele cu raclete montate în abataje şi în galeriile colectoare ale acestora, precum şi în lucrările de pregătire şi deschidere în execuţie. Pentru trecerile pe sub transportoare se vor amenaja poduri (panouri) de protecţie, solide şi bine ancorate. (3) Podeţele pentru trecerea persoanelor peste transportoarele cu bandă şi raclete vor fi prevăzute cu balustrade înalte de cel puţin 1 m, cu o legătură intermediară, având la partea inferioară o bordură continuă de 70 mm. Înălţimea liberă a trecerilor pe sub transportoare va fi de minimum 1,6 m, lăţimea de min.0,7m. (4) În cazul lucrărilor miniere cu pante automotoare executate anterior apariţiei prezentelor norme şi în care nu este posibilă amenajarea peretelui despărţitor sau a balustradelor de protecţie, circulaţia personalului este permisă numai în cazul în care transportul este oprit. (5) În timpul transportului pe planurile înclinate este interzisă circulaţia personalului pe plan, staţionarea în rampele intermediare, precum şi executarea oricăror lucrări de reparaţie ori întreţinere pe plan. (6) În lucrările miniere pe care transportul se face cu monorai, dacă nu este prevăzut un spaţiu amenajat corespunzător pentru circulaţie, este interzisă circulaţia personalului în timpul efectuării transportului. (7) Circulaţia personalului pe suitoare şi staţionarea sub acestea în timpul transportului de materiale este interzisă. (8) Este interzisă trecerea persoanelor prin compartimentele de transport ale puţului, precum şi introducerea capului sau a unei părţi a corpului în secţiunea puţului.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

4

4

CAPITOLUL 2

TRANSPORT PE CALE FERATĂ

Transport cu vagonete Art. 12 Cuplarea, decuplarea şi gararea (1) Este interzis ca în timpul cuplării sau decuplării vagonetelor să se introducă capul, mâna sau alte părţi ale corpului între vagonete sau tampoane. Este interzisă cuplarea sau decuplarea vagonetelor când acestea se află în mers, cu excepţia locurilor în care această operaţie se face cu ajutorul unor dispozitive speciale. (2) Vagonetele se vor gara numai în locuri anume stabilite, unde vor fi imobilizate prin opritori sau instalaţii de frânare. Art. 13 Transport manual (1) La transport manual vagonetarul este obligat:

- să avertizeze personalul care se află pe galerii în calea vagonetelor; - să deplaseze vagonul numai prin împingere. Este interzisă frânarea vagonetelor stând în faţa acestora în sensul de mişcare.

(2) În timpul transportului manual pe galerii, vagonetarii vor păstra între ei o distanţă de cel puţin 30 m. Art. 14 Transportul de personal pe cale ferată (1) Transportul persoanelor pe calea ferată se va face numai în vagonete special construite pentru acest scop. (2) În timpul transportului lucrătorii trebuie să stea liniştiţi şi să nu scoată nici o parte a corpului afară din cărucior. De asemenea, nu este permis să aibă asupra lor unelte şi materiale care prin natura şi dimensiunile lor periclitează siguranţa transportului, fiind obligaţi, să vegheze ca obiectele transportate să nu depăşească gabaritul căruciorului. Este interzisă urcarea sau coborârea persoanelor în timpul cât trenul se află în mişcare sau după ce s-a dat semnalul de pornire a trenului. (3) Transportul de personal se va face cu însoţitor de tren. Semnalele necesare efectuării transportului se dau numai de însoţitorul de tren. Fac excepţie situaţiile de pericol în timpul transportului, când semnalele de oprire pot fi date şi de alte persoane care au sesizat pericolul. (4) În vagonet şi pe platformele obişnuite se pot transporta numai accidentaţii sau bolnavii. Art. 15 Transportul şi circulaţia personalului la schimb vor fi reglementate potrivit condiţiilor şi specificului local prin măsuri organizatorice de securitate şi sănătate a muncii, care vor cuprinde în mod obligatoriu următoarele:

- perioada de intrare şi ieşire a personalului; - atribuţiile persoanei care supraveghează şi răspunde de transportul personalului; - numărul maxim al persoanelor care pot fi transportate într-un cărucior; - obligaţiile şi răspunderile personalului transportat; - locurile de îmbarcare a persoanelor.

Art. 16 Transportul cu vagonete, platforme şi cărucioare pe planurile înclinate (1) La transportul pe planuri înclinate, vagonetele, platformele şi cărucioarele trebuie să aibă şi a doua legătură (cârlig de siguranţă sau ham) între cablul de tracţiune şi ultimul vagonet, platformă sau cărucior din convoi.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

5

5

De asemenea, ultimul vagonet, platformă sau cărucior din convoiul care urcă trebuie prevăzut cu un dispozitiv de oprire în cazul ruperii cablului. (2) Transportul pe planuri înclinate cu înclinare peste 35° este permis numai cu vagonete sau cărucioare pe platforme, sau schipuri. Transport cu locomotive Art. 17 Utilizarea şi întreţinerea locomotivelor (1) În subteran este interzisă introducerea oricăror locomotive acţionate prin motoare cu ardere internă cu benzină. (2) Locomotivele echipate cu motoare cu ardere internă (Diesel) construite şi certificate în conformitate cu cerinţele specifice se vor folosi numai în limitele în care este admis tipul de protecţie capsulare antideflagrantă. Art. 18 Viteze de circulaţie Vitezele de circulaţie ale trenurilor remorcate de locomotive vor fi stabilite în funcţie de starea traseului şi a materialului rulant. Viteza maximă nu va depăşi 24 km/h. Art. 19 Obligaţiile mecanicului de locomotivă Mecanicul de locomotivă este obligat:

- să reducă viteza şi să semnalizeze la trecerea prin uşile de aera], tocurile de diguri, la macaze şi curbe, precum şi în zone unde se execută lucrări de reparaţii sau întreţinere;

- să oprească locomotiva şi s-o decupleze de la tren în cazul deraierii vagonetelor; locomotiva poate rămâne cuplată numai dacă pentru repunerea pe linie cu dispozitive speciale este necesară tracţiunea mecanică;

- să blocheze locomotiva înainte de a o părăsi; - să nu transporte alte persoane în locomotivă decât în cazul când aceasta este din

construcţie prevăzută cu mai multe locuri. Art. 20 Este interzisă ridicarea cu locomotiva a vagonetelor deraiate, cu excepţia cazurilor când se folosesc dispozitive de repunere pe linie a vagonetelor.

CERINŢE SPECIFICE

PRIVIND ADMITEREA, CIRCULAŢIA, INSPECTAREA ŞI ÎNTREŢINEREA LOCOMOTIVELOR

PENTRU FOLOSIRE ÎN SUBTERAN CAPITOLUL l INTRODUCERE

1.1 Prezentele cerinţe specifice sunt destinate să stabilească criterii de admitere ,

reguli de circulaţie şi cerinţe de inspectare şi întreţinere pentru locomotive folosite în subteran pe căi ferate.

1.2 Locomotivele pot fi folosite numai pe trasee destinate şi indicate pentru transport. Porţiunile cu dificultăţi la transportul pe căile ferate trebuie semnalizate cu indicatoare

clare şi vizibile de la distanţă. Acestea sunt: intersecţii, puncte de ramificaţie, puncte de schimbare a profilului galeriei, rampe de încărcare - descărcare, porţiuni în care staţionează alte agregate, rampe de puţ, porţiuni cu restricţii de circulaţie.

1.3 Regulile pentru circulaţia şi întreţinerea locomotivelor în subteran trebuie să fie specificate pe scurt într-o broşură ataşată jurnalului de bord sau în manualul de folosire pus la dispoziţia mecanicului.

1.4 La transportul cu locomotive se prevede următorul cod de semnalizare cu lampa portabilă :

- mişcarea circulară „stai"; - mişcarea în sus şi în jos a lămpii în planul vertical „înainte";

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

6

6

- mişcarea lămpii în planul orizontal „înapoi". Semnalele vor fi date rar şi clar.

Manevrele se vor executa numai dacă semnalele au fost bine înţelese , în caz contrar se aşteaptă repetarea.

1.5 Locomotivele trebuie prevăzute la ambele capete cu câte un far electric. Întotdeauna trebuie aprins farul în sensul mersului locomotivei. Fazele farurilor se comută astfel:

- faza lungă la mersul normal; - faza scurtă (sau faza de întâlnire) la intersecţii şi la întâlnirea cu persoane sau altă

locomotivă ; - lanternele roşii, trebuie aprinse întotdeauna în sensul opus mişcării. Existenţa lanternelor de poziţie sau a celor roşii pe locomotivă nu exclude

obligativitatea utilizării unei lămpi cu glob roşu sau a unui dispozitiv reflectorizant roşu la ultimul vagonet al garniturii.

1.6 Numărul maxim de vagonete într-o garnitură se stabileşte, de către sectorul care răspunde de transport pe mină, pe baza .caracteristicilor locomotivei , starea şi caracteristicile liniei, starea lucrării miniere, starea şi caracteristicile materialului, rulant.

1.7 Punerea în circulaţie a locomotivelor în subteran este permisă numai după ce mecanicul sau manevrantul a luat la cunoştinţă de funcţionarea locomotivei conform instrucţiunilor specificate în manualul de folosire furnizat de fabricant sau în broşura ataşată jurnalului de bord.

1.8 Mecanicii locomotivelor sunt obligaţi să cunoască în întregime regulile şi traseele de circulaţie şi să inspecteze locomotivele în conformitate cu regulile de folosire şi de întreţinere prevăzute în sarcina lor.

Când se constată defecţiuni la mecanismele de frânare şi de securitate este interzisă punerea locomotivei în circulaţie.

Deplasarea trenurilor de vagonete prin împingere cu locomotiva este permisă numai cu viteză redusă în prezenţa unui însoţitor, care merge la cca. 10 m depărtare de capul convoiului pe sensul de deplasare, pe partea vizibilă pentru mecanici pentru a semnaliza cu lampa proprie împingerea trenului, supravegherea traseului şi atenţionarea persoanelor care pot fi întâlnite.

Manevrarea vagonetelor pe o linie ferată învecinată prin împingerea de locomotivă cu ajutorul unui lemn sau alte obiecte este interzisă.

1.9 La pornirea locomotivei şi înainte de orice manevră de deplasare se aprinde iluminatul în sensul de mişcare.

Manevrele de pornire şi mişcare trebuie să decurgă în conformitate cu regulile prevăzute mai sus.

Este interzisă pornirea locomotivei fără semnalizare prealabilă de avertizare luminoasă şi sonoră.

1.10 În timpul transportului mecanicul sau manevrantul poartă răspunderea respectării regulilor de circulaţie . Pe trasee nesemnalizate circulaţia trebuie să se desfăşoare cu viteză redusă la limita la care poate fi controlat traseul.

1.11 În cazul transportului de personal cu trenuri trase de locomotive, trebuie aplicate următoarele reguli:

- în timpul transportului, însoţitorul va merge la coada trenului pe un cărucior special pentru transport de persoane sau pe un vagonet - frână.

Când se circulă cu locomotiva izolată, însoţitorul este admis pe locomotivă dar numai în cazul când locomotiva este prevăzută cu un al doilea loc pentru persoane.

Mecanicii practicanţi, în timpul stagiului lor, sunt admişi numai pe locomotive prevăzute cu un al doilea loc.

Transportul persoanelor cu trenuri trase de locomotive se va face numai în cărucioare de personal, cu acoperiş din tablă.

Este interzisă transportarea persoanelor pe tampoane sau pe orice altă parte a locomotivei.

Persoanele accidentate sau bolnave pot fi transportate numai în cărucioare de personal sau vagonete şi platforme obişnuite ataşate la locomotivă, în acest caz circulaţia se va face cu viteză redusă , astfel încât să se evite orice pericol. Este interzisă transportarea persoanelor accidentate sau bolnave pe locomotivă.

1.12 La oprirea locomotivei toate comenzile trebuie readuse în poziţia zero şi trebuie strânsă frâna manuală de siguranţă.

Înainte de părăsirea locomotivei, chiar şi numai pentru o scurtă durată, mecanicul trebuie să strângă frâna de siguranţă (de mână), să ia cu el cheia de blocare.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

7

7

1.13 La terminarea schimbului mecanicul de locomotivă sau manevrantul trebuie să parcheze locomotiva la locul stabilit şi să o asigure blocată şi frânată.

1.14 La transportul cu maşini de încărcat şi transport manevranţii acestora trebuie să

deţină un permis sau un certificat de promovare a unui examen de conducere pentru regulile de circulaţie stabilite pe traseele de transport din subteran. Aceste trasee trebuie marcate şi semnalizate cu indicatoare şi avertizări vizibile de la distanţă şi durabile. Nu se permite circulaţia pe trasee nesemnalizate şi nici cu echipamente folosite de instalaţii proprii de iluminat , semnalizare , frânare şi protecţie adecvate pentru căile de circulaţie.

1.15 Trebuie afişate instrucţiuni explicite şi accesibile oricând pentru personalul care se desemnează să asigure întreţinerea şi manevrarea echipamentelor în condiţii de securitate.

1.16 (1) La serviciul mecanoenergetic al minei trebuie păstrată o documentaţie cuprinzând desenele principale ale echipamentelor, catalogul pieselor de rezervă şi schimb de schimb şi certificatele de conformitate de la furnizor.

(2) În garaje trebuie să existe un registru de evidenţă a funcţionării şi a întreţinerii şi reparaţiilor, precum şi a consumului de combustibil şi lubrifianţi pentru fiecare locomotivă.

1.17 Mecanicii de locomotivă trebuie să fie şcolarizaţi şi atestaţi periodic şi trebuie să facă vizita medicală periodică, prevăzută pentru această funcţie; mecanicii trebuie examinaţi, privind specializarea pentru întreţinerea echipamentelor protejate la explozie montate pe locomotive.

REPARAŢII LA LINII FERATE

1.18 În timpul intervenţiilor pentru reparaţii pe traseul de cale ferată internă se vor lua

măsuri de asigurare şi se vor monta semnalizatoare şi opritoare. 1.19 Lucrările de reparaţii pe liniile de transport trebuie semnalizate cu mijloacele

prevăzute în acest scop pentru avertizarea mecanicilor şi persoanelor însoţitoare , înainte de începerea transportului.

1.20 Reviziile şi reparaţiile programate trebuie asigurate de sectorul transport în funcţie de starea echipamentelor de transport şi a liniilor de circulaţie.

CAPITOLUL II CERINŢE PENTRU LOCOMOTIVE DIESEL

2.1 Locomotivele Diesel sunt admise în lucrări miniere subterane numai pentru

sarcinile prevăzute de producătorul locomotivei. Nu este permisă schimbarea destinaţiei unei locomotive fără consultarea prealabilă a producătorului.

Echipamentele Diesel pentru mine cu regim grizutos trebuie să se conformeze cerinţelor echipamentelor antideflagrante.

2.2 La punerea în funcţiune trebuie să se verifice zilnic vizual toate părţile componente ale locomotivei şi în special trebuie să se examineze funcţionarea motorului şi a instalaţiei de alimentare cu motorină. Trebuie să se verifice în mod deosebit că nu există nici un fel de pierderi exterioare de motorină sau ulei. Este interzisă pornirea (sau continuarea funcţionării) dacă se constată asemenea defecţiuni sau dacă motorul şi părţile învecinate sunt murdărite cu motorină, ulei, praf de cărbune sau alte materiale combustibile. Operaţiile de reglare sau revizie la care sunt posibile scurgeri de motorină şi lubrifianţi sunt permise numai în locuri special amenajate în acest scop, cu mijloace de recuperare şi de prevenire a pericolelor de incendiu.

2.3 Zilnic la punerea în funcţiune, trebuie să se verifice vizual cu atenţie toate părţile locomotivei care conţin motorină sau ulei pentru funcţionare şi îndeosebi cele sub presiune: instalaţii de injecţie şi de ungere , transmisii hidraulice sau hidrostatice.

2.4 Cel puţin odată pe zi pornirea locomotivei trebuie să se facă într-un loc amenajat unde pot fi examinate vizual toate mecanismele vizibile ale acesteia şi echipamentele de răcire cu apă ale motorului şi eşapamentului.

2.5 Instalaţia electrică de lumină trebuie să fie conformă cu cerinţelor prevăzute pentru aparatura electrică destinată folosirii în subteran.

2.6 Este interzisă funcţionarea locomotivelor pe trasee de circulaţie şi transport fără capote, capace, apărători şi celelalte dispozitive de protecţie şi apărare prevăzute prin construcţie.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

8

8

2.7 Compoziţia gazelor de evacuare depinde în mod deosebit de calitatea echipamentelor de injecţie şi reglarea acestora şi prin urmare , acestea trebuie să fie asigurate de calitatea prevăzută.

De asemenea, echipamentele de la admisie şi eşapament trebuie să fie întreţinute cu atenţie deosebită pentru prevenirea îmbâcsirii căilor de admisie a aerului şi de evacuare a gazelor arse.

2.8 Gazele arse de evacuare trebuie examinate vizual şi prin măsurare la prima punere în funcţiune şi periodic după fiecare revizie generală şi reparaţie a motorului sau ori de câte ori se schimbă sau se intervine la echipamentele de injecţie.

2.9 Concentraţiile de oxizi de carbon şi de azot şi conţinutul particulelor de fum trebuie să se măsoare periodic cu aparate destinate pentru analiza gazelor de evacuare de la motoare Diesel.

2.10 În mod obişnuit fumul vizibil cu ochiul liber în gazele de eşapament trebuie să fie neglijabil. Dacă apare fum semnificativ în gazele de eşapament, rezultă că motorul are defecţiuni , este dereglată alimentarea sau injectoarele sunt defecte, fiind necesară revizuirea.

2.11 Dacă la măsurare rezultă, peste 0,12 % CO şi peste 0,200 g/m3 părticele de fum

reţinute pe filtrul tip A (peste 5 grade Bosch sau peste 40 % densitate optică), este necesară scoaterea locomotivei din circulaţie şi remedierea cauzelor pentru restabilirea funcţionării corecte.

2.12 Aerisirea lucrărilor miniere unde funcţionează locomotive Diesel trebuie stabilită în conformitate cu cerinţele referitoare la aerajul lucrărilor miniere, asigurând diluarea gazelor de evacuare până la concentraţiile specificate permise în aer.

2.13 În scopul prevenirii pericolului de incendiu trebuie să se asigure răcirea motorului şi a sistemului de evacuare (de la colector până la toba de eşapament) şi să se menţină în funcţie pe toată durata funcţionării motorului Diesel.

2.14 Funcţionarea instalaţiei de răcire a sistemului de evacuare, trebuie să se examineze vizual la fiecare pornire în cursă şi ori de câte ori este posibil pe durata opririlor pe traseu.

2.15 Este interzisă pornirea sau continuarea funcţionării dacă : a) nu funcţionează instalaţiile de răcire ; b) se constată asamblări neetanşe la colector, la conducta de evacuare sau la toba

de evacuare prin care răsuflă gaze de evacuare; c) se observă neetanşeităţi la instalaţia de motorină şi ulei sau se constată modificări

sau legături improvizate şi scurgeri; d) lipseşte dotarea cu un stingător tip P6. 2.16 Periodic trebuie curăţate şi spălate subansamblurile locomotivei, pentru

prevenirea depunerilor uleioase combustibile. Trebuie să se acorde atenţie deosebită motorului şi sistemului de evacuare. Substanţele degresante folosite la curăţare trebuie să fie incombustibile şi netoxice. Este interzisă folosirea în acest scop în subteran a produselor petroliere de orice fel. Piesele fine la care este necesară curăţirea cu petrol sau benzină, trebuie duse la suprafaţă în atelierul amenajat pentru acest scop.

2.17 Pe maşină este interzisă păstrarea de produse petroliere sau alte substanţe inflamabile în afară de cele prevăzute funcţional prin construcţie.

2.18 În scopul protecţiei împotriva exploziilor motoarele Diesel trebuie prevăzute cu echipamente antideflagrante.

2.19 Trapele antideflagrante trebuie inspectate zilnic şi întreţinute cu atenţie deosebită pentru preîntâmpinarea oricăror deranjamente şi deteriorări în funcţionarea lor.

2.20 Deoarece unele componente din gazele arse (oxizi de sulf) formează cu apa substanţe corozive sistemul de evacuare trebuie să se examineze zilnic pentru a se preveni punerea în funcţiune a locomotivei cu fisuri sau perforaţii cauzate de coroziune în sistemul de evacuare.

NOTĂ : Pentru neutralizarea substanţelor acide corozive, în baia de apă din tobă, poate fi folosit carbonat de calciu sub formă de bulgări (2-4 kg) care se schimbă la fiecare curăţire periodică a tobei.

2.20 Garniturile deteriorate de la îmbinări (acolo unde sunt prevăzute) trebuie înlocuite la fiecare reparaţie numai cu garnituri identice cu cele originale, îmbinările dintre chiulase şi colectorul de evacuare şi dintre colector, conducte şi toba de evacuare trebuie să fie totdeauna strânse complet etanş fără scăpări de gaze.

2.21 În cazul locomotivelor prevăzute cu ambreiaj cu fricţiune între motor şi cutia de viteze, se atrage atenţia că acesta poate fi o sursă periculoasă pentru atmosfera potenţial

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

9

9

explozivă. Pentru minele cu regim grizutos ambreiajului trebuie prevăzut cu tip de protecţie capsulare antideflagrantă.

2.22 În cazul folosirii frânelor , acestea trebuie acţionate cu discernământ pentru prevenirea alunecării sau derapării roţilor.

Reducerea şi gradarea vitezei trebuie să se facă pe cât este posibil prin reducerea şi gradarea alimentării motorului (frâna de motor) , iar frâna de fricţiune să se folosească numai pentru oprire în ultimă instanţă. ,

În subteran în minele cu regim grizutos frânele cu tambur sau cu disc trebuie închise într-o capsulare antideflagrantă.

2.23 Echipamentele electrice montate pe locomotive Diesel antideflagrante trebuie asigurate în conformitate cu cerinţele de securitate privind echipamentele electrice antideflagrante grupa l (mine).

2.24 La suprafaţă, motorina trebuie depozitată cel puţin în două rezervoare de mare capacitate (fiecare să asigure consumul cel puţin pentru 6 zile), folosindu-se alternativ, unul pentru consum şi altul pentru depozitare şi decantare.

2.25 În subteran motorina trebuie transportată în cisterne speciale, închise , etanşe, realizate din tablă de oţel, prevăzute cu dispozitive speciale (ventile de autoînchidere) aşa fel realizate încât autodeschiderea să fie posibilă numai prin înşurubarea racordului de la furtunul pompei de alimentare. Capacitatea cisternelor se admite până la 2 m3 dar, cantitatea de motorină depozitată să nu depăşească necesarul zilnic. La stabilirea necesarului zilnic se va .avea în vedere consumul efectiv şi o rezervă de maximum 20 %.

2.26 Alimentarea locomotivelor cu motorină în rezervor, se admite numai cu pompa, care să fie prevăzută cu racorduri speciale la ventilele cu autoînchidere de la cisternă şi la rezervorul locomotivei. Se interzice alimentarea cu vase deschise.

2.27 Lubrifianţii trebuie transportaţi şi păstraţi în subteran numai în vase metalice închise, etanşe. Cantitatea de lubrifiant depozitată în subteran nu are voie să depăşească consumul zilnic.

2.28 Cisternele cu motorină şi vasele cu lubrifiant trebuie păstrate în camere speciale .închise cu uşi metalice

2.29 Este interzis în subteran , să se păstreze sau să se folosească motorină sau ulei în vase deschise.

2.30 Pentru gararea locomotivelor în subteran trebuie destinate camere speciale în care să existe instalaţiile necesare pentru revizii şi pentru alimentare.

Camerele de garare trebuie prevăzute cu uşi metalice. 2.31 Camerele de garare trebuie separate de camerele cu cisterne de motorină, dar

să comunice între ele încât alimentarea locomotivelor să se facă în camera de garare. 2.32 Cârpele de şters , care din orice motiv sunt unsuroase sau îmbibate cu produse

petroliere de orice fel, trebuie păstrate în cutii metalice prevăzute cu capac şi închizător care vor fi expediate la suprafaţă în acelaşi schimb , pentru degresare.

2.33 În camerele de garare şi camerele de motorină şi lubrifianţi este interzisă folosirea aparatelor care se încălzesc la temperatură peste 150°C sau cu flacără deschisă.

Aceste restricţii se vor afişa pe uşa de la intrare. 2.34 Iluminatul în camerele de garare se va realiza conform cerinţelor generale pentru

iluminat în subteran în minele cu regim grizutos. 2.35 Locomotivele Diesel trebuie periodic inspectate şi întreţinute în conformitate cu

următoare cerinţele: A.- Până la 8 ore de funcţionare : a) se completează apa în instalaţia de răcire a motorului şi a gazelor de

eşapament; b) se verifică vizual cu atenţie funcţionarea locomotivei în ansamblu. B.- După 10 ore de funcţionare : a) se verifică vizual nivelul apei din instalaţia de răcire şi se completează dacă este

cazul (motor şi eşapament); b) se verifică vizual radiatorul motorului; c) se verifică vizual pompa de apă din instalaţia de răcire ; d) se verifică vizual starea generală a locomotivei şi se curăţă; e) se verifică vizual şi prin acţionare instalaţia de alimentare cu combustibil; f) se verifică vizual şi prin acţionare transmisia şi frâna ; g) se verifică vizual şi prin acţionare instalaţia de presărat nisip. C.- După 50 ore de funcţionare

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

10

10

a) se curăţă pe exterior suprafaţa eşapamentului şi celelalte piese ale motorului prin ştergere cu degresanţi incombustibili, după care se spală cu apă ; este interzisă folosirea în acest scop a produselor petroliere de orice fel;

b) se curăţă la exterior toba de evacuare şi pachetele de plăci; c) se verifică vizual şi prin palpare instalaţia de răcire a evacuării; d) se demontează şi se curăţă pompa şi filtrele instalaţiei de răcire cu apă a

eşapamentului. e) se examinează vizual şi auditiv funcţionarea motorului şi se fac reglajele

necesare; f) alte lucrări prevăzute în instrucţiunile fabricantului. D.- După 100 ore de funcţionare : a) se demontează şi se curăţă pachetele de plăci de la evacuare şi se spală

interiorul tobei de evacuare cu soluţie de sodă caustică. b) se curăţă pachetul de plăci de la admisie ; c) se verifică vizual şi prin apăsare cu mâna curelele de transmisie; d) alte lucrări prevăzute de producătorul locomotivei. E.- După 200 ore de funcţionare : a) se verifică vizual etanşeitatea îmbinărilor la aspiraţie şi la evacuare; b) se verifică vizual şi prin măsurare instalaţia de răcire a evacuării; c) se verifică vizual şi prin măsurare gazele arse ; d) se verifică vizual, se demontează şi se curăţă injectoarele motorului; e) se verifică vizual şi prin acţionare instalaţia electrică de lumină; f) se verifică vizual şi prin acţionare transmisia şi frânele ; g) alte lucrări prevăzute de fabricantul locomotivei. F.- După 400 ore de funcţionare a) se verifică vizual instalaţia de răcire de la evacuare, se demontează şi se curăţă

pompa şi filtrele ; b) se verifică-strângerea şuruburilor chiulasei; c) se curăţă răcitorul motorului şi se verifică vizual funcţionarea termostatului; d) alte lucrări prevăzute de producătorul locomotivei. G.- După 1.200 ore de funcţionare : a) chiulasa motorului, se verifică vizual riguros şi se curăţă; b) se verifică prin măsurare concentraţia CO, densitatea fumului şi concentraţia NO

din gazele de eşapament. c) se verifică vizual riguros şi se curăţă şi se reglează echipamentul de injecţie. d) se examinează vizual riguros toate piesele de la admisie şi de la evacuare

(colector - admisie, chiulasa , colector, conductă , toba de evacuare) şi dacă există semne vizuale de deteriorare sau coroziune se vor supune unei inspecţii detaliate;

e) alte lucrări prevăzute de producătorul locomotivei. H.- După 3.600 ore de funcţionare a) se verifică prin inspectare detaliată toate subansamblurile motorului, se măsoară

gazele de evacuare şi se reglează instalaţia de alimentare; b) se verifică prin inspectare detaliată transmisia şi frânele ; c) se examinează prin inspectare detaliată toate piesele eşapamentului şi dacă sunt

semne clare de uzură , deteriorări sau coroziune avansată trebuie prevăzută o revizie generală în cel mai scurt timp posibil.

2.36 După 6.000 ore de funcţionare se face o revizie generală tuturor subansamblelor locomotivei se examinează prin demontare şi măsurare toate piesele supuse uzurii sau coroziunii şi la nevoie se schimbă , se verifică la presiunea hidrostatică de 10 bari colectorul de admisie , colectorul şi conducta de eşapament, toba de evacuare, se măsoară gazele de evacuare şi se reglează motorul Diesel şi echipamentele asociate.

2.37 În cazul echipamentelor antideflagrante se vor avea în vedere cerinţele specifice prevăzute pentru capsulările antideflagrante în conformitate cu documentele de certificare şi procedurile stabilite de serviciul pentru certificare echipamente Ex .

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

11

11

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND LOCOMOTIVELE DIESEL

1.- Domeniul de aplicare

1.1.- Cerinţele următoare se referă la construcţia locomotivelor pentru a fi compatibile

folosirii în subteran. După sistemul de acţionare locomotivele miniere pentru subteran se clasifică:

locomotive electrice cu troleu, locomotive electrice cu acumulatoare, locomotive electrice cu troleu şi acumulatoare, locomotive Diesel, locomotive pneumatice.

1.2.- După mărime locomotivele miniere pentru subteran se împart în 3 categorii: • locomotive uşoare cu greutatea de serviciu până la 51, pentru transport în galeriile

adiacente abatajelor; • locomotive mijlocii cu greutate de serviciu între 6 şi 10 t inclusiv, pentru transport

pe trasee intermediare ; • locomotive grele, cu greutate de serviciu peste 10 t, pentru transport pe magistrale.

2.- Cerinţe generale 2.1.-Cabina 2.1.1.- Din cabina mecanicului trebuie să se poată vedea calea de mers în ambele sensuri. La locomotive mijlocii şi grele, mecanicul trebuie să poată vedea fără a se ridica de pe scaun

coroana şinelor începând de la cel mult 15 m distanţă. 2.1.2.- Cabina de comandă trebuie prevăzută cu acoperiş rezistent şi să asigure protecţia

mecanicului împotriva lovirii din exterior. Cabina de la locomotivele mijlocii şi grele trebuie închisă pe toate părţile, în aşa fel încât mecanicul

să nu poată scoate din neatenţie în afara profilului locomotivei capul sau altă parte a corpului. Geamurile de la parbriz şi ferestre trebuie să fie din sticlă incasabilă.

2.1.3.- Locomotivele grele trebuie prevăzute cu cel puţin un loc pentru însoţitorul trenului. Dacă locomotiva are 2 posturi de comandă, locul din al doilea post este permis însoţitorului.

2.1.4.- Locul însoţitorului de tren .trebuie protejat cu acoperiş rezistent. 2.1.5.- Locul însoţitorului se poate amplasa lângă mecanic numai dacă acesta nu este stânjenit în

mişcări. 2.1.6.- Ieşirea din cabină trebuie să fie posibilă pe ambele părţi. Dacă una din ieşiri este cu scop de

rezervă uşa acesteia se va deschide numai spre interior. 2.1.7.- Poziţia şi sensul de mişcare pentru manetele de comandă de la locomotivele cu 2 posturi de

comandă, trebuie să fie aceleaşi pentru ambele posturi. 2.2.- Instalaţia de lumină 2.2.1.- Pe ambele părţi frontale locomotivele de mină trebuie prevăzute cu faruri electrice pentru

lumină albă, care să fie conectate din cabina mecanicului. Farurile şi instalaţia de conectare trebuie să asigure iluminarea alternativă cu 2 faze: faza lungă şi

faza scurtă. În mişcare trebuie aprins numai farul dinspre sensul de deplasare (fază lungă sau scurtă). Farurile trebuie să se poate aprinde şi când locomotiva staţionează. Se consideră iluminarea suficientă dacă farurile realizează la o distanţă de 80m o iluminare de 4

Ix la înălţimea coroanei şinelor pentru locomotive mijlocii şi grele şi 4 Ix la distanţe de 40 m pentru locomotivele uşoare.

Pentru faza scurtă iluminarea poate fi de 4 Ix la 1,5 m înălţime de la coroana şinelor, la 30 m distanţă de la far pentru locomotive mijlocii şi grele şi la 20 m distanţă de la far pentru locomotive uşoare.

2.2.2.- În afară de faruri pe ambele părţi frontale trebuie să existe câte o lanternă de poziţie cu lumină albă. La locomotivele uşoare în locul lanternelor de poziţie este permisă folosirea fazei scurte a farurilor. Lanternele de poziţie trebuie să fie aprinse în staţionare , dar să se poată aprinde când este necesar şi în timpul mersului. Când locomotiva este folosită pentru tractarea trenurilor cu persoane , trebuie ataşate filtre albastre pe lanterne şi lanternele trebuie ţinute aprinse pe toată durata transportului.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

12

12

2.2.3.- Pe ambele părţi frontale ale locomotivei trebuie să existe şi câte o lanternă cu lumină roşie, care se aprinde pe partea opusă sensului de mişcare , prin aceiaşi manevră prin care se stinge farul.

2.2.4.- Pe locomotivele în mişcare trebuie să se asigure pe cât este posibil menţinerea constantă a intensităţii luminii farurilor, independent de turaţia moroiului Diesel.

2.2.5.- Instalaţia de lumină trebuie prevăzută cu protecţie la scurtcircuit. 2.2.6.- Instalaţia de lumină trebuie realizată cu cabluri flexibile cu manta incombustibilă tip

greu, având diametrul exterior compatibil cu intrările de cablu de la echipamentele conectate. Cablurile trebuie pozate astfel încât să fie protejate de deteriorări, de acţiunea lubrifianţilor ,

substanţelor agresive şi de căldura pieselor învecinate. La locomotive Diesel cablurile trebuie instalate în ţevi de oţel.

2.3.-Frâne 2.3.1.- Locomotivele trebuie prevăzute cu frână mecanică cu acţionare manuală. Alte sisteme

de frânare sunt permise ca frâne operaţionale complementare. 2.3.2.- Locomotivele mijlocii şi grele trebuie să fie prevăzute neapărat şi cu frâne operaţionale

complementare acţionate pneumatic, hidraulic sau electric. 2.3.3.- Raportul dintre forţa de apăsare a saboţilor frânei şi masa în serviciu a locomotivei

trebuie să corespundă, în limitele ±10%, cu coeficientul de frecare sabot/roată şi aderenţă roată/şină. Coeficientul de frecare se alege funcţie de materialul saboţilor , iar coeficientul de aderenţă roată/şină poate fi considerat 0,17.

2.3.4.- Forţa nominală a braţului uman pentru acţionarea frânei se consideră 20 kg. 2.3.5.- Dacă pe lângă frâne cu acţionare manuală locomotiva este prevăzută cu o frână

operaţională cu acţionare pneumatică, hidraulică sau electrică, pârghiile celor două frâne pot fi comune . Ambele frâne trebuie să poată fi acţionate independent una de alta. Forţa de apăsare a saboţilor pe bandajul roţilor, calculată la forţa braţului de 20 kg , pentru acţionarea manuală, trebuie să reprezinte cel puţin 20 % din masa locomotivei.

2.3.6.- La frânele pneumatice şi hidraulice, în cabina mecanicului trebuie să fie indicată presiunea fluidului din rezervor şi din cilindrul frânei.

2.3.7.- Longeronul frânei trebuie să fie cu lungime reglabilă şi astfel montat încât să permită strângerea simultană a saboţilor.

2.4.- Măsurarea vitezei de mers. 2.4.1.- Locomotivele mijlocit şi grele , trebuie prevăzute cu aparate care să indice viteza de

mers. 2.5.-Nisipare 2.5.1.- Toate locomotivele pentru subteran trebuie prevăzute cu nisipare, acţionate din cabina

mecanicului , pentru ambele sensuri de mers. 2.6.- Semnalizare acustică 2.6.1.- Toate locomotivele trebuie înzestrate cu semnalizatoare acustice cu sunet puternic

rezultat prin percuţie pe un clopot. Nu pot fi folosite în acest scop nici clacsoane vibrante nici şuierătoare.

2.6.2.- Pentru locomotivele mijlocii şi grele semnalizatoarele acustice trebuie acţionate suplimentar mecanic sau electric, încât să sune în continuare după ce a fost apăsat mânerul, iar prin apăsare repetată a mânerului să se poată semnaliza şi manual.

2.7.- Dispozitive de blocare 2.7.1.- Locomotivele trebuie prevăzute cu un dispozitiv de asigurare care să împiedice

punerea în funcţiune de către persoane neautorizate. 2.7.2.- Sunt necesare dispozitive suplimentare de interblocare care să facă posibilă

funcţionarea locomotivei numai cât timp mecanicul se află la locul său. 2.8.- Instalaţii de stins incendii Fiecare locomotivă trebuie echipată cu stingătoare de incendiu conform cerinţelor specifice

privind prevenirea incendiilor şi a exploziilor.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

13

13

2.9.- Protecţia pentru atmosfere potenţial explozive 2.9.1.- Construcţia locomotivelor destinate folosirii în mine cu regim grizutos trebuie să cuprindă numai

echipamente certificate pentru atmosfere potenţial explozive grupa l (mine) în conformitate cu procedurile stabilite de serviciul pentru certificare echipamente Ex .

2.10.- Marcare 2.10.1.- Pe fiecare locomotivă pe o parte principală fixă trebuie să se monteze o etichetă

indicatoare protejată împotriva deteriorărilor, pe care trebuie să se înscrie caracteristicile tehnice principale.

3.- Cerinţe specifice pentru locomotive Diesel

a.- Rezervorul de combustibil 3.1.- Rezervorul trebuie să se monteze rigid şi într-un loc unde să fie sigur protejat contra

loviturilor. 3.2.- La orificiul de umplere trebuie montată o supapă de sens unic care să se poată deschide

numai pe sensul de intrare sub presiunea fluidului de alimentare. 3.3.- Trebuie prevăzut un orificiu de aerisire asigurat cu 5 site de 144 ochiuri pe cm2 montate

într-o ramă distanţate la cel mult 2 mm între ele. Trebuie prevăzut de asemenea un dop de golire în scopul curăţirii rezervorului, care trebuie

asigurat contra autoslăbirii . Nu se admit robinete sau ventile. Pentru golire în scopul curăţirii rezervorului, se permite folosirea racordului conductei de ieşire.

3.4.- în cazul utilizării sticlelor de nivel, acestea trebuie să fie incasabile sau protejate sigur contra loviturilor.

b.- Conducte de combustibil 3.5.- Conducta de combustibil trebuie să fie metalică şi protejată sigur contra loviturilor şi astfel

montată încât în cazul deteriorării să nu poată curge combustibil pe piesele cu temperatură ridicată. Distanţa faţă de aceste piese trebuie să fie cel puţin 25 mm.

3.6.- La conducta de combustibil sunt permise înnădiri numai prin sudare sau alămire. 3.7.- Pe conducta de combustibil trebuie montat un ventil care să poată fi acţionat de mecanic

din cabină şi direct, prin care să se întrerupă alimentarea motorului repede şi sigur. De asemenea trebuie montat un ventil acţionat automat pe închidere în cazul lipsei apei de răcire a eşapamentului.

3.8.- Filtrele pentru combustibil trebuie montate între rezervorul de combustibil şi dispozitivul de protecţie contra lipsei apei de răcire prin pulverizare în eşapament.

c.- Galeriile de admisie şi eşapament 3.9.- Pe galeria de admisie trebuie montat un filtru de aer. 3.10.- Galeria de eşapament trebuie răcită cu cămaşă de apă, în aşa fel ca temperatura pe

suprafaţa pieselor să nu depăşească 150°C. 3.11.- La capătul galeriei de eşapament şi după toba cu apă, trebuie să existe câte un ventil

special cu autoînchidere pentru luarea probelor de gaze arse. d.- Răcirea şi diluarea gazelor 3.12.- Gazele de eşapament trebuie răcite suplimentar prin pulverizare cu apă, injectată sub

presiune printr-o duză în interiorul ţevii comune de eşapament. 3.13.- Rezervorul cu apă pentru instalaţia de răcire a gazelor din eşapament trebuie prevăzut

cu un indicator de nivel vizibil din cabina mecanicului. 3.14.- Apa sub presiune la duza de pulverizare trebuie asigurată cu o pompă asociată

antrenată permanent printr-o transmisie forţată de la motor. 3.15.- Pentru filtrarea apei care se injectează în ţeava de eşapament trebuie să existe un filtru

grosier la umplerea rezervorului şi un filtru dublu înaintea pompei.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 2 –Transport pe cale ferată

14

14

3.16.- Trebuie să existe un ventil automat care să închidă conducta de combustibil când încetează din orice cauză pomparea apei pentru pulverizare în ţeava de eşapament. Ventilul automat de protecţie trebuie să se plaseze după filtrul dublu de apă.

Ventilul automat trebuie asigurat împotriva intervenţiilor neautorizate cu ajutorul unor dispozitive speciale de închidere.

3.17.- Gazele de eşapament trebuie să treacă neapărat printr-o tobă de condiţionare răcită cu apă şi printr-o trapă finală cu baie de apă. Completarea băii de apă trebuie să se poată face de la rezervorul pentru răcirea gazelor.

3.18.- Toba de eşapament trebuie să fie anticorozivă , rezistentă la substanţele rezultate din gazele de ardere.

3.19.- Temperatura gazelor de evacuare la ieşirea din tobă nu trebuie să depăşească 70°C în funcţionare normală la putere maximă şi atunci când este oprită injectarea apei în ţeava de eşapament pe durata până se opreşte motorul după acţionarea ventilului automat.

e.- Motorul Diesel 3.20. - În subteran sunt permise numai motoare tip Diesel. Motoarele Diesel pentru subteran

trebuie să poată fi reglate în aşa fel încât în gazele arse nediluate , prelevate în orice punct din-conducta de eşapament pe cale uscată, să nu conţină mai mult monoxid de carbon (CO) decât 0,05 % în volum, oxizi de azot (NOx) 0,10 % "în volum şi particule de funingine (PR) 200 mg/m3 , la mers în gol şi în plină sarcină. Pe durata folosirii motorului în subteran , conţinutul de monoxid de carbon (CO) să nu depăşească 0,12 % în volum , iar oxizii de azot (NOx) şi particulele de funingine (PR) în limite până la care după diluarea gazelor la ieşire nu se depăşesc nivelele permise în atmosferă în subteran.

3.21.- Dispozitivul pentru reglarea motorului şi limitarea puterii trebuie asigurate împotriva intervenţiilor neautorizate. Orice intervenţie pentru reglare sau blocare să fie posibilă numai după desfacerea unor dispozitive speciale de închidere. Sistemul trebuie sigilat. Dacă pentru pornire este necesară blocarea limitării, trebuie asigurată revenirea automată a sistemului de limitare imediat după pornire.

3.22.- În subteran nu este permisă folosirea motoarelor Diesel în 2 timpi cu admisie prin carter. 3.23.- Motorul trebuie fixat în mod ferm şi sigur pe saşiu şi astfel încât să nu se suprasolicite

eşapamentul sub efectul şocurilor 3.24.- După pornirea motorului dispozitivul de pornire trebuie să se decupleze automat. Nu sunt

admise motoare auxiliare cu ardere internă pentru pornire. 3.25.- Temperatura apei de răcire a motorului trebuie indicată de un termometru montat fix în

cabina mecanicului. 3.26.- În circuitul agentului de răcire la motor trebuie să existe un termostat care să închidă şi să

regleze debitul apei până la atingerea temperaturii de regim. f.- Transmisii 3.27.- Transmisia puterii la trenul de roţi nu trebuie să se încălzească peste 150°C în nici un

punct la putere maximă. 3.28.- Cuplajele de fricţiune trebuie să se adapteze la puterea motorului fără încălziri peste 150°C. g.- Protecţie pentru atmosfere potenţial explozive 3.29.- Motoarele Diesel trebuie prevăzute cu echipamente antideflagrante conform cerinţelor

specifice. h.- Instalaţia de stins incendiu 3.30.- Locomotivele Diesel trebuie prevăzute cu un stingător tip P6.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 3 –Transport cu trolii şi monorai

15

15

CAPITOLUL 3

TRANSPORT CU TROLII

Art. 21 (1) La transportul materialelor sau altor produse în subteran se vor utiliza numai trolii care au viteza de transport limitată la maximum 2 m/s. (2) În cazul montării troliului la tavanul lucrării miniere , partea inferioară a acestuia trebuie să fie cu cel puţin 0,3 m mai sus decât marginea superioară a mijlocului de transport cel mai înalt. (3) Utilizarea troliilor pentru ridicarea pe linie a vagonetelor este admisă numai în situaţia în care se folosesc dispozitive speciale. Art. 22 Transportul cu trolii a vagonetelor cu materiale pe galerii de pregătire ale abatajului frontal unde panta depăşeşte 7 %o va fi reglementată potrivit condiţiilor locale prin măsuri organizatorice de securitate şi sănătate în muncă elaborate de unitatea minieră. Art. 23 (1) În suitoare cu lungimea de peste 10 m, transportul materialelor trebuie făcut cu troliul, folosindu-se cablul cu dublă legătură sau vase de transport, precum şi un dispozitiv de semnalizare. Desfacerea materialelor şi depozitarea lor trebuie făcută la o distanţă de cel puţin de 1 m de gura suitoarelor. (2) Deblocarea materialelor din suitoare se va face numai de sus în jos.

Transport cu monorai Art. 24 (1) Instalaţiile de transport cu monorai fără acţionare mecanică pot fi amenajate cu o pantă maximă de 7 %o. Fac excepţie cele de tip constructiv cu autoblocare. La efectuarea transportului se vor respecta prevederile specifice transportului cu vagonete prin deplasare manuală. (2) La montarea şi exploatarea instalaţiilor de transport cu monorai acţionate mecanic se vor respecta cerinţele specifice privind montarea, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor cu monorai acţionate mecanic.

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND MONTAREA, EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE

MONORAI ACŢIONATE MECANIC

CAPITOLUL I TERMINOLOGIE 1.1. Instalaţie de monorai acţionată mecanic – este un echipament folosit pentru

transportul pe distanţe mari a maselor mari (lemn de mină, TH, jgheaburi de transportoare, etc.), transportul realizându-se prin acţionarea mecanică a unui mijloc motor de transport (cărucior tractor), care este încărcat manual – în punctul de încărcare, supravegheat pe tot traseul de transport, şi descărcat manual la frontul de lucru sau cât mai aproape de acesta.

Transportul se realizează pe o cale de rulare denumită grindă de monorai.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 3 –Transport cu trolii şi monorai

16

16

Transmiterea mişcării de la acţionarea instalaţiei de monorai la mijlocul de transport se face cu ajutorul cablurilor de oţel fără fine.

1.2. Mijloc motor de transport – sau căruciorul motor este cel care asigură mişcarea mecanică a instalaţiei de monorai. De acesta sunt legate mijloace portante (cărucioare portante) care asigură transportul materialelor încărcate pe instalaţie.

1.3. Mijloc portant de transport – sau căruciorul portant este acel cărucior care are rolul numai de a asigura susţinerea şi transportul materialelor încărcate pe el, fără a avea rol motric. Acesta este angrenat în mişcare de către căruciorul motor. Cărucioarele portante sunt, de regulă, ataşate mai multe la căruciorul motor.

1.4. Grinda de monorai – reprezintă calea de rulare a ansamblului compus din căruciorul motor şi cărucioarele portante. Grinda este realizată din profil special, cu lungime de 3 m având posibilităţi de îmbinare.

CAPITOLUL II MONTAREA, EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE MONORAI

ACŢIONATE MECANIC

MONTAREA INSTALAŢIILOR DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC 2.1.1. Montarea unei instalaţii de monorai acţionată mecanic se face numai pe bază de

proiect de montare. Acest proiect de montare trebuie întocmit de către sectorul care va folosi viitoarea instalaţie şi aprobat de conducerea tehnică a sucursalei.

2.1.2. Montarea şi exploatarea instalaţiilor de transport cu monorai acţionate mecanic, se va putea face numai dacă:

panta maximă a lucrării miniere pe care se montează instalaţia este de: - 20˚ pentru cele tractate prin cablu; - 35˚ pentru cele tractate prin cablu, dacă au prevăzute prin construcţie

dispozitive de blocare, frânare şi autoblocare; viteza maximă de transport este de 2 m/s; se respectă monografia de armare a lucrării miniere în care este cantonată; ancorarea şi îmbinarea grinzilor de monorai este făcută astfel încât să reziste

viitoarelor sarcini maxime care se vor transporta cu instalaţia de monorai acţionată mecanic; se va lăsa un spaţiu liber de cel puţin 0,3 m pe o parte şi 0,6 m pe partea de

circulaţie a personalului, între pereţi şi mijlocul de transport. 2.1.3. Montarea şi exploatarea monoraiurilor acţionate mecanic prin ataşarea unui troliu

la o şină de monorai trebuie făcută pe bază de proiect. Proiectul va fi întocmit de către sectorul care va folosi viitoarea instalaţie şi aprobat de conducerea tehnică a sucursalei.

2.1.4. Cerinţele impuse cablurilor de transport minier utilizate la instalaţiile de monorai sunt precizate în cerinţele specifice privind cablurile miniere folosite în subteran.

2.1.5. Pe întregul traseu al instalaţiei cu monorai acţionată mecanic, trebuie montate (funcţie de particularităţile traseului) dispozitive de semnalizare optică, acustică şi de decuplare, care să funcţioneze în ambele sensuri. Distanţa dintre aceste dispozitive nu va fi mai mare de 50 metri.

EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC

2.2.1. Recepţia şi punerea în funcţiune a unei instalaţii de monorai acţionate mecanic se face numai cu avizul unei comisii tehnice de avizare a punerii în funcţie, comisie numită de către conducătorul sucursalei şi formată din cadre tehnice cu funcţiile şi specializările necesare avizării acestei puneri în funcţie.

2.2.2. Transportul cu monorai se va efectua conform unor măsuri de securitate şi sănătate (elaborate de unitate pentru fiecare instalaţie în parte) care vor cuprinde:

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 3 –Transport cu trolii şi monorai

17

17

1. locul de amplasare al instalaţiei de monorai mecanic; 2. traseul pe care se va face transport cu această instalaţie; 3. caracteristicile tehnice ale instalaţiei: 4. sarcina maximă care poate fi transportată pe instalaţie; 5. lista cu mecanicii autorizaţi pentru a executa transport cu instalaţia respectivă; 6. lista cu persoanele autorizate a da semnale la instalaţia respectivă; 7. codul de semnalizare aferent instalaţiei; 8. schema monofilară de alimentare a instalaţiei de monorai acţionate mecanic; 9. schema de amplasare şi de alimentare a dispozitivelor de semnalizare optică şi

acustică şi de decuplare; 10. lista cu persoanele nominalizate a face reviziile zilnice, săptămânale,etc. la

instalaţia de monorai acţionată mecanic; 11. alte instrucţiuni, specifice locului de amplasare al instalaţiei ( viteze de transport

pe diferite porţiuni ale traseului funcţie de caracteristicile traseului, etc.). 2.2.3. Instalaţia de monorai acţionată mecanic trebuie exploatată astfel încât să fie

evitate posibilele accidente care pot apărea.

ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC 2.3.1. ZILNICĂ 2.3.1.1. Zilnic, la intrarea în schimb, mecanicul instalaţiei de monorai acţionată

mecanic, este obligat să se informeze – de la mecanicul din schimbul precedent – despre starea generală a instalaţiei de monorai acţionată mecanic, despre evenimentele care au apărut pe perioada funcţionării instalaţiei şi despre noi instrucţiuni apărute la instalaţia respectivă.

2.3.1.2. Dacă instalaţia este folosită intermitent (adică numai un schimb pe zi, etc.), mecanicul – la ieşirea din schimb – este obligat să întocmească un raport de activitate în „REGISTRUL DE RAPORT AL FUNCŢIONĂRII INSTALAŢIEI DE MONORAI NUMĂRUL ...”.

2.3.1.3. Zilnic, la intrarea în schimb, o persoană desemnată de conducerea sectorului care utilizează instalaţia, va face o inspecţie vizuală, pe întreg traseul instalaţiei, din punct de vedere mecanic (starea cablurilor de tracţiune, starea îmbinării grinzilor, starea ancorării grinzilor, starea rolelor de ghidare a cablului de tracţiune, etc.).

2.3.1.4. Zilnic, la intrarea în schimb, o persoană desemnată de conducerea sectorului care utilizează instalaţia, va face o inspecţie vizuală, pe întreg traseul instalaţiei, din punct de vedere electric (starea cablurilor electrice pe traseu, pozarea corespunzătoare a acestora, starea panourilor de semnalizare pe traseu, starea panoului de comandă a mecanicului, etc.).

2.3.2. SĂPTĂMÂNALĂ 2.3.2.1. Săptămânal, la intrarea în schimb, o persoană desemnată de conducerea

sectorului care utilizează instalaţia, va face o inspecţie amănunţită (intervenind acolo unde este cazul pentru refacerea îmbinărilor dintre grinzi, etc.), pe întreg traseul instalaţiei, din punct de vedere mecanic.

2.3.2.2. Săptămânal, la intrarea în schimb, o persoană desemnată de conducerea sectorului care utilizează instalaţia, va face o inspecţie amănunţită (verificarea semnalizării acustice şi optice prin dare de semnale şi recepţionare de semnale, verificarea funcţionării corespunzătoare a pupitrului de comandă, etc. intervenind acolo unde este cazul), pe întreg traseul instalaţiei, din punct de vedere electric.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 3 –Transport cu trolii şi monorai

18

18

CAPITOLUL III MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE PENTRU LUCRĂTORII CARE

MONTEAZĂ, EXPLOATEAZĂ ŞI ÎNTREŢIN INSTALAŢIILE DE MONORAI ACŢIONATE MECANIC

3.1. ESTE INTERZISĂ CIRCULAŢIA PERSONALULUI PE TRASEUL MONORAIULUI

CÂND ACESTA ESTE ÎN MIŞCARE PE LUCRĂRILE MINIERE ÎNCLINATE PRECUM ŞI PE LUCRĂRILE MINIERE ORIZONTALE CÂND NU EXISTĂ SPAŢIU CORESPUNZĂTOR AMENAJAT PENTRU CIRCULAŢIE.

3.2. Mecanicii instalaţiilor de monorai cu acţionare mecanică trebuie autorizaţi anual şi ori de câte ori se vor monta instalaţii noi. Autorizarea şi reautorizarea mecanicilor trebuie efectuată de către o comisie tehnică, din cadrul sucursalei, Din această comisie vor face parte: ing. şef electromecanic, inginer şef S.S.M. şeful biroului mecano-energetic, şeful sectorului unde se va monta instalaţia şi un reprezentant al compartimentului S.S.M.

3.3 Locurile unde se va lega/dezlega sarcina pe/de pe căruciorul instalaţiei trebuie să aibă cel puţin 2,5 m înălţime, pentru a evita accidentarea lucrătorilor – legători de sarcină.

3.4. Locurile unde se va executa operaţia de legare/dezlegare a sarcinii, trebuie să aibă vatra plană şi fără denivelări, pentru a evita accidentarea lucrătorilor.

3.5. Lucrătorii – legători de sarcină trebuie instruiţi pentru a efectua legarea/dezlegarea sarcinii.

3.6. Legătorii de sarcină trebuie să primească, în plus, o formare adecvată şi informaţii precise cu privire la modul corect de manipulare a maselor şi la riscurile la care aceştia se expun, în special dacă aceste manipulări nu sunt efectuate corect.

3.7. Instrucţiunile tehnice trebuie obligatoriu întocmite pe înţelesul lucrătorilor şi aduse la cunoştinţa acestora sub semnătură.

3.8. Se vor afişa, în cabina mecanicului instalaţiei de monorai acţionată mecanic, instrucţiuni tehnice privind darea/primirea semnalelor, codul de semnalizare, instrucţiuni pentru situaţii de urgenţă, etc.

3.9. La punctul de încărcare trebuie afişate vizibil instrucţiuni tehnice privind executarea corectă a operaţiilor de legare/dezlegare de sarcină.

3.10. Utilizatorul instalaţiei de monorai trebuie să-şi ia toate măsurile necesare pentru a evita apariţia evenimentelor deosebite, a accidentelor umane şi tehnice prin respectarea legislaţiei în vigoare în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea în muncă. Măsurile vor fi trecute în documentul de securitate şi sănătate.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 4 - Transportoare cu bandă

19

19

CAPITOLUL 4

TRANSPORTOARE CU BANDĂ

Transport cu transportoare miniere cu bandă Art. 25 Transportoarele cu bandă de cauciuc montate în subteran vor avea dispozitive de oprire din orice punct al traseului. Art. 26 La montarea, întreţinerea şi utilizarea transportoarelor cu bandă se vor respecta măsurile cuprinse în cerinţele specifice privind montarea, întreţinerea şi exploatarea transportoarelor cu bandă.

CERINŢE MINIME SPECIFICE PRIVIND MONTAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA TRANSPORTOARELOR CU

BANDĂ

CAPITOLUL l CONDIŢII DE TRANSPORT Şl MONTAJ

1.1 În lucrările miniere subterane se vor folosi numai benzi din cauciuc pentru subteran, de tip minier, conform standardelor în vigoare.

1.2 Transportoarele cu bandă pentru subteran, se vor monta conform prevederilor cărţii tehnice dată de furnizor (constructor).

1.3 În galeriile şi planele înclinate prin care circulă personal şi pe care sunt montate transportoare cu bandă trebuie să existe un spaţiu liber pentru circulaţie de cel puţin 0,6 m lăţime, de la transportor spre peretele lucrării şi cu înălţimea de 1,8 m.

1.4 Între capetele de acţionare şi cele de deversare , precum şi între acestea şi punctele de supraveghere a instalaţiilor de transport se vor prevedea sisteme de semnalizare sau convorbire, care să funcţioneze în ambele sensuri. Măsura este obligatorie numai în cazul în care deservantul nu poate supraveghea punctele respective.

1.5 După montarea şi instalarea întregului transportor se vor efectua centrarea benzii, proba de mers în gol şi în sarcină , reglajele releelor de viteză , de aglomerare şi de deviere laterală , precum şi verificarea reglării şi funcţionării corecte a echipamentelor electrice, conform cu indicaţiile din cartea tehnică.

1.6 Înaintea primei probe de funcţionare în gol se verifică : - dacă transportorul a fost corect asamblat şi montat; - dacă banda se aşează pe role ; - dacă banda nu vine în contact cu alte piese metalice fixe ; - dacă ridicătoarele electrohidraulice sunt corect conectate la tensiune şi dacă au

fluid de lucru de calitatea prescrisă si în cantitate corespunzătoare; - dacă racordarea motoarelor şi echipamentul electric este corect efectuată; - dacă echipamentul de siguranţă şi control prevăzut în cartea tehnică funcţionează

în mod corespunzător; - dacă staţiile de acţionare şi întoarcere sunt prevăzute cu apărătoarele de protecţie; - dacă staţiile de întoarcere sunt echipate cu dispozitivul de protecţie cu plug

diagonal sau triunghiular prevăzut cu răzuitoare. 1.7 Punerea în funcţiune şi darea în folosinţă a transportoarelor se va putea face

numai în baza unei recepţii interne efectuate de o comisie numită de conducătorul unităţii, în procesul verbal întocmit de comisie cu această ocazie se vor face referiri asupra modului de realizare a prevederilor de la pct.1.6.

CAPITOLUL II EXPLOATAREA , ÎNTREŢINEREA Şl REPARAREA

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 4 - Transportoare cu bandă

20

20

2.1 Exploatarea transportoarelor cu bandă , se va face în conformitate cu normativele în vigoare, cu caracteristicile tehnice şi instrucţiunile cuprinse în cartea tehnică ce însoţeşte fiecare utilaj.

Unităţile vor elabora instrucţiuni privind sarcinile personalului de deservire a transportoarelor cu bandă, în instrucţiuni se va prevedea controlul obligatoriu al stării si funcţionării dispozitivelor de protecţie şi semnalizare , inclusiv instrucţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor.

2.2 Pornirea transportorului se va face pe cât posibil în stare neîncărcată. 2.3 Personalul însărcinat cu supravegherea şi deservirea va trebui să urmărească şi

să acţioneze în conformitate cu instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă în cazul: - încălzirii motoarelor, reductoarelor , cuplajelor hidraulice , lagărelor şi tamburelor şi

rolelor; - acumulărilor de material (cărbune, steril, lemne, etc.) sub capul de acţionare

precum şi a celui căzut pe partea interioară a benzii de transport; - blocării rolelor, înlocuind orice rolă blocată. 2.4 Pe cât posibil transportorul se va opri numai după ce s-a descărcat tot materialul

aflat pe el. 2.5 Pornirea transportorului după o oprire accidentală este admisă numai după ce s-

a stabilit cauza opririi şi s-a controlat starea traseului aferent transportorului. 2.6 Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare a instalaţiilor de transport cu

bandă este permisă numai după oprirea transportorului , blocarea întrerupătoarelor de pornire, verificarea eficienţei blocării şi afişarea plăcuţelor avertizoare cu inscripţia „NU CUPLAŢI SE LUCREAZĂ".

2.7 Orice intervenţie privind echipamentul electric al transportorului şi instalaţiei de alimentare electrică , se face numai de către personal calificat în această specialitate.

2.8 Se interzice transportarea de persoane sau alte materiale pentru care nu este destinat utilajul cu ajutorul transportoarelor cu bandă.

2.9 Locurile de sub contragreutăţile de întindere se vor prevedea cu îngrădiri. 2.10 În cazul utilizării lichidelor pentru acţionări electrohidraulice, se vor respecta cu

stricteţe indicaţiile de protecţie care sunt prevăzute în cartea tehnică a utilajului. 2.11 Se interzice curăţirea sau îndepărtarea materialelor dintre cele două ramuri ale

covorului de cauciuc în timpul funcţionării acestuia. 2.12 Se interzice efectuarea lucrărilor de întreţinere , revizii şi reparaţii la instalaţiile

de transport cu bandă atunci când acestea se află în stare de funcţionare. 2.13 Toate lucrările de revizii se vor face numai pe bază de permis de lucru scris,

emis de conducerea sectorului în care se vor stabili formaţiile de lucru şi conducătorul lucrării.

2.14 Transportoarele cu bandă se vor monta la o înălţime de minimum 0,2 m faţă de vatra galeriei, în vederea asigurării spaţiului necesar pentru curăţirea materialului de sub transportor de către personalul de întreţinere.

CAPITOLUL III PREGĂTIREA PERSONALULUI MANEVRANT

3.1 Personalul care urmează să deservească transportoarele cu bandă trebuie calificat în acest scop şi instruit periodic asupra modului de exploatare şi a cerinţelor specifice. Se recomandă ca acest personal să participe efectiv la montajul, reglajul şi probele de funcţionare în gol şi în sarcină.

3.2 Punerea în funcţiune a transportorului se poate face numai după ce s-a dat semnalul de avertizare conform codului afişat.

CAPITOLUL IV MĂSURI DE PREVENIRE Şl STINGERE A INCENDIILOR

4.1 Lucrările miniere pe care se face transport cu transportoare cu bandă de cauciuc, vor fi menţinute libere şi curate, înlăturându-se materialele şi utilajele care obturează profilul lucrării respective.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 4 - Transportoare cu bandă

21

21

4.2 Sectoarele subterane care au în folosinţă transportoare cu benzi din cauciuc, vor întreţine lucrările miniere intrate în presiune pentru a asigura menţinerea dimensiunilor iniţiale ale acestora. Lucrările se vor efectua pe bază de grafice întocmite de sectoare.

4.3 Lucrările miniere susţinute sau bandajate cu materiale combustibile vor fi şistificate cu praf inert pe toată lungimea benzii plus 5 m în amonte şi în aval de capul de acţionare respectiv de întindere a transportorului.

4.4 Lucrările miniere pe care sunt montate transportoare cu bandă vor fi iluminate cu lămpi fixe la staţiile de deversare.

4.5 După fiecare deranjament în funcţionarea transportorului, persoana de supraveghere trebuie să se deplaseze în zona deranjamentului să controleze .toată zona , să înlăture materialul căzut lângă şi sub transportor , înainte de punerea în funcţiune a acestuia.

4.6 Lucrările miniere subterane pe care sunt montate transportoarele cu bandă , se vor dota cu mijloace de stingere a incendiilor conform baremului prevăzut de cerinţele specifice pentru „Prevenirea şi stingerea incendiilor şi focurilor în minele de cărbune".

4.7 Transportoarele cu bandă montate pe planurile înclinate unde există pericol de pornire inversă în urma opririi, vor fi dotate cu frâne, iar cele cu întindere automată cu dispozitive limitatoare de cursă în stare de funcţionare.

4.8 În galeriile sau planurile înclinate dotate cu transportoare cu bandă trebuie să se găsească în permanenţă praf inert depozitat în vase cu conţinut de minimum 50 kg. Vasele se vor amplasa la intervale de 50 m.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

22

22

CAPITOLUL 5

TRANSPORT PE PUŢURI

Mecanici de maşini de extracţie Art. 29

(1) Persoanele ce urmează a fi recrutate pentru a îndeplini funcţia de mecanici maşină de extracţie vor fi în prealabil supuse unui examen medical şi psihologic, iar înainte de încadrarea în funcţie vor fi autorizate, în baza unui examen asupra modului în care şi-a însuşit cunoştinţele profesionale, normele de protecţie a muncii şi instrucţiunile de serviciu.

(2) Mecanicii de la maşinile de extracţie trebuie reexaminaţi din punct de vedere profesional la interval de un an, iar din punct de vedere medical şi psihologic la autorizare şi apoi periodic, la intervale stabilite de Ministerul Sănătăţii.

(3) Mecanicii care execută transport de personal nu pot presta serviciu mai mult de o oră în plus faţă de durata schimbului, depăşirea acestei durate va fi aprobată de conducătorul unităţii.

(4) În timpul transportului de personal la schimb, maşina de extracţie va fi deservită de mecanicul care intră în schimb, asistat de cel care iese din schimb pe durata aprobată sau de un alt mecanic de maşină de extracţie.

(5) La minele unde activitatea subterană se desfăşoară în patru schimburi, transportul de personal pe puţuri va fi efectuat de mecanicul de serviciu, asistat de un alt mecanic de maşină de extracţie sau de către electro-lăcătuşul de revizie a maşinii de extracţie desemnat de conducătorul unităţii şi instruit special în acest scop şi împuternicit să intervină în caz de necesitate pentru blocarea maşinii de extracţie. Art.30.

(1) Daca mecanicul maşinii de extracţie părăseşte postul, trebuie să anunţe semnalistul puţului, să blocheze maşina, să încuie uşa casei maşinii şi să ia cheia cu el.

(2) Dacă semnalistul părăseşte postul trebuie să anunţe în prealabil mecanicul maşinii de extracţie şi ceilalţi semnalişti. Art. 31 În timpul transportului de personal la schimb, persoana care asistă pe mecanicul maşinii de extracţie şi semnaliştii de la orizonturi, nu pot părăsi postul, sub nici un motiv.

Dispozitive de siguranţă la maşinile de extracţie Art. 32 (1) Maşinile de extracţie trebuie prevăzute cu următoarele dispozitive:

- frână de manevră; - frână de siguranţă care trebuie să acţioneze asupra organului de înfăşurare a

cablului. Acesta poate avea organele de frecare şi transmitere comune cu ale frânei de

manevră, dar comanda trebuie să se facă prin dispozitive separate. Dispozitivul de acţionare a frânei de siguranţă trebuie să poată fi comandat de

mecanic în vederea blocării maşinii: - un indicator de adâncime; - un dispozitiv acustic care sa semnalizeze începerea perioadei de încetinire; - limitatoare de cursă montate pe indicatorul de adâncime şi în turnul puţului, care să

acţioneze asupra frânei de siguranţă atunci când colivia a depăşit 0,5 m nivelul admis; - limitator de cursă care să acţioneze asupra frânei de siguranţă atunci când colivia a

depăşit cu 0,5 m - spre jomp -nivelul rampei inferioare ( prevederea este obligatorie numai

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

23

23

atunci când se face transport care necesită cuplarea între rampa inferioară şi un orizont intermediar);

- dispozitivele care blochează pornirea în cursă a maşinii de extracţie atât timp cât nu sunt închise toate uşile de la rampele puţului.

Poziţia uşilor trebuie să fie semnalizată optic atât în timpul cursei, cât şi în timpul staţionării.

La deschiderea unei uşi în timpul transportului semnalizarea va fi şi acustică. Prin excepţie, în cazul transporturilor speciale (locomotive, utilaje şi materiale agabaritice, etc.) dispozitivele pot fi scoase din funcţiune numai pe perioada introducerii şi scoaterii acestora din secţia de transport a puţului, iar transportul se va efectua în baza măsurilor organizatorice de protecţie a muncii.

În timpul transportului de materiale la schimbarea etajului, semnalizarea şi blocarea poate fi anulată pe perioada efectuării acestor operaţii.

(2) Maşinile de extracţie cu care se efectuează şi transport de persoane trebuie prevăzute în plus cu:

- indicator înregistrator de viteză; - un dispozitiv automat de reducere treptată a vitezei la sosirea vaselor de extracţie la

rampă sau un dispozitiv pentru controlul vitezei într-un punct în perioada de retardare care să nu permită intrarea la rampă a vaselor de extracţie cu o viteză mai mare de 1 m/s. Ambele dispozitive trebuie să acţioneze automat asupra frânei de siguranţă la depăşirea vitezei programate. Prevederile acestui aliniat nu se aplică maşinilor de extracţie existente în funcţiune la data intrării în vigoare a prezentelor norme care prin construcţie nu au fost prevăzute cu aceste dispozitive şi au viteza de transport limitată sub 4 m/s.

(3) La maşinile de extracţie acţionate electric la care frâna de manevră nu poate funcţiona în lipsa tensiunii, frâna de siguranţă trebuie să acţioneze automat la întreruperea curentului electric. Intrarea în funcţiune a frânei de siguranţă din orice cauză trebuie să producă şi întreruperea alimentării cu energie motrică.

(4) Descompletarea sau scoaterea din funcţiune a dispozitivelor de la maşinile de extracţie - cu care acestea sunt echipate din construcţie - precum şi modificarea sau schimbarea destinaţiei acestora este interzisă. Cabluri de extracţie şi dispozitive de legare a cablului la colivii

Art. 33 (1) La transportul minier vor fi utilizate numai cabluri de oţel corespunzătoare, în care

scop vor fi supuse periodic încercărilor de rezistenţă la tracţiune şi îndoire. Periodicitatea încercărilor şi valorile minime ale coeficienţilor de siguranţă, precum şi secţiunea totală a firelor rupte sunt menţionate în cerinţele specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor.

(2) Cablurile noi vor fi puse în funcţiune fără a fi supuse încercărilor dacă din certificatul de calitate şi buletinul de încercări eliberat de producător rezultă că este corespunzător utilizării şi dacă nu s-a depăşit termenul de un an de la data încercării în uzină.

Art. 34 Cablurile de la maşina de extracţie cu roată de fricţiune mono şi multicablu şi cablurile

de compensare, la care nu se pot efectua încercări periodice, pot fi menţionate în funcţiune timp de:

- 2 ani - cablurile de extracţie; - 4 ani - cablurile de compensare;

Peste această durată cablurile vor putea fi menţinute în funcţiune cel mult doi ani în baza deciziei de prelungire a duratei de funcţionare dată de conducătorul unităţii pe termen de câte 6 luni. In vederea luării deciziei de prelungire a duratei de funcţionare a cablurilor, se va organiza executarea unui control amănunţit al acestora, luând în interpretare rezultatele controalelor

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

24

24

anterioare consemnate în documentele de evidenţă a acestora şi evenimentele deosebite avute pe parcursul exploatării. Rezultatul acestui control va fi consemnat într-un proces verbal care va sta la baza deciziei luate.

Art. 35 Cablurile puţurilor, precum şi cele ale planelor înclinate pe care se face transport de

personal vor fi scoase din funcţiune atunci când: - nu sunt respectate prevederile cerinţele specifice privind exploatarea, întreţinerea şi

controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor privind secţiunea firelor rupte şi valorile coeficienţilor de siguranţă;

- la verificările periodice efectuate s-a constatai că secţiunea totală a firelor a căror rezistenţă la întindere şi încovoiere nu se încadrează în prevederile cerinţelor minime specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor , depăşeşte 25 % din secţiunea cablului;

- cablul de extracţie şi compensare al maşinilor cu roată de fricţiune a atins limita duratei de funcţionare prevăzute de norme;

- cablul a fost avariat sau a suferit solicitări excepţionale şi la revizia efectuată cu această ocazie se constată că utilizarea în continuare nu prezintă siguranţă.

Art. 36 Unităţile miniere vor avea un cablu de rezervă pentru fiecare puţ şi plan înclinat în

funcţiune. Dacă unitatea are mai multe puţuri sau plane înclinate care folosesc acelaşi tip şi dimensiune de cablu este obligatoriu un singur cablu de rezervă cu lungimea corespunzătoare puţului celui mai adânc, respectiv planului înclinat celui mai lung.

Art. 37 Folosirea cablurilor reparate sau îmbinate se admit în următoarele cazuri: - cablurile din lucrările miniere orizontale şi înclinate care servesc numai pentru

transportul de materiale; - cablurile late de compensare la care s-a reparat ţesătura. Art. 38 Transportul de persoane pe puţuri poate fi efectuat numai în cazul în care sunt

respectate condiţiile impuse cablurilor şi maşinilor de extracţie menţionate în cerinţele specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor.

Art. 39 Pentru legarea cablurilor la vasele de extracţie se vor folosi numai dispozitive care

corespund prevederilor cerinţelor specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor .

Art. 40 Durata cumulată de serviciu a dispozitivelor de legare a cablurilor se limitează la 6 ani,

fără a depăşi 12 ani de la data fabricaţiei. Fac excepţie atelajele chiblelor (eclise, vârtej, cârlig, toartă, inclusiv bolţurile de legătură , furci) a căror durată cumulată de serviciu se limitează la 3 ani, fără a depăşi 5 ani de la data fabricaţiei. Prin „durată cumulată de serviciu" se înţelege timpul efectiv lucrat, durată pentru care unitatea va avea o evidenţă clară.

Art. 41 Unităţile miniere vor ţine la zi „Registrul de evidenţă a cablurilor de extracţie", precum

şi evidenţele privind verificările' dispozitivelor de legare a cablurilor de extracţie, a tijelor pentru vase de extracţie şi arcuri de la paracăzători.

