SATELE GORJULUI DE ASTĂZI

În documentele noastre istorice cele mai vechi sate ale Gorjului apar încă din secolul al XlV-lea. Satele s-au îngrămădit în partea de nord a judeţului la munte cu depresiuni, cu dealuri şi în lungul văilor apelor, unde natura le-a oferit condiţiile necesare vieţii. Au o aşezare tipică şi au format o caracteristică a ţării noastre. În aceste regiuni, îndeosebi cea depresionară şi deluroasă, populaţia era mai densă decât la şes. Numai după fondarea statului Ţara Românească s-au dezvoltat şi regiunile de câmpie.

La 1845 Nicolae Bălcescu observa că "munţii erau mai populaţi şi tot locuitorul a trebuit să-şi aibă moşia sa. Acum însă cei mai mulţi moşneni se află In munţi. Câmpia, din apărarea năvălirii, barbarilor pe alocuri rămăsese pustie. La munte a fost aşadar o aşezare masivă a satelor de moşneni, cât şi în regiunea păduroasă de dealuri. În aşezarea lui omul a căutat un adăpost de vânturi, inundaţii, invazii, ape mari şi mici şi apă de băut.

Statistica moşnenilor arată că, încă de la începutul veacului nostru, majoritatea satelor moşneneşti erau aşezate pe o zonă lungă şi strâmtă de la apus la răsărit în Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Olt, Argeş, Muscel, Dâmboviţa, Prahova, Buzău. Gorjul avea 63% de sate moşneneşti, cel mai mare procent din Ţara Românească.

Localizarea geografică a satelor a influenţat nu numai mărimea, forma, structura, ci şi profilul economiei acestora. La munte, pământul, deşi mai puţin roditor, e prielnic însă creşterii vitelor, pomiculturii, exploatării forestiere; în depresiune e prielnic cerealelor şi creşterii vitelor. La deal predomină pomicultura şi viticultura, iar la şes cerealele, legumele şi zarzavaturile.

Viaţa economică fiind destul de închegată, densitatea populaţiei a crescut treptat, încât de la secol la secol s-au produs salturi cantitative. Satele de pe văile apelor au alcătuit din vechime o unitate economică dar şi militară.

Aşezarea acestora de-a lungul apelor, într-o singură linie, lungă de kilometri întregi, fără ramificaţii în stânga şi în dreapta, constituie un profil specific al judeţului Gorj. Străinul, în drumul său, uneori nu ştie când trece dintr-un sat în altul.

În ordinea prezentării satelor din acest capitol am ţinut seama de aşezarea lor pe văile apelor mai importante, pornind de la apus ia răsărit, pentru că acestea au alcătuit cele mai vechi legături interne de comunicaţie. Râurile deschideau drumuri naturale. De asemenea, am ţinut să relev domeniul mănăstirii Tismana şi judeţul Jaleş cu atestarea primelor sate de pe teritoriul Gorjului de astăzi.

În expunerea materialului am avut în vedere numai documentele care conţin cea dintâi ştire despre satul respectiv, cât şi pe cele pe care le-am considerat mai reprezentative, acolo unde este cazul.

VALEA MOTRULUICERNA (CERNAIA, CERNAE)Sat vechi, de munte, care-şi poarta numele de la râul Cerna, apare documentar încă

de la începutul secolului al XVI-lea.La 3 august 1514 Neagoe Basarab Voievod întăreşte lui Manea, Micul, Pavel şi altora,

stăpânire peste satele Cerna şi Coturina de la gura Valei Bune. Alexandru lliaş Voievod, la 23 aprilie 1618, întăreşte lui Frăţilă stăpânire peste moşie în Cemaia, "din câmp, din pădure, din Valea Cuturoaiei şi din vii", cumpărată cu 1200 aspri.

CLOŞANIAşezat într-o pitorească regiune muntoasă, Cloşanii au devenit un puternic centru de

panduri ai lui Tudor Vladimirescu, unde marele erou avea casă şi moşie.

SOHODOLSatul Sohodol apare într-un act din 3 septembrie (1560-1567) prin care Petru cel Tânăr

Voievod hotărăşte ca mănăstirea Tismana să fie slobodă să închidă un drum făcut de sohodoleni, deşi au jurat înaintea lui Arsenie Ban că nu ei au deschis acel drum. "Şi au rămas sohodolenii de lege".

În urma unei noi judecăţi, la 3 aprilie 1564-1568, Petru cel Tânăr Voievod, porunceşte egumenului şi călugărilor mănăstirii Tismana ca să fie lăsaţi în pace de judecata avută cu satul Sohodol pentru un hoţ care a fugit cu doi cai peste munţi şi pentru drumul deschis peste munţi de sohodoleni. Banul Arsenie a luat sohodolenilor "2 Gloabe" (amenzi) pentru cei doi cai, iar drumul, din poruncă domnească, a fost închis. Cu toate aceste restricţii, trecerea munţilor de către români, de pe ambele versante, niciodată n-a putut fi oprită. Nu putem trece cu vederea cazul moşnenilor din Sohodol (Gorj) din secolul XVIII, trataţi cu dispreţ pentru lege şi drept. Alungaţi de egumenul mănăstirii Hurez de pe moşia moştenită de ei din moşi-strămoşi s-au plâns ispravnicilor. Aceştia însă, declară ei, au dat ordin "de ne-au închis acolo şi ne-au pus bătae, luându-ne toate cărţile ce am avut de stăpânirea moşii i hrisoave domneşti şi ne-au arsu cășile şi morile şi ne-au izgonit da acolo şi dă mare groază a arderii căsilor, fiind ţipete şi plânsori, o fată a noastră au dat în apă de s-au înecat şi noi eram la închisoare".

PADEŞLa 12 noiembrie 1463, într-un act al lui Radu cel Frumos, relativ la satul Dădileşti,

printre martori sunt Dădui şi Mihai din Padeş.Padeşul devine o localitate istorică din ianuarie 1821, când pe câmpia acestui sat,

Tudor Vladimirescu citeşte vestita Proclamaţie către popor.

CĂLUGĂRENIVlad Vintilă, la 6 septembrie 1534, întăreşte mănăstirii Tismana stăpânire peste satul

Călugăreni. La 2 septembrie 1626, Alexandru Coconul Voievod împuterniceşte pe episcopul Serghie, năstavnic al mănăstirii Tismana, să strângă străini la Călugăreni ca să-şi facă slobozie. Care vor voi să locuiască pe această moşie a mănăstirii, fie sârbi, albanezi, greci, unguri, armeni, "macaru moldovean", pentru că această silişte de sat a rămas pustie din timpul lui Minai Viteazul."

COSTENIPrin hrisovul din 2 iunie 1552, Mircea Ciobanul întăreşte lui Voica din Costeni,

stăpânire în acest sat.

BOBOEŞTIÎntr-un răvaş de jurători pentru mănăstirea Tismana, din 31 mai 1561-1568, dat de

Petru cel Tânăr Voievod, se află şi "din Bobeşti Patru şi Oprea".

RĂTEZULa 25 octombrie 1593, Minai Viteazul întăreşte lui Nicula din Glogova stăpânire peste

un iaz cumpărat în hotarul Rătezu cu 1600 de aspri.GLOGOVARadu Paisie, la 10 mai 1537, întăreşte lui Drăghici stăpânire peste nişte locuri în

Glogova.

GÂRBOVUÎntr-un act din 15 ianuarie 1655, Constantin Şerban Voievod întăreşte lui Nicula Clucer

din Glogova, stăpânire peste satul Gârbova, vândut cu rumâni cu tot. Pe timpul lui Matei Basarab aceştia erau moşneni pe moştenirea lor din Gârbovu şi Sărdăneşti."

CLEŞNEŞTINeagoe Basarab, la 3 august 1514, întăreşte lui Marco şi altora, stăpânire peste o vie

cumpărată de la Dumitru din "Clâşneşti" pentru 4 florini. Domnia i-a iertat de darea calului "şi prădalnică să nu fie".

CĂTUNELEMihnea Turcitul, la 12 iulie 1579, întăreşte lui Stan şi altora stăpânirea pe câte o

jumătate de sat din Cătunul. Toponimia din acest document aminteşte de existenţa unei mănăstiri sau schit.

LUPOAIAPrin hrisovul din 2 iunie 1588, Mihnea Turcitul confirmă lui Laţco stăpânire peste mai

multe cumpărături şi confirmă schimbul de moşii: "iar Neacşa a dat partea ei din Lupoaia toată, soru sale Stanislava." Alexandru Cuconul Voievod, la 15 martie 1625, confirmă lui Prepusa stăpânire peste o ocină în Lupoaia, partea lui Frăţilă cu care s-a înfrăţit: "să fie fraţi pe sfânta cruce". Şi-au dăruit unul altuia bunuri mobile şi imobile, "iar la masă au băut 10 vedre de vin şi au mâncat un bou"; "şi s-au înfrăţit ei de bună voia lor şi cu ştirea tuturor megieşilor din jurul locului."

MERIŞLa 9 ianuarie 1562, într-o pricină pentru nişte ocine ale Tismanei, Merişanii au luat 12

oameni de au jurat, iar călugării au luat 24 şi astfel merişanii au pierdut procesul.

VĂGIULEŞTIConstantin Brâncoveanu, la 20 iunie 1693, întăreşte lui Cornea Brăiloiu stăpânire

peste mai multe sate, printre care şi Văgiuleştii cu rumânii.

MENŢIPrin zapisul din 3 septembrie 1619, Radul scrie că a avut pricină cu Radul postelnic

pentru o ocină din Menţi, zâlogită ultimului pentru 3000 de bani.

VALEA MĂNĂSTIRIIApare sub numele de Mănăstirea, în actul din 10 mai 1537, când Radu Paisie Voievod

întăreşte stăpânire lui Drăghici peste satele: Bălăceşti, Glogova şi Mănăstirea, fiind ale lui "drept ocine şi dedine".

PLOŞTINA

Ploştina e cunoscută încă de la începutul secolului al XV-lea. În hrisovul din 1409-1418, Mircea cel Bătrân întăreşte mănăstirii Tismana satul Ploştina din judeţul Jaleş. La 31 martie 1646, Matei Basarab scrie lui Ghiorma mare ban al Craiovei, că unii rumâni ai mănăstirii Tismana din Ploştina, s-au înscris călăraşi la Paul, căpitan din Strehaia, şi-i porunceşte a trimite sâ-i aducă înapoi, iar căpitanul Paul să nu se opună la înapoierea lor "că rău va păţi".

CIORANIRadu Şerban Voievod, la 5 mai 1607, întăreşte lui Radu părţi de moşie în Stângăceaua

şi Ciorani. "Şi iar a cumpărat Radul de la Muja din Urdari încă a 4 parte din Ciorani cu 2000 aspri." În a doua decadă a secolului al XVI lea satul Ciorani e stăpânit jumătate de Voica, fiica lui Datco, clucer din Bârseşti, iar cealaltă jumătate de lacov şi Lotea, care tustrei, au vândut tot satul, la 22 mai, 1620, lui Dumitru postelnic din Filiaşi.

LEURDAPrin hrisovul din 1409-1418, alături de Ploştina, Mircea cel Bătrân întăreşte mănăstirii

Tismana stăpânire peste satul Leurda din judeţul Jaleş.

BRABEȚI (VRABEŢI)Prin actul din 5 iunie 1550, Mircea Cjobanul Voievod întăreşte stăpânirea lui cu

Trunchea şi cu fraţii săi peste ocine în "Vrabeţi" din partea lui Minţică, jumătate cu păduri şi plai de vie.

VALEA TISMANEIPOCRUIALa 11 mai 1399, Mircea cel Bătrân dăruieşte mănăstirii Tismana stăpânire la "Pocrui"

baştină lui Tatomir, a lui Voicu şi a Iul Radoslav.Radu Paisie, ia 8 ianuarie 1536-1540, porunceşte Tismanei ca Pocruia să fie slobodă

"de toate slujbele şi dăjdiile şi muncile domneşti, nici gloabe, nici deşegubină să nu tragă, nici pe vreun om legat să nu-l care, nici cai de olac să nu li se ia".

VÂNĂTĂSat vechi, Vânătă e cunoscută în documente încă din secolul ala XlV-lea sub numele

de Groşani.Astfel, la 11 mai 1399, Mircea cel Bătrân dăruieşte mănăstirii Tismana "jumătatea

satului Groşani". Ulterior, în locul Groşanilor apare satul Vânăta."

IZVARNAÎntr-un pomelnic din 31 mai 1561-1568 al mănăstirii Tismana se află şi "din Izvarna:

Barbut, Dan, Stanciul şi Lupul". În acelaşi document: "şi din Sohodol - Stan şi Patru şi Stoica şi Radul Ivan şi Lupul şi Cârstea."

