s6_timpul de perceptie reactie

4
TELEMATICĂ RUTIERĂ 29 S6. Timpul de percepţie – reacţie Nimic în universul fizic nu se întâmplă instantaneu. În comparaţie cu procesele fizice sau chimice, cea mai simplă reacţie umană - la primirea unei informaţii - este cât se poate de lentă. La mijlocul secolului al XIX lea psihologul olandez Donders a început să facă presupuneri privind procesele implicate în alegerea şi recunoaşterea timpilor de reacţie şi, de atunci, au fost dezvoltate numeroase modele. Prin anii 1950, teoria informaţiei a dobândit un rol important în psihologia experimentală. Un prim model este ecuaţia liniară cunoscută sub numele „Legea lui Hick-Hyman”: H b a t (3.5) unde: t timpul de reacţie, secunde; H estimarea informaţiei transmise; H = log 2 N, (3.6) N - numărul alternativelor de probabilităţi egale; a timpul de reacţie minim pentru această modalitate; b coeficient determinat empiric, adoptat aproximativ 0,13 secunde pentru situaţiile cele mai cunoscute. Aceasta exprimă o corelaţie între numărul alternativelor care pot fi alese pentru a decide un răspuns şi timpul total de reacţie, adică, ceea ce întârzie în timp detectarea unui impuls (stimul) şi timpul de iniţiere a controlului sau un alt răspuns. Dacă timpul de răspuns este, de asemenea, inclus, atunci întârzierea totală este numită „timp de răspuns”. De obicei, termenii timp de reacţieşi timp de răspunssunt interschimbabili, dar reacţia este totdeauna parte a răspunsului. În legea Hick-Hyman este esenţial conceptul celor două componente: o parte a timpului total depinde de alegerea variabilelor, iar cealaltă este comună tuturor reacţiilor. În alegerea componentei variabile, alta decât conţinutul informaţiei, pot fi considerate şi alte componente. Întrucât au fost înlănţuite, componentele au fost considerate dependente sau independente unele de celelalte. În 1983, Hooper şi McGee au enunţat un model reprezentativ şi plauzibil cu componentele corespunzătoare timpului de răspuns la frânare, tabelul 3.2.

Upload: alin-iager

Post on 25-Sep-2015

12 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Timpul de Perceptie Reactie

TRANSCRIPT

  • TELEMATIC RUTIER

    29

    S6. Timpul de percepie reacie

    Nimic n universul fizic nu se ntmpl instantaneu. n comparaie cu procesele fizice sau

    chimice, cea mai simpl reacie uman - la primirea unei informaii - este ct se poate de lent.

    La mijlocul secolului al XIX lea psihologul olandez Donders a nceput s fac presupuneri

    privind procesele implicate n alegerea i recunoaterea timpilor de reacie i, de atunci, au

    fost dezvoltate numeroase modele. Prin anii 1950, teoria informaiei a dobndit un rol

    important n psihologia experimental. Un prim model este ecuaia liniar cunoscut sub

    numele Legea lui Hick-Hyman:

    Hbat (3.5)

    unde:

    t timpul de reacie, secunde;

    H estimarea informaiei transmise;

    H = log2 N, (3.6)

    N - numrul alternativelor de probabiliti egale;

    a timpul de reacie minim pentru aceast modalitate;

    b coeficient determinat empiric, adoptat aproximativ 0,13 secunde pentru situaiile cele

    mai cunoscute.

    Aceasta exprim o corelaie ntre numrul alternativelor care pot fi alese pentru a decide

    un rspuns i timpul total de reacie, adic, ceea ce ntrzie n timp detectarea unui impuls

    (stimul) i timpul de iniiere a controlului sau un alt rspuns. Dac timpul de rspuns este, de

    asemenea, inclus, atunci ntrzierea total este numit timp de rspuns. De obicei, termenii

    timp de reacie i timp de rspuns sunt interschimbabili, dar reacia este totdeauna parte

    a rspunsului.

    n legea Hick-Hyman este esenial conceptul celor dou componente: o parte a timpului

    total depinde de alegerea variabilelor, iar cealalt este comun tuturor reaciilor. n alegerea

    componentei variabile, alta dect coninutul informaiei, pot fi considerate i alte componente.

    ntruct au fost nlnuite, componentele au fost considerate dependente sau independente

    unele de celelalte. n 1983, Hooper i McGee au enunat un model reprezentativ i plauzibil cu

    componentele corespunztoare timpului de rspuns la frnare, tabelul 3.2.