Turnurile puţurilor de extracţie Art. 42 Turnurile puţurilor de extracţie trebuie să fie prevăzute cu următoarele dispozitive de

siguranţă:

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

25

25

- pene de îngroşare a ghidajelor montate conform cerinţelor specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor.

- grinzi de rezistenţă şi pod sub cadrul moletelor; - dispozitive de prindere a coliviei în cazul ruperii cablului. Fac excepţie de la această

prevedere puţurile la care extracţia se face cu roata de fricţiune, cele la care maşina de extracţie este dotată cu dispozitiv de reducere treptată a vitezei la sosirea vaselor de extracţie la rampă, precum şi cele ale căror turnuri construite înaintea apariţiei prezentelor norme nu au rezistenţa mecanică necesară montării dispozitivelor de prindere a coliviei şi nici nu permit consolidarea în acest scop.

Vasele de extracţie Art. 43 Vasele de extracţie trebuie astfel construite încât obiectele şi materialele transportate

să nu poată cădea în puţ. Vasele de extracţie folosite pentru transportul de persoane vor fi realizate conform cerinţelor specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor.

Jompuri Art. 44 Puţurile prin care se execută transportul de persoane trebuie prevăzute cu bazin

(jomp) care să permită continuarea mişcării coliviei în limitele de frânare a maşinii de extracţie, dar nu mai puţin de 4 m, atunci când în mod accidental nivelul rampei este depăşit. Jompurile vor fi menţinute în permanenţă golite de apă şi materiale pe întreaga lor adâncime.

Uşi la fereastra puţurilor Art. 45 La toate rampele, ferestrele puţurilor vor fi prevăzute cu uşi. Acestea se vor deschide

numai când vasul de extracţie se află în rampa respectivă.

Dispozitive de aşezare (tacheţi) Art. 46 Folosirea dispozitivelor de aşezare (tacheţi) este admisă numai la transport de

materiale la rampa superioară şi inferioară a puţului. La rampele intermediare folosirea tacheţilor se poate face numai dacă aceştia sunt prevăzuţi cu dispozitive pentru blocarea lor atunci când cuplătorul nu se află în rampă.

Instrucţiuni Art. 47

În casa maşinii de extracţie, în casa puţului şi la toate rampele se vor afişa instrucţiuni cu privire la efectuarea corectă a transportului pe puţ, instrucţiuni întocmite conform cerinţelor specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor .

Semnalizare şi telefonie Art. 48 (1) Fiecare puţ trebuie prevăzut cu instalaţie de telefon sau interfon cu sursă proprie

de alimentare şi de semnalizare electrică între toate rampele şi casa maşinii de extracţie, iar aceasta să aibă legătură telefonica cu centrala unităţii. Instalaţiile de semnalizare vor fi amplasate în aşa fel încât să asigure semnalistului o vizibilitate bună a coliviei la orizont.

(2) Dispozitivele de semnalizare de ia orizonturile la care nu se face transport vor fi blocate, cu excepţia dispozitivului pentru semnalul de alarmă.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

26

26

(3) Instalaţia de semnalizare, cu excepţia celor cu sistem „GATA", trebuie să permită darea semnalului de manevră la mecanicul maşinii de extracţie numai de la rampa principală de transport.

(4) Pe lângă instalaţiile de mai sus toate puţurile vor avea o instalaţie de semnalizare de revizie care să poată fi acţionată din vasul de extracţie şi de pe capacul acestuia pe toată adâncimea puţului.

Art. 49 (1) În codul de semnalizare un singur semnal scurt înseamnă întotdeauna şi la toate

puţurile „STAI". (2) Se interzice orice fel de înţelegere între semnalişti sau între aceştia şi mecanicul

maşinii de extracţie, în afara codului de semnalizare.

Transport cu chibla la puţuri în săpare Art. 50

(1) La puţuri în săpare, nivelul materialului încărcat va fi cel puţin 10 cm sub marginea superioară a chiblei, iar obiectele care depăşesc marginile acestora vor fi legate de toartă; obiectele lungi se vor fixa prin legături duble la carabină şi cablu.

(2) Chibla va putea fi manevrată fără ghidaje numai pe înălţimea tronsonului în curs de săpare şi amenajare.

(3) Transportul persoanelor cu chibla este admis în următoarele condiţii: - chibla să fie cu fund fix prin construcţie; - deasupra chiblei să fie montat un acoperiş metalic rezistent, din tablă de oţel cu o

grosime de cel puţin 5 mm; - să nu se transporte în aceeaşi chibla materiale şi unelte; - persoanele transportate cu chibla să stea în picioare şi să fie legate cu centură la

carabina cablului. (4) La încărcarea cu material a chiblei, cât şi la transportul de persoane se va avea în vedere repartizarea uniformă a sarcinii pe toată suprafaţa acesteia. (5) În chiblă pot să intre numai atâtea persoane câte sunt prevăzute în documentaţia tehnică a instalaţiei, aprobată conform prevederilor din prezentele norme.

Controlul instalaţiilor de extracţie Art. 51

(1) La sfârşitul schimbului normal de lucru, înainte de a se executa transportul de persoane, trebuie controlate vasele de extracţie, dispozitivele de legare a cablurilor, frânele maşinii de extracţie, precum şi funcţionarea dispozitivelor de blocare a pornirii în cursă a maşinii de extracţie la deschiderea uşilor din rampă. De asemenea, se va executa o cursă de probă pe toată adâncimea pe care se face transportul de persoane. Fac excepţie puţurile folosite sub 50 % din durata schimbului, la care reviziile se vor face o dată pe zi.

(2) La intervalele stabilite prin cerinţele minime specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor se va face un control amănunţit al instalaţiilor de extracţie, a stării puţurilor, susţinerii acestora şi a instalaţiilor anexe.

(3) Maşinile de extracţie a căror durată normată de funcţionare este depăşită vor fi expertizate conform cerinţelor specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor de către unităţi de specialitate, autorizate.

(4) Lucrările de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor puţului şi a susţinerii acestuia se vor executa conform cerinţelor specifice privind exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de extracţie, cablurilor şi dispozitivelor de legare a cablurilor .

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

27

27

Transport de personal pe puţ Art. 52

(1) Transportul de personal pe puţ la schimburi, se va face sub supravegherea unei persoane desemnate la fiecare orizont la care se transportă personal. Persoana desemnată va asista la desfăşurarea transportului de personal pe toată durata acestuia.

(2) In timpul transportului de personal la schimb de fiecare parte pe care se face intrarea sau ieşirea personalului în/şi din vasul de extracţie trebuie să existe un supraveghetor (cuplător sau semnalist). Când intrarea şi ieşirea personalului în/şi din vasul de extracţie se face pe o singură parte, se admite prezenţa unui singur supraveghetor, cu condiţia ca să se blocheze uşile la rampă pe partea opusă semnalistului.

(3) Este interzisă pornirea în cursă a vasului de extracţie sau schimbarea de etaj în timpul transportului de personal fără ca uşile vasului de extracţie şi de la rampă să fie închise.

Semnalişti şi darea semnalelor Art. 53 (1) Semnaliştii vor fi autorizaţi şi examinaţi profesional la intervale de 1 an. De

asemenea, ei vor fi examinaţi medical din punct de vedere al auzului şi văzului, cât şi psihologic, la intervale stabilite de Ministerul Sănătăţii.

(2) La rampele la care se face transport trebuie să se găsească câte un semnalist însărcinat cu semnalizarea şi cu aplicarea, tuturor măsurilor de siguranţă la rampa respectivă. La puţurile de extracţie în timpul când nu se face transport permanent de personal sau materiale nu este necesară prezenţa cuplătorului semnalist. În acest caz, la părăsirea rampei, semnalistul va închide uşile montate la vasul de extracţie precum şi cele de la rampa respectivă.

(3) Semnalele se dau numai de către semnalişti, fiind interzis altor persoane să manevreze dispozitivul de semnalizare.

(4) După ce s-a dat semnalul de pornire este interzisă intrarea sau ieşirea personalului din vasul de extracţie, cu excepţia cazului când semnalistul părăseşte orizontul, în acest caz, mecanicul maşinii de extracţie va fi anunţat în prealabil prin semnalistul de la rampa principală şi nu va porni maşina decât după 30 sec. de la darea semnalului.

(5) Dacă semnalistul sau mecanicul nu a înţeles semnalul primit este obligat să ceară repetarea lui.

(6) In cazurile de accidentare sau forţă majoră se pot da semnale şi de alte persoane, dar numai după ce au înştiinţat telefonic semnalistul de la rampa principală sau mecanicul maşinii de extracţie. Semnalul „STAI" se poate da fără o înştiinţare prealabilă.

Art.54 (1) Transporturile ocazionale de personal în timpul schimbului se pot face numai

pentru personalul de supraveghere, îndrumare, control, întreţinere, revizie, reparaţii, intervenţii şi artificieri.

În aceste cazuri semnalul se dă de către o persoană desemnată şi instruită. Aceasta va înştiinţa despre transportul ce urmează a fi efectuat semnalistului principal sau mecanicului maşinii de extracţie, intrând ultima în vasul de extracţie, fiind răspunzătoare de respectarea instrucţiunilor de transport pe puţ.

(2) Semnaliştii şi persoana care face transport ocazional de personal trebuie să cunoască perfect manevrele care se execută la puţuri, codul de semnalizare, precum şi toate normele referitoare la transportul pe puţuri.

(3) În toate cazurile, la părăsirea orizontului, semnalistul sau persoana care face transportul ocazional de personal va bloca accesul materialului rulant în puţ cu saboţi, bariere de reţinere sau alte dispozitive mecanice de blocare şi va închide uşile din rampa puţului.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

28

28

(4) La transporturile ocazionale de personal, în cazurile de accidente sau forţă majoră, după darea semnalului, dacă acesta corespunde cu comunicarea telefonică, mecanicul maşinii de extracţie va aştepta cel puţin un minut şi numai după aceea va porni maşina.

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND MONTAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE

EXTRACŢIE

CAPITOLUL I GENERALITĂŢI

1. Prezentele cerinţe specifice constituie prevederile cadru pentru exploatarea, întreţinerea şi controlul instalaţiilor de transport pe puţuri verticale. Acestea completează şi detaliază prevederile Legii 319/2006 Securităţii şi Sănătăţii în Muncă şi a Hotărârii Guvernului nr. 1049/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran.

În baza acestor instrucţiuni cadru, sucursalele vor întocmi măsuri organizatorice de protecţie a muncii adaptate fiecărei instalaţii în parte.

2. Măsurile organizatorice vor fi însoţite de lista persoanelor obligate să cunoască şi să respecte măsurile respective şi semnătura acestora.

Măsurile organizatorice de protecţie a muncii vor purta semnătura inginerului şef electromecanic şi vor fi aprobate de conducătorul sucursalei.

3. Măsurile organizatorice de protecţie a muncii vor fi revizuite anual şi la fiecare schimbare a condiţiilor de exploatare.

CAPITOLUL II MONTAREA, ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE EXTRACŢIE

MONTARE

4. La montarea instalaţiilor de extracţie noi se va ţine cont de specificaţiile tehnice cuprinse în proiectul de execuţie şi cartea tehnică furnizată de către producătorul instalaţiei.

5. Conducerea tehnică a sucursalei beneficiare a noii instalaţii de extracţie va întocmi instrucţiuni specifice pentru montarea noii instalaţii de extracţie, care vor respecta cerinţele cărţii tehnice, legislaţia de securitate şi sănătate în muncă şi condiţiile specifice şi particulare ale montării.

EXPLOATARE

6. ORGANUL DE ÎNFĂŞURARE 6.1. La puţurile pe care se face şi transport de persoane trebuie să fie cel mult două

rânduri de înfăşurare suprapuse ale cablului de extracţie pe tobă. Tobele trebuie să respecte următoarele condiţii:

a) trebuie prevăzute cu canale elicoidale pe care să se ruleze primul rând de înfăşurare al cablului. Canalele elicoidale trebuie să aibă diametrul cablului folosit ;

b) trebuie controlată vizual – de către mecanicul maşinii de extracţie la intrarea în schimb – starea cablului în zonele în care se face trecerea cablului între două rânduri suprapuse ale înfăşurării.

Mecanicul este obligat să consemneze, în raportul său de activitate, starea cablului şi să anunţe imediat şeful ierarhic la apariţia unor uzuri anormale.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

29

29

Când se constată uzuri ale cablului în zona de trecere de pe prima pe a doua înfăşurare trebuie deplasat cablul de extracţie cu un sfert din circumferinţa tobei.

La puţurile în săpare se admit cel mult trei rânduri de înfăşurări suprapuse ale cablului pe tobă.

Pe tobă trebuie prevăzute spire în plus necesare atât pentru mărirea forţei de frecare, cât şi pentru a asigura lungimea necesară efectuării tăierilor de probă periodice şi deplasarea cablului pe tobă.

6.2. Înălţimea borduri tobelor trebuie să depăşească nivelul superior al ultimei înfăşurări cu cel puţin 2,5 ori diametrul cablului de extracţie. Înălţimea bordurii roţilor de fricţiune trebuie să depăşească nivelul superior al cablului de extracţie de cel puţin 1,5 ori diametrul cablului înfăşurat pe roată.

6.3. Uzura căptuşelii de fricţiune trebuie verificată, la începutul fiecărei săptămâni, nefiind permise diferenţe între lungimile circumferinţelor bazei canalelor de rulare a cablurilor.

Corectarea canalelor trebuie realizată când diferenţa dintre diametrul canalelor de sub cabluri şi diametrul cablului este mai mare de 0,5 mm.

Căptuşeala de fricţiune sau protecţie trebuie înlocuită când grosimea materialului sub canalul de aşezare al cablului este egală cu diametrul cablului.

6.4. CABLURILE DE OŢEL FOLOSITE LA TRANSPORTUL MINIER PE VERTICALĂ 6.4.1. Coeficientul de siguranţă al cablurilor de oţel folosite la transportul minier, trebuie

să fie de minim: 1) 8 pentru transportul de persoane pe toată durata de utilizare a cablului; 2) 6 pentru transportul de materiale pe toată durata de utilizare a cablului

la transportul pe puţuri echipate cu maşini de extracţie cu tobe sau bobine precum şi pe plane înclinate;

6.4.2. Coeficientul de siguranţă al cablurilor de oţel folosite la transportul minier, trebuie să fie de minim:

1) 10 pentru transportul de persoane la punerea în funcţie a cablului; 2) 8 pentru transportul de materiale la punerea în funcţie a cablului

la transportul pe puţuri echipate cu maşini de extracţie cu roată de fricţiune cu un singur cablu;

6.4.3. Coeficientul de siguranţă al cablurilor de oţel folosite la transportul minier, trebuie să fie de minim:

1) 8 pentru transportul de persoane la punerea în funcţie a cablului; 2) 6 pentru transportul de materiale la punerea în funcţie a cablului

la transportul pe puţuri echipate cu maşini de extracţie multicablu; 6.4.4. Coeficientul de siguranţă al cablurilor de oţel folosite la transportul minier, trebuie

să fie de minim: 1) 10 pentru cablurile de compensare la punerea în funcţiune a cablului; 2) 10 la puţurile în săpare pe tot timpul utilizării cablului; 3) 10 la planele înclinate în săpare la punerea în funcţie a cablului; 4) 6 la cablurile folosite numai pentru transport de materiale pe galerii şi plane

înclinate, la punerea în funcţie a cablului. 6.4.5. Cablurile trebuie supuse încercărilor de rezistenţă la tracţiune şi îndoire: a) înainte e punerea în funcţiune; b) la fiecare 3 luni pentru cablurile puţurilor şi planelor înclinate echipate cu

maşini de extracţie cu tobă la care se efectuează transport de persoane mai mult de 60% din capacitatea de transport a puţului, exprimată în t/zi sau m3/zi;

c) la 6 luni pentru cablurile puţurilor şi planelor înclinate cu transport de persoane cu utilizare sub 60% din capacitatea de transport a puţului, exprimată în t/zi sau m3/zi.

Încercările trebuie efectuate de către un laborator abilitat, căruia i se va pune la dispoziţie o bucată de cablu de 1 m lungime, tăiată de deasupra dispozitivului de legare a cablului la colivie.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

30

30

6.4.6. Trebuie asigurată o distribuţie uniformă a încărcăturii cablurilor de extracţie. Acest lucru trebuie realizat prin controlul zilnic şi de fiecare dată în urma apariţiei unor situaţii speciale create în fluxul de extracţie prin controlul tensiunilor în cabluri şi egalizarea acestora cu instrumentaţia de reglare proprie dispozitivului de legare a cablului la vasul de extracţie.

Controlul tensiunilor şi modificarea în urma reglărilor trebuie realizat prin aparatura de măsurare proprie instalaţiei sau prin metoda măsurării timpului de parcurs a undei reflectate (ASSA). Operaţia va fi consemnată în „REGISTRUL DE CONTROL AL INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”.

Dispozitivele de legare a cablului la colivie – D.L.C. – şi dispozitivele de echilibrare – D.E.C. – trebuie menţinute în stare de curăţenie şi trebuie protejate împotriva coroziunii.

6.5. Mecanicul maşinii de extracţie nu face nici o manevră cu maşina până la primirea şi înţelegerea semnalului clar – prevăzut în codul de semnalizare – de la semnalistul din rampa principală.

După primirea, şi înţelegerea, unui semnal clar de transport de persoane mecanicul trebuie să aştepte 10 secunde, după care porneşte maşina de extracţie.

Când ajunge în rampă colivia, cu persoane, semnalistul din rampa puţului dă semnalul STAI. Mecanicul opreşte maşina. Este interzisă, din acel moment, orice mişcare a coliviei până la primirea şi înţelegerea unui alt semnal clar.

Dacă mecanicul maşinii de extracţie nu înţelege semnalul dat de către semnalist trebuie să ceară repetarea semnalului şi numai după aceea va mişca colivia.

6.6. La schimbarea de orizont, indiferent de modul de executare a acesteia, mecanicul trebuie să verifice înainte:

a) dacă dispozitivele de cuplare şi cele care asigură menţinerea poziţiei „CUPLAT” sunt în poziţie corectă;

b) telefonic verifică prezenţa semnalistului în rampa puţului, la orizontul unde se va face cuplarea.

După efectuarea cuplării, mecanicul trebuie să verifice: c) poziţia corectă a indicatorului de adâncime; d) poziţia corectă a reperelor de pe tambura de înfăşurare a cablului de extracţie; e) trebuie să facă corecţiile necesare; f) trebuie să verifice dispozitivele de cuplare; g) trebuie să verifice indicatorul de adâncime; h) abia acum slăbeşte frâna de manevră. 6.7. La defectarea instalaţiei de semnalizare trebuie oprit imediat transportul şi trebuie

luate măsuri pentru remedierea defectului. Trebuie executate, în mod excepţional, transporturi cu folosirea semnalizării de revizie

cu transmiterea telefonică prealabilă a comenzilor, pentru: 1) transportul persoanelor pentru remedierea defecţiunii, sub supravegherea

conducătorului locului de muncă; 2) transportul accidentaţilor şi a persoanelor ameninţate de viituri de ape,

emanaţii de gaze, etc. 6.8. La instalaţiile, la care din diverse motive se blochează maşina de extracţie,

înlăturarea blocajului trebuie făcută numai pentru transportul personalului destinat înlăturării defecţiunii şi numai dacă sunt asigurate toate condiţiile de siguranţă pentru aceste operaţii.

6.9. Dacă în mod accidental (înţepenirea unei colivii, etc.) unul dintre cablurile de extracţie a făcut o săgeată neobişnuită, întinderea normală a cablului trebuie făcută cu atenţie şi numai cu supraveghere specială. Acest lucru trebuie făcut de către persoane cu experienţă, pentru evitarea formării de bucle care pot duce la deteriorarea cablului.

Înainte de repunerea în funcţie a instalaţiei pentru transport, trebuie obligatoriu efectuată verificarea vizuală – pe toată lungimea – a cablului, un control pe toată lungimea puţului. În cazul constatării unor defecte care afectează siguranţa, cablul de extracţie trebuie obligatoriu înlocuit.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

31

31

ÎNTREŢINEREA 6.10. Mecanicul maşinii de extracţie Mecanicul maşinii de extracţie trebuie să verifice, la intrarea în serviciu, următoarele: a) vizual şi prin încercări funcţionarea corectă a sistemului de frânare al maşinii

de extracţie; b) prin pipăire etanşeitatea tuturor organelor şi conductelor pentru fluidul de

frână; c) vizual poziţia corectă a robinetului şi organelor de distribuţie şi comandă; d) rapoartele schimburilor anterioare efectuate în „REGISTRUL DE CONTROL

AL INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”, de către mecanicii din schimburile anterioare; e) să citească şi să-şi însuşească dispoziţiile din „REGISTRUL DE CONTROL AL

INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”; f) trebuie să se informeze verbal, de la mecanicul din schimbul anterior, despre

starea generală a maşinii de extracţie şi a dispoziţiilor primite; g) trebuie să ia legătura cu semnalistul principal (din rampa principală a puţului)

şi să se informeze asupra stării instalaţiei de semnalizare şi telefonie aferentă. Dacă mecanicul constată defecţiuni ale sistemelor de protecţie, siguranţă, telefonie şi semnalizare opreşte transportul imediat şi raportează şefului ierarhic superior natura deficienţei.

6.11. Electricianul de întreţinere puţuri 6.11.1. ZILNIC - Electricienii de întreţinere puţuri trebuie să facă o revizie electrică

zilnică a instalaţiei de extracţie. Revizia trebuie să cuprindă: verificare vizuală a cablurilor de alimentare cu energie electrică de forţă; verificare vizuală a cablurilor electrice de comandă şi semnalizare; verificarea prin încercări a instalaţiei de semnalizare şi telefonie; verificarea vizuală a stării aparatelor de măsură aferente maşinii; verificarea stării de curăţenie din jurul tablourilor de comandă şi din jurul

aparatelor de comutaţie; verificare vizuală şi prin încercări a stării interblocajelor electrice întocmirea unui raport detaliat, în „REGISTRUL DE CONTROL AL

INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”. Raportul va cuprinde atât numele în clar căt şi semnătura electricianului care a efectuat revizia.

6.11.2. SĂPTĂMÂNAL - Electricienii de întreţinere puţuri trebuie să facă o revizie electrică săptămânală a instalaţiei de extracţie. Revizia trebuie să cuprindă:

decuplarea alimentării cu energie electrică, atât de forţă cât şi de comandă, a motorului ce acţionează maşina de extracţie;

decuplarea celulei ce alimentează inversorul maşinii de extracţie; decuplarea celulei ce alimentează motorul de acţionare al maşinii de extracţie; scoaterea căruciorului celulei motor; deschiderea inversorului; verificare, cu ajutorul indicatorului de tensiune, a lipsei tensiunii de alimentare; verificarea vizuală a apărătorilor de flamă şi scoaterea ulterioară a acestora; curăţirea apărătorilor de flamă; curăţirea contactelor treptelor de viteză ale inversorului; verificarea modalităţii de cuplare a contactelor mobile cu cele fixe; reglarea contactelor mobile; verificarea stării legăturilor cablurilor de alimentare la şuruburile contactelor

fixe şi mobile; strângerea şuruburilor ce asigură îmbinarea cablurilor, dacă este nevoie; verificarea interblocajului mecanic pentru sensurile inversorului de sens; verificarea întrerupătorului uşii inversorului; închiderea uşii inversorului;

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

32

32

verificarea stării căruciorului celulei motor; îndepărtarea impurităţilor (praf, ulei, etc.) ce pot apărea pe izolatorii şi

contactele căruciorului celulei motor; verificarea tabloului de comandă a acţionării treptelor de viteză ale maşinii de

extracţie; verificarea releelor care asigură semnalizarea optică a uşilor din rampele

puţurilor; verificarea treptelor de viteză ale maşinii de extracţie (modul de cuplare,

interblocajul între sensurile de mers, etc.); verificarea apărătorilor de flamă ale treptelor maşinii de extracţie; verificarea tabloului de comandă al maşinii ( releele de comandă, interblocajele

electrice, etc.); verificarea tabloului de bord al mecanicului maşinii de extracţie ( semnalizări

uşi deschise, semnalizare dare semnale, retardarea, EOS, etc.); verificarea vizuală a selsinului maşinii de extracţie (unde este cazul); verificarea stării şi pozării cablurilor de alimentare cu energie electrică de forţă

şi comandă; verificarea stării rezistenţelor treptelor de viteză; introducerea căruciorului celulei motor; cuplarea alimentării cu energie electrică de forţă şi comandă; executarea unei probe de mers în gol a maşinii de extracţie în ambele sensuri; întocmirea unui raport detaliat, în „REGISTRUL DE CONTROL AL

INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”. Raportul va cuprinde atât numele în clar căt şi semnătura electricianului care a efectuat revizia.

6.12. Lăcătuşul de întreţinere puţuri 6.12.1. ZILNIC - Lăcătuşii de întreţinere puţuri trebuie să facă o revizie mecanică zilnică

a instalaţiei de extracţie. Această revizie trebuie să cuprindă: verificare vizuală a maşinii de extracţie; verificarea vizuală a modului de înfăşurare a cablului de extracţie pe tobă; verificare vizuală a moletelor şi a dispozitivelor de siguranţă din turnul puţului; verificare vizuală a stării lagărelor moletelor; verificare vizuală a cablurilor de extracţie; verificare vizuală a D.L.C. – urilor şi a D.E.C. – urilor; verificarea vizuală a vaselor de extracţie; verificare vizuală a uşilor pentru transport de persoane; verificarea vizuală a uşilor din rampele puţurilor; verificarea vizuală a paracăzătoarelor întocmirea unui raport detaliat, în „REGISTRUL DE CONTROL AL

INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”. Raportul va cuprinde atât numele în clar căt şi semnătura lăcătuşului care a efectuat revizia.

6.12.2. SĂPTĂMÂNAL - Lăcătuşii de întreţinere puţuri trebuie să facă o revizie mecanică săptămânală a instalaţiei de extracţie. Această revizie trebuie să cuprindă:

încercarea funcţionării paracăzătoarelor prin aşezarea coliviilor pe un pod; controlul amănunţit al frânelor maşinii; verificarea şi reglarea interstiţiului sabot – tambură de înfăşurare a cablului; verificarea şi strângerea şuruburilor de îmbinare a semitamburelor de

înfăşurare a cablului de extracţie; verificare trecerii cablului de pe primul rând de înfăşurare pe al doilea rând de

înfăşurare; controlul amănunţit al cablului de compensare; controlul stării uşilor rampelor puţului; controlul stării uşilor de personal din colivii;

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

33

33

curăţirea şi verificarea stării D.L.C. – urilor; verificarea stării pereţilor coliviilor şi a podurilor de trecere între etaje; spaţiul liber de sub greutăţile de frânare şi îndepărtarea eventualelor obiecte

de sub acestea, pentru asigurarea spaţiului minim necesar de 0,5 m când frâna este închisă complet;

starea curăţeniei în beciul maşinii de extracţie; starea lagărelor moletelor şi completarea după caz cu lubrifiant; starea moletelor şi a dispozitivelor de siguranţă din turnul puţului; nivelul lubrifiantului în lagărele reductorului maşinii şi completarea cu lubrifiant

dacă este necesar; starea indicatorului de adâncime şi starea semnelor de pe tambura maşinii; controlul canalului de dirijare a cablului de extracţie la puţurile oarbe; întocmirea unui raport detaliat, în „REGISTRUL DE CONTROL AL

INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”. Raportul va cuprinde atât numele în clar cât şi semnătura lăcătuşului care a efectuat revizia.

6.12.3. LUNAR - O dată pe lună trebuie verificat: numărul de greutăţi de frână; dacă nu există sub acestea obiecte străine. Dacă aceste obiecte există ele

trebuie îndepărtate; rezerva de cursă până la duşumea în stare frânată. Rezerva de cursă, când

maşina este frânată, trebuie să fie de minim 500 mm; întocmirea unui raport detaliat, în „REGISTRUL DE CONTROL AL

INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”. Raportul va cuprinde atât numele în clar cât şi semnătura lăcătuşului care a efectuat controlul.

6.12.4. Probele paracăzătoarelor prin căderea liberă a coliviilor trebuie executate: o dată pe lună, la coliviile cu 1 sau 2 vagonete; o dată la 6 luni, la coliviile cu peste 2 vagonete. Probele trebuie executate cu o încărcătură de 500 kgf/m2 din suprafaţa fundului coliviei.

Alunecarea admisă a coliviei trebuie să fie de maxim 100 mm. La coliviile maşinilor de extracţie cu roată de fricţiune nu se vor executa probe de

cădere liberă. 6.12.5. Arcurile paracăzătoarelor trebuie revizuite semestrial ( o dată la 6 luni). Durata cumulată de serviciu a arcurilor trebuie să fie de maxim 3 ani, fără a depăşi 6 ani

de la data fabricaţiei. 6.13. Minerul specialist puţuri (Puţar) 6.13.1. ZILNIC - Minerii specialişti de puţ (puţarii) trebuie să facă zilnic o revizie minieră

a puţului. Aceasta trebuie să cuprindă: verificare vizuală a susţinerii puţului executată prin efectuarea unei curse

complete – pe toată adâncimea puţului – pe capacul coliviei; întocmirea unui raport detaliat, în „REGISTRUL DE CONTROL AL

INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”. Raportul va cuprinde atât numele în clar cât şi semnătura minerului de puţ care a efectuat revizia.

Minerii de puţ trebuie să fie legaţi cu centura de siguranţă de D.L.C. sau de un punct solid de colivie pentru a nu cădea în puţ.

Dacă în urma controlului pe puţ se vor constata anumite defecţiuni şi lipsuri care pot provoca accidente, se va opri transportul pe puţ imediat şi se va raporta şefului ierarhic superior imediat situaţia. Acesta trebuie să ia măsuri necesare imediat pentru asigurarea securităţii transportului.

La producerea unei avarii care a supus D.L.C. –ul la un efort suplimentar, se opreşte imediat transportul şi se interzice transportul până la înlocuirea D.L.C. – ului cu un altul verificat şi conform cu măsurile de siguranţă impuse.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

34

34

6.13.2. BILUNAR - Bilunar (din 2 în 2 săptămâni) trebuie executat un control minier al puţului. Acest control trebuie efectuat de către şeful sectorului – împreună cu un miner de puţ – căruia îi este arondat puţul. Controlul trebuie să cuprindă:

verificarea stării ghidajelor; verificarea îmbinărilor dintre ghidaje şi verificarea prinderii pe moazele puţului

a acestora; starea moazelor; starea susţinerii puţului; starea captărilor de ape din cilindrul puţului; starea sistemelor de ancorare a cablurilor electrice din cilindrul puţului; starea sistemelor de ancorare a coloanelor conductelor de apă, aer comprimat

şi starea îmbinărilor dintre conducte; starea scărilor şi a podurilor de odihnă in compartimentul de circulaţie al

puţului; starea peretelui despărţitor, confecţionat din plasă, dintre compartimentul de

circulaţie şi cilindrul puţului; starea turnului puţului şi starea ancorării acestuia; întocmirea unui raport detaliat, în „REGISTRUL DE CONTROL AL

INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”. Raportul va cuprinde atât numele în clar şi semnătura şefului de sector care a efectuat controlul cât şi numele în clar şi semnătura minerului de puţ care a participat împreună cu şeful de sector la control.

CAPITOLUL III CONTROLUL TEHNIC (VERIFICAREA INSTALAŢIEI). REZULTATE

7. Verificarea instalaţiei

7.1. O dată la 6 luni conducătorul tehnic al activităţii electromecanice a sucursalei trebuie să organizeze verificarea tehnică a maşinii de extracţie şi a tuturor instalaţiilor anexă.

Verificarea tehnică trebuie efectuată de către persoane numite prin dispoziţia conducătorului sucursalei miniere. Rezultatele verificării tehnice şi măsurile stabilite cu privire la regimul de funcţionare în continuare a instalaţiilor de extracţie trebuie consemnate în „REGISTRUL DE CONTROL AL INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE”. Raportul va cuprinde atât numele în clar cât şi semnătura persoanelor care au efectuat verificarea tehnică.

7.2. Anual conducătorul sucursalei miniere trebuie să organizeze controlul stării tehnice a construcţiilor din cadrul sucursalei conduse. Trebuie de asemenea să organizeze executarea controlului:

stării construcţiei turnurilor instalaţiilor de extracţie; controlul verticalităţii acestora; controlul orizontalităţii şi paralelismului axelor moletelor; controlul poziţiei axelor moletelor faţă de axa maşinii de extracţie; controlul unghiurilor de deflexie ale cablurilor de extracţie; controlul unghiului corzilor cablurilor de extracţie; controlul poziţiei maşinii de extracţie faţă de puţ; controlul verticalităţii cilindrului puţului; controlul verticalităţii şi ecartamentului ghidajelor. Ecartamentul ghidajelor şi

verticalitatea acestora trebuie determinate din moază în moază. Acestea trebuie transpuse grafic cu punerea în evidenţă a abaterilor;

controlul moazelor şi a susţinerii. Rezultatele controlului trebuie consemnate în scris în procesul verbal de control periodic

aflat în DOSARUL INSTALAŢIEI. DOSARUL INSTALAŢIEI trebuie păstrat, adus la zi, la biroul mecanoenergetic al sucursalei miniere.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

35

35

7.3. La doi ani conducătorul sucursalei trebuie să numească o comisie tehnică care trebuie să efectueze o revizie generală a maşinilor de extracţie şi a instalaţiilor anexă. Cu ocazia acestei revizii generale trebuie:

executate probele de funcţionare a tuturor dispozitivelor de siguranţă; executate probele de funcţionare a tuturor dispozitivelor de semnalizare; executate verificări defectoscopice nedistructive pentru timoneria sistemului de

frânare. Verificările defectoscopice nedistructive sunt obligatorii pentru instalaţiile de extracţie a căror durată de funcţionare prevăzută în normativ este depăşită şi acestea servesc pentru transportul de persoane.

7.4. Rezultate 7.4.1. Rezultatele verificărilor efectuate de persoane autorizate din unitate şi unităţile

specializate trebuie confirmate prin eliberarea unui buletin de încercări care va sta la baza analizei efectuate de către comisie.

7.4.2. În funcţie de rezultatele verificărilor menţionate la punctele 7.1 la 7.4, conducătorul sucursalei miniere trebuie să stabilească în continuare regimul de funcţionare a instalaţiilor de extracţie.

CAPITOLUL IV MĂSURI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

8. Casa maşinii de extracţie

8.1. În casa maşinii de extracţie trebuie afişate următoarele măsuri organizatorice de protecţie a muncii privind transportul pe puţ, care vor cuprinde:

caracteristicile tehnice ale maşinii de extracţie (puterea motorului de acţionare, grupul convertizor – la instalaţiile alimentate în curent continuu; tensiunea de alimentare, turaţia motorului, tipul de acţionare, caracteristicile frânei – tipul frânei, caracteristicile pompelor sau ale compresoarelor pentru frână; colivii – tip, sarcini utile şi moarte; tipul şi funcţiile îndeplinite de către dispozitivele de protecţie şi siguranţă ale maşinii );

datele de bază ale maşinii de extracţie (dimensiunile organelor de înfăşurare, tipul şi dimensiunile cablului de extracţie şi de compensare, tipul şi greutăţile dispozitivelor de legare a cablului, adâncimea maximă de extracţie pentru care este echipată maşina, sarcina statică maximă a maşinii de extracţie şi sarcina statică neechilibrată);

codul de semnalizare şi apel telefonic; vitezele maxime admise pentru transportul de personal şi de materiale; încărcarea maximă admisă pentru vasul de extracţie; numărul maxim de persoane care se pot transporta pe un etaj al coliviei (maxim

5 persoane pe m2); orele de efectuare a transportului de pesonal la schimb; lista cu mecanicii maşinii de extracţie autorizaţi a lucra pe acea maşină de

extracţie; lista cu personalul autorizat de intervenţie la revizii şi reparaţii (electricieni,

lăcătuşi, mineri de puţ); lista cu persoanele care au acces în casa maşinii de extracţie; măsuri de siguranţă speciale ce trebuie avute în vedere la puţul respectiv,

precum şi reguli de comportare a personalului care se transportă; termenele scadente pentru verificări ale utilajelor şi echipamentelor (cabluri,

colivii, paracăzători, dispozitive de legare a cablului, etc.); date asupra alimentării cu energie electrică (staţia de distribuţie de la care se

asigură alimentarea instalaţiei de extracţie, persoane cărora trebuie să se adreseze mecanicul maşinii de extracţie în caz că se întrerupe alimentarea cu energie electrică, etc.);

lista cu semnalişti autorizaţi a da semnale pentru efectuarea transportului; lista cu persoanele cu care se poate efectua transport ocazional pe puţ.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

36

36

8.2. La maşinile de extracţie acţionate electric la care frâna de manevră nu poate funcţiona în lipsa tensiunii, frâna de siguranţă trebuie să acţioneze automat la întreruperea curentului electric. Intrarea în funcţiune a frânei de siguranţă, din orice cauză, trebuie să producă şi întreruperea alimentării cu energie motrică.

8.3. ESTE INTERZISĂ DESCOMPLETAREA, SCHIMBAREA DESTINAŢIEI SAU SCOATEREA DIN FUNCŢIUNE A DISPOZITIVELOR DE SIGURANŢĂ CU CARE MAŞINILE DE EXTRACŢIE SUNT ECHIPATE DIN CONSTRUCŢIE.

9. Rampele puţurilor

9.1. În rampele puţurilor trebuie afişate următoarele măsuri organizatorice de protecţie a muncii privind transportul pe puţ, care vor cuprinde: cod de semnalizare şi apel telefonic; numărul de persoane care se pot transporta pe un etaj al coliviei (maxim 5 persoane pe m2); viteze maxime admise pentru transportul de materiale şi persoane; orele de efectuare a transportului de personal la schimburi; obligaţia ca personalul să stea la minim 5 metri (dunga roşie) de fereastra puţului în timpul transportului de personal şi a transportului ocazional; se interzice transportul simultan de persoane şi vagonete (cărucioare) în acelaşi etaj al coliviei. La efectuarea transportului ocazional concomitent cu transport de materiale trebuie ca persoanele transportate să urce în etajul superior al coliviei; uşa ferestrei puţului se va deschide numai după oprirea completă a coliviei în rampă şi după darea semnalului STAI; frânele electropneumatice din rampele puţurilor trebuie să fie tot timpul închise; sucursalele vor întocmi instrucţiuni specifice privind utilizarea împingătoarelor pneumatice, acolo unde ele există; în rampele puţurilor trebuie amplasate mijloace de semnalizare atât optice cât şi acustice. Pentru semnalizarea poziţiei uşilor ferestrei puţului se vor folosi: bec cu lumină roşie pentru uşă deschisă; bec cu lumină verde pentru uşă închisă. Pentru darea semnalelor: bec cu lumină albă pentru semnalul normal; bec cu lumină roşie pentru alarmă. 10. Turnurile puţurilor

10.1. Turnurile puţurilor de extracţie trebuie prevăzute cu următoarele dispozitive de siguranţă:

pene de îngroşare a ghidajelor care se vor monta sub grinzile de rezistenţă şi vor asigura înţepenirea coliviei pe un plan perpendicular pe axa paracăzătoarelor. Penele de îngroşare trebuie confecţionate din lemn de esenţă moale, cu lungimea de 1 metru iar înclinarea feţelor (pe care se face înţepenirea) de maxim 5 grade;

grinzi de rezistenţă sub cadrul moletelor; pod de rezistenţă sub cadrul moletelor; dispozitive de prindere a coliviei în cazul ruperii cablului.

11. Cilindrul puţului La puţurile la care ghidarea vaselor de extracţie se face pe ghidaje metalice rigide,

uzura admisă trebuie să fie cel mult jumătate din grosimea iniţială a pereţilor ghidajelor. Jocul între sania şi ghidajul coliviei trebuie să fie de maxim: 10 mm la fiecare faţă de contact pentru lemn; 5 mm la fiecare faţă de contact pentru metal.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

37

37

12. Vase de extracţie 12.1. Vasele de extracţie ( coliviile, schipurile, etc.) trebuie construite astfel încât

obiectele şi materialele transportate să nu poată cădea în puţ. 12.2. Coliviile folosite la transportul de persoane trebuie să aibă înălţimea de minim 1,8

m pe fiecare etaj. Coliviile trebuie prevăzute cu: acoperiş rezistent, in tablă cu grosimea de minim 10 mm, prevăzut cu o

bordură de 10 cm, care să se deschidă, precum şi cu obloane de trecere între etaje. Acoperişul trebuie prevăzut cu balustradă la 1 m înălţime;

pereţi laterali, din tablă cu grosimea de minim 10 mm, îmbinată corespunzător astfel încât să prevină deformarea spre exterior;

uşi metalice a căror deschidere în exterior şi a căror ieşire din locaşurile de fixare, în timpul transportului, să nu fie posibilă;

bare sau mânere, la înălţimea de 1,6 m, de care personalul să se poată ţine cu mâna, în timpul transportului;

paracăzătoare pentru instalaţiile de extracţie monocablu.

13. Cablurile de oţel folosite la transport minier pe verticală 13.1. Cablurile aflate în funcţiune trebuie înlocuite când se constată fire rupte a căror

secţiune totală reprezintă peste 5% din secţiunea cablului pe următoarele lungimi:

DIAMETRUL CABLULUI

(mm)

Până la 28

29 - 34 35 - 39 40 - 45 46 - 50 51 - 57 Peste 57

LUNGIMI (mm) 200 250 300 350 400 450 500

13.2. La instalaţiile multicablu trebuie înlocuită toată garnitura de cabluri când un cablu

este necorespunzător. La comandarea cablurilor trebuie cerut ca toate cablurile să fie fabricate din aceiaşi

şarjă. La fiecare instalaţie multicablu trebuie montate în măsură egală cabluri de construcţie

„dreapta” şi cabluri de construcţie „stânga”. 13.3. Pentru toate instalaţiile de extracţie trebuie să existe o garnitură de cabluri de

extracţie şi de compensare ca rezervă. La sucursalele miniere cu mai multe puţuri cu instalaţii de extracţie multicablu, la care

se folosesc garnituri de cabluri de acelaşi tip şi diametru, trebuie o singură garnitură de cabluri de extracţie şi de compensare de rezervă dar care trebuie să aibă lungimea corespunzătoare puţului celui mai adânc.

13.4. Sub bucla finală a cablurilor de compensare trebuie asigurat permanent un spaţiu liber de minim 2 m.

14. Transport de personal

14.1. Transportul de persoane cu schipul trebuie efectuat numai de personalul de control, revizie şi intervenţie în cazuri de forţă majoră (avarii, accidente, etc.) cu centura de siguranţă legată de D.L.C. sau de un punct fix de pe schip (când acesta este prevăzut cu platformă de personal, balustradă şi uşi din plasă, inclusiv acoperiş de protecţie montat la înălţimea de 1,8 m). Viteza de deplasare va fi viteza de revizie.

14.2. Comutarea indicatorilor pentru transportul de persoane la instalaţiile de semnalizare sau la maşina de extracţie, respectiv darea semnalului „transport de personal” este obligatorie, chiar dacă în colivie se transportă o singură persoană.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

38

38

14.3. După executarea unor lucrări la instalaţiile de extracţie, transportul de persoane trebuie realizat numai în următoarele condiţii:

după montarea cablurilor noi acestea trebuie să funcţioneze continuu cel puţin 3 ore la transport continuu de materiale cu sarcină normală;

după o nouă legare la colivie a cablului în funcţiune trebuie executat timp de 30 minute transport continuu de materiale cu sarcină normală;

după cuplarea maşinii pentru un alt orizont trebuie executată o cursă cu transport de materiale la sarcină normală;

după efectuarea reparaţiilor importante la instalaţiile de transport ale puţului trebuie efectuate 3 curse cu materiale precum şi controlul funcţionării corecte a indicatorilor de adâncime, a dispozitivelor şi mecanismelor care au suferit reparaţii, a dispozitivelor de semnalizare şi a aparaturii de control a maşinii de extracţie.

15. Transport speciale 15.1. Transporturile cu schipul sau colivia, de utilaje, maşini sau materiale suspendate

sub vasele de extracţie, precum şi lucrările care necesită manevre deosebite trebuie executate numai pe bază de permis de lucru aprobat de conducătorul sucursalei cu indicarea persoanei care răspunde pentru executarea lucrării.

Permisul de lucru trebuie să cuprindă obligatoriu viteza de transport pe puţ pentru executarea lucrărilor respective, măsurile de securitate şi sănătate în muncă şi modul de echilibrare a sarcinilor în cablurile de extracţie.

Pentru astfel de transporturi trebuie programaţi mecanici cu experienţă care înainte de începerea transportului trebuie informaţi asupra modului cum urmează a fi executată lucrarea. În timpul executării lucrării trebuie informat asupra fiecărei faze care urmează să se desfăşoare.

16. Semnalizare 16.1. UN SEMNAL LUNG CONTINUU, LA ORICE PUŢ, ÎNSEAMNĂ STAI! 16.2. Conducerea sucursalei are obligaţia de a întocmi şi aduce la cunoştinţa

personalului interesat, un cod de semnalizare şi un cod telefonic pentru fiecare instalaţie de extracţie.

17. Revizii şi reparaţii 17.1. Reviziile sau reparaţiile pe puţ nu trebuie programate simultan cu reviziile sau

reparaţiile la maşina de extracţie. 17.2. Trebuie obligatoriu numit un responsabil de lucrare, la orice lucrare de revizii sau

reparaţii la care participă doi sau mai mulţi lucrători. Responsabilul de lucrare trebui să coordoneze activitatea celorlalţi participanţi la lucrare.

17.3. Pentru lucrările complexe ( schimbări de cabluri, schimbări de vase de transport, etc.) trebuie întocmit permis de lucru. Permis de lucru trebuie să fie aprobat de conducerea sucursalei şi va cuprinde obligatoriu:

data de efectuare a lucrării; schimbul sau schimburile de efectuare a lucrării; locul exact de efectuare a lucrării; ce se execută exact (schimbare cablu stâng, schimbare colivie dreaptă, etc.); persoana responsabilă de lucrare, cu semnătură; persoanele participante la lucrare, cu semnătură; măsuri specifice de securitate a muncii pentru operaţia respectivă; persoane cu atribuţii speciale (electricieni, sudori, puţari). La aceste persoane

trebuie trecut numărul autorizaţiei sau talonului de autorizare în baza căruia respectiva persoană îşi desfăşoară activitatea:

succesiunea specifică a operaţiilor executate în respectivul permis de lucru. Această succesiune trebuie respectată de către toţi participanţii la lucrarea respectivă.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

39

39

La finalizarea lucrării responsabilul de lucrare trebuie să întocmească un raport de activitate detaliat despre modul de desfăşurare a lucrării.

17.4. Reparaţiile trebuie executate la maşina de extracţie numai după blocarea maşinii cu frâna de siguranţă şi cu opritoarele speciale cu care este prevăzută şi numai după ce vasele de extracţie au fost aşezate pe poduri în rampă.

17.5. Reparaţiile la frânele maşinii sau la dispozitivele de comandă ale frânelor maşinii trebuie executate numai după golirea şi blocarea coliviilor.

17.6. La decuplarea tamburului liber în scopul cuplării pentru alt orizont trebuie ca ambele colivii trebuie să fie goale.

17.7. SE INTERZICE EFECTUAREA TRANSPORTULUI CU TAMBURII DECUPLAŢI (CU O SINGURĂ COLIVIE).

În cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea conducătorului activităţii electromecanice a sucursalei se pot executa transporturi cu tamburul mobil decuplat. În astfel de situaţii se va transporta numai personal de revizie şi reparaţie a puţului şi materialele necesare lucrărilor pentru reparaţii. Încărcătura nu poate depăşi 20% din sarcina neechilibrată stabilită pentru maşina respectivă.

17.8. Lucrările de reparaţie a susţinerii în puţuri trebuie efectuate de pe poduri solide aşezate pe moazele puţului.

Lucrările trebuie executate numai în baza unui permis de lucru. Permisul de lucru trebuie întocmit conform pct. 17.3.

Lucrările de reparaţii curente pot fi executate şi de pe colivie. Lucrătorii care execută reparaţiile curente de pe colivie trebuie:

să fie autorizaţi ca mineri de puţ; să fie legaţi cu centuri de siguranţă de colivie; să ştie foarte bine şi să dea clar semnalele mecanicului. Pe tot timpul efectuării reparaţiilor curente de pe colivie sunt interzise reviziile,

reparaţiile, demontările sau înlocuirile de piese la maşina de extracţie. 17.9. ESTE INTERZISĂ MODIFICAREA CONSTRUCŢIILOR, INSTALAŢIILOR SAU

ÎNLĂTURAREA BLOCAJELOR, FĂRĂ DISPOZIŢIA SCRISĂ EXPRESĂ A CONDUCĂTORULUI ACTIVITĂŢII ELECTROMECANICE A SUCURSALEI ŞI FĂRĂ APROBAREA CONDUCERII SUCURSALEI ÎN BAZA UNUI PROIECT TEHNIC.

18. Controale şi rezultate 18.1. Controalele prevăzute la secţiunea „Întreţinere” din prezentele cerinţe specifice

trebuie executate de persoane numite în scris de către conducătorul activităţii electromecanice a sucursalei. Aceste persoane trebuie instruite în acest scop.

Controalele prevăzute în capitolul III din prezentele cerinţe specifice trebuie executate de către persoane numite prin dispoziţia conducătorului sucursalei. Rezultatele controalelor împreună cu măsurile stabilite cu privire la regimul de funcţionare în continuare a instalaţiilor de extracţie trebuie consemnate, sub formă de raport, în „REGISTRUL DE CONTROL AL INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE” existent la fiecare puţ. Rapoartele trebuie semnate atât de persoana care a făcut verificarea cât şi de persoanele care au dispus măsurile de înlăturare a deficienţelor.

Registrul trebuie prezentat săptămânal conducătorului activităţii electromecanice, care trebuie să semneze de luare la cunoştinţă a constatărilor făcute la verificările zilnice şi a măsurilor luate.

Instruirea persoanelor care execută aceste verificări trebuie efectuată la 6 luni de către personal competent, numit de conducătorul activităţii electromecanice a sucursalei.

Cu ocazia efectuării instructajului trebuie încheiat un proces verbal, proces verbal care trebuie avizat de către conducătorul activităţii electromecanice al sucursalei. Procesul verbal trebuie păstrat la compartimentul electromecanic al sucursalei.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

40

40

CAPITOLUL V DISPOZITIVE DE LEGARE A CABLULUI LA COLIVIE

19. Generalităţi

19.1. Pentru legarea cablului la vasele de extracţie se folosesc următoarele tipuri de dispozitive:

cu inimă excentrică; cu autostrângere. Dispozitivele trebuie folosite numai pe baza certificatului de calitate emis de uzina

furnizoare.

20. Dotări cu dispozitive de legare a cablului la colivie 20.1. Fiecare instalaţie de extracţie monocablu trebuie dotată cu 3 bucăţi dispozitive de

legare a cablului la colivie, din care 2 bucăţi în funcţie şi 1 bucată de rezervă. Acest lucru este necesar pentru asigurarea continuităţii funcţionării.

Instalaţiile de extracţie multicablu trebuie să aibă un număr minim de dispozitive de legare de rezervă (care reprezintă 50% din dispozitivele de legare în funcţie).

20.2. Fiecare dispozitiv de legare a cablului la vasele de extracţie trebuie însoţit de un certificat de calitate întocmit conform modelului din anexa nr. 2, la prezentele reguli şi de cartea tehnică.

21. Coeficienţi de siguranţă

21.1. Coeficienţii de siguranţă a dispozitivelor de legare a cablurilor şi a tijei principale a vasului de extracţie trebuie să fie de minim 10, faţă de sarcina statică maximă. Calculul coeficienţilor de siguranţă pentru ambele tipuri de dispozitive trebuie făcut conform metodelor de calcul indicate în anexa 1 la prezentele norme.

21.2. Dispozitivele de legare a cablurilor la chible, inclusiv toartele acestora, trebuie dimensionate cu un coeficient de siguranţă de minim 13 la sarcină statică.

22. Măsuri de securitate şi sănătate în muncă

22.1. SE INTERZICE CA LA FOLOSIREA DISPOZITIVELOR, PRECUM ŞI CU OCAZIA ÎNLOCUIRII ELEMENTELOR COMPONENTE, SĂ SE FOLOSEASCĂ ALTE MATERIALE DECÂT CELE INDICATE ÎN PROIECTUL DE EXECUŢIE.

22.2. La intervale de 6 luni trebuie înlocuite dispozitivele de legare, tijele vaselor de extracţie şi arcurile paracăzătoarelor, cu dispozitive de rezervă. Dispozitivele de legare a cablului la vasele de extracţie, tijele vaselor de extracţie şi arcurile paracăzătoarelor înlocuite trebuie supuse unei revizii după care trebuie depozitate corespunzător.

22.3. După 6 luni trebuie verificate şi celelalte elemente de legătură ale vaselor de extracţie (tija principală, arcurile, toartele, carabina).

22.4. Dispozitivele de legare, tijele principale şi elementele de îmbinare de la instalaţiile de extracţie cu roată de fricţiune mono şi multicablu trebuie verificate semestrial, fără a fi demontate. La schimbarea cablului acestea trebuie verificate defectoscopic nedistructiv.

22.5. După înlocuire, dispozitivul demontat trebuie supus reviziei periodice, care se va face în atelier.

22.6. Revizia periodică trebuie făcută în prezenţa conducătorului activităţii electomecanice a sucursalei sau înlocuitorului acestuia. Revizia periodică trebuie făcută astfel:

demontare completă; spălare şi curăţare a fiecărui element component; examinare cu atenţie a fiecărui element component pentru a se constata dacă

prezintă deformări sau fisuri.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

41

41

Pentru depistarea fisurilor, examinarea trebuie făcută cu soluţie penetrantă (sau prin ciocănire uşoară şi control vizual cu lupă cu putere de mărire minimă echivalentă lupei LC-3 fabricaţie IOR sau similar – în lipsa soluţiei penetrante).

22.7. Când controlul nu se face cu soluţie penetrantă, trebuie făcută verificarea prin defectoscopie ultrasonică, din 2 în 2 ani. La fel se va proceda şi cu tijele principale, inclusiv detaliile de îmbinare (bolţ, articulaţii, şuruburi).

22.8. Dacă la revizia tehnică se constată deformarea sau fisurarea unui element component, dispozitivul de legare trebuie înlocuit.

22.9. Dacă la revizia periodică nu se constată nimic suspect, dispozitivul de legare a cablului şi tija principală cu detaliile de îmbinare trebuie curăţate, unse şi depozitate într-un loc în apropierea instalaţiei de extracţie pe care o deserveşte. Aceste piese trebuie prevăzute cu etichete, confecţionate din tablă, pe care trebuie scris cu vopsea:

REZERVĂ; VERIFICAT LA DATA DE..... Rezultatele verificărilor de mai sus trebuie consemnate în „REGISTRUL

DISPOZITIVELOR DE LEGARE A CABLULUI, TIJELOR ŞI ARCURILOR”. Verificările de mai sus trebuie efectuate de persoane numite prin dispoziţie scrisă de

conducătorul activităţii electromecanice a sucursalei. 22.10. ESTE INTERZISĂ ÎNLOCUIREA PIESELOR DEFECTE ALE DISPOZITIVELOR

DE LEGARE CU PIESE CONFECŢIONATE ÎN ATELIERELE PROPRII ALE SUCURSALELOR SAU LA ALTE UNITĂŢI DECÂT CEA CARE A FABRICAT DISPOZITIVUL.

23. Dispozitive de legare a cablului la colivie „cu inimă excentrică”

23.1. Dispozitivele de tipul „cu inimă excentrică” trebuie supuse de către uzina constructoare, înainte de livrare, la următoarele verificări:

verifică toate dimensiunile elementelor componente; verifică calitatea tuturor materialelor folosite şi întocmeşte certificat de calitate; verifică defectoscopic eclisele, cu aparate cu impulsuri ultrasonice; bolţurile şi

clemele. Verificarea trebuie făcută în stare semifabricată a reperelor respective. Proba de rezistenţă la tracţiune a dispozitivului complet asamblat, sarcina de încărcare

– P – trebuind să respecte următoarea relaţie: P = 3*sarcina statică maximă admisă 23.2. La punerea în funcţiune a dispozitivelor trebuie: curăţate şi degresate toate elementele componente ale dispozitivului, mai ales

trebuie curăţat canalul cablului; făcută o revizie exterioară a dispozitivului pentru depistarea eventualelor

lipsuri; curăţat şi degresat cablul pe toată lungimea de înfăşurare pe dispozitivul de

legare şi pe distanţa de legare cu cleme; introdus capătul de cablu – pe partea săgeţii şi în sensul indicat de aceasta –

în dispozitiv pentru înfăşurarea pe inimă; după înfăşurare pe inimă, capătul liber al cablului trebui petrecut de-a lungul

cablului şi prins de acesta cu 6 cleme cu distanţa între cleme de 100 mm. Prima clemă trebuie montată la 20 mm deasupra inimii;

strânse şuruburile clemelor, pe rând în cruce, până la refuz, cu cheia standardizată;

ca punctul de prindere al tijei principale de dispozitiv să fie în prelungirea axei cablului;

făcut transport de materiale timp de 1 oră, după prima strângere a şuruburilor clemelor;

strânse din nou şuruburile clemelor, până la refuz cu cheia standardizată; făcute minim 3 curse de materiale.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

42

42

23.3. După efectuarea operaţiilor de la punctul 23.2. poate începe şi transportul de persoane.

23.4. Trebuie făcută verificare zilnică prin examinare atentă cu ochiul liber şi prin ciocănire, pentru a constata dacă piesele componente prezintă fisuri sau deformări.

Trebuie verificat dacă în porţiunea de prindere a cablului cu cleme apar alunecări ale acestuia.

Verificarea trebuie făcută asupra tuturor elementelor componente ale dispozitivului şi anume: inimă, eclise, bolţuri, cleme, şuruburi.

24. Dispozitive de legare a cablului la colivie „ cu autostrângere ”

24.1. Dispozitivele de legare de tip „cu autostrângere” trebuie supuse, de către uzina constructoare, înainte de livrare, la:

verifică forma şi toate dimensiunile elementelor componente; verifică calitatea tuturor materialelor folosite. Întocmeşte certificat de calitate; verifică defectoscopic scuturile, articulaţiile şi bolţurile în stare semifabricată

a acestor repere; verifică modul de asamblare, conform desenului de ansamblu; verifică dimensiunile principale de gabarit, conform desenului de ansamblu; proba de rezistenţă la tracţiune a dispozitivului complet asamblat, sarcina de

încărcare - P - trebuie să fie P =3* sarcina maximă admisă; verifică comportarea dispozitivului la sarcini scăzute şi la eliberarea de

sarcină. 24.2. Dispozitivele de legare a cablului la colivii, de tip „cu autostrângere” trebuie livrate,

de producător, însoţite de: certificat de calitate; carte tehnică a dispozitivului; desenele de montaj. 24.3. Montarea dispozitivului în vederea punerii în funcţiune trebuie obligatoriu

efectuată conform indicaţiilor din cartea tehnică a dispozitivului. 24.4. Verificare zilnică trebuie să cuprindă: examinare atentă cu ochiul liber şi prin ciocănire (pentru constatarea

deformărilor sau a fisurilor); alunecarea cablului; strângerea şuruburilor de fixare a fălcii în scut; strângerea şuruburilor de fixare a inimii; suportul mobil pentru strângerea părţii libere a cablului.

25. Evidenţe 25.1. La primirea dispozitivelor de legare a cablului la vasele de extracţie trebuie

verificate: identitatea datelor înscrise în certificatul de calitate şi pe plăcuţa care însoţeşte

dispozitivul; dacă dispozitivul are toate elementele componente. Rezultatele verificărilor trebuie consemnate în „REGISTRUL DISPOZITIVELOR DE

LEGARE A CABLULUI, TIJELOR ŞI ARCURILOR”. 25.2. Sucursalele trebuie să ţină evidenţa certificatelor de calitate (şi a cărţilor tehnice)

primite odată cu dispozitivele de la uzina constructoare. Sucursalele trebuie să ţină evidenţa proceselor verbale de instruire a lucrătorilor care

fac verificările zilnice la dispozitivele de tip „cu autostrângere”. 25.3. REGISTRUL DISPOZITIVELOR DE LEGARE A CABLULUI, TIJELOR ŞI

ARCURILOR trebuie să fie cu paginile numerotate şi parafate, fiind şnuruit. Acesta trebuie

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

43

43

ţinut şi completat la zi de către conducătorul activităţii electromecanice al sucursalei sau de către înlocuitorul acestuia.

Fiecare filă din registru este destinată unui singur dispozitiv. 25.4. Pentru fiecare dispozitiv trebuie întocmit un dosar. Acest dosar trebuie să

cuprindă următoarele: buletinul de calitate al dispozitivului; certificatul de calitate al dispozitivului; procesul verbal de instruire a mecanicilor. Aceste documente sunt emise de uzina producătoare. 25.5. În coloana a patra trebuie trecută data verificării făcute dispozitivului, verificare

făcută de către sucursală. 25.6. În coloana a 5 trebuie trecut rezultatul verificărilor. 25.7. În coloană 6 trebuie specificate piesele (subansamblele) necorespunzătoare şi

măsurile de remediere ( înlocuirea dispozitivului dacă este cazul, înlocuirea pieselor defecte cu piese originale, etc.).

25.8. În coloana 7 trebuie trecută data verificării efectuate de către unitatea abilitată. 25.9. În coloana 8 trebuie trecut certificatul de calitate sau buletinul de verificare emis

de unitatea care a efectuat probele.

CAPITOLUL VI MAŞINI DE EXTRACŢIE CU DURATA DE FUNCŢIONARE DEPĂŞITĂ. EXPERTIZARE

26 Generalităţi

26.1. Toate maşinile de extracţie cu durata normată de funcţionare depăşită trebuie obligatoriu supuse expertizării tehnice.

Durata normată de funcţionare a instalaţiei de extracţie se referă la funcţionarea maşinii de extracţie, la parametrii tehnici nominali (de catalog) timp de 12 ore/zi şi maxim 300 zile lucrătoare pe an.

Durata normată de exploatare a unei maşini de extracţie este precizată în: normativele tehnice în vigoare referitoare la utilajele miniere; cartea tehnică a maşinii de extracţie, livrată de furnizorul maşinii de extracţie. 26.2. Solicitarea instalaţiei de extracţie sub parametrii tehnici nominali prelungeşte du-

rata normată de funcţionare a unor subansamble sau a maşinii de extracţie, astfel: COEFICIENT DE PRELUNGIRE A

DURATEI NORMATE DE EXPLOATARE – K ex

RAPORTUL ÎNTRE SOLICITAREA REALĂ ŞI SOLICITAREA NOMINALĂ

A INSTALAŢIEI DE EXTRACŢIE 10 % Maxim 90% 20 % Maxim 80% 30 % Maxim 70% 40 % Maxim 60%

Durata normată de funcţionare a unor subansamble componente ale instalaţiei de

extracţie, conform certificatelor emise de uzinele constructoare, pot fi diferite (mai mari sau mai mici) decât durata normată – în timp – a maşinii de extracţie.

27. Mod de expertizare

27.1. Trebuie făcute expertize tehnice la toate elementele maşinilor de extracţie ale căror defecte pot produce accidente tehnice.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 5 - Transport pe puţuri

44

44

Expertizările tehnice trebuie făcute prin verificări nedistructive ale subansamblelor principale ale maşinilor de extracţie.

27.2. Unitatea autorizată trebuie să elaboreze procedură proprie de lucru. Procedura proprie de lucru trebuie comunicată în scris beneficiarului.

27.3. Trebuie făcută o programare a maşinilor de extracţie cu durata de funcţionare depăşită. Această programare trebuie făcută în funcţie de:

starea fizică a lor; gradul de solicitare a lor; rezultatele controlului la 2 ani, efectuat de comisia internă numită prin dis-

poziţia scrisă a conducătorului sucursalei.

28. Certificarea maşinii de extracţie cu durata de funcţionare depăşită 28.1. Instituţia autorizată conform legislaţiei în vigoare, eliberează „CERTIFICATUL DE

EXPERTIZĂ TEHNICĂ” în urma expertizărilor tehnice ale maşinilor de extracţie cu durata de funcţionare depăşită. În acest certificat trebuie precizate următoarele:

regimul de funcţionare al instalaţiilor; elemente (subansamble) care trebuie înlocuite integral sau parţial; termenele scadente pentru înlocuirea acestora; noul regim de funcţionare al maşinii de extracţie urmare a expertizării tehnice

efectuate; condiţii speciale de utilizare şi urmărirea comportării în exploatare a unor

subansamble care pot prezenta defecte cu evoluţie lentă; condiţii de garanţie în funcţionare a maşinii de extracţie. Aici trebuie indicate

termenele limită rezultate pe baza calculelor la oboseală efectuate, precum şi pe baza interpretării rezultatelor controlului defectoscopic nedistructiv. Termenele limită nu pot fi mai mici de 2 ani;

data scadentă a următoarei expertize tehnice.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 6 - Complexe mecanizate

45

45

CAPITOLUL 6

COMPLEXE MECANIZATE DE ABATAJ

Art. 55 Montarea, exploatarea şi întreţinerea complexelor mecanizate de abataj se va face conform cerinţelor minime specifice următoare:

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND MONTAREA, EXPLOATAREA ŞI DEMONTAREA

COMPLEXELOR MECANIZATE ÎN ABATAJ

CAPITOLUL I GENERALITĂŢI

1.1. Complexele mecanizate de abataj sunt destinate pentru mecanizarea operaţiilor de

tăiere, încărcare, evacuare .şi susţinere în abatajele cu front lung. La alegerea tipului de complex se va ţine seama de condiţiile tehnice prevăzute în cartea tehnică a utilajului, fiind Interzisă introducerea complexelor în zăcăminte care nu au condiţii geologo-miniere corespunzătoare caracteristicilor prevăzute în cartea tehnică a utilajului.

Complexul va fi deservit numai de personal calificat şi cu experienţă. 1. 2. Punerea în funcţiune a abatajelor frontale cu complexe se va face pe bază de program. Programul privind montarea, exploatarea şi întreţinerea complexelor se întocmesc de

către şeful .de sector împreună cu compartimentele tehnice din unitate şi se aprobă de directorul tehnic sau inginerul şef cu producţia şi va conţine minimum următoarele :

— caracteristicile geo-miniere ale panoului; — caracteristicile tehnice ale complexului; — tehnologia de lucru şi monografia de armare în abataj; — schema de aeraj din abataj şi circuitul din care face parte abatajul; — schemele electrice (monofilare de principiu, de conexiuni, pozarea

cablurilor şi amplasamentul echipamentelor electrice) ; — succesiunea de introducere a subansamblelor şi modul de transportare ; — detalii de asamblare şi montaj; — descrierea tehnologiei de exploatare şi întreţinere a complexului ; — măsuri specifice de securitate şi sănătate în muncă.

CAPITOLUL II CONDIŢII DE TRANSPORT ŞI MONTAJ

2.1. Părţile componente ale complexelor mecanizate care sunt agabaritice şi grele, pentru a

putea ii introduse in subteran prin puţuri, plane înclinate şi galerii se vor demonta în elemente şi piese gabaritice care se pot transporta în condiţii de securitate pe traseele prevăzute în proiect.

2.2.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 6 - Complexe mecanizate

46

46

Toate subansamblele şi piesele se vor verifica înaintea încărcării acestora în mijloacele de transport, fiind interzisă introducerea în subteran a celor defecte (cu deformări vizibile, elemente lipsă, suprafaţa de racord şi asamblare deteriorate etc.. Părţile instalaţiei hidraulice cu orificii libere vor fi protejate cu dopuri sau capace pentru a exclude pătrunderea în spaţiul interior a unor impurităţi.

2.3. Mijloacele de transport, inclusiv elementele acestora (de ex. fundaţiile, şuruburile

de fixare, cablurile de tracţiune, etc.) cât şi dispozitivele ajutătoare de încărcare-descărcare trebuie să fie dimensionate funcţie de greutatea şi gabaritul pieselor trans-portate precum şi verificate înainte de utilizare.

2.4. Utilajele, mecanismele şi subansamblele complexului ce se transportă pe platforme,

cărucioare sau vagonete vor fi centrate şi fixate, asigurându-se împotriva deplasării longitudinale şi laterale faţă de mijlocul de transport precum şi împotriva răsturnării. De asemenea mijloacele de legătură dintre platforme vor fi constituite din bare rigide, pentru a preveni apropierea şi tamponarea platformelor între ele. Înainte de a începe transportul pieselor cu gabarit mare, se va realiza un şablon pentru piesele cu cel mai mare gabarit, cu care se va verifica întregul traseu, luându-se măsuri de amenajare a galeriei (armături, conducte, cabluri, etc.) în aşa fel ca şablonul să poată trece fără nici un impediment.

2.5. Încărcarea şi descărcarea platformelor se vor face numai în locuri de muncă

special amenajate, luându-se măsuri pentru evitarea alunecării şi răsturnării încărcăturii. Aceste locuri vor fi prevăzute în mod obligatoriu cu mijloace mecanice de ridicare, dispozitive de mică mecanizare şi iluminat fix corespunzător.

Se interzice descărcarea elementelor complexului prin răsturnarea platformelor sau a vagonetelor.

2.6. Personalul care execută operaţii de încărcare - descărcare şi transport ale

elementelor complexului va fi special instruit. Activitatea pe această linie va fi permanent coordonată şi supravegheată de o persoană

numită în acest scop.

CAPITOLUL III MONTAREA COMPLEXULUI

3.1. În vederea asigurării energiei hidraulice necesare montării susţinerii, staţia ele

pompe de înaltă presiune va fi pusă în funcţiune, înainte de începerea montării. Se admite după caz, ca pentru montarea susţinerii mecanizate să se folosească un agregat hidraulic provizoriu cu caracteristici similare celor din staţia de pompe, amplasat în apropierea abatajului într-o nişă cu gabarite şi susţinere corespunzătoare.

3.2. La montarea complexelor mecanizate se interzice :

— depăşirea lungimii active de front peste lungimea prevăzută în documentaţia tehnică de montaj ;

— executarea oricăror operaţii sub secţii fără asigurarea suplimentară a acestora cu stâlpi sau alte mijloace de siguranţă;

— montarea incompletă a secţiilor ; — introducerea manilor sau a altor părţi din corp între subansamblele secţiilor

complexului, înainte de asigurarea acestora împotriva închiderii, respectiv deplasării

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 6 - Complexe mecanizate

47

47

accidentale sau necomandate, circulaţia şi executarea unor lucrări de montaj, în timpul funcţionării troliului care tractează secţii spre locul de montare.

3.3. Montarea instalaţiei hidraulice definitive (conductă magistrală, racorduri rigide si

flexibile, distribuitoare) se va putea efectua simultan cu asamblarea şi montarea secţiilor de susţinere şi transport, păstrându-se un decalaj de cel puţin 5 secţii între cele două puncte de lucru. La abatajele frontale din stratele înclinate sensul de poziţionare al secţiilor în preabataj să fie de la galeria de bază spre galeria de cap.

.

CAPITOLUL IV EXPLOATAREA COMPLEXELOR DE ABATAJ

4.1. Punerea în exploatare a unul abataj frontal dotat cu complex mecanizat se va face numai

după recepţia de către o comisie numită în. acest scop. Comisia de recepţie va întocmi un proces-verbal, aprobat de conducerea unităţii, care constituie actul de autorizare pentru punerea în funcţie a abatajului. Din comisie în mod obligatoriu vor face parte reprezentanţii din compartimentele : tehnic, topografic, geologic, producţie, mecano-energetic, securitate şi sănătate în muncă precum şi şeful da sector şi mecanicul şef de sector.

4.2. Comisia de recepţie înaintea primei probe de mers în gol va verifica :

a. secţiile de susţinere ; — existenţa tuturor elementelor constructive ; — modul de asamblare a elementelor de susţinere ;

b. instalaţia hidraulică ; — montarea corectă a conductelor rigide şi flexibile ; — etanşeitatea, rezistenţa la presiune ; — staţia de acţionare hidraulică ; — funcţionarea comenzilor distribuitoarelor ; — funcţionarea blocurilor de comandă;

c. transportorul: — îmbinarea corecta a elementelor transportorului inclusiv a lanţului; — montarea corectă a capului de acţionare şi a capului da întindere si

consolidarea acestora ; — dispozitivele de comandă, semnalizare, blocare şi interblocare cu

transportoarele din galerie ; — apărătoarele de protecţie.

d. combina: — montarea completă şi corectă a elementelor metalice ; — existenţa instalaţiei de stropire cu apă ; — ancorarea corectă a lanţului de tracţiune sau a sistemului de tracţiune fără

lanţ, acolo unde se aplică acest sistem ; — existenţa şi funcţionarea corectă a butoanelor de „mers", „stop" şi

„avarie" şi a sistemului temporizat de avertizare. e. partea electrică:

— realizarea conexiunilor conform schemelor aprobate ; — daca cablurile electrice corespund sarcinilor si schemei precum şi

pozarea lor corectă ; — reglajul releelor de protecţie ; — legarea la pământ a elementelor metalice la care această protecţie

este obligatorie ; — protecţia legăturii la pământ a echipamentelor electrice;

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 6 - Complexe mecanizate

48

48

— posturile de transformare şi distribuţie a energiei electrice aferente abatajului.

f. starea stabilităţii frontului de cărbune si a intersecţiilor abatajului cu galeria de bază si de cap.

g. fluxul de evacuare a producţiei pe galeria de bază până la descărcarea în fluxul principal de extracţie.

4.3. Staţia de pompare de înalta presiune pentru siguranţa în funcţionare trebuie să fie dotată

cu următoarele dispozitive în stare de funcţionare: — releu pentru verificarea nivelului; — releu pentru controlul presiunii; — manometre pentru măsurarea presiunii.

4.4. Staţia de pompe de înaltă presiune va fi supusă unei verificări cu ventilul (plecare

spre abataj) închis, urmând ca : — pompa de amorsare să realizeze cel puţin presiunea nominala ; — pompa de înaltă presiune să realizeze presiunea nominală de lucru. In caz de

ne realizarea sau depăşirea valorii presiunii nominale de lucru, se procedează la reglarea instalaţiei prin supapa de siguranţă şi regulatorul de presiune ;

La proba staţiei cu droselul închis nu se admite pe timp de cel puţin 15 minute, nici un fel de scădere a presiunilor.