RACOŢISat vechi ce-şi trage numele de la un moş întemeietor, Racotă. Într-un act din 12

noiembrie 1463 (6972) printre martori e şi Dadul din Racoţi.

TOPEŞTI

Vlad Călugărul, la 5 iunie 1483, întăreşte lui Mihail şi altora stăpânire peste satul Topeşti, pentru că l-a cumpărat de la Manea, fost stolnic, cu peste 1300 aspri. Şi domniei i-au dat un cal. Prin hrisovul din 25 aprilie 1585-1586; 1590-1591, Mihnea Turcitul dă poruncă satelor Topeşti şi Tismana "ca să fie slobozi şi în pace pentru vamă, numai să păzească la plai, cum au păzit şi mai înainte vreme".

TISMANATismana, staţiune climatică, face parte dintre cele mai frumoase regiuni ale Gorjului. Prima ştire documentară despre satul Tismana, este din 3 octombrie 1385, când Dan îi

donează mănăstirii Tismana acest sat din judeţul Jaleş "pe amândouă părţile cât a fost Ligăcească şi Rusească." E vorba deci de părţile de moşie ale lui Ligăcea şi Ruşea. E cea mai veche delimitare de moşie cunoscută până în prezent. De aici încolo, satul Tismana se găseşte menţionat în majoritatea actelor voievodale şi mănăstireşti legate de mănăstirea Tismana.

La 6 aprilie 1602, Simion Movilă porunceşte ca satul Tismana să fie în pace "de Ieşi, de moldoveni, de turci, să n-aibă treabă", să fie opriţi, sus-numiţii, de a prăda pe locuitori care erau scutiţi şi de toate slujbele domneşti." Trupele poloneze, moldovene şi turceşti care, alături de Simion Movilă, luptând împotriva lui Minai Viteazul, încă nu se retrăseseră şi prin acte speciale pentru satele mănăstireşti erau opriţi de la jafuri.

Din porunca domnească, satul Tismana era obligat să orânduiască câte 500 de oameni înarmaţi pentru paza mănăstirii Tismana de hoţi, de "oameni răi" fiindcă "de multe ori au venit tâlhari panduri din Haţeg" ca s-o jefuiască şi s-o prade, pentru că este aşezată la marginea ţării şi la loc de nevoie."

Satul Tismana este cunoscut ca "oraşul de la Tismana" în documentele din 3 septembrie 1491 şi din 11 ianuarie 1535. Din cauza reşedinţei banilor de aici, din secolul XV şi XVI, mănăstirea Tismana era întărită ca o cetate. În realitate, satul Tismana n-a fost nici târg, nici oraş. Documentele până şi după datele amintite nu-l menţionează decât ca sat.

OHABAVladislav al ll-lea, la 5 august 1451 (6959), confirmă lui Barbu şi altora, stăpânire peste

satul "Ohaba sub munte şi Peştişanii". Ohaba, împreună cu Procuia, Godineşti şi Sârbişori, sunt dedine vechi şi drepte ale sfintei mănăstiri Tismana - încă din zilele răposatului Mircea Voievod cel Bătrân. (Ohaba v.slv - moşie cu imunitate).

GODINEŞTISatul Godineşti, fiind în apropiere de Tismana, încă de la începutul secolului al XV-lea,

ajunge în stăpânire mănăstirească.Asfel, printr-un hrisov din 1409-1418 Mircea cel Bătrân dăruieşte mănăstirii Tismana

satul Godineşti.

PÂRÂULa 8 ianuarie 1536-1540 Radu Paisie Voievod întăreşte mănăstirii Tismana satele

Pârâu, Topeşti, Pocruia şi Podeni, scutindu-le de toate slujbele şi dăjdiile, "ca la nici un trimis al domniei mele să nu lucreze niciodată, nici gloabă, nici deşegubină să nu tragă, nici pe vreun om legat să nu-l care, nici cai de olac să nu li se ia".

PRIPORU

Udrea, mare armaş, prin actul din 21 august 1598, îşi lasă averea, sate şi vii fratelui său Badea "şi viile toate de la Pripor şi Băltenii.

CÂLCEŞTIPetru cel Tânăr, la 31 mai (1561-1568), dă un răvaş în care se află şi "din Câlceşti

Dragomir şi Lepădat." În Câlceşti se afla cultivată multă viţă de vie. Astfel, la 11 mai 1607, Patru armaş cumpără în acest sat trei locuri cu vii.

La 14 februarie, 1618, Alexandru lliaş Voievod întăreşte lui Bran stăpânire peste 30 de stânjeni de moşie "din hotar până în hotar" cumpărată de la Roman. Roman a vândut această moşie "de a sa bună voie şi cu ştirea tuturor fraţilor lui de ocină şi cu ştirea tuturor megiaşilor din jurul locului, din sus şi din jos şi dinaintea domniei mele. Şi au fost încă la tocmeala lor martori şi aldâmăşari".

Fără învoirea fraţilor şi megieşilor săi de moşie, nu putea să facă vânzarea.

DIDILEŞTILa 12 noiembrie 1463, Radul cel Frumos confirmă lui Radoslav şi altora stăpânire

peste o moşie în vâlceaua "cu plai de vie şi cu vad de moară" cu 360 aspri, cumpărată încă de pe timpul lui Minai Viteazul.

FOMETEŞTIRadu Mihnea, într-un act din 18 iunie 1623, confirmă lui Vlad, fost mare paharnic,

stăpânire peste mai multe sate pentru că "a cumpărat Teodosie logofăt satul Fometeştii tot - de peste tot hotarul de la toţi megieşii din sat şi din câţi megiaşi au fost din alte sate şi au avut ocină în acest sat pentru 6000 aspri gata. Pentru că aceşti săteni din Fumăteşti au fost cnezi (moşneni) de moştenire. Apoi au slăbit şi au sărădit şi n-au putut să se ridice (din) nevoile lor (s.n.) (şi au mers cu toţi) în zilele lui Mihail (Viteazul) Voievod la Teodosie logofăt de s-au vândut de a lor buni voie şi fără nici o silă vecini şi cu ştirea tuturor megiăşilor din sus şi din jos... Şi s-au dat şi cărţile lor (de moştenire la) mâna lui Teodosie logofăt, încă câte cărţi au avut în mâinile lor şi încă au avut şi alte cărţi (de moştenire), ei aşa au spus acei migiaşi că le-au pierdut când au bejenit turcii". Fometeşti îşi trage numele de la onomasticul Foamete, frecvent în sec. XVI-XVII.

CIUPERCENIÎntr-un act din 13 decembrie 1616, printre martori e şi un Pârvul din Ciuperceni.

VÂRTOPUPetru cel Tânăr Voievod, ia 5 august 1567, întăreşte popii Radu şi fiilor săi stăpânire

peste ocina de la Cocora, "iar Stanislav a dat lui popa Radu o livadă la Vârtop". În unele documente acest sat apare sub denumirea de Vârtopul din Câmp. În 1 ianuarie 1619, Gavril Moghilă Voievod confirmă lui Hamza stăpânirea peste mai multe sate printre care e şi Vârtopul din Câmp, pe care l-a stăpânit o perioadă împreună cu unchiul său Barbu Bengâi postelnic."

CÂLNICNeagoe Basarab, la 3 septembrie 1512, întăreşte lui Datco şi alţii, stăpânire peste

"Câlnicul de Sus", fiindu-le de moştenire.

La 12 ianuarie 1607, Radu Şerban întăreşte lui Stoica mare logofăt şi soţiei sale Dochia, stăpânire peste nişte ţigani cumpăraţi din Câlnicul de Jos, încă din timpul lui Mihnea Turcitul şi Minai Viteazul.

GĂLEŞOAIAPrin actul din 8 iulie 1587, Mihnea Turcitul întăreşte lui Stan cu fiii săi, stăpânire în

Găleşoaia, din partea iui Tavan, jumătate cat şi alte cumpărături".

STEJĂREIMihnea Turcitul prin actul din 23 ianuarie 1581, întăreşte lui Tudor cu fiii lui stăpânire

peste o ocină în Stejărei, partea Marinei cumpărată cu 900 aspri, "cu ştirea tuturor megieşilor din jurul locului".

VARŢUMihnea Turcitul, printr-un act din 13 iulie-31 august 1587 (7095), confirmă lui Rustea

stăpânire peste mai multe cumpărături, printre care este şi partea iui Vaslan din Varţ, cu 450 aspri.

ROGOJELRadu Mihnea, prin actul din 2 mai 1613, confirmă marelui paharnic Lupu

Mehedinţeanu stăpânire peste satul Rogojel, "pentru că locuitorii acestui sat...mai nainte vreme au fost cnezi (moşneni) şi când a fost în zilele lui Radu Voievod Şerban... s-au vândut toţi ca rumâni" lui Lupu Mehedinţeanu cu 20000 aspri.

VALEA BISTRIŢEIGURENIVladislav al lll-lea, la 10 iunie 1525, întăreşte lui Dragomir şi cetei sale muntele

Gemenii şi viile la Gureni "să-i fie lui Dragomir via de la plaiul Gurenilor, pentru că a cumpărat-o Dragomir de la Lupul pentru 300 aspri". La 2 martie 1601, Stoica, fost mare postelnic, dăruieşte acest sat mănăstirii Strâmba.

Prin actul din 17 august 1628, Alexandru lliaş eliberează de rumânie satul Gureni pe vechile lui hotare. "Pentru că acest sat Gureni au fost toţi oamenii cnezi şi cu ocinile lor din moşi, din strămoşi, de multă vreme", iar în timpul lui Radu Şerban Voievod Gurenii în întregime s-au vândut cu toţi rumâni cu toată moştenirea lor" lui Stoica vistier. Prin judecată la divanul domnesc Gurenii s-au răscumpărat de rumânie cu 200 galbeni.

FRÂNCEŞTIFrânceşti îşi are numele de la Frânc(u) - italian, dalmatin, levantin; e nume de familie.

Frâncu a devenit nume frecvent românesc.Prima atestare documentară este în hrisovul din 5 mai 1583, prin care Mircea Turcitul

întăreşte popii Ion şi călugărului Vasile stăpânire peste o delniţă cumpărată de la Mihăilă din Frânceşti cu 750 aspri.

Dintr-un act din mai 1792, aflăm că anumiţi moşneni din Frâceşti au zălogit muntele lor larca unui român "ungurean" Gheorghe cu 50 taleri. După moartea acestuia au rămas fiii săi Dumitru, statornicit în Ardeal, şi Gheorghe aflat în Bâlta (Gorj). Moşnenii frânceşti de nenumărate ori au încercat să scoată muntele din zâlogire, dar acest Gheorghe a refuzat.

Atunci unul din moşneni, Barbu Bojincă, şi-a vândut partea sa acestor români "ungureni". Pentru această înstrăinare de pământ, Mihai Şuţu - domnul ţării - dă poruncă

ispravnicilor Gorjului să cerceteze la faţa locului. Dacă acel Gheorghe din Bâlta e statornicit "aici în pământul Ţării, pământean cu dajdie în vistierie", să se schimbe zapisul vânzării pe numele lui, iar dacă nu e statornicit în Gorj, să procedeze în aşa fel ca să nu rămână vânzarea muntelui "la străini".

PEŞTIŞANISub forma slavizată Pesticevo, prin hrisovul din 1391 sept. 1 - 1392 aug. 31, doamna

Calinichia, mama lui Mircea cel Bătrân, dăruie acest sat mănăstirii Tismana.La 2 august 1439 Vlad Dracul confirmă satul Pesticevo aceleiaşi mănăstiri.Vladislav al ll-lea, la 5 august 1451, confirmă lui Barbul şl altora stăpânire peste

jumătate din Peştişani. Este primul act în care apare sub forma de astăzi. Satul Peştişani s-a întemeiat prin strămutarea câtorva locuitori din satul Peștiș, judeţul Hunedoara. Peştişani, oamenii de la Peştiş, merişani = oamenii de la Meriş.

BOROŞTENIŞtiri documentare, cunoscute până în prezent, despre Boroşteni sunt de abia de la

jumătatea secolului al XVIII-lea. Într-un act de vânzare din 21 august al Măriei Brăiloiu, satul se numea Borăşti.

HOBIŢANeagoe Basarab, prin actul din 30 aprilie 1518 (7026), confirmă lui Datco şi altora

stăpânire peste cinci părţi de ocina din "Ohabiţa". Este satul natal al marelui sculptor Constantin Brâncuşi. Hobiţa are două corespondente în Hunedoara.

BRĂDICENINeagoe Basarab, la 30 aprilie 1518, întăreşte lui Detco, Tatul şi alţii stăpânire peste

cumpărăturile din Brădiceni." Şi iar a cumpărat Detco singur partea lui Drăgoi şi Stan din Brădiceni pentru 600 florini".