  • TELEMATIC RUTIER

    30

    Tabelul 3.2: Modelul Hooper McGee pentru timpul de rspuns n cazul frnrii.

    Componenta Timp, sec Timp cumulat, sec

    1. Percepia

    Latena 0,31 0,31

    Micarea ochilor 0,09 0,40

    Fixare 0,20 1,00

    Recunoatere 0,50 1,50

    2.Iniierea frnrii (reacia) 1,24 2,74

    Fiecare dintre aceste elemente deriv din date empirice i deci 1,5 secunde este probabil o

    limit superioar pentru timpul de percepie-reacie. Aceasta reprezint o estimare pentru cel

    mai simplu timp de reacie cuprinznd o mic parte (sau chiar fr) timpul corespunztor

    lurii deciziei. Conductorul reacioneaz, la nceput, prin ridicarea piciorului de pe pedala de

    acceleraie i plasarea lui pe pedala de frn.

    n 1989, Neuman a propus valori ale timpului de percepie-reacie, pentru diferite categorii

    de drumuri, n limitele 1,5 secunde pentru volumele de trafic sczute la 3,0 secunde pentru

    arterele rutiere urbane principale. Exist numeroase aspecte care pot produce creterea

    numrului de decizii pe unitatea de timp, n cazul amenajrilor urbane aglomerate comparativ

    cu cazul drumurilor rurale, atunci cnd nu este permis circulaia haotic a pietonilor,

    biciclitilor i cruelor.

    Timpul de reacie n manevrele rapide

    Ecuaiile care descriu micarea unui autovehicul, nu iau, n general, n considerare

    influena performanelor conductorilor de autovehicule n descrierea micrii.

    Ecuaia:

    )f(g2

    vvD

    22

    of

    , (4.7)

    cunoscut pentru calculul spaiului de frnare minim pn la oprirea total a unui vehicul, nu

    ia n considerare caracteristicile conductorilor auto.

    Notaiile din relaia precedent au semnificaia:

    Df spaiu de frnare, m;

    vo viteza iniial n momentul frnrii;

    v viteza n momentul opririi;

    f - coeficient de rezisten la rulare;

  • TELEMATIC RUTIER

    31

    - coeficient de aderen.

    n mod normal, conductorul face o astfel de manevr, ca rspuns la un stimul, de

    exemplu, sesizarea unui obiect pe drum. Cnd apare stimulul, conductorul trebuie s

    perceap i s neleag, s ia decizia asupra rspunsului imediat i s reacioneze, acionnd

    pedala de frn. Distana parcurs n acest interval, sau timpul, constituie doar o component a

    spaiului, respectiv timpului total de oprire. n multe aplicaii aceast manevr se mparte n

    dou:

    percepia - reacia, care include aciunile dinainte de rspunsul vehiculului;

    frnarea, care este descris de ecuaiile de micare.

    Schema de funcionare a creierului n timpul conducerii unui autovehiculul este

    asemntoare funcionrii unui calculator. Conexiunile ntre organele de sim scoar

    cerebral i scoara cerebral - muchi corespund cilor nervoase, senzoriale i motorii. Spre

    deosebire de calculator, creierul nu poate efectua dintr-o dat dect o singur operaie.

    Experienele de laborator au artat c dac unui conductor i trebuie 1,5 secunde pentru

    percepia i reacia la un stimul de pe drum, la o vitez de 90 km/h (25 m/s), distana parcurs

    n acest timp va fi de 37,5 m pn la nceperea frnrii.

    Figura 3.7. Distribuia timpilor de reacie.

    Figura 3.7 prezint rezultatele cercetrilor n domeniu, cu privire la timpul de rspuns al

    conductorului, la frnare. Curba continu din prima zon a histogramei prezint timpul de

  • TELEMATIC RUTIER

    32

    reacie a unei persoane care realizeaz msurtorile, i care nregistreaz datele

    conductorilor. Cercettorii au demonstrat c timpul de rspuns este mai lung atunci cnd,

    conductorul este luat prin surprindere.

    Problemele majore referitoare la dispozitivele de control al traficului sunt legate de

    distanele la care pot fi:

    1. detectate, ca obiecte n cmpul vizual;

    2. recunoscute, ca dispozitive de control al traficului: semne, semnale, marcaje i alte

    mijloace auxiliare de semnalizare;

    3. lizibile sau identificabile, astfel nct s fie nelese i conductorul auto s acioneze

    corespunztor.