Se recomandă ca rodajul, verificările şi reglajele staţiei de acţionare hidraulică să se facă la suprafaţă în ateliere de specialitate.

4.5. La verificarea instalaţiei hidraulice conectate la circuitul din abataj cu

distribuitoarele în poziţia de repaus nu se admite timp de cel puţin 15 minute nici o scădere a presiunii faţă de valoarea indicată la manometrul staţiei; valoarea trebuie să fie identică cu cea de pe manometrul ramurii de tur al circuitului .

4.6. După verificările efectuate în stare de repaus al întregului sistem hidraulic se

procedează la verificarea individuală a consumatorilor (stâlpi de susţinere, împingători, etc.) neadmiţându-se scăpări vizibile de agent hidraulic.

4.7. Nu se admite reglarea în abataj a supapelor de siguranţă din lacătul stâlpului

vertical, în vederea majorării capacităţii portante. Reglarea acestora se va face la standul de probe din atelier. Supapele trebuie să fie etalonate şi sigilate.

4.8. Verificarea în timpul exploatării a întregii instalaţii hidraulice se va face conform

cărţii tehnice a agregatului hidraulic de înaltă presiune. Toate subansamblele şi reperele instalaţiei vor fi de construcţie identice cu cele originale şi caracteristici tehnice similare.

Pentru evitarea egalizării presiunii agentului hidraulic între ramurile tur şi retur a circuitelor se va acorda o atenţie deosebită funcţionării corecte a ventilului de presiune de la staţia de pompe, în care scop cel puţin săptămânal se va închide ventilul (plecare spre abataj) şi se va crea o suprapresiune în instalaţie de cea 10% din presiunea nominală.

În această situaţie trebuie să declanşeze releul de presiune. În caz că releul nu declanşează se opreşte imediat staţia şi se ya proceda la remedierea defectului.

4.9. Înaintea punerii în exploatare a abatajului se va executa dirijarea coperişului în spatele

complexului în scopul umplerii golului rămas.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 6 - Complexe mecanizate

49

49

Dirijarea coperişului în spatele complexului se poate provoca forţat prin împuşcare. Modul de execuţie în detaliu se va stabili în proiectul tehnic şi dispoziţia de împuşcare, specificând măsurile suplimentare de siguranţă privind controalele prezenţei gazului metan şi evacuarea acestuia. Lucrările de dirijare vor fi executate numai în prezenţa maistrului de schimb şi a unui cadru ingineresc competent din partea unităţii care va asigura supracontrolul Ia executarea acestor operaţiuni. Punerea în exploatare a unui abataj cu front lung fără închiderea golului din spatele complexului mecanizat este interzisă.

Excepţie de la prezenta interdicţie pot face abatajele din minele negrizutoase de lignit, cu roci slab consistente în coperiş.

4.10. Începerea tăierii cu combina va fi precedată de pornirea transportorului cu

raclete din abataj. Combainerul trebuie să se convingă că în raza de acţiune a organelor de tăiere şi pe o distanţă de 5 m pe ambele părţi ale acestora, nu se află nici o persoană şi numai după darea semnalului de avertizare se acţionează asupra butoanelor de pornire a combinei.

Pornirea transportorului trebuie să fie precedată de emiterea unui semnal sonor avertizor temporizat cu durata de 5 secunde,, pe toată lungimea abatajului.

Oprirea transportorului din abataj trebuie să se poată realiza de la butonul „stop transportor" de pe pupitrul combinei şi de la oricare din dispozitivele de oprire montate la intervale maxime de 5 m de-a lungul abatajului.

Se interzice acţionarea asupra manetelor şi butoanelor cu pârghii sau prelungitoare.

4.11. Combina va fi deservită de un combainer instruit care va avea calificarea de

electrolacătuş sau minier mecanizator pentru această funcţie. 4.12. Pornirea şi oprirea combinei trebuie să se facă numai de la butonul de pe pupitrul de

comandă. Se interzice lucrul cu combina care are defectă comanda de la distanţă. 4.13. Înainte de schimbarea sensului de mers al combinei, combainerul trebuie să

verifice dacă ramura pasivă a lanţului nu este îngrădită (agăţată) şi să atenţioneze toţi muncitorii din abataj de întinderea lanţului.

4.14. Înainte de a se interveni la tamburii combinei este obligatorie decuplarea

mecanică a reductorului şi blocarea electrică a combinei. Revizia şi reparaţia combinei se poate face numai cu condiţia decuplării de la reţea

şi cu transportorul blocat. 4.15. Nu se admite funcţionarea combinei atunci când lanţul transportorului este ieşit din

ghidaje sau dacă transportorul are între jgheaburi denivelări mai mari care pot produce agăţări, precum şi în cazul deformării organelor de ghidare a combinei.

4.16. Circulaţia personalului pe lingă combina în funcţie este interzisă. Dacă este

necesară trecerea pe lângă combină, ea va fi oprită şi blocată electric. Nu se va permite circulaţia peste tamburii combinei nici dacă ea este oprită şi

blocată. În situaţia că se necesită trecerea peste tamburii, se va bloca mecanic şi electric acţionarea tamburilor.

4.17. La părăsirea combinei, combainerul va opri şi bloca combina de la butonul „stop",

va aduce maneta butonului reversiv la poziţia neutră, va bloca butonul de „avarie stop" şi va decupla motorul de reductorul tamburilor.

4.18.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 6 - Complexe mecanizate

50

50

Pornirea transportorului din abataj se va face de Ia pupitrul de comandă al combinei.

4.19. Circulaţia sau staţionarea personalului între frontul de lucru şi transportor in timpul

împingerii acestuia la front este interzisă. 4.20. Circulaţia personalului şi transportul materialelor pe transportorul în funcţiune este

interzisă. 4.21. Transportorul din abataj se va opri din funcţiune şi se vor bloca aparatele de

conectare in următoarele cazuri : — nu funcţionează sistemele de semnalizare şi telecomandă ; — se execută lucrări de reparaţii revizii ale transportorului sau combinei ; — se lucrează cu materiale explozive la tăierea nişelor ; — se efectuează armarea susţinerii individuale în intersecţii ; — lanţul este ieşit din ghidaje ; — se efectuează riparea transportorului.

4.22. La avansarea secţiilor de susţinere se vor respecta pe lingă prevederile

din cartea tehnică următoarele: — se interzice prezenţa personalului în "secţia de susţinere în mişcare.

Persoana care execută manevra se va afla sub protecţia secţiei învecinate ; — este interzis a se staţiona sub zona de îmbinare dintre cozoroc şi secţie ; — se interzice armarea simultană a două secţii; — nu se vor acţiona secţiile când stâlpii hidraulici nu sunt în stare bună sau când

elementele componente ale secţiei prezintă deformări care împiedică funcţionarea normală ;

— nu se vor schimba sau repara stâlpi hidraulici fără consolidarea prealabilă a cozorocului cu stâlpi din lemn, stâlpi hidraulici sau alte dispozitive de siguranţă corespunzătoare ;

— se interzice prezenţa personalului în intersecţii la mişcarea celor trei secţii învecinate, de asemenea se interzice prezenţa personalului în primele trei secţii din vecinătatea intersecţiei in timp ce se lucrează la armarea intersecţiei;

— este interzis a se sprijini grinzile de la susţinerea individuală din galeriile de acces pe cozorocul secţiei.

4.23. În condiţiile de exploatare cu frontul de cărbune fisurat şi ruperea frontului în avans,

pentru prevenirea desprinderilor de blocuri de cărbune atunci când complexele de susţinere nu sunt echipate cu dispozitive mecanizate de sprijinire a frontului, prin monografia de armare se va prevedea şi susţinerea frontului.

4.24. In cazul executării nişelor de la intersecţiile abatajului cu galeriile de pregătire prin

împuşcare se vor lua următoarele măsuri suplimentare : — înainte de împuşcare se vor proteja instalaţiile electrice şi hidraulice; — combina se va trage la minim 20 m de locul de împuşcare ; — se va prevedea prin monografie susţinerea suplimentară a nişei.

CAPITOLUL V INSTRUMENTAŢII ÎN ABATAJ

5.1. Toate instrumentaţiile în abataj privind supraînălţarea secţiilor închise, ridicarea tălpii

secţiei, reaşezarea tălpii între ghidaje (descălecarea), îndreptarea poziţiei secţiei,

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 6 - Complexe mecanizate

51

51

înlocuirea stâlpilor, înlocuirea secţiei de transportor deteriorat, înlocuirea tălpii, etc. se vor face numai cu transportorul oprit.

5.2. La supraînălţarea abatajului pentru secţiile de susţinere închise sau cu cedarea

insuficientă se procedează după cum urmează ; a. se verifică distribuitorul hidraulic şi se încearcă restabilirea înălţimii normale prin

pistonări repetate simultan cu amortizări succesive reduse; b. Când nu se obţin rezultatele dorite prin metoda arătată Ia punctul „a" de mai sus se va

proceda la excavarea manuală a rocilor din acoperiş după ce în prealabil au fost luate măsuri de asigurare a frontului şi lotului în faţa susţinerii aplicând următorul procedeu de lucru:

— săparea se va începe dinspre front atacându-se acoperişul aferent unei singure secţii, susţinerea provizorie de lemn se va sprijini pe secţiile învecinate ;

— depilarea se va face cu ranga sau târnăcopul fără introducerea capului dincolo de linia cozorocului;

c. În cazul când în acoperiş sunt roci tari cu grosime de peste 0,3 m, depilarea se admite prin împuşcare, în baza unor permise de lucru pentru fiecare caz în parte din partea conducătorului tehnic al unităţii. La operaţia de împuşcare se vor respecta următoarele reguli :

— nu se împuşcă deasupra cozorocului ci numai deasupra scutului în apropierea punctului de reazem al stâlpului ;

— se vor folosi cantităţi mici de exploziv care să producă numai fisurarea rocilor; — încărcătura de exploziv se va amplasa la o distanţă de cel puţin 0,3 m de

scut; — după împuşcare se vor verifica amănunţit toate subansamblele secţiei deasupra

căreia s-a împuşcat şi a celor doua secţii învecinate. Împuşcarea în minele grizutoase deasupra şi sub talpa secţiilor se va putea efectua m

cazuri cu totul excepţionale cu măsuri speciale aprobate de conducătorul unităţii şi numai cu explozivi de siguranţă şi capse instantanee sau milisecunde. La minele grizutoase de categoria I se va împuşca cu explozivi aprobaţi pentru această categorie.

5.3. La înlocuirea stâlpului vertical de susţinere dintr-o secţie se procedează la

preînţepenirea forţată a celor două secţii învecinate pentru descărcarea de sarcină a secţiei defecte. Se suspendă scutul secţiei defecte (prin sprijinire pe 2 stâlpi de lemn, sprijinire pa un stâlp hidraulic cu circuit deschis — SVJ sau prin legarea cu lanţ de scutul secţiilor învecinate), se demontează bolţul superior, se schimbă stâlpul defect cu unul nou.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

52

52

CAPITOLUL 7

INSTALAŢII SUB PRESIUNE. AER COMPRIMAT

Art.56 La proiectarea, montarea şi exploatarea instalaţiilor sub presiune şi de ridicat, se va ţine

seama de instrucţiunile elaborate în acest sens de către Inspectoratul de Stat pentru Cazane şi Instalaţii de Ridicat, precum şi de cerinţele specifice privind proiectarea, montarea şi exploatarea instalaţiilor de producere şi distribuţie a energiei pneumatice prezentate mai jos.

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND INSTALAŢIILE DE PRODUCERE ŞI DE DISTRIBUŢIE A AERULUI

COMPRIMAT

INSTRUCŢIUNI GENERALE

1. (1) Exploatarea agregatelor de comprimare va fi încredinţată numai operatorilor

calificaţi în acest scop şi care au vârsta minimă de 18 ani. (2)Pentru exploatarea şi întreţinerea agregatelor de comprimare trebuie să se

folosească numai mecanici de utilaje şi electricieni care au fost instruiţi în conformitate cu prevederile „Cerinţelor specifice de securitate a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice” şi autorizaţi conform „Prescripţiilor tehnice - ISCIR”

(3)Personalul (operatorul) admis la exploatarea instalaţiilor pentru producerea aerului comprimat va fi numit prin dispoziţia conducătorului unităţii, după ce a fost instruit asupra proprietăţilor aerului comprimat şi pericolelor generate de acesta, particularităţilor fluxului tehnologic şi a prezentelor norme specifice.

2. Conducerea unităţii are obligaţia de a elabora instrucţiuni proprii de securitate a muncii,

ţinând seama de particularităţile instalaţiilor pentru producerea aerului comprimat. 3.

(1) La instalaţiile de producere a aerului comprimat se vor afişa, la loc vizibil, instrucţiuni specifice de securitate a muncii privind exploatarea acestora.

(2) La agregatele de comprimare din import se vor respecta şi măsurile de securitate a muncii prevăzute în Cartea tehnică a utilajului.

4. (1) Fiecare instalaţie de producere a aerului comprimat va avea un Registru unic

de evidenţă, cu pagini numerotate şi vizat de conducerea unităţii, unde operatorul va consemna zilnic tot ceea ce se întâmplă în schimbul său, legat de instalaţia respectivă (zgomote anormale, consum de ulei excesiv, început de incendiu, etc.)

(2) Modelul Registrului unic de evidenţă este prezentat în Anexa nr.1. (3) Periodicitatea la care se vor consemna valorile parametrilor de funcţionare

măsuraţi este cea prevăzută în Cartea tehnică a utilajului, dar nu mai mare de o oră. La întocmirea tabelului prezentat în Anexa nr.1 se va ţine seama şi de „Prescripţiile tehnice – ISCIR”

(4) Registrul unic de evidenţă se va ţine la staţia de producere a aerului comprimat şi trebuie păstrat până la terminarea reparaţiilor capitale ale instalaţiei.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

53

53

5. La fiecare instalaţie de producere a aerului comprimat vor exista următoarele 5

documente : Schema reţelelor de aer şi apă cu indicarea tuturor armăturilor şi aparatelor

de măsură şi control; Schema instalaţiilor electrice de forţă şi de comandă; Schema de ungere; Instrucţiuni de utilizare şi securitate a muncii; Grafic de revizii şi reparaţii anuale;

Graficele vor cuprinde lucrările scadente, iar periodicitatea de realizare a lor nu va depăşi pe cea indicată în Cartea tehnică a utilajului.

6. Este interzis operatorilor de la agregatele de comprimare şi recipientele tampon să

părăsească locul de muncă în timpul funcţionării acestora sau să desfăşoare alte activităţi în afara sarcinii de muncă.

7. Operatorul care lucrează la instalaţiile pentru producerea aerului comprimat va avea

echipamentul, încălţămintea şi mâinile curate, fără urme de ulei sau grăsimi. 8. În staţia de compresoare trebuie să se monteze indicatoare de avertizare privind

pericolele specifice. 9. Operatorul este obligat să menţină în perfectă stare de funcţionare dispozitivele de

supraveghere automată şi dispozitivele de oprire în caz de urgenţă.

PRODUCEREA AERULUI COMPRIMAT Captarea şi filtrarea aerului

10. Operatorul trebuie să menţină în perfectă stare de curăţenie elementele de prefiltrare

ale prizei de aer. 11. Curăţirea filtrelor de aer trebuie efectuată periodic, conform instrucţiunilor din Cartea

tehnică a utilajului sau ori de câte ori este nevoie. 12. Dacă agregatul de comprimare are un singur filtru de aer, este interzisă curăţirea

acestuia în timpul funcţionării. În cazul în care sunt mai multe filtre, montate în paralel, verificarea şi curăţarea se vor face individual, numai după izolarea filtrului respectiv. Comprimarea aerului

13. (1) Înainte de punerea în funcţiune a agregatului de comprimare se va verifica de

către operator întreaga instalaţie, inclusiv legarea la nulul de protecţie şi la priza de pământ, conform prevederilor normativelor în vigoare, după care se va deschide robinetul cu ventil pentru alimentarea cu apă de răcire a instalaţiei.

(2) Debitul apei de răcire va fi reglat astfel încât temperatura finală a apei, după răcirea instalaţiei, să nu depăşească temperatura indicată în Cartea tehnică a utilajului.

14. Se interzice pornirea agregatului de comprimare fără ca apa de răcire să circule în

instalaţie. 15.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

54

54

Pornirea şi oprirea agregatului de comprimare trebuie să se facă conform instrucţiunilor prevăzute în Cartea tehnică a utilajului.

16. Operatorul nu va permite funcţionarea agregatului dacă temperatura aerului comprimat

va depăşi 600 C, la ieşirea din răcitoarele finale. 17.

În timpul funcţionării agregatului de comprimare este interzisă orice intervenţie la organele de maşini în mişcare.

18. (1) Nu se admite ungerea manuală în timpul funcţionării agregatului de

comprimare decât în cazul în care acesta este prevăzut cu dispozitive de ungere (pulverizatoare), care asigură operatorilor o securitate perfectă.

(2) Înainte de o nouă umplere cu ulei, uleiul rămas în rezervorul dispozitivului de ungere manuală se evacuează. Filtrele de ulei se curăţă sau se înlocuiesc periodic, în conformitate cu prevederile Cărţii tehnice a utilajului.

19. (1) Ungerea agregatului de comprimare trebuie să se facă numai cu uleiuri

minerale prevăzute în Cartea tehnică a utilajului, cu specificaţia caracteristicilor fizico-chimice.

(2) Este interzisă utilizarea uleiurilor care nu sunt însoţite de buletine de analiză a calităţii.

(3) Se interzice utilizarea uleiurilor recuperate pentru ungere. 20.

(1) Consumul de ulei se va evidenţia pe schimburi şi agregate de comprimare în Registrul unic de evidenţă.

(2) Orice creştere a consumului de ulei, peste cel indicat în Cartea tehnică a utilajului, va fi analizată la sfârşitul fiecărui schimb, de către persoane autorizate, luându-se măsuri în vederea eliminării cauzei care a produs această creştere a consumului de ulei.

21. La scăderea nivelului de ulei din instalaţia de ungere sub nivelul limită admisibil stabilit

în Cartea tehnică a utilajului sau la întreruperea debitului de ulei trebuie întrerupt imediat agregatul de comprimare, dacă acesta nu este prevăzut cu un dispozitiv automat de deconectare.

22. Se interzice funcţionarea agregatului de comprimare, dacă temperatura aerului din

interiorul staţiei de compresoare nu se încadrează în intervalul de temperaturi admisibile ale aerului, prevăzute în Cartea tehnică a utilajului, măsurate conform normativelor tehnice în vigoare.

23. Controlul temperaturii aerului comprimat trebuie efectuat de către operator pe toate

treptele de comprimare. Temperaturile trebuie să fie măsurate şi consemnate în Registrul unic de evidenţă a instalaţiei la intervalul prescris în Cartea tehnică a utilajului, dar nu mai mare de o oră.

24. Sistemul de răcire (cămăşi, răcitoare pentru ulei, răcitoare intermediare şi finale pentru

aer) trebuie curăţat la intervalele impuse de Cartea tehnică a utilajului. Această operaţie de întreţinere se va consemna în Registrul unic de evidenţă a instalaţiei.

25. Temperatura apei de răcire la evacuarea din răcitoarele intermediare, precum şi din

cămăşile de răcire, nu trebuie să depăşească valorile prescrise în Cartea tehnică a utilajului. 26.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

55

55

Apa de răcire trebuie să aibă parametri (duritate, conţinut de impurităţi, etc.), conform cu cei prescrişi în Cartea tehnică a utilajului.

27. Personalul de specialitate va lua probe zilnic şi va verifica conformitatea parametrilor

apei de răcire cu cei prescrişi în Cartea tehnică a utilajului. 28. Se interzice utilizarea agregatului de comprimare a aerului dacă apa de răcire nu are

parametrii în conformitate cu cei indicaţi în Cartea tehnică a utilajului. 29. Înainte de oprirea agregatului de comprimare se va proceda la purjarea impurităţilor şi

a condensului din răcitoarele intermediare şi finale, oalele de condens, recipientele tampon, precum şi a celorlalte puncte de purjare ale separatoarelor pe o distanţă de 50 metri de staţia de compresoare în toate direcţiile.

30. Dispozitivele de purjare automată sau manuală trebuie să fie accesibile şi uşor de

manevrat. 31. Agregatul de comprimare a aerului trebuie să fie oprit în mod obligatoriu în următoarele

cazuri : a. Spargerea unei conducte; b. Vibraţii datorate cuplajelor defecte ale organelor în mişcare şi fixării incorecte a

conductelor; c. Creşterea presiunii de refulare peste limita maximă prescrisă; d. Scăderea presiunii de separaţie sub limita prescrisă; e. Jocuri radiale sau zgomote anormale ale agregatului de comprimare; f. Defecţiuni în sistemul de ungere; g. Defecţiuni în sistemul de răcire; h. Defecţiuni în sistemul de transmisie;

Dacă se observă şi alte defecţiuni decât cele menţionate mai sus, operatorul trebuie să oprească imediat agregatul de comprimare şi să anunţe şeful ierarhic superior.

32. Se interzice depozitarea în staţiile de compresoare a materialelor de întreţinere (scule

pentru lăcătuşărie şi montaj, combustibili lichizi sau solizi, etc.), mai mult decât necesarul pentru 24 de ore. Transportul şi distribuţia aerului comprimat

33. (1)Se interzice strângerea îmbinărilor demontabile cu flanşe la aparatele de

măsură şi control sau pe conductele de aer comprimat care lucrează în regim de presiune, în timpul funcţionării agregatului de comprimare.

(2) Se interzice instalarea conductelor de aer comprimat în apropierea locurilor în care se execută lucrări cu foc deschis (sudură, centrale termice, arderi de reziduuri menajere, locuri de fumat, etc.).

34. Se interzice funcţionarea agregatului de comprimare dacă izolaţia termică a conductelor

de transport a aerului comprimat este deteriorată sau lipseşte. 35. Purjarea (eşaparea) în atmosferă trebuie efectuată numai prin intermediul atenuatorului

de zgomot. 36.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

56

56

În vederea verificării presiunii aerului din conductă, la capătul conductei din dreptul recipientului tampon, se va monta un manometru de control, care va trebui să fie în permanenţă în stare de funcţionare.

37. Pe traseele secundare de transport şi distribuţie a aerului comprimat la diverşi

consumatori se vor utiliza furtunuri flexibile din cauciuc. Stocarea aerului comprimat

38. Recipientul tampon trebuie scos imediat din funcţiune şi izolat de restul instalaţiei, atunci

când se constată : Deformaţii sau fisuri; Scurgeri la îmbinări; Defecţiuni la aparatele de măsură şi control precum şi la supapele de siguranţă; Defecţiuni la organele de fixare a capacelor de protecţie (dopuri).

39. Înaintea punerii în funcţiune a agregatului de comprimare a aerului trebuie verificate

toate aparatele dacă sunt corect interconectate şi rigid fixate. Reglarea supapei de siguranţă trebuie făcută la presiunea indicată în prescripţiile ISCIR, controlându-se etanşeitatea racordurilor şi a flanşelor la aceste aparate. DISPOZITIVE DE SIGURANŢĂ, APARATE DE MĂSURĂ ŞI CONTROL

40. Toate aparatele de măsură şi control folosite în instalaţiile pentru producerea aerului

comprimat trebuie să fie verificate în conformitate cu instrucţiunile de metrologie în vigoare. 41. Se interzice utilizarea manometrelor dacă : Lipseşte sigiliul de verificare; Acul indicatoarelor nu vine la „0” după dispariţia presiunii; Este spartă sticla cadranului sau apar alte defecţiuni, care pot deforma

exactitatea indicaţiei acestuia; Nu are marcată cu roşu presiunea maximă admisibilă de lucru.

42. Este interzisă reducerea numărului supapelor de siguranţă şi înlocuirea celor montate

iniţial, cu supape de siguranţă, care nu corespund din punct de vedere al debitului de evacuare al fluidului şi al presiunii de deschidere a acestora.

43. Este interzisă montarea oricărui robinet de deschidere pe conducta de evacuare între

aparatul, recipientul, etc., care funcţionează în regim de presiune şi supapa de siguranţă, în alte condiţii decât cele prevăzute în prescripţiile tehnice ISCIR.

44. Este interzisă schimbarea poziţiei contragreutăţilor sau strângerea arcurilor supapelor

de siguranţă în timpul funcţionării recipientelor sub presiune, etc., la care sunt montate. Art.45

(1) La executarea operaţiilor la care există pericol de electrocutare prin atingere directă trebuie utilizate mijloace de protecţie electroizolante prevăzute de normativele în vigoare.

(2)La executarea operaţiilor la care există pericol de electrocutare prin atingere indirectă, toate echipamentele şi instalaţiile vor fi legate la priza de pământ, conform cerinţelor tehnice în vigoare.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

57

57

46. Operatorii agregatelor de comprimare a aerului acţionate electric, trebuie să verifice

vizual, înainte de punerea sub tensiune a acestora, următoarele măsuri de protecţie : Existenţa şi montarea corectă a echipamentelor de protecţie; Lipsa crăpăturilor, ciupiturilor, înnădirilor de la cablurile electrice de alimentare; Legarea la priza de pământ a componentelor agregatului de comprimare (a

motoarelor, carcaselor şi a elementelor de fixare). Agregatele de comprimare a aerului acţionate electric trebuie exploatate după luarea tuturor măsurilor de electrosecuritate impuse de „Cerinţele specifice de securitate a muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice”.

47. În cazul scoaterii din funcţiune a supapelor de siguranţă pentru un timp îndelungat,

repunerea lor în funcţiune trebuie făcută numai după ce au fost revizuite, probate hidraulic şi reglate la presiunea indicată în Cartea tehnică a utilajului, conform prescripţiilor tehnice ISCIR.

48.

(1) Supapele de siguranţă trebuie să se deschidă la presiunea indicată în Cartea tehnică a utilajului, care nu trebuie să depăşească pe cea nominală cu mai mult de 10%.

(2) Reglarea supapelor de siguranţă trebuie efectuată de persoane autorizate ISCIR, iar datele de reglare se vor înscrie în Registrul ISCIR. După efectuarea reglării, toate supapele, indiferent de tip, se sigilează.

49. Verificarea şi curăţarea supapelor de siguranţă trebuie executate la termenele impuse

în prescripţiile tehnice ISCIR sau ori de câte ori este nevoie. ÎNTREŢINERE, REPARAŢII, REVIZII 50. Agregatele de comprimare a aerului precum şi recipientele sub presiune trebuie

verificate şi curăţate periodic pentru eliminarea impurităţilor cu ulei oxidat, etc., în conformitate cu indicaţiile prevăzute în Cartea tehnică a utilajului.

51. Toate operaţiile de întreţinere şi reparare a instalaţiilor de producere a aerului

comprimat, pe porţiunea de 200 m de la staţia de compresoare, trebuie consemnate în Registrul unic de evidenţă al staţiei.

52. Ventilele supapelor oalelor de condens precum şi celelalte puncte de rezistenţă locală

ale conductelor, unde sunt posibile depuneri de ulei oxidat, trebuie curăţate cel puţin odată pe an.

53. Se interzice demontarea, în vederea efectuării operaţiilor de reparare la recipiente şi de

înlăturare a defectelor de la asamblările elementelor aflate sub presiune, în timpul funcţionării agregatelor de comprimare a aerului, aceasta fiind permisă numai după ce operatorul s-a asigurat că nu mai există presiune.

54. La efectuarea operaţiilor de reparare, la supapele de siguranţă, trebuie înlăturate

depunerile de ulei oxidat. 55. Se interzice curăţarea prin ardere sau cu lichide uşor volatile sau inflamabile a

depunerilor de ulei oxidat din conducte, recipiente, separatoare şi răcitoare. 56. În caz de îngheţ, conductele de aer comprimat şi dispozitivele aferente, vor fi

dezgheţate numai cu apă caldă sau abur.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

58

58

57. Pereţii interiori ai cilindrilor de la compresoarele cu piston trebuie curăţate numai cu

petrol. 58. Este interzisă spălarea cu benzină sau gazolină a conductelor de aer comprimat,

înainte de montare sau după reparaţii. 59. Curăţarea conductelor de aer comprimat se execută prin introducerea şi menţinerea

timp de 20 de ore a unei soluţii apoase de sodă caustică NaOH, cu o concentraţie de 5 – 10%, pe toată lungimea respectivă.

60. (1) Pentru îndepărtarea soluţiei de NaOH din conductele de aer comprimat,

acestea trebuie spălate cu apă sub presiune, până ce se va constata, cu ajutorul hârtiei de filtru, impregnată cu turnesol sau fenolftaleină, lipsa oricărei alcalinităţi.

(2) Această curăţare a conductelor trebuie făcută la un interval de minimum un an. După demontarea şi curăţarea conductelor, acestea trebuie uscate cu aer comprimat şi unse cu ulei mineral.

61. Operaţiile de reparare ale agregatelor de comprimare pot începe numai după ce s-a

redus presiunea din conducte până la „0” bar şi după ce s-a efectuat deconectarea de la reţea (dacă sunt sub presiune), conform prezentelor norme specifice şi s-au afişat indicatoare de securitate : „NU CONECTAŢI, SE LUCREAZĂ”.

62. Pentru repararea agregatelor de comprimare trebuie utilizate numai materiale

recomandate de producătorii utilajelor. 63. Supapele de siguranţă trebuie controlate şi verificate odată cu reviziile menţionate în

prescripţiile tehnice ISCIR. Fiecare supapă de siguranţă trebuie să aibă un marcaj vizibil şi durabil, pe o placă de

identificare, fixată pe corpul ei. Pe fiecare placă se va nota indicatorul ISCIR de confirmare a certificării, presiunea

nominală de deschidere şi alte date tehnice. 64. La oprirea instalaţiei de producere a aerului comprimat, înainte de a începe lucrările de

demontare, trebuie obturate (blindate) toate conductele prin care ar putea să pătrundă în recipiente sau la locul de muncă, lichide sau gaze sub presiune.

65. Pentru obturări trebuie utilizate numai flanşe oarbe din oţel cu grosimea, rezultată din

calcul, corespunzătoare condiţiilor de lucru. Montarea flanşelor oarbe se face cu garnitura aşezată pe partea dinspre care ar putea pătrunde fluidul sub presiune.

66. Pentru pornirea agregatului de comprimare, după reparaţii, se vor verifica următoarele :

a. Montarea corectă a tuturor conductelor, elementelor de susţinere a capacelor, a apărătorilor (protectorilor);

b. Existenţa şi funcţionarea corectă a aparatelor de măsură şi control; c. Funcţionarea corectă a tuturor dispozitivelor de siguranţă; d. Nivelul uleiului şi a lichidului de răcire; e. Poziţionarea corectă a tuturor armăturilor şi a instalaţiei de aer comprimat; f. Funcţionarea instalaţiei electrice şi de combustibil; g. Montarea corectă a conductelor, a recipientelor sub presiune, precum şi a

separatoarelor de ulei şi apă de pe conductele de alimentare ale recipientului tampon; h. Montarea corectă a demarorului, funcţionarea corectă a sistemului de

angrenare şi starea tehnică corespunzătoare a angrenajelor.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

59

59

67. Se interzice exploatarea agregatelor de comprimare a aerului după reparaţii, fără să se

efectueze probe de presiune, în conformitate cu prescripţiile tehnice ISCIR.

PREVEDERI DE PROIECTARE A INSTALAŢIILOR DE PRODUCERE ŞI DE DISTRIBUŢIE A AERULUI COMPRIMAT

68. Proiectarea, execuţia, instalarea, exploatarea şi repararea agregatelor de comprimare a

aerului se vor realiza în conformitate cu prezentele prevederi. 69. Proiectarea, execuţia, instalarea, exploatarea, repararea şi verificarea recipientelor sub

presiune se vor efectua în conformitate cu prescripţiile ISCIR . Aceste prescripţii se vor aplica şi la recipientele sub presiune existente.

Amplasarea 70. Agregatele de comprimare a aerului cu un debit de peste 15 m3/min. se vor monta în

încăperi fără etaj, rezistente la foc şi izolate de alte încăperi. 71. Compresoarele cu piston sau turbocompresoarele se vor monta pe fundaţii comune cu

motoarele de acţionare. 72. Se interzice montarea agregatelor de comprimare a aerului în clădiri care au la subsol

depozite de produse volatile, inflamabile, explozibile, toxice sau corozive. 73. Se interzice amplasarea instalaţiilor de producere a aerului comprimat în mediul cu

atmosferă viciată (gaze toxice, explozive, cu acţiune corozivă). 74. Sala agregatelor de comprimare a aerului va fi iluminată şi ventilată în conformitate cu

cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă. 75. Sala agregatelor de comprimare a aerului va avea o înălţime minimă de 4m, iar

lungimea şi lăţimea vor fi astfel stabilite încât să rămână un spaţiu liber de cel puţin 1m între instalaţii şi pereţi şi de 1,5m între agregate, atunci când în aceeaşi sală sunt montate două sau mai multe agregate.

76. În sala agregatelor de comprimare a aerului se va monta o macara consolă sau

monorai care va fi utilizată la ridicarea pieselor grele, în timpul montării sau reparaţiilor. 77. În vederea evacuării în caz de incendiu, uşile şi ferestrele sălii unde sunt montate

agregatele de comprimare a aerului trebuie să se deschidă spre exterior. Uşile şi ferestrele vor fi montate astfel încât să ofere o bună vizibilitate întregii instalaţii, în timpul zilei.

78. În sala agregatelor de comprimare a aerului, nivelul de zgomot trebuie să fie în

conformitate cu cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă. 79. În cazul în care în sala agregatelor de comprimare a aerului nu pot fi respectate

prevederile privind nivelul de zgomot în conformitate cu cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă, trebuie prevăzute camere de supraveghere izolate fonic.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

60

60

Priza de aer 80. Priza de aer a agregatelor de comprimare a aerului trebuie montată într-un loc cât mai

ferit de soare, praf, fum sau gaze şi, în orice caz, în exteriorul clădirii. 81. Priza de aer trebuie montată într-un loc depărtat de sol spre a evita obturarea ei cu

corpuri străine şi aspirarea prafului de la sol. 82. Se interzice montarea prizei de aer în zone cu gaze toxice sau inflamabile. 83. Bateriile de filtre trebuie dimensionate astfel încât aerul filtrat să nu aibă concentraţia

particulelor mai mare decât 2mg/m3, iar mărimea acestora să nu depăşească 10 μm. 84. Priza de aer trebuie prevăzută cu un decantor de apă, prin al cărui robinet se

evacuează periodic condensul. 85. Filtrul de aer va fi astfel ales, încât să permită o cât mai uşoară montare, demontare şi

curăţare. Curăţarea sau înlocuirea filtrului de aer se va face săptămânal. Agregatul de comprimare a aerului

86. La fiecare treaptă de comprimare a agregatului se vor monta un manometru şi o

supapă de siguranţă. 87. Pentru măsurarea temperaturii aerului comprimat sau a apei de răcire se vor monta

termometre (cu tijă, aparate de înregistrare, etc.) 88. Fundaţiile de beton pe care se montează agregatele de comprimare a aerului trebuie

să asigure funcţionarea corectă a acestora, fără depăşirea valorilor maxime admise de vibraţii şi zgomote.

89. (1) Toate organele de maşini aflate în mişcare trebuie prevăzute cu apărători de

protecţie. (2) Întregul agregat trebuie legat la priza de pământ.

90. Agregatele de comprimare cu ungere cu ulei trebuie să fie prevăzute, cel puţin la

evacuarea ultimei trepte de comprimare, cu răcitoare de aer şi cu un separator de apă şi ulei. La ultima treaptă de comprimare trebuie montate două manometre, de preferinţă cu semnalizare automată.

91. Dimensionarea răcitoarelor finale trebuie efectuată astfel încât temperatura aerului

comprimat la intrarea în rezervorul tampon să nu depăşească 600C. La instalaţiile la care aceste condiţii nu sunt îndeplinite trebuie luate măsuri imediate de remediere.

92. Se interzice montarea răcitorului final în derivaţie cu o conductă care să permită

funcţionarea agregatului de comprimare a aerului şi fără răcitorul final. 93. În cazul în care aerul comprimat se utilizează la temperaturi de până la –100C, pe

ultima porţiune a conductei de refulare trebuie să se prevadă posibilitatea montării de pulverizatoare, care introduc în aerul comprimat particule foarte fine de lichid (alcool, glicerină).

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

61

61

94. Agregatele de comprimare a aerului trebuie dotate cu dispozitive de supraveghere

automată care să semnalizeze acustic şi/sau optic funcţionarea agregatelor. Aceste dispozitive trebuie să oprească funcţionarea agregatelor cel puţin în următoarele cazuri :

a) la creşterea temperaturii aerului comprimat peste cea admisă la ieşirea din fiecare treaptă şi din răcitorul final;

b) la scăderea presiunii apei de răcire (la agregatele de comprimare care au răcire cu apă) sub limita minimă admisibilă;

c) la scăderea nivelului uleiului de ungere sub valoarea prescrisă în Cartea tehnică a utilajului.

95. Aparatele de măsură şi control trebuie montate în locurile prevăzute în Cartea tehnică a

utilajului şi trebuie iluminate pentru a se evita erorile de citire. 96. La montarea aparatelor trebuie respectat sensul de circulaţie al fluidului de lucru

precizat de producător. 97. În cazul în care pe deasupra conductelor de aer comprimat trec cabluri sub tensiune,

trebuie să se prevadă obligatoriu plase de sârmă sau alte dispozitive de protecţie corespunzătoare standardelor în vigoare pentru a preîntâmpina, în caz de rupere a conductorilor electrici, contactul lor cu reţeaua de aer comprimat.

98. În punctele joase ale separatoarelor, oalelor de condens, pe conductele de aer

comprimat, trebuie montate robinete cu ventil pentru purjare (armături pentru eliminat condensul).

99. Pentru scăderea temperaturii şi purificarea aerului comprimat (separarea de apă şi ulei)

trebuie montate, între compresoare şi recipientul tampon, răcitoare finale. 100. Pentru evitarea sedimentării impurităţilor de ulei oxidat trebuie utilizate filtre de ulei care

trebuie montate pe circuitul de evacuare al uleiului din instalaţie în rezervor. 101. Pentru etanşarea îmbinărilor demontabile prin flanşe ale conductelor, armăturilor şi

aparatelor de măsură şi control din instalaţia de producere a aerului comprimat şi din instalaţiile auxiliare, trebuie utilizate numai garniturile prevăzute de proiectant sau furnizori.

102. În cazul controlului centralizat al temperaturilor, agregatele de comprimare a aerului

trebuie dotate cu termometre cu contacte electrice şi termostate. Suplimentar se pot utiliza termometre cu mercur cu scara gradată până la maximum 2000C.

103. În vederea asigurării protecţiei contra suprapresiunii, trebuie montate supape de

siguranţă în următoarele puncte : - pe răcitoare intermediare şi finale; - pe recipientul tampon; - între compresor şi robinetul cu ventil (de pe conducta de refulare).

104. Supapele de siguranţă trebuie montate în locuri ferite de surse de căldură sau de

radiaţii solare, iar în cazul când nu se poate realiza acest lucru se vor vopsi în culori deschise. Ele trebuie ferite de intemperii.

105. Supapele de siguranţă trebuie să fie prevăzute cu conducte de evacuare a aerului

comprimat, orientate spre zone care să nu prezinte pericol pentru oameni şi mediul înconjurător.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

62

62

106. Pe conducta dintre agregatul de comprimare şi recipientul tampon se interzic ramificaţii

obturate cu dopuri de protecţie care pot favoriza formarea depunerilor de apă şi ulei şi autoaprinderea acestora.

107. Conducta de evacuare a apei de răcire trebuie montată astfel încât operatorul să

verifice vizual curgerea continuă a apei de răcire. 108. Capătul liber al conductelor de purjare de la răcitorul final trebuie scos în exteriorul

staţiei compresoarelor. Conducte sub presiune 109. Conductele de aer sub presiune se vor îmbina cu sudură sau cu flanşe şi şuruburi. 110. (1) Conductele de aer sub presiune vor fi amplasate în aşa fel încât să permită

verificarea şi repararea lor în condiţii normale. Când traseul conductei de aer sub presiune trece prin canale subterane se vor amenaja cămine de vizitare, în dreptul îmbinărilor cu flanşe.

(2) Furtunurile din cauciuc vor fi amplasate astfel încât să se evite îndoirile şi întinderile lor bruşte.

111. Dilatările şi comprimările conductelor sub presiune trebuie preluate de lire de dilatare

sau prin coturi, montate la schimbarea direcţiei conductei. 112. Conductele metalice pentru aer comprimat trebuie legate la o priză de pământ

corespunzătoare. 113. Montarea conductelor pe suporţi sau la străpungerea unor ziduri se face prin

intermediul unor manşoane de oţel pentru ca aceasta să gliseze uşor în timpul dilatărilor sau comprimărilor.

114. Suporţii conductelor de aer comprimat trebuie astfel dimensionaţi încât să permită

preluarea sarcinilor conductelor şi dispozitivelor aferente. 115.

(1) Se interzice existenţa îmbinărilor sudate la conductele de aer comprimat în dreptul suporţilor şi suspensiilor.

(2) În jurul tuturor îmbinărilor cu flanşe ale conductelor se vor monta coliere din tablă, în aşa fel încât acestea să acopere în totalitate ambele flanşe de îmbinare.

116. Distanţa minimă între conductele de aer comprimat şi conductorii electrici sub tensiune

trebuie să fie de 0,25m, conform normelor electrice specifice, în vigoare. 117. După montare, conductele de aer comprimat vor fi verificate prin încercarea la

presiunea egală cu 1,5 ori presiunea maximă admisă de lucru (regim). 118. Panta conductelor de aer comprimat trebuie aleasă astfel încât să fie evitată orice

depunere de ulei şi apă. Condensul de ulei şi apă se va colecta şi purja săptămânal, prin separatoare de condens şi ventile de purjare.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

63

63

Măsuri de electrosecuritate 119. Pentru evitarea electrocutării prin „atingere directă” instalaţiile electrice trebuie să fie în

construcţie închisă, iar atunci când sunt în construcţie deschisă, se vor lua măsuri ca toate piesele aflate sub tensiune să fie inaccesibile unei atingeri directe, neprevăzute, conform prevederilor cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă.

120. Toate părţile conductoare ale instalaţiilor electrice, alimentate cu tensiunea nominală

mai mare decât tensiunea nepericuloasă, care nu fac parte din circuitele curenţilor de lucru, dar care accidental pot ajunge sub tensiune, trebuie să fie conectate la instalaţiile de protecţie prin legare la pământ, conform prevederilor pentru „atingere indirectă” din cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă.

Recipientul tampon 121.

(1) Recipientele tampon de aer trebuie montate pe fundaţii separate, într-un loc deschis şi îngrădit, ferit de soare, în locuri puţin circulate şi, pe cât posibil, la o distanţă minimă de 3m faţă de clădire.

(2) pentru construcţiile existente, la care prevederile de mai sus nu se respectă în întregime, trebuie luate măsuri suplimentare de protecţie, conform indicaţiilor proiectantului.

122. Recipientele tampon trebuie să fie protejate împotriva radiaţiilor solare prin vopsire cu

culori deschise. 123. Recipientele tampon trebuie legate la o priză de pământ corespunzătoare. 124. Fiecare recipient tampon de aer trebuie prevăzut cu un separator de ulei şi apă instalat

pe conducta de alimentare cu aer, cu o supapă de siguranţă, care trebuie reglată astfel încât să se deschidă atunci când presiunea aerului a depăşit cu 10% presiunea nominală, cu un manometru care va indica presiunea din conductă şi un dispozitiv pentru purjare, montat în partea de jos a recipientului tampon.

125. La recipientele tampon se va asigura posibilitatea de acces la supapele de siguranţă

pentru reglarea şi verificarea lor.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 7 - Instalaţii sub presiune. Aer comprimat

64

64

A. DEFECŢIUNI DE FUNCŢIONARE

Nr. crt.

Localizarea şi descrierea defecţiunii Data şi ora consemnării

Cine consemnează

Remedieri efectuate Data şi ora

efectuării remedierii

Cine a efectuat

remedierea

Semnătura

0 1 2 3 4 5 6 7

B. OPERAŢII DE ÎNTREŢINERE

Nr. crt.

Localizarea operaţiei de întreţinere Data şi ora consemnării

Cine consemnează

Materiale folosite la întreţinere Data şi ora

efectuării operaţiilor

Cine a efectuat operaţia

Semnătura

0 1 2 3 4 5 6 7

C. VALOAREA PARAMETRILOR DE FUNCŢIONARE MĂSURAŢI

Data Ora Presiunea (p) [bar] Debitul (Q) [m3/h] [l/min] Temperatura (t) [0C] aer apă ulei aer apă ulei aer apă ulei

Cine consemnează

Semnătura

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 700 800 900 … …

Sch. I

1500 1500 1600 1700 … …

Sch. II

2300 2300 2400 100 …

Sch. III

…

700

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

65

65

CAPITOLUL 8

Art. 57 Ex res

CAPREVEDERI GENERALE

ecutarea lucrărilor cu pericol de incendiu şi / sau de explozie în subteran trebuie săpecte cerinţele specifice de mai jos.

CERINŢE SPECIFICE LA EXECUTAREA LUCRĂRILOR CU PERICOL DE INCENDIU

ŞI / SAU DE EXPLOZIE ÎN SUBTERAN

P. I

1. Lucrările cu pericol de incendiu sau de explozie presupun :

a) lucrări de sudare electrică sau oxiacetilenică a metalelor; b) lucrări de tăiere sau lipire cu flacără; c) lucrări la care se utilizează foc deschis – flacără ( dezgheţări, decongelări, curăţare prin ardere a unor utilaje, aparate, conducte tehnologice sau conductoare electrice, etc.); d) lucrări de topire a bitumului sau a altor substanţe ori materiale combustibile; e) lucrări de vulcanizare a benzilor de cauciuc sau a altor produse / materiale combustibile; f) lucrări care pot provoca scântei mecanice sau frecări ce duc la încălziri excesive (polizare, tăiere, şlefuire, etc.) ; g) lucrări care pot provoca scântei sau arcuri electrice, scurtcircuite ori electricitate statică; h) executarea unor operaţiuni de manevră ori de comanda a unor instalaţii sau utilaje tehnologice ori intervenţia asupra acestora, a căror operare greşita poate determina sau favoriza producerea unor incendii de amploare, explozii sau dezastre; i) lucrări de reparaţii sau de întreţinere la instalaţii sau utilaje tehnologice care prezintă risc foarte mare de incendiu sau explozie; j) prelevarea de probe din instalaţii care conţin substanţe periculoase; k) punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor electrice şi utilajelor tehnologice (ventilatoare, etc.) care prezintă risc foarte mare de incendiu sau explozie ori oprirea acestora; l) curăţarea interioară a unor rezervoare, recipiente, silozuri sau sisteme de evacuare în care au fost stocate, prelucrate ori vehiculate produse combustibile; m) spălarea, curăţarea cu produse petroliere (benzina, motorină, neofalina, etc.), precum şi vopsirea sau aplicarea unor materiale de protecţie din care se pot degaja cu uşurinţă vapori şi gaze inflamabile şi/sau explozive în care s-au folosit solvenţi inflamabili; n) manipularea, transportul şi depozitarea de substanţe / materiale periculoase (substanţe şi preparate explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, sensibilizante, cancerigene, precum şi cele periculoase pentru mediul înconjurător);

2. Efectuarea lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran este interzisă, fără respectarea prezentelor instrucţiuni tehnice;

3. Aceste lucrări se pot efectua numai pe baza PERMISULUI DE LUCRU - prezentat în anexa nr. 1, după ce s-au luat măsuri pentru :

a. evacuarea persoanelor; b. pregătirea locului unde urmează a se executa lucrarea; c. aerisirea sau ventilarea spaţiilor; d. instruirea specială a personalului care urmează să execute lucrarea; e. dotarea locurilor de munca cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor; f. controlul înainte, în timpul şi după terminarea lucrării;

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

66

66

4. Lucrările cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran se efectuează, se controlează şi se supraveghează numai de persoane calificate, experimentate şi autorizate;

5. Executanţii lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran precum şi persoanele care controlează şi supraveghează efectuarea acestor lucrări vor fi special instruite şi testate în vederea autorizării anuale;

6. Autorizarea personalului menţionat mai sus se atestă prin Talonul de autorizare ce se eliberează individual (modelele taloanelor sunt prezentate în anexa nr. 2).

7. Examinarea cunoştinţelor profesionale şi de securitate şi sănătate în muncă, în vederea autorizării personalului, se face de către o comisie tehnică de specialitate, numită prin dispoziţia scrisă a conducătorului unităţii;

8. Comisia verifică cunoştinţele candidatului şi stabileşte dacă acesta are sau nu are dreptul de a efectua / controla şi supraveghea lucrări cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran, apoi completează şi eliberează talonul de autorizare specific. Verificarea se face pe bază de teste scrise de către candidaţi.

9. Talonul de autorizare se vizează anual, în primul trimestru, de către conducătorul activităţii electromecanice al unităţii, pe baza rezultatelor verificărilor periodice, prin teste scrise de către candidaţi.

10. Admiterea candidaţilor la examinarea pentru autorizare se va face ţinând seama de studii, de calificare şi de vechime în activitatea de exploatare, de întreţinere, de construcţii-montaj, etc., din subteran.

11. Taloanele de autorizare pot fi retrase temporar (de la una la trei luni) sau definitiv, în situaţiile în care se constată abateri de la prevederile instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă sau a prezentelor instrucţiuni de executare a lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran.

12. Evidenţa autorizării personalului se ţine la nivelul unităţilor sub formă tabelară, conform modelelor prezentate în anexa nr. 3.

13. Persoanele cu drept de control şi supraveghere a lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie precum şi persoanele cu drept de a efectua aceste lucrări vor avea în posesie, în permanenţă, talonul de autorizare;

14. Lucrările auxiliare pot fi executate şi de personal necalificat însă sub îndrumarea şi supravegherea persoanelor cu drept de a efectua lucrări cu pericol de incendii şi explozii;

15. Conducătorul unităţii va nominaliza prin dispoziţie scrisă, persoanele care au dreptul să emită permise de lucru pentru lucrările cu pericol de incendiu sau de explozie efectuate în subteran;

16. Permisul de lucru se întocmeşte de către sectorul beneficiar (sectorul în care se execută lucrarea), în doua exemplare; un exemplar se înmânează conducătorul formaţiei de lucru care execută lucrarea sau executantului lucrării iar celălalt rămâne la emitent;

17. Permisul de lucru se aprobă de conducătorul unităţii şi este valabil pentru o singură lucrare, o singură zi;

18. La terminarea lucrării, conducătorul formaţiei de lucru care a executat lucrarea sau executantul lucrării, predă permisul de lucru persoanei de specialitate cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor în subteran (ing. şef SSM) sau ofiţerului de serviciu de pe schimbul respectiv;

19. Persoana de specialitate cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor în subteran sau ofiţerul de serviciu îndosariază permisele de lucru şi ţine evidenţa acestora într-un tabel, conform modelului prezentat în anexa nr. 4;

20. Permisele de lucru şi evidenţa acestora se păstrează în Dosarul cu evidenţa lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie efectuate în subteran, la dispeceratul unităţii, în vederea posibilităţii controlului acestuia de către persoanele avizate;

21. Evidenţa autorizării persoanelor cu drept de control şi supraveghere şi Evidenţa autorizării persoanelor care efectuează lucrări cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran precum şi dispoziţia cu persoanele care au dreptul să emită permise de lucru pentru efectuarea acestor lucrări, vor fi anexe în Dosarul cu evidenţa lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie efectuate în subteran;

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

67

67

22. Instruirea personalului de execuţie precum şi a personalului de control şi supraveghere asupra măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor este obligatorie;

23. Instruirea specială pentru lucrările cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran se efectuează astfel:

a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei de lucru; b) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul sectorului de activitate

unde se executa lucrarea; 24. Efectuarea instruirii speciale pentru lucrări periculoase se consemnează în Fişele

individuale de instructaj în domeniul situaţiilor de urgenţă; 25. Nerealizarea măsurilor de prevenire a incendiilor sau exploziilor, prevăzute în

prezentele instrucţiuni, conduce la interzicerea executării lucrărilor; 26. Executarea lucrările cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran fără

respectarea prezentelor instrucţiuni se sancţionează drastic, conform legislaţiei în vigoare; 27. Lucrările cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran se vor executa, de regulă,

în zilele de repaus. În caz de forţă majoră, efectuarea acestor lucrări se poate face şi în zilele lucrătoare cu respectarea prezentelor instrucţiuni şi luarea unor măsuri suplimentare de securitate şi sănătate în muncă (evacuarea personalului care nu participă la lucrare în curent de aer proaspăt, restricţionarea accesului personalului pe o rază de 100 m de locul efectuării lucrării, ş. a.).

28. Echipamentele, dispozitivele şi aparatele utilizate pentru executarea lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie trebuie sa fie în buna stare de funcţionare. De îndeplinirea acestei cerinţe răspunde executantul;

29. Toate echipamentele, dispozitivele şi aparatele se întreţin şi se verifica în conformitate cu instrucţiunile furnizorului. Utilizatorul acestora trebuie să facă dovada efectuării întreţinerii şi verificării lor la termen şi de către persoane fizice sau juridice de specialitate;

30. Se interzice executarea lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie dacă pe o distanţă de 50 de metri de punctul de lucru, în locurile specifice de acumulare a metanului (în profilul lucrării, la tavan, sub poduri, etc.) se constată concentraţii de metan care depăşesc 1 % vol. ;

31. Se interzice executarea lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie dacă pe o distanţă de 50 m de punctul de lucru se constată depuneri de praf de cărbune.

32. Înainte de începerea lucrării cu pericol de incendiu sau de explozie se va asigura : a) prezenţa persoanei desemnate cu supravegherea şi controlul executării lucrării; aceasta

va asista lucrarea pe toată perioada desfăşurării acesteia şi va fi dotată cu metanometru; b) controlul existenţei metanului înainte de începerea lucrării şi apoi cel puţin o oră după

terminarea acesteia, la locul de desfăşurare a lucrărilor şi pe o distanţă de 50 m în jurul acestuia, consemnând rezultatele măsurătorilor în carnetul individual;

c) îndepărtarea depunerilor de praf de cărbune pe o distanţă de 50 m de locul de executare a lucrării cu pericol de incendiu sau de explozie şi şistificarea acestei zone pe distanţa menţionată;

d) înconjurarea locului de executare a lucrării cu panouri necombustibile cu înălţimea de minim 2 m sau adaptată la înălţimea lucrării miniere şi bine ancorate de vatră;

e) îndepărtarea materialelor şi substanţelor combustibile transportabile la o distanţă de cel puţin 10 m de locul executării lucrării;

f) protecţia materialelor combustibile de pe vatră care nu pot fi îndepărtate cu un strat de nisip de 30 - 40 mm pe care se pune o tablă metalică sau o placă incombustibilă cu grosimea de 1 – 2 mm peste care se pune încă un strat de nisip de 30 – 40 mm; suprafaţa de protecţie va depăşi conturul zonei de lucru cu cel puţin 500 mm;

g) stropirea din plin cu apă sau protejarea cu panouri incombustibile, pe o distanţă de cel puţin 10 m în toate direcţiile, a materialelor şi elementelor de construcţie combustibile fixe (susţinerile din lemn a unor lucrări miniere); stropirea cu apă se va face şi pe parcursul executării lucrării, ori de câte ori este necesar;

h) curăţirea pieselor vopsite pe o porţiune de cel puţin 30 cm de o parte şi de alta în jurul zonei de lucru;

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

68

68

i) înlăturarea posibilităţilor ca sursele de foc (scântei, particule sau materiale incandescente, etc.) să intre în contact cu materialele combustibile care se află în încăperile (construcţiile miniere) adiacente sau la o cotă (orizont) inferior, prin acoperirea sau obturarea orificiilor sau golurilor (trapelor, rampelor, etc.) din vatră, pereţi, uşi, etc.;

j) dotarea cu mijloace de primă intervenţie corespunzătoare (cel puţin 2 stingătoare, unul cu pulbere şi unul cu spumă);

k) asigurarea unei surse de apă pentru stingerea incendiilor (furtun de pompieri tip C cu ţeava de refulare a apei cu robinet montată, furtun racordat la reţeaua de hidranţi din subteran);

33. În timpul executării lucrării cu pericol de incendiu sau de explozie se va asigura: a) supravegherea permanentă şi cu atenţie a flăcării, a dispersării (răspândirii) şi a

traiectoriilor scânteilor sau particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură;

b) strângerea şi depozitarea resturilor (de electrozi, de materiale incandescente, etc.), rezultate în urma efectuării lucrării, în cutii metalice cu nisip sau apă;

c) întreruperea alimentării aparatelor şi echipamentelor utilizate la efectuarea lucrării, dacă durata întreruperii lucrului depăşeşte 10 min.

d) interzicerea deplasării cu aparatele şi echipamentele utilizate la efectuarea lucrării, în funcţiune, în afara zonei de lucru sau urcări/coborâri pe suitoare, scări, schele, etc.

34. După terminarea lucrării: a) persoana de supraveghere şi control va verifica amănunţit locul în care s-a executat

lucrarea şi pe o distanţă de 50 m în jurul acestuia precum şi spaţiile adiacente şi spaţiile situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu (zone incandescente, miros de ars, degajări de fum, etc.), pe durata a cel puţin o oră după terminarea lucrărilor;

b) se vor descoperi toate materialele şi zonele protejate cu paravane, plăci metalice, nisip, etc. verificându-se dacă starea acestora este intactă şi se vor lua măsuri în consecinţă;

c) se vor strânge şi depozita în cutii metalice cu nisip sau apă, apoi se vor evacua resturile (de electrozi, de materiale incandescente, etc.), rezultate în urma efectuării lucrării;

d) se vor evacua şi depozitarea în condiţii de siguranţă aparatele şi echipamentele folosite la lucrarea respectivă;

e) persoana de supraveghere şi control va consemna în Permisul de lucru, la rubrica Observaţii, orele efective de începere şi de încheiere a lucrării, orele şi locurile unde a verificat prezenţa metanului precum şi rezultatele acestor verificări, modul de desfăşurare şi alte menţiuni referitoare la lucrarea în cauză. De asemenea, va menţiona şi persoanele de supraveghere şi control desemnate să verifice locul unde s-a efectuat lucrarea şi zonele adiacente acestuia, considerate necesare.

f) persoanele de supraveghere şi control desemnate să verifice locul unde s-a efectuat lucrarea şi zonele adiacente acestuia, va controla şi verifica, timp de 8 ore, din 2 în 2 ore, prezenţei metanului la locul de desfăşurare a lucrărilor şi pe o distanţă de 50 m în jurul acestuia, consemnând rezultatele măsurătorilor în carnetul individual. După această perioadă va consemna în Permisul de lucru, la rubrica Observaţii, orele şi locurile unde a verificat prezenţa metanului precum şi rezultatele acestor verificări, şi alte menţiuni referitoare la activitatea desfăşurată.

CAP. II

PREVEDERI SPECIFICE

LUCRĂRI DE SUDARE ŞI TĂIERE A METALELOR

1. Înainte de începerea lucrărilor de sudare şi tăiere a metalelor, pe o distanţă de cel puţin 10 m de la locul de executare a operaţiilor se vor îndepărta toate materialele combustibile şi uşor inflamabile şi se vor stropi din abundenţă cu apă, operaţie care pe parcursul lucrării se va repeta ori de câte ori este necesar. Cele care nu pot fi îndepărtate datorită greutăţii lor vor fi acoperite cu plăci metalice acoperite cu nisip.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

69

69

2. Se interzice executarea lucrărilor de sudare şi tăiere dacă pe o distanţă de 50 m de punctul de lucru se constată depuneri de praf de cărbune.

3. Sudarea sau tăierea instalaţiilor ce lucrează sub presiune (conducte de aer comprimat, apă, vapori de apă, rezervoare, recipiente, etc.) se poate executa numai după aerisirea lor şi înlăturarea reziduurilor.

4. În cazul în care pe vatra lucrării miniere există materiale combustibile care nu se pot îndepărta, sub piesa asupra căreia se execută lucrările de sudare sau tăiere trebuie să fie aşezată o placă metalică care dimensional va depăşi conturul piesei cu 500 mm. Placa metalică va avea grosimea de cel puţin 1 mm şi se va acoperi cu un strat de nisip în grosime de 60 – 80 mm.

8. În timpul efectuării lucrărilor de sudare sau tăiere toate părţile construcţiilor din lemn sau din alt material combustibil, care se află la o distanţă mai mică de 2 m de locul în care se execută lucrările de sudare sau tăiere, trebuie protejate cu plăci de metal.

9. La sudarea sau tăierea şinelor de cale ferată, traversele din lemn aflate pe o rază de până la 1 m de locul de efectuare a lucrărilor de sudare sau tăiere, trebuie să fie acoperite cu plăci de metal.

10. Capetele de electrozi rezultaţi din procesul de sudare trebuie să fie adunate într-o cutie metalică.

11. Dacă lucrările de sudare sau tăiere se execută într-o lucrare minieră susţinută în lemn, înainte şi după operaţia de sudare sau tăiere, acestea se stropesc cu apă pe o distanţă de 10 m, în ambele direcţii de la locul de la locul de executare a lucrărilor.

12. În lucrările verticale şi înclinate care au ieşire la suprafaţă, în puţurile pentru transportul cărbunelui amenajate cu schip, susţinute cu materiale incombustibile sau cu lemn ignifugat, însă cu elemente constructive din lemn, neignifugate (compartimentări, scări, moaze, ghidaje) precum şi în rampele lor până la 5 m de fereastra puţului, la executarea lucrărilor de sudare şi tăiere trebuie să se prevadă :

Un pod platformă de siguranţă în compartimentul în care se lucrează, acoperit cu tablă metalică şi un strat de nisip cu grosimea de 40 – 60 mm.; Paravane laterale din tablă, amplasate în aşa fel încât să excludă căderea scânteilor sau

corpurilor incandescente în puţ; Puţurile uscate, înainte de începerea lucrărilor de sudare şi tăiere, se vor stropi abundent cu

apă. Această operaţie se va repeta pe parcursul lucrării dacă va fi necesar; 13. Efectuarea lucrărilor de sudare şi tăiere în interiorul camerelor de depozitare a materialelor explozive (sau pe o rază mai mică de 20 m de intrarea în ele), precum şi în încăperile de depozitat lubrifianţi şi combustibili lichizi (sau pe o rază mai mică de 20 m de intrarea în ele), este condiţionată de evacuarea totală a materialelor explozive, lubrifianţilor sau a combustibililor din aceste camere şi încăperi şi de aerisirea lor. Urmele de ulei sau substanţe combustibile de pe vatra camerelor sau încăperilor de depozitare vor fi acoperite cu un strat de nisip de minim 40 mm grosime sau vor fi îndepărtate prin spălare cu detergent.

14. În remizele de locomotive cu combustie internă (sau pe o rază mai mică de 20 m de intrarea în acestea), lucrările de sudare sau de tăiere a metalelor se vor executa după evacuarea locomotivelor, a vaselor de combustibil şi aerisirea acestor remize. Urmele de ulei sau substanţe combustibile de pe vatra remizelor vor fi acoperite cu un strat de nisip de minim 40 mm grosime sau vor fi îndepărtate prin spălare cu detergent.

15. Este indicat ca lucrările de sudare şi tăiere a metalelor în subteran, să se efectueze în timpul schimburilor neproductive.

16. La lucrările miniere verticale şi înclinate în săpare, amenajare şi exploatare, executarea operaţiilor de sudură se admite cu respectarea prezentelor instrucţiuni, după controlul amănunţit al concentraţiilor de metan pe o distanţă de 100 m de punctul de lucru (în profilul

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

70

70

lucrării, la pereţi, sub poduri, etc.). Concentraţia de metan în orice punct controlat nu trebuie să depăşească 1 %.

În cazul depăşirii concentraţiei de 1 % metan se va dispune oprirea lucrărilor şi se vor lua măsuri de activare a aerajului sau de mărirea locală a vitezei curenţilor de aer. Reluarea lucrărilor este posibilă numai după scăderea concentraţiei sub 1 %.

Pentru neutralizarea prafului exploziv depus se va stropi abundent lucrarea minieră pe toată lungimea.

Aceste măsuri se aplică atât în lucrările de intrare a aerului proaspăt cât şi de evacuare a aerului viciat.

17. Efectuarea lucrărilor de sudare şi tăiere a metalelor în lucrările miniere în fund de sac, în abatajele sau galeriile situate în curentul de aer viciat, în conformitate cu prevederile pct. 16, se vor putea executa numai în mod excepţional, în baza Permisului de lucru întocmit conform prezentelor instrucţiuni şi aprobat de persoana juridică.

În permisul de lucru întocmit, în afara măsurilor stabilite prin instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă şi prezentele instrucţiuni tehnice se vor analiza şi celelalte implicaţii legate de specificul locului de muncă, şi anume :

- regimul de degajare a metanului; - existenţa metanului în spaţiul exploatat; - posibilitatea de degajare intempestivă a metanului; - degajări în circuitul de aeraj şi posibilitatea migrării metanului sau a prafului de cărbune din alte lucrări miniere

De asemenea , în permisul de lucru se vor mai prevedea următoarele măsuri :

- executarea lucrărilor de sudare sau tăiere se vor face cu un decalaj în timp de cel puţin un schimb de la efectuarea completă a operaţiei de dirijare a presiunii; - în timpul operaţiei de sudare sau de tăiere, în zona respectivă vor rămâne numai persoanele însărcinate cu efectuarea şi supravegherea lucrărilor, fiind interzise operaţii generatoare de praf de cărbune; - în locul de efectuare a operaţiilor de sudare sau tăiere a metalelor, precum şi la distanţa de 100 m de acestea în curentul de intrare a aerului, se vor monta detectoare de metan cu controlul continuu şi avertizare la depăşirea concentraţiei maxime admise; - supravegherea şi controlul efectuării operaţiilor în conformitate cu permisul de lucru aprobat, se va face de către persoane desemnate, cu pregătire corespunzătoare;

UTILAJE PENTRU EFECTUAREA LUCRĂRILOR DE SUDARE AUTOGENĂ

18. Întrebuinţarea în subteran a generatoarelor de acetilenă este interzisă. Pentru efectuarea lucrărilor de sudare autogenă se vor folosi numai recipiente de acetilenă şi oxigen sub presiune. Amplasarea acestora faţă de locul efectuării lucrărilor se va face la minimum 10 m. Între recipientul de oxigen şi recipientul de acetilenă se va păstra o distanţă de minimum 5 m. Recipientele folosite pentru transportarea gazelor comprimate (acetilenă, oxigen) trebuie să fie verificate în conformitate cu prescripţiile tehnice. De asemenea, pentru a nu se face confuzii între recipientele ce au diferite destinaţii (oxigen, acetilenă, etc.), acestea se vor marca prin culori distincte, conform standardelor în vigoare.

19. La manipularea şi transportul recipientelor trebuie să se respecte următoarele :

- se va evita lovirea sau trântirea; - în subteran, transportul se va efectua cu cărucioare speciale la care s-au luat măsuri ca să

nu se producă rostogolirea şi lovirea între ele; - transportul recipientelor de oxigen se va efectua separat de cele de acetilenă; - pe puţuri şi plane înclinate, transportul se va efectua numai după înştiinţarea prealabilă a

personalului care deserveşte instalaţia respectivă;

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

71

71

- în timpul efectuării transportului recipientelor pe puţuri sau pe planuri înclinate se interzice transportul sau circulaţia personalului; - în timpul transportului, cărucioarele cu recipiente trebuie să fie însoţite de o persoană care

trebuie să fie instruită asupra condiţiilor în care se pot manipula şi transporta recipiente sub presiune.

20. Capacul protector al robinetului de la recipientul plin sau gol trebuie să fie înşurubat la locul lui ori de câte ori recipientul nu este în serviciu.

21. Nu se admite exploatarea recipientelor (butelii) la care, la examinarea vizuală se constată deteriorări vizibile sau urme de grăsime.

22. Reductoarele de presiune trebuie să fie verificate vizual înainte de utilizare; ele trebuie să fie complet etanşe. Folosirea lor nu este permisă dacă :

- prezintă urme de ulei sau grăsimi; - au garniturile de etanşare defecte; - au filetul piuliţei olandeze de racordare defect; - au manometrele de presiune defecte sau lipsă.

În timpul executării lucrării de sudare sau tăiere se interzice agăţarea arzătoarelor (chiar stinse) de buteliile de oxigen sau de buteliile de acetilenă. Manometrele trebuie să aibă sigiliul intact. Se pot folosi numai manometre de construcţie specială care au inscripţia pe cadran „oxigen” respectiv „acetilenă”.

AGREGATE ELECTRICE PENTRU SUDARE ŞI TĂIEREA METALELOR

23. Agregatele cu care se efectuează sudarea şi tăierea electrică a metalelor (transformator sau grup-generator) vor putea fi întrebuinţate în subteran numai în condiţiile prescrise de instrucţiunile de securitate şi sănătate în muncă pentru instalaţii şi utilaje electromecanice.

24. Alimentarea cu energie electrică a agregatelor cu care se efectuează sudarea şi tăierea electrică a metalelor se va realiza de la un întrerupător care să asigure protecţia lor din punct de vedere electric. Punerea sub tensiune a agregatelor este condiţionată de verificarea rezistenţei de izolaţie a acestora. Valoarea măsurată trebuie să fie cel puţin 1 Mohm.

25. Circuitul de sudare se va realiza cu cabluri electrice flexibile special construite în acest scop. Este interzisă utilizarea, pentru realizarea circuitului de sudare, a conductelor de apă, de aeraj, a reţelei de protecţie prin legare la pământ, a şinelor de cale ferată sau a oricăror alte improvizaţii.

Pe cablul de masă se va fixa clema de conectare la piesa de sudat, iar pe celălalt cablu, mânerul cleştelui pentru electrozi care trebuie să fie complet izolat.

Agregatul va fi prevăzut cu bornă specială de legare la pământ la care se va conecta conductorul de protecţie al reţelei generale de legare la pământ.

26. Se va acorda o atenţie deosebită stării mijloacelor de protecţie – mănuşi, cleşte izolant, mască, cizme dielectrice şi a izolaţiei cablurilor cu care se realizează circuitul de sudare.

27. Tensiunea la funcţionarea în gol a agregatelor de sudare, măsurată la bornele de racordare a circuitului de sudare, nu trebuie să depăşească 75 V.

28. Racordarea agregatului la reţea şi executarea legăturilor se vor face de către electricieni autorizaţi care trebuie să respecte toate instrucţiunile tehnice în vigoare referitoare la instalaţiile electrice subterane.

CONTROL ŞI SUPRAVEGHERE

29. Persoana fixată prin permisul de lucru să supravegheze efectuarea lucrărilor cu pericol de incendiu şi explozie în subteran, va controla înainte de a se începe aceste lucrări dacă toate măsurile prevăzute în prezentele instrucţiuni au fost luate şi dotarea PSI asigurată.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

72

72

În timpul executării operaţiilor de sudare şi tăiere se va urmări ca orice început de incendiu să fie evitat iar dacă totuşi se depistează un început de incendiu, se vor lua imediat măsuri pentru stingerea lui. După terminarea lucrărilor de sudare şi tăiere în puţ se va efectua un control amănunţit al acestuia pe toată adâncimea, inclusiv a jompului. În celelalte lucrări miniere, după terminarea lucrărilor de sudare şi tăiere se va efectua un control amănunţit pe o rază de cel puţin 50 m de o parte şi de alta a locului unde au fost executate lucrările.

Controalele specificate mai sus au ca scop depistarea focarelor care pot declanşa incendii, focare create în timpul efectuării lucrărilor cu pericol de incendiu şi explozie în subteran .

30. Persoana responsabilă cu supravegherea mai are în plus obligaţia de a organiza controlul locului unde s-au efectuat lucrările timp de 8 ore, din 2 în 2 ore, şi de a consemna rezultatele controlului în Permisul de lucru.

EFECTUAREA LUCRĂRILOR DE SUDARE ŞI TĂIERE ÎN CLĂDIREA PUŢULUI

31. Lucrările de sudare şi tăiere în turnul sau la gura puţului se admit cu respectarea prevederilor prezentelor instrucţiuni. În afară de acestea, se vor mai lua următoarele măsuri :

Se va curăţa turnul de unsori, uleiuri şi alte substanţe combustibile; Se va monta sub locul de muncă un pod de protecţie acoperit cu tablă şi un strat de nisip de

40 mm grosime; Locul de muncă va fi înconjurat cu paravane pentru a împiedica căderea scânteilor în puţ;

După terminarea lucrărilor se va supune unui control amănunţit clădirea puţului şi puţul pe toată adâncimea lui, urmărindu-se să se depisteze eventualele începuturi de incendiu. Controlul se execută timp de 8 ore, la intervale de 2 ore, şi se consemnează în Permisul de lucru.

32. Lucrările de sudare şi tăiere în turnurile puţurilor construite din lemn se efectuează numai pe baza Permisului de lucru întocmit în acest scop.

33. Înainte de începerea lucrărilor de sudare şi tăiere în clădirea turnului sau lângă gura puţului, preventiv se vor pregăti la gura puţului următoarele mijloace de stingere a incendiilor:

Un furtun de pompieri tip C cuplat la o sursă de apă (hidrant de incendiu) care să asigure o presiune de minim 2 atm şi întins până la locul de executare a lucrării; Două stingătoare cu pulbere, în cazul în care se efectuează lucrări de sudură electrică.

LUCRĂRI DE VULCANIZARE

34. La executarea lucrărilor de vulcanizare în subteran se vor respecta următoarele măsuri: - se va îndepărta praful combustibil de pe bandă şi din lucrarea minieră pe o rază de 10

m; îndepărtarea se va face astfel încât să nu fie ridicat în atmosferă; - după curăţarea suprafeţelor de îmbinare prin vulcanizare ale benzilor prin polizare,

praful de cauciuc rezultat se va îndepărta;

- între ultima aplicare a stratului de soluţie de vulcanizare pe suprafeţele de îmbinare şi conectarea plăcilor de încălzit la reţea se va respecta un interval de timp de cel puţin 30 minute;

- în timpul efectuării lucrărilor de vulcanizare de la locul de muncă vor exista cel puţin două stingătoare portabile cu spumă şi un stingător cu pulbere. Se va avea în vedere că în caz de incendiu înainte de a se folosi stingătoarele cu spumă să se deconecteze de la reţea plăcile de încălzit;

- în timpul executării operaţiei de încălzire temperatura aparatului de încălzit să nu depăşească valoarea de +2000C;

- atât în timpul încălzirii, cât şi după terminarea ei, până la răcirea completă a plăcilor, acestea vor fi supravegheate permanent.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

73

73

35. Plăcile de încălzire vor fi astfel construite încât să corespundă normelor în vigoare, iar racordarea lor la reţea se va efectua cu o fişă-priză sau întrerupător care este necesar să asigure şi protecţia electrică a instalaţiei.