La 3 mai 1620, Gavril Movilă întăreşte "tuturor moşnenilor" stăpânire peste satul lor Brădiceni cu toate hotarele, însă în timpul lui Radu Şerban (1602-1610) locuitorii satului Brădiceni s-au vândut, cu moşie cu tot, ca rumâni lui Stoica fost mare vistier. Pe patul de moarte Stoica "singur a socotit şi s-a gândit din inimă..." împreună cu soţia sa Dochia de "i-a iertat şi i-a slobozit de vecinie să fie slobozi şi megieşi, cu toată ocina lor, tot satul, peste tot, din hotar până în hotar".

Aşadar, Brădicenii, vechi sat moşnenesc, rumânizându-se pentru scurt timp, revine la vechea formă de stare socială, remoşnenindu-se.

În timpul stăpânirii austriece (1718-1739) în Brădiceni a fost instalată compania Leib şi au fost aşezate 36 de familii de bulgari catolici chiproviceni. Carol al Vl-lea, împăratul Austriei, le acordă privilegiile cerute şi le permite ţinerea unui bâlci la 8 septembrie şi a unui târg săptămânal, aşezarea numindu-se "oppidum" (oraş). Aceeaşi denumire e şi în harta lui Schwantz din 1722. Termenul de "oppidum" s-a folosit în perioada stăpânirii austriece, relevându-se că bulgarii aşezaţi aici au obţinut de la început dreptul de a se constitui în calitate de "fundus fiscalis" (moşie a fiscului imperial).

E. W. von Bauer, în Memoriile sale din 1778, notează Brădicenii "bourg", bazat pe calificativul de "oppidum" din perioada stăpânirii austriece. Bazaţi pe acelaşi motiv şi în harta

rusească din 1835, Brădicenii e trecut târg cu 206 familii.În realitate denumirea şi situaţia de oraş şi de târg au fost numai ale comunităţii

bulgarilor chiproviceni care, după 1738, au fost împrăştiaţi în diferite regiuni. Dintre aceştia numai câteva familii s-au stabilit în satul Câmpu-Fomii (Câmpofeni). Urmaşii acestor bulgari sunt familiile Petcu de astăzi. Brădicenii, moşneni băştinaşi, continuau să fie socotiţi ca locuitori ai "satului" Brădiceni aşa cum au fost în tot timpul. Nici un document local sau al satelor vecine înainte, în timpul şi după stăpânirea austriacă, nu-l menţionează oraş sau târg, ci numai ca sat.

DRĂGOEŞTIMoise Vodă, prin actul din 22 mai 1530, dă poruncă lui Datco din Drăgoeşti, "ca să-i fie

în Topeştii de lângă Tismana jumătate" pentru că această moşie a fost cumpărată încă din zilele lui Vlad Călugărul, dar i-a fost cotropită de călugării de la Tismana pe timpul lui Neagoe Basarab. Judecaţi la domnie, călugării "au rămas de lege".

SEUCARadu Şerban, prin actul din 20 septembrie 1604, întăreşte lui Petru armaş stăpânire

peste o ocină din Seuca.

TELEŞTIPrin actul din 25 iunie 1483 (6991) Vlad Călugărul întăreşte lui Mânea şi altora

stăpânire peste Malul şi Poienile lui Lai din pădure la Teleşti, jumătate din partea lui Ţughea şi din alţi Teleşti jumătate. Toponimile Malul, astăzi e Măluroasa, iar Poienile îşi păstrează aceeaşi denumire. Dintr-un hrisov din 15 aprilie 1618, aflăm că în prima sau a doua jumătate a secolului XVII, într-una din domniile iui Radu Mihnea logofătul Stan din Poieniţa a cotropit ocinile lui Bratu, Micu, Vlad, Oragomir şi Lungu "de peste tot hotarul" din Teleşti, susţinând apoi că le-a cumpărat. Jeluitorii s-au judecat la divan, în faţa lui Alexandru lliaş Voievod, cu 12 megieşi, jurători. La ziua judecăţii "ei au adus Legea deplin (şi au) jurat că n-au vândut ocinile lor, pe care Stan logofăt le-a cotropit cu sila. Astfel Stan logofăt a rămas de lege dinaintea domniei mele, din marele divan".

Consemnăm dârzenia ţăranilor moşneni din acest sat în lupta contra boierilor cotropitori, pentru apărarea moşiei şi libertăţii lor sociale.

VALEA JALEŞULUIBÂLTALa 13 ianuarie 1599, Tudosie, mare logofăt, şi alţii dau act de vânzare lui Stoica, mare

vistier, pentru "satul Bâlta tot eu vii şi cu grădini", cumpărat cu 20000 aspri. Această vânzare a fost făcută "cu știrea tuturor boierilor.

Prin actul din 17 august 1628, Alexandru lliaş confirmă satul Bâlta moşnenilor acestui sat, care s-au răscumpărat de rumânie: "pentru că acest sat Bâlta au fost vecini de moştenire şi cumpăraţi de Stoica vistier din zilele lui Minai Viteazul de la boierii (moşnenii), care au fost moştenii satului". Satul Balta a fost răscumpărat pentru 270 galbeni, prin judecata divanului domnesc, după imartea vistierului Stoica, cel ce adunase "multă pagubă domniei". "Deci, domnia a notărât să fie cneji (moşneni) pe dedina tor şi slobozi de vecinie până în vecie.

Libertatea socială a acestui sat n-a durat mult, căci în timpul domniei lui Leon Tomşa (1629-1632), Milos logofătul, nerespectând hotărârea domnească, n-a îngăduit ca ţăranii bâlteni să fie moşneni. Judecându-se din nou procesul, pe nedrept "a rămas satul Balta de

lege şi de judecată" devenind din nou rumâni.La 18 iunie 1803 e cercetarea pricinei pe care moşnenii din Balta de Jos o au cu Măria

Râioşanu şi egumenul mănăstirii Strâmba, pentru partea de moşie ce le-a fost cotropită de soţul Râioşencăi. "Şi când ni s-au luat moşia ne-au omorât şi un om cu o muere, luându-ne şi jaf taleri 300".

Între Bâlta de Sus şi Bâlta de Jos a existat din vechime "hotar de moşie", Bâlta de Sus, fiind sub stăpânirea lui Râioşanu. Acesta şi mănăstirea Strâmba au căutat să cotropească şi Balta de Jos. După multe cercetări şi jalbe, Constantin Alex. Ipsilanti porunceşte ca jeluitorii moşneni din Balta de Jos să-şi ia în stăpânirea lor moşia câtă este de pricină cu Roşianu şi cu mănăstirea Strâmba.

BÂLTIŞOARAAlături de Bâlta e Bâltişoara, care nici ea n-a fost ferită de infiltrarea boierească. La 6

noiembrie 1747, Pârvul Cantacuzino, fost mare stolnic, vinde lui Dumitrache Gheorghe, fost mare şâtrar, "partea sa" de moşie din Bâltişoara.

DOBRIŢA Pare paradoxal cum acest sat de munte, cu teren accidentat, a aparţinut familiilor

boiereşti şi princiare: Buzeştii, Cantacuzinil, Geanoglii, Bengeştii, Sâmbotinii, OteteKşanii şi Culcerii. Prin hrisovul din 10 iunie 1656, Constantin Şerban Basarab confirma Elenei, soţia Hanului Radu Buzescu, şi fiului său Mateiaş postelnicul stăpânire peste Dobriţa, "Cu toţi vecinii şi cu vii", pentru că l-a cumpărat clucerul Radu Buzescu de la postelnicul Calotă din Cocorăşti şi de la soţia sa Vlădaia cu 800 aspri de argint.

RUNCUCea mai veche ştire despre acest sat de la izvorul Jaleşului se află în hrisovul din 23

aprilie 1486, prin care Vlad Călugărul întăreşte lui Slav şi fiilor săi Obârşia de la Bratilov a patra parte. Printre cei 12 boieri martori e şi Cârstian dîn Runc." Apare în documente după dispariţia satului Dăbăceşti.

În acest sat, Florica, fiica lui Mthai Viteazul, a ridicat o biserică de zid între anii 1593-1596. Runcu derivă din cuvântul latin runcus, iar acesta din lat. runco-runcare = a plivi, locuri defrişate de păduri.

SĂNĂTEŞTIPrima ştire despre Sănăteşti, cunoscută până astăzi, e dintr-un document din 24

ianuarie 1622: "Şi din Sănăteşti Stănilă şi Stoica Mângheci şi Stăit". În Sănăteşti încă din secolul XVII, s-a infiltrat stăpânirea boierească începând cu Buzeştii. La 10 iunie 1656, Constantin Şerban Voievod confirmă Elinei soţia banului Radu Buzescu şi fiului ei Mateiaş postelnic stăpânire în Sănăteşti, "cu toate hotarele şi cu toţi vecinii". La începutul secolului XIX în acest sat s-a stabilit familia Hârgot, moşneni înstăriţi, consideraţi "boieri". După aceea au venit şi alţi proprietari ca: Stretcu, Hurezeanu, Ştefănescu şi Rovinaru. Din Hârgoţi amintim pe pitarul Ion Drăghiceanu - Hârgot revoluţionar, intim colaborator al lui Tudor Vladimirescu şi Gh. Magheru.

În Sănăteşti, ca şi în Runc, în pofida unor stăpâniri boiereşti, s-au păstrat şi moşneni în tot timpul. De altfel, oamenii liberi au fost întemeietorii acestui sat.

ARCANIExistenţa satului Arcani e atestată în prima jumătate a secolului XV, prin diplomele lui

Sigismund, regele Ungariei, din 28 octombrie 1428 şi loan de Hunedoara din 28 septembrie 1444.

La sfârşitul anului 1610 Gabriel Bahory, principele Transilvaniei, a pornit spre Ţara Românească atacând pe neaşteptate pe Radu Şerban Voievod. Oastea ungurească urmând tot pe sub munţi jefuind, schingiuind şi arzând, până când şi bisericuţe, a ajuns în Arcani unde "i-au jefuit şi i-au robit şi au tăiat mulţi oameni din acel sat şi au ars chiar casele lor, atunci au fost arse şi cărţile (actele) lor de moştenire şi cu multă avere a lor".

Prin hrisovul din 10 iunie 1656, satul Arcani a fost vândut Elinei, soţia lui Radu Buzescu şi fiului ei Mateiaş. Este un act abuziv din partea Buzeştilor. Dar moşnenii din Arcani, dârzi şi solidari, nevoind să se ştie vânduţi Buzeştilor, ţinând la libertatea lor socială, s-au adresat divanului din Craiova, câştigând procesul în 1662-1663. La 20 iunie 1776 arcanilor li s-a făcut o hotărnicie a întregii moşii din hotarul satului, ieşind din devălmăşie, alegându-se părţile fiecărui moşnean.

În privinţa numelui Arcani, după N. lorga sufixul - ani - nu arată numaidecât un sat de strămutare, al cărui nume ar avea în rădăcină numirea satului de baştină (ca în Merişan -oameni de la Meriş), ci şi topice de origină onomastică (Arcani < Arca, Mârşani < Mârşu etc).

CÂMPOFENI (CÂMPU-FOMII)În documentele vechi, din secolele trecute, numele satului este Câmpu-Fomii. Numele

lui provine de la antroponimul Fomea (slv. Foma - Toma) și Foame - forma genitivă Foamei, Fomei, Fomii (conform Câmpul-Fomii, Câmpul-Tomii, Câmpul-Dobrii etc.)

Câmpul-Fomii se întemeiază în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Într-un zapis din 1537, Standul Jivelea din Arcani şi-a vândut partea lui de moşie care "a fost hotărât de înainte vreme şi aleasă în hotarul Câmpul-Fomii".

STOLOJANIPrima ştire despre acest sat este din 17 iulie - 31 august 1587, când Mihnea Turcitul

întăreşte lui Rustea cu fiii săi, stăpânire peste "3 ogoare" din Stolojani, cumpărate cu 150 aspri de la Mihail. Moşia satului Stolojani a fost hotărnicită la 29 mai 1727 şi la 29 mai 1757. În a doua hotărnicie moşia s-a împărţit întâi "pe şase moşi mari". După aceea s-au ales părţile fieştecărui moştean ce au fost de moştenire şi de cumpărătură. La Stolojani, spre deosebire de celelalte sate de moşneni, au fost mai mulţi "boieri" de clasa a ll-a (moşneni mai înstăriţi) ai căror urmaşi numiţi mazili, şi-au revendicat drepturile de care se bucurau prin legile ţării. În genere ei erau scutiţi de vinăriciu şi dijmărit. După 1830, aceştia erau scutiţi chiar de miliţie, înfiinţată prin Regulamentul Organic.

