8/13/2019 Santideva

1/2

Santideva=========

O scurtă biografie a lui Santideva----------------------------------

Santideva, un călugăr budist indian din secolul al VIII-lea, este una dintre figurile cele mai renumite și stimate din întreaga istorie a Budismului Mahayana. Ca și în cazl multor altor figuri din istoria budismului indian, există puine cunoștine istorice supra vieii lui Santideva. Două povestiri scurte ale vieii sale se găsesc în surse tiane. Una timpurie, o biografie concisă compusă de marele savant tibetan Bu Ston (sec

olul al XII - XIII-lea) în lucrarea sa _Istoria budismului în India și Tibet_. O povestire mai târzie, a fost compusă de Taranatha (secolul al XVI - XVII-lea), un proeminent cărturar budist tibetan și istoric. În conformitate cu Taranatha, Santideva, asemeni lui Buddha Sakyamuni, sa născut într-o familie regală și a fost destinat pentru tron Dar aproape de momentul încoronării sale, Manjusri, un exemplu de realizare a înelepcunii divine, și Tara, un exemplu de realizare divină a compasiunii, i s-au arătat în vi și l-au sfătuit să nu se urce pe tron. Astfel, el a părăsit împărăia tatălui său, s s-a dedicat meditaiei. În acest timp, el a realizat stări avansate de samadhi și divrse siddhis-uri, și din acel moment înainte a primit mereu viziuni de la Manjusri, care l-a ghidat, fiind mentorul său spiritual.

După acest sejur în pustie, el a fost un timp ministrul unui rege, pe care el l-a ajutat să conducă în conformitate cu principiile budismului. Dar acest lucru a stârnit ge

ozia din partea celorlali miniștri, și Santideva s-a retras din serviciul regelui. Astfel pleacă spre renumita universitate monahală din Nalanda, luând însemnele monahale ședicându-se studiului aprofundat al sutrelor budiste și tantra. În această perioadă a cus alte două lucrări clasice: Siksasamuccaya și Sutrasamuccaya. Dar, după cum colegii scălugări puteau observa, tot ceea ce făcea era să mănânce, să doarmă, și să defecheze.

Căutând să-l umilească și, astfel, să-l expulzeze din mănăstire, ceilali cărturari l-aite o sutra în faa comunităii monahale și a publicului, o sarcină care credeau că dept abilităile sale. După o oarecare ezitare, Santideva a fost de acord cu cererea și a rebat: "Să recit un text existent sau o compoziie originală?" "Recită ceva nou!" i-au pus, și ca răspuns a început să recite Bodhicaryavatara. În timpul acestui considerent itor, atunci când a ajuns la versetul: "Atunci când nici o entitate, nici o ne-entitate nu mai rămâne în minte...", se spune că s-a înălat în sus, în cer. Chiar și după c

spărut din vedere, vocea sa a finalizat recitarea acestui text.Diferite versiuni ale acestei lucrări au fost înregistrate de către ascultătorii săi, șau putut ajunge la un consens cu privire la care a fost cel mai exact. În cele din urmă, oamenii de știină din Nalanda au aflat că Santideva s-a dus să locuiască în ora în Trilihga, și au călătorit până acolo ca să-l roage să se întoarcă la universitate.  el le-a spus unde să găsească copii ale altor două lucrări ale lui, și el le-a spus cantre versiunile de Bodhicaryavatara [r1][1] era exactă cuvintelor sale.

Ulterior, Santideva s-a retras la o mănăstire într-o pădure plină de animale sălbatice. dintre ceilali călugări au observat că, uneori, animalele intrau în adăpostul său și au, și l-au acuzat de uciderea lor. După ce a demonstrat că nu a făcut nici un rău aces creaturi, el a plecat încă o dată, în ciuda insistenelor colegilor săi călugări să ră

asta precum și în multe alte ocazii, se spune că Santideva a afișat siddhis-urile sale imitoare. Din acest moment, el a renunat la semnele de călugăr și a rătăcit prin Indiandu-se serviciului altora.-------------[1][r1] Bodhicaryavatara - Un ghid pentru conduita de viaă a unui Bodhisattva.

=================================

A Brief Biography of Santideva------------------------------

8/13/2019 Santideva

2/2

Santideva, an eighth-century Indian Buddhist monk, is among the most renowned and esteemed figures in the entire history of Mahayana Buddhism. As in the case of many other figures in the history of Indian Buddhism, there is little historical knowledge of the life of Santideva. Two brief accounts of his life are found in Tibetan sources. One early, concise biography was composed by the great Tibetan scholar Bu ston (twelfth-thirteenth century) in his work The History of Buddhism in India and Tibet. A later account was composed by Taranatha (sixteenth-seventeenth century), a prominent Tibetan Buddhist scholar and historian. Accordingto Taranatha, Santideva, like Buddha Sakyamuni, was born into a royal family and was destined for the throne. But on the verge of his coronation, Manjusri, a di

vine embodiment of wisdom, and Tara, a divine embodiment of compassion, both appeared to him in dreams and counseled him not to ascend to the throne. Thus, he left his father's kingdom, retreated to the wilderness, and devoted himself to meditation. During this time, he achieved advanced states of samadhi and various siddhis, and from that time forward he constantly beheld visions of Manjusri, who guided him as his spiritual mentor.

After this sojourn in the wilderness, he served for awhile as minister to a king, whom he helped to rule in accordance with the principles of Buddhism. But this aroused jealousy on the part of the other ministers, and Santideva withdrew from the service of the king. Making his way to the renowned monastic university of Nalanda, he took monastic ordination and devoted himself to the thorough studyof the Buddhist sutras and tantras. It was during this period that he composed t

wo other classic works: the Siksasamuccaya and the Sutrasamuccaya. But as far as his fellow monks could see, all he did was eat, sleep, and defecate.

Seeking to humiliate him and thus expel him from the monastery, the other scholars compelled him to recite a sutra before the monastic community and the public, a task they thought far exceeded his abilities. After some hesitation, Santideva agreed to the request and asked them, "Shall I recite an existing text or an original composition?" "Recite something new!" they told him, and in response hebegan chanting the Bodhicaryavatara [r1][1]. During this astonishing recital, when he came to the verse "When neither an entity nor a nonentity remains before the mind...," it is said that he rose up into the sky. Even after his body disappeared from sight, his voice completed the recitation of this text.

Different versions of this work were recorded by his listeners, and they could not come to a consensus as to which was the most accurate. Eventually, the scholars of Nalanda learned that Santideva had come to dwell in the city of Kalihga in Trilihga, and they journeyed there to entreat him to return to the university.Although he declined, he did tell them where to find copies of his other two works, and he told them which of the versions of the Bodhicaryavatara was true to his words.

Thereafter, Santideva retreated to a monastery in a forest filled with wildlife. Some of the other monks noticed that at times animals would enter his cell andnot come out, and they accused him of killing them. After he had demonstrated to them that no harm had come to these creatures, he once again departed, despitethe pleas of his fellow monks to remain. On this and many other occasions, Santi

deva is said to have displayed his amazing siddhis. From this point on, he renounced the signs of monkhood and wandered about India, devoting himself to the service of others.---------------[1][r1] Bodhicaryavatara - A Guide to the Bodhisattva Way of Life