36. La efectuarea lucrărilor de vulcanizare în subteran se va întocmi Permis de lucru şi se vor respecta prevederile prezentelor instrucţiuni precum şi cele cuprinse în instrucţiunile tehnice cu privire la utilizarea instalaţiilor electrice în subteran.

LUCRĂRI DE LIPIRE CU ALIAJE DE COSITOR

37. Lucrări de lipire sunt admise în subteran în mod excepţional la următoarele operaţii :

a. la fixarea papucilor de cablu şi a altor elemente de racordare; b. la cositorirea suprafeţelor de îmbinare, pentru realizarea unei rezistenţe de

contact; c. la protecţia contra coroziunii a diferitelor elemente electrice; d. la îmbinarea cablurilor electrice prin matisare şi cositorire;

38. La efectuarea lucrărilor de lipire se pot utiliza : a. ciocane de lipit încălzite electric; b. în mod excepţional lămpile de lipit cu benzină.

39. La efectuarea lucrărilor de lipire se va întocmi Permis de lucru şi se vor respecta prevederile prezentelor instrucţiuni precum şi cele cuprinse în instrucţiunile tehnice cu privire la utilizarea instalaţiilor electrice în subteran. 40. La utilizarea lămpii cu benzină se vor respecta şi următoarele măsuri : a. umplerea lămpii cu benzină să se facă până la cel mult ¾ din capacitatea rezervorului,

evitându-se scurgerile în timpul umplerii. Cantitatea de benzină ce se poate lua în subteran, nu va depăşi necesarul pentru efectuarea lucrării sau cel mult pentru funcţionarea lămpii timp de 8 ore. Rezerva de benzină se va transporta într-un bidon metalic închis etanş.

b. este interzisă umplerea sau demontarea lămpii de lipit cu benzină în timpul funcţionării; c. dopul de umplere trebuie să fie înşurubat complet; grosimea garniturii dopului de

umplere trebuie astfel aleasă încât la înşurubarea completă a acestuia să se parcurgă cel puţin 4 ture;

d. este interzis a se mări exagerat presiunea din interiorul lămpii de lipit, pentru a se evita explozia rezervorului;

e. scăderea presiunii gazelor din rezervorul lămpii se face prin deşurubarea dopului de umplere, dar numai după ce lampa a fost stinsă şi după ce rezervorul s-a răcit complet;

f. imediat ce se constată că lampa este defectă (rezervorul curge, ies gazele pe la capacul rezervorului, etc.) se va scoate din funcţie. Repunerea ei în funcţie se poate efectua numai după reparare;

g. în timpul efectuării lucrărilor de lipire între lampa de benzină şi rezervorul metalic, în care se află rezerva de benzină trebuie să existe o distanţă de minimum 5 m.

h. aprinderea se face cu o brichetă. 41. La efectuarea lucrărilor de lipire cu ajutorul ciocanului de lipire încălzit electric, se vor respecta următoarele măsuri :

a. ciocanul de lipit va fi alimentat cu energie electrică numai în timpul executării lucrărilor de lipire; este interzis a se lăsa fără supraveghere ciocanul de lipit conectat la reţeaua electrică.

b. este interzis ca ciocanul de lipit să fie conectat la o tensiune superioară celei indicate pe el.

LUCRĂRI DE TURNARE DE MASE IZOLANTE 42. Se va evita pe cât posibil încălzirea masei izolante în subteran; cea topită la suprafaţă se va transporta în subteran în vase speciale. 43. Topirea masei izolante în subteran se admite în mod excepţional, pe baza Permisului de lucru întocmit pentru acest scop şi cu respectarea prevederilor prezentelor instrucţiuni.

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

74

74

Anexa nr. 1 Unitatea ...............…………………………. SE APROBĂ : DIRECTOR

……………………………

VIZAT :

Ing. şef S.S.M. Ing. şef producţie Ing. şef el-mec.

………………….. ………………… ………………….

PERMIS DE LUCRU

pentru efectuarea lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran

Nr. .............. din ............……..

Denumirea lucrării : ………………………………………………………….…………………… Locul de muncă unde se execută lucrarea : …………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………..… Lucrarea se execută în data de ..........……………..…...., de la ora ………… la ora ……..… Utilajele, aparatele şi dispozitivele utilizate pentru executarea lucrării : ………….……………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. În zona de lucru se vor asigura următoarele mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor : …………………………………………………………………………………………………………..……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. Premergător, pe timpul şi la terminarea lucrărilor periculoase se vor lua următoarele măsuri:

1. Controlul amănunţit al zonei de executare a lucrării pe o distanţă de 50 de metri în locurile specifice de acumulare a metanului (în profilul lucrării, la tavan, sub poduri, etc.) astfel încât concentraţiile de metan în orice punct controlat să nu depăşească 1 %;

2. Înlăturarea depunerilor de praf de cărbune pe o distanţă de 50 de metri prin metode specifice (şistificare, stropire din abundenţă cu apă, etc.);

3. Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, conductelor şi a recipientelor din zona de executare a lucrărilor şi din apropierea acesteia, pe o distanţă de cel puţin 10 metri;

4. Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau instalaţiilor; 5. Ventilarea (aerisirea) spaţiilor în care se executa lucrările; 6. Verificarea zonei de lucru şi a vecinătăţilor acesteia, înlăturarea surselor de aprindere şi a

condiţiilor care favorizează producerea incendiilor şi a exploziilor, protejarea împotriva incendiilor a materialelor din zonă.

7. Respectarea instrucţiunilor de prevenire şi stingere a incendiilor, specifice tehnologiei de lucru : …………………………………………………………………………………………… ….…....................................................………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………………….……………………………………………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

8. Alte măsuri specifice, de prevenire a incendiilor şi/sau exploziilor : ……………………… .....................................……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

75

75

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

9. Anunţarea şefului sectorului în care se executa lucrarea despre începerea, întreruperea şi încheierea acesteia.

10. Incendiul sau orice alt incident se va anunţa la ....……………........ prin .………………. de la …………………………………………..

11. Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra măsurilor PSI. 12. Lucrările cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran se vor executa de regulă

în zilele de repaus.

Responsabili lucrare Funcţia / meseria

Numele şi prenumele Semnătura

Emitentul permisului de lucru Şeful sectorului în care se execută lucrarea Şeful formaţiei de lucru care execută lucrarea Şeful sectorului aeraj Executantul controlului şi supravegherii lucrării Executantul manevrelor la instalaţiile electrice Executantul lucrării Participanţi la lucrare Participanţi la lucrare Participanţi la lucrare Participanţi la lucrare

Observaţii : ……………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

76

76

Anexa nr. 2

TALON DE AUTORIZARE pentru personalul cu drept de control şi supraveghere

a lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie

Unitatea …………………………………………..

Numele şi prenumele …………………………………………………………..

Talon de autorizare nr. ………………. Funcţia (meseria) ……………………………………..

Data emiterii ………………………… Autorizat pentru controlul şi supravegherea lucrărilor cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran

Conducător unitate

Anul ………….. ……….. ………..

Ştampilă Conducător activitate el-mecanică

TALON DE AUTORIZARE pentru personalul cu drept de a efectua

lucrări cu pericol de incendiu sau de explozie

Unitatea ………………………………………….

Numele şi prenumele …………………………………………………………

Talon de autorizare nr. ……………… Funcţia (meseria) ………………………………………………………….

Data emiterii …………………………. Autorizat pentru a efectua următoarele lucrări cu pericol de incendiu sau de explozie în subteran )* …………………………………………………………..

Conducător unitate

Anul …………. …………. ………..

Ştampilă Conducător activitate el-mecanică

)* se vor menţiona lucrările (de sudură, de vulcanizare, de tăiere, sau alte lucrări cu pericol) Obs. : - executantul lucrărilor de sudură va avea obligatoriu calificarea de sudor

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

77

77

Anexa nr. 3

Unitatea ……………….

EVIDENŢA AUTORIZĂRII PERSOANELOR CU DREPT DE CONTROL ŞI SUPRAVEGHERE A LUCRĂRILOR CU PERICOL DE INCENDIU SAU DE EXPLOZIE ÎN SUBTERAN

Semnătura Număr

talon de autorizare

Data eliberării Numele şi prenumele persoanei

autorizate Locul (formaţia)

de lucru Funcţia (meseria)

Persoanei autorizate Persoanei care a eliberat talonul

0 1 2 3 4 5 6

Unitatea ……………….

EVIDENŢA AUTORIZĂRII PERSOANELOR CARE EFECTUEAZĂ LUCRĂRI CU PERICOL DE INCENDIU SAU DE EXPLOZIE ÎN SUBTERAN

Semnătura Nr. şi data

eliberării talonului de autorizare

Numele şi prenumele persoanei autorizate

Locul (formaţia) de lucru

Funcţia (încadrarea)

Calificarea (meseria)

Lucrarea pentru care este autorizat Persoanei

autorizate Persoanei care a eliberat talonul

0 1 2 3 4 5 6 7 8

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 8 - Cerinţe specifice lucrărilor cu pericol de incendiu

78

78

Anexa nr. 4 EM …………………………

EVIDENŢA PERMISELOR DE LUCRU PENTRU LUCRĂRILOR CU PERICOL DE INCENDIU SAU DE EXPLOZIE

ÎN SUBTERAN

Ora Nr. permis

de lucru

Data executării

lucrării începerii încheierii

Locul executării lucrării

Lucrarea executată

Numele, prenumele

şi semnătura

ing. şef ssm (of. serv.)

PARTEA A VI-A ECHIPAMENTE TEHNICE Capitolul 9 - Cerinţe specifice pentru instalaţii de preparare

79

79

CUPRINS PARTEA A V-A

CAPITOLUL I: CERINŢE GENERALE ALE MEDIULUI DE MUNCĂ pag.1 1.Concentraţii de gaze pag.1 2.Temperatura aerului pag.1

CAPITOLUL II: CERINŢE SPECIFICE PRIVIND CONTROLUL METANULUI pag.2 1.Cerinţe generale pag.2 2.Controlul manual al metanului pag.2 3.Controlul automat al metanului. Amplasarea capetelor de detecţie pag.3 4.Cerinţe minime la concentraţii mai mari de 1% CH4 pag.6 5.Cerinţe minime de prevenire, combatere a acumulărilor de metan pag.7

CAPITOLUL III: DEGAZAREA MINELOR pag.14 1.Consideraţii generale pag.14 2.Forarea, tubarea şi etanşarea forajelor de degazare pag.15 3.Diguri de izolare pentru degazare pag.16 4.Conducte de gaz pag.16 5.Degazarea în sistem central pag.17 6.Degazarea în sistem local pag.19 7. Măsurători şi evidenţe pag.21 8. Calculul debitului de gaz pag.22 9. Scheme cadru de degazare pag.29

CAPITOLUL IV: AERAJUL MINELOR pag.45 1. Cerinţe generale pag.45 2.Cerinţe specifice aerajului general pag.47 3.Cerinţe specifice aerajului parţial pag.55 4.Cerinţe specifice de dirijare şi reglare a curenţilor de aer în subteran pag.65 5.Aerajul prin difuziune pag.66 6.Inversarea aerajului pag.66 7.Sistemul de control al aerajului pag.67

CAPITOLUL V: CERINŢE SPECIFICE PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA PRAFULUI DE CĂRBUNE pag.70

1.Cerinţe specifice privind prevenirea şi combaterea exploziilor de praf de cărbune pag.70

2.Baraje de praf inert pag.75 3.Cerinţe specifice pentru prevenirea şi combaterea prafului industrial pag.79

CAPITOLULVI: CERINŢE SPECIFICE PRIVIND PREVENIRE EXPLOZIILOR, FOCURILOR ENDOGENE ŞI A INCENDIILOR pag.83

1.Cerinţe generale pag.83 2.Tendinţa de autoaprindere a cărbunilor pag.83 3.Folosirea flăcării deschise pag.84 4.Incendii subterane pag.84 5.Focuri endogene pag.95 6.Lucrări de izolare pag.100 7.Controlul construcţiilor de izolare pag.102 8.Redeschiderea zonelor de foc îndiguite pag.103 9.Întocmirea documentaţiei de cercetare a focurilor endogene pag.104

CAPITOLUL VII: APE DE MINĂ pag.110 1.Viituri de ape pag.110 2.Infiltraţii de la suprafaţă pag.110 3.Colectarea apelor-staţii principale de pompare pag.111

CAPITOLUL VIII: CERINŢE SPECIFICE PENTRU ZONE CU MĂSURI SPECIALE pag.112 1. Cerinţe generale pag.112 2. Anunţarea şi evidenţa evenimentelor pag. 115 3. Elaborarea proiectelor de execuţie a lucrărilor de deschidere şi pregătire în zăcăminte cu roci cu pericol de erupţie de gaze pag.116

CAPITOLUL IX: PROCEDEE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A FENOMENELOR DE AUTOÎNCĂLZIRE pag.117

1. Procedee de înnămolire pag.117 2. Aerosoli cu inhibitor anorganic ,,clasa fosfat” pag.120 3. Procedee de inertizare pag.121

1

PARTEA a V-a

CERINŢE SPECIFICE MEDIULUI DE MUNCĂ

CAPITOLUL I CERINŢE GENERALE ALE MEDIULUI DE MUNCĂ

1. Concentraţii de gaze: (1). În toate lucrările miniere subterane accesibile, aerul de mină trebuie să conţină

volumetric cel puţin 19 % oxigen. (2). Concentraţiile de gaze admise în subteran, în cazul unei activităţi normale, sunt

redate în tabelul de mai jos:

Concentraţia admisibilă de vârf

Denumirea gazului

% mg/m3

Specificaţie

1. 2. 3. 4. Bioxid de sulf 0,00035 10 Hidrogen sulfurat 0,00065 10 Oxizi de azot (exprimaţi în NO2)

0,00039 8

Oxizi de carbon 0,002 30 Bioxid de carbon 1,0 -

În atmosfera lucrărilorminiere subterane.

Metan: - 0,5% - în curentul de aer proaspăt; - 1,0% - în curentul de ieşire din sectoare, abataje, lucrări miniere în fund de sac; - 0,75% - în curentul general de ieşire, înaintea intrării în canalul ventilatorului.

(3). Se consideră ca „aer proaspăt” atmosfera subterană din circuitele aflate sub depresiunea generală a minei, de la intrarea aerului în mină până la abataje, care conţine maximum 0,5%vol. metan sau bioxid de carbon.

(4). Se consideră mină grizutoasă orice exploatare subterană în care există posibilitatea degajării de metan într-o cantitate care nu exclude riscul formării unei atmosfere explozive.

2. Temperatura aerului:

(1). În timpul lucrului temperatura din încăperile unde există posturi de lucru trebuie sa fie adecvată pentru organismul uman, avându-se în vedere metodele de lucru aplicate şi eforturile fizice impuse lucrătorilor.

(2). Temperatura maximă admisă a aerului în frontul de lucru din subteran este de 25 0C. În încăperile maşinilor, transformatoarelor, etc., temperatura nu va depăşi cu 50 C temperatura aerului din lucrările miniere învecinate.

2

CAPITOLUL II CERINŢE SPECIFICE PRIVIND CONTROLUL METANULUI

1. Cerinţe generale: (1). Organizarea controlului metanului şi periodicitatea de măsurare, trebuie să

asigure: - supravegherea evoluţiei degajărilor de metan pentru desfăşurarea activităţii

generale normale în subteran; - cerinţele de securitate pentru desfăşurarea operaţiei de sudare, tăiere,

vulcanizare, turnare de masă şi lipire şi pentru desfăşurarea activităţii electromecanice; - alarmarea în vederea intensificării aerajului şi protecţiei personalului; - decuplarea energiei electrice, oprirea activităţii şi evacuarea personalului;

(2). Controlul intermitent sau continuu al metanului se va face cu ajutorul detectoarelor portabile, aparatelor şi a instalaţiilor automate pentru măsurare continuă sau intermitentă, cu alarmare sau /şi întreruperea cu energie electrică la depăşirea concentraţiei prestabilite.

(3). La fiecare loc de muncă trebuie să se găsească cel puţin un detector pentru controlul metanului. (4). Persoana responsabilă:

La orice loc de munca ocupat de lucrători trebuie sa existe în permanenţă o persoana/lucrător responsabil care sa aibă calităţile şi competenta acestei funcţii, desemnată de conducătorul sucursalei.

2. Controlul manual al metanului: (1). La fronturile de lucru active:

- lucrătorul responsabil ( brigadier, şef de schimb ) la începutul schimbului şi apoi cel puţin din 2 în 2 ore. Consemnările se vor face pe tabla de metan, amplasată la locul de muncă;

- supraveghetorul (conducătorul formaţiei de lucru) de cel puţin o dată pe schimb, la toate locurile de muncă. Consemnările se vor face în carnetul individual de metan şi pe tabla de metan amplasată la locul de muncă verificat;

- supraveghetorul (conducătorul formaţiei de lucru) de cel puţin două ori pe schimb, la locurile de muncă din zonele de retezare a stratelor groase de cărbune, lucrările de deschidere şi pregătire care traversează strate groase de cărbune în zonele declarate cu pericol de scurgeri de cărbune ( pe porţiunea cu 10 m înainte de atingerea stratului şi până la 5 m după traversarea acestuia ), precum şi în suitorii şi planele înclinate în cărbune în cursul săpării lor ascendente. Consemnările se vor face în carnetul individual de metan şi pe tabla de metan amplasată la locul de muncă;

- personalul de conducere şi control, ori de câte ori controlează locul de muncă, verificând totodată consemnările anterioare de pe tabla de metan.

(2). La lucrările de împuşcare:

- artificierul controlează metanul atât la locul de împuşcare cât şi la 20 m în jurul lui, înainte de încărcarea găurilor de mină, după încărcarea lor, la locul de declanşare a exploziei şi la reîntoarcerea la locul de muncă după împuşcare;

- în cazul lucrărilor în contra front, când între cele două locuri de muncă distanţa este sub 10 m, controlul metanului se va efectua de către artificier şi în lucrarea din contra front;

- artificierul va controla metanul şi la locul de declanşare a exploziei înainte de legarea cablului de împuşcare şi de acţionare a explozorului. Consemnările se vor face în carnetul individual de metan şi în „Registrul de raport şi evidenţă a materiilor explozive”;

(3). La locurile de muncă inactive, în curentul general de ieşire şi curenţii de

ieşire din sectoare:

3

- specialiştii C.A.M.S., cel puţin o dată pe zi, verificând şi starea lucrărilor miniere respective, consemnând observaţiile în carnetul individual de metan şi în „Registrul de raport al specialiştilor C.A.M.S”.

(4). În lucrările miniere în care sunt montate utilaje, echipamente electrice şi

cabluri electrice: - de către electricieni înainte de executarea oricărei intervenţii asupra unui

echipament tehnic. Consemnările se vor face în carnetele individuale de metan; - la nişele de alimentare şi distribuţie a energiei aferente locurilor de muncă

de către electricieni cel puţin odată pe schimb de către supraveghetorul locului de muncă şi supraveghetorul activităţii electromecanice din cadrul sectorului cu ocazia controalelor efectuate la locurile respective. Consemnările se vor face în carnetele individuale de metan şi pe tabla de metan amplasată în zona verificată;

- la celelalte încăperi ce adăpostesc instalaţii (maşini de extracţie, pompe, compresoare, tablouri de distribuţie a energiei electrice, etc.) se face la începutul schimbului şi apoi cel puţin o dată pe schimb de către lucrătorii care manipulează aceste instalaţii. Consemnările se vor face pe tabla de metan, carnetele individuale de metan şi registrul instalaţiei de către lucrătorii care manipulează aceste instalaţii şi în carnetele individuale de metan de către lucrătorii care controlează aceste instalaţii;

- pe traseele pe care circulă locomotive diesel, inclusiv nişele care adăpostesc utilaje şi echipamente electrice, se face de către un mecanic de locomotivă, odată pe schimb şi se consemnează în carnetele individuale de metan;

- de către supraveghetorul activităţii de transport pe traseele generale şi de către supraveghetorul activităţii mecanice şi energetice pe traseele din sector, ori de câte ori controlează lucrările respective. Consemnările se vor face pe tabla de metan şi în carnetele individuale de metan;

Supraveghetorii (conducătorii formaţiei de lucru minieri şi electromecanici) şi specialişti CAMS din subteran se vor informa, cel puţin din două în două ore, în cursul schimbului, asupra evoluţiei concentraţiilor de metan semnalate de centrala telegrizumetrică. Operatorul staţiei telegrizumetrice are obligaţia cosemnării orei şi numele supraveghetorului într-un registru destinat în acest scop.

Artificierii se vor informa înainte de începerea operaţiei de încărcare a găurilor, de evoluţia concentraţiilor de metan din sector.

3. Controlul automat al metanului. Amplasarea capetelor de detecţie: (1). Măsurarea automată a metanului se va efectua atât în scopul decuplării în caz

de necesitate a energiei electrice la echipamentele din abataje, galerii de bază şi de cap (preabataje), lucrări miniere în execuţie, alte lucrări miniere, cât şi în scopul supravegherii curente a concentraţiilor de metan din circuitele de aeraj ale minei (înregistrare - alarmare).

(2). Circuitele de aeraj şi lucrările miniere în care se va efectua măsurarea automată a metanului în scopul supravegherii curente a evoluţiei concentraţiilor de metan (înregistrare- alarmare, decuplare) se stabilesc lunar de către şeful sectorului de aeraj în colaborare cu şefii de sectoare producţie şi electromecanic ale sucursalelor, funcţie de structura reţelei de lucrări miniere şi de programul general de exploatare. Toate locurile de muncă active precum şi locurile de muncă inactive vor fi prevăzute cu dispozitive de măsurare automată a metanului.

(3). Lucrările miniere în care se amplasează capetele de detecţie vor fi înscrise în tabelul din Anexa 1 şi vor fi marcate pe schema spaţială a minei şi pe hărţile spaţiale de la sectoare. Tabelul şi schema spaţială se vor regăsi la loc vizibil la staţia telegrizumetrică şi la sectorul aeraj.

(4). Fronturile de lucru (abatajele sau lucrări miniere în execuţie) şi lucrările miniere în care este necesară măsurarea automată a metanului în scopul decuplării energiei electrice, se stabilesc în raport cu documentul de securitate şi sănătate a locului de muncă, tehnologia de lucru, respectiv tipurile de protecţie a echipamentelor electrice şi condiţiile specifice, fiecărei mine, luându-se în considerare:

4

- abatajele miniere; - lucrări miniere în execuţie ( indiferent de înclinare) cu debite absolute de

metan mai mari de 3 m3/min respectiv mai mari de 1,5 m3/min în zone cu falii; - zonele cu măsuri speciale; - zone cu aeraj descendent.

(5). Responsabilitatea menţinerii capetelor de detecţie în locurile şi poziţiile stabilite prin tabelul cu amplasarea capetelor de detecţie revine conducerii sectoarelor în zona cărora sunt amplasate (se va nominaliza în documentul de securitate şi sănătate);

(6). Informaţiile furnizate de centralele telegrizumetrice se înregistrează de către operator în „Registrul de evidenţă a metanului şi interogări manuale“ şi se prelucrează automat sub formă de rapoarte prin intermediul calculatorului conectat la echipamentul asociat de la suprafaţă.

Registrul de evidenţă a metanului şi interogări manuale, redat în Anexa 2, se semnează de luare la cunoştinţă de dispecer pentru toate situaţiile de depăşire a concentraţiilor de metan limită (de alarmare şi de decuplare a energiei electrice). Aceste depăşiri vor fi consemnate în „Registrul centralizator de evidenţă a metanului pe unitate“, de către dispecer, care va proceda în consecinţă.

(7). În situaţiile în care se depăşesc concentraţiile de metan prereglat pentru alarmare sau decuplare a energiei electrice, dispecerul va anunţa supraveghetorii ( minier şi electromecanic ) care vor acţiona în consecinţă. Supraveghetorii au obligaţia de a menţine legătura cu dispecerul şi personalul staţiei telegrizumetrice şi să raporteze concentraţiile de metan din subteran, cauzele, măsurile dispuse şi ora la care a fost eliminată acumularea de metan.

În cazul în care acumularea nu a fost eliminată până la sfârşitul schimbului, supraveghetorul locului de muncă predă locul de muncă supraveghetorului din schimbul următor informându-l asupra cauzele producerii acumulării şi măsurile dispuse (informare la faţa locului).

(8). Supraveghetorul activităţii electromecanice/supraveghetorul de pe schimburi este obligat să confirme dispecerului realizarea decuplării energiei electrice precum şi ora şi modul de realizare (automat sau manual).

(9). Operatorul acţionează imediat ce la nivelul echipamentelor de la suprafaţă (centrala propriu zisă) se declanşează alarme de depăşire a pragurilor prereglate sau de producere a unei defecţiuni, având în vedere măsurile precizate în coloana 7 din tabelul de amplasare a capetelor de detecţie ale instalaţiei telegrizumetrice Anexa 2, informându-l pe dispecer asupra situaţiei.

Dispecerul are obligaţia să sprijine operatorul în operaţiile pe care le întreprinde, în situaţiile declanşării alarmelor.

Operatorul are obligaţia complectării „Registrul de evidenţă a metanului şi interogări manuale “ ( Anexa 1), ori de câte ori se declanşează alarmele, imediat ce a luat măsurile precizate mai sus. Valorile măsurate care depăşesc limita maximă admisă de 2 %vol. CH4 se vor comunica: imediat de către operator sau dispecer, inginerului şef securitate şi sănătate în muncă care va dispune măsurile în consecinţă şi are obligaţia să consemneze valorile în „Registrul centralizator de evidenţă a metanului pe unitate“.

(10). Operatorul staţiei telegrizumetrice va urmării şi oscilaţiile presiunii barometrice furnizate de barografe sau de barometre aneroide.

Valorile presiunii barometrice se vor citi cu o periodicitate de o oră şi se vor consemna în registrele de evidenţă a metanului din dotarea staţiei telegrizumetrice.

În situaţiile în care presiunea barometrică de la suprafaţă s-a redus cu 5mm col Hg şi prezintă tendinţă de scădere cu minimum 1mm col Hg/h, operatorul staţiei telegrizumetrice va anunţa posibilităţii creşterii concentraţiilor de metan din zona de activitate supraveghetorilor locurilor de muncă şi inginerului şef securitate şi sănătate în muncă care va dispune măsurile în consecinţă.

3.1. Evidenţa măsurătorilor şi sistemul informaţional: (1). Rezultatele controlului metanului se vor consemna:

5

a.- în carnetul individual de metan, de către: supraveghetorii (mineri şi electromecanici), artificieri, electricieni, specialiştii CAMS, ingineri din cadrul serviciilor de securitate şi sănătate în muncă.

b.- pe tabla de evidenţă a metanului de la locurile de muncă, de către: persoana responsabilă, supraveghetorii locului de muncă, specialistul C.A.M.S. şi lucrătorii care manipulează sau controlează instalaţiile, persoanele de supraveghere mecanici şi energetici;

c.- în „Registrul de evidenţă a metanului de la sectoare“: de persoanele de supraveghere a activităţii miniere, mecanice şi energetice, de inginerii responsabili cu aerajul securitatea şi sănătatea în muncă, de şefii de sectoare şi adjuncţii acestora, pentru toate locurile de muncă controlate în schimbul respectiv. De asemenea controalele se vor evidenţia în carneţele individuale (supraveghetorii locurilor de muncă, inginerii din cadrul serviciilor de securitate şi sănătate în muncă, artificieri, electricieni). Şeful de sector, adjunctul şefului de sector, inginerii APM, supraveghetorii activităţii mecanice şi energetice de la sectoare şi şeful sectorului aeraj, vor lua la cunoştinţă zilnic sub semnătură de concentraţiile de metan înscrise în registrul de evidenţă a metanului de la sector. Inginerul APM va prezenta zilnic pentru luare la cunoştinţă şi vizare registrul inginerului şef securitate şi sănătate în muncă.

d.- în „Registrul centralizator de evidenţă a metanului pe unitate“: de către şeful sectorului aeraj, zilnic concentraţiile de metan care depăşesc limitele admise (peste 2%).

(2). Informaţiile din „Registrul centralizator de evidenţă a metanului pe unitate“ vor fi vizate, zilnic, de către şeful sectorului unde s-a produs acumularea, şeful sectorului de aeraj, şeful biroului energetic, inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, inginerul şef producţie, inginerul şef electromecanic şi conducătorul sucursalei.

Registrele vor fi numerotate, şnuruite şi parafate, deteriorarea acestora precum şi modificări sau ştersături fiind interzise.

(3). Registrele cu rapoartele privind măsurătorile de metan vor fi analizate zilnic de către inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, care va controla măsurile luate pentru reducerea concentraţiilor în limitele admise şi va dispune măsurile necesare în vederea preîntâmpinării unor situaţii similare.

(4). Concentraţiile de metan de peste 2 % vor fi comunicate de îndată conducerii tehnice a CNH SA şi Inspectoratului Teritorial Muncă - Petroşani.

(5). Toate valorile determinate prin măsurători individuale sau automate trebuie păstrate, conform legislaţiei. (6). Personalul tehnic de conducere care a constatat sau a fost informat asupra evoluţiei concentraţiilor de metan, va participa conform atribuţiilor şi competenţelor sale la stabilirea ansamblului de măsuri privind:

- protecţia şi evacuarea personalului din zona periclitată; - lichidarea acumulărilor de metan; - controlul acţiunilor întreprinse, respectiv eficienţa aplicării acestora.

(7). Acumulările de metan cu concentraţii mai mari de 2% vor fi anchetate de comisii numite prin dispoziţii date de conducătorul sucursalei. Din comisia de anchetă va face parte: inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, şef serviciu securitate şi sănătate în muncă, energetic şef, inginer APM. Concluziile anchetei împreună cu măsurile de prevenire a unor evenimente similare vor fi înaintate spre aprobare conducătorului sucursalei în termen de 48 ore. Măsurile dispuse de conducătorul sucursalei vor fi înaintate Direcţiei securitate şi sănătate în muncă din cadrul CNH - SA.

3.2. Amplasarea capetelor de detecţie: (1). Capetele de detecţie pentru măsurarea automată a metanului prevăzute cu

dispozitive de alarmare şi decuplare a energiei electrice se vor utiliza după cum urmează: a.- Abataje – frontale, banc subminat, mecanizate în retragere:

- un cap de detecţie amplasat în galeria de evacuare a aerului viciat la

6

maximum 10 m de intersecţia acestuia cu abatajul, detector care se reglează la concentraţiile de maximum 1,3 % vol. CH4 pentru alarmare şi maximum 1,8 % vol. CH4 pentru decuplarea energiei electrice de la instalaţiile existente în abataj şi în lucrările miniere de evacuare a aerului viciat.

- un cap de detecţie amplasat în galeria de intrare a aerului proaspăt, detector care se reglează la concentraţiile de maximum 0,4 % vol. CH4 pentru alarmare şi 0,5 % vol. CH4 pentru decuplarea energiei electrice, dacă abatajul se înseriază cu o lucrare minieră sau o lucrare minieră închisă cu diguri.

b.- Lucrări miniere în execuţie şi abataje în fund de sac cu aeraj parţial refulant:

- un cap de detecţie amplasat la minimum 5 m de punctul de ieşire din lucrarea minieră aerisită prin instalaţia de aeraj parţial sau în zona cea mai ridicată a lucrării miniere şi un cap de detecţie după 5m de falii interceptate de lucrarea minieră în care s-au constatat emanaţii de metan, detectoare care se reglează la concentraţiile de 1 % vol. CH4 pentru alarmare, şi de 1,8 % vol. CH4 pentru decuplarea energiei electrice la instalaţiile din această lucrare minieră, dacă documentul de securitate şi sănătate în muncă prevede acest lucru.

La lucrările miniere executate prin săpare cu combina pe lângă prevederile anterioare se va monta obligatoriu un cap de detecţie care urmăreşte combina în front, detector care se reglează la concentraţiile de 1 % vol. CH4 pentru alarmare, şi de 1,8 % vol. CH4 pentru decuplarea energiei electrice la instalaţiile din această lucrare minieră.

În abatajele cu front scurt la care tăierea se execută cu combina, se va amplasa şi un al doilea cap de detecţie la ieşirea din abataj ( maximum 5 m ) detector care se reglează la concentraţiile de maximum 1 % vol. CH4 pentru alarmare şi 1,8% vol. CH4 cu un timp de măsurare de 2 minute de celălalt detector, pentru decuplarea energiei electrice la instalaţiile din abataj şi de pe traseul de lucrări miniere aerisite prin instalaţiile de aeraj parţial.

c.- Lucrări miniere în execuţie cu aeraj parţial aspirant: - un cap de detecţie amplasat în frontul de lucru, detector care se

reglează la concentraţiile maxime de 1 % vol. CH4 pentru alarmare, şi de 1,8 % vol.CH4 pentru decuplarea energiei electrice la instalaţiile din lucrarea minieră aerisită prin instalaţia de aeraj parţial. Se vor lua măsuri de protejare a detectorului pe perioada operaţiilor de împuşcare.

d.- Abataje şi lucrări miniere în execuţie din zone cu risc ridicat şi specific:

- capetele de detecţie se vor amplasa conform documentului de securitate şi sănătate specifice fiecărei zone, detectoare care se reglează la concentraţia de maximum 1 % vol. CH4 pentru decuplarea energiei electrice.

e.- Lucrări minere cu aeraj descendent: - un cap de detecţie amplasat în punctul de maximă inflexiune a lucrării

miniere, detector care se reglează la concentraţiile maxime de 1 % vol. CH4 pentru alarmare şi de 1,8 % vol. CH4 pentru decuplarea energiei electrice la instalaţiile din lucrarea minieră aerisită. În aceste lucrări se pot amplasa şi traductoare certificate pentru monitorizarea vitezei minime de curgere a aerului.

(2). Capetele de detecţie se amplasează la tavanul lucrării miniere la maximum 10 cm faţă de partea inferioară a susţinerii.

(3). Locul de amplasare al capetelor de detecţie în zona frontului de lucru ( 5 – 10 m), construcţii de izolare, inclusiv la puţurile în săpare, se va stabili pentru fiecare caz în parte de către şeful de sector de la aeraj.

4. Cerinţe minime la concentraţii mai mari de 1%CH4: (1). În locurile de muncă unde s-a constatat prezenţa metanului în concentraţii de

peste 1 % vol. până la 2 % vol. în profil sau pânză, supraveghetorul şi/sau lucrătorul responsabil este obligat să ia măsuri de activare şi/ sau de restabilire a aerajului (uşi de aeraj şi ventilatoare) şi să anunţe persoanele ierarhic superioare, conform planului de avertizare şi alarmare, care se vor deplasa la locul de muncă respectiv pentru a verifica eficienţa

7

măsurilor luate şi vor analiza toate aspectele de securitate a muncii legate de prezenţa metanului.

Până la lichidarea acumulării de metan, persoanele ierarhic superioare anunţate, vor urmări realizarea măsurilor stabilite şi eficacitatea acestora şi vor informa conducerea sucursalei, asupra stadiului de rezolvare a măsurilor luate şi valoarea concentraţiilor de gaze.

(2). În cazul în care concentraţia de metan ajunge la 2 % în profil sau pânză, persoanele ierarhic superioare anunţate vor lua următoarele măsuri:

a – retragerea lucrătorilor din zonă în lucrări miniere cu aer proaspăt, lucrări miniere care nu pot fi afectate de posibile evenimente;

b – întreruperea alimentării cu energie electrică; c – înştiinţarea prin dispecer a persoanelor nominalizate în planul de

avertizare şi alarmare şi a conducerii sucursalei; d – stabilirea de către toţi factorii de decizie a acţiunilor necesare de

întreprins, în raport cu condiţiile specifice şi întocmirea permiselor de lucru pentru lichidarea acumulării de metan;

5. Cerinţe minime de prevenire, combatere a acumulărilor de metan: I.- Lichidarea acumulărilor de metan: Lichidarea acumulărilor de metan se va efectua pe baza permiselor de lucru care

vor cuprinde: - planul de situaţie al lucrărilor miniere; - schema metodei ( procedeului ) de lichidarea acumulării; - punctele de control ale debitelor de aer şi concentraţiilor de metan; - periodicitatea măsurilor; - măsurile de securitate privind energia electrică şi prezenţa personalului pe

traseul de evacuare a metanului; - responsabil lucrare din rândul conducerii sectorului; - personalul care execută lucrarea, care trebuie să semneze de luare la

cunoştinţă a permisului de lucru. Situaţiile care reclamă procedee speciale de aeraj pentru lichidarea acumulărilor

de metan, pot fi categorisite după cum urmează: 1.- Redeschiderea de lucrări miniere în fund de sac neechipate cu instalaţii

de aeraj parţial sau evacuarea metanului din lucrările miniere active, de lungime mare, dotate cu instalaţii de aeraj parţial echipate cu mai multe ventilatoare.

În cazul lucrărilor miniere în fund de sac neechipate cu instalaţii de aeraj parţial este indicată aplicarea procedeului de aeraj refulant, prin montarea progresivă a unei instalaţii de aeraj parţial, realizându-se majorarea treptată a lungimii coloanei de aeraj ( tuburi metalice sau flexibile) şi evacuarea dirijată a metanului începând de la racordul lucrării miniere.

În cazul evacuării metanului din lucrările miniere active, de lungime mare, dotate cu instalaţii de aeraj parţial echipate cu mai multe ventilatoare, ventilatoarele instalaţiei de aeraj parţial existentă se vor opri din funcţionare. În cazul în care nu se dispune de tuburi flexibile se va utiliza instalaţia existentă, cu funcţionare numai în regim refulant, cu scurtcircuitare, începând de la racordul lucrării miniere. Toate ventilatoarele de pe traseul lucrării miniere vor fi oprite. Evacuarea dirijată a metanului se va efectua astfel încât concentraţia de metan din curentul de aer evacuat in lucrarea minieră să nu depăşească 2 % vol., iar concentraţia de metan din lucrarea minieră aflată sub depresiunea generală a minei să nu depăşească 1 % vol., CH4.

2.- Evacuarea metanului din lucrările miniere active echipate cu instalaţii de aeraj parţial dotate cu un singur ventilator ( sau ventilatoare grupate ).

În acest caz se poate acţiona fie de la frontul de lucru ( cu vehicularea aerului proaspăt direct până la front ), fie progresiv începând de la racordul lucrării miniere în fund de sac. Procedeele care se pot aplica în acest scop, sunt:

a.- funcţionarea cu intermitenţă a instalaţiei de aeraj parţial existentă,

prin cuplarea şi decuplarea energiei; b.- funcţionarea cu debit de aer redus a instalaţiei de aeraj existentă,

obturându-se parţial ventilatorul. Pentru ambele procedee se va monta o instalaţie de aeraj parţială suplimentară, cu

coloană scurtă, în scopul evacuării controlate a metanului din lucrarea minieră în fund de sac ( < 2 % vol. CH4 ).

c – funcţionarea în scurtcircuit a instalaţiei de aeraj parţial existentă în regim refulant, aspirant sau combinat I, prin întreruperea consecutivă a coloanei de tuburi, începând de la racordul lucrării miniere.

Supraveghetorul împreună cu responsabilul de lucrare vor urmării prin detectoare potabile cu măsurare continuă concentraţia de metan. În cazul în care instalaţia telegrizumetrică permite pentru o mai bună siguranţă se va monta un cap de detecţie care va urmării montarea instalaţiei de aeraj parţial.

II.- Prevenirea şi combaterea pânzelor de metan: În scopul evitării formării pânzelor de metan şi combaterii acestora se va mări local

viteza aerului. Creşterea vitezei aerului la valorile de cca. 1 m/s se poate realiza prin:

a.- majorarea debitului de aer; b.- utilizarea mijloacelor complementare pentru intensificarea aerajului:

- paravane de deviere a curenţilor de aer; - ejectoare de aer ( tip Coandă );

- instalaţii de aeraj parţial cu coloană scurtă de tuburi, cu sau fără dispozitive Bruyet, Honig, Ranner.

Q3> 1,3Q1

8

Q2>2Qf

Q3>1,3(Qf + Q2)

9

10

obturator

Q2 >2Qf

Q3 >1,3 ( Q1+ Q2)

11

Moduri de funcţionare Numărul capului

de detecţie din sistemul

telegrizumetric de control şi de

pe schema de

aeraj

Denumirea lucrării miniere în care este

amplasat capul de detecţie

( felul lucrării, stratul de cărbune,

orizontul, sectorul, blocul, etc. )

Pragul prereglat al

concentraţiei de CH4 la care

se produce

alarmarea la nivelul

dulapului central (%CH4)

Înregistra- re automată ( DA/ NU )

Cu Interogări manuale (DA/NU)

Cu Decuparea automată a

energiei electrice

( DA/ NU )

Cu alarmarea acustică

la locul de

Muncă (DA/ NU )

Măsuri pe care trebuie să le

întreprindă operatorul centralei

telegrizumetrice direct şi prin

dispecer în cazul depăşirii praguri-

lor prereglate (decuplarea energiei

electrice, oprirea împuşcării, evacuarea

personalului, anunţarea şefului de

sector, traseul pe care se decuplează

energia, cui i se comunică acest

lucru, prin cine se verifică executarea

decuplării şi alte măsuri operative ce

se iau ) 0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Sucursala minieră----------------- Anexa 1 Anul------------Luna-------------------

Tabel cu amplasarea capetelor de detecţie

ale instalaţiilor telegrizumetrice

Anexa 2

Registrul de evidenţă a metanului şi interogări manuale

Data / schimbul

Operatorul centralei ( Numele )

Ora la care s-a făcut

interogarea manuală

sau ora şi minutul când la nivelul centralei s-a

declanşat alarma de

semnalizare a pragurilor prereglate

Numărulcapului

de detecţie

Valoarea concentraţiei

citite prin interogare manuală ( marcată cu

litera m în faţa valorii ) sau

valoarea înregistrată care a

cauzat declanşarea alarmei

Cu cine s-a luat legătura în subteran

Cauzele declanşării

alarmei rezultate din verificările întreprinse de personalul din

subteran

Ora anunţării alarmei

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.- 8.

Observaţii

privind măsurile

întreprinse de operator şi dispecer

Semnătura operatorului

Semnătura dispecerului

Semnătura persoanei cu

care s-a luat cu care s-a luat legătura în

subteran

Viza şefului sectorului de

aeraj (serviciul securitate minieră)

Viza conducătorului

activităţii de aeraj şi protecţie

a muncii pe unitate

Observaţii ale persoanelor care

au vizat înregistrările

efectuate

9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.

13

14

CAPITOLUL III DEGAZAREA MINELOR

1. Consideraţii generale: (1). În funcţie de valoarea degajărilor de metan (debite relative şi absolute de metan) se

va aplica procedeul de degazare a stratelor de cărbune. Degazarea stratelor de cărbune se va face pe baza ,,Proiectului de degazare’’ întocmit de sectorul de aeraj – securitate şi sănătate în muncă, avizat de inginerul şef securitate si sănătate în muncă, aprobat de conducătorul sucursalei, vizat de Direcţia de Securitate si Sănătate în Muncă din cadrul CNH – SA şi avizate de către un organism certificat. Proiectele de degazare vor face parte integrantă din programul general de exploatare. Proiectul de degazare va cuprinde următoarele elemente :

1. Denumirea lucrării miniere (abatajului) unde urmează a se aplica degazarea; 2. Sistemul de degazare adoptat (central sau local); 3. Calculul debitul relativ de metan aferent stratului, respectiv, debitul absolut de

metan aferent lucrării miniere; 4. Numărul minim de locaţii (nişe) si numărul minim de foraje in cadrul fiecărei

locaţii; 5. Parametrii geometrici ai forajelor (lungime , diametru, înclinare) – scheme de

degazare; 6. Amenajarea locaţiilor (nişelor) de degazare; 7. Traseul conductelor de drenare a metanului şi amplasarea prizelor de

împământare; 8. Tipul conductelor de drenare (diametru, grosime a peretelui, mod de

îmbinare); 9. Tipul ejectorului ( parametrii funcţionali determinaţi prin verificări ); 10. Echipamentului aferent staţiei de degazare locală; 11. Calculul debitului de aer necesar în zona de amplasare a ejectorului; 12. Sistemul de control ai parametrilor de gaz ( tipul diafragmelor la nivelul

forajelor , locaţiilor si conductelor de drenare); 13. Planul de situaţie ( schema de amplasare a forajelor , traseul conductei de

drenare cu toate utilităţile); (2). Extinderea etapizata a zonelor ce urmează a fi degazate se va stabili în baza

prognozei emanaţiilor de metan, pe baza complectării proiectului şi aprobării acestuia conform procedurii de mai sus.

Degazarea masivului de roci si a stratelor de cărbune se execută obligatoriu în următoarele condiţii:

A - pentru lucrări miniere în fund de sac: - debitul absolut de metan ce rezulta efectiv din lucrarea miniera de pregătire

în cărbune, este mai mare de 3m3/min. - debitul absolut de metan ce rezulta efectiv din lucrarea miniera de pregătire

în cărbune , ce se sapă în apropiere faliilor situate la o distanţă de până la 10 m, este mai mare de 1,5m3/min;

B - pentru abataje frontale / banc subminat şi abataje mecanizate: - debitul relativ de metan al stratelor de cărbune este mai mare de 15 m3/t,

sau debitul absolut de metan al abatajului în funcţiune este mai mare de 6m3/min. În raport cu valoarea limită a emisiei de metan de la care este obligatorie aplicarea degazării, fronturile de lucru se clasifică după cum urmează:

- fronturi de lucru cu ,,EMISIE DE METAN NORMALĂ’’, la care nu este obligatorie degazarea (debitele absolute si relative de metan au valori mai mici decât cele menţionate la punctele ,,A’’ si ,,B’’)

- fronturi de lucru ,,ÎN ATENŢIE’’, la care degazarea este obligatorie (debitele absolute şi relative de metan au valori mai mari decât cele menţionate la punctele ,,A’’ şi ,,B’’).

15

(3). Clasificarea fronturilor de lucru se efectuează la începerea activităţii de către sucursalele miniere, Direcţia de Securitate şi Sănătate în Muncă a CNH – SA sau cu aprobarea conducerii tehnice a CNH – SA de către un organism certificat. (4). Degazarea în zonele cu foc este interzisă. (5). Operaţiile de sudură, vulcanizare, lipire şi turnare de masă izolată în lucrările în care se află montate conducte şi instalaţii de degazare se pot efectua pe bază de permis de lucru aprobat de conducerea sucursalei şi vizat de conducerea tehnică a CNH – SA.

(6). De activitatea de degazare răspunde inginerul şef securitate şi sănătate în muncă şi este subordonată şefului de sector aeraj.

2. Forarea, tubarea şi etanşarea forajelor de degazare: (1). Poziţia forajelor de degazare precum şi direcţiile şi înclinările acestora se vor

verifica de către supraveghetorul activităţii de degazare. Forajele vor fi tubate şi cimentate pe o lungime de minimum 6 m şi dotate cu ventile şi racorduri de control.

(2). Amplasamentul punctelor de captare ( foraje de degazare, diguri conducte pierdute, etc.), parametrii şi modul de realizare a acestora, precum şi amenajarea lor se vor stabili în conformitate cu prevederile ,,Proiectului de degazare’’.

(3). Forajele de degazare vor fi supuse probelor de rezistenţă şi etanşare. Verificarea de rezistenţă şi etanşare se va executa la o presiune mai mare decât cea a gazului sau a apei din foraj, dar nu mai mică de 5 kgf/cm2 (5 x 105 N/m). Etanşarea se consideră bună dacă timp de 30 minute, pe o rază de 1 m în jurul forajului de degazare, nu se observă apariţia picăturilor de apă pe pereţii lucrării miniere. Forajele neetanşe se recimentează şi se reface proba. Dacă nici de această dată nu corespunde se abandonează forajul. Verificarea de rezistenţă şi etanşare a forajelor de degazare se va efectua în prezenţa supraveghetorului activităţii de degazare. (4). În situaţia în care pe parcursul forării se degajă cantităţi de metan mai mari decât cele care pot fi diluate de curentul de aer sub limitele admise, se opreşte forarea şi se iau măsuri de intensificare a aerajului. Aceste foraje de degazare vor putea fi executate în continuare numai în condiţiile folosirii dispozitivului pentru captarea metanului şi numai după ce conducta de degazare a fost montată până la locul forării. (5). Forajele de degazare care se execută în zone cu debite de metan pe gaură mari, a căror lungime depăşeşte 10 m, se vor executa numai cu folosirea dispozitivului pentru captarea metanului în timpul forării şi numai după ce conducta de degazare a fost montată până la locul forării. (6). În timpul forării, dispozitivul de captarea metanului va fi cuplat la conducta de degazare prin intermediul unui furtun. Furtunul utilizat nu trebuie să se ştranguleze ca urmare a depresiuni create. (7). Fiecare formaţie de lucru va fi dotată, cu detectoare de metan, cu control continuu si avertizare. Din oră în oră şeful de schimb va consemna pe tabla indicatoare valorile concentraţiilor de metan de la locul de muncă. Supraveghetorul va controla locul de muncă de cel puţin două ori pe schimb şi va consemna valorile concentraţiilor de‚ metan în carnetul individual ( concentraţii de metan în profil şi pe foraje ) (8). In timpul executării operaţiilor de forare, lucrătorii de deservire nu vor staţiona în spatele sondezei. Instalaţia de comandă şi reglare a funcţionării forezei se va amplasa astfel încât în caz de necesitate să fie asigurată retragerea rapidă a lucrătorilor de la locul de muncă. (9). În timpul forării şeful de schimb va face observaţii cu privire la :

- scurgerea tulburelii din foraj ; - natura rocii în care se forează; - evacuarea măruntei de foraj antrenată de tulbureală; - emanaţia de metan şi scurgerea apei din foraj .

(10). Se interzice forarea găurilor de degazare fără utilizarea apei.

16

3. Diguri de izolare pentru degazare: (1). În cazul captării metanului din spaţiul exploatat, acesta va fi izolat de lucrările

miniere active cu diguri etanşe. Digurile de izolare vor fi amplasate în roci compacte lipsite de fisuri şi crăpături.

Digurile se vor construi din zidărie de bolţari sau beton bătut. (2). Fiecare locaţie de degazare, dig, nişă, conductă părăsită şi gaură de degazare va fi

numerotată. În nişele de degazare vor fi amplasate table pe care se va consemna valoarea de metan pe foraje / valoarea totală de intrare în coloanele principale de drenare, numele celui care le consemnează, data, schimbul.

4. Conducte de gaz: (1). Conductele de gaz vor fi executate din ţevi standardizate, îmbinate prin flanşe.

Diametrul conductelor va fi stabilit prin proiect dar nu mai mic de 50mm. (2). Conductele de gaz se vor monta de regulă în lucrările miniere de evacuare a aerului

viciat. Se admite montarea conductelor de gaz pe puţurile de intrare a aerului proaspăt, indiferent de tipul instalaţiei de transport folosite. În cazul puţurilor echipate cu instalaţii multicablu şi schip, conductele vor avea grosimea peretelui de minimum 6mm, iar în cazul celor cu colivie grosimea peretelui va fi de minimum 10mm.

(3). În puţuri conductele de gaz vor fi montate în compartimente separate de cele în care sunt montate cabluri electrice. Conducta de gaz va fi amplasată lângă perete, cât mai departe de vasele de transport din puţ.

(4). În lucrările miniere orizontale şi înclinate, aflate sub depresiunea generală a minei, în curent de aer proaspăt, pe care se face transport cu vagonete, monorai sau troliu, se vor utiliza conducte care vor avea grosimea peretelui de minimum 6mm.

(5). Conductele de gaz cu grosimea pereţilor sub 6 mm se pot monta numai în lucrările miniere de evacuare a aerului viciat, în care nu se face transport cu vagonete, monorai sau trolii (aceste grosimi nu pot fii mai mici de 3mm ).

(6). Montarea conductelor în lucrările miniere subterane înclinate sau orizontale se va face cât mai aproape de tavan. Conductele de gaz vor fi amplasate astfel încât să fie ferite de deteriorări mecanice şi să nu împiedice circulaţia personalului.

(7). Amplasarea conductelor de gaz faţă de cablurile electrice situate pe traseul acestora se va face de la o distanta de minimum 0,5 m.

(8). Se admite montarea conductelor de gaz în galerii în care transportul se realizează cu instalaţii de benzi, cu condiţia respectării prezentului regulament.

(9). Îmbinarea dintre elementele de conductă este admisă şi prin înşurubare ( mufe ), cu condiţia respectării condiţiilor de etanşeitate.

(10). Reţeaua de conducte pentru drenarea gazelor se va lega la pământ prin prize cu rezistenţa de maximum 20 ohmi, la distanţă de cel mult 200 m între ele ( degazare în sistem local ) şi 500 m ( degazare în sistem central ). Asigurarea continuităţii electrice a reţelei de conducte îmbinate cu flanşe şi şuruburi se va face cu punţi executate la flanşe din conductoare de cupru cu secţiunea de 25 mm2 sau din oţel galvanizat cu secţiunea de 50 mm2.

(11). Verificarea etanşeităţii conductelor de drenare a gazelor se face separat pentru reţeaua subterană şi cea de suprafaţă. Această verificare se poate executa pe tronsoane de conducte succesive a căror volum util nu poate depăşi 100m3. - proba de etanşeitate se execută după montare sau ori de câte ori s-a intervenit asupra coloanei şi se repetă la fiecare 5 ani de la ultima verificare. Rezultatele probei de etanşeitate se vor consemna în „Registrul de control al instalaţiei de degazare centrale şi locale” şi se vor aduce la cunoştinţă imediat inginerului şef securitate şi sănătate în muncă. - proba de etanşeitate se face cu aer comprimat la presiunea de 2 kgf/cm2 ( 2x105 N/m2 ). Timp de 60min. presiunea din tronsonul de conducte nu trebuie să scadă mai mult de 20mmHg.

(12). Concentraţia de metan admisă în reţelele principale de drenare subterane aferente instalaţiei de degazare în sistem central este de minimum 30% vol. În conductele

17

de legătură dintre punctele de captare ( valoare totală în cazul camerei de amestec ) şi conductele de drenare principale sau secundare concentraţiile de metan minime admise sunt de 20%vol.

(13). În subteran conductele de drenare a gazului se vor marca vizibil prin vopsirea flanşelor / mufelor fiecărei ţevi cu culoare galbenă. Vanele de închidere se vor vopsi complet în culoare galbenă şi vor fi prevăzute cu plăcuţe ,,ATENŢIE METAN’’. Plăcuţele avertizoare se vor amplasa în punctele de captare, la racorduri şi din 200 în 200 de metri pe conductele de drenare.

La suprafaţă, conductele de gaz se montează conform cerinţelor specifice cu privire la executarea instalaţiilor de gaz metan şi se vor vopsi complet în culoarea galbenă.

4.1. Întreţinerea şi prelungirea traseului de conducte: (1). Lucrările de întreţinere, reparaţie şi de înlăturare a avariilor se vor face după ce

tronsonul de conductă în cauză a fost scos de sub depresiunea instalaţiei de aspirare şi s-a executat închiderea vanelor de la extremităţi. Din tronsonul de conducte care se demontează, metanul va fi evacuat prin spălare cu aer comprimat sau apă, fiind dirijat în atmosfera minei astfel încât să nu depăşească limitele admise.

(2). Refolosirea ţevilor la prelungirea tronsoanelor existente sau la montarea de noi conducte de gaz este admisă numai în urma unei verificări care confirmă absenţa deformărilor sau corodării.

5.Degazarea în sistem central: La proiectarea staţiei de degazare centrală se vor avea în vedere prevederile documentaţiilor de execuţie ale furnizorului precum şi legislaţia în vigoare privind proiectarea, executarea, verificarea şi recepţionarea instalaţiilor electrice în zonele cu pericol de explozie. Tipul de instalaţie de degazare centrală va fi certificat de un organism certificat şi aprobat de conducerea tehnică a CNH - SA. 5.1. Utilarea instalaţiilor de degazare în sistem central:

(1). Clădirea instalaţiei de degazare centrală se amplasează la cel puţin 20 m de orice clădire învecinată şi va fi prevăzută cu dispozitive de captare a supratensiunilor atmosferice (paratrăsnete).

(2). În condiţiile amplasării în aceiaşi încăpere a grupului motor – pompă, motoarele electrice pentru acţionarea pompelor de vid vor fi în construcţie antigrizutoasă sau antiexplozivă.

Se admite utilizarea motoarelor electrice în construcţie normală cu condiţia amplasării acestora într-o încăpere separată de cea a pompelor de vid printr-un perete de zidărie rezistent la explozie. Trecerea arborelui de legătură prin zidul de separare va fi etanşă la penetrarea gazelor din camera pompelor în cea a motoarelor electrice.

Acţionarea pompelor de vid prin curele de transmisie este interzisă. (3). Fiecare instalaţie de degazare va fi dotată cu o pompă de rezervă, în stare de

funcţionare şi cu posibilităţi de cuplare imediată. (4). Lunar se va face trecerea de pe o pompă de degazare pe cea de rezervă. La

pompa de rezervă se vor face revizii şi reparaţii în vederea asigurării rezervei calde în cazul defectării celei funcţionale.

5.2. Aparate şi dispozitive de măsură, protecţie şi control:

(1). Instalaţia de degazare centrală trebuie prevăzută cu următoarele: a.- Aparate de măsură si control:

- analizator de gaz cu indicare şi înregistrare continuă a concentraţiei gazului aspirat;

- debitmetrul cu indicare şi înregistrare continuă a cantităţii de gaz aspirat; - vacuumetru indicator şi înregistrator pentru controlul depresiunii în

conducta de aspirare; - manometru indicator şi înregistrator pentru controlul presiunii în conducta

de refulare;

18

- termometre indicatoare şi înregistratoare pentru controlul temperaturii gazului în conducta de aspirare şi refulare, precum şi pentru controlul apei de răcire;

- analizator de gaze pentru controlul automat al concentraţiei de metan în camera în care se află montată instalaţia de aspirare şi camera de comandă, amplasată în punctul cel mai înalt în care este posibilă acumularea de CH4;

b.- Dispozitive de protecţie şi siguranţă: - un dispozitiv paraflacără pe conducta de refulare în atmosferă, care să prevină

transmiterea unei explozii din exterior în cazul aprinderii amestecului de gaz; - dispozitiv paraflacără pe conducta de aspirare a gazului de mină, montat

înainte de instalaţia de aspirare, pentru a împiedica transmiterea unei eventuale explozii din staţie în subteran şi invers;

- dispozitiv paraflacără pe conducta de alimentare a eventualilor consumatori, pentru a împiedica transmiterea unei eventuale explozii de la consumator la instalaţia de degazare şi invers;

- filtru de reţinere a impurităţilor; - separator de apă; - vane de separare; - dispozitiv de reglare automată pentru menţinerea depresiunii constante în

conducta de aspirare; - dispozitiv de semnalizare şi decuplare automată a instalaţiei de aspirare când: - concentraţia de metan în conducta de aspirare ( în spatele pompei de

vid ) scade sub 30%; - presiunea apei în circuitul de răcire scade sub limita admisă; - depresiunea în conducta de aspirare scade sub nivelul prereglat; - presiunea gazului în conducta de refulare creste peste nivelul prereglat.

(2). Decuplarea instalaţiei de aspirare se va semnaliza optic şi acustic, în camera de comandă şi control. Oprirea instalaţiei se comunică imediat dispecerului sucursalei şi inginerului şef securitate şi sănătate în muncă. Oprirea instalaţiei de degazare centrală pe o perioadă mai mare de 12 ore se va aduce la cunoştinţa conducerii tehnice a CNH – SA.

5.3. Conducte de refulare în atmosferă:

(1). Conducta de refulare in atmosferă a gazului trebuie să fie montată după cum urmează:

- la distanţa de minim 50m de căile de intrare a aerului în mină sau încăperi cu pericol de explozie, cu excepţia celor în care sunt montate instalaţiile de aspirare a metanului din subteran;

- la înălţimea de minim 10m de suprafaţa solului, dar nu mai puţin de 3m deasupra instalaţiei de degazare;

- protejate împotriva pătrunderii apei sau a unor corpuri străine. (2). Conducta de evacuare a gazului din camera de măsură şi control va fi cu cel puţin 1,5m deasupra acoperişului construcţiei instalaţiei de degazare. 5.4. Exploatarea instalaţiilor de degazare în sistem central:

(1). Instalaţiile de aspirare se menţin în stare de funcţionare permanentă tot timpul cât parametrii gazului drenat asigură funcţionarea acestora în condiţii de securitate.

(2). Temperatura maximă admisă a gazului la ieşirea din pompă în timpul funcţionării instalaţiilor de aspirare este de 1600 C.

(3). Exploatarea instalaţiilor şi utilajelor aferente instalaţiei de degazare se va face conform instrucţiunilor de exploatare ce se livrează de furnizor la fiecare utilaj în parte .

Rezultatele controalelor efectuate la instalaţia de degazare se vor trece în „Registrul de control al instalaţiei de degazare”.

19

6. Degazarea în sistem local: (1). Captarea şi drenarea locală a metanului poate fi aplicată în următoarele condiţii:

- cantităţile de gaze stabilite pe bază de prognoză pot fi drenate cu ejectoare şi diluate la concentraţie procentuală de CH4 maximă admise;

- nu se poate asigura menţinerea permanentă în conductele de drenare a concentraţilor de metan mai mari de 20%vol. şi respectiv 30%vol. CH4;

- prognoza emanaţiilor de metan precum şi situaţia degajărilor de gaz din lucrările subterane nu justifică oportunitatea aplicării degazării centrale.

(2). Instalaţiile de degazare locală vor fi puse în funcţiune numai pe bază de proces verbal de punere în funcţie întocmit de către o comisie numită de conducătorul sucursalei din care vor face parte inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, inginerul şef electromecanic, şef sector aeraj, supraveghetorul activităţii de degazare.

6.1. Utilarea instalaţiilor de degazare în sistem local:

(1). Instalaţia de degazare locală a metanului va fi alcătuită în mod obligatoriu din următoarele părţi componente:

- ejectorul de degazare locală, cu legătură de pământare şi cu racorduri pentru măsurarea parametrilor specifici;

- camera de amestec şi diluare prevăzută cu legătură de pământare şi cap de detecţie a metanului racordată la centrala telegrizumetică a minei. Capul de detecţie va fi amplasat la ieşirea din camera de diluare la distanţa de 1m de aceasta;

- conexiuni la reţeaua de aer comprimat din zonă. Pe conducta de aer comprimat se va prevedea un racord cu ventil şi manometru pentru controlul presiunii aerului, după caz se va monta un distribuitor de aer comprimat;

- dispozitivul paraflacără cu legare la pământ individuală; - tronson prevăzut cu diafragmă de măsurare a parametrilor de degazare locală:

presiune diferenţială şi statică, concentraţia de metan, temperatura, presiunea barometrică. - ventil vană de separare a conductei de gaz faţă de ejector; - dispozitiv pentru creşterea capacităţii de diluare în camera de amestec; - separator de apă + detritus şi deflector de distrugere a jeturilor de CH4; - tronson de uniformizare a curentului de aer la ieşirea din camera de amestec; - în zona ocupată de ejector, pe tronsonul de măsurare a parametrilor de

degazare şi la ieşirea din camera de diluare în funcţie de necesităţi, se vor monta lămpi electropneumatice care vor funcţiona numai în perioada controlului;

- în funcţie de importanţa instalaţiei de degazare, a urmăririi şi reglării acesteia se recomandă montarea unui telefon;

- la loc vizibil se va monta o tablă pe care se va scrie : INSTALAŢIA DE DEGAZARE LOCALĂ NR.--------------- Gal. dir. (tr.)------------, bl.-----------, str.-------------, oriz.-------- Pericol metan!

- la cca. 2m de la ieşirea din camera de diluare se va monta o tablă de evidenţă a

controlului metanului. În funcţie de posibilităţi se vor monta aparate pentru măsurarea parametrilor de metan în spatele ejectorului.

(2). Ejectoarele de degazare vor fi dimensionate şi alese în funcţie de cantităţile de metan prevăzute pentru captare şi de lungimea reţelei. Curbele de funcţionare ale ejectoarelor vor fi ridicate pe stand de către un organism certificat.

(3). În cazul în care concentraţia de metan în spatele ejectorului este mai mică de 2%vol., instalaţia de degazare locală va fi scoasă din funcţie.

(4). Instalaţiile de degazare locală vor fi încadrate de baraje cu praf inert. Pe lângă camera de diluare se va lăsa un culoar de trecere care să permită circulaţia normală a

20

personalului de supraveghere şi control. Pentru prevenirea accesului persoanelor neinstruite instalaţia de degazare va fi protejată cu pereţi frontali din plasă de sârmă şi uşă închisă.

(5). În cazul unei deficienţe în aerajul general ( dereglări, opriri ) sau în alimentarea cu aer comprimat, supraveghetorul, respectiv specialistul CAMS va închide ventilul din faţa ejectorului şi corespunzător condiţiilor locale, ventilele de la punctele de captare ( foraje de degazare cu degajări de gaze sub presiune ).

Repunerea în stare de funcţionare a instalaţiei de degazare locală se va face pe baza de permis de lucru întocmit de sectorul aeraj, avizat de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă şi aprobat de conducătorul sucursalei.

6.2. Amplasarea camerelor de amestec şi diluare a gazelor:

(1). Camerele de amestec şi diluare a metanului se vor amplasa în acele lucrări în care sunt realizate următoarele condiţii:

- circuitul se află sub depresiunea generală a minei şi sunt create condiţii decuplarea energiei electrice la depăşirea concentraţilor de metan peste limitele prevăzute de legislaţie;

- debitul de aer necesar în lucrarea în care este amplasată staţia de diluare satisface relaţia de calcul:

100 Qa= ------- (qm + qd) Cm în care:

Qa - debitul de aer necesar diluării metanului din amestec sub limitele admise ( m3/min.);

Cm – conţinutul de metan admis în circuitele de aer viciat ( 1 % vol. ); qd - debitul absolut de metan realizat prin procesul de degazare ( m3/ min. ) qm - debitul absolut de metan aferent în circuitul de aeraj în care se montează staţia

de diluare ( m3/ min. ). Cm qm=---------- Qa

100 în care: Cm - concentraţia procentuală de metan din circuitul de aeraj respectiv

( % vol. ); Qa - debitul de aer realizat în circuitul de aeraj respectiv ( m3/ min. ).

(2). Camera de amestec şi diluare a metanului vor fi amplasate prioritar în curenţii de aer viciat. În cazurile în care din motive bine întemeiate acest lucru nu este posibil, staţiile de diluare pot fi amplasate în curenţii de aer proaspăt cu condiţia asigurării conţinutului procentual de metan în curent de aer proaspăt mai mic de 0.5%.

(3). Concentraţiile de metan admise în interiorul şi exteriorul camerei de amestec şi diluare a instalaţiei de degazare locale sunt :

a.- nu se limitează în zona de refulare a ejectorului, în interiorul camerei de diluare;

b.- 2%vol metan pe ultima porţiune de 0.5 m a camerei de diluare înainte de ieşire;

c.- 1%vol metan în atmosfera lucrării miniere în care este amplasată camera de diluare a instalaţiei de degazare locală.

21

În cazul în care nu este posibilă respectarea concentraţiilor de la punctele b şi c, se va proceda la creşterea debitelor de aer sau la reducerea debitului de gaz aspirat până când concentraţiile de metan de la refulare şi în atmosfera lucrărilor este conform valorilor menţionate anterior. 6.3. Exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de degazare în sistemul local:

(1). Ejectoarele de degazare vor fi verificate cel puţin o dată pe trimestru cu privire la menţinerea coaxialităţii ajutajelor de injecţie a aerului comprimat în raport cu pâlniile acestora. Totodată se face curăţirea pâlniilor şi depunerile de ulei sau material mărunt şi verificarea etanşeităţii ejectorului la punctele de îmbinare, cu ajutorul aerului comprimat. Pentru verificare, se închide ventilul de la aspirare, se blindează cu flanşă oarbă refularea şi se introduce aer comprimat prin ajutajele de injecţie nefiind admise scăpări de aer la îmbinări.

(2). Dispozitivele paraflacără vor fi verificate trimestrial, efectuându-se totodată şi spălarea pietrişului ( bilelor de sticlă ) precum şi controlarea stării de uzură a discului cu perforaţii şi/sau a sitelor. Sitele găurite sau ruginite vor fi înlocuite.

(3). Ajutajele de măsurare ( diafragmele ) vor fi verificate şi după caz înlocuite o dată pe an. Dispozitivul în care se montează diafragma va fi curăţat în interior şi va fi revopsit ( în exterior în culoare galbenă).

(4). Separatoarele de apă – detritus vor fi controlate şi purjate zilnic. Curăţirea de detritus se va face atunci când prin vizorul de control se constată depuneri de material solid.

7. Măsurători şi evidenţe: (1). Înainte de cuplarea forajelor la conductele colectoare, se va măsura presiunea şi

concentraţia gazului în acestea. (2). Măsurarea parametrilor specifici degazării la nivelul forajelor, digurilor şi conductelor

de drenare se va efectua după cum urmează: - lunar se va măsura conţinutul de monoxid de carbon şi metan precum şi

presiunea statică la digurile şi locaţiile ( nişele ) de degazare; - lunar la punctele de captare necuplate la conductele colectoare, se va măsura

conţinutul de metan; - bilunar la locaţiile ( nişele ) de degazare şi diafragmele de măsurare de pe

traseul conductelor de gaz se va determina debitul , conţinutul de metan şi depresiunea. (3). Rezultatele măsurătorilor vor fi consemnate în „Registrul pentru evidenţa

parametrilor de degazare în punctele de măsurare ”. (4). Diagramele de înregistrare a parametrilor măsuraţi la instalaţia de degazare se vor

păstra la sectorul de aeraj. Personalul care efectuează măsurătorile specifice parametrilor de degazare vor fi

instruiţi de sectorul de aeraj. (5). La instalaţiile de degazare locală se vor efectua în plus faţă de prevederile

programului de măsurători în mod obligatoriu şi următoarele: - zilnic, la camera de amestec şi diluare, la punctele de aspirare şi refulare,

precum şi la ejector, se vor măsura concentraţiile procentuale de metan şi depresiunea statică; - săptămânal, la alimentarea ejectorului se vor măsura presiunea aerului

comprimat, iar la camera de diluare - în punctele de aspirare şi refulare - debitele de aer realizate; - bilunar, la tronsonul de măsurare se vor determina concentraţia de metan,

depresiunea statică şi diferenţială, presiunea barometrică, temperatura. (6). Toate fenomenele deosebite apărute în timpul forării precum şi tipul rocilor forate,

rezultatele măsurătorilor de metan, vor fi consemnate de către supraveghetori în cartea de raport a supraveghetorului. În acest raport vor fi trecuţi toţi parametrii tehnici ai găurii de sondă (diametrul, lungime, roci străbătute, mod de amenajare, etanşare), fenomene deosebite (scurgerea gazului, a apei, oprirea scurgerii şlamului ).

(7). La sectorul aeraj se vor evidenţia elementele specifice degazării, realizate în teren după cum urmează:

22

- schema reţelei de drenare centrală şi locală, cu punctele de captare, reglare şi măsurare a parametrilor de gaz;

- amplasamentul instalaţiei de degazare centrală-locală; - diametrul conductelor; - locul de amplasare a ventilelor de închidere – reglare; - locul de amplasare a punctelor de măsurare ( diafragme); - locul separatoarelor de apa-detritus; - locul de montare a dispozitivelor paraflacără; - poziţia legăturilor de pământare; - rezultatele măsurătorilor; - deficienţe şi alte observaţii constatate şi modul de rezolvare a acestora;

Toate modificările intervenite faţă de proiectul de degazare aprobat, vor face obiectul unei documentaţii care se va supune aprobării aceloraşi foruri care au aprobat proiectul.

8. Calculul debitului de gaz:

(1). Debitul de gaz în punctele de măsurare se determină cu relaţia: ______________ P hd

Qg = 0,011 x α x ε xd2 x √ ---------------- (m3/min) Z S T

în care: α – coeficient de trecere prin spaţii înguste, determinat din tabele în funcţie de d m = ( ---------)2 ( tabelul nr. 1 ); D D – diametrul interior al conductei de drenare ( mm ) ; ε – coeficient de expansiune a gazului; ε = 2,1 – pentru conducta de D ≤ 100mm; ε = 1 - pentru conducta de D ≥ 100mm; d – diametrul interior al diafragmei de măsură ( cm ); S – densitatea relativă a amestecului gazos ( kgf/m3). Valorile densităţii relative a amestecului gazos pentru concentraţiile de metan cuprinse

între 30 – 100 % sunt redate în tabelul nr. 2. hd – presiunea diferenţială dinamică ( mm H2O); P – presiunea absolută măsurată la diafragmă ( mm Hg ); P = B – hs ( mm Hg ); B – presiunea barometrică în spaţiul de montare a diafragmei ( mm Hg ); hs – presiunea statică existentă în conductă ( mm Hg ); Z – coeficientul de compresibilitate a gazului, considerat egal cu 1; T – temperatura gazului ( 0K ) T = 273 + t, unde: t – temperatura gazului ( 0C )

Debitul absolut de metan se calculează cu relaţia: Qg x C Qm = ------------- (m3CH4/min ) 100 Qg - debitul de metan în punctele de măsurare.

23

Debitul absolut de metan va fi corectat pentru aceleaşi condiţii de presiune barometrică

şi temperatură cu relaţia: B Qmc = 0,455 ----- Qm (m3/min)

T Tabelul nr.1

Valorile coeficientului de trecere prin spaţii înguste „α „ determinate în funcţie de raportul (α/D )2 pentru diametre ale conductei de drenare a gazelor

Valorile coeficientului α în funcţie de diverse diametre ale conductei de drenare D ( mm )

(α/D )2

300 250 200 150 100 50 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

0,05 0,590 0,601 0,605 0,608 0,610 0,612 0,10 0,602 0,605 0,607 0,610 0,612 0,616 0,15 0,608 0,610 0,612 0,615 0,617 0,622 0,20 0,615 0,616 0,618 0,621 0,624 0,629 0,25 0,624 0,626 0,627 0.630 0,632 0,638 0,30 0,634 0,636 0,637 0,640 0,642 0,649 0,35 0,646 0,648 0,649 0,652 0,658 0,662 0,40 0,660 0,662 0,663 0,666 0,668 0,677 0,45 0,676 0,678 0,679 0,682 0,685 0,694 0,50 0,695 0,697 0,698 0,702 0,705 0,714 0,55 0,710 0,718 0,720 0,724 0,727 0,737 0,60 0,740 0,742 0,744 0,748 0,751 0,761 0,65 0,768 0,770 0,772 0,775 0,781 0,792 0,70 0,802 0,805 0,808 0,812 0,816 0,827 0,75 0,838 0,845 0,848 0,952 0,857 0,862 0.80 0,879 0,883 0,887 0,891 0,893 0,900

24

Tabelul nr.2

Valorile densităţii relative S în funcţie de concentraţia de metan

CH4 (C) (% vol.)