STROEŞTISat vechi de moşneni, apare documentar în secolul al XV-lea. La 29 octombrie 1469

(6978), Radu cel Frumos confirmă lui Stancu cu fiii săi şi cu nepotul său Petru, stăpânire în Stroeşti pentru partea lui Balaban "pentru că au cumpărat-o de la Balaban cu doisprezece florini ungureşti şi domniei mele (au dat) calul." În secolul al XVII-lea Stroeştii, Tismana şi Peştişanii erau considerate ca sate de plăieşi. Plâieşii acestor sate păzeau vama din judeţul Gorj, cât şi locurile de trecere peste munţi prin plaiuri sau valea râurilor. Prin hotărnicia din iunie 1778 a fost aleasă întâi moşia celor şapte moşi, consideraţi întemeietori de sat. Moşia acestor şapte moşi a fost împărţită la 24 de moşi, cu fraţii, nepoţii şi ostaşii lor, numiţi într-un

act din 15 noiembrie 1785 "acei 24 de primi bătrâni". Patru moşi din cei şapte s-au opus să li se împartă moşia, cerând să le stăpânească "de-a valma" aşa cum au stăpânit şi până atunci. Din documentele acestui sat se relevă că o parte din locuitorii de aici au stăpânit averile în devălmăşie până în secolul al XlX-lea.

TĂLPĂŞEŞTISat de moşneni, al cărui nume e de la o persoană Tălpaş, apare pentru prima dată în

hrisovul din 8 iulie 1577 (7085), prin care Alexandru al ll-lea întăreşte lui Lupu şi altora, stăpânire peste o ocină în Tălpăşeşti, a patra parte, fiindu-i moşie de moştenire. Satele Tălpăşeşti, Copăceni, Stejarii, Şerbeşti şi Groşi au fost cotropite de greci în zilele lut Petru cel Tânăr Voievod (1559-1568). Infiltrarea grecilor în acest judeţ a adus perturbări sociale şi economice în satele de moşneni.

Prin hrisovul din 13 iulie - august 31,1587 (7095), Mihnea Turcitul confirma lui Rustea stăpânire peste mai multe cumpărături în Tălpaş.

CORNEŞTIÎn hrisovul din 12 august 1596, se aminteşte de Corneşti, de unde Lupul Mehedinţeanu

paharnic a cumpărat un ţigan cu 1000 aspri. La 20 mai 1653 Cornea din Copăceni dă zapis de vânzare lui Drăghici Paicu din Stolojani prin care îi vinde 200 stânjeni din sus de Slătioara din hotarul Teleştilor până în Jaleşul cei Bătrân. Acest Cornea face parte din urmaşii "moşilor" întemeietori ai satului Corneşti cu care s-a contopit satul Copăceni.

TĂMĂŞEŞTIPrin diplomele din 28 octombrie 1428 şi din 20 septembrie 1444 Sigismund, regele

Ungariei şi loan de Hunedoara confirmă mănăstirilor Vodiţa şi Tismana stăpânire peste satul Tămâşeşti din judeţul Jaleş. Satul Tămâşeşti, ca şi Băleştii, Arcanii şi Rasova, nu au aparţinut celor două mănăstiri. Faptul că este amintit în cele două documente, constituie un abuz din partea cancelariilor respective sau din partea vreunui călugăr slugarnic. Tămăşeştii, ca şi celelalte sate amintite, nu apar în documente nici până la 1428, nici până la 1444 şi nici după această dată posesie a celor două mănăstiri. În prima decadă a secolului al XVII, mulţi săteni din Tâmăşeşti şi-au vândut tot pământul lor şi totodată s-au vândut şi ei cu rumâni (vecini) din cauza sărăciei. Astfel, prin actul din 15 decembrie 1609 Radu Şeitan Voievod întăreşte Dobrei din Romaneşti stăpânire peste ocinile şi rumânii cumpăraţi în Tâmăşeşti. Vânzarea de moşie şi de rumâni s-a făcut "pe rea foamete şi răutăţi de mai înainte. Şi-au vândut aceşti oameni ale lor ocine şi dedine şi să fie ei vecini de a lor bună voie fără nici o silă şi ştirea tuturor megieşilor".

Numele acestui sat derivă de la onomasticul Tămaş.

ŞOMĂNEŞTIÎntr-un act din 13 februarie 1599 (7107), referitor la mănăstirea Tismana, printre martori

se află şi Drăghici postelnicul din Şomăneşti.În Şomăneşti se află frumoasa biserică în stil bizantin, ctitoria boierilor Bălăceşti.

Căpitanul Fota Bălăcescu, tatăl ctitorilor bisericii, sub comanda domnului Şerban Cantacuzino, a luat parte alături de turci, la asediul Vienei, care s-a sfârşit cu înfrângerea turcilor. Osemintele căpitanului Bălăcescu se află lângă această biserică.

RASOVA

La fel ca Tămăşeştii, satul Rasova se află atestat în cele două documente din 28 octombrie 1428 şi 20 septembrie 1444 şi nu a aparţinut niciodată mănăstirii Tismana.

VOINIGEŞTIPrin zapisul din 15 februarie 1569, Neacşa Drăgoiasca (din Drăgoieşti) şi Radul

Bidiviul vând lui Dobromir, mare ban al Craiovei, satul Voinigeşti până în apa Jiului. După moartea lui Dobromir acest sat a rămas în stăpânirea fratelui său logofătul

Gheorghe. Acesta a avut judecată cu fraţii Buzeşti, Radu, Preda şi Stroe, care pretindeau că numitul sat a fost al lor de moştenire. Însă, cercetându-se actele Neacşei şi Radului Bidiviu, "au rămas Buzeştii de judecată... amestec să nu aibă Buzeştii cu acest sat Voinigeştii"." Cu toate acestea, la 10 iunie 1628, Alexandru lliaş întăreşte stolnicesei Sima (Buzescu) stăpânire peste "satul Vonigeştii".

BĂLEŞTISatul Băleşti, de pe Jiu, cum am arătat, apare în actul din 28 octombrie 1428 şi în cel

din 20 septembrie 1444, prin care e dăruit mănăstirii Tismana. Însă diplomele lui Sigismund şi loan de Hunedoara conţin posesiuni pe care nu le aveau mănăstirile Tismana şi Vodiţa, aşa cum sunt şi satele: Pocăieşti, Obăialeşti, Arcani, Tâmăşeşti şi Rasova.

În anul 1573 moşnenii din Băleşti, din cauza foametei şi sărăciei cumplite "au închinat părţile lor de ocină jupanului Drăghici ban... unii pe timp de foamete rea, iar alţii şi-au vândut copiii la turci iar alţii au murit de foame pe drumuri. (s.n)

Prin actul din 1 iulie 1605, Călugăriţa Anastasia, Albul, Zaharia şi Voica dăruiesc partea lor de moşie şi cu vii mănăstirii Tismana. Aşadar, de Tismana au aparţinut numai moşiile numitelor persoane.

CEAURUA fost sat mănăstiresc încă de la începutul secolului al XV-lea.Printr-un hrisov din 1409-1418, Mircea cel Bătrân dăruieşte mănăstirii Tismana satul

"Ceaurii" din judeţul Jaleş.Astăzi, din cauza instalaţiilor industriale de la Rogojelu şi Rovinari, Ceauru şi Bălăceştii

se află transmutate lângă satul Băleşti. Pe fostul lor teritoriu se întinde lacul de acumulare.

BĂLĂCEŞTIPrin actul din 1537, Radu Paisie întăreşte lui Drăghici stăpânire peste satul Bălăceşti.

După aceea, Drăghici s-a făcut frate de cruce cu Stanciul peste moşiile lor, "ca să fie Drăghici şi Stanciul fraţi nedespărţiţi în veci". "Pentru aceea înfrăţitul Stanciul a dat şi averi şi aspri şi scule de argint şi cu îmbrăcăminte bună şi şei şi frâne şi butoaie cu vin. Şi pentru acele ocine a cheltuit Stanciul 3300 aspri. Şi iarăşi a avut Drăghici un frate, pe nume se chema Stoian. Stoian fusese un răufăcător şi în rău a pierit." Însă toate pagubele produse de Stoian au căzut "asupra capului lui Drăghici" care n-a avut cu ce plăti". Şi iarăşi a plătit Stanciul cu averea lui şi a dat 2000 aspri... iar domniei a dat un cal bun"." Bălăceştii de Sus până la sfârşitul secolului al XVIII-lea s-a numit şi Bilugeşti."

POIANAÎntr-un hrisov din 23 aprilie 1579 se menţionează un hotar până în Poiana.

VALEA ŞUŞIŢEISUSENI

La 20 aprilie 1607, Radu Şerban întăreşte lui Radu cu fiii săi, stăpânire în Suseni, peste o moşie, cumpărată de la Bălan cu 1600 aspri.

FRĂŢEŞTIMihnea Turcitul la 31 iulie 1581, întăreşte lui Dragotă cu fiii săi, stăpânire în Frăţeştii de

Jos, peste mai multe cumpărături, printre care şi locuri cu vii. Frăţeştii e probabil să fie "Frateria" din timpul dacilor. Printr-un hrisov din 30 aprilie 1604 Radu Şerban Voievod întăreşte lui Dumitraşco căpitanul stăpânire peste jumătate din satul frăţeştii de Jos. Sătenii din acest sat "au fost toţi cnezi" (moşneni). Cei ce s-au vândut ca vecini din acea jumătate a satului "de peste tot hotarul" sunt: Lupul, Simeon şi Popa fiecare cu ceata lui, trăind toţi pe acea "funie" (moşie) din jumătate de sat. S-au vândut pentru 13500 aspri de bună voia lor şi fără nici o silă de la boierul Dumitraşco căpitanul și "cu ştirea tuturor megiaşilor din jurul locului".

LELEŞTIPrin hrisovul din 27 noiembrie 1487 (6996), Vlad Călugărul confirmă lui Ştefan şi altora

"ca să le fie din Lăleşti a 7-a parte din muntele ce se cheamă Coarnele." "Şi la dânşii prădalnica să nu fie câtă vreme se va mai afla dintr-înşii măcar o fiică. Să le fie neatins de nimeni."

Fetele nu moşteneau ci se înzestrau cum voiau părinţii. Astfel moşia rămânea întreagă.

VAIDEI (VAIDENI)Pe râul Şuşiţa, unde se află o interesantă şi frumoasă cascadă, este aşezat satul Vai-

de-ei, care în acte se Întâlneşte cu numele: Vaidei, Vaideni, Vaidii. Numele şi-l trage de la onomasticul Vaida, fiind deci de origine moşnenească. Întemeietorii acestui sat sunt veniţi din Vaideii judeţul Hunedoara.

Despre acest sat bogat în cariere de piatră de moară şi răşniţe se află un act de la Alexandru al ll-lea, din 3 iulie 1570 (7078), prin care se confirmă lui Ivan mai multe cumpărături în "Vaideni".

SCHELA La 13 august 1755, Staico Reanghea hotărăşte muntele Zănoaga între moşnenii din

"Schila şi Porceni". Martorii bătrâni au jurat "luând pământ" (în poală sau în traistă pe spinare).

CURPENUAlexandru al ll-lea, prin actul din 8 mai 1570, confirmă lui Stan, vătaf, stăpânire peste o

moşie în Curpen."La 26 aprilie 1619 Gavril Moghilă Voievod confirmă mai multe cumpărături de moşie în

Curpen. Astfel, Datco a dăruit finului său Datco un loc la obrejia viei, ca să-şi facă pivniţă necesară păstrării uneltelor viticole şi pomicole. Pivniţele de lemn sunt o caracteristică a dealurilor gorjene.

CURPENELUAlături de Curpenu se află Curpenelu.La 6 august 1512 (7020) Neagoe Basarab confirmă lui Stanciul Muja şi fiii săi,

stăpânire peste nişte cumpărături în Curpeni.

ALEXENINeagoe Basarab, prin actul din 30 aprilie 1521 (7029), confirmă lui Filip şi fiilor săi

stăpânire paste doua ogoare cumpărate în Alexeni. Prin actul din 26 aprilie 1619, de care s-a mai vorbit, se confirmă mai multe cumpărături de pământ, folosindu-se termenii de ogor (un loc de pământ) şi de funie în care erau cuprinse locuri de peste tot hotarul satului. Astfel Ion din Grivi cumpără în Alexeni "un ogor de la râu până la mlaştină".

Şerbu şi Ratea cumpără în Alexeni ocină din funia Calotească jumătate "din câmp şi din pădure şi din apă şi de peste tot hotarul".

RUGIDespre acest sat se vorbeşte într-un act din 1593-1601, prin care Stan al Blăjoaiei

vânduse Barbului clucerul din Rugi, o parte din moşia lui din Drăgoieni şi a făcut frăţie Stan cu Barbu dar nu s-au înţeles.