S (kgf/m3)

CH4 (C) (% vol.)

S (kgf/m3)

CH4 (C) (% vol.)

S (kgf/m3)

1. 2. 3. 4. 5. 6. 30 0,8665 54 0,7596 78 0,6527 31 0,8620 55 0,7551 79 0,6484 32 0,8575 56 0,7507 80 0,6439 33 0,8532 57 0,7463 81 0,6394 34 0,8487 58 0,7418 82 0,6350 35 0,8441 59 0,7374 83 0,6306 36 0,8397 60 0,7329 84 0,6262 37 0,8335 61 0,7385 85 0,6216 38 0,8309 62 0,7240 86 0,6171 39 0,8263 63 0,7195 87 0,6127 40 0,8219 64 0,7152 88 0,6083 41 0,8175 65 0,7107 89 0,6038 42 0,8131 66 0,7062 90 0,5994 43 0,8085 67 0,7018 91 0,5953 44 0,8041 68 0,6974 92 0,5905 45 0,7997 69 0,6928 93 0,5860 46 0,7960 70 0,6883 94 0,5815 47 0,7907 71 0,6839 95 0,5771 48 0,7863 72 0,6803 96 0,5727 49 0,7820 73 0,6551 97 0,5682 50 0,7774 74 0,6706 98 0,5634 51 0,7730 75 0,6662 99 0,5589 52 0,7686 76 0,6618 100 0,5545 53 0,7640 77 0,6572

25

EVIDENŢA PERAMETRILOR DE DEGAZARE LA TRONSOANELE DE MĂSURARE (la staţie, diafragme, grupe de gări de sondă, diguri, camere de degazare, etc. )

Data Locul măsurării

hd

(mmH2O) CH4

(%vol) P

(mmHg) B

(mmHg) hs

(mmHg) d

(cm) D

(cm) d

m= (--- )2

D 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Luat la cunoştinţă Executant măsurători

t (0C)

S (kgf/m3)

P= B- hs (mmHg)

T 0K

Qa

(m3/min) Qm

(m3/min)

Qmc

(m3/min)

11. 12. 13. 14. 15. 16. 17.

Inginer şef securitate şi sănătate în muncă

EVIDENŢA MĂSURĂTORILOR ÎN PUNCTELE DE CAPTARE A GAZELOR

Nr. crt.

Denumirea lucrării (galerie, nişa, str.,bl.,oriz.)

Gaura nr. (digul, conducta

nişa, etc.)

Data măsurării

hs (mmHg)

CH4 (%vol)

Observaţii (cu menţinerea datelor, punerea şi

scoaterea de sub depresiune a găurilor, deficienţelor, etc.)

0. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Luat la cunoştinţă Executant măsurători Inginer şef securitate şi sănătate în muncă

26

EVIDENŢA MĂSURĂTORILOR LA EJECTORUL DE DEGAZARE ŞI CAMERA DE DILUARE A METANULUI

Lângă ejector sau tronsonul de măsurare ( la aspirare ) Nr. crt.

Locul de amplasare a ejectorului, camerei de diluare sau tronsonului de măsurare

hs (mmHg)

hd

(mmH2O) CH4

(%vol 0. 1. 2. 3. 4.

La camera de amestec şi diluare a metanului La ieşire B t qd La intrare

Ci % vol.

Ce

% vol Qae

m3/min

mmHg 0C

m3/min

Observaţii

5. 6. 7. 8. 9. 10. 11.

Luat la cunoştinţă Executant măsurători Inginer şef securitate şi sănătate în muncă

27

REGISTRUL DE CONTROL AL INSTALAŢIEI DE DEGAZARE CENTRALE ŞI LOCALE

Nr. crt.

Denumirea instalaţie

Data controlului

Constatări cu ocazia

controlului, numele şi semnătura celui care a constatat

Măsuri de remediere, numele şi semnătura celui care dispune

Lucrători responsabili şi termen de remediere

Luat la cunoştinţă lucrători

responsabili

Ing.şef electromecanic pentru instalaţii

de degazare centrală Ing. şef

securitate şi sănătate în

muncă pentru instalaţii de

degazare locală

Observaţii

0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Observaţii: hs – presiune statică ( mmHg); hd – presiune diferenţială (mmH2O); Qae – debitele de aer măsurate la ieşirea din camera de diluare, corelate în funcţie de B şi t ( m3/min ); B, t – presiunea barometrică măsurată sau calculată şi temperatura aerului (mmHg, 0C ); qd – debitul de metan rezultat prin procesul de degazare şi stabilit prin măsurători la camera de diluare. ( Ce – Ci )

qd = Qae -------------------- (m3/min) 100 în care:

Ce ;Ci - concentraţiile procentuale de metan măsurate în camera de diluare

28

29

9. Scheme cadru de degazare:

9.1. Schema cadru de degazare tip „A”: Schema de degazare de tipul ,,A” , se recomandă la executarea lucrărilor miniere

de deschidere şi pregătire care se execută spre falii. Schema de degazare prevede executarea, fie din nişe, fie direct din frontul de

lucru, a forajului, care se va orienta , astfel încât se intercepteze falia (fig.nr.1). Forajul se va continua cu încă 5 m după interceptarea planului de falie. Distanţa minimă recomandată dintre locul forajului şi falie este de 10 m.. În cazul variantei „a” distanţa între peretele galeriei şi foraj va fi de minim 2 m,

pentru evitarea absorbţiei aerului din atmosfera lucrării miniere. În cazul variantei „b”, avansarea frontului de lucru se va face numai după ce falia

a fost degazată (presiune = 0), iar forajul a fost decuplat de la instalaţia de degazare. În situaţia în care forajul realizat nu poate asigura degazarea zonei faliei, se va

proceda la executarea forajelor suplimentare. Obligatoriu, înaintea începerii forajului, conducta de drenare va fi prelungită până

în dreptul locaţiei sau locului de forare pentru a permite cuplarea rapidă a forajelor, în scopul evitării acumulării metanului în atmosfera lucrării miniere.

9.2. Schema cadru de degazare tip „B”: Schema se recomandă în cazul executării lucrărilor miniere pe lângă zona de falii. Schema de degazare prevede executarea din nişă sau direct din peretele lateral

al lucrării miniere a unuia sau a mai multor foraje orientate spre falie ( lungimea de aproximativ 60 m , la un unghi de 10° faţă de axul lucrării miniere ), (fig.nr.2).

Lungimea de tubare şi cimentare a forajelor astfel executate se recomandă a fi de minim 10 m, pentru evitarea absorbţiei aerului din atmosfera lucrărilor miniere. Sub protecţia acestor foraje, lucrarea minieră va putea avansa cca. 50 m după care se execută un nou foraj.

Forajele se recomandă, a se suprapune pe o distanţă de minim 10 m şi executarea lor este obligatorie pe toată lungimea lucrării miniere din zona de falie, indiferent dacă din primul foraj se drenează sau nu metan ( există zone ale faliei deschise care alternează cu porţiuni închise-capcane ).

9.3. Schema cadru de degazare tip „C": Schema se recomandă la executarea lucrărilor miniere de pregătire care

traversează un strat de cărbune de grosime mare sau un pachet de strate de cărbune (fig.nr.3-4).

În cazul variantei „a", schema prevede executarea din nişă a 2-3 foraje (S1, S2, S3) orientate astfel:

- forajul S1, aproximativ paralel cu axul lucrării miniere, orientat spre tavanul acestuia şi capătul acestui foraj va fi în avans, faţa de frontul de lucru cu minimum 10 m;

- forajele S2, vor avea cea 10 -15° faţă de axul lucrării miniere şi vor fi orizontale sau cu înclinări mai mici decât forajul S1.

Distanţa dintre două locaţii de pe aceeaşi parte a lucrării minere nu va depăşi 50 m.

În cazul variantelor „b" şi „a", schema prevede executarea din locaţii (nişe) a 2 - 3 foraje orientate după cam urmează:

- forajul S1 paralel cu direcţia lucrării miniere în fund de sac, va intercepta cel puţin un strat de cărbune şi capătul acestui foraj va fi în avans faţă de front cu minimum 10 m;

- forajele S2 de asemenea paralele cu direcţia lucrării miniere, vor fi orientate spre tavanul acesteia.

30

În cazul variantei „c" forajul S3 se va executa sub un unghi de 15° faţă de axul lucrării şi va fi orientat spre tavanul acestuia.

Distanţa dintre foraje şi peretele lateral al lucrării miniere, va fi de minim 2 m. Distanţa dintre nişele de degazare nu va depăşi 50 m.

9.4. Schema cadru de degazare tip „D": Schema se recomandă la degazarea stratelor de cărbune cu înclinare mare si

grosimi diferite (fig.nr.5-6). Distanţa dintre locaţii nu va depăşi 50 m. Pentru stratele groase în care se execută foraje de degazare şi din culcuşul

acestuia, lungimile forajelor vor fi stabilite astfel încât distanţa dintre capelele acestora să nu depăşească 10 m.

Din fiecare locaţie (nişă) se va executa câte unul sau două foraje (S1-2), funcţie de mărimea degajării de metan.

Lungimea minimă a forajelor din planele de foraj superioare se determină cu relaţia.

H - hmin

Ls1 = -------------- sin α1

iar a celor din planele inferioare cu relaţia: 10 Ls1 = -------------- (fig.nr.5) sin α4

Se face menţiunea că în relaţia de mai sus, valoarea de 10 m reprezintă distanţa minimă dintre capătul forajului şi tavanul lucrării miniere.

9.5. Schema cadru de degazare tip „E": Schema se recomandă a se aplica la lucrările miniere care se execută în zonele

de coamă ale stratelor sau în cazul retezării acestora (fig.nr.7). Distanţa dintre locaţii se stabileşte funcţie de mărimea degajărilor de metan , dar

nu va depăşi 50 m. Lungimea forajelor din planele superioare se va calcula , cu relaţia:

h Ls4,6 = -------------- sin α5

iar a celor din planele inferioare , cu relaţia :

10 Ls2,5,8 = -------------- sin α1

31

Se face menţiunea că în relaţia de mai sus, valoarea de 10 (m) reprezintă distanţa minimă dintre, capătul forajului şi tavanul lucrării miniere.

9.6 .Schema cadru de degazare tip „F": Schema se recomandă a se aplica în zonele în care urmează a se executa suitorul

(fig.nr.8). Înainte de începerea săpării fiecărui suitor se va executa, în culcuşul stratului un

foraj, fie în axul suitorului, fie la o distanţă de maxim 3 m de acesta. În cazul executării forajului în axul suitorului, începerea executării acestuia se va

face după ce, concentraţia de metan în foraj scade sub 50 % voi., cu instalaţia de degazare în funcţiune, după care forajul se decuplează de la instalaţie.

9.7. Schema cadru de degazare „G": Schema se recomandă a se aplica la stratele de cărbune cu înclinare de până la

35° care se exploatează cu abataje frontale, metoda în retragere (fig.nr.9). În faza de pregătire a abatajului frontal nişele de degazare se execută obligatoriu în

galeria de cap şi după caz în galeria de bază (qa > 1,5 m3/min. în zone de falii şi qa > 3 m3/min).

În faza de exploatare se menţin în funcţiune numai forajele existente în galeria de cap, în raport cu distanţa dintre locaţie şi frontul de lucru (minim 60 m), în situaţia în care debitul absolut de metan al abatajului este mai mare de 6 m3/min. şi debitul relativ al abatajului depăşeşte 15 m3/t.

Distanţa dintre două locaţii nu va depăşi 50 m.

9.8. Schema cadru de degazare tip „H":

Schema se recomandă a se aplica la stratele de cărbune cu înclinări de până la 35° care se exploatează cu abataje frontale, metoda în avans (fig.nr.10).

În faza de pregătire a abatajului frontal nişele de degazare se execută obligatoriu în galeria de cap şi după caz în galeria de bază (qa > 1,5 m3 /min. în zone de falii şi qa > 3 m3/min).

În faza de exploatare se menţin în funcţiune numai forajele existente în galeria de cap în raport cu distanţa dintre locaţie şi frontul de lucru (minim 60 m).

Forajele din galeriile paralele au drept scop degazarea spaţiului exploatat.

9.9. Schema cadru de degazare tip „l": Schema se recomandă la exploatarea în felii orizontale sau înclinate a stratelor

(fig.nr.11). Forajele de degazare se execută atât în rocile din acoperişul stratului, cât şi în

stratul de cărbune, astfel încât să se asigure captarea metanului din minimum 2 felii inferioare.

Distanţa dintre două locaţii amplasate în galeria de cap a abatajului nu va depăşi 50m.

După caz, forajele pentru degazarea feliilor inferioare pot fi executate şi din nişe amplasate în galeria de bază a abatajului.

Degazarea feliilor inferioare se va aplica numai după începerea exploatării abatajelor frontale în retragere sau avans.

9.10. Schema cadru de degazare tip „J": Schema se recomandă la exploatarea stratelor de grosime mică şi medie, cu

înclinări până la 35°, care au în acoperiş sau culcuş la distanţă mai mică de 50m, strate de cărbuni neexploatabile (însoţitori) sau exploatabile , al căror debit de metan prognozat este mai mare de 1,5m3/min. (fig.nr.12).

Forajele de degazare se execută din nişe amplasate în galeria de cap, atât la nivelul stratului de cărbune, cât şi în acoperişul şi culcuşul acestuia.

Distanţa dintre două locaţii nu va depăşi 50 m. Degazarea stratelor însoţitoare se va aplica numai după începerea exploatării abatajelor frontale în retragere sau avans.

9.11. Schema cadru de degazare tip „K": Schema se recomandă a se aplica în cazul săpării puţurilor, când frontul de lucru

traversează strate de cărbune şi când debitul absolut de metan ai lucrării miniere depăşeşte 5 m3/min.

Varianta „a" prevede executarea de găuri scurte (5-8 m lungime şi 35 - 38 mm diametru) orientate radial sau diagonal, legate la o conductă metalică circulară de captare a metanului .

Distanţa dintre găurile scurte va fi de circa 2 m aşezate pe două rânduri circulare. Găurile vor fi susţinute cu ţevi metalice de 1" pe toată lungimea lor, gura acestora va fi etanşată cu beton bătut pe o lungime de 0,3 - 0,5 m.

La capătul din interior al găurii, conductele vor fi perforate pe o lungime de minim 0,5 m.

După perforarea găurilor şi racordarea acestora la conducta circulară, zona lărgită din lucrarea minieră , va fi rambleiată sau betonată.

Varianta „b" prevede executarea de găuri scurte radiale (3-5 m lungime şi 35-38 mm diametru) analog variantei „a" , când frontul de lucru a! puţului se află în strat , cu asigurarea legării acestora la conducta metalică circulară, în faza de susţinere definitivă a lucrării . Conducta circulară va fi fixată şi în acest caz în spatele susţinerii definitive a puţului.

Distanţa dintre găuri şi în acest caz nu va depăşi 2 m. Această variantă se aplică stratelor de cărbune (în timpul traversării lor cu frontul

puţului) a căror grosime nu depăşeşte 10 m.

32

Schema cadru de degazare tip A

Varianta „a”

Degazarea lucrărilor miniere care se execută spre falii – fig.1

33

Schema cadru de degazare tip B

Degazarea lucrărilor miniere care se execută pe lângă falii – fig.2

34

Schema cadru de degazare tip C

Sw

-

• • — e-

~

=fi-4

1

«v • .—-'

—— -J T l—

. 0,-, n^.

Degazarea lucrărilor miniere care traversează un pachet de strate – fig.4

35

Schema cadru de degazare tip C

Varianta „a“

h≥ 4 Îg Îg – înălţimea galeriei

A - A* Degazarea lucrărilor miniere care traversează strate groase ( în execuţie ).

Fig.3

36

Schema cadru de degazare tip D: varianta „a”

Degazarea stratelor de cărbune cu grosime şi înclinare mare- fig.5

37

Schema de degazare tip D:

Degazarea stratelor de cărbune cu grosime medie şi mică şi înclinare mare- fig.6

38

Schema de degazare de tip E.

Degazarea statelor de cărbune în zonele de retezare sau de coamă – fig.7

39

40

41

Degazarea abatajelor frontale- metode în retragere – fig.9

Schema cadru de degazare tip G

Schema cadru de degazare tip H

Degazarea abatajelor frontale- metoda în avans – fig.10

42

Schema cadru de degazare tip I

Degazarea faliilor inferioare din strate groase – fig.11

43

Schema cadru de degazare tip J

44

45

CAPITOLUL IV

AERAJUL MINELOR

AERAJ: - toate lucrările din subteran la care este permis accesul trebuie să fie aerisite

în mod corespunzător. - trebuie prevăzut un aeraj permanent pentru a se menţine cu o marjă

suficientă de securitate: a) o atmosferă sănătoasă; b) o atmosferă în care riscurile de explozie şi de prafuri respirabile

sunt sub control; c) o atmosferă în care condiţiile de muncă sunt corespunzătoare în

timpul lucrului, ţinându-se seama de metodele de lucru aplicate şi de eforturile fizice impuse lucrătorilor.

- când aerajul natural nu face posibilă îndeplinirea acestor condiţii, aerajul principal trebuie sa fie asigurat cu una sau mai multe staţii de ventilatoare principale.

- trebuie luate măsuri pentru asigurarea stabilităţii şi continuităţii aerajului. - depresiunea ventilatoarelor principale trebuie sa fie supravegheată în mod

continuu şi pentru semnalizarea opririlor intempestive trebuie prevăzut un dispozitiv automat de alarmă.

- parametrii de aeraj trebuie măsuraţi şi înregistraţi periodic. - proiectul de aeraj, care să indice parametrii caracteristici utili ai sistemului

de aeraj, trebuie elaborat, actualizat periodic şi să fie disponibil la locul de muncă. - se consideră grizutoasă orice exploatare subterană în care există

posibilitatea degajării de metan într-o cantitate care nu exclude riscul formării unei atmosfere explozive.

1. Cerinţe generale: (1). Documentaţiile tehnice de perspectivă pentru dezvoltarea, menţinerea sau

reducerea capacităţilor de producţie ale minelor vor cuprinde soluţiile de aerisire precum şi mijloacele tehnice necesare pentru realizarea aerajului general şi parţial, etapizat, funcţie de regimul degajărilor de gaze, evoluţia lucrărilor miniere, metodele de exploatare aprobate, capacităţile de producţie şi tehnologiile de extracţie planificate.

Prin programul general de exploatare se detaliază în cadrul proiectului de aeraj, prevederile din documentaţiile tehnice de perspectivă, luându-se în considerare obiectivele concrete şi condiţiile de zăcământ.

(2). Aerajul general al minelor se va realiza aspirant. (3). Proiectarea deschiderii, pregătirii şi exploatării perimetrelor miniere trebuie să

determine sectorizarea aerajului. Sectorizarea va consta din realizarea de sisteme individuale de aeraj ( în componenţa cărora intră circuitele principale şi secundare de aeraj ) legate la instalaţiile principale de ventilaţie.

Depresiunea maximă la nivelul minei, până la suitorul ( puţul ) principal de aeraj, pentru fiecare sistem individual este de 150 mm H2O.

(4). La deschiderea prin galerii transversale a stratelor grizutoase, imediat după atingerea sau traversarea primului strat exploatabil, trebuie realizată o legătură de aeraj cu orizontul superior la distanţă de cel mult 20 m de galeria transversală. Concomitent cu săparea legăturii de aeraj se poate continua şi săparea galeriei transversale cu condiţia realizării legăturii cu orizontul superior. În cazul unor pachete de strate, funcţie de caracteristicile stratelor traversate şi a modului de degajare a metanului din acestea, prin programul general de exploatare se stabilesc stratele exploatabile pentru care se vor realiza legături separate de aeraj cu orizontul superior.

(5). Din galeriile transversale principale de bloc la orizonturile noi pe perioada traversării unui strat declarat cu pericol de scurgeri de cărbune mărunt şi gaze, începând de

46

la 10 m de strat şi 5 m după strat, evacuarea aerului din lucrările de deschidere se face în mod obligatoriu în curentul de aer viciat.

Fac excepţie galeriile care nu au corespondent la un orizont de aeraj. În aceste cazuri lucrările se execută pe bază de proiect avizat de un organism certificat şi aprobat de conducerea tehnică a CNH –SA.

(6). Săparea dintr-o galerie transversală a unei galerii direcţionale pe strat, se face numai după realizarea unei legături de aeraj cu orizontul superior, pentru fiecare aripă, la cel mult 20 m de galeria transversală. Legătura de aeraj pentru una din aripi poate fi realizată şi printr-un suitor scurt de cel puţin 10 m racordat la legătura de aeraj din cealaltă latură.

(7). În cazul deschiderii unor câmpuri miniere noi, după interceptarea unui strat exploatabil, lucrările de deschidere nu se pot continua decât după executarea lucrărilor necesare pentru crearea unui circuit de aeraj sub depresiunea generală a minei. Fac excepţie atât lucrările miniere de deschidere şi pregătire a stratelor de cărbune orizontale şi de înclinare mică cât şi lucrările transversale care nu au corespondent la un orizont de aeraj. În aceste cazuri lucrările se execută pe bază de proiect de aeraj aprobat de conducerea tehnică a CNH-SA., cu condiţia asigurării calităţii aerului.

(8). La execuţia lucrărilor miniere de deschidere a stratelor declarate cu pericol de scurgeri de cărbune mărunt şi gaze, începând de la o distanţă de 10 m faţă de strat până la o distanţă de 5 m după traversarea acestuia, se va prevedea evacuarea aerului direct în curentul general de aer viciat. Proiectul de aeraj parţial pentru aceste lucrări miniere va fi avizat de un organism certificat şi aprobat de către conducerea tehnică a CNH-SA.

(9). La sucursalele CNH-SA este interzisă aerisirea în serie a abatajelor. Prin excepţie se admite aerisirea în serie a abatajului frontal concomitent cu frontul de lucru din pilieri spre lucrările vechi sau falii, cu respectarea următoarelor condiţii:

- lungimea maximă a pilierului va fi de 25m; - în frontul de lucru din pilier, aerisirea se va asigura prin instalaţii de aeraj

parţial prevăzute cu ventilatoare pneumatice; - tehnologia adoptată trebuie să asigure funcţionarea continuă a instalaţiei de

aeraj parţial; - în curentul de ieşire din galeria de aeraj concentraţia de metan să nu

depăşească valorile maxime admise; - controlul concentraţiei de metan în zona superioară a pilierilor se va face cu

capete detectoare ale instalaţiei grizumetrice locale sau centrale; - între linia de front a abatajului şi cea a pilierului decalajului să nu

depăşească 1 m; - realizarea unei susţineri corespunzătoare a intersecţiei dintre galeria

comună a abatajului cu frontul de lucru din pilier. (10). Se interzice aerisirea oricărui front de lucru cu curentul de aer care a circulat

prin abataj cu excepţia lucrărilor de pregătire aferente acestuia. În aceste lucrări de pregătire concentraţia de metan să nu depăşească valorile maxime admise.

Se admite aerisirea lucrărilor de pregătire aferente abatajului executate înaintea acestuia cu condiţia asigurării calităţii de aer proaspăt la intrarea în abataj. În acest caz este obligatorie montarea unui cap de detecţie înainte de intrarea aerului în abataj.

(11). Vitezele maxime admise de circulaţie a aerului sunt cele redate în tabelul de mai jos:

Tipul lucrării miniere Viteza maximă admisă

( m/s ) Fronturi de lucru 4 Lucrări miniere de

transport şi circulaţie personal

8

Crossinguri 10 Lucrări miniere care 15

47

servesc numai pentru aeraj Găuri e sondă

pentru aeraj Nu se

limitează

Aerajul încăperilor în care se încarcă bateriile de acumulatoare se va realiza prin curenţi de aer cu sens de le redresor spre camera de încărcare. Conţinutul de hidrogen în orice punct al tavanului încăperii trebuie să se situeze sub 0,5 % vol.

2. Cerinţe specifice aerajului general:

2.1. Proiectul de aeraj: (1). Aerajul minelor va fi condus pe baza proiectului de aeraj, proiect care face

parte integrantă din programul general de exploatare. Proiectul anual de aeraj se reactualizează trimestrial şi se aprobă odată cu programul general de exploatare ( preliminar).

(2). Modificările faţă de proiectul anual de aeraj se pot face în cazuri bine justificate, numai cu aprobarea conducerii tehnice a CNH - SA.

(3). Proiectul anual de aeraj, va cuprinde soluţia de aerisire a minei ţinându-se seama, atât de structura reţelei de lucrări miniere existentă la începutul anului, cât şi de programul de exploatare stabilit pentru anul de plan. Proiectul va fi alcătuit din parte scrisă şi parte grafică.

Partea scrisă a proiectului de anual de aeraj va cuprinde: I. Situaţia abatajelor şi lucrărilor miniere de deschidere şi pregătire în săpare

(începutul anului, sfârşitul anului şi luna în care s-a planificat producţia maximă ) . II. Circuitele de aeraj, principale şi secundare (începutul anului, sfârşitul anului şi

luna în care s-a planificat producţia maximă ). III. Modificările care intervin în circuitele de aeraj principale şi secundare datorită

punerii sau scoaterii în şi din funcţiune a unei instalaţii principale de ventilaţie, intrării sau scoaterii din funcţiune a abatajelor, străpungerii de lucrări miniere, schimbării gradului de încărcare a instalaţiilor principale de ventilaţie, majorării sau reducerii producţiei.

IV. Elementele de calcul pentru stabilirea debitului de aer, necesar în subteran, pentru fiecare front de lucru şi circuit.

V. Calculul debitului de aer necesar în subteran conform circuitelor planificate pentru începutul şi sfârşitul anului respectiv pentru luna în care s-a planificat producţia maximă dacă aceasta nu corespunde cu sfârşitul perioadei.

VI. Tabele centralizatoare cu debitele de aer planificate pe circuitele principale şi secundare (anexa 1 ).

VII. Rezultatele ultimelor verificări lunare (trimestriale) privind parametrii funcţionali aferenţi instalaţiilor principale de ventilaţie, mărimea debitelor de aer scurcircuitate cu suprafaţa, precum şi parametrii funcţionali maximi, posibili de realizat de către instalaţiile principale de ventilaţie.

VIII. Acţiunile necesare de întreprins, cu termene, pentru realizarea aerajului conform planificării ( adâncirii de puţuri şi suitori, străpungeri de lucrări miniere orizontale şi înclinate, reprofilări de lucrări miniere, dotări cu utilaje, etc. ).

Partea grafică a proiectului anual de aeraj va cuprinde: I. Schema spaţială cu circuitele de aeraj principale şi secundare planificate pentru

începutul anului de plan şi sfârşitul anului. II. Schema spaţială a minei, cu circuitele de aeraj principale şi secundare pentru

perioada ( luna ) în care s-a planificat producţia maximă a minei. III. Scheme spaţiale aferente circuitului sau circuitelor de aeraj, în care sunt redate

modificările care intervin în anul de plan.

48

În fiecare din schemele spaţiale menţionate, se vor reprezenta: sensul curenţilor de aer, fronturile de lucru, construcţiilor de aeraj ( uşi de reglare, ventilatoare auxiliare sau de activare uşi de izolare, crosinguri, diguri ) , precum şi numerele de ordine aferente debitelor de aer planificate, şi realizate conform tabelului 1.

În proiectul de aeraj se vor include curbele caracteristice ale ventilatoarelor principale, pe care se vor indica parametrii funcţionali preconizaţi pentru anul de plan.

Tabelul 1 Nr. crt.

Specificaţie

Strat, bloc,

orizont

Secţiune

( m2 )

Viteza aerului ( m/s )

Debit de aer

planificat (m3/min )

Debit de aer realizat(m3/min )

0 1 2 3 4 5 6 A. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului principal A.1. A.2. B. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului de aeraj parţial

B.1. B.2. C. Fronturi de lucru inactive sau lucrări care necesită aerisire C.1. C.2. D. Total circuit ( orizont ) Intrări D.1. D.2. Ieşire D.3. D.4. E. Staţie de ventilaţie E.1. F. Ventilator F.1.

2.2. Calculul debitului de aer: Debitul de aer necesar în subteran se stabileşte luându-se în considerare

următoarele elemente: - emisia naturală de gaze din zăcământ: - gazele rezultate din tehnologia de lucru; - capacitatea de producţie; - obligativitatea asigurării confortului muncii.

49

a. Debitul de aer la nivelul unui abataj sub depresiunea generală a minei (Qf) pentru diluarea gazelor emanate din zăcământ :

qr x T x 100

Qf = ------------------ x K ( m3 /min ) C x 24 x60

în care: qr – debitul relativ de metan sau bioxid de carbon ( cel mai mare ) aferent

abatajului, stratului, circuitului sau staţiei de ventilaţie, ( m3 / t ) ; T – producţia zilnică planificată pentru abatajul respectiv, ( t); C = 1 % concentraţia de gaz ( CH4 sau CO2 ), care se ia în considerare la calculul

debitului de aer; C = 0,5 % CH4 sau CO2 în cazul în care din curentul de aer evacuat din abataj se

aerisesc şi lucrările de pregătire aferente acestui abataj; K – coeficient de neuniformitate a degajărilor de gaze; K = 1,1 – pentru minele al căror debit relativ de gaze (CH4 sau CO2) este mai mic

de 15 m3/t; K = 1,2 - pentru minele al căror debit relativ de gaze (CH4 sau CO2) este mai mare

de 15 m3/t; sau pentru minele cu suflaiuri şi erupţii; Pentru stabilirea debitului relativ de metan, aferent unui abataj, strat, circuit şi staţie

de ventilaţie ( qr ), se iau în considerare următoarele elemente: - debitele de aer şi concentraţiile de gaz determinate prin ultimele trei

măsurători lunare sau trimestriale; - producţia realizată în cele trei luni în care s-au efectuat măsurători de debite

de aer şi concentraţii de gaz Relaţia de calcul a debitului relativ de metan qr, este:

qa qr = ------- ( m3/t )

T în care: qa - debitul absolut de metan degajat în perioada luată în considerare ( trei luni ) (

m3/3 luni ); T - producţia realizată în aceiaşi perioadă ( t /3 luni ).

Q1xC1 + Q2xC2 + Q3xC3

qa = -------------------------------x 60 x 24 x 31 x 3 ( m3/3 luni ) 3x100

în care: Q1, Q2, Q3 – debitele de aer ( m3/min ), măsurate în ultimele trei luni consecutive; C1, C2, C3 – concentraţiile de metan măsurate simultan cu debitele de aer ( % ); În cazul în care debitul relativ de metan ,rezultat din calcul este mai mic de 10 m3/t,

la determinarea debitului de aer se va adopta qr = 10 m3/t. Debitul relativ de metan se verifică de către un organism certificat la solicitarea conducerii tehnice a CNH – SA.

Pentru abatajele în funcţie la calculul debitului de aer se va adopta valoarea reală a debitului relativ de metan.

La pornirea abatajelor care se exploatează în felii/subetaje, la calculul debitului de aer se va adopta valoarea debitului relativ de metan rezultată din ultimele trei măsurători lunare efectuate la abatajul feliei/subetajului superior. Dacă această valoare este mai mică decât valoarea maximă a debitului relativ de metan înregistrat pe parcursul exploatării feliei/subetajului superior, în calcul se va adopta valoarea cea mai mare rezultată pe parcursul exploatării feliei/subetajului superior.

Proiectele de aeraj a abatajelor aflate sub depresiunea generală a minei se întocmesc lunar şi se aprobă de conducătorii sucursalei.

50

b. Debitul de aer la nivelul unui abataj pentru diluarea gazelor rezultate la

operaţia de împuşcare: 22,5 -----------

Qf = ------- x √ A x V ( m3/ min ) t

în care: t = 15 – 30 ( minute ) timp de aerisire; A – cantitatea de exploziv planificată pentru o împuşcare într-o repriză (kg ); V – volumul abatajului ( m3 ); V = SxL ( m3 ) ; L – lungimea abatajului ( m ) ; S – secţiunea liberă a abatajului ( înainte de împuşcare ) ( m2 ). Timpul de aerisire adoptat va fi menţionat în dispoziţia de împuşcare. În cazul abatajelor cu tăiere mecanizată, unde se execută lucrări de împuşcare

numai pentru nişele combinelor, calculul debitului de aer, după criteriul „ exploziv” nu se calculează.

c. Debitul de aer la nivelul unui abataj, pentru asigurarea vitezei minime, se

calculează cu relaţia: Qf = Vmin x 60 x S ( m3/ min ) în care : Vmin = 0,2 m/s – viteza minimă admisă de circulaţie a aerului; S - secţiunea liberă a abatajului înainte de derocare ( m2 ).

d. Debitul de aer care se planifică pentru frontul de lucru ( Qf ) va fi debitul cu

valoarea maximă, rezultat după unul din criterile mai sus menţionate.

Fronturile de lucru inactive sau lucrări miniere care necesită aerisire: (1). Debitul de aer necesar în fronturile de lucru în fund de sac inactive ( Qfp ) poate

reprezenta 50 % din cel specific activităţii normale, cu condiţia asigurării calităţii aerului. (2). Debitul de aer ( Qf ) necesar în fronturile de lucru inactive, precum şi în

lucrările miniere care necesită aerisire, ambele categorii aflate sub depresiunea instalaţiilor principale de ventilaţie, se stabileşte după criteriul „viteză minimă” cu condiţia asigurării calităţii aerului.

Stabilirea debitului de aer necesar unui circuit sau orizont: (1). Debitul de aer aferent unui circuit sau orizont, se obţine prin însumarea

debitelor de aer necesare în fronturile de lucru şi în lucrările care necesită aerisirea din circuitul respectiv şi anume:

Q circuit = 1,15 x ( Σ Qf + 1,3 x Σ Qfp ) ( m3/ min )

( orizont)

în care: Σ Qf – reprezintă suma debitelor de aer necesare în fronturile de lucru şi în lucrările

miniere aflate sub depresiunea instalaţiilor principale de ventilaţie ( m3/ min); Σ Qfp - suma debitelor de aer necesare pentru fronturile de lucru în fund de sac în

funcţiune sau inactive, aerisite cu ajutorul instalaţiilor de aeraj. Deoarece, diluţia gazelor de eşapare se verifică la nivel de circuit sau orizont

pentru toate utilajele acţionate de motoare cu ardere internă aflate simultan în funcţiune, în cazul lucrărilor miniere în fund de sac în care Qfp are valoarea maximă după acest criteriu, în calculul debitului de aer aferent circuitului, se va introduce valoarea imediat inferioară rezultată după unul din celelalte criterii.

51

În proiectele anuale de aeraj, funcţie de poziţia fronturilor de lucru din circuitul respectiv, se poate admite să nu se însumeze în totalitate debitele de aer specifice acestora, cu condiţia asigurării calităţii şi cantităţii aerului în fiecare din fronturile de lucru, aparţinând circuitului. De asemenea se poate admite să nu se însumeze în totalitate debitele de aer necesare în fronturile de lucru aferente lucrărilor de deschidere şi pregătire din cadrul unui circuit, cu condiţia ca debitul de aer al circuitului să fie cu cel puţin 30 % mai mare decât debitul de aer aferent fiecărei instalaţii de aeraj parţial, iar concentraţia de metan sau bioxid de carbon la intrarea în fiecare lucrare minieră în fund de sac să fie de maximum 0,5 %.

(2). Dacă în acest circuit se execută transportul cu utilaje acţionate cu motoare

Diesel, se va verifica dacă este satisfăcută inegalitatea: Q circuit ≥ ( n1q1 + n’

1q’1 + n”

1q “

1 ) x K ( m3/ min ) (orizont)

în care: n1, n

’1, n

”1 – reprezintă puterile totale aferente utilajelor cu motoare Diesel, aflate

simultan în circuit ( orizont ) ; q1, q

’1, q

“1 – normele de aer ( m3/ min şi CP )

Tef K = -------- - pentru utilajele cu funcţionare subteran – suprafaţă; Tc

în care: K = 1 –pentru utilajele care lucrează în exclusivitate în subteran; Tef - durata de funcţionare efectivă a utilajului în subteran ( în timpul unei curse

dus – întors ) ; Tc - durata totală a unei curse dus- întors. Dacă inegalitatea de mai sus nu este satisfăcută, atunci se adoptă pentru debitul

de aer al circuitului ( orizontului ), valoarea rezultată din necesitatea diluării gazelor de eşapare.

(3). Debitul de aer aferent staţiei de ventilaţie se calculează astfel: Qstaţie = ∑Q staţie ( m

3/ min )

( orizont )

În cazul când mina este prevăzută cu o singură instalaţie de ventilaţie Qstaţie = Q mină , iar când există mai multe staţii de ventilaţie, Qmină = ∑ Q staţie

(3). În cazul minelor cu emanaţii de metan sau bioxid de carbon, debitul de aer aferent staţiei de ventilaţie trebuie să satisfacă inegalitatea:

Qstaţie ≥ 0,09 x qr x T ( m3/min ) - atunci când conţinutul maxim admis de

metan, înainte de intrarea în canalul ventilatorului este de 0,75 %. în care:

- qr - reprezintă debitul relativ de gaze ( metan sau bioxid de carbon) specific staţiei de ventilaţie ( minei ) în m3/ t;

- T - producţia planificată a se extrage în circuitele staţiei de ventilaţie, t/ zi.

(4). Debitul de aer aferent staţiei de ventilaţie ( minei) se va compara cu debitul de aer măsurat. În cazul în care debitul calculat este mai mare decât debitul măsurat se vor lua măsuri pentru asigurarea debitului de aer necesar.

Rezultatele calcului debitelor de aer necesare în subteran, precum şi rezultatele verificărilor lunare sau trimestriale se vor evidenţia conform tabelelor nr. 1 şi 2.

52

(5). Debitul de aer aferent ventilatorului se calculează cu ajutorul relaţiei: Qv = K x Qstaţie ( m

3/min ) în care: K= 1,05 – în cazul în care lucrarea principală de evacuare a aerului din mină,

serveşte în exclusivitate pentru aeraj; K= 1,10 - în cazul în care lucrarea principală de evacuare a aerului din mină,

serveşte şi pentru transport de personal; K= 1,15 – în cazul când pe această lucrare se efectuează transport continuu.

Tabelul nr.1 Nr. crt.

Specificaţie

Strat, bloc,

orizont

Secţiune

( m2 )

Viteza aerului ( m/s )

Debit de aer

planificat (m3/min )

Debit de aer

realizat (m3/min )

0 1 2 3 4 5 6 A. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului principal A.1. A.2. B. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului de aeraj parţial

B.1. B.2. C. Fronturi de lucru inactive sau lucrări care necesită aerisire C.1. C.2. D. Total circuit ( orizont ) Intrări D.1. D.2. Ieşire D.3. D.4. E. Staţie de ventilaţie E.1. F. Ventilator F.1.

53

Tabelul nr.2 Nr. crt.

Specificaţie

Verificări lunare sau trimestriale

Luna / Trimestru

Secţiune( m2 )

Viteza aerului ( m/s )

Debit de aer ( m3/min )

CO2

(%) vol.

CH4

(%) vol.

O2

(%) vol.

T

(oC)

lunar trimes-trial

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului principal A.1

A.2

B. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului de aeraj parţial

B.1. B.2. C. Fronturi de lucru inactive sau lucrări care necesită aerisire C.1. C.2. D. Total circuit ( orizont ) Intrări D.1. D.2. Ieşire D.3. D.4. E. Staţie de ventilaţie E.1. F. Ventilator F.1.

2.3. Instalaţii principale de ventilaţie pentru aerajul general:

54

(1). Toate minele vor fi dotate cu instalaţii de ventilaţie pentru realizarea aerajului general mecanizat. Instalaţiile principale de ventilaţie se montează la suprafaţă.

(2). Instalaţiile principale de ventilaţie vor fi dotate cu două agregate ventilator – motor, unul în funcţiune, iar celălalt în rezervă, în stare de funcţionare. De asemenea, aceste instalaţii vor fi prevăzute cu dublă alimentare cu energie electrică prin două linii de la două surse sau două puncte diferite de alimentare. Punerea în funcţie a agregatului de rezervă sau a celei de a doua linie de alimentare cu energie electrică trebuie realizată în cel mult 30 minute.

(3). Ventilatoarele principale, motoarele de acţionare şi aparatura de control, trebuie să fie verificate periodic pe bază de permis de lucru lunar de către o persoană desemnată de către conducătorul sucursalei.

Rezultatele verificărilor se vor înscrie în „Registrul pentru evidenţa funcţionării ventilatoarelor principale de aeraj ”.

La intervale de cel mult doi ani, instalaţiile principale de ventilaţie vor fi supuse unei revizii complete (înainte de determinarea curbelor caracteristice). De asemenea, la intervale de doi ani se vor determina şi curbele caracteristice aerodinamice aferente ventilatoarelor principale.

(4). Ventilatoarele principale se menţin permanent în funcţiune. În situaţii deosebite, când se impune oprire a ventilatoarelor principale pe durată de timp mai mare de 30 minute, sau când este necesară modificarea regimului de funcţionare al acestora, se va întocmi un permis de lucru care va cuprinde măsurile de securitate şi sănătate adecvate.

Orice întrerupere a funcţionării ventilatoarelor principale pe durată de timp mai mare de 30 minute va fi adusă imediat la cunoştinţă conducerii tehnice a CNH – SA.

(5). La staţiile de ventilaţie dotate cu două agregate ventilator – motor, acestea vor funcţiona alternativ, câte o lună fiecare. Schimbarea agregatelor se va face în prima zi nelucrătoare a lunii în prezenţa inginerului şef S.S.M şi inginerului şef electromecanic.

În cazul în care unul din agregate se defectează în cel mai scurt timp, nedepăşind 30 minute se trece pe agregatul de rezervă. Conducerea tehnică a sucursalei va întocmi imediat un permis de lucru pentru remedierea agregatului defect, considerându-se ca regim de avarie.

(6). Ventilatoarele vor fi deservite permanent de către lucrători instruiţi în acest sens. Funcţionarea ventilatoarelor fără mecanic se admite numai în următoarele cazuri:

a.- când funcţionarea instalaţiei este automatizată; b.- când instalaţia este dotată cu aparate de măsură şi transmitere la distanţă

a debitului şi presiunii ventilatoarelor, temperaturii lagărelor motoarelor şi ventilatoarelor, precum şi cu dispozitive de comandă de la distanţă.

(7). În caz de necesitate ( stare de avarie, ridicări de curbe caracteristice ) se poate oprii instalaţia de ventilaţie pe bază de permis de lucru, avizat de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, inginerul şef electromecanic şi aprobat de conducătorul sucursalei.

(8). La punerea în funcţiune a instalaţiilor principale de ventilaţie cu debit nominal mai mare de 500m3/min, cât şi după reparaţiile capitale şi reviziile complete, se vor determina curbele caracteristice ale ventilatoarelor de către un organism certificat.

(9). Funcţionarea în comun a ventilatoarelor ( paralel şi serie ), poate fi admisă numai pe bază de proiect avizat de un organism certificat.

(10). Ungerea lagărelor şi a altor piese trebuie efectuată cu tipurile de lubrefianţi indicaţi de fabrica constructoare ( sau echivalente ) şi cu respectarea intervalelor de timp prevăzute.

(11). Verificarea lunară a ventilatoarelor comportă următoarele operaţii: Ventilatoare centrifugale:

- starea paletelor rotoarelor şi a îmbinărilor acestora; - interstiţiul dintre rotor şi stator; - siguranţa de fixare a rotorului pe arbore; - starea pereţilor părţii inferioare din beton şi a carcasei;

55

- fixarea corectă a paletelor aparatului de dirijare şi posibilitatea de rotire a paletelor;

- starea lagărelor, sistemul de ungere şi de control al temperaturii. Ventilatoare axiale:

- starea paletelor rotoarelor; - siguranţa fixării paletelor de bucşă; - identificarea unghiurilor de fixare a paletelor, care trebuie să corespundă

regimului de lucru preconizat; - interstiţiul dintre rotor şi stator, conform prevederilor fabricii constructoare; - starea lagărelor rotorului ventilatorului şi a motorului de acţionare; - posibilitatea de rotire a paletelor de dirijare de pe stator; - funcţionarea sistemelor de ungere şi controlul temperaturii lagărelor; - starea îmbinărilor prin sudură a rotorului şi statorului.

Rezultatele tuturor verificărilor periodice se trec într-un registru, conform anexei nr.1. Registrul se va aduce spre avizare inginerul şef electromecanic, conducătorul sucursalei lunar sau după oricare intervenţie.

Pentru efectuarea controalelor zilnice şi săptămânale a instalaţiei, precum şi a dispozitivelor auxiliare de deservire ( şubere, pornitoare, troli, etc. ), sucursalele vor întocmi instrucţiuni locale potrivit specificului respectiv.

3. Cerinţe specifice privind aerajul parţial: 3.1. Cerinţe generale: (1). Aerajul lucrărilor miniere în săpare (fund de sac) va fi realizat pe bază de

proiect. Proiectul de aeraj parţial se întocmeşte de inginerul APM în colaborare cu şeful de sector, se avizează de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă inginerul şef electromecanic, şi se aprobă de conducătorul sucursalei. Totodată proiectul de aeraj se semnează de luare la cunoştinţă de toţi lucrătorii desemnaţi prin proiect.

Proiectul de aeraj parţial se întocmeşte după modelul de mai jos şi trebuie să cuprindă următoarele elemente:

- sistemul de aeraj şi de desprăfuire; - debitul de aer necesar la frontul de lucru; - lungimea finală a lucrării; - diametrul coloanei de aeraj (minim 400mm) şi calculul acesteia; - tipul ventilatorului (ventilatoarelor) se va alege astfel încât să se asigure

debitul de aer necesar în frontul de lucru pe toată durata de execuţie a lucrării. La ventilatoarele electropneumatice, ventilatorul trebuie să asigure debitul necesar şi la funcţionarea cu energie pneumatică şi calculul alegerii ventilatoarelor, calculul de dimensionare a aerajului pentru grupuri de lucrări miniere executate simultan;

- schema de montare a instalaţiei de aeraj parţial şi a ventilatoarelor pe etape de execuţie a lucrării cu lungimile aferente acestora;

- rezultatele măsurătorilor periodice ale debitelor de aer din fronturile de lucru.

Modificările faţă de soluţia iniţială se pot face numai pe baza unui proiect avizat de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, inginerul şef electromecanic şi aprobat de conducătorul sucursalei.

(2). În situaţia în care într-un circuit de aeraj se află numai lucrări de deschidere şi pregătire în fund de sac, aerisite cu una sau mai multe instalaţii de aeraj parţial, debitul de aer al circuitului respectiv trebuie să fie cu cel puţin 30 % mai mare decât debitul de aer aferent fiecărei instalaţii de aeraj parţial, iar concentraţia de metan sau bioxid de carbon din curentul de intrare al aerului în fiecare lucrare minieră să fie de maxim 0,5 %.

(3). Primul ventilator se montează obligatoriu în lucrarea minieră de alimentare cu aer proaspăt, care trebuie să se afle sub depresiunea generală a minei şi se va poziţiona orizontal sau înclinat la maximum 150. În cazul exploatării în felii se poate monta primul

56

ventilator la nivelul galeriilor de atac cu montarea obligatorie a unui cap de detecţie cu prag de alarmare maximum 0,5% metan şi decuplare la maximum 1% metan la 10m de rampa suitorului/planului înclinat.

Amplasarea în cascadă a ventilatoarelor în coloana de tuburi este admisă numai pentru ventilatoarele pneumatice şi electropneumatice.

În toate cazurile coloana de tuburi din lucrarea de alimentare cu aer proaspăt va avea o lungime de cel puţin 6 m.

(4). Trecerea aerului viciat cu un conţinut mai mare de 2% CH4 peste motorul electric al ventilatorului în funcţiune este interzisă.

(5). Se interzice aerisirea fronturilor de lucru cu ajutorul aerului comprimat, fără dispozitive speciale (ventilatoare sau ejectoare).

(6). Lucrările de modificare a instalaţiei de aeraj se vor realiza în baza unui permis de lucru întocmit de sector, avizat de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, inginerul şef electromecanic şi aprobat de conducătorul sucursalei.

(7). Se admite aerisirea cu o singură instalaţie de ventilaţie (coloană ramificată) a maximum două lucrări minier executate simultan.

(8). Aerajul lucrărilor miniere în fund de sac poate fi realizat aspirant, refulant sau combinat, ţinându-se seama de condiţiile locale cât şi de avantajele, respectiv dezavantajele fiecărui sistem.

(9). În cazul montării ventilatoarelor cu diametre diferite mai mari sau mai mici de cele ale tuburilor de aeraj se vor respecta următoarele măsuri:

- ventilatorul va fi racordat la coloana de tuburi printr-un tronson de legătură cu diametrul egal cu diametrul ventilatorului;

- lungimea tronsonului de legătură va fi aproximativ L= 5D (D fiind diametrul coloanei de tuburi);

- trecerea de la diametrul tronsonului de legătură la diametrul coloanei de tuburi se va face treptat sub un unghi care să nu depăşească 120.

(10). Distanţele maxime admise între capătul coloanei de aeraj şi frontul de lucru înainte de împuşcare, sunt:

- la aeraj aspirant: - 2m la lucrările în cărbune; - 4m la lucrările în steril. - la aeraj refulant: - 10m. (11). La instalaţiile de aeraj parţial de tip aspirant se interzice utilizarea

ventilatoarelor electrice, cu excepţia lucrărilor miniere de deschidere săpate în steril. (12). Instalaţiile de aeraj parţial se menţin permanent în funcţiune. Oprirea acestora

este permisă în cazuri bine justificate numai pentru modificări sau reparaţii, în prezenţa şi cu aprobarea supraveghetorului locului de muncă.

(13). La toate minele, lucrările miniere subterane accesibile în funcţiune, trebuie aerisite astfel încât să se asigure permanent o atmosferă nepericuloasă.

(14). În cazul creşterii concentraţiei de metan sau bioxid de carbon peste 1% până la 2% în front, sau pe traseul lucrării miniere, diluarea acestuia se va face în conformitate cu: Instrucţiunile tehnologice cuprinzând măsuri de lichidare, prevenire şi combatere a acumulărilor de metan.

(15). Se vor lua măsuri de etanşare obligatorie a instalaţiilor de aeraj parţial pentru evitarea pierderilor de aer, recircuitarea aerului ( în cazul lucrărilor săpate în cărbune suflările favorizează apariţia focurilor de „ştos”).

57

3.2. Calculul debitului de aer:

Sucursala minieră -------------------------- Sectorul ---------------

Se aprobă Conducătorul sucursalei ---------------------------

PROIECT DE AERAJ PENTRU LUCRĂRI MINIERE

( ÎN FUND DE SAC )

Denumirea lucrării----------------------------------------------------------- Sistemul de aeraj adoptat---------------------------------------------------- ( aspirant, refulant, combinat ) Sistem de desprăfuire preconizat------------------------------------------- I.- Calculul debitului de aer: a.- după cantitatea de exploziv:

-aeraj aspirant: 22,5 ------------------- Qfp = ----- √ A x S x L1 ( m

3/ min ) t

în care: t = 15 – 30 minute, timp de aerisire;

A - cantitatea de exploziv planificată a fi folosită la o împuşcare ( Kg );

L1 – lungimea de împrăştiere a gazelor după operaţia de împuşcare ( m ) ;

L1 = 2,4 A + 10 ( m); S – secţiunea liberă a lucrării ( m). În cazul lucrărilor miniere cu secţiunea mai mare de 16 m2, lungimea L1 se

calculează cu relaţia: -------- 7,8 x q x √ S

L1 = ------------------- ( m ) ρ x η

în care: q – reprezintă consumul specific de exploziv ( Kg/ m3 ); ρ – greutatea volumetrică a rocilor ( t/ m3 ); η – coeficient de rupere a găurilor.

- aeraj refulant: 8,5 3 --------------------------

Qfp = ----- √ A x S2 x L2 cr ( m3/ min )

t în care: Lcr – lungimea critică, adică porţiunea din lucrare de-a lungul căreia gazele se

diluează până la limita admisă ( m ).

58

500 x A Lcr = ---------- x K ( m )

S unde: K – coeficient de difuziune turbulentă.

Diametrul

anei d ( mm )

400

500

600

700

800

900

1000

K 0,64 0,60 0,53 0,48 0,45 0,39 0,34

Dacă lungimea lungimii critice, Lcr, este mai mare decât lungimea lucrării miniere L, în relaţia de calcul a debitelor de aer se va introduce valoarea L.

b.- după numărul de locomotive Diesel: Qfp = ( n1q1 + n’

1q’1 + n”

1q “

1 ) x K ( m3/ min) în care: n1 – reprezintă puterea totală a utilajelor acţionate cu motoare Diesel, aflate

simultan pe traseul lucrării, care conţin în conducta de eşapare maximum 0,06 %vol. CO ( CP );

n’1 - reprezintă puterea totală a utilajelor acţionate cu motoare Diesel, aflate

simultan pe traseul lucrării, care conţin în conducta de eşapare între 0,06 % şi 0,08 % vol. CO ( CP );

n”1 - reprezintă puterea totală a utilajelor acţionate cu motoare Diesel, aflate

simultan pe traseul lucrării, care conţin în conducta de eşapare între 0,08 % şi 0,12 % vol. CO ( CP );

q1 – 3 m3/ min pentru fiecare CP, când conţinutul de CO în conducta de eşapare nu depăşeşte 0,06 % vol.;

q’1 - 4 m3/ min pentru fiecare CP, când conţinutul de CO în conducta de eşapare

este cuprins între 0,06 % şi 0,08 % vol.; q “

1 - 6 m3/ min pentru fiecare CP, când conţinutul de CO în conducta de eşapare este cuprins între 0,08 % şi 0,12 % vol.;

Tef K = -------- - pentru utilajele cu funcţionare subteran – suprafaţă;

Tc

în care: K = 1 –pentru utilajele care lucrează în exclusivitate în subteran; Tef - durata de funcţionare efectivă a utilajului în subteran ( în timpul unei curse

dus – întors ) ; Tc - durata totală a unei curse dus- întors. c.- după debitul absolut e gaze: qa x 100 Qfp = ------------ ( m3/ min) C – C0

în care: qa – reprezintă debitul absolut de gaz ( metan sau bioxid de carbon ) specific

lucrării miniere în fund de sac; C – concentraţia de gaz, admisă în curentul de evacuare a aerului din lucrare, ( %); C0 – concentraţia de gaz din curentul de alimentare cu aer al lucrării, ( % ). qI + qII + qIII + qIV

59

qa = ---------------------- ( m3/ min) 4 în care: qI, qII, qIII, qIV – reprezintă debitele absolute de metan ( m3/ min) determinate în

patru zile consecutiv, utilizându-se relaţia: Q1xC1 + Q2xC2 + Q3xC3 + Q4xC4 qI, qII, qIII, qIV = ----------------------------------------- ( m3/ min) 4x 100 în care: Q1, Q2, Q3, Q4 – reprezintă debitele de aer măsurate în patru schimburi de lucru (

m3/ min); C1, C2, C3, C4 - reprezintă concentraţia de metan determinată din măsurători,

odată cu debitele de aer ( % ). Măsurătorile pentru determinarea debitelor de aer şi a concentraţiilor e

metan se efectuează după cum urmează: Aeraj refulant : - debitul de aer ( Q ) la evacuarea aerului viciat din lucrarea minieră ( la 5 m de

racord ); - concentraţia de metan ( C ) la evacuarea aerului viciat din lucrarea minieră ( în

acelaşi loc în care se determină debitul de aer ). Din această valoare se scade concentraţia de metan măsurată în curentul de alimentare cu aer proaspăt a instalaţiei de aeraj parţial.

Aeraj aspirant şi combinat I: - debitul de aer ( Q ) în coloana de aeraj parţial aspirantă; - concentraţia ( în acelaşi punct în care se determină debitul de aer ). Din această valoare se scade concentraţia de metan măsurată în lucrarea minieră

în fund de sac ( la minimum 5 m de racord ). d.- După viteza minimă a aerului : Qfp = 60 x K x S x Vmin. ( m

3/ min) în care: K – coeficient care ţine seama de mărimea vitezei de circulaţie a aerului în

secţiunea lucrării, conform diagramei din fig.1; S – secţiunea liberă a lucrării ( m2 ); Vmin. = 0,2 m/ s

K

60

09 08 07 06 05 04 03 02 01

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 S (m

e.- După debitul de aer necesar la desprăfuitor: Qfp = 1,2 x Qdesprăfuitor ( m

3/ min ) Debitul de aer adoptat: Qadoptat = Qfp max.

f.- Aeraj combinat I: - pentru coloana aspirantă: Qa = Qadoptat

- pentru coloana refulantă: Qf ≥ 1,2 x Qa g.- Aeraj combinat II: - pentru coloana aspirantă: Qa = Qadoptat

- pentru coloana refulantă: Qf ≥ 1,2 x Qa

II.- Datele instalaţiei de aeraj parţial: a.- Diametrul coloanei de aeraj ( se alege în funcţie de secţiunea lucrării miniere ). b.- Tipul şi numărul ventilatoarelor alese:--------------------------------------------------------

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

III.- Schema de montare a instalaţiei de aeraj parţial şi a ventilatoarelor pe

etape de execuţie a lucrării: IV.- Modificări ale debitului de aer necesar: Data întocmirii proiectului Întocmit -------------------------------- -------------------------- Vize:

61

Sef sector:------------------------------------------------------------------- Inginer şef electromecanic:-----------------------------

Inginer şef securitate şi sănătate în muncă:--------------------- Luat la cunoştinţă: Şef sector aeraj---------------------------------------------- Inginer CFL(mineri-electromecanici)----------------- Măsurători de debite:---------------------------------------

PROCES – VERBAL de recepţie a instalaţiei de aeraj parţial

Încheiat astăzi __________________________________de către comisia

formată din: _____________________________ - şef sector; _____________________________ - adjunct şef sector; _____________________________ - maistru mecanic sector (energetic ); _____________________________ - delegat sector aeraj; cu ocazia recepţionării şi punerii în funcţiune a instalaţiei de aeraj parţial de

tipul ______________ la lucrarea minieră ____________. Din măsurătorile efectuate rezultă că ventilatorul asigură debitul de aer

necesar. SEMNĂTURI : __________________________ __________________________

62

__________________________ __________________________ __________________________

62

Reviziile periodice ale instalaţiilor de aeraj parţial

Tipul ventilatorului

Seria ventilatorului

Data verificării

Executant verificare

Numele şi prenumele Funcţia Semnătura

63

Parametrii realizaţi de instalaţia de aeraj parţial la frontul de lucru

Specificare Anul ___________Luna__________ I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. Lungime coloană

Debit aer

m3/min

necesar la front

realizat la front

necesar în circuitul de alimentare

Măsurat Numele

Luat la cunoştinţă

Sef sector

Inginer A.P.M.

64

Sucursala___________ Anexa 1

Registru pentru evidenţa funcţionării ventilatoarelor principale de aeraj

Data __________Locul de amplasarea ventilatorului__________________

Schimbul măr

venor

Funcţionare

Pornit oră

Oprit oră

Total ore

a.- în funcţie b.- în rezervă c.- în reparaţie d.- defecte

1. 2 3. 4. 5. 6. I . 1.

II .

III.

Semnătura mecanicului Rezultatele tuturor modificărilor

periodice şi defecţiunile constatate Măsuri preconizate pentru remedierea

cţiunilor, data efectuării lucrărilor şi executantul ei Predare Primire

7. 8. 9. 10.

65

Ora 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 1 2 3 4 5 6

Depresiune ventilator

65

4.Cerinţe specifice de dirijare şi reglare a curenţilor de aer în subteran: (1). Aerajul general al minelor din cadrul CNH - SA se realizează ascendent. (2). Funcţie de condiţiile de zăcământ, la nivelul fronturilor de lucru, conducerea

locală descendentă a curenţilor de aer viciat se realizează în următoarele condiţii : a. - în fronturile de lucru aerisite sub depresiunea instalaţiilor principale de

ventilaţie, în lucrările de evacuare a aerului din fronturi cu înclinări mai mici de 100, precum şi în fronturile de lucru în fund de sac, indiferent de înclinare ;

b. - în fronturile de lucru aerisite sub depresiunea instalaţiilor principale de ventilaţie, şi în lucrările de evacuarea aerului, la înclinări mai mari de 100, cu aprobarea conducerii tehnice a CNH - SA, care va dispune măsurile corespunzătoare de securitate.

Aceste măsuri trebuie să se refere la : - asigurarea vitezei minime de curgere a aerului; - instalaţiile electromecanice amplasate pe traseul respectiv; - periodicitatea controlului metanului pe traseul curentului descendent.

Lucrările miniere cu aeraj descendent vor fi nominalizate în programul general de exploatare şi în proiectele anuale de aeraj.

Nu se admite conducerea locală descendentă a curenţilor de aer din circuitele de aeraj aferente lucrărilor în cărbune, periculoase la scurgeri şi lucrărilor miniere în steril cu degajări dinamice de gaze.

(3). Dirijarea şi reglarea curenţilor de aer în subteran se va realiza prin intermediul construcţiilor de aeraj (uşi de reglare, uşi de izolare, crossinguri, diguri) redate în „Catalogul de construcţii miniere de aeraj”.

De asemenea se poate aplica metoda de reglare combinată utilizându-se atât construcţii de aeraj (uşi de reglare, uşi de izolare, diguri) cât şi ventilatoare de activare. Aceste ventilatoare de activare se amplasează numai în lucrările miniere de alimentare cu aer proaspăt.

Ventilatoarele de activare se montează fără blind şi pot fi prevăzute cu tuburi de aeraj convergente (confuzor) în scopul creşterii presiunii pe care pot să o dezvolte.

Ventilatoarele de activare se vor amplasa în refugiul abatajelor frontale cu front lung, la o distanţă de 20 – 30 m de galeria principală de alimentare cu aer proaspăt.

Confuzorul va fi racordat la ventilator printr-un tronson de legătură cu diametrul egal cu diametrul ventilatorului.

Lungimea tronsonului de legătură va fi aproximativ L= 5D (D fiind diametrul tronsonului de legătură)

Atât ventilatoarele de activare cât şi uşile de aeraj, mijloace de reglare de care depinde alimentarea cu aer proaspăt a unui abataj, a unui grup de abataje, sau a lucrărilor miniere în execuţie, vor fi prevăzute fie cu semnalizare la distanţă la un punct de lucru fix care poate asigura supravegherea permanentă, fie vor fi prevăzute cu posturi de pază.

Circuitul în care se poate plasa un ventilator de activare trebuie să îndeplinească condiţia :

RC < RL

în care: RC – reprezintă rezistenţa aerodinamică a circuitului ( Kμ ) Rezistenţa aerodinamică a circuitului, RC , se determină din valorile măsurătorilor

de pierdere de presiune ∆ P (mm H2O) şi de debitul de aer Q (m3/ s) specifice circuitului, utilizând relaţia :

∆ P RC = -------- ( Kμ )

Q2

în care :

66

RL – reprezintă rezistenţa aerodinamică limită pe care o poate învinge ventilatorul (Kμ)

0,122 1 1

RL = --------- x ( ---- - ---- ) ( Kμ ) S s S

S – secţiunea lucrării miniere în care se instalează ventilatorul (m2 ); s – secţiunea orificiului de ieşire a aerului din ventilator ( m2 ).

Debitul de aer Qc, care se poate realiza în circuit, cu ajutorul ventilatorului de activare se determină cu relaţia :

-------------------------------- S

Qc = Qv x √ ---------------------------- ( m3/ s ) s x ( 8,2 x Rc x S2 + 1 )

în care: Qv – reprezintă debitul de aer pe care îl dezvoltă ventilatorul ( m3/ s)

În cazul în care este necesar reducerea depresiunii într-o zonă în scopul micşorării pierderilor de aer prin spaţiul exploatat, compensarea rezistenţelor aerodinamice mari în cadrul unui circuit, dificultăţi la transport în condiţiile utilizării uşilor de aeraj se pot folosi temporar şi ventilatoare auxiliare pe baza unui permis de lucru care va cuprinde caracteristicile tehnice ale ventilatorului, măsurile de securitate şi perioada de utilizare. Acest permis de lucru va fi aprobat de către conducerea tehnică a CNH - SA.

Ventilatoarele auxiliare vor fi supravegheate permanent ( personal de pază sau de control ). Ventilatoarele auxiliare se montează în blind.

(4). Având în vedere oscilaţiile posibile ale debitelor de aer din fronturile de lucru aflate sub depresiunea ventilatoarelor principale reglarea acestor debite se va face pentru cel puţin 1,15 Qf , astfel încât să se asigure permanent valoarea debitului de aer stabilit ca necesar, Qf .

(5). În vederea corelării sistemului de aeraj general cu sistemul de aeraj parţial, la conducerea curentă a aerajului se vor utiliza atât schemele spaţiale din cadrul proiectelor de aeraj anuale cât şi schemele spaţiale de sector.

În schemele spaţiale de sector se vor detalia soluţiile de aerisire stabilite prin proiectele anuale de aeraj evidenţiindu-se:

- sensurile de circulaţie ale curenţilor de aer; - staţiile de măsurare; - instalaţiile de aeraj parţial şi sensurile curenţilor de aer realizaţi cu aceste

instalaţii; - construcţii de aeraj şi ventilatoarele de activare sau auxiliare.

5. Aerajul prin difuziune: Aerajul prin difuziune al lucrărilor miniere este admis în: - porţiunile de lucrări miniere din faţa digurilor de izolare şi nişele de degazare, având

lungimi de până la 10 m, dacă concentraţia de metan este mai mică de 1 % vol. - încăperile subterane, dotate cu echipamente tehnice sau cu materiale, având

lungimi până la 10 m, cu secţiunea galeriei de acces mai mare de 3m2, uşile de intrare sunt prevăzute cu zăbrele sau plase de sârmă şi concentraţia de metan este mai mică de 0,5 % vol.

6. Inversarea aerajului general: Inversarea aerajului general se aplică în conformitate cu reglementările stabilite

pentru fiecare mină, prin studii de specialitate aprobate de conducerea tehnică a CNH –SA.

67

7. Sistemul de control al aerajului: (1). Controlul cantitativ şi calitativ al aerului ( debite, conţinut de gaze inclusiv

metanul, temperatura ) se va efectua după cum urmează: a– lunar, determinându-se: - debitul de aer total de intrare şi ieşire în şi din mină inclusiv debitele de aer

aferente ventilatoarelor principale; - debitele de aer la intrarea şi ieşirea în şi din sectoare, blocuri, orizonturi; - debitele de aer realizate în fronturile de lucru aerisite prin depresiunea

ventilatoarelor principale; - concentraţiile de gaze ( metan, bioxid de carbon, oxigen, etc.) simultan cu

măsurătorile de debite de aer menţionate, cu excepţia celor de intrare în subteran; - temperatura aerului în toate fronturile de lucru aflate sub depresiunea

ventilatoarelor principale, precum şi încăperile subterane; - debitele de aer, concentraţiile de gaze ( metan, bioxid de carbon, oxigen, etc.

) şi temperatura, la toate fronturile de lucru aerisite cu ajutorul instalaţiilor de aeraj parţial; b– ori de câte ori apar modificări în regimul degajărilor de gaze, în regimul de

aeraj, precum şi în structura lucrărilor miniere, până la restabilirea regimului normal de aeraj. (2). Rezultatele controlului cantitativ şi calitativ al aerului se vor evidenţia conform

Tabelelor nr.1 şi 2 într-un registru special, numerotat şnuruit şi parafat. Se interzice ştersături şi deteriorarea acestui registru.

(3). Rezultatele controlului concentraţiei de hidrogen din încăperile în care se încarcă baterii de acumulatoare vor fi consemnate într-un registru special.

(4). Organizarea controlului cantitativ şi calitativ al aerului precum şi sistemul informaţional şi de evidenţă al rezultatelor măsurătorilor se stabilesc de către conducerea sucursalei cu aprobarea conducerii tehnice a CNH – SA.

68

Tabelul nr.1 Număr de

ordine

Specificaţie Strat, bloc, orizont

Secţiune ( m2 )

Viteza aerului ( m/s )

Debit de aer

planificat (m3/min )

Debit de aer realizat (m3/min )

0 1 2 3 4 5 6 A. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului principal A.1. A.2.

B. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului de aeraj parţial B.1. B.2. C. Fronturi de lucru inactive sau lucrări care necesită aerisire C.1. C.2. D. Total circuit ( orizont ) Intrări D.1. D.2. Ieşire D.3. D.4. E. Staţie de ventilaţie E.1. F. Ventilator F.1. Inginer şef Şef sector aeraj securitate şi sănătate în muncă ------------------------------- ---------------------

69

Tabelul nr.2 Nr. crt

Specificaţie

Verificări lunare sau trimestriale

Luna / Trimestru

Sec- ţi-

une ( m2 )

Vi- teza aeru-

lui ( m/s )

Debit de aer ( m3/min )

CO2

(%) vol.

CH4

(%) vol.

O2

(%) vol.

T

(oC)

lu- nar

tri- mes- trial

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului principal A.1

A.2

B. Fronturi de lucru sub depresiunea ventilatorului de aeraj parţial

B.1. B.2. C. Fronturi de lucru inactive sau lucrări care necesită aerisire C.1. C.2. D. Total circuit ( orizont ) Intrări D.1. D.2. Ieşire D.3. D.4. E. Staţie de ventilaţie E.1. F. Ventilator F.1. Inginer şef Şef sector aeraj securitate şi sănătate în muncă -------------------------------------------- ---------------------------

70

CAPITOLUL V

CERINŢE SPECIFICE PENTRU PREVENIREA ŞI

COMBATEREAPRAFULUI DE CĂRBUNE

1.Cerinţe specifice privind prevenirea şi combaterea exploziilor de praf de cărbune:

Mine care conţin praf inflamabil: (1). Minele de cărbuni sunt considerate mine cu praf inflamabil dacă documentul

de securitate şi sănătate precizează că orice strat exploatat poate produce praf astfel încât să propage o explozie.

(2). În minele cu praf inflamabil, se pot folosi numai explozivi şi mijloace de iniţiere de siguranţă.

(3). În minele cu praf inflamabil: a.- sunt interzise fumatul, deţinerea de tutun pentru fumat şi orice obiect

care poate fi folosit la producerea flăcării; b.- lucrările de tăiere cu flacără de sudură sau alte activităţi similare la

care se impune folosirea flăcării deschise sunt permise numai în împrejurări excepţionale şi în condiţiile unor măsuri specifice care să garanteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor cuprinse în permise de lucru.

(4). Pentru reducerea depunerilor de praf inflamabil se vor lua măsuri corespunzătoare pentru îndepărtarea, neutralizarea sau fixarea acestora.

(5). Propagarea exploziilor de praf inflamabil şi/sau metan, care pot declanşa alte explozii de praf inflamabil, trebuie să fie limitată prin instalarea unui sistem de baraje pentru limitarea exploziilor.

Amplasarea acestor baraje trebuie sa fie precizată într-un document de securitate şi sănătate în muncă actualizat periodic şi disponibil la locul de muncă.

1.1. Cerinţe generale, praf inflamabil: (1). Se consideră praf exploziv de cărbune, totalitatea granulelor ce trec prin sita cu

ochiuri pătrate cu latura de 1mm şi provin din stratele de cărbune care au un conţinut de peste 10% materii volatile raportate la masa combustibilă. (2). În scopul prevenirii şi combaterii aprinderilor şi exploziilor de gaze şi pulberi combustibile se vor aplica permanent măsuri tehnice pentru reducerea atât a riscului de formare a mediului inflamabil şi exploziv, cât şi a probabilităţii de apariţie a surselor de iniţiere a acestuia.

(3). În minele din cadrul CNH - SA, este interzisă folosirea flăcării deschise şi fumatul precum şi introducerea oricăror rechizite de fumat (ţigări, chibrituri, brichete, telefoane mobile etc.) şi a altor obiecte care pot produce flacără sau scântei.

Sucursalele CNH SA vor organiza controlul la intrarea în mină, pentru a se asigura că salariaţii nu au asupra lor obiecte interzise. Celor care refuză efectuarea controlului, li se interzice intrarea în subteran şi se vor aplica sancţiunile prevăzute în CCM. Numele acestor persoane vor fi aduse la cunoştinţa inginerului şef SSM.

(4). Lucrările de reparaţii şi montaj în subteran care necesită folosirea flăcării deschise (sudare, vulcanizare, turnări de masă izolantă, lipire cu cositor, polizare, etc.), se vor executa pe baza de permis de lucru şi numai în cazul în care în jurul locului de muncă pe o distanţă de 50 m nu se constată depuneri de praf exploziv de cărbune şi concentraţia de metan în orice punct din această zonă este sub 1% vol. (profil, pânză sau cuiburi).

În cazul lucrărilor miniere în fund de sac, al abatajelor, precum şi a locurilor în care sunt montate conducte şi instalaţii de degazare, lucrări miniere de evacuare a aerului viciat acest permis de lucru va fi aprobat de către conducătorul sucursalei şi avizat de conducerea tehnică CNH - SA.

71

1.2. Concentraţia minimă explozivă: (1). Determinarea concentraţiei minime explozive a prafului de cărbune (CMEx) se

efectuează de către instituţii notificate în acest sens, pentru fiecare strat aflat în exploatare pe blocuri şi ori de câte ori se modifică condiţiile geologice.

(2). Proba de cărbune pentru determinarea concentraţiei minime explozive se va colecta din fronturile de lucru active, dintru-un făgaş executat de la acoperişul stratului la culcuş, sau pe întreaga grosime a feliei în exploatare. Lăţimea şi adâncimea făgaşului, aproximativ de aceleaşi dimensiuni trebuie să asigure cantitatea necesară de 100kg de probă. Cărbunele extras se colectează pe o prelată aşezată pe vatră în dreptul făgaşului. Proba nu trebuie să conţină materialul rocilor din acoperiş sau culcuş, respectiv intercalaţii sterile mai groase de 100mm, sau cărbune umezit de apele de infiltraţie. Până la punerea probei în lucru aceasta va fi păstrată în saci impermeabili legaţi etanş.

(3). Până la efectuarea acestor determinări se adoptă valoarea concentraţiei minime explozive de 5 g/m3 aer.

(4). Se consideră zone periculoase, lucrările miniere în care se găseşte praf exploziv de cărbune, în suspensie sau depus, în cantităţi care depăşesc valoarea concentraţiei minime explozive.

1.3. Evaluarea cantitativă şi calitativă a prafului de cărbune din lucrările

miniere, determinarea concentraţiei de praf aflat în suspensie: (1). Pentru cunoaşterea pericolului potenţial de explozie pe care îl prezintă praful

de cărbune, se efectuează evaluarea cantitativă (gradul de prăfuire) şi calitativă (granulaţia, conţinutul de cenuşă, volatile şi umiditate) a prafului din lucrările miniere.

(2). Evaluarea gradului de prăfuire (concentraţia de praf în suspensie şi ritmul de depunere), se efectuează în toate lucrările miniere în cărbune în curs de execuţie, în lucrările miniere de acces în abataje (galerii de bază, galerii de cap, galerii de transport, preabataje) precum şi în lucrări miniere principale echipate cu transportoare cu bandă sau raclete.

(3). Evaluarea gradului de prăfuire se face cel puţin o dată pentru fiecare lucrare minieră menţionată şi se va repeta de câte ori condiţiile geologico miniere şi tehnologice se schimbă.

Determinarea concentraţiei de praf în suspensie: (1). Determinarea concentraţiei de praf în suspensie se efectuează prin metoda

gravimetrică cu filtre nehigroscopice, prin trecerea unui volum de aer cunoscut prin filtru şi stabilirea cantităţii de praf reţinută de acesta prin cântărire înainte şi după recoltarea probei. După recoltare, filtrul se păstrează în exicator până ajunge la greutate constantă.

Prin raportarea diferenţei dintre cântăriri înainte şi după recoltarea probei, la volumul de aer aspirat prin filtru, se determină concentraţia de praf în suspensie, exprimată în g/m3 aer.

(2). Determinarea ritmului de depunere a prafului de cărbune se bazează pe principiul cântăririi cantităţii de praf depus pe o suprafaţă cunoscută (coli de hârtie puse în tăvi metalice L=400mm, B=250mm, H=5mm ) în unitatea de timp.

Ritmul de depunere într-un punct se calculează cu formula:

G2 - G1

Rd = ------------ SHt în care: G1 - greutatea hârtiei înaintea expunerii în lucrare, (g) G2 - greutatea hârtiei cu praf depus, (g) SH - Suprafaţa hârtiei, (m2) t - durata de expunere a hârtiei ( cel puţin durata unui ciclu de lucru). (h)

72

(3). Ritmul de depunere al prafului se determină pe o distanţă de 50 m faţă de frontul de lucru sau altă sursă de formare a prafului. Până la determinarea ritmului de depunere specific fiecărei lucrări se vor adopta valorile obţinute în lucrări similare (acelaşi strat, tehnologie de tăiere, secţiune, utilaj de transport...)

(4). Măsurarea ritmului de depunere se va face în cel puţin 3 puncte, dispuse în funcţie de viteza curentului de aer, conform tabelului:

Viteza

curentului de aer V(m/s)

Distanţa punctelor de măsurare faţă de frontul de lucru sau altă sursă de praf

(m) Punctul 1 Punctul 2 Punctul 3

< 1 10 20 50 1 -2 10 25 50 > 2 15 25 50

(5). În lucrările miniere principale echipate cu transportoare cu bandă sau cu raclete măsurătorile ritmului de depunere se vor efectua pe o distanţă de 50 m faţă de ultimul punct de deversare în sensul de curgere al curentului de aer.

(6). Timpul de măsurare al ritmului de depunere va fi egal cu cel puţin durata unui ciclu de lucru.

(7). Ritmul mediu de depunere a prafului pe primii 50 m faţă de sursa de praf, se stabileşte cu formula:

Rd1I1+Rd2I2+Rd3I3

R dm= ------------------------------- (g/m2h)

I1+I2+I3

în care:

R di - ritmul de depunere a prafului în fiecare din punctele de măsurare I=1,2,3 I1 - distanţa de la frontul de lucru sau altă sursă de praf la primul punct de

măsurare, (m) I2 – distanţa între punctele de măsurare 1 şi 2 (m) I3 – distanţa între punctele de măsurare 2 şi 3, (m) Ritmul mediu de depunere a prafului pe distanţa de 200 m de la frontul de

lucru sau altă sursă de praf este Rdm200= 0,43 R dm

(8). Timpul în care se depune o cantitate de praf de cărbune, care prin ridicare în suspensie formează concentraţii explozive, respectiv intervalul de timp maxim după care trebuie să se facă şistificarea, stropirea şi îndepărtarea prafului, se determină cu formula:

SCmEx T = ----------------------------------__ (h) Rdm200 (0,4B+1,14√ S în care: t – intervalul de timp maxim după care trebuie să se facă şistificarea, stropirea

şi îndepărtarea prafului, (h) S – secţiunea lucrării în zona în care s-au efectuat determinările ritmului de

depunere (m2) CmEx – concentraţia minimă explozivă a prafului de cărbune, (g/m3) În cazul în care există mai multe valori ale CmEx (praf de cărbune

provenit din strate diferite ) se va lua în calcul valoarea cea mai mică.

73

Rdm200 – ritmul mediu de depunere a prafului pe distanţa de 200 m de la sursa de praf, (g/m2h)

B – lăţimea la baza lucrării miniere, în zona în care s-au făcut determinările ritmului de depunere (m).

(9). Pentru evaluarea calitativă a prafului de cărbune din lucrările miniere, se vor preleva probe de praf depus care vor fi analizate în laborator pentru stabilirea conţinutului de materii incombustibile.

Proba medie de praf depus în lucrările miniere se constituie din 25 probe elementare colectate astfel:

- lungimea de lucrare minieră de 200 m se împarte în 5 tronsoane de câte 40 m;

- pe vatra lucrării se trasează diagonala fiecărui tronson; - pe fiecare diagonală se împarte în 4 segmente egale, obţinând astfel 5

puncte de colectare pentru fiecare tronson de lucrare (fig.1) - din fiecare punct, proba de praf depus se colectează pe un suport plan

prin măturarea cu o pensulă, apoi se cerne printr-o sită cu ochiuri de 3mm pentru a elimina bucăţile mari de cărbune şi impurităţile. Cantitatea minimă de probă medie ce se obţine prin compunerea celor 25 de probe elementare trebuie să fie de 1kg.

1.4. Cerinţe specifice pentru prevenirea şi limitarea efectelor exploziilor de

praf de cărbune, combaterea explozivităţii prafului de cărbune: 1.4.1. Consideraţii generale: (1). Pentru prevenirea şi limitarea efectelor exploziilor de praf de cărbune se vor

stabili măsuri specifice care vizează: - reducerea cantităţii de praf care se formează în procesul tehnologic; - micşorarea cantităţii de praf în suspensie ( aeropurtată ) şi depus; - combaterea explozivităţii prafului în suspensie prin adăugarea de praf

inert (şistificare ); - limitarea efectelor exploziilor; - periodicitatea şi sistemul de control al gradului de prăfuire, al

caracteristicilor prafului de cărbune, al calităţii şistificării şi al stării echipamentelor tehnice. (2). Aceste măsuri minime vor fi cuprinse în programul general de exploatare

(preliminar). (3). În programul general de exploatare (preliminar) se vor stabili măsurile de

prevenire şi combatere a autoaprinderii prafului de cărbune. Aceste măsuri se referă la: - sistemul de tratare a spaţiului exploatat; - cerinţele de aeraj; - mijloacele de combatere şi lichidare a focurilor endogene şi a

incendiilor; - dotarea minimă pentru intervenţie; - sistemul de control al fronturilor de lucru active şi a zonelor îndiguite; - protecţia şi evacuarea lucrătorilor.

1.4.2. Reducerea cantităţii de praf de cărbune: (1). Pentru reducerea cantităţii de praf de cărbune care se formează şi/sau

micşorarea cantităţii de praf în suspensie la operaţiile de perforare , împuşcare, tăiere mecanizată, încărcare, transport, se vor aplica prevederile din „Cerinţe specifice privind prevenirea şi combaterea prafului industrial”.

(2). În cazul utilizării combinelor de înaintare în cărbune fără desprăfuitor, în lucrările miniere cu aeraj parţial în sistem refulant, la minele cu regim grizutos, se vor aplica următoarele măsuri:

a.- menţinerea obligatorie a sistemului de stropire la organul de tăiere al combinei în perfectă stare de funcţionare, asigurarea alimentării cu apă la parametrii de presiune, debit precizaţi în cartea tehnică a combinei. În cazul în care reţeaua de apă

74

existentă în lucrare nu asigură parametrii necesari, se vor utiliza pompe adecvate în acest scop.

b.- montarea unui sistem suplimentar de stropire la 2 m de front. Acest sistem poate fi alcătuit din două pulverizatoare apă-aer, montate pe braţul combinei.

c.- prevederea a câte unei duze de pulverizare a apei sub presiune cu jet conic la punctul de deversare al combinei pe transportor sau în vagonet şi la fiecare punct de deversare de-a lungul fluxului de transport.

d.- poziţionarea coloanei de aeraj parţial în sistem refulant pe partea combainerului, menţinând capătul coloanei, permanent la maxim 10 m de front şi prevederea gurii de refulare cu deviator de aer pentru dirijarea curentului de aer spre tavanul frontului de lucru.

e.- montarea barajelor la o distanţă de cel puţin 50 m de frontul de lucru şi mutarea lor periodică, astfel ca prin avansarea frontului distanţa până la baraj să nu depăşească 150 m. Distanţa între baraj şi intersecţia cu galeria de alimentare cu aer proaspăt, trebuie să fie de minim 25 m. Barajele se vor întreţine în continuare şi pe întreaga perioadă de funcţionarea abatajului cu respectarea distanţelor menţionate mai sus faţă de linia frontului de abataj, în special dacă tăierea cărbunelui se face cu combina.

f.- umezirea sau şistificarea pe fiecare schimb a prafului de cărbune de-a lungul lucrării pe distanţa de 50 m de la frontul de lucru şi în jurul punctelor de încărcare, deversare şi transbordare a producţiei.

1.4.3. Combaterea explozivităţii prafului de cărbune: (1). În vederea combaterii pericolului de explozie datorat depunerilor de praf de

cărbune transportat de curenţii de aer, în funcţie de condiţiile locale, se va aplica una din următoarele măsuri:

- îndepărtarea depunerilor de praf de cărbune; - stropirea cu apă a prafului depus; - adăugarea de praf inert (şistificare).

(2). Praful depus pe utilaje şi instalaţii electrice, în special în zona punctelor de deversare a benzilor transportoare, va fi îndepărtat zilnic.

La îndepărtarea prafului de cărbune depus, pe pereţii şi vatra lucrării miniere, se impune stropirea prealabilă a acestuia pentru a preveni ridicarea în suspensie în timpul manipulării.

(3). În zonele cu umiditate mare, praful depus se consideră neutralizat dacă nu are posibilitatea de a se ridica în suspensie sau a atins umiditatea de saturaţie.

În cazul când neutralizarea prafului depus se face prin stropire, cantitatea de apă necesară trebuie să asigure umiditatea de saturaţie a prafului. Verificarea acestui parametru se face recoltând proba de praf depus şi dacă aceasta strânsă în mână păstrează forma degetelor şi lasă mâna umedă, înseamnă că s-a atins umiditatea de saturaţie.

(4). La şistificare, praful inert se aplică uniform pe întregul contur al lucrării miniere. Lungimea zonei şistificare trebuie să aibă permanent cel puţin 200 m începând de

la sursele generatoare de praf. Dacă zonele periculoase depăşesc 200 m, se vor lua măsuri de şistificare în continuare pe toată lungimea cu praf depus. La operaţia de şistificare personalul trebuie să poarte măşti contra prafului.

(5). Şistificarea prin adăugarea de praf inert trebuie să asigure un conţinut de materii incombustibile în amestecul praf de cărbune şi praf inert de cel puţin 80%.

(6). Controlul şistificării, utilizând metoda colorimetrică, se va face în fiecare schimb de către supraveghetor ( conducătorul formaţiei de lucru ). Rezultatele controlului se vor consemna în carneţele personale şi cartea de raport a supraveghetorilor.

Personalul de conducere de la sectoare va efectua la fiecare intrare în mină, verificări colorimetrice asupra gradului de prăfuire din zonele cu depuneri de praf de cărbune. Constatările făcute cu acest prilej vor fi consemnate în carneţele personale, iar eventualele măsuri de remediere vor fi înscrise în registrele de preliminar al sectorului.

75

(7). Etalonul colorimetric se prepară amestecând praf de cărbune cu praf inert, în proporţia indicată de relaţia:

N – A anh

K= G ---------------- (g) 100 – N în care : K – cantitatea de praf inert ce trebuie adăugată probei de praf de cărbune, (g) G – cantitatea de praf de cărbune ce se foloseşte la prepararea etalonului

colorimetric, (g) Aanh – conţinutul de cenuşă raportat la combustibilul anhidru al probei iniţiale de praf

de cărbune, (%) N – conţinutul de cenuşă raportat la combustibilul anhidru al probei etalon, (%) N = 85% pentru minele cu regim grizutos Etalonul colorimetric astfel preparat, se introduce în eprubete astfel încât să ocupe

aproximativ jumătate din volumul acestora. Coloana de amestec etalon se izolează la jumătatea inferioară a eprubetei cu o rondelă de cauciuc.

(8). Pentru a efectua o verificare colorimetrică, proba medie de praf colectată din lucrarea minieră, după ce a fost bine omogenizată într-o cutie, se introduce în jumătatea superioară a eprubetei şi se compară cu nuanţa de cenuşiu a probei etalon.

(9). Zonele de şistificare vor fi întreţinute, aplicând cantităţile necesare de praf inert în locurile unde proba medie colectată din lucrare are o nuanţă mai închisă comparativ cu cenuşiul probei etalon, respectiv conţinutul de materii incombustibile a scăzut sub nivelul de securitate prevăzut de prezentele prevederi.

(10). Controlul calitativ al eficienţei şistificării în zonele cu depuneri de praf de cărbune se va efectua trimestrial. Colectarea probelor din zonele de şistificare se va efectua după metodologia prevăzută în prezentul regulament. Probele prelevate vor fi analizate în laborator, iar rezultatele vor fi consemnate în „Registrul de evidenţă a analizelor probelor colectate din zone de şistificare, baraje şi depozite de praf inert ”.

(11). Trimestrial se vor analiza, la nivelul conducerii fiecărei sucursale, gradul de prăfuire şi eficienţa măsurilor stabilite pentru prevenirea unor acumulări periculoase de praf de cărbune.

Rezultatele probelor prelevate precum şi măsurile stabilite pentru prevenirea unor acumulări periculoase de praf de cărbune vor fi comunicate în scris Direcţiei securitate şi sănătate în muncă din cadrul CNH - SA.

La locurile de muncă în care este depăşită concentraţia maximă explozivă de praf de cărbune admisă în subteran se vor lua măsuri de remediere a acestei stări şi se vor reface probele în termen de 48 ore.

2. Baraje de praf inert: 2.1. Generalităţi: (1). Barajele se construiesc în lucrări miniere, pentru limitarea exploziilor de praf de

cărbune sau de gaze explozive. Barajele se vor construi obligatoriu în lucrările miniere de acces în stratele

de cărbune periculoase din punct de vedere al explozivităţii prafului şi anume în căile de acces în fiecare strat din cadrul unui bloc sau zonă şi între blocuri, atât în orizontul de transport cât şi în cel de aeraj.

(2). La alegerea locului de amplasare a unui baraj se va avea în vedere ca pe toată lungimea barajului, cât şi înainte şi după acesta pe o distanţă de 15-20 m, să fie îndeplinite următoarele condiţii:

a.- lucrarea minieră să fie dreaptă şi fără variaţii de secţiune; b.- să nu existe uşi de aeraj, tocuri(rame) de diguri;

76

c.- să nu fie depozitate materiale, vagonete, cărucioare, etc., care ar produce variaţii de secţiune şi rezistenţe aerodinamice locale.

2.2. Barajele cu praf inert: (1). Barajele cu praf inert se vor construi conform tipurilor redate în fig..2 şi fig.3.

Cantitatea de praf inert dintr-un baraj trebuie să fie de 400 kg/m2 secţiune transversală de lucrare minieră, în minele cu regim grizutos.

(2). Intervalul dintre două poliţe vecine trebuie să fie cel puţin egal cu lăţimea poliţei şi cel mult 2 m, iar până la tavanul (grinda) galeriei să fie un spaţiu de minim 0,3 m.

(3). În cazul în care din motive obiective nu se pot construi baraje, în locul lor se pot realiza zone de şistificare de minimum 300 m lungime.

2.3. Cerinţe de calitate pentru praful inert: (1). Pentru şistificarea lucrărilor miniere precum şi pentru realizarea barajelor,

praful inert utilizat trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe de calitate: - să nu conţină componenţi toxici; - conţinutul de SiO2 liber să fie sub 5%; - să nu fie higroscopic; - umiditatea să fie sub 1%; - conţinutul de materii combustibile să fie sub 1%; - granulometria să fie corespunzătoare, respectiv 100% din particule să

treacă prin sita cu ochiurile de 0,5mm şi cel puţin 50% să tracă prin sita cu ochiuri de 0,075mm.

(2). Praful inert din baraje trebuie menţinut în stare corespunzătoare, în acest scop fiind necesare:

- respectarea cerinţelor de calitate menţionate anterior; - înlăturarea stratului de praf de cărbune depus peste praful inert din baraj şi

complectarea cu cantităţile de praf inert necesare.

2.4. Controlul calităţii prafului inert: (1). Controlul calităţii prafului inert din baraje şi depozite, se face trimestrial. (2). În vederea controlării calităţii prafului inert din baraje, se controlează probe

medii din fiecare baraj, de pe poliţele situate la extremităţile şi la mijlocul barajului. Proba medie de pe o poliţă, este alcătuită din praful inert colectat din trei benzi cu lăţimea de 5cm. şi înălţimea de 2cm, situate la extremităţile şi la mijlocul poliţei.

Din lăzi proba de praf inert va fi colectată din benzi orientate în cruce.

2.5. Numere de identificare a barajelor: (1). Fiecare baraj din subteran va avea la cele două extremităţi plăci cu numere de

identificare, amplasate la loc vizibil. Pe plăcile cu dimensiuni de 300 x 400mm, va fi înscris numărul sectorului urmat prin separare cu punct de numărul barajului, de asemenea se va înscrie secţiunea lucrării miniere, numărul de poliţe / cantitatea de praf inert de pe o poliţă conform exemplului de mai jos:

B 3.07 S = 8 m2

27Poliţe/120kg

77

Numerele de identificare a barajelor vor fi înscrise pe schema spaţială de aeraj, precum şi în documentul de securitate şi sănătate în muncă.

(2). Fiecare unitate minieră îşi va organiza construirea barajelor conform prezentelor cerinţe, precum şi întreţinerea şi controlul acestora.

La controlul barajelor se vor avea în vedere următoarele: a.- respectarea parametrilor constructivi ai barajelor; b.- verificarea zilnică a integrităţii barajelor; c.- verificarea zilnică a cantităţii de praf inert din baraje. Se interzice deteriorarea barajelor de praf inert sub orice formă.

2.6. Umezirea masivului de cărbune prin injectarea apei sub presiune: (1). Umezirea masivului de cărbune prin injectarea apei sub presiune, realizată cu

pompa, sau creată în reţeaua de conducte datorită diferenţei de nivel între orizonturi, pompe de înaltă presiune, se face prin găuri de sondă forate paralel cu frontul abatajului pe stratificaţie, pe bază de permise de lucru şi proiecte de execuţie a găurilor.

Amplasarea găurilor de injectare se va face în funcţie de metoda de exploatare şi de lungimea abatajului.

Găurile de injectare trebuie astfel amplasate ca să nu intersecteze falii cunoscute în strat.

(2). Distanţa dintre găurile de injectare va fi de cel mult 15 m. Lungimea minimă a găurilor de injectare va fi de 2/3 din lungimea frontului, în

cazul când injectarea se realizează dintr-o galerie, respectiv de 1/3 din lungimea frontului în cazul în când injectarea se realizează din ambele galerii ale abatajului.

Etanşarea găurilor de injectare se va face prin tubare şi cimentare pe o lungime de minim 6 m, sau cu dispozitive speciale.

(3). Cantitatea de apă care trebuie injectată în strat se calculează cu relaţia: Q = q x G în care: q – consumul specific de apă, (m3/t) (pentru cărbunii din Valea Jiului q = 0,045 m3/t) G – cantitatea de cărbune existentă între două găuri de injectare, (t)

(4). În cazul în care se constată pierderi de apă, datorate prezenţei fisurilor, crăpăturilor, faliilor, etc., injectarea va fi oprită în gaura respectivă.

(5). Datele privind injectarea, vor fi trecute în „registrul de urmărire a injectării apei în masivul de cărbune” conform modelului de mai jos:

Nr. crt.

Da ta

Locul de

muncă

Nr. de găuri de injectare

Distanţa până la

front (m)

Cantitatea de apă introdusă în gaură (m3)

Presiunea

de injectare (MPa)

Umiditatea

stratului (%)

Gradul de prăfuire al locului de

muncă (concentraţia)

(g/m3)

0

1MPa = 10 bar = 10,19 kgf/cm2

78

Fig.1 – Schema de prelevare a probei de praf depus dintr-o lucrare minieră

Fig.2 – Baraj tip I

79

Fig.3 – Baraj tip II

3. Cerinţe specifice pentru prevenirea şi combaterea prafului industrial: 3.1. Cerinţe generale:

(1). În funcţie de concentraţia medie de praf silicogen la locurile de muncă, acestea se împart în două categorii :

- Categoria I- a - cele în care în timpul lucrului concentraţia medie de praf nu depăşeşte concentraţia maximă admisă;

- Categoria a II- a - cele în care în timpul lucrului concentraţia medie de praf depăşeşte concentraţia maximă admisă;

Valorile concentraţiilor maxime admise de pulberi în atmosfera locurilor de muncă sunt:

A.- Pulberi cu conţinut de SiO2 liber cristalin: 1.- Pulberi totale a..- cu SiO2 liber cristalin peste 10 %: 50 ------------- [mg/m3] % SiO2

b. - cu SIO2 liber cristalin între 5-10% inclusiv:6mg/m3 . c. - cu SiO2 liber cristalin sub 5%:8mg/m3. 2.- Pulberi respirabile: a.- pulberi cu SiO2 liber cristalin: 50

80

----------- [mg/m3 ] % SiO2

b.- pulberi de SiO2 liber cristalin : 0,05 mg/m3 .

B.- Pulberi fără conţinut de SiO2 liber cristalin : 1.-Pulberi totale cu SiO2 liber cristalin :10 mg/m3 . 2.-Pulberi respirabile : 5 mg/m3 . C.- Pulberi de cărbune ( în exploatări miniere cu SiO2 sub 5 %): Pulberi respirabile: 2 mg/m3 . Notă:

- în cazul amestecurilor de pulberi care se încadrează în două sau mai multe concentraţii maxime admise se adopta concentraţia maximă admisă cea mai scăzută;

- pentru pulberile care nu au stabilite concentraţii maxime admise, conducerea tehnică a CNH SA în baza unei documentaţii întocmite de către un organism certificat, va face propuneri în vederea aprobării lor conform legislaţiei în vigoare;

- valoarea concentraţiei maxime admise se referă la cantitatea de pulberi din zona de lucru pe durata unui schimb ( o determinare pe toată durata schimbului de lucru sau mai multe determinări pe operaţii sau faze tehnologice, cu calculul mediei ponderate în raport cu timpul );

- sucursalele care au în dotare aparate de recoltat praf pe durata schimbului de lucru şi aparate de recoltat probe momentane, vor folosi pentru clasificarea locurilor de muncă numai pe cele din prima categorie.

(2). Este interzisă efectuarea oricărei operaţii generatoare de praf, fără aplicarea măsurilor şi mijloacelor de combatere a acestuia. Responsabil de aceste măsuri se face conducerea sectorului.

(3). Determinarea gradului de prăfuire se face de către laboratoare de specialitate dotate cu aparatura corespunzătoare şi încadrate cu personal instruit .

3.2. Stabilirea conţinutului de SiO2 liber: (1). Conţinutul de SiO2 liber va fi stabilit de către laboratoare specializate.

Conţinutul de SiO2 liber se determină o singură dată pentru fiecare strat, filon, formaţie petrografică în care se execută lucrări miniere şi ori de câte ori în fronturile de lucru, apar tipuri de roci noi pentru care nu se cunoaşte conţinutul de bioxid de siliciu liber şi în care urmează să se execute excavaţii de durată.

(2). Concentraţiile de praf se determină la intervale de cel puţin un an, iar pentru locurile de muncă unde este depăşită concentraţia maximă admisă, la intervale de cel puţin şase luni.

(3). Concentraţiile de praf se determină ori de câte ori intervin schimbări importante în caracteristicile geologice, mineralogice, în fluxul tehnologic, aeraj, aplicarea mijloacelor de combatere a prafului, etc. Intervalele de control ale concentraţiei de praf vor fi : anual pentru un conţinut de SiO2 liber sub 10%, semestrial la un conţinut de10-70 % şi trimestrial când acest conţinut depăşeşte 70 %.Pentru lucrările minere cu durata de execuţie mai mică decât intervalele de timp prevăzute anterior , se va executa cel puţin o determinare a conţinutului de praf.

3.3. Combaterea prafului industrial: (1). Pentru combaterea prafului la perforarea găurilor de mină se va aplica :

- perforarea umedă normalizată; - perforare cu captare uscată.

(2). Pentru realizarea unui perforaj umed normalizat se vor lua următoarele măsuri: - stropirea locului de muncă cu apă pe o distanţă de 5-10 m înainte de

perforare;

81

- folosirea de sfredele sau capete de tăiere cu orificiile de pulverizare a apei cât mai aproape de tăiş;

- menţinerea presiunii apei cu cel puţin 1 bar ,sub valoarea presiunii aerului comprimat, dar să nu scadă sub valoarea de 3 bari;

- asigurarea unui debit de apă de 2-4 l/min. pentru perforatoarele uşoare, iar pentru perforatoarele grele sau foreze /sondeze, se vor respecta prescripţiile din cărţile tehnice;

- asigurarea unui debit de apă de peste 6 l/min. în cazul perforării cu perforatoare uşoare a găurilor de mină ascendente în lucrări verticale şi cu înclinare mare. Se vor utiliza coloane telescopice, iar lucrătorii vor fi dotaţi cu haine impermeabile.

(3). Dispozitivele de captare uscată se vor folosi la locurile de muncă în care, din cauza rocilor care se umflă datorită apei sau care se dizolvă în apă, perforajul umed nu se poate aplica.

(4). În timpul perforării găurilor de mină la locurile de muncă cu grad de prăfuire de categoria a II-a, capătul coloanei de aeraj aspirant se va menţine faţă de frontul de lucru la distanţa de 2m., iar în cazul aerajului refulant la o distanţă de maximum 10 m.

(5). Pentru combaterea prafului rezultat la lucrările de împuşcare se va aplica burajul cu apă şi perdele de ceaţă.

(6). Înainte de încărcarea găurilor, se va stropi locul de muncă pe o distanţă de cel puţin 10 m. de front. Pulverizatoarele mixte (apă şi aer comprimat) vor fi montate la o distanţă de 10-20 m. de front. Punerea în funcţiune a pulverizatoarelor se va face la retragerea artificierului din front, iar oprirea acestora la revenirea lucrătorilor în front. În lucrările de ieşire a aerului viciat din abataje se vor monta porţi de pulverizare (perdele de ceaţă) care vor funcţiona în permanenţă (mai puţin în timpul operaţiilor de încărcare a găurilor şi a defectelor echipamentelor din abataj).

(7). La împuşcare, pentru ca fiolele cu apă să nu fie aruncate în timpul exploziei, în gura găurii se introduce un dop de argilă de circa 10cm. La găurile înclinate în jos pentru a evita pătrunderea apei la încărcătura de exploziv, în cazul unor eventuale spargeri a fiolelor cu apă, între acestea şi încărcătură se va introduce un dop de argilă de circa 10cm. Lungimea burajului (fiole cu apă + argilă) trebuie să corespundă conform legislaţiei în vigoare. (8).Schema de aeraj aplicată şi de desprăfuire într-o lucrare minieră de deschidere sau pregătire la care tăierea se realizează cu combina va fi sistemul de aeraj combinat sau se pot aplica instrucţiunile din cărţile tehnice care însoţesc combina.

(9).La lucrările miniere de deschidere sau pregătire la care tăierea se execută cu explozivi, pe perioada de aerisire după operaţia de împuşcare, pentru prevenirea poluării cu praf şi gaze a curenţilor de aer proaspăt se vor realiza perdele de ceaţă :în galerii în cazul sistemului de aeraj refulant şi în coloanele de aeraj în cazul sistemelor de aeraj combinat şi aspirant. Perdelele de ceaţă se vor realiza cu pulverizatoare aer-apă şi vor fi montate cu sensul de pulverizare în contracurent, ceaţa creată să acopere întreaga secţiune de curgere a curentului de aer (galerie sau tub de aeraj).

La instalaţiile de aeraj aspirant, pulverizatorul se va monta în coloana de tuburi după ultimul ventilator situat în curentul de aer proaspăt;

(10). Pentru combaterea prafului la încărcarea manuală a materialului derocat, se va aplica stropirea cu apă ori de câte ori apare material neumezit.

Se va stropii cu apă şi perimetrul lucrării miniere pe o lungime de minim 5 m. Răspunde de realizarea acestor măsuri şeful de schimb.

(11). La încărcarea mecanică a materialului derocat cu maşini de încărcat cu acţionare pneumatică pot fi folosite şi dispozitive automate de stropire. (12). La combaterea prafului se poate utiliza apă industrială ,dacă nu prezintă nocivitate.

82

(13). Pentru combaterea prafului în punctele de descărcare şi încărcare în şi din silozuri, depozite, rostogoluri se va aplica pulverizarea apei cu ajutorul pulverizatoarelor aer-apă sau a duzelor de pulverizare a apei, puse în funcţie manual sau automat.

(14). În cazul în care , concentraţia de praf din curentul de aer proaspăt depăşeşte valoarea de 30% din concentraţia maximă admisă stabilită pentru locul de muncă pe care îl aeriseşte, se vor lua măsuri pentru purificarea curenţilor de aer prin crearea de perdele de ceaţă, spălarea periodică a pereţilor lucrărilor miniere cu apă, precum şi evitarea pe cât posibil a aerisirii în serie.

(15). La operaţia de torcretare se va stropii cu apă suprafaţa de torcretat. Lucrătorii vor fii dotaţi cu măşti de protecţie contra prafului şi vor executa această lucrare din curentul de aer proaspăt.

(16). La lucrările de întreţinere sau reprofilare a galeriilor se vor aplica aceleaşi metode de combatere a prafului utilizate la săpare.

(17). La toate lucrările miniere în fund de sac este interzisă desfăşurarea oricărei activităţi dacă în acestea nu sunt montate conducte de apă prin care să se asigure debitul şi presiunea necesară combaterii prafului.

(18). În locurile de muncă unde cu toate măsurile luate conţinutul de praf la anumite operaţii depăşeşte limita maximă admisă în timpul operaţiei respective, se vor folosi obligatoriu măşti contra prafului.

(19). Măştile contra prafului vor putea fi folosite ca mijloace unice de protecţie numai în locurile de muncă sau la operaţiile unde, din motive obiective, nu se pot aplica celelalte mijloace de combatere.

(20). La locurile de muncă unde este necesară folosirea măştilor de protecţie contra prafului se vor repartiza numai oameni sănătoşi din punct de vedere al aparatului cardio-vascular şi al aparatului respirator.

(21). Pentru întreţinerea, curăţirea, dezinfectarea şi distribuirea măştilor contra prafului se vor amenaja încăperi speciale. Măştile vor fi distribuite pe bază de marcă sau inventar pentru a asigura folosirea individuală a acestora.

(22). Toţi lucrătorii din subteran şi de la instalaţiile anexe de la suprafaţă, vor fi supuşi periodic examenelor medicale preventive conform prezentului regulament.

83

CAPITOLUL VI

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND PREVENIREA EXPLOZIILOR, FOCURILOR ENDOGENE ŞI A INCENDIILOR

1. Cerinţe generale: (1). Măsurile necesare pentru prevenirea şi combaterea formării acumulărilor de

atmosfere explozive constituie principalul obiectiv al conducerii tehnice al sucursalelor. (2). În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie trebuie luate toate măsurile

necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive. (3). Pentru prevenirea exploziilor se stabileşte un plan detaliat cu privire la

echipamentele de lucru şi măsurile necesare ce trebuie luate cuprinse în „Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent”.

(4). În scopul prevenirii şi combaterii aprinderilor şi exploziilor de gaze şi pulberi combustibile se vor aplica permanent măsuri tehnice pentru reducerea atât a riscului de formare a mediului inflamabil şi exploziv, cât şi a probabilităţii de apariţie a surselor de iniţiere a acestuia.

(5). Focurile apărute în lucrările miniere subterane şi focurile de la suprafaţa minelor care pot pune în pericol securitatea lucrătorilor sau continuitatea procesului de producţie, sunt considerate focuri de mină, care pot fi, endogene sau exogene.

Ca focuri de mină endogene sunt considerate acele focuri care apar ca urmare a autoaprinderii substanţei minerale utile.

Ca focuri exogene sau incendii sunt considerate acele focuri de mină care apar datorită unor cauze externe.

2. Tendinţa de autoaprindere a cărbunilor: (1). Din punct de vedere al predispoziţiei la autoaprindere zăcămintele de

substanţe minerale utile se clasifică astfel: I. zăcăminte fără tendinţă la autoaprindere; II. zăcăminte autoinflamabile:

a. cu tendinţă la autoaprindere; b. cu tendinţă pronunţată la autoaprindere. Se consideră zăcăminte sau strate autoinflamabile acelea în care cel puţin odată a

avut loc un fenomen de autoaprindere sau autoîncălzire, precum şi acelea care pe baza cercetărilor sau determinărilor se declară ca având tendinţă sau tendinţă pronunţată la autoaprindere.

Clasificarea se va efectua obligatoriu pentru toate stratele exploatabile din cadrul fiecărui bloc aferent fiecărui câmp minier, înainte de punerea în funcţie a primului abataj.

(2). Sucursalele din cadrul CNH – SA vor fi dotate cu sisteme de combatere şi stingere a focurilor (înnămolire, inertizare, rambleiere mecanică, inundare, aerosoli, etc.).

(3). În programul general de exploatare (preliminar) se vor stabili măsurile de prevenire şi combatere a autoaprinderii cărbunilor. Aceste măsuri se referă la:

- sistemul de tratare a spaţiului exploatat; - cerinţe de aeraj; - mijloacele de combatere şi lichidare a focurilor endogene şi a incendiilor; - dotarea minimă pentru intervenţie; - sistemul de control al fronturilor de lucru active şi a zonelor îndiguite; - protecţia lucrătorilor.

84

3. Folosirea flăcării deschise: (1). Fumatul în zonele care prezintă pericole specifice de incendiu sau explozie de

la suprafaţă este interzis. (2). În minele din cadrul CNH - SA, este interzisă folosirea flăcării deschise şi

fumatul precum şi introducerea oricăror rechizite de fumat (ţigări, chibrituri, brichete, telefoane mobile etc.) şi a altor obiecte care pot produce flacără sau scântei.

Sucursalele CNH SA vor organiza controlul la intrarea în mină, pentru a se asigura că salariaţii nu au asupra lor obiecte interzise. Celor care refuză efectuarea controlului, li se interzice intrarea în subteran şi se vor aplica sancţiunile prevăzute în CCM. Numele acestor persoane vor fi aduse la cunoştinţa inginerului şef SSM.

(3). Lucrările de reparaţii şi montaj în subteran care necesită folosirea flăcării deschise (sudare, vulcanizare, turnări de masă izolantă, lipire cu cositor, polizare, etc.), se vor executa pe baza de permis de lucru şi numai în cazul în care în jurul locului de muncă pe o distanţă de 50 m nu se constată depuneri de praf exploziv de cărbune şi concentraţia de metan în orice punct din această zonă este sub 1% vol. (profil, pânză sau cuiburi).

În cazul lucrărilor miniere în fund de sac, al abatajelor, precum şi a locurilor în care sunt montate conducte şi instalaţii de degazare, lucrări miniere de evacuare a aerului viciat acest permis de lucru va fi aprobat de către conducătorul sucursalei şi avizat de conducerea tehnică CNH - SA.

4. Incendii subterane: 4.1. Cerinţe generale: (1). Conducerile sucursalelor vor lua măsuri pentru prevenirea şi detectarea la timp

a aprinderilor spontane. (2). Introducerea materialelor inflamabile în lucrările miniere subterane trebuie să

fie limitată la cantitatea strict necesară. (3). Atunci când este necesară utilizarea fluidelor hidraulice (fluide pentru

transmiterea energiei mecanice hidrostatice şi/sau hidrocinetice) trebuie utilizate numai fluide greu inflamabile, în scopul evitării riscului de incendiu şi propagării sale.

Fluidele hidraulice trebuie să corespundă specificaţiilor şi condiţiilor de testare referitoare la rezistenta la foc, precum şi criteriilor de igienă.

Când se utilizează fluide hidraulice care nu corespund specificaţiilor, condiţiilor şi criteriilor prevăzute la al doilea paragraf, trebuie luate măsuri suplimentare pentru evitarea riscului sporit de incendiu şi propagarea sa.

(4). Incendiile, exploziile, inundaţiile, avariile tehnologice şi alte tipuri de risc sunt evenimente excepţionale - situaţii de urgenţă, care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea persoanelor, mediul înconjurător, bunurile şi valorile materiale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate;

Activitatea desfăşurată în domeniul situaţiilor de urgenţă se împarte în două categorii principale : - apărarea împotriva incendiilor;

- protecţia civilă. Apărarea împotriva incendiilor constă în : - prevenirea incendiilor ; - stingerea incendiilor. Incendiul este un proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat

prezenţei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru stingere.

4.2. Măsuri organizatorice: (1). Activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor în subteran intră în

responsabilitatea conducerii sucursalelor.

85

Responsabilul PSI pe mină, pentru subteran este numit inginerul şef securitate şi sănătate în muncă şi are ca atribuţie principală, controlul şi supravegherea respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

La nivelul fiecărui sector se numeşte un Responsabil PSI pe sector cu atribuţii de control şi punere în aplicare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

(2). Preîntâmpinarea situaţiilor generatoare de incendii în subteran se realizează prin:

a.- organizarea controlului de prevenire; b.- organizarea şi desfăşurarea procesului tehnologic conform

reglementărilor tehnice de exploatare; c.- efectuarea lucrărilor de întreţinere şi verificare la instalaţiile utilitare şi la

mijloacele tehnice de producţie conform reglementărilor tehnice de exploatare; d.- organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locurile de

muncă; Controlul respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva

incendiilor se efectuează la toate locurile de muncă de către : a.- supraveghetorii locurilor de muncă (ingineri CFL), pe fiecare schimb; b.- responsabilul PSI pe sector, zilnic; c.- responsabilul PSI pe mină pentru subteran, lunar; d.- alţi lucrători de specialitate din domeniul situaţiilor de urgenţă, securităţii şi

sănătăţii în muncă, ITM Petroşani, etc.; (3). Controlul efectuat de supraveghetorii locurilor de muncă trebuie să aibă în

vedere: a.- existenţa şi integritatea mijloacelor tehnice de apărare împotriva

incendiilor din dotarea locurilor de muncă; b.- respectarea condiţiilor de utilizare a materialelor combustibile; c.- asigurarea alarmării şi intervenţiei în caz de incendiu; d.- înlăturarea surselor posibile de iniţiere a incendiilor; e.- verificarea respectării condiţiilor de executare a lucrărilor cu pericol de

incendiu şi/sau explozie în subteran. (4). Controlul efectuat de responsabilul PSI pe sector va avea în vedere :

a.- existenţa, integritatea şi funcţionalitatea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor din dotare, în care sens va ţine evidenţa exactă, pe categorii şi tipuri, a stingătoarelor şi accesoriilor PSI, a instalaţiilor de alimentare cu apă a racordurilor hidrant precum şi a instalaţiilor de stingere cu apă pulverizată din dotare;

b.- modul de utilizare a materialelor combustibile; c.- asigurarea alarmării şi intervenţiei în caz de incendiu; d.- înlăturarea surselor posibile de iniţiere a incendiilor; e.- punerea în aplicare a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, măsuri

stabilite în urma controalelor persoanelor de specialitate în domeniul situaţiilor de urgenţă, securităţii şi sănătăţii în muncă, ITM, etc.

(5). Lunar, responsabilul PSI pe sector întocmeşte o Notă de control PSI, în care consemnează:

a.- locurile de muncă şi instalaţiile tehnologice care au fost cuprinse în control;

b.- deficienţele constatate şi încălcări ale normelor de apărare împotriva incendiilor;

c.- propunerile de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de îmbunătăţire a activităţii.

Notele de control PSI vor fi înaintate lunar la Responsabilul PSI pe mină pentru subteran, care va ţine evidenţa acestora .

(6). Dosarul PSI de sector va conţine: - dispoziţia de numire a Responsabilului PSI pe sector precum şi atribuţiile şi

responsabilităţile acestuia;

86

- instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor pentru toate locurile de muncă; - schemele de intervenţie; - evidenţa stingătoarelor; - evidenţa accesoriilor şi materialelor PSI; - notele de control PSI.

(7). Anual, sau ori de câte ori este nevoie, Responsabilul PSI pe mină pentru subteran va întocmi un Raport privind activitatea de apărare împotriva incendiilor în subteran, raport pe care îl va prezenta conducerii sucursalei în vederea stabilirii măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru anul următor.

Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă (noaptea, în zilele nelucrătoare, sărbători legale sau alte situaţii) organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor se face în funcţie de posibilităţile concrete, urmărindu-se asigurarea:

a.- verificării periodice a locurilor de muncă şi a instalaţiilor tehnologice; b.- posibilităţilor de anunţare a incendiului conform planului de avertizare

alarmare; c.- realizării primei intervenţii la stingerea incendiilor;

e.- accesului echipelor de intervenţie în situaţii de urgenţă. 4.3. Cerinţe specifice de prevenire a incendiilor în lucrările miniere

subterane: (1). Pentru prevenirea incendiilor în lucrările miniere subterane se vor lua

următoarele măsuri organizatorice la fiecare loc de muncă: - se întocmesc şi se afişează instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor în

încăperile echipamentelor electrice; - se menţin libere traseele de evacuare stabilite prin planurile de evacuare; - se marchează pericolele de incendiu prin montarea de indicatoare de

securitate şi de orientare sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare; - se dotează locul de muncă cu mijloace de stingere a incendiilor; - se nominalizează personalul care utilizează sau pune în funcţiune

mijloacele tehnice de stingere din dotare ori efectuează manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile tehnologice;

- instruirea salariaţilor privind modul de acţiune în caz de incendiu se realizează semestrial la cabinetele de instruire cu ocazia instructajului în domeniul situaţiilor de urgenţă şi anual, prin exerciţii de alarmare şi evacuare în situaţii de urgenţă.

(2). Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor: Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:

a. Obligaţiile generale ale salariaţilor privind prevenirea şi stingerea incendiilor;

b. Regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor pentru exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;

La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere: - prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere; - gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile, susceptibile a se

aprinde; - dotarea cu mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor; - verificarea spaţiilor la sfârşitul programului de lucru; - parametrii care se au în vedere pe timpul exploatării diferitelor

instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice. c. Sursele specifice de aprindere precum şi condiţiile şi/sau împrejurările care

pot determina şi/sau favoriza iniţierea, dezvoltarea şi/sau propagarea incendiilor; d. Pericolele care pot apărea în caz de incendiu (intoxicări, arsuri,

traumatisme, electrocutări, etc.), precum şi regulile şi măsurile de prevenire a acestora.

87

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de responsabilul PSI pe sector şi se aprobă de conducătorul sucursalei.

Premergător aprobării de către conducătorul sucursalei, instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se verifică de responsabilul PSI pe mină pentru subteran.

În funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv, instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează sau se păstrează la locul de muncă;

Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează şi se utilizează de către supraveghetorul locului de muncă care efectuează instructajul periodic în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor.

Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la responsabilul PSI pe mină pentru subteran.

Lucrătorii de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile prevăzute mai sus au obligaţia să le studieze, să şi le însuşească şi să le respecte.

Pentru noile tehnologii şi instalaţii, instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor întocmite de proiectanţi au iniţial caracter provizoriu şi se completează cu cele care apar ca fiind necesare, pe timpul punerii în funcţiune, probelor tehnologice şi din exploatare, în timp de un an, după care se aprobă de conducătorul sucursalei şi devin definitive.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se revizuiesc anual şi se reactualizează la modernizări, dezvoltări şi la apariţia unor noi reglementări.

Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor va avea înscrisă data întocmirii şi aprobării, persoana care a elaborat-o şi persoana care a aprobat-o, precum şi semnăturile acestora.

(3). Indicatoarele de securitate (de interzicere, avertizare şi informare) şi cele auxiliare:

Se executa, se iluminează, se amplasează şi se montează conform HG nr. 971/2006 privind semnalizarea de securitate iar în anumite situaţii indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative.

Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor revine şefului de sector.

(4). Schemele de intervenţie cuprind: a.- descrierea succintă a procesului tehnologic, cu menţionarea principalilor

parametri (presiuni, temperaturi de lucru, etc.); b.- cantitatea de produse combustibile din instalaţie sau de la locul de muncă

şi agenţii eficienţi pentru stingerea acestora; c.- precizarea în ordine cronologică a operaţiunilor ce se efectuează în caz

de incendiu, explozie, avarie; d.- desemnarea persoanelor care participa la acţiunile de intervenţie; e.- enumerarea mijloacelor tehnice PSI existente în instalaţie şi precizarea,

pe releveele instalaţiilor, a locurilor de amplasare a acestora sau a componentelor de punere în funcţiune.

Pe releveul instalaţiei se marchează locul de amplasare a mijloacelor de intervenţie din dotarea formaţiei de intervenţie, salvare şi prim ajutor (Staţiei de salvare).

Schemele de intervenţie se elaborează de şeful de sector, se întocmesc în două exemplare şi se aproba de conducătorul sucursalei, exemplarul 1 se păstrează la Responsabilul PSI pe mină pentru subteran în Dosarul PSI de sector, iar exemplarul 2 la şeful formaţiei de intervenţie, salvare şi prim ajutor (Şeful staţiei de salvare minieră).

(5). Măsuri generale de prevenire a incendiilor: Oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosinţă, se

exploatează sau se întreţin locuri de muncă, se vor lua măsurile adecvate pentru prevenirea declanşării şi propagării incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate şi sănătate. De asemenea se vor stabili prevederi pentru stingerea rapidă şi eficientă a oricărui incendiu.

88

Introducerea materialelor inflamabile în lucrările miniere subterane trebuie să fie limitată la cantitatea strict necesară. Cercetarea materialelor din punct de vedere al comportării la foc şi avizarea introducerii de noi materiale în subteran se va face de către laboratoare abilitate, conform prevederilor legale;

Atunci când este necesară utilizarea fluidelor hidraulice (fluide pentru transmiterea energiei mecanice hidrostatice şi/sau hidrocinetice) trebuie utilizate numai fluide greu inflamabile, în scopul evitării riscului de incendiu şi propagării sale. Fluidele hidraulice trebuie să corespundă specificaţiilor şi condiţiilor de testare referitoare la rezistenta la foc, precum şi criteriilor de igienă. Când se utilizează fluide hidraulice care nu corespund specificaţiilor, condiţiilor şi criteriilor prevăzute mai sus, trebuie luate măsuri suplimentare pentru evitarea riscului sporit de incendiu şi propagarea sa.

Toate echipamentele şi sistemele protectoare introduse în subteran (inclusiv cele pentru prevenirea incendiilor) vor fi certificate pentru a putea fi utilizate în atmosfere potenţial explozive, de un organism certificat;

La suprafaţa minelor este interzis fumatul şi focului deschis în şi la distanţe mai mici de:

- 50 m faţă de locurile cu pericol de explozie (depozite de materii explozive, staţiile instalaţiilor de degazare centrală, depozite de lichide combustibile, de recipiente cu gaze sub presiune, etc.) ;

- 20 m faţă de punctele vitale şi/sau vulnerabile la incendiu (instalaţiile de aeraj - staţiile de ventilatoare, instalaţiile de extracţie, de rampele puţurilor, de planele lucrărilor miniere, instalaţiile de producere a aerului comprimat - staţii de compresoare, lămpării - metanometre, centrale termice, staţii de transformare şi de distribuţie a energiei electrice, dispecerate, etc.), fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare ;

De asemenea, este interzisă folosirea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport etc.) în care se prelucrează, se utilizează, se depozitează, se vehiculează, se manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care, în prezenta focului deschis, prezintă pericol de incendiu sau de explozie, precum şi în apropierea acestora, cum sunt:

a.- instalaţiile de producere, prelucrare, reglare, comprimare, transport şi distribuţie a gazelor combustibile (gaz metan, acetilena, hidrogen, etc.) şi a oxigenului;

b.- instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport şi distribuţie a lichidelor combustibile (produse petroliere, vopsele, lacuri, etc.);

c.- gospodăriile de ungere şi acţionările hidraulice cu ulei sau cu alte lichide combustibile;

d.- secţiile şi atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelarii, de acoperiri metalice, de întreţinere şi reparaţie a autovehiculelor şi utilajelor de ridicat şi stivuit, de vulcanizare, tapiţerie, croitorie etc.;

e.- depozitele de materiale combustibile (vopsele, lacuri, solvenţi, uleiuri, motorină, etc.), material lemnos şi produse din lemn, produse textile şi de hârtie, arhive, carbid, plastic, etc.;

f.- încăperile în care se executa operaţiuni de spălare sau de curăţare cu produse petroliere (benzina, neofalina, etc.), precum şi de vopsire în care s-au folosit solvenţi inflamabili;

g.- încăperile şi podurile clădirilor ale căror elemente de construcţie sunt realizate din materiale combustibile;

h.- laboratoarele şi staţiile-pilot în care se utilizează substanţe combustibile; i.- încăperile de încărcat acumulatori; j.- încăperile cu echipament electric de calcul, măsura, control, automatizare,

semnalizare, control trafic; k.- încăperile speciale de cabluri electrice; l.- clădirile administrative şi alte locuri stabilite.

Pe o rază de 20 m în jurul lucrărilor miniere care servesc şi la intrarea aerului proaspăt în mină, toate construcţiile trebuie să fie executate din materiale incombustibile.

89

Fac excepţie de la această prevedere construcţiile provizorii care se execută la săparea puţurilor sau planelor înclinate, turnurilor puţurilor cu o durată de funcţionare de până la 3 ani, cu condiţia ca acestea să fie ignifugate ;

Toate puţurile la zi, cu o adâncime mai mare de 50 de metri, sau cu o durată de funcţionare mai mare de 3 ani, vor fi construite din materiale incombustibile.

Gurile galeriilor de coastă şi planele înclinate cu o durată de funcţionare mai mare de 3 ani şi care servesc pentru intrarea aerului proaspăt în mină, se vor susţine cu materiale incombustibile pe o lungime de cel puţin 10 m de la intrare.

Intersecţiile dintre lucrările miniere şi puţuri vor fi susţinute şi amenajate cu materiale incombustibile pe o distanţă de cel puţin 20 m.

La susţinerea încăperilor subterane în care sunt instalate utilaje, echipamente electrice precum şi a remizelor de locomotive, vor fi folosite materiale incombustibile.

(6). Stingerea incendiilor în lucrările miniere subterane: Orice persoană care observă apariţia unui incendiu, este obligată să anunţe

incidentul conform planului de avertizare – alarmare, să folosească toate mijloacele pentru localizarea şi stingerea acestuia, să respecte dispoziţiile primite şi să salveze eventualele victime după caz.

Substanţele stingătoare utilizate la stingerea incendiilor în subteran sunt : apa, spuma mecanică, nisipul uscat, praful inert sau gazele inerte.

În funcţie de faza în care se află incendiul, stingerea se realizează astfel: a. Prima intervenţie pentru stingerea începutului de incendiu care se

execută de către lucrătorii de la locul de muncă unde a izbucnit incendiul. În cadrul primei intervenţii se procedează astfel :

- se acţionează prompt cu mijloacele iniţiale de stingere (stingătoare cu spumă, cu pulbere sau cu gaze), cu praf inert, cu nisip sau cu apă în funcţie de natura materialului sau substanţei combustibile care arde.

Atenţie: La incendiile de natură electrică nu se utilizează apa şi stingătoarele cu spumă, datorită pericolului de electrocutare.

- se alarmează lucrătorii de la locul de muncă şi se anunţă incendiul conform planului de avertizare - alarmare;

- se întrerupe alimentarea instalaţiilor tehnologice cu energie electrică, cu excepţia alimentării sistemelor de protecţie împotriva incendiilor (iluminat de siguranţă, staţii de pompe incendiu, etc.),

- se evacuează lucrătorii şi bunurile din zona periclitată de incendiu, în curentul de aer proaspăt, şi se acordă primului ajutor,

- se execută autoevacuarea spre suprafaţa minei, pe traseele stabilite în planul de evacuare;

b. Intervenţia propriu-zisă pentru stingerea şi înlăturarea efectelor incendiului se execută de către echipele de intervenţie, salvare şi prim ajutor (salvatori mineri), utilizând mijloace şi procedee specifice de stingere, stabilite în Planul de acţiune în caz de incident major.

(7). După stingerea incendiului, zona afectată va fi supravegheată în continuare, timp de 8 ore, de către 2 lucrători desemnaţi de şeful de sector, pentru a sesiza şi interveni în cazul reactivării focului.

Inginerul şef securitate minieră va dispune dirijarea / reducere a curentul de aer ce trece prin zona incendiată astfel încât să se evite inundarea minei cu fum şi gaze de ardere în funcţie de posibilităţi.

La reglarea debitului de aer spre zona incendiată trebuie avută în vedere necesitatea diluării metanului sub concentraţia periculoasă chiar dacă această măsură duce la intensificarea sau extinderea momentană a incendiului.

În funcţie de necesităţi, pentru a se asigura posibilitatea unei intervenţii operative în caz de incendiu, sucursalele miniere sunt obligate să dispună la suprafaţă de o rezervă de apă sub presiune. Rezerva de apă va fi legată la reţeaua de apă a minei, debitul rezervei de apă fiind de minim 50 mc/oră.

90

Fiecare magistrală de intrare a apei în subteran trebuie să asigure un debit de 50 mc/oră pentru intervenţii la focuri şi incendii, plus necesarul pentru consumul tehnologic al locurilor de muncă aferente.

Magistralele de alimentare cu apă ale sectoarelor vor fi prevăzute din 100 în 100 m cu racorduri hidrant de 2 ” pentru furtunuri de pompieri (tip C) care să asigure un debit minim de apă 50 mc/oră la o presiune de cel puţin 0,6 Mpa.

La puţurile de intrare a aerului proaspăt se va asigura sursa de apă (racorduri hidrant de 2 ”), în rampă ,la fiecare orizont. Racordurile hidrant vor fi prevăzute cu 2 furtunuri tip C astfel încât să fie posibilă deversarea apei pe toată secţiunea puţului.

Conductele de aer comprimat vor fi amenajate în aşa fel încât, în caz de nevoie, să poată fi folosite drept conducte de apă.

Când prin combaterea directă nu se va putea stinge un incendiu, se va opri circulaţia aerului spre focar, iniţial prin blinduri sau perne pneumatice de izolare, se va decupla energia electrică şi se va opri alimentarea cu aer comprimat în zona izolată după care se vor construi diguri de etanşare. Pentru stingere, şeful formaţiei de intervenţie, salvare şi prim ajutor va întocmi un permis de lucru, care va fi aprobat de conducătorul sucursalei.

91

NORMĂ DE DOTARE CU MIJLOACE DE STINGERE A INCENDIILOR ÎN SUBTERAN

Nr crt Locul de amplasare

1 2 3 4 5 6 Pulverizatoare

apă Stingător cu pulbere P 50

Stingător cu pulbere P 6

Stingător cu spumă S 50

Stingător cu spumă S 6

Obs

1 Casa maşinii de extracţie - - 3 - 2 - 2 Remiză pentru locomotive Diesel - - 2 1 2 # 3 Nişă (magazie) pentru carburanţi sau lubrifianţi - - - 1 2 # 4 Staţie de transformare cu transformatoare în ulei - - 2 1 2 # 5 Staţie de transformare cu transformatoare uscate - - 2 - - - 6 Staţie de redresare cu redresoare în ulei - - 1 - 1 - 7 Staţie de redresare cu redresoare uscate - - 1 - - - 8 Nişă pentru punct de distribuţie a energiei electrice - - 2 - - - 9 Transportor cu bandă -la capul de acţionare 1 - 1 - 1 - 10 Transportor cu bandă -la capul de întindere 1 - - - 1 - 11 Traseul transportorului cu bandă - din 20 în 20 de metri. - - 1 - 1 # 12 Transportor cu raclete -la capul de acţionare 1 - 1 - 1 - 13 Punct de deversare în silozuri sau de pe un transportor pe altul 1 - - - 2 - 14 Abataje mecanizate - - 2 - 2 # 15 Abataje nemecanizate - - - - 2 # 16 Magazii şi ateliere subterane - - 1 - 1 - 17 Rampa puţului (la fiecare orizont) - - 1 - 1 - 18 Depozit de explozivi ( nişă de explozivi ) - - - - 1 - 19 Camera de troliuri la puţurile în săpare - - 2 - 1 - 20 Locul unde se execută lucrări de foraj din subteran - - - - 1 - 21 Staţie de compresoare - 1 1 1 1 - 22 Staţie de evacuare a apelor din subteran - - 1 - - - 23 Mijloc de transport (locomotive de orice tip) - - 1 - - # 24 Locul unde se execută lucrări cu foc deschis - - 1 - 1 -

25 Pichet PSI amplasat în funcţie de concentrarea lucrărilor, natura şi gradul de pericol de incendiu, conform deciziei conducerii sucursalei

- 1 5 1 5 -

92

Explicaţii : Col. 1. – Pulverizatoare aer - apă Col. 4. -Stingător transportabil cu spumă mecanică (50 Kg) Col. 2. -Stingător transportabil cu pulbere (50 Kg) Col. 5. -Stingător portativ cu spumă mecanică (minim 6 Kg) Col. 3. -Stingător portativ cu pulbere (minim 6 Kg) Col. 6. -Observaţii Observaţii : Rând 2,3 -Dotarea cu stingătoare transportabile cu spumă este necesară acolo unde cantitatea de lubrifianţi sau carburanţi depăşeşte 200 Kg Rând 4 -Dotarea este obligatorie pentru fiecare transformator cu puterea instalată mai mare sau egală cu 1 KVA Rând 11 -Dotarea nu este obligatorie în cazul în care există de-a lungul benzii o conductă cu apă prevăzută , din 50 în 50 de metri, cu racorduri hidrant tip C - cu ventil (hidrant interior) pentru cuplarea furtunurilor în caz de incendiu; racordul hidrant va fi dotat cu două furtunuri tip C ( role de 20 de metri fiecare), o ţeavă de refulare a apei tip C şi o cheie racord tip ABC. Dotarea unui grup de racorduri hidrant se poate face şi în pichete, amplasate la distanţă de 200 metri unul faţă de altul, dotate cu 8 furtunuri, 4 ţevi şi 4 chei racord. Atenţie: Presiunea apei din conductă va fi de cel puţin o atmosferă. Rând 14,15 -Dotarea abatajelor cu stingătoare cu spumă se face în funcţie de suprafaţa spaţiului de lucru (un stingător la 200 metri pătraţi). Rând 23 -Dotarea este obligatorie pentru fiecare mijloc de transport. Rând 25 - Pichetul PSI, la orizontul cu reţea de apă, va fi dotat cu 10 furtunuri, 2 ţevi şi 2 chei racord. Pentru lucrările de prospecţiuni şi cercetări geologice, pichetul PSI va fi dotat cu racord hidrant, 2 furtunuri, ţeavă şi cheie racord , unde există reţea de apă iar acolo unde nu există reţea de apă va fi dotat cu minim 4 stingătoare (2 P 6 şi 2 S 6 ).

Dotare suplimentară : La orizonturile cu curenţi de aer proaspăt fără reţea de apă se vor introduce trenuri PSI în funcţie de posibilităţile de utilizare. Necesitatea acestora şi modul de utilizare vor fi stabilite de conducerea fiecărei sucursale. Pentru orizonturile la care nu se pot folosi trenuri PSI, se va prevedea cel puţin un pichet de incendiu cu dotarea de la Col. 2,3,4,5

Trenul PSI, garat în nişe special amenajate, uşor accesibile, amplasate central faţă de zonele cu pericol de incendiu, are în componenţă : - - un vagonet cu 10 stingătoare portative cu pulbere şi 10 stingătoare portative cu spumă; - - un cărucior pentru transport personal amenajat şi pentru transportul uneltelor necesare (lopeţi, târnăcoape, securi, găleţi, etc.); - - dispozitive mobile de intervenţie, de capacitate peste medie, în funcţie de natura zăcământului şi gradul de pericol al zonei de intervenţie.

Modul de amplasare a stingătoarelor : 1. La amplasarea mijloacelor tehnice PSI care sunt utilizate de lucrătorii de la locurile de muncă şi / sau de echipele de intervenţie, în caz de incendiu, se au în vedere următoarele cerinţe:

a) locurile de amplasare trebuie să fie marcate şi semnalizate, uşor vizibile şi accesibile (pe căi de evacuare, în zonele intrărilor/ieşirilor); b) distanţele de amplasare trebuie să fie între 2 şi 20 m faţă de focarele cele mai probabile; c) înălţimea de montare trebuie să fie de maximum 1,4 m faţa de vatra lucrării miniere; d) stingătoarele trebuie să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendiu; 2. Pe timpul exploatării se asigură curăţarea stingătoarelor şi marcajelor, precum şi protejarea acestora împotriva deteriorărilor de orice fel.

Atenţie ! Mijloacelor tehnice PSI se utilizează numai la stingerea incendiilor sau la exerciţii şi aplicaţii de stingere a incendiilor. Folosirea mijloacelor tehnice PSI în alte scopuri decât cele pentru care au fost destinate ori deteriorarea cu intenţie a acestora,

constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legilor în vigoare.

93

EM …………………………. Sectorul ………………………

SITUAŢIA DOTĂRII CU STINGĂTOARE

Nr. crt.

Locul (zona) de amplasare

Tipul stingătorului

P_ , SM_ sau G_

Starea stingătorului funcţională

(nefuncţională)

Numărul Data Observaţii

necesar existent verificării expirării

Notă :Pe fiecare rând va fi înscris un singur stingător. Întocmit : Responsabil PSI pe sector

94

EM …………………………. Sectorul ………………………

SITUAŢIA DOTĂRII CU MIJLOACE ŞI ACCESORII PSI

Nr. crt.

Locul (zona) de amplasare

Tipul mijloacelor şi accesoriilor PSI (furtun, ţeavă, hidrant, cheie, etc.)

Starea (funcţională /

nefuncţională)

Numărul Data

dotăriiObservaţii

necesar existent

Notă :Pe fiecare rând va fi înscris un singur mijloc sau accesoriu PSI. Întocmit : Responsabil PSI pe sector

95

5. Focuri endogene: 5.1. Cerinţe tehnice cu caracter general: Funcţie de caracteristicile geologice ale zăcământului, de tendinţa la autoaprindere a

substanţei minerale utile şi ţinându-se seama de metodele de exploatare cadru aprobate, se vor adopta măsuri tehnice cu caracter preventiv care se referă la:

a. Sistemul de tratare a spaţiului exploatat. b. Cerinţele de aeraj. c. Sistemul de control al fronturilor de lucru active şi al zonelor închise. a. Măsuri tehnice privind sistemul de tratare a spaţiului exploatat: Ţinându-se seama de metodele de exploatare aprobate, parametrii geologici aferenţi

stratelor de cărbune, predispoziţia la autoaprindere a acestora, precum şi de capacitatea de producţie care se planifică, tratarea cu caracter preventiv a spaţiului exploatat se va efectua fie cu cenuşă de termocentrală cu sau fără adaos de substanţe chimice antipirogenice, fie prin crearea atmosferei inerte (inertizare cu azot), fie folosirea de aerosoli pentru următoarele categorii de situaţii:

(1). Extragerea cărbunelui prin abataje frontale în retragere, din strate de grosime medie şi mare, clasificate „cu tendinţă pronunţată la autoaprindere“.

(2). Extragerea cărbunelui prin abataje frontale în retragere, din strate de grosime mică care nu pot fi exploatate integral, din pilieri, din apofize, cărbune clasificat „cu tendinţă pronunţată la autoaprindere“.

(3). Extragerea cărbunelui prin abataje frontale în retragere, care funcţionează simultan în mai multe felii orizontale sau pe înclinare, din strate de grosime medie şi mare clasificate „cu tendinţă pronunţată la autoaprindere“.

(4). În zonele denivelate (şcarpe), cu decalaj mai mare de 12 m în cazul a două abataje adiacente şi mai mare de 24 m între două abataje neadiacente din acelaşi bloc, precum şi protejarea zonelor cu falii.

(5). Spaţiile exploatate din vecinătatea abatajelor pentru care se determină indicii de foc care evidenţiază procese de autoîncălzire sau autoaprindere.

(6). Spaţiile exploatate aferente abatajelor frontale cu banc subminat. (7). Lucrările miniere închise prin construcţii de izolare. În vederea aplicării substanţelor chimice pentru prevenirea şi combaterea

fenomenelor de autoaprindere, sucursalele miniere se vor dota cu generatoare de spumă chimică şi mecanică precum şi cu praf unic, gen spumar, bicarbonat de sodiu şi spumant cu coeficient mare de înfoiere.

b. Măsuri tehnice privind sistemul de aeraj: În scopul reducerii circulaţiei aerului prin spaţiul exploatat se vor aplica principiile

sectorizării după cum urmează: (1). Reducerea circuitelor principale de aeraj paralele (independente) în cadrul unui

sistem individual de aeraj (staţii de ventilaţie) care să determine atât depresiuni minime asupra spaţiului exploatat, cât şi stabilitatea maximă a debitelor de aer ca mărime şi sens.

(2). Adoptarea sistemului de aeraj diagonal la nivelul unui bloc cu mai multe abataje simultan în funcţiune.

(3). Integrarea într-un singur sistem individual de aeraj (staţii de ventilaţie) a circuitelor principale de aeraj aferente fiecărui strat în exploatare din cadrul unui bloc.

(4). Reglarea debitelor de aer cu număr minim de construcţii de aeraj (uşi de reglare şi uşi de izolare).

(5). Evitarea reducerii secţiunii căilor de aeraj, care conduc la variaţii ale depresiunii curenţilor de aer.

(6). Interzicerea menţinerii circuitelor de aeraj prin abataje temporar oprite sau aflate la limita câmpului de extragere.

96

c. Măsuri tehnice privind sistemul de control al fronturilor de lucru active şi al

zonelor închise: În vederea cunoaşterii în timp util a riscului de producere a proceselor de

autoâncălzire şi autoaprindere este necesară organizarea controlului indicilor de foc şi temperaturilor, atât pentru atmosfera lucrărilor miniere active, cât şi pentru cea specifică zonelor închise, după cum urmează:

(1). Determinarea la interval de două zile a concentraţiilor de gaze CO, CO2, O2, respectiv a indicelui Graham şi de respiraţie, precum şi a temperaturii, în abatajele la care se înregistrează creşteri de temperaturi ale aerului mai mari de 5 0C, faţă de valoarea de maxim 20 0C a temperaturii aerului la intrarea în abataj, precum şi în condiţiile în care temperatura mediului ambiant depăşeşte 25 0C.

(2). Determinarea indicelui de foc (indice Graham), etilenă, acetilenă şi a temperaturilor precum şi interpretarea evoluţiei acestora, pentru zonele îndiguite datorită focurilor endogene, în vederea stabilirii oportunităţii redeschiderii acestor zone.

(3). Realizarea depresiunii nule se va face cu ajutorul ventilatoarelor pneumatice sau ejectoarelor.

(4). Permisele de lucru pentru redeschiderea zonelor de foc îndiguite se aprobă de conducerea sucursalei şi se avizează de conducerea tehnică a CNH - SA.

(5). Permisele de lucru pentru redeschiderea lucrărilor miniere îndiguite (atunci când în urma verificării concentraţiile de gaze nu depăşesc limitele admise) se aprobă de conducerea sucursalei nefiind necesar redeschiderea lucrării îndiguite cu salvatori. În acest caz permisele de lucru vor prevedea concret modul de control a gazelor ( înainte şi după spargere), modul de control a lucrării miniere, evacuarea lucrătorilor în cazul apariţiei gazelor, mod de anunţare a conducerii sucursalei în acest caz, supraveghetorul responsabil al lucrării şi posturile de pază, etc.

La întocmirea programului general de exploatare a zăcămintelor autoinflamabile în funcţie de caracteristicile zăcământului se va ţine seama de următoarele:

- sensul general de exploatare să fie descendent; - exploatarea ascendentă se poate aplica local în situaţii deosebite pe bază de

proiect aprobat de conducerea tehnică a CNH - SA; - ordinea de exploatare a zăcământului să se stabilească astfel încât să se evite

subminarea stratelor acoperitoare; - abandonarea definitivă a unor pilieri se va face pe baza unei documentaţii

avizată de conducerea tehnică CNH – SA şi aprobată de Agenţia Naţională de Rezerve Minerale. În cadrul documentaţiei se vor prevedea măsuri pentru prevenirea autoaprinderii.

5.2.-Ceriţe specifice de prevenire şi combatere a focurilor endogene: (1). Măsuri suplimentare pentru prevenirea focurilor endogene în stratele subţiri

şi de grosime medie exploatate pe întreaga grosime: În cazul stratelor subţiri (de până la 2,5 m) şi de grosime medie (între 2,5 – 4 m) care

se exploatează pe toată grosimea, fără împărţirea în felii, se va ţine seama de următoarele: - sensul de exploatare a panourilor va fi în retragere de la limita panoului spre

axul principal de colectare al producţiei. - odată cu exploatarea panourilor, se va răpi întreaga susţinerea a lucrărilor

miniere din zona exploatată. (2). - Măsuri suplimentare pentru prevenirea focurilor endogene în zăcămintele

autoinflamabile cu grosime medie şi mare, exploatate în felii Amplasarea lucrărilor de pregătire în cărbune şi steril va fi conformă cu metodele

cadru de exploatare.

97

Toate galeriile transversale de deschidere se vor betona, zidii, torcreta, izola suplimentar pe porţiunea care traversează stratele de cărbune. Porţiunea betonată va fi prelungită în culcuşul şi acoperişul stratului în roci necombustibile pe o distanţă de cel puţin 3 m, măsurată de la tavanul lucrării în culcuş şi de la vatra lucrării la acoperiş.

În spatele porţiunii betonate se va injecta lapte de ciment cu cenuşă de termocentrală sau spumă de răşini sintetice pentru a realiza o izolare cât mai etanşă.

Lucrările de deschidere şi pregătire se vor etanşa (betonare, torcretare, sclivisire, etc.) pe întreg perimetrul în următoarele cazuri:

- la intersecţia cu lucrări vechi executate în stratul de cărbune; - la treceri prin zone de dislocări tectonice; - în zone cu surpări.

Încăperile subterane (pentru instalaţii etc.) se vor săpa numai în steril. În cazul când la săparea unei încăperi se întâlneşte un strat de cărbune, încăperea va susţinută cu beton. Fac excepţie nişele pentru deservirea abatajelor cu condiţia ca să fie susţinute şi bandajate cu materiale incombustibile.

Crossingurile executate în zăcământ vor fi betonate inclusiv pe o distanţă de 10 m înainte şi după intersecţie. Fac excepţie crossingurile, a căror durată de funcţionare este mai mică de 24 luni.

În lucrările miniere care au fost săpate în cărbune friabil sau pe porţiuni unde sau produs surpări, golurile formate vor fi umplute obligatoriu cu materiale incombustibile şi se vor izola suplimentar aceste porţiuni cu dulapi şi argilă bătută cu sare sau cu plasă şi răşini.

Pentru evitarea fenomenului de autoîncălzire intersecţia a două lucrări miniere săpate în cărbune se va face sub un unghi mai mare de 600.

Se va evita lăsarea cărbunelui în spaţiul exploatat. În cazul când este necesară lăsarea de pilieri de siguranţă pentru menţinerea unei

galerii transversale la orizontul de cap în cazul dirijării presiunii prin prăbuşire, denivelarea creată între limita superioară a pilierului şi abataj nu va depăşi 8 m. Dacă denivelarea depăşeşte 8 m abatajele adiacente se vor rambleia pe o lungime pe direcţie de 10 m, sau se va proceda la saturarea cu cenuşă de termocentrală a zonelor de şcarpă pe o lungime pe direcţie de minimum 6 m, prin procedeul de înnămolire.

La pilierii de siguranţă şi în cazul denivelărilor dintre abataje este interzisă lăsarea pereţilor drepţi. Peretele de cărbune se va taluza şi se va bandaja cu plasă metalică la un unghi de maximum 700. Pilierii de siguranţă vor fi proiectaţi conform normativelor şi trasaţi pe hărţile din documentaţia programului general de exploatare. Pentru menţinerea unei galerii transversale principale la orizontul de cap se lasă deasupra un pilier cu înălţimea a trei felii, lăţimea de 15m în ambele părţi, sub un unghi de taluz de 700.

În stratele de cărbune care se exploatează în felii înainte de prăbuşirea acoperişului, se vor perfora găuri de cercetare în acoperiş iar la înclinări de peste 350 şi în culcuş încă din faza de săpare a preabatajului, la cel mult 4 m distanţă una de alta şi de cel puţin 3 m adâncime pentru identificarea formaţiunilor cărbunoase. Aceste găuri se vor evidenţia în cartea de raport a supraveghetorului pe baza căruia conducerea sectorului va dispune transpunerea acestora pe hărţile topografice de lucru.