STĂNEŞTINeagoe Basarab, la 30 aprilie 1521, întăreşte lui Stanciu stăpânire peste o livadă în

Stăneşti.În Stăneşti se află biserica, monument istoric, zidită în anul 1732 de Constantin

Obedeanu.

URSAŢIDespre acest sat vechi aflăm în hrisovul din 15 iunie 1493 (7001), referitor la Băleşti,

că actele ce s-au făcut de la domnie asupra hotarului Băleştilor "i-au pus nume Urseşti, ei nici nu sunt Urseşti, ci sunt toţi Băleşti"." Reiese că satul făcea parte din Băleşti. În 1506 îl aflăm sub numele de "Ursaţi".

BÂRSEŞTIRadu cel Mare, la 9 martie 1502, întăreşte boierilor Radu şi Petru stăpânire peste

"jumătate din Bârseşti".În documentul din 8 decembrie 1547-1548 aprilie 18, e scris despre Crăciun, paharnic

din Bârseşti, pribeag în Transilvania de teama lui Mircea Ciobanul. Mare Vistier în 1553. A fost tatăl lui Datco clucer din Bârseşti şi al lui Mija din Urdari, primul boier din familia Urdăreanu.

SLOBOZIAÎşi are numele de la condiţia socială a locuitorilor săi, care devin "slobozi de toate

slujbele şi dajdiile şi veniturile domneşti". Astfel de săteni erau supuşi mănăstirilor sau particularilor cărora le plăteau o dare anuală. Satul Slobozia, format prin colonizare, îl aflăm în actul din 22 mai 1626, prin care se confirmă "popii Radul din Slobozii o vie în plaiul Bogdăneştilor de lângă Teleşti".

VALEA JIULUI CARTIUAlexandru Coconu, la 5 iunie 1624, confirma lui Buzea din Curte (Curtişoara) stăpânire

peste două răzoare de vie din dealul "Carteului".Numele şi-l trage de la pârâul Cartu.

ŞOFRICANIÎntr-un document din 14 decembrie 1514 (7023), relativ la un proces al mănăstirii

Vişina cu Bumbeştii-Jiu şi Porcenii, printre cei 12 martori se află şi Buzdugan din "Şofrăceni".

CURTIŞOARAPentru prima dată acest sat, sub numele de Curte, apare în actul din 5 aprilie 1485,

prin care Vlad Călugărul Voievod întăreşte lui Danciul, Marco şi Laţco cu fiii lor stăpânire peste laşi (Gorj) "pentru că i-au cumpărat de la Şuşman de la Curte pe 35 de florini ungureşti".

Într-un act din 28 iunie 1489, aflăm de satul Curtişoara.În secolele XVI şi XVII apare tot sub numele de Curte.În secolele XV şi XVI este cunoscut şi sub numele de Curtea lui Vâlcan. Prima atestare

este în actul din 18 ianuarie 1480.Aşadar, din analiza documentelor, se deduce că cele trei denumiri: Curtea lui Vâlcan,

Curtea şi Curtişoara reprezintă unul şi acelaşi sat. Din secolul al XVIII-lea îl găsim în documente numai sub numele de Curtişoara aşa cum este şi astăzi.

TURCINEŞTIAcest sat apare documentar, ca sat mănăstiresc, încă din secolul al XV-lea. Prin

hrisovul din 5 august 1424, Dan al ll-lea înnoieşte dania către mănăstirea Tismana şi mai multor sate, printre care şi Turcineşti din judeţul Jaleş.

CÂINENI (CÂINEŞTI, CÂRNENI)Alexandru al ll-lea Voievod, la 3 februarie 1575, întăreşte popii Gheorghe stăpânire

peste ocine, livezi şi vaduri de Bioară în Curtea, Sâmbotin, Corbi, Băneşti, Şofricani. "Şi iar a cumpărat în Cârneni de la Rabega 4 ogoare şi cu vad de moară pentru 350 aspri".

ROŞIALa 5 noiembrie 1465 (6974) Radu cel Frumos întăreşte lui Vrabeţ şi fraţilor săi a treia

parte din Roşia lui Ştirbeţ şi tot a treia parte din Roşia lui Slăveiu. În secolul XVII în Roşia se aflau ţigani robi care se cumpărau de la un stăpân la altul.

Prin actul din 23 aprilie 1618, Frăţilă a cumpărat de la Drăghici din Roşia "un ţigan anume Stan, pentru 1500 aspri".

FĂRCĂŞEŞTIPrin hrisovul din 10 iulie 1464, Radu cel Frumos întăreşte mănăstirii Tismana stăpânire

peste satul Fărcâşeşti. La 20 septembrie 1604, Petru armaş cumpără de la Stanciu şase delniţe cu 7500 aspri şi de la Dan Telescu şi fratele său Arca o delniţă în Fărcăşeşti cu 1200 aspri.

Delniţele sunt locuri de arătură din deal şi câmp, dar şi locuri cu fân sau pometuri.

BĂLTENIPrin zapisul din 3 martie 1601, Stoica, fost mare postelnic, dăruie mănăstirii Strâmba

satul Bâlteni, "cu toate hotarele şi cu toate viile", fiind sat al lui "câştigat cu slujba".

VALEA CU APĂPână în secolul al XVIII-lea, satul Valea cu Apă s-a numit Vălari. Astfel, la 16 ianuarie

1480 (6988), Basarab cel Tânăr (Țepeluş) confirmă lui Ticuci şi fratelui său Petru stăpânirea peste jumătate din satul Vălari, luată printr-un schimb cu popa din Săceiu pentru Turiţa.

La 20 septembrie 1793, Alexandru Moruzi confirmă bisericii catedrale din Tg.Jiu stăpânire peste vinăriciul din Valea cu Apă, ce are 17 vii, câte 2 bani de vadră şi părpăul de la toţi care plătesc vinăriciul.

PEŞTEANAÎntr-un act din 31 mai (1561-1568), Petru cel Tânăr dă un răvaş în care se află şi "din

Peşceană-Stanciul". În acelaşi document şi "din Boboeşti-Pătru şi Oprea", şi "din llieşti-popa Radul".

VĂLENIPrintr-un act din 15 mai 1592, Ştefan Surdul Voievod întăreşte Neacşei şi fiului ei

Mihail stăpânire peste părţi din satele Văleni, Piatra-Poiana, Brătăşani, cu moara şi sălaşe de tigani".

BORĂSCUÎntr-un act din 13 decembrie 1594 (7107), relata la o moşie cumpărată de Stoica, al

doilea logofăt, ca semne se menţionează: "şi la hotarul Borăscului şi la hotarul Strâmbanilor."

MURGEŞTIÎn acelaşi document, din 13 decembrie 1594, se vorbeşte de "hotarul Murgeştilor"."Cea mai mare parte a satului Murgeşti ajunsese sub stăpânirea mănăstirii Strâmba.

Numai două delniţe şi jumătate, din partea lui Oprea, rămăseseră nevândute.La 10 februarie 1618, mănăstirea Strâmba cumpără o ocină de la Roman din Murgeşti

pentru 12 oi cu miei, două vaci cu viţei, un cai bun, un bou şi 20 valuri de lână. De relevat în acest document este că în locul monedei de schimb erau folosite vitele şi produsele lor. Iarăşi relevăm că în timpul de atunci a fost "mare şi rea foamete; şi multe nevoi a avut Roman de rea foamete şi lipsă de multe greutăţi ale iui." De astfel de calamităţi care se abăteau asupra satelor, profitau boierii şi mănăstirile care acaparau pământul ţăranilor moşneni.

IZVOARELEÎntr-un hrisov din 30 iunie 1496 (6994), Vlad Călugărul confirmă lui Roman, Mânu şi

altora stăpânirea peste Izvoarele, fiindu-le moşie de moştenire.În actul din 2 iunie 1616, se vorbeşte despre Oprea din Izvoarele care a împrumutat cu

350 de galbeni pe grecul Andronie, stăpânul satului Prigoria, care a cumpărat 700 de berbeci.Prin zapisul din 28 aprilie 1778, Măria Brăiloiu, soţia pitarului Radu Brăiloiu, dă zestre

fiicei sale Safta, Peşteanu de pe ambele maluri ale Jiului, adică Peşteana de Sus şi Peşteana de Jos."

HOTĂROASA (OTĂROASA)Mihnea Turcitul Voievod, prin actul din 15 iunie (1586), întăreşte lui Dan cu fraţii săi şi

lui Martin stăpânire peste satul Ştefăneşti "de la gura Strâmbei pe izvorul Puturoasei până în

Hotăroasa, drept la vârf".

URDARIRadu Şerban, la 5 mai 1607, întăreşte lui Radu stăpânire peste o moşie cumpărată de

la Muja din Urdari cu 2000 aspri, cât şi două sălaşe de ţigani cu 4000 aspri.

STRÂMBA-JIURadu Paisie, la 14 mai 1544, întăreşte lui Drăgoi şi Patru stăpânire peste o ocină în

Strâmba, partea lui Micul toată, dată de Micul de bună voie pentru o deşugubină. Prin actul din 7 decembrie 1601, ieromonahul Veniamin a cumpărat de la Radul din Strâmba o ocină cu viii pentru 54 de florinţi ca să fie mănăstirii Strâmba. Dintre martorii acestui act menţionăm pe "meşteru" (zidar) Groza şi zugravul Matei.

PLOPŞORÎntr-un act din 18 iunie 1571, sunt menţionaţi megieşii Tărtabă, Stan şi Dan din

Plopşor.

PISCURIÎntr-un răvaş de jurători, din 11 iunie 1625, al lui Berivoi din Brăneşti, în pricina unor

datorii, printre jurători este şi "din Piscuri, Grozav"."

SĂRDĂNEŞTILa întocmirea unui act din 10 februarie 1618 pentru cumpărarea unei ocine în

Murgeşti, printre martori se află Berivoe şi Radu din Sărdăneşti.Nerestituindu-i banii, a înfiat ca fiu ai său pe Oprea. Prin înfiere acesta a devenit

stăpânul moşiei lui Andronic."Oprea făcea parte din rândul micilor dregători al roşilor, organizaţi în cete militare.

CEPLEAPână la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Ceplea se mai numea încă Nisipu. La 9 martie

1777 Matei Poenarul, popa Gheorghe de la Pârău şi alţii hotărnicesc moşia Ceplea: "... şi să-i alegem şi partea de moşie a boiarului dum(i)sale de aici din Ceplea ce i se zice Năsipu". Precizăm însă că încă din secolele XV şi XVI sunt cunoscute două sate distincte: Ceplea şi Nisipul. Astfel, prin documentul din 1498 septembrie 1 - 1499 august 31, Radu cel Mare Voievod întăreşte ocină "şi Stârcii de la Ceple, toţi, pentru că le este veche ocină".

Iar la 24 aprilie 1538, Radu Paisie Voievod întăreşte aceluiaş "şi Stîrcii de la Ceple a doua parte".

Despre Năsipul aflăm pentru prima dată în documentul din 18 decembrie 1534, prin care Vlad Vintilă Voievod întăreşte mănăstirii Tismana mai multe sate, printre care "şi Năsipul, oricât se va alege partea sfintei Mănăstiri".

Se deduce din documentele cercetate, că aici s-a petrecut un proces de contopire. Năsipul, până la sfârşit, a fost contopit de Ceplea.

SLIVILEŞTI (SLĂVILEŞTI)Radu cel Frumos Voievod, la 5 noiembrie 1465, întăreşte lui Vrabeţ şi fraţilor săi

stăpânire peste Padeşul de Sus, cât "şi de la Roşia a lui Ştirbeţ a treia parte şi din Vădeni jumătate şi Slăvileşti".*

La 23 noiembrie 1750, Const. Bălăcescu şi Costache Brăiloiu hotărnicesc moşia Slivileşti pe patru moşi mari care sunt: Crăciun, Oan, loan şi Neacşu, amintiţi în hrisovul lui Vladislav al lll-lea din 1525 (7033). S-au pus pietre ca semne de hotar. În acelaşi act este vorba şi de "moara cea bătrână" a Cocimăneştilor pe râul Jilţu.

VALEA MICĂPrintr-un act din 12 martie 1581, surorile Dumitra şi Mara, fiicele lui Dumitru din

Bârseşti, vând Neacşei din Glogova partea lor din Baia şi Lostişte, Lotea cu Obârşia Aninoasei şi "Valea Mică".

BOLBOŞILeon Tomşa, într-un hrisov din 16 mai 1632 (7140), confirmă lui Stoica Postelnic din

Urdari, stăpânire peste ocină, vecini şi ţigani din Bolboşi.