Dacă sunt identificate formaţiuni cărbunoase în funcţie de situaţie se va aplica una din următoarele măsuri:

- extragerea formaţiunilor cărbunoase: - rambleerea zonei după extragerea formaţiunilor cărbunoase; - aplicarea de procedee de prevenire a focurilor endogene.

Toate formaţiunile cărbunoase identificate (apofize, intercalaţii, strate neexploatate, etc.) vor fi trecute pe hărţile topografice.

Topograful şef şi/sau geologul al sucursalei sunt obligaţi a aduce la cunoştinţă conducerii orice schimbare survenită în situaţia geologică a formaţiunii productive.

Măsurile de prevenire şi protecţie pentru focurile endogene vor face parte din Programul general de exploatare.

98

Cantitatea de rambleu sau cenuşă de termocentrală introdusă în fiecare lucrare în parte, va fi consemnată zilnic în „Registrul de înnămolire” a sectorului de aeraj. Registrul va fi numerotat, şnuruit şi parafat şi se interzice deteriorarea acestuia. „Registrul de înnămolire” precum şi „Registrul intrări - stocuri de cenuşă”, vor fi vizate săptămânal de inginerul şef securitate şi sănătate în muncă şi lunar de către conducătorul sucursalei.

Compartimentul topografic este obligat să treacă în toate planurile miniere cantităţile şi zonele rambleiate sau înnămolite.

Rambleerea preventivă a spaţiului exploatat trebuie să se facă complet fără a lăsa goluri la tavan de-a lungul pereţilor.

Rambleerea preventivă se poate înlocui în zonele în care este admisă prăbuşirea tavanului sau acoperişului cu înnămolirea preventivă cu pulpă de argilă sau cenuşă de termocentrală.

Înnămolirea preventivă cu pulpă de argilă sau cenuşă de termocentrală se poate realiza şi după zona rambleiată de minim 10 m de la şcarpa cu abatajul adiacent denivelat, precum şi în zona de la culcuş şi acoperiş (abataj frontal) prin realizarea acesteia cu tuburi pierdute în spaţiul exploatat, sau acoperirea peretelui de cărbune de pe şcarpă (la hotar sau pilier) cu spumă solidă sau gel antipirogen.

În zonele de şcarpă (la pilierii frontali sau direcţionali) datorită tehnologiei de extragere a cărbunilor cu cadre mecanizate nu se poate executa rambleerea sau înnămolirea preventivă pe distanţa de 10 m. În acest caz suprafaţa şcarpei se va acoperi cu un strat de 0,4 m de spumă solidă sau gel antipirogen.

La întocmirea permisului de înnămolire se va avea în vedere: - izolarea prealabilă prin diguri a tuturor lucrărilor de acces a aerului spre spaţiul

exploatat cu excepţia celor spre frontul de lucru; - zona de înnămolire în cazul abatajelor frontale trebuie să cuprindă spaţiul

exploatat prăbuşit pe o lungime direcţională stabilită prin permisul de lucru, dar nu mai mică de 10 m. În cazul când prin permisul de lucru nu se prevede înnămolirea pe toată grosimea stratului exploatat, spaţiul exploatat se va înnămoli numai la culcuş pe o lungime stabilită în program, dar nu mai mică de 6 m pe toată lungimea direcţională;

- se va urmări colmatarea cât mai completă a zonei înnămolite. - lucrările de înnămolire vor fi conduse în aşa fel încât să se evite acumulările

periculoase de apă sau pulpă în spaţiul exploatat; La exploatarea în felii se vor avea în vedere următoarele:

a. Înălţimea maximă a unei felii nu va depăşi valoarea prescrisă în proiectul cadru a metodei de exploatare.

b. Denivelarea maximă dintre două abataje frontale adiacente poate fi 12 m, iar între două abataje frontale neadiacente din acelaşi bloc de 24 m. Dacă acest decalaj nu se poate respecta protecţia şcarpelor în zonele denivelate se va face fie prin rambleiere în abatajele inferioare, fie prin realizarea de zone de înnămolire cu cenuşă de termocentrală cu o extindere de minimum 10 m.

c. Decalajul dintre două abataje frontale din două felii succesive va fi de minimum 30 m.

d. În maximum 15 zile de la terminarea lucrărilor de exploatare a feliilor aferente unei atacări, dar înainte de începerea lucrărilor de pregătire în cărbune pentru felia următoare, atacarea va fi închisă cu dig de izolare.

e. Dacă pe măsura coborârii nivelului de exploatare menţinerea suitorului din culcuş la secţiunea minimă necesară pentru aeraj şi circulaţie nu este posibilă, se va săpa o baionetă la o distanţă mai mare în culcuş. Porţiunea de suitor abandonată şi galeria de cap vor fi rambleiate sau înnămolite, iar galeria de cap va fi închisă cu dig de izolare.

f. Tuburile montate în vatră vor avea o secţiune minimă de 0,5 m2 şi vor fi menţinute în stare corespunzătoare de etanşare astfel încât să nu permită scurgerea cărbunelui mărunt în acestea. Supraveghetorul împreună cu şeful de schimb răspunde de aşezarea

99

tuburilor în vatră precum şi modul de protejare a acestora cu poditură. Conducerea sectorului va controla ori de câte ori controlează abatajul îndeplinirea acestei măsuri;

g. Se interzice folosirea ventilatoarelor de aeraj parţial pentru intensificarea aerajului în tuburile montate în vatră;

h. Nerespectarea vitezei de avans stabilite prin Programul general de exploatare, sau opririle în funcţionarea abatajelor vor face obiectul reprogramării măsurilor de prevenire şi control al proceselor de autoâncălzire sau autoaprindere a cărbunilor.

Închiderea lucrărilor miniere de orizont care şi-au pierdut funcţionalitatea se va efectua obligatoriu şi vor fi prevăzute în programului general de exploatare.

(3).- Măsuri privind combaterea focurilor de mină: Acţiunile de intervenţie pentru combaterea şi lichidarea focurilor endogene şi a

incendiilor, precum şi cele de redeschidere a zonelor îndiguite se vor întreprinde pe bază de permise de lucru.

Permisele de lucru pentru redeschiderea zonelor de foc îndiguite se aprobă de conducerea sucursalei şi se avizează de conducerea tehnică a CNH - SA. Acestea se realizează cu echipe de salvatori cu aparate de salvare izolante.

Permisele de lucru pentru redeschiderea lucrărilor miniere îndiguite (atunci când în urma verificării concentraţiile de gaze nu depăşesc limitele admise) se aprobă de conducerea sucursalei nefiind necesar redeschiderea lucrării îndiguite cu salvatori. În acest caz permisele de lucru vor prevedea concret modul de control a gazelor ( înainte şi după spargere), modul de control a lucrării miniere, evacuarea lucrătorilor în cazul apariţiei gazelor, mod de anunţare a conducerii sucursalei în acest caz, supraveghetorul responsabil al lucrării şi posturile de pază, etc.

Delimitarea zonei periculoase ca urmare a apariţiei unui foc endogen se va face de către conducătorul sucursalei cu consultarea personalului tehnic din subordine. Funcţie de amploarea evenimentului ( foc endogen sau incendiu ) se va institui „starea de pericol grav şi iminent“ în această zonă. Se vor avea în vedere căile de alimentare cu aer proaspăt a zonei focarului, locul apariţiei fenomenului de autoaprindere sau a focului endogen, întreaga reţea de evacuare a aerului viciat din această zonă şi lucrările miniere care pot avea legături pentru circulaţia aerului prin spaţiul exploatat sau lucrări vechi, posibile scenarii în urma evenimentului.

În cazul detectării unei zone de autoîncălzire prin creşterea conţinutului de CO în curentul de ieşire a aerului din zonă sau creşterea temperaturii masivului de rocă sau a apei din zonă, se vor lua măsuri operative pe bază de permise de lucru pentru prevenirea autoaprinderii şi apariţiei focului endogen, avându-se în vedere în funcţie de condiţiile existente, următoarele:

a. colectarea de probe de gaze din curentul de intrare şi ieşire precum şi din spatele digurilor de izolare pentru analiza de O2,, CO2 şi CO. Scăderea conţinutului de O2 şi creşterea conţinutului de CO şi CO2 indică existenţa proceselor de autoîncălzire sau de autoaprindere. Pentru probele colectate din spaţiul exploatat se va avea în vedere conţinutul de O2 , CO, CO2 şi C2H2 .

b. verificarea repartiţiei debitelor de aer pentru a se vedea dacă spaţiul exploatat este aerisit. Când se constată diferenţe mari între debitul de aer intrat în abataje şi cel ieşit se vor lua măsuri de normalizare a situaţiei.

c. reducerea debitul de aer până la valori care să evite formarea amestecurilor de gaze peste limitele admise cu aprobarea inginerului şef securitate şi sănătate în muncă. Când se lucrează cu salvatori se vor avea în vedere numai gazele explozive.

d. răcirea zonei prin injectare de apă, spumă mecanică, soluţii de substanţe antipirogene, aerosoli, înnămolirea cu pulpă de argilă sau cenuşă de termocentrală introdusă prin găuri de sondă şi inertizare cu azot.

e. creşterea vitezei de avansare a frontului de abataj de zona încălzită dacă aceasta se află în spaţiul exploatat, sau extragerea masivului încălzit.

f. executarea de lucrări pregătitoare pentru stingerea focului prin lucrări de izolare, depozite de materiale pentru închidere, scule şi dispozitive de intervenţie. În caz de foc,

100

evacuarea din zonă a utilajelor şi materialelor care nu sunt strict necesare pentru executarea lucrărilor în continuare.

În cazul apariţiei focului endogen când focarul este accesibil, se va interveni cu operativitate prin aplicarea metodelor active de combatere care constau în stingerea focului şi răcirea zonei cu ajutorul jeturilor de apă, spumă mecanică sau chimică etc., începând de la periferie spre centrul focarului şi extragerea substanţei aprinse.

Materialul încălzit sau aprins rezultat din operaţiile de combatere, va fi stins la faţa locului şi evacuat.

Dacă s-a reuşit să se stingă cuibul de foc, exploatarea se va face în continuare cu intensitate mărită şi cu măsuri de răcire a zonei. În cazul când focarul a fost într-o galerie, plan înclinat sau suitor se vor izola pereţii lucrării miniere pe porţiunea aferentă, cu argilă, mortar de ciment sau beton, răşini, etc.

Dacă în decurs de 24 h de la apariţia focului endogen, prin combatere activă, nu s-a reuşit stingerea focului, în comandamentul pentru lichidarea pericolului grav şi iminent se va analiza oportunitatea prelungirii combaterii active pe o perioadă de maximum trei cicluri complete de exploatare sau adoptarea următoarelor măsuri de combatere:

- izolarea cu diguri a tuturor căilor de acces a aerului spre zona de foc; - izolarea cu diguri şi rambleerea zonei de foc; - izolarea cu diguri şi înnămolirea zonei de foc cu pulpă de argilă sau cenuşă de

termocentrală prin găuri de sondă forate; - izolarea cu diguri şi inundarea cu apă a zonei de foc; - izolarea cu diguri şi inundarea cu gaze inerte ( N2 ); - izolarea combinată cu diguri, cenuşă de termocentrală, inundare cu apă, azot.

În cazul aplicării metodei de inundare cu apă a zonei de foc digurile din lucrările miniere de la orizontul inferior vor fi diguri de rezistenţă construite pe bază de proiect.

Combaterea focurilor de mină prin inundarea zonei cu gaze inerte se va face pe bază de permis de lucru aprobat de conducătorul sucursalei şi avizat de conducerea tehnică a CNH - SA.

6. Lucrări de izolare: Lucrările de izolare se execută pentru oprirea accesului aerului spre zone exploatate /

zone frământate sau spre zonele de foc. Ele constau în blinduri, diguri, dopuri de rambleu, baraje din nisip sau cenuşă de termocentrală, izolări cu răşini.

Lucrările de izolare pot fi destinate pentru: - izolarea preventivă a spaţiului exploatat, caz în care se execută în prealabil

tocuri de dig încastrate în roca înconjurătoare în construcţie definitivă; - izolarea de intervenţie a zonelor de foc caz în care construcţiile constau din

blinduri pentru izolarea provizorie şi diguri definitive care se construiesc sub protecţia blindurilor. La executarea construcţiilor de izolare se va ţine seama de „ Catalogul de construcţii

miniere de aeraj “ precum şi de următoarele: (1). Blindurile simple sau duble din scânduri sunt construcţii provizorii utilizate în caz

de incendii sau focuri endogene. În funcţie de situaţia existentă şi de efectul măsurilor de combatere aplicate blindurile vor fi dublate cu diguri definitive;

(2). Când în zona izolată există pericol de explozie se vor executa dopuri de rambleu sau diguri rezistente la explozii. Digurile din saci de nisip se vor construi pe o lungime de minim 15 m la bază şi de minim 5 m la tavan. Sacii se vor umple la 2/3 din capacitatea lor, se leagă şi se aşează la distanţă de 5 – 10 cm pentru atenuarea suflului exploziei;

(3). Digurile din butuci şi argilă se construiesc în locurile cu presiuni mari şi constau din două diguri simple cu lungimea butucilor de cel puţin 0,5 m, distanţa dintre ele de 0,3 – 0,4 m, va fi umplută cu argilă bătută, care are în amestec sare. Distanţa dintre cele două diguri poate fi umplută şi cu cenuşă de termocentrală umezită pe măsură ce se ridică construcţiile.

(4). Digurile din zidărie sau beton se construiesc în roci stabile şi vor avea o grosime minimă de 0,4 m.

101

(5). Digurile de izolare din spumă solidă, ipsos sau cenuşă de termocentrală se execută între pereţi construiţi din scândură căptuşită cu pânză hesiană ( ibemol ). Grosimea minimă a acestora va fi de :

- 1 m pentru digurile de spumă solidă; - 1,4 m pentru digurile din ipsos; - 6 m pentru digurile din cenuşă de termocentrală.

(6). Panourile sau pernele pneumatice se folosesc pentru obturarea provizorie a galeriilor;

(7). La izolarea temporară a zonelor avariate se vor construi diguri din ipsos, anhidrid sau amestecuri cu conţinut de ciment folosindu-se în acest scop şi mijloace mecanizate.

În cazul când există pericol de extindere al focului în lucrările miniere, dacă tavanul este format din roci friabile uşor surpabile, se poate proceda la prăbuşirea acestora.

Alegerea locului pentru construirea digurilor de izolare precum şi montarea ţevilor în aceste construcţii pentru controlul atmosferei din zona închisă şi pentru evacuarea apelor se va face după cum urmează:

a. Digurile se vor executa pe cât posibil în roci sterile, nefisurate, luându-se măsuri de etanşare suplimentară a lucrării miniere;

b. Secţiunea digului, respectiv zona nesusţinută a galeriei din faţa acestuia, cu o lungime de 0,3 – 0,5m, trebuie să fie accesibilă controlului;

c. Pentru colectarea probelor de gaze şi măsurarea temperaturii se prevede montarea la cca 0,5 m de tavanul lucrării miniere a unei ţevi prevăzute cu capac filetat a cărei lungime înspre zona închisă va fi de cca 1,5 m, iar diametrul de 50 mm. Aceasta se va poziţiona înclinat la un unghi de cca 30 grade astfel încât capătul ţevii din zona închisă să fie deasupra susţinerii cu cca 5 – 10 cm;

d. Pentru evacuarea apelor se montează la cca 0,3 – 0,5 m de vatra lucrării o ţeavă cu diametrul de minim 100 mm prevăzută cu un „gât de lebădă“ detaşabil ( în faţa digului ) care se va menţine în permanenţă umplut cu apă. Montarea gâtului de lebădă nu este obligatorie la digurile care izolează lucrări care nu se înnămolesc;

e. Pentru înnămolire se montează o ţeavă cu lungimea minimă de 5 m şi diametrul de minim 50 mm, amplasată la cca 0,7 m faţă de tavanul lucrării. Această conductă va fi poziţionată înclinat în aşa fel ca distanţa ( înspre zona izolată ) dintre capătul acesteia şi partea superioară a susţinerii să fie de maximum 0,1 m.

După izolarea lucrărilor miniere se vor numerota digurile şi se vor trece în „Registrul de evidenţă a construcţiilor de izolare”.

În căile de intrare şi ieşire a aerului din panouri, abataje, etc. unde se exploatează roci autoinflamabile, la orizonturile de cap şi de bază se vor amenaja din timp tocuri de dig preventive, bine încastrate în rocă pentru a face posibilă închiderea rapidă a zonei în caz de ivire a unui foc de mină, şi pentru închiderea spaţiului exploatat după extragerea panoului, câmpului de abataj, etc. În cazul în care tocul de dig preventiv este construit din butuci şi argilă, acesta va fi de construcţie dublă şi va consta din două tocuri de dig simple cu lungimea butucilor de cel puţin 0,5 m, distanţa dintre ele de 0,3 – 0,4 m, va fi umplută cu argilă bătută, care are în amestec sare.

Amplasarea acestor tocuri se va face la maximum 10m de intersecţii, astfel încât să se asigure posibilitatea construirii unui nou dig sau a unei alte construcţii de izolare.

Aceste tocuri de dig sunt obligatorii şi în atacările de felii de la stratele groase. Locul de amplasare a tocurilor de dig va fi prevăzut în programul general de

exploatare. Toate tocurile de dig vor fi menţionate pe hărţile topografice ale sucursalei şi în Planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent.

Tocurile de dig se execută odată cu săparea galeriilor respective. Se vor crea depozite de materiale subterane în apropierea acestora, necesare unei închideri rapide. Responsabil pentru existenţa materialelor de închidere rapidă precum şi pentru menţinerea în bună stare a construcţiei este şef sector, şef brigadă / şef schimb. Numărul tocurilor de dig precum şi amplasarea acestora vor fi stabilite prin Programul general de exploatare.

102

În cazul în care locul pentru dig coincide cu locul pentru uşa de siguranţă sau de aeraj, tocurile de dig vor fi astfel construite încât să poată servi la montarea uşilor.

Pentru îmbunătăţirea şi menţinerea etanşeităţii digurilor se vor aplica măsuri de sclivisire sau tencuire a suprafeţei digului, a pereţilor şi a tavanului galeriei folosind materiale ca: argilă, ipsos, mortar de ciment, latex, poliacetat de vinil ( vinarom ) sau amestecuri constituite din betonită + silicat de sodiu. Suplimentar se poate izola şi cu răşini.

În cazul în care la suprafaţa câmpului minier există crăpături sau surpări produse datorită influenţei exploatării subterane, când se constată că acestea favorizează procesul de autoaprindere se vor lua măsuri pentru etanşarea lor prin rambleiere sau acoperire cu un strat izolant de roci argiloase.

Suitorii din acoperişul stratului în cazul metodei cu banc subminat la înclinări medii şi mari vor închişi obligatoriu odată cu închiderea digului din acoperişul stratului prin blinduri duble din dulapi, pânză hesiană şi argilă. Aceste blinduri se vor face atât deasupra suitorului cât şi la maximum 5m în suitor ( în acest caz blindul va fi bine încastrat ). Prin cele două blinduri se va scoate ţeava de înnămolire, ţeava de control a gazelor de la digul din acoperişul stratului.

7. Controlul construcţiilor de izolare: Controlul construcţiilor de izolare cuprinde : (1). Controlul curent al tocurilor de dig: se efectuează lunar de către conducerea

sectorului şi săptămânal de şef brigadă / şef schimb. (2). Controlul curent al construcţiilor de izolare preventivă în condiţii de

activitate normală: se efectuează de către supraveghetorul locurilor de muncă, supraveghetorii de la sectorul de aeraj sau specialistul CAMS. Colectorii de probe vor efectua control bilunar la toate digurile aflate în evidenţă. Aceasta va cuprinde verificarea stării de etanşeitate, concentraţia de gaze şi temperatura din zona închisă, accesul la dig, starea masivului din faţa digurilor. Rezultatele controalelor vor fi trecute în : carte de raport a supraveghetorului, registrul de raport al specialistului CAMS, Registrul de evidenţă a construcţiilor de izolare.

(3). Controlul curent al construcţiilor de izolare a zonelor de foc imediat după închiderea acestora constă în:

(3.1). Controlul zonelor de foc de către serviciul de securitate şi sănătate în muncă / sector aeraj sau un organism certificat astfel:

- în primele două săptămâni din 2 în 2 zile; - în următoarele două săptămâni odată pe săptămână; - după patru săptămâni de 2 ori pe lună;

Acest control vizează: - analiza de laborator pentru probele prelevate din spatele digurilor (O2,

CO2, CO, C2H2 acetilenă); - măsurători de temperatură; - măsurători de diferenţă de presiune.

Rezultatele controalelor efectuate se consemnează în „Registrul de evidenţă a construcţiilor de izolare” (Anexa 1).

(3.2). Controlul zonelor de foc aflate în apropierea unor locuri de muncă se efectuează :

- zilnic de către supraveghetorul locului de muncă sau specialistul CAMS; - de două ori pe săptămână de către şeful de sector; - de două ori pe lună de către inginerul şef securitate şi sănătate în muncă;

Acest control vizează : - observaţii privind starea de etanşare a digurilor; - măsurarea gazelor cu tubuşoare colorimetrice.

Rezultatele controlului efectuat de către supraveghetorul locului de muncă şi specialistul CAMS se consemnează în cărţile de raport a supraveghetorului, registrul de raport al specialistului CAMS iar rezultatele controlului executat de şeful de sector şi inginerului şef

103

securitate şi sănătate în muncă se consemnează în „Registrul de evidenţă a construcţiilor de izolare”.

În cazul unor situaţii deosebite pe baza evaluării factorilor de risc se va stabili un permis de lucru pentru control cu frecvenţă mai mare, efectuat de personalul tehnico-ingineresc, permis care se aprobă de către conducătorul sucursalei miniere.

După o lună de la închiderea zonei, inginerul şef securitate va decide posibilitatea controlului digurilor bilunară.

Şeful de sector şi inginerului şef securitate şi sănătate în muncă vor lua la cunoştinţă şi vor viza rapoartele privind starea lucrărilor de izolare:

- zilnic pentru digurile prevăzute la punctul (3.2) – în prima lună de la închidere; - lunar – pentru celelalte cazuri.

Conducătorul sucursalei miniere va verifica trimestrial acest registru, punându-şi viza.

8. Redeschiderea zonelor de foc îndiguite:

Dacă rezultatele analizelor nu indică o scădere continuă a concentraţiei de oxigen, aceasta constituie un indiciu că zona închisă primeşte aer, caz în care se vor lua măsuri de etanşare suplimentară a digurilor existente sau de construire de diguri noi sau, pe bază de permise de lucru, se vor aplica alte metode de combatere.

Redeschiderea unei zone izolate prin diguri se poate face fie la minim 3 luni de la închidere, când pe baza rezultatelor investigaţiilor focul este stins, fie când este necesară executarea lucrărilor stabilite în permisul de lucru de combatere a focului şi care implică intrarea în zonă în vederea restrângerii acesteia.

Se consideră că un foc izolat prin diguri este stins dacă se constată la cel puţin 8 determinări succesive următorii indici :

- indicele Graham are valori sub 0,4 , cu tendinţă de scădere; - concentraţia de oxigen mai mică de 5%;

- absenţa acetilenei (C2H2); - etilena (C2H4 ) are valori mai mici de 0,001 % vol; - temperatura aerului şi a apei din zona izolată este în continuă scădere; - PH-ul apei este în creştere. Măsurătorile succesive vor fi efectuate de 2 ori pe săptămână, începând cel mai

devreme cu luna a doua de la închiderea zonei de foc. În prima şi ultima săptămână colectarea probelor şi interpretarea acestora se va face de SCSM Petroşani sau de o instituţie abilitată.

Redeschiderea zonei de foc se va face cu salvatori pe baza unui permis de lucru aprobat de conducătorul sucursalei şi vizat de conducerea tehnică a CNH - SA, ce va cuprinde:

- descrierea zonei de intervenţie (motivaţie, concentraţii de gaze, etc.); - traseul de deplasare al salvatorilor; - baza subterană şi dotarea acestora (aparatură de control gaze, materiale,

scule de lucru necesare intervenţiei, aparat de verificat, rezerve, tărgi, pulmotor, etc.); - nominalizarea posturilor de pază; - delimitarea zonei posibile avariate, interzicerea accesului şi circulaţia

personalului pe circuitul de aeraj prin care se evacuează gazele din zona izolată, până la restabilirea aerajului şi diluarea gazelor sub concentraţiile maxime admise,;

- stabilirea ordinii de deschidere a digurilor; - cercetarea zonei de către echipa de salvatori şi a traseelor admise; - sistemele de aeraj etapizate aplicabile în zonă, de la faza de cercetare până

la restabilirea circuitelor de aeraj; - ordinea de restabilire a lucrărilor miniere în zonă şi acţiuni necesare (ridicarea

surpărilor, refacerea susţinerii, etc.); - cerinţe pentru repunerea în exploatare a zonei; - sistemul de control al locurilor de muncă din zonă şi a compoziţiei atmosferei

pe perioada redeschiderii;

104

- măsuri de securitate a muncii şi de lichidare a eventualelor focare rămase în zonă;

- măsuri de reînchiderea zonei în cazul în care focul de mină este activ; - nominalizarea personalului de conducere şi supraveghere, inginerul

responsabil al activităţii de redeschidere a zonei, stabilită prin permisul de lucru. Permisul de lucru se va prelucra pe bază de semnătură cu toţi salvatorii şi lucrătorii

care participă la îndeplinirea permisului de lucru. Permisul de lucru va fi întocmit în „Registrul cu permise de lucru al activităţii de

salvare”. Scoaterea din evidenţă a unui foc endogen lichidat se face în baza procesului verbal

întocmit de către o comisie numită prin dispoziţia conducătorului sucursalei din care va face parte inginerul şef securitate şi sănătate în muncă, şef serviciu securitate şi sănătate în muncă, etc.. Un foc este scos din evidenţă numai după aprobarea procesului verbal de scoatere din evidenţă de Directorul General CNH – SA şi vizat de Direcţia Securitate şi Sănătate în Muncă. În procesul verbal de lichidare se va menţiona:

- scurt istoric al evenimentului; - măsurile de lichidare şi închidere; - măsurile de asanare a focului (inundare, înnămolire, inertizare, etc.). Procesul verbal se va ataşa la actul focului. Referatul de scoatere din evidenţă a

focului va fi înaintat în 4 exemplare astfel:. unul la sucursala minieră, două la CNH - SA (Serviciul control urmărire producţie şi Direcţia securitate şi sănătate în muncă), unul la ITM Petroşani.

Un foc endogen se consideră că este lichidat şi se poate scoate din evidenţă atunci când s-a terminat exploatarea feliei, panoului, subetajului abatajelor frontale/bancuri subminate în care a apărut focul. De asemenea se consideră ca lichidat un foc endogen la terminarea feliei de sub pilierul de siguranţă lăsat în zona de foc sau dacă exploatarea a fost sistată pe o perioadă mai mare de 2ani.

9. Întocmirea documentaţiei de cercetare a focurilor: Fiecare foc sau incendiu subteran se va cerceta de către o comisie stabilită de către

Direcţia Securitate şi Sănătate în Muncă prin decizie de Directorul General al CNH - SA. Actul focului sau incendiului se va întocmi în 4 exemplare, unul păstrându-se la

sucursala minieră, două la angajator (Serviciul control urmărire producţie şi Direcţia securitate şi sănătate în muncă), unul la ITM Petroşani.

Actul focului/incendiului se va întocmi conform Anexei 1 şi 2 şi va cuprinde : - memoriu tehnic ; - planurile topografice ale sectorului (zonei) pe care comisia le consideră

necesare; - schema spaţială de aeraj a zonei cu construcţiile de aeraj; - buletinul de analiză a aerului colectat din zonă. - declaraţii, copii după permise de lucru şi alte documente solicitate de comisie.

Toate focurile apărute vor primi un număr de evidenţă, care va fi scris în actul focului respectiv. Sucursalele vor ţine evidenţe stricte a focurilor, numerele fiind date în ordine în funcţie de numerele focurilor anterioare. Dosarele de cercetare a focurilor/incendiilor precum şi referatele de scoatere din evidenţă a acestora, dosarele de cercetare a fenomenelor de autoîncălzire vor fi ţinute timp 50 ani.

În caz de reactivare a unui foc vechi, se va păstra numărul de ordine iniţial, la care se va adăuga notaţia R (1,2,3), nr. din paranteză arătând a câta reactivare s-a produs.

Încadrarea unui foc nou sau reactivat se va face de către comisia care îl cercetează

105

Anexa 1

SE APROBĂ Director general

ACTUL FOCULUI ENDOGEN NR. ----------------------- REACTIVAREA FOCULUI NR. ---------------------------

Sucursala _________________________ sectorul ________________________

1.- DATE GENERALE PRIVIND APARIŢIA FOCULUI

1.1.-Denumirea locului de muncă sau a lucrării miniere unde a apărut focul----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1.2.- Stratul-------------- Blocul------------- Orizontul---------Cota feliei-----------

1.3.- Ziua, Luna, Anul, apariţiei semnelor prevestitoare -----------------------------------------

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

1.4.-Modul de manifestare a semnelor prevestitoare ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

1.5.- Modul de manifestare a focului ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

2.- CONDIŢII GEOLOGICO-MINIERE

2.1.- Caracteristicile stratului în zona de foc : - grosimea ------------------------- m; - înclinarea ------------------------ grade; - lungimea blocului -------------- m; -structura stratului (curat, cu intercalaţii, sfărâmicios, compact) -------------------------- 2.2.- Caracteristicile rocilor înconjurătoare : - strate, intercalaţii sau apofize în acoperişul stratului ---------------------------------------- - strate, intercalaţii sau apofize în culcuşul stratului ------------------------------------------ - deranjamente tectonice în zona de foc --------------------------------------------------------- - regimul degajărilor de gaze – debitul relativ de metan a câmpului de abataj ---m3/t

3.- CARACTERISTICI TEHNOLOGICE ŞI TEHNICE 3.1.- Locul apariţiei focului (în spaţiul exploatat sau în masivul de cărbune) --------------

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 3.2.- Parametri geometrici ai lucrării miniere sau abatajului : - înălţimea -------------------------------------------m - lungimea frontului ------------------------------- m

106

- lungimea panoului ------------------------------- m - din care exploatat ---------------------------------m - denivelări faţă de abatajele vecine ----------------

3.3.- Tehnologia de exploatare : - metoda de exploatare aplicată------------------------------------------------------------------- - sistemul de aeraj aplicat -------------------------------------------------------------------------- - parametri de aeraj : - debit ------------------------------------------------m3/min; - depresiunea între căile de aeraj ---------------- mm H2O - modul de susţinere a lucrării miniere----------------------------------------------------------- - sistemul de dirijare a spaţiului exploatat ------------------------------------------------------ - măsuri profilactice aplicate pentru prevenirea focului endogen------------------------- - viteza de avansare a frontului de abataj ---------- m/lună - durata de când peretele masivului de cărbune este dezvelit ----------------------zile

4.- CONCLUZIILE PRIVIND CAUZELE APARIŢIEI FOCULUI ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

5.- MĂSURI DE COMBATERE A FOCULUI APLICATE

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

6.- CERINŢE DE SECURITATE A MUNCII ÎNCĂLCATE ŞI SANCŢIUNI APLICATE ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

7.- MĂSURI PREVENTIVE STABILITE PENTRU VIITOR ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

ÎNTOCMIT, COMISIA DE CERCETARE A FOCULUI ----------------------------------- ----------------------------------- ------------------------------------ Semnează de luare la cunoştinţă CONDUCĂTORUL SUCURSALEI MINIERE

--------------------------------------------

107

Anexa 2 SE APROBĂ, Director General

ACTUL INCENDIULUI NR. __________

Sucursala _________________________ sectorul ________________________

1. DATE GENERALE PRIVIND APARIŢIA INCENDIULUI 1.1. Denumirea lucrării miniere în care a apărut incendiul

____________________________________________________________________________ 1.2. Zona de extindere a incendiului

____________________________________________________________________________ 1.3. Zona de extindere a lucrărilor miniere inundate cu gaze de foc periculoase

____________________________________________________________________________ 1.4. Data apariţiei incendiului şi a momentelor caracteristice în evoluţia acestuia

____________________________________________________________________________ 1.5. Efectele incendiului

____________________________________________________________________________

2. CARACTERISTICILE LUCRĂRII MINIERE ÎN CARE A APĂRUT INCENDIUL

2.1. Scopul lucrării miniere ____________________________________________________________________________

2.2. Amplasarea lucrării miniere, natura rocilor înconjurătoare ____________________________________________________________________________

2.3. Modul de susţinere a lucrărilor miniere ____________________________________________________________________________

2.4. Amenajarea lucrării miniere, natura materialelor folosite, conducte şi cabluri existente în lucrare ____________________________________________________________

2.5. Regimul de gaze şi praf a lucrării miniere, debit absolut de gaze, grad de prăfuire şi de inertizare _________________________________________________________

2.6. Aerajul lucrării miniere, sistem, debit, depresiune ____________________________________________________________________________

3. CAUZELE INCENDIULUI 3.1. Cauzele privind sursa de aprindere

_________________________________________________________________ 3.2. Cauza privind existenţa materialelor combustibile

_________________________________________________________________ 3.3. Condiţii de aeraj favorizante

_________________________________________________________________

4. MĂSURI DE COMBATERE A INCENDIULUI APLICATE _________________________________________________________________________________________

108

_________________________________________________________________________________________

5. MĂSURI PREVENTIVE STABILITE PENTRU VIITOR

_________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________

6. CERINŢE DE SECURITATE A MUNCII ÎNCĂLCATE ŞI SANCŢIUNI APLICATE _________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________

ÎNTOCMIT, _______________________ COMISIA DE CERCETARE

__________________________ __________________________

__________________________ Semnătură de luare la cunoştinţă CONDUCĂTORUL SUCURSALE MINIERE _________________________

109

REGISTRUL DE EVIDENŢĂ A CONSTRUCŢIILOR DE IZOLARE Denumirea ( nr. evidenţă dig ) şi locul construcţiei-------------------------

Tipul construcţiei digului-------------------------------------------------------- Digul conţine:- ţeavă pentru colectare probe gaze------------------------- - ţeavă tip “ gât de lebădă “----------------------------------- - ţeavă pentru înnămolire------------------------------------- Nr. crt.

Data controlului

Constatări făcute

asupra stării construcţiei de

izolare

Temperatura 0 C

Rezultatele analizelor probelor de gaze ( în spatele construcţiei de

izolare)

Observaţii

Semnătura

aer apă O2 CO2 CO CH4 C2H4 C2H2 Colector probe

Şef sector aeraj

Ing. şef

SSM

Director

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

110

CAPITOLUL VII

APE DE MINĂ

1. Viituri de apă: (1). Executarea lucrărilor miniere (de cercetare, deschidere, pregătire, abataj, etc)

în strate cu roci cu pericol de viituri de ape (erupţii de ape) sau în apropierea lucrărilor vechi cu acumulări de ape, se va face numai pe bază de document de securitate, permis de lucru şi proiect aprobat de conducătorul sucursalei şi vizat de conducerea tehnică a CNH SA.

(2). Proiectul va cuprinde : - hărţi topografice pe care vor fi trecute toate detaliile în legătură cu

extinderea şi cota tuturor lucrărilor subterane vechi, existenţa acumulărilor posibile de ape şi volumul estimat ce pot exista în perimetrul sau în apropierea câmpului minier în funcţiune, pilierii de siguranţă necesari pentru protejarea construcţiilor de redeschidere, forajele proiectate a se executa;

- măsurile ce se vor lua pentru prevenirea viiturilor în construcţiile din subteran şi respectiv a accidentelor umane. Aceste măsuri vor fi prevăzute încă din faza de proiectare a lucrărilor miniere şi se vor referi îndeosebi la modul de săpare a lucrării miniere, armarea acesteia, mod de bandajare, densitatea de armare, foraje de asecare, găuri de probă, etc.

(3). Lucrările miniere prevăzute în vecinătatea zonelor exploatate anterior şi inundate se vor executa numai după ce apa din construcţiile vechi a fost evacuată, sau dacă acest lucru nu este posibil, se va lăsa un pilier de siguranţă dimensionat corespunzător caracteristicilor zăcământului.

Când construcţiile miniere inundate nu sunt evidenţiate pe hărţile topografice, se va prevedea forarea în evantai a minim 3 găuri de cercetare cu lungimea minimă de 20 m şi diametrul de minim 80 mm începând de la distanţa de minim 100 m de limita presupusă a construcţiilor şi abatajelor inundate.

(4). Lucrările miniere prevăzute a se executa în zone sau câmpuri miniere cu regim hidrogeologic necunoscut se vor ataca numai pe baza studiilor hidrogeologice care vor sta la baza proiectului de execuţie.

(5). Străpungerea pilierilor de siguranţă în vederea evacuării apei din lucrările miniere vechi se va executa cu respectarea următoarelor măsuri minime:

a. profil redus al lucrărilor miniere de străpungere sub protecţia a cel puţin 3 găuri de cercetare în frontul acestuia cu lungimea minimă de 20 m având diametrul de minim 80 mm, din care una va fi permanent în frontul lucrării minere,

b. construirea unui dig de beton prevăzut cu uşă metalică şi prag, în galeria de unde se începe lucrarea de străpungere a pilierului. Uşa digului se va deschide în partea din care se aşteptă viituri de apă,

c. stabilirea modului de executare a susţinerii lucrării de evacuare a apelor, precum şi de protejare a lucrătorilor împotriva accidentelor,

d. iluminarea traseului lucrării, e. instruirea specială a lucrătorilor.

(6). Lucrările de străpungere în pilierii de siguranţă din care se presupune că odată cu scurgerea apei pot apare şi gaze toxice, se vor executa numai de către echipe de salvatori minieri echipaţi cu aparate de salvare în funcţiune.

2. Infiltraţii de la suprafaţă: (1). Pentru evitarea inundării construcţiilor din subteran, apele de la suprafaţă şi de

infiltraţie trebuie drenate şi canalizate.

111

3. Colectarea apelor – staţii principale de pompare: (1). Staţiile definitive de pompare a apelor din subteran vor fi prevăzute cu cel puţin

două pompe, din care una de rezervă, care să fie racordată la conducta de refulare. Debitul total al pompelor în funcţiune (fără cele de rezervă), va fi cel puţin egal cu debitul afluenţei maxime a apelor prevăzute pentru staţia de pompare respectivă.

În cazul în care staţia de pompare este dotată cu mai mult de două pompe, debitul celor de rezervă va fi de cel puţin 50% din debitul pompelor în funcţiune.

(2). Încăperile pompelor vor fi amenajate astfel încât vatra lor să fie cu cel puţin 0,5 m deasupra nivelului galeriilor care colectează apele bazinului staţiei, iar postamentul pompelor la 0,5 m deasupra podelei încăperii.

(3). Supraveghetorul va controla pe fiecare schimb instalaţiile principale de pompare şi va consemna starea acestora precum şi valoarea metanului măsurată în cartea de raport a supraveghetorului.

(4). La fiecare staţie principală de pompare se va ţine evidenţa zilnică a cantităţilor de apă evacuate, în registre speciale care se vizează zilnic de conducerea sectorului.

112

CAPITOLUL VIII

CERINŢE SPECIFICE PENTRU ZONE CU MĂSURI SPECIALE

1. Cerinţe generale: Fenomenele dinamice cuprind scurgerile de rocă, loviturile de mină şi erupţiile de

gaze şi roci. (1). Scurgerile de rocă însoţite sau nu de degajări de gaze, sunt fenomene dinamice

cauzate de forţele gravitaţionale şi au următoarele elemente caracteristice: - se produc în cazul prezenţei pachetelor de roci cu înclinări mari;

- rocile de coeziune redusă şi tărie mică, prezintă tendinţă de curgere liberă (nisipuri, cărbune friabil) şi împinse fiind în lucrarea minieră se aşează fie după unghiul specific taluzului natural, fie sub unghiuri inferioare acestei valori;

- declanşarea fenomenului are loc brusc, fără semne prevestitoare; - părţile componente ale susţinerii, pot fi sau nu deranjate funcţie de intensitatea

fenomenului; - volumul materialului este relativ mare (mai mare de 10 m3), iar golul rămas are

forme caracteristice; - se pot constata şi efecte mecanice suplimentare (deformarea sau deplasarea

instalaţiilor şi utilajelor prezente în lucrarea minieră); (2). Loviturile de mină, însoţite sau nu de degajări de gaze, sunt fenomene dinamice

violente şi pot apare în următoarele condiţii: - lucrările miniere se execută în roci de tărie medie sau mare, cu tendinţă de

acumulare a energiei şi cu posibilităţi de detensionare bruscă la atingerea limitei de elasticitate; - rocile înconjurătoare din vecinătatea lucrărilor miniere sunt de tărie mare şi

prezintă grad ridicat de tectonizare; - presiunea minieră are valori mari.

Loviturile de mină sunt cauzate de distrugerea bruscă a stării de echilibru din masivul de roci cu aruncarea dinamică în lucrările miniere a rocilor sterile sau cărbunilor, fenomen însoţit de efecte sonore, unde de presiune şi fisuri în masiv.

Loviturile de mină pot provoca la rândul lor pericole suplimentare (degajări de gaze, incendii, erupţii de apă).

Funcţie de amploarea fenomenului, loviturile de mină se clasifică în două categorii şi anume:

- categoria I-a – lovituri de mină care provoacă deplasarea dinamică în lucrarea minieră a rocilor din acoperiş vatră sau pereţi laterali şi provoacă deformarea sau deplasarea parţială sau totală a susţinerii pe o distanţă de până la 20 m;

- categoria a II-a – lovituri de mină care provoacă deplasarea totală a susţinerii, pe o distanţă mai mare de 20 m.

(3). Erupţiile de gaze şi roci sunt fenomene dinamice deosebit de violente prin care într-un timp extrem de scurt, rocile sterile sau substanţa minerală utilă sunt aruncate brusc din masiv sub acţiunea presiunii miniere şi după caz a presiunii gazelor.

Odată cu crearea fisurilor în masiv, poate începe şi eliberarea gazului liber aflat sub presiune iar deplasarea rocilor se efectuează de către însuşi gazul eliberat.

Datorită vitezelor mari de ejecţie a gazului şi a rocii apar forţe de frecare care conduc la formarea unei cantităţi însemnate de praf de dimensiuni coloidale, ce se depune pe traseul lucrărilor miniere afectate de erupţie.

Elementele care caracterizează o erupţie sunt: - producerea unei detunături şi a unui suflu puternic de gaze, cu efecte

dinamice;

113

- aruncarea cu viteze mari a materialului în lucrarea minieră şi aşezarea după un taluz alungit, valorile unghiului de aşezare fiind sub 20°, cu umplerea completă a profilului lucrării miniere pe o anumită distanţă;

- prezenţa canalelor de erupţie atât în materialul depus, cât şi în pereţii golului specific format în masiv, semn al participării gazului adsorbit;

- producerea şi depunerea pe zone întinse a unor cantităţi mari de praf fin şi foarte fin (praful depus are grosimi mai mici de 1 mm, granulaţia preponderentă fiind sub 0,1mm);

- creşterea apreciabilă a concentraţiei gazelor faţă de condiţiile normale, într-un timp foarte scurt (sub 1 minut), atât în lucrarea minieră în care s-a produs erupţia, cât şi în cele învecinate;

- distrugerea parţială sau totală a susţinerii lucrărilor miniere, a instalaţiilor şi utilajelor situate la locul producerii fenomenului.

(4). La producerea unuia din fenomenele dinamice menţionate se va anunţa imediat conducerea tehnică a CNH SA şi cu aprobarea acesteia, un organism certificat va proceda la cercetarea fenomenului funcţie de caracteristicile evidenţiate mai sus.

După caz, în vederea preîntâmpinării unor fenomene dinamice, se vor solicita instituţiilor de specialitate cu aprobarea conducerii tehnice a CNH SA, lucrări de cercetare care vor cuprinde:

- determinarea proprietăţilor fizico-mecanice ale rocilor; - stabilitatea coeficientului de slăbire structurală a masivelor de roci pe baza

gradului de fracturare-fisurare şi al parametrilor de rezistenţă; - prognoza condiţiilor de stabilitate şi de presiune; - stabilirea parametrilor necesari proiectării execuţiei lucrărilor miniere (săpare –

susţinere). (5). Înainte de interceptarea stratului de cărbune periculos la scurgeri de rocă se va

măsura presiunea gazului în găurile de sondă. La valori ale presiunii mai mari de 5 daN/cm2 se va face degazarea stratului de cărbune.

(6). La executarea galeriilor transversale începând de la 20 m distanţă de stratul periculos la scurgeri de rocă precum şi erupţii, înaintarea se va executa numai cu forarea prealabilă acel puţin două găuri de sondă care trebuie să asigure străpungerea completă a stratului, precum şi cercetarea în continuare a 5 m de rocă, înainte de a proceda la deschiderea lui mai departe.

În cazul stratelor cu grosime mare şi înclinări mici, lungimea găurilor de sondă va fi de minim 50 m.

Sub protecţia găurilor de sondă, lucrarea poate fi executată până la maximum 5 m de fundul găurilor de sondă. Lucrarea va putea fi continuată numai după executarea de noi găuri de sondă.

Găurile de sondă vor fi executate pe aliniamentul galeriei transversale - sau după caz - din pereţi sub un unghi de maximum 15° faţă de axul lucrării. Diametrul acestor găuri va fi de minimum 50 mm.

De asemenea se vor executa două găuri de probă cu lungimea de 5 m fiecare, care trebuie să preceadă totdeauna frontul de lucru cu minimum 3 m. Atunci când săparea se execută cu combine cu organ de tăiere care ocupă în întregime secţiunea lucrării, aceste găuri nu sunt obligatorii.

(7). La executarea de jos în sus a suitorilor în strate de cărbune periculoase la scurgeri de rocă, în prealabil se va fora o gaură de sondă cu lungimea minimă de 20 m. În continuare se va avansa cu frontul sub protecţia a două găuri de probă, fiecare cu lungimea de 5 m. În cazul în care executarea suitorilor se va face în cărbune sau intercalaţii friabile care nu permit forarea găurilor de sondă, săparea se va realiza descendent.

(8). Susţinerea provizorie pe porţiunile de lucrare minieră care traversează stratul de cărbune periculos la scurgeri şi erupţii se va realiza fie în desiş, când se utilizează lemnul, fie

114

în câmpuri de maxim 0,5 m, când se utilizează elemente metalice. La stratele periculoase la erupţie se va utiliza acelaşi mod de susţinere şi la lucrările miniere executate pe direcţia şi înclinarea stratului.

Susţinerea definitivă va fi prelungită în culcuşul şi în acoperişul stratului (steril) pe o distanţă de cel puţin 5 m. Dacă pe o lungime mai mare de 5 m în culcuş sau acoperiş se întâlnesc şisturi cărbunoase sau roci instabile susţinerea va fi prelungită şi în aceste roci.

Dacă se constată că la tăiere, cărbunele are tărie redusă (se sfarmă uşor) avansarea lucrării miniere se va face numai cu susţinere înaintaşă la tavan.

(9). În cazul scurgerilor de rocă, loviturilor de mină şi prezenţei hidrocarburilor lichide şi gazoase, limita de decuplare a energiei electrice este de 1%vol. metan.

(10). În minele cu manifestări gazodinamice sub formă de scurgeri de rocă şi gaz se vor aplica următoarele măsuri suplimentare:

- se vor folosi ventilatoare electropneumatice antigrizutoase cu mod de protecţie antideflagrantă la instalaţii de aeraj parţial numai în sistem refulant, cu condiţia montării acestora numai în lucrarea minieră cu aer proaspăt aflată sub depresiunea generală a minei, la o distanţă de cel puţin 20 m de intersecţia acesteia cu lucrarea în fund de sac;

- iluminatul locurilor de muncă se va face numai cu lămpi electropneumatice, care vor fi scoase din funcţiune la producerea scurgerilor de rocă sau gaze. Pentru iluminatul portabil se vor folosi numai lămpi electrice de cap;

- pentru transportul pe galerii se vor folosi locomotive Diesel, pe bază de permise de lucru.

(11). În minele de cărbune cu manifestări gazodinamice sub formă de erupţie de metan şi material mărunt, se vor aplica suplimentar următoarele măsuri:

- lucrările miniere de deschidere a stratelor groase din blocurile noi se vor executa numai în culcuş.

Pentru deschiderea stratelor subţiri şi de înclinare mică, se vor executa galerii transversale paralele, cu legături între ele din 50 în 50 m;

- lucrările pe înclinarea stratelor de cărbune vor fi executate de preferinţă de sus în jos. La săparea acestor lucrări de jos in sus este obligatorie forarea prealabilă a unei găuri pe toată lungimea lucrării, fiind interzisă utilizarea ciocanelor de abataj si a explozivilor;

- la executarea lucrărilor de pregătire si deschidere în stratul periculos este admisă numai folosirea sculelor acţionate cu aer comprimat sau a celor manuale;

- aerisirea abatajelor se va face numai sub depresiunea generală a minei; - evacuarea aerului din lucrările de deschidere si pregătire a unui orizont nou,

se va face direct în curentul de aer viciat al minei; - aerajul parţial al locurilor de muncă se va face numai cu ventilatoare

pneumatice; - controlul metanului la locurile de muncă se va face din 2 in 2 ore de către

specialiştii CAMS, consemnându-se în carnetele individuale; - folosirea energiei electrice este permisă numai în curentul principal de aer

proaspăt, în lucrările în steril; - utilajul electric de construcţie antigrizutoasă se va verifica pe fiecare schimb de

către electrician şi zilnic de către supraveghetorul electromecanic; - decuplarea energiei electrice se va face la concentraţii de 0,5 % vol. metan.

Energia electrică se va decupla când s-a produs o erupţie de metan într-o zonă vecină cu zonele în care există pericolul inundării cu metan a lucrărilor miniere, în care se află instalate cabluri sau utilaje electrice;

- se interzice executarea lucrărilor de sudare, vulcanizare, lipire sau turnare de masă la îmbinări de cabluri.

(12). La sucursalele CNH SA, la executarea lucrărilor miniere în roci cu hidrocarburi lichide şi gazoase, omologi ai metanului se vor aplica suplimentar următoarele măsuri:

115

- hidrocarburile lichide vor fi colectate şi vor fi depozitate în recipienţi metalici prevăzuţi cu capace cu închidere etanşă. După umplere, recipienţii vor fi evacuaţi la suprafaţă;

- periodic se vor efectua analize de laborator cromatografice privind compoziţia gazelor de către un laborator autorizat.

Indicaţiile aparatelor de măsură (de tipul metanometrelor) reprezintă total gaze si vapori combustibili, exprimate în % vol. metan;

- la instalaţiile electrice se admit numai echipamente cu următoarele tipuri de protecţie :

a. securitate intrinsecă, categoria „ia" pentru instalaţiile de telecomunicaţie, telemecanică, semnalizare, alarmare şi controlul atmosferei. Pentru circuitele de comandă se admite, categoria „ ib " cu condiţia ca acestea să fie deconectate la atingerea concentraţiei de 1 % volum metan;

b. capsulare antideflagrantă, în condiţiile asigurării controlului automat al concentraţiei de hidrocarburi gazoase şi cu decuplarea automată a energiei electrice la atingerea concentraţiei de 1 % vol. metan, precum şi a controlului automat, permanent şi preventiv al rezistenţei de izolaţie, cu blocare şi decuplare în caz de defect;

c. se admite şi utilizarea echipamentelor marcate, cu simbolul „S" certificate, cu grad de securitate cel puţin egal cu tipul de protecţie capsulare antideflagrantă;

- amplasarea echipamentelor se va face astfel încât să nu fie posibile scurgeri sau stropiri cu hidrocarburi lichide pe carcasele acestora;

- decuplarea automată a energiei electrice, trebuie astfel realizată încât să se scoată de sub tensiune şi reţelele de cabluri instalate în lucrările afectate. În acest sens se va monta cel de-al doilea cap de detecţie cu decuplare automată a energiei electrice la atingerea concentraţiei de 1 % vol. metan, timpul de citire între acestea fiind de 2 min.;

- locurile de muncă cu hidrocarburi lichide şi gazoase vor fi dotate permanent cu surse de apă şi mijloace de stingere a incendiilor, conform baremului de dotare pentru subteran.

2. Anunţarea şi evidenţierea evenimentelor: (1). Producerea fenomenelor dinamice (scurgeri de roci şi cărbune, lovituri de mină,

erupţii de gaze şi roci), precum şi apariţia hidrocarburilor lichide şi gazoase, omologi ai metanului, se vor aduce imediat la cunoştinţa conducerii tehnice a CNH SA, Inspectoratului Teritorial de Muncă Petroşani şi se vor înscrie în „Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase”, precum şi în hărţile topografice.

Sucursalele miniere sunt obligate să ia măsuri să nu se modifice starea de fapt unde s-a produs evenimentul, cu excepţia acelora care prezintă pericol pentru securitatea personalului.

(2). La producerea fenomenelor dinamice sau la apariţia hidrocarburilor, supraveghetorul locului de muncă, şeful de schimb are obligaţia de decupare a energiei electrice şi evacuarea a personalului precum şi înştiinţarea conducerii sucursalei conform Planului de avertizare - alarmare. În funcţie de amploarea evenimentelor, supraveghetorul locului de muncă va dispune primele măsuri ce se vor lua pentru limitarea fenomenului şi evacuarea posibilelor victime.

(3). Evidenţierea evenimentului în „Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase” va cuprinde următoarele elemente:

- descrierea incidentului (tehnologia de lucru); - locul unde s-a produs evenimentul (localizarea topografică şi geologică); - împrejurarea cauzelor incidentului (modul de manifestare, intensitatea

fenomenului, efectele produse). „Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase” va fi numerotat, şnuruit şi

parafat, modelul fiind conform Anexei 16 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006.

116

(4). Personalul de supraveghere şi control precum şi ceilalţi lucrători din zonele cu risc ridicat şi specific prevăzute cu măsuri speciale vor fi instruiţi suplimentar cu ocazia instructajului periodic cu privire la caracteristicile fenomenelor, semnalele prevestitoare, sistemul de control al gazelor şi măsuri speciale stabilite prin permisele de lucru.

(5). La producerea unuia din fenomenele dinamice menţionate, se va anunţa imediat conducerea tehnică a CNH SA şi cu aprobarea acesteia, un organism certificat va proceda la cercetarea fenomenului.

(6). Permisele de lucru care cuprind aceste măsuri speciale în cazul zonelor cu risc

ridicat şi specific datorat fenomenelor dinamice se vizează de conducerea tehnică a CNH – SA şi pot fi stabilite de comun acord cu un organism certificat .

3. Elaborarea proiectelor de execuţie a lucrărilor de deschidere şi pregătire în

zăcăminte cu roci cu pericol de erupţii de gaze: (1). Executarea lucrărilor de deschidere şi pregătire în zone sau spre formaţiuni

stratigrafice cu pericol de erupţie de gaze şi material mărunt se va face numai pe bază de proiect aprobat de conducerea sucursalei şi aprobat de conducerea tehnică a CNH SA, odată cu programul general de exploatare şi va cuprinde toate măsurile ce vor trebui luate pentru prevenirea inundării construcţiilor din subteran şi respectiv a accidentelor de muncă. Executarea acestor lucrări se va face după emiterea permisului de lucru şi a documentului de securitate întocmite înainte de începerea execuţiei lucrărilor.

(2). Se vor respecta următoarele măsuri: a. În cazul lucrărilor care avansează pe strate cantonate între formaţiuni

stratigrafice cu pericol de erupţii de gaze şi material mărunt, se vor face 3 găuri de sondă în avans faţă de linia frontului, cu lungimea de minim 20 m fiecare. Găurile de sondă se vor executa în evantai şi vor de fiecare dată frontul de lucru cu 2 m, iar în cazul când frontul de lucru se află la o distanţă mai mică de 20 m de o falie, acestea vor depăşii cu 5 m zona faliată.

În vederea stabilirii în avans a contactului direct dintre frontul de lucru şi formaţiunile stratigrafice cu pericol de erupţii de gaze şi material mărunt, găurile de sondă orientate înspre tavanul şi vatra lucrării vor depăşi cu cel puţin 2 m culcuşul şi acoperişul substanţei minerale utile.

b. În cazul lucrărilor care avansează spre strate sau roci cu pericol de erupţii de gaze şi material mărunt:

- în galeriile care se află la o distanţă mai mică de 10 m de formaţiunea stratigrafică cu pericol de erupţii de gaze şi material mărunt, se vor executa 2 găuri de probă cu lungimi de minim 5 m fiecare, amplasate una la vatră şi cealaltă la tavan, precedând de fiecare dată fontul de lucru cu cel puţin 2 m, distanţă considerata pe direcţia de avansare;

- în galeriile transversale care se află la o distanţă mai mică de 20 m de formaţiunea stratigrafică cu pericol de erupţii de gaze şi material mărunt, se va executa o gaură de sondă care va pătrunde 5 m în formaţiunea periculoasă, gaura de sondă va fi executată pe direcţia de avansare a lucrării şi va preceda frontul de lucru cu cel puţin 5 m, până ce cu aceasta se va străpunge formaţiunea stratigrafică.

c. În cazul în care din găurile de sondă sau de probă se produc degajări de gaze sau viituri de apă, acestea, după caz, vor fi captate şi drenate. În cazurile când degajările de gaze sunt intense, se va aplica degazarea cu executarea de găuri de sondă suplimentare în lucrările miniere subterane care să asigure captarea şi drenarea controlată a gazului şi detensionarea masivului de roci din faţa frontului.

117

CAPITOLUL IX

PROCEDEE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A FENOMENELOR DE AUTOÎNCĂLZIRE

1. Procedee de înnămolire: Pentru prevenirea şi combaterea focurilor de mină, cât şi pentru scurtarea timpului de

repunere în funcţie a zonelor avariate la sucursalele miniere se utilizează înnămolirea cu cenuşă de termocentrală.

Analiza efectuată asupra procedeelor de prevenire şi combatere a focurilor prin prisma eficienţei acestora şi domeniului de aplicare, a pus în evidenţă faptul că procedeul cu eficienţa cea mai ridicată este înnămolirea spaţiului exploatat. Faţă de alte procedee, a căror aplicare se rezumă strict la combaterea şi lichidarea unor focuri existente, înnămolirea poate fi practicată atât la combatere, dar în mod special ca măsură profilactică, de prevenire a focurilor putându-se folosi atât argilă cât şi cenuşă de termocentrală.

1.1. Argila: Din punct de vedere al tehnologiei de înnămolire, argila necesită pregătire până la

aducerea acesteia în stare de pulpă (15- 30min/şarjă) şi pentru transportul pe conducte a pulpei raportul apă - solid trebuie să fie cuprins în limitele 3/1 – 5/1. Având în vedere faptul că folosirea instalaţiilor nu asigură o funcţionare continuă şi consistentă precum şi greutatea aprovizionării cu argilă duce ca această metodă să fie mai puţin folosită.

1.2. Cenuşa de termocentrală: Pentru a stabili cantităţile cenuşii ca material de înnămolire, au fost efectuate o serie

de cercetări de laborator în acest sens, rezultatele cărora vor fi prezentate succint în cele ce urmează.

1.2.1. Aviditatea cenuşii faţă de apă: Încercările efectuate au arătat că timpul de umezire ( transformarea în pulpă ) la

raportul apă- solid este cuprins în limitele 3- 35 secunde. Caracteristica esenţială a cenuşii, este aceea că reţine timp îndelungat o cantitate

apreciabilă de apă, factor important din punct de vedere al izolării spaţiului exploatat împotriva circulaţiei curenţilor de apă.

Pentru faza de haldă, umiditatea cenuşii e cuprinsă între 25- 32%

1.2.2. Cedarea apei: Cercetările efectuate au arătat că sedimentarea şi eliberarea apei începe imediat

după intrarea în stare de repaus al pulpei şi are intensitate maximă în decursul primelor 6- 8 minute.

În aceste condiţii se eliberează prin sedimentarea cenuşii cca. 25% apă din volumul pulpei introduse. Domeniul de cedare a apei cu intensitate maximă este în decursul primelor 45 minute.

118

1.2.3. Vâscozitatea pulpei:

Concentraţia pulpei %

15 20 25 30

Vâscozitatea Cp

1,082 1,122 1,170 1,220

Din datele de mai sus rezultă că vâscozitatea amestecului la concentraţii în limitele 15- 30 % diferă puţin de cea a apei. Ca urmare, pierderile de sarcină la transportul hidraulic pe conducte sunt aproximativ echivalente cu cele pentru apă.

1.2.4. Greutatea specifică şi relaţii de amestec: Greutatea specifică absolută Үa = 2 f/m3 , 1m3 cenuşă în haldă, cu umiditatea de 25-

32% cântăreşte în medie 1,4to. Prin amestecul a 1 m3 apă se obţin 1,9 m3 pulpă căruia îi corespunde concentraţia:

Vac 0,490 m3

C = ------- 100 = ------------- 100 = 25% Vp 1,900 m3

În care: Vac – volumul absolut al cenuşii (m3); Vp – volumul pulpei (m3); Concentraţia de 15- 25% este concentraţia de lucru recomandată. Din studiul proprietăţilor cenuşii de termocentrală, au rezultat o serie de elemente care

trebuie luate de bază la stabilirea tehnologiei de înnămolire, transportul în subteran a cenuşii şi distribuirea în spaţiul exploatat, filtrarea pulpei astfel:

- cenuşa aderă la suprafeţele cu care vine în contact din acest considerent nu se recomandă a fi depozitată în silozuri de evacuare sub greutatea proprie sau prin alunecare;

- granulaţia fină a cenuşii ( 97% sub 0,5mm şi respectiv 84% sub 0,1mm) asigură transportul hidraulic al particulelor pe distanţe mari în spaţiul exploatat, umplerea golurilor şi colmatarea fisurilor din strat şi rocile înconjurătoare;

- fineţea granulelor şi vâscozitatea pulpei, permit stabilirea principiului de transport în subteran şi alegerea parametrilor funcţionali a instalaţiilor;

- proprietatea de reţinere timp îndelungat a unei umidităţi ridicate, aderarea cenuşii la suprafeţele cu care vine în contact, asigură crearea de zone etanşe împotriva circulaţiei curenţilor de aer.

1.2.5. Instalaţii de înnămolire: Instalaţiile de înnămolire funcţionează pe principiul transportului hidraulic al pulpei sub

acţiunea forţei motrice creată de diferenţa de nivel. Astfel o instalaţie ce pregăteşte pulpa şi funcţionează continuu având pâlnia cu nivel plin şi constant se compune din:

- suprafaţa de stocare a cenuşei / stocare refuz; - mijloace de transport şi alimentare; - dozator de alimentare cu cenuşă; - concasor de bulgări;

119

- ciur vibrant de alimentare; - pâlnie de amestec şi alimentare; - conductă de transport a pulpei; - conductă de alimentare cu apă; - dispozitivele şi aparatura de protecţie; - instalaţii de comandă - mijloace de evacuare a refuzului.

1.2.6. Introducerea pulpei în spaţiul exploatat: Pentru introducerea pulpei în spaţiul exploatat, în principiu există mai multe soluţii

tehnice ca: - introducerea pulpei prin găuri de sondă; - introducerea pulpei prin conducte montate pe vatra abatajului pe măsura

extragerii feliei; Această ultimă soluţie constă în montarea pe vatra abatajului a unei reţele de

conducte protejate peste care se face prăbuşirea rocilor şi transmiterea pulpei prin aceasta. Pentru stabilirea unor elemente care să caracterizeze modul în care se face

distribuirea pulpei în spaţiul exploatat şi respectiv aşezarea stratului de cenuşă, s-a ales ca parametrii de bază panta hidraulică.

Panta hidraulică caracterizează forma depunerilor de cenuşă în spaţiul exploatat, respectiv a sedimentării particulelor ca urmare a reducerii vitezei de deplasare a pulpei de la punctul de ieşire din conductă Vmax, până la o viteză Vc – viteză critică.

Din prelucrarea datelor de laborator şi experienţelor de muncă a rezultat în panta hidraulică de depunere a cenuşii în spaţiul exploatat este cuprins între 40- 90% rezultând o medie de 65%.

Pe baza acestui element, precum şi ţinând seama de grosimea stratului de cenuşă din spaţiul exploatat care să asigure etanşarea corespunzătoare, se formulează următoarele recomandări:

- grosimea minimă a zonei lucrătoare umplută cu cenuşă, să fie de peste 0,3m; - distanţa dintre coloanele consecutive de tuburi să fie cuprinsă între 12- 18m; - la abatajele frontale conductele se montează pe preabatajul din culcuş şi pe

linia de pornire de pe hotar. - distanţele în zonele perforate ale conductelor vor fi de 8 - 12m. - conductele pierdute lăsate în spaţiul exploatat la abatajele cu banc subminat şi

la abatajele mecanizate, se lasă în galeriile direcţionale în funcţie de înclinarea abatajului. La abatajele cu înclinare mică se pot lăsa mai multe conducte pierdute la o distanţă de 15m una de alta. În funcţie de zona perforată a conductelor şi funcţionalitatea înnămolirii se lasă din timp altă conductă pierdută perforată între 8 – 12 m care va înlocui vechea conductă.

1.2.7. Filtrarea pulpei: La înnămolirea cu scopuri profilactice, filtrarea pulpei se face pe parcursul trecerii

acesteia prin spaţiul exploatat. Faţă de elementele stabilite anterior, privind condiţiile pentru a asigura grosimea

minimă necesară a stratului de cenuşă din considerentul reţinerii cât mai complete în spaţiul exploatat a particulelor de cenuşă, este necesar ca lungimea traseului parcurs de ape să fie de 12- 16m.

120

Apa evacuată în spaţiul exploatat va fi în cantităţi relativ mici ( 25% din volumul pulpei ), în condiţiile funcţionării instalaţiei cu un raport de amestec optim de 1/1.

Pentru obţinerea unui strat de cenuşă cât mai uniform pe întreaga suprafaţă a abatajului, se recomandă a se acorda atenţie nivelării vetrei.

1.2.8. Consideraţiuni privind consumul specific de cenuşă: În baza datelor obţinute în perioada de experimentare şi a cercetărilor de laborator

rezultă: - 1 m3 cenuşă obţinută umple în subteran un volum de 0,6 m3; - pentru a înnămolii 1 m3 de rocă surpată din spaţiul exploatat este necesar a se

transmite 1 m3 cenuşă afânată. Din condiţia anunţată anterior că grosimea pachetului de rocă înnămolite de 0,3-

0,5m, asigură protecţia contra circulaţiei de aer în mod corespunzător, rezultă un consum specific de 0,3- 0,5 m3 cenuşă la 1m2 de suprafaţă.

Dat fiind faptul că depunerea cenuşii în spaţiul exploatat urmăreşte panta hidraulică şi ca urmare grosimea stratului nu este uniformă, se consideră necesar majorarea cantităţii de cenuşă cu 25%. Astfel consumul specific recomandat ar fi cuprins între limitele 0,36- 0,6% m3/m2.

Înnămolirea profilactică atât cu tuburi pierdute, cât şi cu găuri de sondă se recomandă a se utiliza în următoarele cazuri:

- la producerea de surpări fortuite, atât pentru izolarea împotriva accesului de aer la eventualelor resturi de cărbune ce nu au putut fi curăţate complet cât şi pentru creşterea coeziunii masivului de rocă surpată;

- la extragerea apofizelor de la culcuş şi acoperiş; - la etanşarea galeriilor susţinute cu bolţari din beton prin umplerea spaţiilor

dintre susţinere şi rocă; - la etanşarea lucrărilor de pregătire din culcuşul stratelor în zonele exploatate

prin umplerea integrală sau parţială a acestuia cu cenuşă; - la crearea de bariere etanşe, atât la hotarele dintre abataje, la extremităţile de

blocuri, precum şi la nivel de orizonturi.

1.2.9. Introducerea pulpei în spaţiul exploatat: Se recomandă ca găurile de sondă să fie amplasate şi orientate astfel ca talpa

acestora să pătrundă în spaţiul exploatat a ultimei felii s-au a următoarelor 2- 3 felii extrase. La introducerea pulpei în spaţiul exploatat, regimul de lucru al instalaţiilor se

recomandă să fie reglat în funcţie de parametrii geometrici specifici fiecărui loc de muncă, iar presiunea dinamică de lucru să fie cuprinsă între 8- 20 kgf/cm2.

2. Aerosoli cu inhibitor anorganic ,,clasa fosfat”: Inhibitorul anorganic de tip fosfat trisodic ( Na3PO4) se aplică datorită structurii chimice

a cărbunelui, a reacţiei de oxidare a acestuia şi a teoriilor autoaprinderii. Instalaţia se compune dintr-un rezervor cu capacitatea de 200 litri unde se

realizează soluţia inhibitoare având o concentraţie de 0,5% fosfat, un pulverizator special care este racordat prin furtunuri de legătură la reţeaua de aer comprimat şi la rezervorul în care se află soluţia inhibitoare.

Pulverizatorul, cu ajutorul căruia se realizează aerosolul din substanţa inhibitoare are următorii parametri:

121

- presiunea de lucru: 0,3 – 0,6 MPa; - consum de aer comprimat: 0,8 – 1,05 m3 / min; - consum de soluţie inhibatoare: 0,8 – 1 l / min; - randament de transformare a soluţiei în aerosoli: 90 – 100%.

Metoda se bazează pe circulaţia particulelor foarte fine ( de ordinul micronilor ) din soluţia inhibitoare atât prin spaţiul exploatat cât şi în abataj în funcţie de locul de amplasare a instalaţiei urmând sensul de circulaţie a curenţilor de aer.

Datorită proprietăţilor inhibitoare pe care le prezintă fosfatul în procesul de oxidare – autoaprindere a cărbunilor, tratarea cu aerosoli din grupa fosfaţi a spaţiului exploataţi şi a abatajului contribuie la reducerea riscurilor de producere a combustiilor spontane.

Pentru tratarea spaţiului exploatat ejectorul se montează în galeria de intrare a aerul proaspăt la cca. 10m de linia frontului, aerosolul fiind purtat în spaţiul exploatat de către curenţii de aer care circulă în această zonă.

Ejectorul se amplasează la înălţimea de 1 – 1,5m de vatra lucrării miniere fiind orientat către zona ce urmează a fi tratată cu aerosoli şi funcţionează în fiecare punct aproximativ o oră cel puţin odată pe zi. În acest scop pentru realizarea aerosolilor se va utiliza reţeaua de apă şi aer comprimat din dotarea abatajelor unde urmează să se utilizeze.

Efectele folosirii aerosolului sunt: - aerosolul circulă în spaţiul exploatat acoperind cărbunele rămas în spaţiul

exploatat, stăpânind astfel procesul de oxidare a acestuia alături de operaţia de înnămolire a spaţiului exploatat;

- praful de cărbune aflat în suspensie se leagă de aerosol, atmosfera locului de muncă se limpezeşte;

- folosirea aerosolului în timpul operaţiei de împuşcare sau imediat după această operaţie, conduce la legarea gazelor de împuşcare mai ales cele toxice, în felul acesta se poate reduce şi timpul de aerisire după operaţia de împuşcare;

- aerosolul în momentul formării, răceşte zona contribuind în felul acesta la disiparea căldurii ce se formează în timpul combustiei spontane.

Inhibitorul ( clasa fosfat ) reduce degajarea căldurii din procesul de oxidare ( autooxidare ) nepermiţând procesului să treacă în faza de autoaprindere deşi procesul de oxidare are loc.

3. Procedee de inertizare: 3.1. Consideraţii generale: Orice operaţie de inertizare se va efectua pe bază de permis de lucru aprobat de

conducătorul sucursalei şi avizat de directorul tehnic, directorul securitate şi sănătate în muncă şi inginerul şef securitate şi sănătate în muncă al CNH SA. Permisul de lucru va conţine obligatoriu zonele interzise şi posturile de pază, zonele de risc posibil, operaţiile executate detaliat, măsuri de securitate, trasee, debite pe lucrări, modul de control al oxigenul precum şi a celorlalte gaze, responsabili lucrare, executanţi pentru luare la cunoştinţă.

Înainte de introducerea azotului în reţeaua de conducte în vederea inertizării se va face o verificare a conductei de transport din punct de vedere al presiunii şi etanşeităţii acesteia. Înainte de efectuarea propriu zisă a inertizării se va face o „spălare” prealabilă cu gaz inert, până în faţa construcţiei de izolare.

Lucrătorii care participă la „spălarea” coloanei sau la remedieri în cazul neetanşeităţilor vor fi dotaţi cu aparate de respiraţie cu circuit închis ( salvatori minieri ).

122

În cazul unor neetanşeităţi care necesită oprirea instalaţiei de inertizare pe o perioadă mai mare de 24 de ore, obligatoriu la repunerea în funcţie, se va efectua din nou operaţia de „spălare” cu gaz inert, până în faţa construcţiei de izolare. Această operaţie se va efectua pe baza unui nou permis de lucru.

La orice oprire a instalaţiei de inertizare se va „spăla” obligatoriu coloana până la construcţia de izolare, cu aer comprimat sau agent hidraulic.

Mufele sau flanşele de îmbinare de la coloanele pe care se transportă azotul vor fi vopsite în roşu şi din 200 în 200 de metri, precum şi la intersecţiile lucrărilor miniere, blindurilor şi ventilelor de pe traseu vor fi montate etichete cu inscripţia „Atenţie! Pericol azot!”.

Conducătorii sucursalelor vor asigura rampe de garare a instalaţiei de inertizare amenajate corespunzător la maxim 50 de metri de staţiile principale de distribuţie a energiei electrice aflate în apropierea puţurilor pe care se află montate coloanele de înnămolire, precum şi restul facilităţilor, pentru a face posibilă în orice moment inertizarea în cazuri de avarie (Anexa 1).

Se va avea în vedere la amplasarea instalaţie de inertizare evitarea factorilor externi (praf, gaze). În acest sens se vor lua măsuri de înlăturare a acestora.Responsabil de aceste măsuri se face conducătorul sucursalei.

La nivelul fiecărei sucursale se va înfiinţa un „Registru de inertizare cu azot”, conform modelului prezentat în Anexa 2.

La SCSM Petroşani va ţine „Registru de inertizare cu azot - SCSM”, conform modelului prezentat în Anexa 2. Acestea vor fi numerotate, şnuruite şi parafate.

Conducătorii sucursalelor vor lua măsuri de completare a tematicii de instruire periodică cu factorii de risc care pot apărea în cazul aplicării metodei de inertizare.

Se va prelucra cu toţi lucrătorii din subteran, pe fiecare schimb, a locaţiei în care se face inertizarea, a zonelor în care accesul este interzis, a zonelor posibile de risc şi a riscurilor aferente, precum şi interzicerea intervenţiei (distrugerii, sustragerii) la coloanele de transport a azotului.