CALOPĂRUPetre cel Tânăr, la 10 decembrie 1567 (7076), întăreşte lui Oxotie, mare aga, stăpânire

peste satul Calopăr. La 30 aprilie 1618, Şteful din Stolojani cumpără în Calopăr o ocină cu un "plai de vie", partea lui Lepădat.

JILŢUCu secole în urmă, acest sat apare în documente cu numele de "Gura Jilţului". Astfel,

prin actul din 1 septembrie 1498 - 31 august 1499 (7007), Radu cel Mare confirmă lui Vâlcu cu fraţii săi Dadul, Lumotă, Ion şi Dan, cu alţii, stăpânire peste "Gura Jilţului de la Câmpul Turcilor" pentru că le este veche şi dreaptă moşie.

TURCENIÎn secolul al XV-lea şi al XVI-lea, în zona satului Turceni se afla toponimul Câmpul

Turcilor.Prin zapisul din 14 aprilie 1529 (7037) Pârvul (Craiovescu) ban al Craiovei, dăruieşte

mănăstirii Tismana satul "Turcenii toţi", "ca să le fie de hrană şi întărire".La 29 august 1560-1567, Petru cel Tânăr, dă poruncă lui Dan din Turceni să fie slobod

pentru pâra ce-a avut-o cu Drăghici din acelaşi sat, fiind trecut de acesta la trei biruri, iar pe unii cu averi i-a trecut drept săraci când au fost aici răbojarii Gorjului Roşea şi Arsenie. lată un act care ne demonstrează abuzurile comise de oamenii fiscului.

ŞUŞITAPrin actul din 13 ianuarie 1599, Neagoe Basarab întăreşte mănăstirii Motru ocine în

Şuşiţa, loneşti şi Gruiari (Hurezanii de mai târziu) dăruite de Horvat mare logofăt. Într-un act din 11 mai 1607, printre cei 12 "boieri" judecători pentru nişte moşii în Şerbeşti şi Stejaru se numără şi Zlate, armaşul din Şuşiţa.

GURA ŞUŞIŢEILa un act de vânzare din 16 septembrie 1614, ca martori din "Gura Şuşiţei" au fost

Arca şi Negul.

NEGOMIRSatul Negomir apare în documentul din 24 decembrie 1593, al lui Minai Viteazul, prin

care se confirmă că nu s-au făcut anumite vânzări lui Stanciul şi cu ceata sa.

VALEA RACILORPetru cel Tânăr Voievod, la 5 august 1567, întăreşte lui Coman stăpânire peste mai

multe ogoare: "şi iarăşi a cumpărat Coman de la Stoichira 2 ogoare în Păjeşti şi la Valea Racilor pentru un cal bun". Preţul cailor era foarte ridicat.

RACIÎn actul din 15 iunie 1586, relativ la satul Stejarul, se menţionează "hotarul Racilor". La

30 iulie 1609, Radu Şerban Voievod întăreşte mănăstirii Strâmba stăpânire peste mai multe ocine din satul Raci, în hotarul de jos, numit Stejarul şi în hotarul Stejarului, cumpărate de la Cârstea, Dan, Pătrilă Coleşiu, Dan Bobinţoaie etc.

Raci e pluralul numelui de persoană Racu.

PORCENIPrin hrisovul din 14 decembrie 1514 (7023), Neagoe Basarab confirmă mănăstirii

Vişina stăpânire peste Porceni, cu care a avut procese. Cei 12 boieri megieşi "au aşezat hotar pe unde a fost vechiul hotar, pe Obrejiuţa până la apa Jiului la Genunea lui Miloe şi de aci cade hotarul în valea lui Şerbu; şi iar din capul Porcenilor, hotarul de piatră ce este în capul luncii de jos şi de aci plaiurile şi luncile pe Jiu în sus şi sadurile cu grădinile şi cu toate plaiurile".

STĂNCEŞTIVlad Vintilă Voievod, la 18 decembrie 1534, întăreşte mănăstirii Tismana satele

Tismana, Pocruia, Godirieşti, Ohaba, Podeni "şi Stănceşti oricât se va alege".

LARGA (STĂNCEŞTI-LARGA)Mihai Viteazul, într-un act din 1593 octombrie - 1594 septembrie 6, întăreşte Armanei,

soţia lui Dragotă din Lupoaia, stăpânire peste ocină în Larga "şi din vatra satului şi cu grădină pentru 1800 aspri gata".

BUMBEŞTI-JIUDin acelaşi document al lui Neagoe Basarab, din 14 decembrie 1514, aflăm că cei 12

boieri megieşi "au umblat pe ocină şi au găsit vechile hotare din zilele lui Mircea (cel Bătrân) Voievod din Porceni şi din Bumbeşti şi cu sufletul lor au aşezat hotar pe unde a fost vechiul hotar". Aşadar, ambele sate sunt atestate din timpul lui Mircea cei Bătrân, în secolele trecute satului Bumbeşti i se mai spunea şi "Schela Palatiştii"."

BÂRLEŞTIPrintre cei 12 boieri megieşi, din actul din 14 decembrie 1514, se află şi Radu din

Bârleşti.

SÂMBOTINLa 3 februarie 1575, Alexandru al ll-lea confirmă popii Gheorghe cu fiul său, stăpânire

peste mai multe cumpărături în Sâmbotin, printre care sunt şi: "12 ogoare de arătură", 8 ogoare de cultură şi 7 vaduri de moară.

DRĂGOEŞTIAlexandru Coconul, la 25 august 1625, întăreşte lui Necola armaş stăpânire peste o

moşie la Drăgoieşti (stânga Jiului) "teiul Colţescu" (moşia) cu vecinii, "oricât se va alege de peste tot hotarul" de la Stanciul şi de la Urs, partea lor toată cu 3300 aspri. Toţi aceşti moşneni s-au vândut şi ei, o dată cu pământul lor, ca rumâni din cauza sărăcirii. Începe destrămarea obştii ţărăneşti în divizarea teielor (moşiilor).

VĂDENIAlexandru al ll-lea, prin actul din 27 ianuarie 1575, confirmă Muşei şi altora stăpânire

peste satul Vădeni. Vădeni însemnează oameni de la vad (vadul Jiului), aşa cum sunt Vălenii de la vale, Câmpenii de la câmp etc.

În Vădeni, care aparţine de Tg. Jiu, se află casa lui Cornea Brăiloiu, mare ban al Craiovei. Alături se află biserica, ridicată la sfârşitul secolului al XVII-lea de acelaşi mare ban, pictată pe la 1731, de fiul său călugărul Dositei Brăiloiu, consilier împărătesc. Ambele ctitorii ale lui Cornea Brăiloiu sunt monumente de arhitectură. Tot în Vădeni se află şi casa memorială a Ecaterinei Teodoroiu.

PREAJBAPrin acelaşi act din 27 ianuarie 1575, menţionat mai sus, Alexandru al II-lea, întăreşte

aceloraşi posesori stăpânire peste satul "Preajba". La 24 ianuarie 1603 Radu Şerban Voievod întăreşte lui Tatu stăpânire peste o ocină în satul Bărbuleţi, cumpărată de la fraţii Danciu şi Oprea din Preajba, cu 12000 aspri din timpul lui Mihnea Turcitul (1585-1591 ).

Acelaşi voievod, la 5 mai 1609, întăreşte Neacşei stăpânire peste o ocină în Vădenii de Sus a treia parte din jumătatea satului şi din Preajba iarăşi a treia parte din jumătate şi din Vadul Oilor din jumătate a treia parte.

Toponimul Vadul Oilor, loc de trecere al oilor, în acest document are înţeles şi de aşezare omenească, un mic sat.

VOITEŞTILa 25 iunie 1483, Vlad Călugărul întăreşte lui Mânea şi altora stăpânire peste "trei

părţi" la Voiteşti." Prin actul din 29 aprilie 1620 Gavril Moghilă Voievod confirmă lui Dan şi soţiei sale Marica stăpânire peste o ocină în Voiteşti partea lui Pătru, tatăl Maricăi. De asemenea se confirmă stăpânire şi peste o ocină cumpărată de Pătru de la Sucală din Peca şi din Ţărâţilă până în Măzăreşti.

LĂZĂREŞTIRadu Mihnea Voievod prin actul din 28 martie 1614, întăreşte fraţilor Badea şi Ivan

satul Băjeşti. Printre boierii care au participat la "tocmeala" lor a fost şi Lazăr logofăt din Lăzăreşti.

IEZURENI Şl GLODENISate cu urme romane.

BĂLĂNEŞTIRadu Şerban, prin actul din 10 noiembrie 1608, întăreşte lui Stoica şi altora din

Romaneşti stăpânire peste 8 răzoare de vie în dealul Bălăneştilor şi un vad de moară. În actul din 29 aprilie 1620, de care am mai amintit, sunt confirmate cumpărăturile lui Pătru şi fratele

său Stanciu. Astfel, de la Albu din Bălăneşti, 3 locuri în Măzăreşti, de la Vlădişăl două "lunci" din gura Aninoasei, două locuri de la Dragotă, de la Brătăşoi din Ciunteşti două lunci, de la Sucală "un iaz cu dumbravă" până în Aninoasa şi din Valea Rea patru (funii). Vânzarea acestor ocine s-a făcut cu "ştirea tuturor megieşilor dimprejurul locului".

VIEZURIPrin actul din martie 1596 (7104), Vlad din Budieni lasă o parte din moşia sa Pârvului

armaş din "Viezureni"." Din secolul al XVII-lea acest sat apare cu numele de Viezuri.La hotărnicia din 1780 s-au găsit 6 moşi "din vechime": Roman, Sandu Săftoiu

(Dunca).

PETREŞTII DE VĂRSĂTURIIn timpul lui Mircea Ciobanul Voievod (1545-1552; 1553-1554; 1558-1559), câţiva

locuitori din Petreştii de Vărsături au avut judecată cu orăşenii din Tg. Jiu pentru moşia Frăsinetul.

DRĂGOIENISatul Drăgoieni apare în acte încă din 1496, menţionat într-o hotărnicie din 1762. Într-

un hrisov din 14 decembrie 1514, printre cei 12 jurători, într-un proces al mănăstirii Vişina cu Bumbeştii-Jiu şi Porcenii, se află şi Vâlsan din Drăgoieni.

PIŞTEŞTIPrin zapisul din 15 septembrie 1598, Stanciul şi alţii vând partea lor de moşie din

Pişteşti lui lane Dumitrescu şi fratelui său Gheorghe din Tg. Jiu cu 80 ughi.

COPĂCIOASAPrin zapisul din 4 aprilie 1627, Stanciu din Bâlteni vinde popii Dumitru din Negovani un

loc în Copăcioasa pe lângă Balta Corbului.

ROMANEŞTILa 30 iulie 1486 (6994), Vlad Călugărul întăreşte lui Roman, Jitianu şi altora stăpânire

peste satul Romaneşti pe Jiu toţi, pentru că le este moşie de moştenire.În hotărnicia din 20 ianuarie 1749, moşia Romaneştilor s-a împărţit pe patru moşi mari:

popa Gheorghe, fiul lui lane Romanescu, Mihail, Preduca Romanescu şi Ion, fiul lui Stoica Romanescu."

Romaneştii îşi au numele de la familia Roman, cunoscută cum am arătat, încă din secolul al XV-lea. Ulterior a devenit Romanescu. Plural - Romaneşti. Greşit e trecut Româneşti în Marele Dicţionar Geografic şi în presa actuală a Gorjului.

IAŞIVlad Călugărul, la 5 aprilie 1485 (6993), confirmă lui Danciu şi altora stăpânire peste

satul laşi, pentru că l-au cumpărat de la Şuşman de la Curte (Curtişoara) pe 35 florini ungureşti şi pe un caftan de îmbrăcăminte, iar domnia le-a iertat darea de cal.

URECHEŞTILa 13 octombrie 1609, Radu Şerban Voievod întăreşte popii Negre, lui Ivan şi Pavel

ocine din cumpărături şi înfrăţiri în Urecheşti.

Ocinile "au fost cumpărate de mai înainte, în zilele altor domni. Apoi când s-a întâmplat ţării domniei tale atâta răutate, ei au pierdut toate cărţile de moştenire".

CÂRBEŞTIPrin actul din 3 ianuarie 1570, Alexandru al ll-lea întăreşte mănăstirii Tismana o ocină

de la Cârbeşti. La 10 noiembrie 1608, Staico, Alexe şi Stroe din Romaneşti au cumpărat o selişte de la Radu şi Stoica din Cârbeşti. Seliştea (Siliştea) este loc de arătură de lângă casă.

DÂMBOVADan al ll-lea, la 16 septembrie 1430 (6939), întăreşte lui Stoica şi altora stăpânire

peste Dâmbova.

TÂLVEŞTIPrin actul din 3 ianuarie 1570, Alexandru al ll-lea întăreşte mănăstirii Tismana

stăpânire peste o ocină din Tâlveşti. Locuitorii acestui sat au pârât mănăstirea că le stăpâneşte ocina lor de moştenire. Dânduli-se 12 boieri, aceştia n-au putut să jure ceea ce cereau Tâlveştii, aşa că aceştia "au rămas de lege".

ROVINARIMihai Viteazul, prin actul din 29 august 1599 (7107), confirmă lui Dumitru din Teleşti cu

soţia sa Cătălina, stăpânire peste o ocină din Rovinari, din partea Sorei jumătate, iar din partea Voicăi, toată, fiind cumpărată de la Oprina cu 2500 aspri. Această ocină "al optulea ogor", prin actul din 23 aprilie 1618, este cumpărată de Frăţilă, care avea cumpărături şi în alte sate.

MOIIVlad Călugărul, la 25 iunie 1483 (6991), întăreşte lui Onu şi altora stăpânire peste Moii,

"pentru că cele ocine care le sunt deosebite, au fost cumpărate de ei".

VLĂDULENIÎn actul din 30 decembrie 1590, printre martorii megieşi sunt şi Ion şi Oprea din

Vlăduleni. La 30 septembrie 1604, Radu Şerban Voievod întăreşte lui Petru armaş stăpânire peste o ocină în Vlăduleni, cumpărată de la Calea, fiica lui lovan Bărcoi pentru 700 aspri.

OLARIRadu Şerban, prin actul din 3 februarie 1609, întăreşte mănăstirii Strâmba stăpânire

peste jumătate din satul Olari, cumpărată de mănăstire de la Stoica, postelnic din Ohaba, cu 12000 aspri şi cu un cal bun în valoare de 8000 aspri.

BROŞTENII (DE JIU)Radu Şerban, la 29 septembrie 1608, confirmă lui Mircea armaş şi soţiei sale Neacşa,

stăpânire peste un ţigan cu fiul său, cumpăraţi de la Voica din Broşteni cu 1200 aspri.

BRĂNEŞTIPrin zapisul din 1619 (7128) (fără lună şi zi) Stana din Brăneşti vinde postelnicului

Badea partea de moşie a tatălui său şi din partea unchiului său Mircea jumătate cu 6000 bani şi pe rumânii Brăduţul cu fiii săi.

La 14 iunie 1630, Leon Tomşa împuterniceşte pe Milos logofăt să-şi strângă rumânii

fugiţi din Brăneşti, pe care îi va găsi în alte locuri în sate libere de moşneni sau la oraş.

ŢÂNŢĂRENIÎntr-un act din 26 aprilie 1572 (7080), relativ la Turceni, se menţionează un Barbu din

Ţânţăreni, care într-un proces cu Turcenii, pretinzând că sunt ai lui, "a rămas de lege cum a rămas şi mai înainte în zilele altor domni".

BUDIENIVlad Călugărul, la 30 iunie 1486 (6994), întăreşte lui Roman şi altora stăpânire peste

"Budenii toţi" pentru că acest sat le este moşie de moştenire.

UNGURENIPrin actul din 1409-1418, Mircea cel Bătrân dăruieşte mănăstirii Tismana satul Ugri din

judeţul Jaleş. În actul din 5 august 1424 (6932) apare sub forma de "Ugurei".

ŞASAPrin actul din 12 iulie 1598 (7106), Mihai Viteazul întăreşte lui Giurcă şi fiii săi stăpânire

peste mai multe cumpărături de locuri, printre care este şi o vie de la Şerban din Şasa.

DĂNEŞTILa 14 aprilie 1579, Mihnea Turcitul întăreşte lui Neagoe cu fiii săi, stăpânire peste o

moşie cu "dobitoace'' în Dăneşti, partea mamei sale Voica. Alexandru lliaş Voievod, la 23 aprilie 1618, confirmă lui Frăţilă stăpânirea peste o ocină, compusă din "2 ogoare" în Dăneşti, cumpărată de la Stoica, pentru 60 de aspri.

BRĂTUIAÎntr-un hrisov din 10 martie 1567, al lui Petru cel Tânăr, e menţionat satul Brătuia.

VALEA GILORTULUI POIENIÎntr-un act din 19 octombrie 1608, Radu Şerban confirmă lui Dumitru stăpânire peste o

ocină în Poieni, partea lui Dragoş, "jumătate din funia lui de peste tot hotarul, cumpărată de la Oprea cu 33 oi, 2 vaci şi 400 aspri gata".

CĂRPINIŞLa 8 septembrie 1580, Mihnea Turcitul confirmă Măriei, fiica lui Oprea, stăpânire peste

un "ogor la Cărpiniş" cumpărat de la Radu cu 85 aspri.

ANINIŞMircea cel Bătrân, la 11 mai 1399, confirmă mănăstirii Tismana stăpânire peste două

bucăţi "din satul pe Jiu, numit Aniniş."'

HIRISEŞTIMircea Ciobanul, printr-un act din 3 mai 1549, întăreşte lui Draghiţiba şi altora

stăpânire peste satul Hiriseşti "pe semnele vechi şi drepte: la Piatra, drept la biserica veche (s.n.) şi iarăşi de acolo drept la Gilort şi iar la semn, la copac şi de-acolo şi hotarul Poborăştilor tot".

Printr-un hrisov din septembrie 1582 (7090), Mihnea Turcitul confirmă lui Stan din Hiriseşti stăpânire peste o ocină în Corşor, din partea lui Stanciul cu care s-a înfrăţit.

HULUBADespre Huluba se vorbeşte într-un act din 1523, în care se arată semnele moşiei

acestui sat: hotarul Pociovaliştii, pârâul Pietrosului, Costinul cel repede, coasta Mogoşului, apa şi hotarul Cărpinişului şi Ciocadia. Huluba, sat de moşneni, a fost cumpărat de Stoica logofătul în zilele lui Mihai Viteazul şi donat apoi, la 18 octombrie 1604, mănăstirii Strâmba.

HUBAVAPrintr-un zapis din 3 iulie 1601, Stoica, fost mare postelnic, dăruieşte mănăstirii

Strâmba satul Hubava.

CRASNAVlad Călugărul, la 30 iunie 1486 (6994), confirma lui Roman stăpânire peste "Crasna

toată". Crasna (slv. KPACHA - frumos) îşi trage numele de la pitorescul regiunii sale. Frumuseţea regiunii explică şi ridicarea mănăstirii Crasna de aici.

POCIOVALIŞTEAPrintr-un act din 3 mai 1549, Mircea Ciobanul întăreşte lui Draghiţibă, Toader şi altora

stăpânire peste "patru părţi din hotarul Pociovaliştii".1 În biserica din acest sat s-a găsit o cruce de lemn din 1494."

BUZEŞTIAlexandru Coconul, prin actul din 13 ianuarie 1625, întăreşte stăpânire popii Stanislav

şi fraţilor săi, peste ocine în Buzeşti". E satul de origine al marii şi puternicii familii a fraţilor Buzeşti: Stroe, Preda şi Radul.

SĂCELÎntr-un hrisov din 18 ianuarie 1480 (6988), se află scris: "popa din Sătcelu".Dintr-o hotărnicie a Săcelului, din 15 octombrie 1746, aflăm că s-au arătat şi "moşii

mari şi moşii mici". Din actele prezentate se cunosc cinci moşi mari: Câmbreştii, Lăscăeştii, Căsculeştii, Cârsteii şi Vamvul.

MAGHEREŞTIPrintr-un act din 30 ianuarie 1620, locuitorii din Meghereşti susţineau că satul

Mogoşani a fost al lor şi a fost cotropit de străbunicul lui Hamza Benga. Maghereştii însă, neavând dovezi, "au rămas de lege şi de judecată".

HĂEŞTIPrin actul din 5 decembrie 1509 (7018), Stan şi fratele său Voico întră în stăpânire

peste Hâeşti, din jumătate a patra parte.La 12 iulie 1598, Mihai Viteazul confirmă lui Giurcă, cu fiii săi, stăpânire peste o ocină

"jumătate de moşie din Hăeşti", pentru că îi este "dreaptă şi bătrână ocină din moşi, de la zilele răposatului domn Basarab Voievod". Şi au avut Giurcă şi alte cărţi bătrâne de moşie de la răposatul Basarab voievod ce nu arsu în casa popei Mihnea în Padeşul de Jos".

CIORĂŞTI

Alexandru al ll-lea Voievod, la 25 mai 1574, întăreşte lui Cazan stăpânire peste mai multe ocine în Ciorăşti, cumpărate de la mai mulţi locuitori.

Un "ogor" cumpărat în Pârhaviţa de la Voica, are lăţimea de 16 funii şi trei paşi şi lungimea de 40 funii. Funia nu avea o lungime fixă.

Într-un document din 5 iulie 1579, prin care Mihnea Turcitul Voievod întăreşte mai multora stăpânire, peste ocine în Ciorăşti şi Dăeşti, se întâlnesc unităţile de suprafaţă: faicea, prăjina şi coarda.

MOGOŞANIRadu cel Mare, prin actul din 9 martie 1502, întăreşte lui Radu şi Petre stăpânire peste

"Mogoşanii toţi" cu muntele Părăginaşul.La 30 ianuarie 1620, Gavril Moghilă Voievod întăreşte lui Hamza, fiului lui Barbu al

Bengăi din "târgul Gilortului" stăpânire peste întreg satul Mogoşani, pentru că acest sat "au fost de moşie şi de strămoşie" al lui Radu al Bengăi. în timpul domniei lui Gavril Moghilă (1618-1620) sătenii din satul Maghereşti au pârât domniei că satul Mogoşani a fost al lor şi le-a fost cotropit de străbunicul lui Hamza. La judecată li s-a cerut reclamanţilor să dovedească pâra lor cu acte. Neavând astfel de acte "au rămas satul Mâghereşti de lege şi de judecată".

LAZURINeagoe, prin actul din 5 mai 1583, cumpără pământ de la Stoicu în satul Lazuri.

SCOARŢAPrin actul din 13 octombrie 1591, Moldoveanu din Scoarţa s-a jeluit înaintea lui

Dumitru pârcălabul, din Tg. Jiu, împotriva lui Stănilă, din acelaşi sat, care i-a "intrat" pe moşia sa, pretinzând că o are de zestre.

Judecându-se cu 12 megieşi înaintea pârcălabului şi cu 12 pârgari înaintea judeţului s-a hotărât ca Moldoveanu să-şi ţină în pace moşia, căci este a lui "mărturisită", Stănilă rămânând de lege.

POJOGENIÎntr-un act din 3 mai 1620, relativ la Scoarţa, se menţionează Pojogenii: "şi a adus

Radul multe mărturii înaintea domniei mele (Gavril Moghilă) anume din Pojogeni, Radul fiul popei".

COMĂNEŞTILa 5 iunie 1475 (6983), Basarab cel Bătrân (Laiotă) confirmă fiilor lui Ion şi altora

stăpânire peste "Comăneştii toţi".

BĂLCEŞTIÎntr-un act din 9 ianuarie 1627, aflăm că "atunci la împărţire i-a (căzut) Margăi satul

Bălceşti cu rumâni cu tot".

SITEŞTIDespre acest sat se vorbeşte într-un act din 3 mai 1549, prin care Mircea Ciobanul

întăreşte lui Draghiţibă stăpânire peste o moşie cumpărată de la Sitea din Siteşti, de la Piscu în sus până în hotarul Poianei. În acelaşi document se vorbeşte şi de Liţa, sat dispărut, care se afla lângă Siteşti.

BUMBEŞTI-PIŢICDespre Bumbeşti-Piţic consemnăm hotărnicia satului Poieni sau Poienari, din 20

martie 1762, în care se menţionează "Valea Liei de jos până în furcitura despărţirii cu hotaru Bumbeşti". În această hotărnicie s-a ţinut seama de semnele hotărniciei din 1610.

CIOCADIAVlad Călugărul, la 24 aprilie 1484 (6992), confirmă lui Ivul şi altora stăpânire peste

"Ciocadia toată" şi munţii Părăginoşi, Plăcicoi şi jumătate din Muntele Muierii pentru că "le sunt vechi ocine şi dedine".

La 1 iulie 1646, Danciul Pârâianu logofăt, împreună cu alţi 5 hotărnici, luaţi pe răvaşele lui Matei Basarab, au hotărnicit moşia Ciocadia: "să ţie Barbul post. Rog(o)janul şi cu jupâneasa Dobra 5 părţi despre tot satul, iar feciorii Vlăduţului Udrea post. i Paraschivului i Tudor şi să ţie despre tot satul şi hotarul Ciocazei a 6-a parte; şi să le ţie Barbul post. Rog(o)janul... două fun(ii) mari şi o jumătate, o fun(i)e ciocăzească şi o fun(i)e guţască şi o jumătate de fun(i)e di(n) funia lui Ivan".