La nivelul fiecărei sucursale, la sectorul aeraj se vor afişa la loc vizibil o copie a hărţilor spaţiale cu amplasarea conductelor de înnămolire / inertizare. Harta va fi completată la zi cu debitele de aer, necesare - realizate pe circuite, lungimile conductelor pe lucrări, diametrele conductelor, racorduri, ventile, blinduri.

Personalul de supraveghere şi intervenţie la coloana de transport – azot (înnămolire) va avea asupra sa o hartă de mână sectorizată cu zona de intervenţie şi traseul coloanei de azot.

123

Anexa 1

Date tehnice şi conectori instalaţie inertizare

- semiremorcă L × l × H

12400×2550×3800mm

- masă proprie

20500kg

- sarcină utilă

13500kg

- masă totală

34000kg

- randament nominal instalat în prezent

375kW

- tensiune reţea

400 V +/- 5%m 3Ph PE

- frecvenţă

50Hz

- siguranţă prealabilă maximă (inertă sau clasa de exploatare GI)

1000A

- valoare orientativă cablu principal alimentare

4×185mm2

- lungime cablu

60 m

- racord împământare la sistemul existent

5×4 mm2

Observaţii:

- asigurarea drumurilor de acces la rampa de instalare a semiremorcii; - asigurarea spaţiului de manevră a semiremorcii; - execuţie rampă la maxim 50 de metri de legătura electrică din staţia de alimentare

cu energie electrică; - asigurarea coloanei de inertizare în apropierea rampei semiremorcii – racord pe 2”; - asigurarea legăturii telefonice dintre instalaţia de inertizare şi ventilele de golire; - spaţiul liber minim în jurul remorcii – 2 m; - măsuri în vederea evitării factorilor externi ce pot influenţa durata de viaţă a

instalaţiei de inertizare (praf, gaze); - asigurare pază instalaţie – interzicerea accesului oricărei persoane neautorizate în

apropierea instalaţiei de inertizare.

124

Anexa 2 Registru inertizare cu azot

Nr. crt.

Data ora

Locaţia în care se execută

inertizarea cu azot

Intervenţii executate la coloana de

transport azot

Valoare presiune

în conducta

de transport

Numele şi semnătura celui care

a completat

Şef sector aeraj

Inginer şef

SSM

Director Observaţii

1. 2. ... Prezentul registru se va completa la terminarea fiecărui schimb, precum şi ori de câte ori se execută intervenţii pe traseele coloanelor de transport azot.

Registru inertizare cu azot - SCSM Nr. crt.

Data

Locaţia în care se execută

inertizarea cu azot

Parametrii instalaţiei

Numele şi semnătura celui care

a completat

Şef comp.

inertizare

Director adjunct

Director Observaţii

1. 2. ... Prezentul registru se va completa din două în două ore, sau ori de câte ori intervin modificări în derularea programului sau în funcţionarea instalaţiei. 3.2. Instalaţia de inertizare cu azot necriogenică cu membrană:

Metoda necriogenică cu membrană: este o metodă cu utilizare mai recentă şi conferă posibilitatea producerii azotului sau oxigenului la unitatea care îl foloseşte, eliminându-se astfel transportul produşilor de separaţie de la producător la utilizator.

3.2.1.Parametrii legaţi de utilizarea azotului în procesul de inertizare: Folosirea azotului în procesul de inertizare impune transportul acestuia de la instalaţia

de inertizare, amplasată la suprafaţă, până la locul de utilizare din subteran, prin intermediul unei reţele de conducte permanente, destinate special pentru acest gaz.

În cazuri excepţionale se poate transporta azotul de la suprafaţă la locul de utilizare prin folosirea unor reţele de conducte disponibile şi neutilizate, dacă acestea există, sau prin sistem de conducte care în mod normal pot fi eliberate temporar în caz de nevoie (ex.: reţele de aer comprimat, de evacuare a apelor, de rambleiere hidraulică, etc).

O astfel de reţea de transport, împreună cu instalaţia de inertizare amplasată la suprafaţă, este prezentată în figura nr. 1.

Din acestă schemă de principiu rezultă că instalaţia de inertizare este amplasată la

125

suprafaţă, în apropierea puţului de evacuare a aerului viciat. Se admite amplasarea instalaţiei şi în apropierea puţului de intrare a aerului proaspăt pe baza unui permis de lucru avizat de conducerea tehnică a C.N.H.-S.A. Permisul de lucru va fi întocmit în urma evaluării factorilor de risc, ţinându-se cont de debitele de aer vehiculate şi având un capitol distinct cu măsuri speciale

Transportul azotului se realizează prin conducte amplasate pe puţ, în lucrările miniere orizontale / înclinate / verticale şi în galeriile direcţionale ale abatajului, până după digurile de izolare/foraje, în funcţie de metoda aplicată.

Transportul azotului în subteran, până la locul de utilizare, impune urmărirea şi respectarea unor parametrii care derivă din:

- modul de realizare al reţelei de conducte necesare transportului azotului gaz;

- influenţa debitului de azot utilizat asupra compoziţiei atmosferei subterane. 3.2.2.Modul de realizare al reţelei de conducte de transport azot gaz: Transportul azotului de la suprafaţă până la locul de distribuţie (utilizare) din subteran

se poate realiza prin conducte rigide (din ţeavă) sau flexibile (furtune). Aceste conducte trebuie să reziste presiunilor şi temperaturilor care apar în mod

funcţional în procesul de inertizare şi care sunt în corelare cu parametrii instalaţiei de inertizare. De aceea, la sucursala care aplică procesul de inertizare trebuie să se cunoască care sunt reţelele de conducte pe care se poate face transportul gazului inert.

Reţeaua de conducte trebuie realizată astfel încât să asigure etanşare împotriva scurgerilor de gaz inert în lucrările miniere subterane. În acest sens, tronsoanele de conducte se îmbină între ele cu flanşe şi şuruburi, între care se introduc garnituri de etanşare.

Deviaţiile conductelor care nu sunt utilizate pentru transportul gazului inert se închid cu flanşe oarbe sau în situaţii provizorii, cu ventile.

Introducerea azotului în reţeaua de conducte în vederea inertizării se va face după o “spălare” prelabilă cu gaz inert , întrucât prin dirijarea aerului existent în conductă spre focar se poate produce o creştere a intensităţii focului sau chiar o mărire a pericolului de explozie.

Totodată, înainte de începerea oricărei inertizări, precum şi în situaţia în care inertizarea s-a întrerupt pe o perioadă mai mare de 24 ore, este necesară verificarea integrităţii conductei de transport azot în subteran din punct de vedere al presiunii (etanşeităţi, respectiv posibilităţile de deteriorare a acesteia).

Pentru realizarea acestor operaţii, conducta de transport azot trebuie să fie prevăzută cu ventil şi aparat de măsură a presiunii, conform schemei prezentate în figura nr. 2.

În prima etapă se face o verificare la trecerea „liberă” a aerului comprimat prin reţeaua de inertizare. În acest sens se închid ventilele V1 şi V3 şi se deschid ventilele V2 şi V4.

În cazul în care această verificare confirmă trecerea aerului comprimat prin ventilul 4, se trece la etapa a II-a de verificare a etanşeităţii, caz în care, cu excepţia ventilului V2, celelalte ventile sunt închise. În această situaţie, presiunea aerului din conductă trebuie să aibă valoarea presiunii de lucru a azotului. Se menţine conducta sub presiune timp de o oră (s-a închis şi ventilul 2), interval în care presiunea în conductă nu trebuie să scadă cu mai mult de 0,1 – 0,2 bari.

Înainte de trecerea la etapa propriu-zisă a inertizării se deschid ventilele V4 şi V1, caz în care se procedează la spălarea conductei cu gaz inert, operaţie după care se deschide ventilul V3 şi se închide ventilul V4.

În ceea ce priveşte diametrul conductelor de transport gaz inert, acestea au dimensiuni variabile, fiind funcţie şi de distanţa pe care se realizează acest transport.

126

În condiţiile în care conducta nu este curată (conţine apă, nisip, etc) rezistenţa acesteia creşte, astfel încât pierderea de presiune este mare.

3.2.3.Influenţa debitului de azot utilizat asupra compoziţiei atmosferei

subterane: Utilizarea azotului are efect asupra compoziţiei atmosferei subterane, în sensul

reducerii concentraţiei de oxigen. Ca atare scurgerea acestuia prin neetanşeităţile reţelei de conducte, mai ales ruperea acesteia poate deveni periculoasă în situaţia în care debitul de azot depăşeşte o fracţie din debitul de aer (Qa) existent în galerie. Ca atare concentraţia de oxigen poate avea valoarea dată de relaţia de mai jos, şi anume:

100)/(2,0 22 NaaO QQQC (1)

Întrucât concentraţia minimă de oxigen în lucrările miniere subterane este conform normelor de 19%, relaţia (1) devine

)/(2019 2Naa QQQ (2)

)(1920 2Naa QQQ

219 Na QQ

19/2 aN QQ (3)

Relaţia (3) arată că debitul de azot utilizat trebuie să reprezinte a 19-a parte din debitul de aer (în cazul realizării unui amestec intim) pentru a nu produce o scădere a concentraţiei de oxigen sub valoarea de 19%.

Ca atare, dacă debitul de azot (QN2) utilizat este mai mare decât Qa/19, oxigenul va scădea sub 19%.

În baza acestui considerent s-a conceput diagrama din figura nr. 3 din care rezultă debitele de aer necesare, în raport cu cantitatea maximă de azot ce trebuie utilizată, pentru ca oxigenul să nu scadă sub valoarea de 19%.

Reţelele de conducte pentru transportul azotului sunt montate fie în lucrările miniere cu aer proaspăt, fie în cele cu aer viciat. La nivelul abatajului, acestea se montează de preferinţă în galeria de intrare a aerului proaspăt.

În condiţiile în care s-ar produce ruperea conductei de transport azot sau scurgeri ale gazului inert prin netanşeităţi, reţeaua de lucrări miniere din aval poate deveni periculoasă din punct de vedere al reducerii concentraţiei de oxigen. Pericolul cel mai mare este atunci când conducta de azot se rupe intr-o lucrare mineră cu aer proaspăt şi cu debit de aer redus.

Într-o asemenea situaţie debitele de azot de 10, respectiv 15 m/min, conduc la obţinerea unor concentraţii de oxigen ale căror valori sunt :

Debit de aer (m3/min) 100 150 200

Debit de azot (m3/min) 10 15 10 15 10 15 Concentraţia de O2 (%) 18,18 17,39 18,75 18,18 19,4 18,6

Pentru calculul debitului maxim de azot în raport cu concentraţia de oxigen din galeria

de cap a unui abataj frontal, se utilizează următoarele formule:

)%01,01()%/(% 4222 CHOOQQ rVVNU

(4)

în care:

127

2VNQ - debit maxim de azot din spaţiul exploatat

UVQ - debit total de aer din curentul de alimentare a abatajului

2%O – concentraţia de oxigen din curentul de alimentare a abatajului frontal

rO2% – concentraţia minimă de oxigen admisă în curentul de evacuare

4%CH - concentraţia de metan din curentul de evacuare În situaţiile în care se întâlnesc lucrări miniere cu debite de aer reduse, sub valoarea

stabilită în baza diagramei din figura nr. 3 sau formula 3, întreaga reţea de lucrări miniere situaţă în aval de această zonă este considerată periculoasă din punct de vedere al posibilităţii de reducere a concentraţiei de oxigen sub limitele admise şi se vor lua obligatoriu măsuri speciale în acest sens, inclusiv prelucrarea personalului în privinţa factorilor de risc.

3.2.4.Scheme cadru de inertizare:

La sucursalele din cadrul CNH – SA se aplică următoarele scheme cadru de inertizare: A. - inertizare preventivă, respectiv de combatere a combustiei spontane din spaţiul exploatat, fără izolarea abatajului; B. - inertizare de combatere a focurilor endogene din abataje închise cu diguri de izolare. A. Inertizarea preventivă, respectiv de combatere a combustiilor spontane Inertizarea preventivă a spaţiului exploatat se poate realiza concomitent cu desfăşurarea procesului de extracţie a cărbunelui. De asemenea, inertizarea de combatere a combustiilor spontane se poate realiza concomitent cu desfăşurarea procesului de extracţie, utilizând personal de execuţie, în condiţiile în care concentraţiile de CO şi CO2 nu depăşesc limitele admise, sau cu salvatori minieri când aceste concentraţii sunt depăşite. Pentru ambele tipuri de inertizare (preventivă sau de combatere a combustiilor spontane), valoarea maximă a debitului de azot ce trebuie introdus în spaţiul exploatat trebuie astfel aleasă încât să nu producă o scădere a oxigenului sub limitele admise, corespunzătoare situaţiei în care s-ar produce o apariţie accidentală a acestuia în spaţiul de lucru. În vederea realizării inertizării preventive sau de combatere a combustiilor spontane pot fi aplicate trei variante de scheme cadru şi anume: 1) schema cadru cu amplasarea conductelor de introducerea azotului în spaţiul exploatat pe galeria de aer proaspăt;

2) schema cadru de introducere a azotului prin foraje executate din lucrări miniere adiacente zonei ce urmează a fi inertizate.

3) schema cadru de introducere a azotului pentru combaterea fenomenelor de autoâncălzire din abatajele închise provizoriu cu diguri de izolare:

Varianta 1: Modul de amplasare al conductelor şi cel de introducere al azotului în spaţiul exploatat este redat pe 4 faze în figura 5 - a, b, c şi d.

128

312

10 10 10 10

A

Baraje din spumă

5

50m

30m

fig. 5-a Faza I

a) Conducta 1 se montează în faza de pornire a abatajului şi se cuplează la conducta magistrală 5 prin intermediul ventilului 3

b) Se începe injectarea azotului când abatajul ajunge la cca. 30 m faţă de linia de pornire

c) Se montează conducta 2 când abatajul a ajuns la cca. 50 m faţă de linia de pornire

31210 10 10

B

4Baraje din spumă

A1

12

A

550m

30m

100m100m

fig. 5-b Faza II

a) Se continuă cu injectarea azotului prin conducta 1 până când abatajul a ajuns la cca. 50 m faţă de linia frontului din faza I (la 100 m faţă de linia de pornire).

b) Se cuplează conducta 2 la conducta magistrală 5 prin intermediul ventilului 4 şi se începe injectarea când abatajul s-a deplasat cu cca. 30 m faţă de linia frontului din faza I (la cca. 80 m faţă de linia de pornire)

c) Se opreşte inertizarea şi se decuplează conducta 1 când abatajul a avansat

129

cca. 50 m faţă de linia frontului din faza I (la 100 m faţă de linia de pornire)

31210 10 10

4Baraje din spumă

A B C

5

100m

50m

30m

fig. 5-c Faza III

a) Se continuă cu injectarea azotului prin conducta 2 până când abatajul a ajuns la cca. 50 m faţă de linia frontului din faza II (la cca. 150m faţă de linia de pornire)

b) Se începe injectarea pe conducta 1 când abatajul a avansat cu cca. 30 m faţă de linia frontului din faza II (la cca. 130 m faţă de linia de pornire)

c) Se opreşte inertizarea şi se decuplează conducta 2 când abatajul a avansat cca. 50 m faţă de linia frontului din faza II (la cca. 150 m faţă de linia de pornire)

31 210 10 10

4Baraje din spumă

A B C D

5

50m

30m

150m

fig. 5-d Faza IV

a) Se continuă cu injectarea azotului prin conducta 1 până când abatajul a ajuns la

130

cca. 50 m faţă de linia frontului din faza III (la cca. 200 m faţă de linia de pornire) b) Se începe injectarea pe conducta 2 când abatajul a avansat cu cca. 30 m faţă

de linia frontului din faza III (la cca. 180 m faţă de linia de pornire) c) Se opreşte inertizarea şi se decuplează conducta 1 când abatajul a avansat

cca. 50 m faţă de linia frontului din faza III (la cca. 200 m faţă de linia de pornire). În continuare procesul se repetă începând cu faza a II-a. Conductele de pe galeria de bază (1 şi 2) pot avea dimensiuni de 50 ÷ 100 mm, iar cele de pe magistrală (5) de preferat 100 ÷ 150 mm.

Varianta 2: Introducerea azotului se realizează prin intermediul forajelor lungi executate din lucrări miniere adiacente zonei ce urmează a fi inertizată. Introducerea azotului prin intermediul forajelor poate începe atunci când capătul liber al acestora din spaţiul exploatat (capăt de deversare pentru azot) este la minim 30 m faţă de linia frontului de lucru. În figura nr. 6 se prezintă modul de amplasare al forajelor pe care se introduce azot în cazul unui abataj cu subminare ce exploatează un strat de grosime şi înclinare mare.

SECŢIUNEA A - A

30m30m30m

A A

30m

L E G E N D A

1

2

3

3

1

2

3

1, 2, 3 - Foraje care se execută pe măsură ce abatajul avansează pe direcţie.

Aplicarea inertizării se va face după ce abatajul a depăşitforajul cu minim 30m.

N2

N2

N2

B

B

SECŢIUNEA B - B

fig. nr. 6

131

Pentru ambele variante sunt necesare de luat în considerare următoarele elemente. a) în cazul inertizării preventive (nu este semnal de combustie spontană), azotul se injectează în spaţiul exploatat până când concentraţia de oxigen din această zonă devine 10%. b) în cazul inertizării de combatere a combustiilor spontane, întrucât sistemul de conducte sau foraje este pregătit în prealabil, la primul simptom de combustie spontană se începe injectarea cu azot. În această situaţie, concentraţia de oxigen din spaţiul exploatat trebuie să fie 5%.

Varianta 3: În cazul apariţiei unor fenomene de autoâncălzire pe abataje sau în scopul prevenirii

acestora se trece la combaterea pasivă pe o perioadă limitată de timp prin închiderea abatajului cu diguri de izolare ( de preferinţă în zile nelucrătoare ).

În acest sens se vor închide din „scurt” lucrările miniere de intrare şi ieşire a aerului din abataj, la minim 15m de linia frontului. Construcţiile de izolare vor fi amplasate în zone stabile nefisurate şi vor fi etanşate corespunzător.

Introducerea azotului se va face pe digul din galeria de intrare a aerului proaspăt, de preferinţă, şi prin foraje executate înspre spaţiul exploatat.

Porţiunile din lucrările miniere rămase în fund de sac vor fi aerisite cu instalaţii de aeraj parţial pe bază de proiect de aeraj parţial aprobat de conducătorul sucursalei.

Spargerea digurilor şi punerea sub depresiune a abatajului se va executa cu salvatori minieri.

B. Inertizarea de combatere a focurilor endogene din abatajele închise cu diguri de izolare: În situaţiile în care prin combaterea activă cu mijloace clasice a unui foc endogen, nu se reuşeşte stingerea acestuia, se trece la combaterea pasivă, respectiv la închiderea spaţiului exploatat cu diguri de izolare. În aceste cazuri, procesul de stingere a focului este lung şi decurge lent până când o parte a conţinutului de oxigen din zonă este consumat în procesul de ardere. Totodată, în această perioadă, cantitatea de căldură rezultată în urma focului endogen este cedată rocilor înconjurătoare. Ca atare, durata de stingere a unui foc prin combaterea pasivă este funcţie de tendinţa de scădere a conţinutului de oxigen din zona închisă şi respectiv de răcirea zonei. Prin injectarea azotului într-o zonă închisă se compensează pierderile prin diguri şi prin permeabilitatea zonei, accelerându-se procesul de scădere a concentraţiei de oxigen. Totodată, la trecerea azotului prin zonele fierbinţi are loc transferul căldurii prin convecţie, fenomen prin care răcirea acestor zone se realizează mai repede, iar cantitatea de căldură cedată rocilor înconjurătoare este mult diminuată. Inertizarea de combatere a focurilor endogene din abatajele închise cu diguri de izolare poate fi realizată în două variante de scheme cadru şi anume: 1) schema cadru de inertizare prin conducta amplasată în digul de izolare; 2) schemă cadru de inertizare prin foraje ale căror capete libere pentru deversare azot interceptează zona abatajului.

132

Varianta 1: Pentru realizarea inertizării (fig. nr. 7) în digul (1) realizat în galeria de aer proaspăt se amplasează o conductă cu 50 ÷ 100 mm (2) care se cuplează la conducta magistrală (4), iar capătul liber se află la minim 20 m în spatele digului.

20mminim

1

3

12

4

5

L E G E N D A

1 - Dig

2 - Conductă pentru introducere azot

3 - Conductă pentru prelevare probe de gaz

4 - Conductă magistrală pentru transport azot

5 - Flanşe

fig. nr. 7

Varianta 2: Realizarea inertizării (fig. 8) se va face prin intermediul forajelor lungi, care se execută din galeria de aer proaspăt (ex. de bază sau preabatajul pe acoperiş în cazul stratelor groase). Locul de plasare a acestor foraje este înainte de digul de izolare, iar capătul liber al acestuia este aproximativ la partea superioară a bancului şi la o distanţă cât mai redusă de intersecţia fâşiei abatajului cu galeria de bază.

133

1

3

1

2

4

5

A A

SECŢIUNEA A - A

L E G E N D A

1 - Dig

2 - Conductă pentru introducere azot

3 - Conductă pentru prelevare probe de gaz

4 - Conductă magistrală pentru transport azot

5 - Flanşe

N2

N2

fig. nr. 8 Pentru toate schemele cadru de inertizare este necesară luarea în considerare a următoarelor elemente:

134

inertizarea zonei se face prin introducerea unui volum minim de azot care să reprezinte de 3 ori volumul liber de inertizat. Se continuă sau nu cu inertizarea, funcţie de concentraţia de oxigen determinată în zona îndiguită a cărui valoare trebuie să fie 5% şi de rezultatele interpretării probelor colectate, care să ateste că focul este stins. aprecierea rezultatelor inertizării în zona închisă cu diguri şi în special după lucrările aflate în curentul de aer viciat, se poate realiza prin prelevare de probe, fie din conductele prevăzute în acest scop (conducte de colectare probe din spatele digurilor), fie din forajele prin care s-a introdus azotul. Asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate a muncii în perioada aplicării inertizării (valabile pentru ambele scheme de inertizare) impune:

efectuarea de măsurători de gaze (O2, CO2, CO, CH4) cu aparate portabile în galeria de aer proaspăt, fâşia abataj, galeria de aer viciat în cazul abatajelor neînchise, după digurile de izolare şi din foraje în cazul abatajelor închise cu diguri respectiv a tuturor digurilor aferente zonei unde se inertizează;

controlul automat al concentraţiei de O2, prin intermediul traductorilor de oxigen legaţi la staţia telegrizumetrică, în zonele unde aceasta poate ajunge sub limitele admise;

alarmarea prin intermediul unui sistem (ex.: telefonic, interfonie, etc.) a scăderii accidentale a concentraţiei oxigenului sub limitele admise;

dotarea cu măşti de autosalvare cu oxigen legat chimic sau aparate de salvare a personalului care se găseşte în abataj şi respectiv a celui de pe traseele unde concentraţia de oxigen poate scădea sub limitele admise. Pentru toate variantele prezentate este necesară verificarea în prealabil a integrităţii conductei magistrale de transport azot în subteran.

135

Sensul aerajuluiînainte deînchidere

Uşi de dirijare aer

Loculfocului

Galeriecap

Galeriebază

Figura nr. 1 - Schemă de principiu cu amplasarea instalaţiei de inertizare

V3

V4

V2

12

3

L E G E N D A

V1

V1

V2

V3

V4

1

2

3

136

Fig. nr. 2

10

20

30

40

50

60

70

80

100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300

Qa ( m /min )3

Q ( Nm /min )N23

Fig. nr. 3 - Diagramă relaţie debit de aer din lucrarea minieră / debit de azot

CUPRINS PARTEA A VI-A

CAPITOLUL I: CERINŢE SPECIFICE PRIVIND ÎNCHIDEREA MINELOR SAU A UNEI PĂRŢI DIN MINĂ pag.1

1. Generalităţi pag.1 2. Oprirea temporară a lucrărilor miniere pag.2 3. Redeschiderea lucrărilor miniere temporar oprite pag.2 4. Închiderea lucrărilor miniere pag.2

CAPITOLUL II: DEPOZITE ŞI INSTALAŢII DE DEPOZITARE pag.7 1.Cerinţe generale pag.7 2. Halde de steril pag.7 3. Iazuri de decantare pag.10

1

PARTEA a VI-a

CAPITOLUL I

CERINŢE SPECIFICE PRIVIND ÎNCHIDEREA MINELOR SAU A UNEI PĂRŢI DIN MINE

1. Generalităţi: (1).Închiderea minelor sau a unei părţi din mină (zonă sau sectoare) active sau

abandonate se va face din iniţiativa titularului licenţei de exploatare (C.N.H.-S.A.), care prezintă autorităţii competente (A.N.M.R.- Bucureşti) o cerere şi o documentaţie tehnică însoţită de ,,Planul de încetare a activităţii” (P.I.A.). Această documentaţie tehnică se întocmeşte de sucursala minieră în colaborare cu un institut de proiectare-cercetare, selectat în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Documentaţia tehnică având în anexă avizele şi acordurile necesare din partea factorilor locali şi teritoriali interesaţi în vederea reducerii impactului asupra mediului şi pe plan social asupra comunităţii din zonă, se avizează în C.T.E.- C.N.H.-S.A. şi se înaintează la M.E.C.-D.G.R.M. în C.T.E, pentru analiză şi aprobare în prealabil.

Activitatea minieră încetează prin decizia A.N.M.R.- Bucureşti (care reprezintă autoritatea competentă în domeniu ) şi M.E.C., aprobată prin hotărâre de guvern, publicată în Monitorul Oficial (pentru finanţare parţială sau totală din bugetul statului). În ,,Planul de încetare a activităţii” (P.I.A.). se vor stabilii măsuri de securitate şi sănătate pe etape în vederea evitării oricăror evenimente, atât în mina respectivă, cât şi în minele învecinate, după caz .

(2).În funcţie de condiţiile locale ale minelor, prezentele cerinţe specifice pot fi completate conform legislaţiei în vigoare.

(3).Pentru efectuarea lucrărilor de închidere, demontare, recuperare şi transport a echipamentelor tehnice se vor întocmi permise de lucru privind asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor aprobate de conducătorul sucursalei care execută aceste lucrări.

(4).,,Planul de încetare a activităţii” (P.I.A.). va cuprinde următoarele: a.- motivaţia încetării activităţii bazată pe o analiză tehnico-economică a

situaţiei existente; b.- programul tehnic de dezafectare sau de conservare a exploatării ce va

include şi programul de monitorizare a factorilor de mediu post închidere. Acesta va fi aprobat în prealabil de M.E.C.-D.G.R.M.;

c.- programul de protecţie socială a personalului prin redistribuire şi/sau reconversie profesională, despăgubiri financiare şi/sau măsuri de dezvoltare regională pentru crearea de noi locuri de muncă, întocmit conform legii, după consultarea cu grupurile comunităţii afectate, aprobat de autoritatea competentă în domeniul protecţiei sociale, aprobat în prealabil şi de ministerul de resort ( M.E.C.);

d.- autorizaţia de gospodărire a apelor şi autorizaţia de mediu pentru închidere; e.- procedura de dezafectare şi eliberare a terenului;

(5). Documentaţia tehnică va cuprinde următoarele elemente: a.- memoriu tehnico-economic privind situaţia minei ce urmează a fi închisă; b.- programul de închidere a lucrărilor miniere subterane (abataje, lucrări de

pregătire, deschidere, etc.), pe etape; c.- programul de închidere a căilor de acces la suprafaţă (galerii de coastă,

plane înclinate, suitori, puţuri, foraje cu diametru mai mare de 200 mm, etc.); d.- proiectul de aeraj pe etape de închidere; e.- programul de scoatere din funcţiune a echipamentelor tehnice, ce urmează a

fi recuperate şi a punctelor de alimentare cu energie electrică (staţii şi puncte de distribuţie a energiei electrice) coroborat cu programul de închidere a lucrărilor miniere;

2

f.- programul pe etape de valorificare sau demolare a construcţiilor de la suprafaţă şi refacerea ecologică a terenurilor afectate (halde, iazuri, excavaţii cariere, cursuri de ape, zone de scufundări, zone deteriorate prin depozite de materiale, deşeuri, elemente de construcţii);

g.- planul de prevenire şi protecţie pe etape de închidere; h.- planuri topografice generale şi de detaliu al lucrărilor miniere subterane

completate la zi; i.- plan topografic al suprafeţei completat la zi, inclusiv cu zonele de scufundare;

2. Oprirea temporară a lucrărilor miniere subterane: Oprirea temporară, pe o durată de maxim 9 luni a activităţii de exploatare a unei mine

se poate face în baza unei documentaţii tehnico-economice, respectiv ,,Plan tehnologic de încetare a activităţii”, elaborate de sucursala minieră , însuşită de conducerea tehnică a C.N.H.-S.A.(CTE), cu viza C.A. şi aprobarea dată de A.G.A., cu avizul ministerului de resort (M.E.C.) şi A.N.M.R.- Bucureşti.

În ,,Planul de încetare temporară a activităţii” (P.I.A.). se vor stabilii măsuri de securitate şi sănătate pe etape în vederea evitării oricăror evenimente, atât în mina respectivă, cât şi în minele învecinate, după caz .

Lucrările miniere temporar oprite vor fi închise prin diguri etanşe şi vor fi monitorizate concentraţiile de gaze atât din faţă cât şi din spaţiul închis.

3. Redeschiderea lucrărilor miniere temporar oprite: La expirarea termenului de 9 luni, dacă în urma analizei tehnico-economice rezultă că

este eficientă continuarea activităţii de exploatare se va întocmi un program de redeschidere, conform legislaţiei în vigoare cu avizul organelor care au aprobat oprirea temporară a activităţii.

La toate minele, redeschiderea lucrărilor miniere temporar oprite se va face pe bază de permise de lucru conform prezentului regulament.

4. Închiderea lucrărilor miniere subterane: Închiderea lucrărilor miniere subterane (abataje, lucrări miniere de pregătire şi

deschidere, etc.) se va realiza etapizat în retragere de la limita câmpului minier de extragere spre circuitele de aeraj aflate sub depresiunea generală a minei inclusiv spre căile de legătură cu suprafaţă, în baza unui proiect tehnic de închidere care va cuprinde:

a.- starea lucrărilor miniere din punct de vedere al susţinerii, a profilului liber, al amenajării şi al posibilităţilor de circulaţie şi transport. Dacă este cazul se vor preciza lucrările miniere care trebuie reprofilate sau la care trebuie refăcută calea de transport pentru evacuarea echipamentelor tehnice recuperate;

b.- graficul de eşalonare a închiderii lucrărilor miniere subterane pe orizonturi (cote) şi în cadrul fiecărui orizont;

c.- căile de acces (circulaţie şi transport) pe fiecare etapă de închidere, cu indicarea traseelor pentru evacuarea utilajelor recuperabile;

d.- tehnologia de închidere a lucrărilor miniere (rambleere, prăbuşire dirijată sau abandonare în starea în care se află. Instalaţii (dispozitive) mecanice folosite la recuperarea susţinerii;

e.- tipurile de diguri de închidere a lucrărilor miniere, cu localizarea amplasamentului acestora şi a tocurilor de dig pe planurile topografice. În zonele cu posibile inundaţii cu apă, digurile vor fi dimensionate pentru a rezista presiunii previzibile a apei;

f.- debitul de ape ce se acumulează şi prognoza inundării în timp a lucrărilor miniere. Riscul acumulărilor de apă asupra minelor învecinate sau a unei părţi din mină neabandonată şi măsuri de prevenire a inundării acestora;

g.- perimetrul de risc al surpărilor de la suprafaţă şi urmărirea în timp a zonei de scufundare.

3

(5). Închiderea lucrărilor miniere de legătură cu suprafaţa: Închiderea lucrărilor miniere de legătură cu suprafaţa (galerii de coastă, plane

înclinate, puţuri, foraje cu diametrul mai mare de 200mm., etc.) se va realiza în baza unui proiect tehnic care va cuprinde:

(1). Pentru închiderea lucrărilor miniere cu înclinare mai mică de 300 (galerii de coastă, plane înclinate):

a.- modul de închidere a lucrărilor miniere: - prin rambleere pentru lucrările miniere care au în tavan până la suprafaţă

un pachet de roci cu grosime mai mică de 50 m; - prin răpirea susţinerii metalice sau părăsirea lucrării în starea în care se

află, dacă lucrarea este săpată în roci stabile şi prin studii geotehnice este atestată stabilitatea terenului de la suprafaţă. În această situaţie se vor lua măsuri pentru evitarea pătrunderii unor persoane străine în subteran prin excavaţiile din spatele digurilor de închidere;

- rambleerea lucrării se va face prin utilizare de transportoare cu raclete, benzi transportoare, vagonete cu basculare frontală sau prin transport hidraulic a unui amestec consistent de cenuşă de termocentrală-apă, cu adaosuri de lianţi, pus în operă, prin intermediul unui agregat de malaxare-pompare, pulpa fiind dirijată la locul de depunere prin ţevi sau furtunuri;

b.- modul de închidere la gură a lucrărilor miniere de legătură cu suprafaţa:

- cu diguri de izolare, pentru lucrările care au fost închise prin rambleere; - cu diguri de beton cu o grosime de minim 0,5 m încastrate în rocă

compactă pe tot perimetrul, pentru lucrările care au fost închise prin răpirea susţinerii sau părăsite în starea în care se aflau;

c.- modul de amenajare a digurilor cu ţevi de control, ţevi pentru scurgerea apelor. (2). Pentru închiderea lucrărilor miniere cu înclinare peste 300 (plane înclinate, suitori): a.- modul de închidere a lucrărilor miniere: -prin executarea unui dig rezistent la presiunea masei de rambleu, încastrat în pereţii planului sau suitorului, amplasat într-un punct accesibil, unde grosimea pachetelor de roci în tavanul lucrării miniere până la suprafaţă este de cel puţin 50 m, pe verticală; -prin rambleerea lucrării miniere între dig şi gura planului sau a suitorului de la suprafaţă;

-la înclinări mai mici de 600, rambleerea lucrării se va face prin folosire de transportoare cu raclete, benzi transportoare, jgheaburi sau conducte metalice cu sens de transport descendent, sau prin transport hidraulic a unui amestec consistent de cenuşă de termocentrală-apă, cu adaosuri de lianţi, pus în operă, prin intermediul unui agregat de malaxare-pompare, pulpa fiind dirijată la locul de depunere prin ţevi, furtunuri sau jgheaburi;

b.- modul de închidere la gură a lucrărilor miniere de legătură cu suprafaţă: -cu diguri de izolare încastrate în rocă compactă, pe tot perimetrul lucrării

miniere cu grosime de minim 0,5 m; -sau cu o placă de beton armat, rezistentă la o presiune de 32kN/m2; c.- modul de amenajare a digurilor cu ţevi de control gaze, conducte cu

paraflacără, iar a plăcii de beton armat cu fereastră de observaţie a nivelului de rambleu şi ţeavă de drenare a gazelor cu paraflacără în caz de necesitate. În cazul închiderii unor lucrări miniere ascendente se vor monta în diguri şi conducte ,,cu gât de lebădă” pentru evacuarea apelor;

4

(3). Pentru închiderea lucrărilor miniere verticale ( puţuri de transport şi aeraj, suitori de aeraj şi foraje cu diametrul mai mare de 200mm):

a.- cantitatea necesară de material de rambleu funcţie de volumul puţului şi densitatea materialului utilizat;

b.- felul materialului de rambleu şi granulaţia acestuia, cu precizarea că: - mărimea maximă a bulgărilor nu va depăşii 250mm; - pe ultimul tronson de 50 m spre suprafaţă se foloseşte un material ce nu

are tendinţă de formare a bolţilor, cu granulaţia sub 100mm (pietriş, zgură, gresie, bucăţi de beton sau cărămidă);

- în cazul în care este posibilă apariţia unor amestecuri aer - metan se impune folosirea unui material de rambleu umed şi cu granulaţie fină;

- în cazul existenţei apelor acumulate în puţ se impune utilizarea unui material de rambleu cu greutatea specifică mai mare de 1,3 kg/dm3;

c.- prognoza debitului de apă ce se acumulează în puţ şi de unde afluează; d.- regimul emanaţiilor de metan şi zonele de unde pot să apară (lucrări minere

abandonate, intercepţiile de strate de cărbune şi deranjamente tectonice); e.- lucrările pregătitoare necesare a se executa înainte de rambleerea puţului: -executarea digurilor în lucrările de legătură cu puţul sau suitori, ce

urmează a se rambleerea, dimensionat la presiunea creată a materialului de rambleu, în vederea prevenirii scurgerii materialului în aceste lucrări;

- îndepărtarea, dacă din punct de vedere al securităţii este posibil, a amenajărilor din puţ care obturează secţiunea şi împiedică căderea liberă a materialului de rambleu;

- amenajarea gurii puţului în vederea evitării introducerii de material de rambleu supragabaritic;

- montarea mijlocului de transport continuu a materialului de rambleu spre punctul de deversare în puţ;

- îngrădirea zonei de restricţie de la suprafaţă pe o rază de 20 m în jurul puţului până la terminarea rambleerii lucrării, pentru interzicerea accesului persoanelor neavizate, sens în care se vor afişa şi table avertizoare de interdicţie a accesului;

f.- organizarea lucrărilor de rambleere cu referire la: - urmărirea periodică a nivelului de umplere şi a materialului folosit ca

rambleu în conformitate cu proiectul; - urmărirea tasării coloanei de rambleu şi completarea acesteia după

terminarea lucrărilor de rambleere; - modul de complectare cu material de rambleu a golurilor formate prin

tasare, sub placa de beton armat. La aplicarea tehnologiei se va ţine seama de dimensiunea relativ mică a ferestrei de vizitare şi că prin aşezare gravitaţională nu este posibilă o umplere completă a golurilor;

g.- modul de închidere etanşă a legăturilor de la suprafaţă cu puţul (canal de aeraj, canale de conducte şi cabluri, conducte, etc.);

h.- modul de închidere puţului cu o placă din beton armat rezistentă la o sarcină de 32 kN/m2. Posibilităţi de utilizare a susţinerii de la gura puţului drept suprafaţă de sprijin a plăcii de închidere;

i.- modul de amenajare a plăcii de închidere cu fereastră de observaţie a nivelului coloanei de rambleu şi ţeavă de drenare a gazelor în caz de necesitate;

j.- modul de marcare la suprafaţă a centrului gurii puţului, în cazul în care prin decizia de închidere se prevede ca placa de beton armat să fie acoperită cu un strat de pământ. Pe reper se va inscripţiona: numele, coordonatele axei şi diametrul puţului;

k.- partea grafică (secţiunea puţului şi a amenajarea acestuia, profilul pe înălţime a puţului, stratificaţiile şi deranjamentele tectonice majore interceptate la săparea puţului, desen de execuţie pentru placa de închidere.

5

Operaţiile de rambleere a puţurilor se vor efectua fără intermitenţe nefiind permise pauze ca schimb/zile.

Pe cât posibil la rambleerea puţurilor se va ţine cont de pânzele freatice interceptate

refăcându-se acestea printr-un pat de argilă de minimum 20m pe verticală. La rambleerea lucrărilor miniere de legătură cu suprafaţa se va interzice bascularea

directă din mijloace auto precum şi lucrul cu foc deschis în apropiere. Lucrările miniere închise vor fi monitorizate din punct de vedere a concentraţiilor de

gaze atât din faţă cât şi din spaţiul închis. (6). Aerajul general şi parţial: Aerajul general şi parţial se va realiza în corelare cu etapele de închidere a lucrărilor

miniere în baza proiectului anual de aeraj (elaborat conform actualului regulament), reactualizat trimestrial şi în funcţie de modificările survenite pe circuite în urma etapelor de închidere. Proiectul de aeraj va fi aprobat de conducerea tehnică a C.N.H.-S.A. şi va fi susţinut de conducerea tehnică a sucursalei.

(7). Scoaterea din funcţiune a echipamentelor tehnice: Scoaterea din funcţiune a echipamentelor tehnice, a staţiilor de alimentare şi a

punctelor de distribuţie a energiei electrice se face, etapizat corelat cu proiectul de închidere a lucrărilor miniere, în baza unui permis de lucru care va cuprinde cel puţin următoarele:

a.- sistemul de alimentare cu energie electrică şi pneumatică pe etape de închidere a lucrărilor miniere;

b.- ordinea de demontare a echipamentului tehnic (complexelor mecanizate, a utilajelor şi a instalaţiilor electromecanice) care se recuperează în vederea refolosirii (valorificării);

c.- schema electrică monofilară de principiu a alimentării cu energie electrică a instalaţiilor din subteran completată la zi şi pe etape de închidere a lucrărilor miniere inclusiv partea de înaltă tensiune de la suprafaţă, pe care se va indica:

- tensiunea nominală; - tipul, lungimea şi secţiunea cablurilor de forţă şi semnalizare; - aparatele de comutaţie şi protecţie cu specificarea tipului, locului de

amplasare, curentului nominal al aparatului, curentului nominal al releelor sau al siguranţelor fuzibile;

- valoarea curenţilor de scurtcircuit minim bipolar în cazul defectului electric cel mai îndepărtat şi curentului de reglaj al releelor de protecţie;

- consumatorii de energie electrică cu specificarea tipului, a puterii sau a curentului nominal;

- punctele de decuplare atât pentru cazurile de restrângere a activităţii cât şi pentru cele de depăşire a concentraţiei de metan;

d.- schema spaţială cu lucrările miniere şi cu indicarea sensurilor curenţilor de aer proaspăt şi viciat;

e.- planul minei cu indicarea locului de amplasare a secţionarelor de linie pe înaltă şi joasă tensiune, precum şi a posturilor de telefonie sau interfonie;

f.- consumatorii vitali în ordinea de prioritate care trebuie menţinuţi în funcţie în cazul în care nu se poate asigura alimentarea cu energie electrică la puterea necesară;

g.- instalaţiile ce contribuie la menţinerea stării de securitate a lucrătorilor şi a desfăşurării operaţiilor de recuperare în condiţii normale şi care se menţin în funcţiune la dezafectarea unor puncte de transformare (PTS) sau TD -uri (instalaţii telegrizumetrice, iluminat fix, instalaţii de comunicare);

h.- plan de evacuare a lucrătorilor în cazul întreruperii accidentale a alimentării cu energie electrică a minei;

6

i.- instrucţiuni de lucru pentru executarea operaţiilor de scoatere de sub tensiune şi debranşarea cablurilor de la staţiile de transformare din TD - uri, instalaţii şi echipamente electrice;

j.- instrucţiuni de lucru pentru recuperarea şi transportul echipamentelor tehnice pe galerii, plane înclinate, suitoare şi puţuri.

(8). Construcţii de suprafaţă: Valorificarea sau demolarea construcţiilor şi altor obiective de la suprafaţă se va face

etapizat în baza unui proiect care va cuprinde: a.- graficul de eşalonare şi tehnologia de demolare a construcţiilor de la

suprafaţă; b.- posibilităţi de valorificare a materialelor recuperabile; c.- nominalizarea construcţiilor şi a instalaţiilor care rămân pe amplasamentul

lor, neconstituind un pericol pentru populaţie şi mediu, dacă este cazul se vor prevedea amenajări ce trebuie făcute în acest sens;

d.- amenajarea terenului în vederea redării suprafeţelor circuitului economic; e.- studiu de stabilitate în timp a haldelor de steril şi a iazurilor de decantare şi

amenajările necesare în vederea recultivării acestora cu vegetaţie. f.- în cazul construcţiilor de legătură cu lucrările miniere cu subteranul se vor

prevedea măsuri speciale în privinţa interzicerii accesului şi a lucrului cu foc până la demolarea şi ecologizarea acestora.

7

CAPITOLUL II

DEPOZITE ŞI INSTALAŢII DE DEPOZITARE

1. Cerinţe generale: Depozitele pentru produsele rezultate din procesele tehnologice pot fi închise sau

deschise, ele constând în suprafeţe amenajate şi dotate cu echipamente specifice, care au rolul de a dirija - în vederea stocării - materialele destinate consumului industrial.

Depozitarea, se face în stive, care reprezintă forme geometrice cu suprafeţe netede ale unghiului de taluz natural.

Construcţia depozitelor de cărbune se execută pe bază de proiect. Elementul de bază în construcţia unui depozit îl constituie platforma de depunere,

care trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să fie plană; b) sa aibă înclinarea longitudinală şi transversală pentru scurgerea apelor; c) să aibă acces corespunzător la căile de transport; d) să fie supraînălţată faţă de terenul de exploatare, pentru protecţia împotriva

inundaţiilor. Terenurile alese pentru amplasarea depozitelor trebuie să fie netede, iar

înclinarea naturală a acestora nu trebuie să depăşească panta de 1:1000. Dacă terenul ales este mlăştinos, trebuie să se execute, în prealabil, asanarea şi apoi

amenajarea suprafeţei. În aceste cazuri se va executa, prin proiect, un sistem de canale transversale şi

longitudinale, echipate cu material filtrant pentru scurgerea apei. În proiectul de execuţie a depozitelor de consum se vor prevedea, distinct,

operaţiunile de formare şi compactare a stivelor, de omogenizare a sorturilor, de încărcare şi transport la consumatori.

Infrastructura căilor de rulare a instalaţiilor din depozit se betonează, indiferent dacă platformele de stocare sunt construite şi amenajate cu balast sau pământ.

La stabilirea construcţiei, proiectantul este obligat să rezolve protecţia mediului înconjurător împotriva producerii prafului de cărbune. La amplasarea în apropiere de locuinţe şi alte construcţii, proiectantul, executantul şi beneficiarul depozitului trebuie să ia următoarele măsuri de siguranţă:

- amplasarea terenului în zone mai joase faţă de clădiri; - realizarea unor ecrane de protecţie (plantaţii etc.); - construirea unor sisteme de stropire în timpul efectuării operaţiilor de

descărcare sau încărcare; - construirea paravanelor de protecţie împotriva zgomotelor; - construirea unor paravane perpendiculare pe direcţia vânturilor şi a curenţilor

de aer, în cazul depozitelor de cărbune deschise. În proiectul de execuţie pentru depozitele de cărbune, proiectantul va trebui să

prevadă distinct operaţiile referitoare la tehnologiile de formare şi compactare a stivelor, de omogenizare a cărbunelui, de scoatere a acestuia, precum şi de transport la consumator.

2. Halde de steril Haldele sunt construcţii inginereşti care se realizează pe baza Proiectului tehnic de

haldare şi a unei documentaţii tehnico-economice . Clasificarea haldelor se face după:

- natura rocilor şi substanţelor depozitate; - posibilităţile de poluare a mediului; - geometria haldei;

- tehnologia de haldare.

8

2.1. .Proiectarea haldelor: Documentaţiile sus menţionate vor trata în mod obligatoriu aspecte legate de

amplasament, parametri, realizare măsuri pentru conservare şi cele de ordin economic. La alegerea amplasamentului haldei se va urmări îndeplinirea următoarelor condiţii:

- să fie la distanţă mică faţă de lucrările miniere din care provine materialul de depozitat;

- să nu aibă în aval locuinţe, obiective industriale şi sociale; - terenurile pe care se amplasează halda să fie pe cât posibil, improprii

producţiei agricole vegetale sau forestiere. În cazul în care nu se pot evita terenurile adecvate producţiei agricole vegetale sau forestiere, se vor alege terenurile cu cea mai slabă productivitate;

- terenurile să fie stabile din punct de vedere geotehnic; - la amplasarea haldelor pe versanţi, fundamentul de bază să fie din roci

sedimentare cu stratificaţia în contrapantă; Geometria haldei se stabileşte de proiectant în funcţie de volumul de depozitat,

configuraţia terenului, suprafaţa, de haldare, natura rocilor din fundament, natura rocilor sau substanţelor de depozitat, mijloacele utilizate pentru transport etc.

Dimensionarea haldelor se efectuează prin studii geotehnice pe bază de calcule de stabilitate, pentru ipotezele de alunecare cunoscute.

În cazul existenţei în fundament a unor roci impermeabile, înainte de haldare se vor executa toate lucrările care asigură scurgerea şi evacuarea apelor de infiltraţie

În cazul în care perimetrul amplasamentului este străbătut de cursuri de apa, acestea vor fi deviate sau transportate prin galerii hidrotehnice, executate în fundamentul de bază.

Pentru limpezirea în limite normale a apelor scurse din halda în perioadele fără precipitaţii, în avalul acestora vor fi executate amenajări succesive de retenţie şi filtrare.

Pentru controlul haldei în formare şi conservare, măsurile ce se prevăd în proiect trebuie să se refere la:

- controlul stabilităţii zonelor înconjurătoare şi a depozitului; - studii geotehnice executate periodic asupra rocilor din fundamentul haldei şi

asupra rocilor şi substanţelor din depozite, executate de un institut de specialitate; - verificarea stabilităţii haldei prin calcule bazate pe datele rezultate din studiile

geotehnice pentru ipotezele cunoscute.

2.2.Reguli privind formarea haldelor şi măsuri de protecţie: Operaţiile de formare a haldelor se execută cu respectarea Proiectului Tehnic de

Haldare: - pentru haldele cu durata mare de depozitare se întocmeşte un program anual de

haldare, în concordanţă cu dezvoltarea lucrărilor din care provin rocile şi substanţele de depozitat şi care se cuprinde în programul general (preliminar) de exploatare al sucursalei;

- înălţimea treptelor formate se stabileşte prin documentaţia tehnico-economică, fără a depăşi înălţimea rezultată din studiile geotehnice;

- partea superioară a haldelor, precum şi bermele treptelor se vor construi în pantă inversă, care să favorizeze scurgerea apelor în afara taluzurilor, spre şanţul de gardă şi spre părţile laterale ale haldei. Acolo unde suprafeţele sunt mari, vor fi executate şanţuri auxiliare care să poată prelua şi transporta apele din precipitaţii, spre şanţul de gardă.

- pe timpul iernii se recomandă haldare continuă pentru a evita încorporarea în haldă a unor strate groase de zăpadă.

- pe timpul primăverii se recomandă haldarea în zone diferite de cele în care s-a haldat iama, pentru a se evita formarea stratelor termice.

- pe haldele alcătuite din materiale combustibile sau cu proprietăţi de autoaprindere se interzice depozitarea materialelor în stare incandescentă;

9

- haldele care au în zona de influenţă aşezări sau construcţii industriale, indiferent de starea lor tehnică, se supraveghează permanent, prin măsurători, pe bază de permis de lucru aprobat de conducerea sucursalei;

- haldele vor fi verificate pe parcursul formării lor, pe baza unui program de haldare şi a regulamentului cadru de gestionare a deşeurilor întocmit de către CNH SA privind haldele de steril .Responsabilul cu protecţia mediului va completa lunar Fişele de inspecţie pentru haldele de steril active şi ori de câte ori este necesar fişele de inspecţie în timpul căderilor abundente de precipitaţii, anexate regulamentului întocmit de CNH SA;

Trecerea în închiderea unei halde se realizează numai pe bază de proiect, fundamentat pe datele unui studiu geotehnic de stabilitate efectuat în această fază

Exploatarea rocilor depuse în haldă se poate executa numai pe bază de documentaţie tehnică aprobată.

2.3.Evidenţa haldelor şi supravegherea stabilităţii lor: Pentru îndeplinirea sarcinilor de urmărire a stabilităţii, unităţile întocmesc şi ţin

evidenţa tuturor haldelor, rezultate din activitatea proprie. Documentaţia de supraveghere a haldelor se întocmeşte şi se menţine la zi de către

unităţile care au în administrare halde şi constă din: - plan de situaţie scara 1:1000 a amplasamentului cu situaţia reliefului

înainte de începerea depozitării; - ridicări topografice sau fotogrametrice anuale ori de câte ori este necesar,

din care să rezulte geometria haldei, la data măsurătorii, transpuse pe planuri la aceeaşi scară;

- registrul de supraveghere a haldelor în care se consemnează constatările asupra stării tehnice a haldelor, concluziile măsurătorilor topografice de supraveghere şi lucrările pentru îmbunătăţirea stării tehnice;

- copie după documentaţia cuprinzând tehnologia de formare a haldei; - copie după preliminările anuale de formare şi exploatare a haldei; - copii după rapoartele anuale; - registru de măsurători topografice de urmărire pe aliniamente a deformaţiilor

haldei şi fundamentului din faţa acestuia. Supravegherea stabilităţii haldelor se realizează după procedeul prezentat în cele

ce urmează: - pentru fiecare haldă, conducerile unităţilor vor numi prin decizie câte un

responsabil din rândul personalului tehnic al secţiei sau sectorului de unde rezultă sterilul ce se depozitează, în atribuţiile căruia intră următoarele sarcini:

- urmăreşte realizarea programelor anuale de haldare; - dirijează operaţiile de haldare; - urmăreşte modul în care personalul de supraveghere a activităţii de

la suprafaţă execută observaţiile zilnice asupra stabilităţii haldei; - verifică cel puţin odată pe săptămână caietul de observaţii al maistrului de

schimb; - întocmeşte registrul de supraveghere a haldei în care consemnează starea

tehnică a acesteia, aşa cum rezultă din caietele de observaţii zilnice ale supraveghetorilor de schimb şi din rapoartele de interpretare a măsurătorilor topografice de urmărire a deformaţiilor, precum şi măsurile şi lucrările executate pentru îmbunătăţirea stării tehnice.

2.4. Redarea în folosinţă a terenurilor ocupate de halde:

Studiile tehnico-economice pentru punerea în valoare a zăcămintelor de substanţe minerale utile şi documentaţiile tehnice pentru lucrările de prospecţiuni şi explorări geologice vor trata problema terenurilor ocupate de halde precizând următoarele:

- suprafaţa de haldare şi categoria de folosinţă a terenurilor; - perioada de timp pentru care se întocmesc actele legale de ocupare şi deţinere

10

a terenurilor; - modalităţi de compensare a terenurilor agricole din fondul forestier la data

preluării lor; - obligaţii asumate de unitatea minieră cu privire la stabilizarea şi

reamenajarea terenurilor ce se ocupă cu halda. Sucursalele care au în administrare halde de steril sunt obligate ca Ia cel mai

scurt timp de la data încheierii lucrărilor de consolidare, să întocmească şi să înainteze pentru aprobare formele legale de transmitere a terenurilor ocupate cu haldele care nu mai sunt necesare.

3. Iazuri de decantare:

3.1. Cerinţe generale: Un iaz de decantare reprezintă un complex de lucrări hidrotehnice, aferente

instalaţiilor de prelucrare şi preparare a substanţelor minerale utile, care are ca scop epurarea şi tratarea apelor reziduale, precum şi depozitarea ordonată, pe timp nedeterminat, a sterilului provenit din procesul tehnologic.

Lucrările hidrotehnice constitutive sunt următoarele: - reţeaua de transport a hidromasei de steril de la uzina de preparare la iaz; - digul de retenţie a sterilului depozitat cu instalaţiile aferente de formare; - sistemul de evacuare a apei de pe suprafaţa iazului; - sistemul de drenare a apelor pluviale din perimetrul suprafeţei de depozitare şi de

la baza conturului digului de amorsare.

3.2. Măsuri de siguranţă la proiectarea iazurilor de decantare: Pentru a întruni elementele de siguranţă cerute, proiectantul se va asigura că dispune

de baza de date necesară trecerii la proiectarea lucrărilor constitutive ale unui iaz de decantare. Aceste date sunt următoarele:

- parametrii principali ai suspensiilor solide şi caracteristicile hidromasei ce urmează a fi depozitată şi anume:

- compoziţia chimico-mineralogică; - granulometria; - curba de decantare a suspensiilor; - densitatea; - vâscozitatea; - gelaţia; - indicele pH; - colmatarea; - centrifugarea; - unghiul de frecare interioară; - coeziunea sterilului;

- raportul solid/lichid a hidromasei de steril provenite de la uzina de preparare: - reactivii utilizaţi la preparare; - analiza chimică a „apei limpezite prin decantare", pentru a stabilii calitatea apei şi

necesitatea epurării chimice, în vederea utilizării ei ulterioare; - studiile de amplasament, astfel încât acesta să îndeplinească următoarele condiţii

de siguranţă: - să fie stabil; - să fie în apropierea uzinei de preparare şi în aval de ea, să asigure, pe cât

posibil, o porţiune cât mai mare de închidere naturală a conturului; - să aibă o suprafaţă suficientă pentru a asigura limpezirea apei şi

înmagazinarea sterilului în cantităţile prevăzute; - să fie situat la mai mult de 500 m depărtare de centrele locuite, această

distanţă constituind şi o zonă de protecţie sanitară.

11

Lucrările de proiectare trebuie să asigure: - stabilitatea suprafeţei terenului pe care este amplasat iazul de decantare; - stabilitatea depozitului la capacitatea prevăzută, atât pe parcursul funcţionării

cât şi după închiderea lucrărilor; - lucrările constitutive să nu permită intrarea în iaz a altor ape decât cele din

hidromasă şi meteorice corespunzătoare suprafeţei de depozitare; - evacuarea apelor limpezite, cu calitatea stabilită prin avizul de mediu; - condiţiile de mediu normale, prin stabilirea de măsuri pentru combaterea

împrăştierii prafului în atmosferă; - condiţii sigure de lucru şi spaţii necesare pentru: - intervenţii, cu mijloacele tehnice necesare, la reţeaua de transport a

hidromasei de la uzină la iaz prin: - executarea în siguranţă a următoarelor lucrări:

- de ridicare a digului, - de execuţie a drenărilor - de ridicare şi reglare a sondelor inverse - de dirijare a depunerii hidromasei în spaţiul de depozitare, - de evacuare a apelor limpezite, - de revizii, reparaţii, întreţinere a lucrărilor hidrotehnice şi a

instalaţiilor, - de control periodic al complexului de lucrări.

- instrucţiuni de lucru pentru fiecare operaţie şi lucrare din etapele de execuţie, exploatare şi întreţinere a iazului de decantare.

3.3. Măsuri de siguranţă la executarea lucrărilor de construcţie a iazurilor: Lucrările de execuţie a unui iaz de decantare vor fi efectuate de către unităţi

specializate şi autorizate pentru lucrări hidrotehnice. Asigurarea stabilităţii lucrărilor:

- suprafaţa prevăzută a fi ocupată de depozitul de steril va fi eliberată de vegetaţie şi de stratul vegetal;

- în cazul executării unor ziduri de contur încastrate în teren, se vor executa drenări de colectare, care să împiedice infiltrarea apelor în fundaţie;

- în cazul utilizării barajelor, înaintea începerii lucrărilor de încastrare a acestora se vor realiza lucrări de deviere a cursurilor apelor şi a drenurilor,

- la executarea lucrărilor de încastrare a barajelor se vor utiliza tehnologii de tratare a materialului din situ, astfel încât să se evite apariţia de fisuri şi crăpături care ar reduce caracteristicile de stabilitate a barajului;

- la executarea lucrărilor specifice filtrelor şi drenurilor vor fi respectate, cu stricteţe, prevederile privind caracteristicile granulometrice ale materialelor utilizate;

- filtrele de pe taluzul din amonte al barajului se vor executa în paralel cu înălţarea corpului barajului;

- lucrările executate din beton, beton armat sau prefabricate vor fi construite astfel încât acestea să reziste timp îndelungat la acţiunea forţelor rezultate din efectul depunerilor de steril şi la agresivitatea substanţelor conţinute în tulbureală;

- executarea impermeabilizării amprizei iazului de decantare se va realiza, în toate cazurile, utilizând tehnologii specifice materialelor folosite.

3.4. Exploatarea iazurilor: Exploatarea iazului de decantare include următoarele lucrări:

- înălţarea digului de contur sau a barajului; - depozitarea sterilului; - exploatarea sistemului de evacuare a apei limpezite; - controlul şi supravegherea iazului de decantare.

12

Exploatarea iazului se efectuează de către echipe specializate şi autorizate în acest scop.

La executarea lucrărilor de înălţare a digului de contur sau a barajului, se vor avea în vedere următoarele măsuri de siguranţă:

- se va lucra numai cu mijloacele şi materialele prevăzute în proiectul de execuţie aprobat;

- se va păstra permanent un avans al cotei digului/barajului în raport cu cota apei;

- nu se efectuează lucrări de construcţii ale digului/barajului în timpul ploilor torenţiale, a ninsorilor puternice sau al gerului;

- pe perioada construirii corpului de înălţare trebuie să se asigure funcţionarea permanentă a staţiei de pompare, pentru readucerea, în suprafaţa iazului, a apelor scurse din materialul depus.

Operaţiile prin care se realizează depozitarea sterilului trebuie să asigure: - un sistem de distribuţie a debitului de tulbureală care să evite apariţia

curenţilor ce ar împiedica sedimentarea; - o suprafaţă de sedimentare suficientă pentru obţinerea apei limpezite şi

corespunzătoare calităţii prevăzute pentru deversarea sa în emisar; - o distanţă suficientă, de la marginea dinspre apă a plajei din zona în care se

descarcă tulbureala, până la punctul de evacuare a apei; - menţinerea în permanenţă, pe conturul îndiguit al iazului, a unei plaje de steril

de cel puţin 40-50 m lăţime, măsurată de la conturul depozitului până la oglinda apei; - manevrarea uşoară şi sigură a componentelor sistemului de distribuţie a

tulburelii (îmbinări, furtunuri, ajutaje); - menţinerea corespunzătoare a stării reţelei de distribuţie.

Sistemele de evacuare a apei sunt următoarele: - sonde inverse de câmp; - sonde inverse de versant; - turnuri deversoare; - canale deversoare de coastă.

La exploatarea sistemelor de evacuare a apei toate părţile active, la care trebuie să se intervină pe parcursul exploatării, trebuie să fie prevăzute cu căi de acces, scări şi pasarele prevăzute cu balustrade, bărci de intervenţie, precum şi cu iluminat, iar personalul lucrător trebuie dotat cu echipament individual de protecţie pentru lucru la înălţime.

Deplasarea cu ambarcaţiuni se va face de către minim două persoane echipate cu centuri şi colaci de salvare. Se interzice folosirea bărcilor pneumatice de cauciuc.

Orice iaz de decantare va dispune, obligatoriu, de cel puţin două sisteme de evacuare a apei limpezite, funcţionarea unuia dintre ele trebuie să fie suficientă pentru evacuarea debitului maxim.

Exploatarea sistemului de evacuare a apei trebuie să asigure menţinerea unui nivel al apei suficient de ridicat pentru ca procesul de sedimentare-limpezire să se desfăşoare conform cerinţelor, şi în acelaşi timp atât de coborât încât plaja de steril să nu fie inundată, iar garda de siguranţă stabilită să fie păstrată.

Garda va fi măsurată de la nivelul de deversare în sistemul de evacuare pentru ape mari, şi nu de la nivelul normal al oglinzii apei.

Lăţimea minimă a plajei şi garda iazului se prevăd prin regulamentul de întreţinere şi exploatare a iazului.

Staţiile de pompare pentru evacuarea apelor limpezite vor fi astfel pregătite, încât să poată fi pompat - fără solicitarea pompelor de rezervă - un debit cu cel puţin 50% mai mare decât cel mediu.

La iazurile cu capacităţi mari de depozitare trebuie prevăzute grupuri electrogene pentru a doua sursă de energie.

13

Staţiile mobile de pompare vor fi prevăzute cu un sistem rapid şi sigur de deplasare în punctele stabilite de cerinţele procesului de evacuare a apelor.

Aparatura de măsură şi control a evacuării apelor trebuie să fie integrată în sistemul de monitorizare a bilanţului apelor intrate şi ieşite din iaz.

3.5. Controlul şi supravegherea iazurilor: Activitatea de urmărire a comportării în timp a iazurilor de decantare se desfăşoară, în

conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr, 244/2000 - privind siguranţa barajelor, pe trei niveluri:

Nivelul 1 - cuprinde inspecţii vizuale, măsurători piezometrice şi topografice, precum şi interpretarea primară a rezultatelor, prin personal propriu, autorizat pentru astfel de categorii de activităţi.

Nivelul 2 - cuprinde sinteza periodică a observaţiilor, măsurătorilor şi inspecţiilor tehnice anuale, precum şi interpretarea rezultatelor de către persoanele responsabile din partea unităţii.

Nivelul 3 - cuprinde analiza şi avizarea rapoartelor de sinteza anuale, la nivelul organelor abilitate pentru protecţia mediului înconjurător şi a resurselor minerale.

Supravegherea curentă a iazurilor de decantare trebuie să fie permanentă, în acest sens, pe conturul iazului de decantare se va monta instalaţie de iluminat general, cu un nivel de iluminare de minim 100lx, precum şi instalaţie de iluminat local şi potabil la locurile de evacuare a apei, cu un nivel de iluminare de minim 2lx.

Controlul zilnic, efectuat de către şeful echipei însărcinate cu exploatarea iazului, se realizează pe timp de zi şi pe întreg conturul iazului, urmărindu-se apariţia de:

- ieşiri/scurgeri de apă pe taluz, zone umezite etc.; - fisuri, crăpături în diguri sau pe plajă; - denivelări, umflături pe taluz sau pe berme; - umflarea terenului, apariţia de izvoare, băltiri pe suprafeţe apropiate de iaz; - tulburarea apei evacuate din iaz şi din drenuri.

Controalele zilnice vor avea ca obiect următoarele: - verificarea modului în care se desfăşoară operaţiile curente de

exploatare; - funcţionarea sistemului de distribuţie a tulburelii; - funcţionarea hidrocicloanelor (dacă este cazul); - verificarea sistemului de evacuare a apei.

Rezultatele controalelor vor fi consemnate în „Registrul de verificare şi control al iazului de decantare".

Urmărirea periodică a stabilităţii depozitului de steril, precum şi analizele specifice de etapă, se efectuează în conformitate cu Norme pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea iazurilor de decantare din industria minieră, aprobate de M.I.R. (Ordonanţa nr.103/2002), M.A.P.M (Ordonanţa nr. 705/2002), şi M.LAT. (Ordonanţa nr. 1292/2002).

Conducerea sucursalei este obligată să elaboreze, anual, planul de prevenire şi lichidare a avariilor la iazurile de decantare pe care le exploatează.

3.6. Lucrări şi construcţii anexe ale iazurilor: În cazul iazurilor de decantare, indiferent de capacităţile lor de depozitare a sterilului,

pentru exploatarea lor sunt necesare următoarele lucrări şi construcţii anexe: - drum de acces la iaz, care trebuie menţinut permanent în stare de funcţionare;

acesta se dimensionează în funcţie de tipul vehiculelor şi utilajelor folosite la exploatare; - căi de acces şi intervenţii la punctele de exploatare; la orice iaz este necesară

asigurarea accesului utilajelor cu şenile pe întregul contur al suprafeţei iazului, indiferent de cota la care se găseşte acesta;

- instalaţii de iluminat;

14

- clădire pentru personalul de exploatare, cu posibilităţi de depozitare a unor materiale strict necesare exploatării curente, precum şi cu punct de prim ajutor;

- instalaţie telefonică sau radiotelefonică; - depozit cu materiale de siguranţă în caz de avarii (piatră brută, dulapi de lemn,

cabluri etc).

3.7. Sistemul de evidenţă a datelor: La fiecare iaz de decantare trebuie să existe următoarele: Cartea construcţiei iazului, care conţine:

- proiectele iniţiale, cu modificările şi adaptările din perioada de construcţie;

- proiectele ulterioare, cu completări ale lucrărilor, modificările lor etc; - un plan de ansamblu, actualizat permanent, în care trebuie să se găsească

toate lucrările executate şi desfiinţate, cu indicarea precisă a proiectului/ schiţei/ dispoziţiei pe baza căruia s-a făcut lucrarea;

- planul topografic, cuprinzând coordonate precise - cu poziţia şi cota reală determinate după execuţie - pentru toate lucrările invizibile (acoperite în timp de depozitul de steril, galerii etc);

- studiile periodice de stabilitate şi de evaluare a stării de siguranţă; - rapoartele anuale privind urmărirea comportării în timp şi anume: „Registrul

operaţiilor curente de exploatare a iazului de decantare” şi „Registrul cu datele măsurate la iazul de decantare”.

3.8.Închiderea şi conservarea iazurilor: Condiţiile în care se închid iazurile: Un iaz de decantare trebuie să fie închis în următoarele situaţii:

- când iazul de decantare a ajuns în faza finală de exploatare; - când se încheie activitatea de preparare a cărbunelui.

Lucrările de închidere a unui iaz de decantare se execută în baza unui proiect tehnic. La baza elaborării proiectului tehnic de închidere vor sta următoarele documentaţii:

- planurile topografice la zi (scara 1:1000, 1:5000); - concluziile experţilor care au analizat toate datele referitoare la evoluţia ridicării

iazului, pe parcursul exploatării şi întreţinerii acestuia; - proiectul de execuţie al iazului, completat cu lucrările ulterioare; - rezultatele forajelor executate pe suprafaţa iazului şi în corpul barajului,

pentru determinarea parametrilor de stabilitate şi a nivelului apei în corpul iazului; - situaţia afluenţelor de ape în zona de amplasare a iazului.

Lucrări de închidere a iazurilor-de decantare în condiţii de siguranţă: Proiectul de închidere a unui iaz de decantare va cuprinde, obligatoriu, următoarele

lucrări şi faze: - scoatere din funcţiune a sistemelor de transport a sterilului la iaz; - revizia şi consolidarea sistemelor de evacuare a apei de pe suprafaţa iazului

(în cazul iazurilor de decantare de vale, în care afluentul văii barate intră în iaz); - blindarea şi betonarea sistemelor de evacuare a apei acumulate pe suprafaţa

iazurilor (în cazul iazurilor de decantare de câmp şi de vale); - şanţuri de gardă pe versanţii naturali care închid iazurile de decantare de

coastă şi de vale, pentru a canaliza apele acumulate în aval de baraje. Şanţurile de gardă se vor dimensiona în funcţie de condiţiile hidrologice locale, de mărimea şi complexitatea lucrărilor de construcţie a iazului;

- efectuarea operaţiunilor de coborâre a oglinzii de apa de pe platforma superioară a iazului;

15

- crearea unei suprafeţe cât mai orizontale şi acoperirea cu steril grosier a zonelor de iaz în care a fost depus material foarte fin;

- refacerea geometriei taluzelor exterioare ale barajelor, în cazul existenţei unor ravene sau eroziuni, provocate de deversări accidentale peste baraj sau peste taluzuri;

- amenajarea accesului pentru circulaţie a personalului lucrător pe taluzurile iazului;

- acoperirea iazului şi a taluzelor, în scopul stabilizării materialului depus; - neutralizarea substanţelor toxice rezultate din apele colectate în aval de iaz; - împrejmuirea suprafeţei aferente iazului de decantare; - stabilirea unui sistem de securitate sau pază; - asigurarea monitorizării stării iazului de decantare după efectuarea

lucrărilor de închidere;

3.9. Măsuri de siguranţă la închiderea iazurilor de decantare: Proiectul de închidere a iazului de decantare va stabili măsuri de siguranţă pentru

personalul de execuţie a lucrărilor de închidere. Acestea trebuie să cuprindă, în principal, următoarele:

- protecţia individuală a lucrătorilor împotriva inhalării prafului silicogen, conţinut în sterilul depus în corpul iazului;

- protecţia individuală şi colectivă împotriva căderilor în apă, nămol, precum şi în unele lucrări, cum sunt canalele de vizitare de sub iaz, galerii de fugă etc.;

- protecţia colectivă împotriva degajării de gaze nocive; - măsurile de securitate şi sănătate prevăzute la locurile de muncă izolate; - măsurile de siguranţă la executarea lucrărilor pe timp nefavorabil; - iluminatul căilor de acces; - asigurarea necesarului de aparatură de măsură şi control, pe toată perioada

executării lucrărilor de închidere. Lucrările de închidere a iazurilor de decantare se vor desfăşura, pentru fiecare

operaţie şi fază de lucru, pe bază de permis de lucru. Măsurile de siguranţă ce se vor lua pentru:

- închiderea efectivă a iazului de decantare; - valorificarea terenului ocupat de iazurile de decantare; - valorificarea apei din avalul iazului,

şi vor fi în concordanţă cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 244/28.11.2000, privind siguranţa barajelor.

Pentru consolidarea depozitelor din iazuri, prin accelerarea eliminării apei din porii sedimentelor, pot fi utilizate procedee artificiale, care constau în realizarea unor drenuri cilindrice în stratul neconsolidat.

Procedeul de drenuri verticale se recomandă, în special, pentru zona situată de-a lungul digurilor, atât pentru consolidarea şi mărirea rezistenţei la forfecare a sedimentelor din iazuri, cât şi pentru realizarea mai rapidă şi în bune condiţii a tasării depunerilor de steril.

Exploatarea iazurilor se va face cu respectarea următoarelor acte legislative: - STAS 4068/2/87-Probabilităţile anuale ale debitelor maxime şi volumelor

maxime ,respectiv ,,Determinarea debitelor şi volumelor maxime ale cursurilor de apă”. - STAS 4273/83- Încadrarea în clasa de importanţă. - STAS 9268/89 Şi STAS 8593/88 –Regularizarea albiei râurilor –principii de

proiectare ,studii de teren şi laborator. - Legea nr. 10/1995-Legea privind calitatea în construcţii. - Legea nr. 107/1996-Legea Apelor. - Legea nr. 310/2004-Legea pentru modificarea şi completarea Legii Apelor nr.

107/1996. - Legea nr. 112/2006-Legea pentru modificarea şi completarea Legii Apelor nr.

107/1996.

16

- Ordonanţa de Urgenţă nr.195/22.12.2005 privind protecţia mediului. - H.G. nr.766/1997-Regulamente privind calitatea în construcţii (stabilirea

categoriei de importanţă a construcţiilor). - Legea nr. 453/2001-Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991

privind autorizarea lucrărilor de construcţii. - NTLH-021 aprobat prin ordinul comun al MAPM nr. 115/2002 şi MLPTL

nr.288/2002. - P 100/1992-Normativ pentru proiectare antiseismică. - SR 11100/1-93 -Macrozonarea teritoriului României –zonarea seismică. - P 130/1997- Normativ pentru urmărirea în timp a construcţiilor. - Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006 privind atribuire contractelor de achiziţie

publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006 .

Monitorizarea stării iazului constă în: - efectuarea periodică a măsurătorilor topografice, pentru determinarea

eventualelor deplasări, fisuri sau tasări; - realizarea unei reţele de observare, cu tuburi piezometrice, a nivelului apei

în corpul depozitului de steril; - verificarea periodică a stării barajelor, la iazurile de decantare de coastă; - verificarea calităţii apei colectate în aval de iaz.