BIRCElDin actul de la 25 octombrie 1539, aflăm că "a avut Stan Ciocuţ sate şi bucate în Bircie

ce sunt la Gilort".

BENGEŞTIAici trebuie să fi trăit acel Bengescu care a căzut în luptele Iul Radu de la Afumaţi la

1522 cu turcii. Tot aici vor fi fost Barou al Bengii postelnic (1527), Minai Bengescu spătar la Minai Viteazul, căpitanul Barbu Bengescu, tatăl Despei-soţia lui llie Ştirbei consilier împărătesc (1720), Vlăduţ Bengescu vel sluger (1673), Matei Bengescu paharnic (1701), Staicu Bengescu de pe la 1712 încoace, Radu Bengescu etc.

Staicu Bengescu clădeşte în 1729 impunătoarea biserică din Bengeşti. Pe plan politic Staicu Bengescu a fost un înflăcărat partizan al Austriei. În 1719 este ales consilier împărătesc pe lângă banul Craiovei Gheorghe Cantacuzino.

COUBAŞIÎntr-un act din 13 octombrie 1591, relativ la o pricină de cotropire de pământ al lui

Moldovanu, de către un anume Stânilă, printre martorii megieşi e şi Coica din Colibaşi.

CREŢEŞTILa 4 iulie 1489 (6997), Vlad Călugărul întăreşte lui Bucşa şi altora stăpânire peste

satul "Creţeştii toţi", pentru că le este moşie de moştenire.

TUNŞIPrin actul din 17 septembrie 1612 (7121), Radu Mihnea confirmă satului Tunşi

stăpânire peste moşia sa cu toate hotarele, pentru că se ridicase un anume Radu care cotropise acest sat şi avea pretenţia de stăpânire asupra lui, însă la judecată "a rămas Radu de lege. În secolul XVIII Tunşi e cunoscut şi sub numele Agoia.

Numele acestui sat este de la onomasticul Tunsu (pl. Tunşi) care şi acesta poate să fie de la o poreclă. Faimosul "popa Tunsu" fiind popă tuns, lucru neobişnuit în acele vremuri

vechi. Tot de la Tunsu este şi numele apei Tunsului care curgea în cea mai mare parte pe pământul acelui Tunsu (cf. pâraiele Mateiu şi Bălaşa din Arcani).

SOCULa 3 martie 1746, Constantin Bălăcescul, Radu Brăiloiu, Ion Urdăreanu, Dumitraşco

Bibescu, Constantin Râioşanu şi Constantin Bibescu hotărnicesc moşia satului Socu. "Întâi au scos moşteanii din Soc un hrisov al iui Băsarab Voievod (Neagoe Basarab) cu leat 7026 (1518-1519) în care scrie părţile Gândei... un moş mare. Iară au mai scos moşteanii din Soc un hrisov al Radului Voievod (Radu cel Frumos) cu leat 6974 (1466) (greşit în text 6947) scris pe numele lui Stoian Sârbul un moş mare." Iarăşi într-un hrisov al Baroului clucer din Drăgoieni - "un moş mare". "Care împărţindu-se aceşti stânjeni de moşie pe trei moşi, au ajuns la fiştecare moş despre răsărit stânjeni 413", la mijloc 260 şi la capul moşiei despre apus, 124. Aşadar, documentar satul Socu e atestat în 1466.

BĂRBĂTEŞTIRadu Şerban, la 6 mai 1608, întăreşte lui David şi fiilor săi stăpânire peste o moşie în

Bărbăteşti cumpărată cu 800 aspri.

PETREŞTIRadu cel Mare, prin hrisovul din 15 iunie 1504, (7012) confirmă lui Ion şi fiilor săi,

stăpânire peste Petreşti, partea lui Ion, pentru că le este moştenire, fiind iertaţi de darea calului, "iar prădalnica la ei să nu fie". Locuitorii acestui sat de moşneni au ajuns rumâni fiind cumpăraţi de Stoica logofătu în zilele lui Minai Vitazul. La 18 octombrie 1604 satul întreg a fost dăruit mănăstirii Strâmba.

În secolul al XVI se se întâlnesc acte relativ la numitul sat, pe numele Petreştii-Scurtului. Astfel, prin hrisovul din 26 aprilie 1645, Matei Basarab confirmă libertatea de rumânie a unor locuitori din Petreştii-Scurtului, acordată de Milos logofătul, nepotul lui Stoichiţă Râioşanu, şi de către mănăstirea Strâmba, deoarece s-a răscumpărat cu 28 de mii de aspri.

MUSCULEŞTIÎn jurul Musculeştilor de astăzi în actele vechi apar satele Dolceşti, Hubavi, Purcarii şi

Sărăcineşti. Din aceste sate, treptat, cu începutul secolului al XlX-lea, dispare numele Sărăcineştilor şi apare în schimb satul Musculeşti, după numele familiei Moscu, veche proprietară în Sărăcineşti. Familia lui Constantin Moscu a ridicat biserica din Musculeşti la 1818 şi tot aici a construit o culă păstrată până la sfârşitul secolului XlX-lea.

La 11 decembrie 1649, Matei Basarab dăruieşte mănăstirii Strehaia rumâni din mai multe sate, printre care şi pe "Radul cu feciorii lui anume: Donciul şi Mihăilă şi cu feciorii lor în Sărăcineşti pe Gilort.

SĂSENISat vechi atestat în documente încă din secolul al XlV-lea. Mircea cel Bătrân, prin

hrisovul din 1 septembrie 1393 - 31 august 1394, întăreşte lui Dragomir, Sârban, Radu şi altora stăpânire peste o moşie între Boilea şi Săseni şi Petriceana". Primul şi al treilea sunt sate astăzi dispărute.

ANDREEŞTIPrin hrisovul din iulie (f. zi) 1451 (6959), Vladislav al ll-lea confirmă lui Dragomir Ruhat

şi altora stăpânire peste Gura Deșului, nume luat de la pârâul Deșului. Se deduce că satul a fost aşezat întâi la Gura Deșului.

Din secolul al XVI-lea satul apare în documente cu numele de Deşiu. Mai târziu, Deşiu dispare din documente şi în schimb apare satul Andreeşti, care îşi are numele, din cât se deduce, de la un Andreico, stăpânitor de moşie în Deşiu.

SĂULEŞTIÎn secolul al XVI-lea, în locul Săuleştilor de astăzi este cunoscut satul Purcarii. Acest

sat datează până în jurul anului 1840, când îşi ia numele de Săuleşti, după familia boierească Săulescu.

PLUŞCURadu cel Mare, la 9 martie 1502, întăreşte boierior Radu şi altora stăpânire peste mai

multe sate şi munţi, scutindu-le de toate dările şi slujbele. Satele sunt: Polovragi, Poeniţa, Bănia, Mogoşani, Ştefăneşti, Vălari, Curtea lui Vâlcan, Budac, Tereuja, Căneşti, Bârseşti, Brumalinul, Căţeţi, Câmpul lui Ludin, Ciobăneşti "şi Pluşco cu muntele Crainicul pentru că au venit Vâlsan şi Martin în faţa domniei mele de au aşezat pe jupân Radul şi pe jupân Petru peste ocina lor de la Pluşco".

BIBEŞTIRadu Şerban, la 30 mai 1610, confirmă lui Vlad din Bibeşti moşie în acelaşi sat. Satul

Bibeşti e leagănul familiei Bibeştilor mari proprietari în judeţul Gorj. În 1716, Ion Bibescu, fratele lui Barbu Bibescu, a semnat, ca boier de Gorj, memorialul celor 66 de boieri olteni, întruniţi la Tg. Jiu, către prinţul Eugeniu de Savoia, prin care cereau anexarea Olteniei la Austria. Marele vornic Dimitrie Bibescu zugrăveşte în 1824 biserica din Stăneşti şi se află printre sfetnicii lui Grigore Ghica-Vodă - Dumitru Bibescu; alături de alţi boieri, adresează domnului ţării, la 27 decembrie 1827, un protest contra restabilirii egumenilor greci în mănăstirile româneşti. Din aceeaşi mare familie fac parte cei doi fraţi domnitori: Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbey, ultimul fiind înfiat de unchiul său (de pe mamă) vornicul Ştirbey, de la care şi-a luat numele.

CERNĂDIANeagoe Basarab, la 4 iulie 1521, întăreşte lui Mircea armaşul stăpânire de moşie în

Cernădie. La cumpărare au dat calul domniei. Printr-un act din 6 iunie 1565, Petru cel Tânăr întăreşte lui Cândea şi lui Budea "să le fie moştenire şi vatră în Cernădia jumătate şi muntele iarăşi jumătate, pentru că au plătit Cândea şi Budea pe Cârstea şi pe Dancea de dările lor mai multă vreme. Şi iarăşi au dat şi alţi groşi ungureşti în mâinile lui Cârstea şi Danciu (sic) în afară de dările lor.

PONOARELERadu Mihnea Voievod, la 18 ianuarie 1621, întăreşte lui Oprea şi fiului său stăpânire

peste o ocină în "Ponor", în urma mai multor judecăţi.

BUICEŞTI (BOICEŞTI, BUNCEŞTI)Radu Paisie Voievod, la 15 iunie 1543, întăreşte şi dăruieşte lui Detco mare armaş,

mamei sale Neacşa şi soţiei sale Calea mai multe sate printre care "şi Boiceştii cu tot hotarul".

Prin actul din 29 august 1598, Stana şi David postelnic dăruiesc mănăstirii Gura Motrului satul Scăeşti în schimbul satului "Bunceşti" pe care îl vând lui Preda clucer, pentru că în satul Buiceşti "n-a rămas nimic, ci au rămas siliştea pustie.

CÂRLIGEIPrin hrisovul din 4 iulie 1521, Neagoe Basarab confirmă lui Mircea şi altora stăpânire

peste o jumătate dintr-o funie "aceea care a fost aleasă în Cârligii pe pietrile care s-au hotărnicit în Cârligii pe unde este vechiul hotar". Cârligeii îşi trag numele de la o persoană ce se chema Cârlig. Astfel, prin zapisele din 1644 (7152) şi 1675 (7183) prevăzute în hotărnicia moşiei Cârligu din 1762, clucerul Barbu Brăiloiu a cumpărat moşie "de la Cârlig ot Drăgoieni". Iară s-au mai dat de cumpărătură partea Mihului ce au cumpărat Constantin Barbu Brăiloiu cu zapis de la leat 1762 ce s-au venit Mihului din partea lui Cârlig.

PRIGORIAPrigoria se numără printre vechile sate ale secolului al XV-lea.Prin hrisovul din 30 iunie 1486 (6994), Vlad Călugărul confirmă lui Roman, Jitian şi

altora, stăpânire peste "Prigoria fiindu-le moşie de moştenire".Radu Mihnea, prin hrisovul din 15 martie 1612, întăreşte lui Andronic din Albeni

stăpânire peste "satul Prigoria cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu toţi vecinii, cumpărat de la Floarea, soţia lui Isar ban şi fiica lor Vişa, cu 40000 aspri." Andronie a promis că satul acesta îl va moşteni fiica sa Haida, căsătorită cu Gheorghe, însă fiind plecaţi în Grecia, n-au mai venit. Atunci, Andronie a înfiat pe Oprea Roşul căruia i-a dăruit toate averile şi ţiganii cu acte cu tot." Prin acest document ni se dovedeşte infiltrarea grecilor în această parte a Gorjului la începutul secolului al XVII-lea.

CĂLUGĂREASALa 3 iunie 1533, Vlad Vintilă de la Slatina întăreşte mănăstirii Tismana satul

Călugăreasa.

NEGOIEŞTIPrin actul din 9 martie 1502 (7010), Radu cel Mare confirmă fraţilor Radu şi Petru cu fiii

lor stăpânirea peste "jumătate" din satul Negoieşti cu vinăriciul.La 2 iunie 1616, Oprea din Izvoare a cumpărat o vie în satul Negoieşti, care fusese

mai înainte cumpărată de grecul Andronie cu soţia sa Erina în timpul domniei lui Radu Şerban (1603-1610). În Negoieşti se află biserica din 1730, clădită de Staicu Bengescu.

ALBENIVlad Călugărul, prin hrisovul din 30 iunie 1486 (6994), confirmă lui Roman, Jitian şi

altora, stăpânire peste "Albenii de Gilort toţi", pentru că le sunt de moştenire.La 7 iulie 1654 (7162) s-a hotărnicit moşia Albenilor, trăgându-se hotarul peste patru

moşi anume: funia berivoiască (Berivoi), Lungească (Lungescu), Ştefulească (Ştefulescu) şi Căprească (Căprescu).

BÂRZEIU DE GILORTLa 2 august 1765, şase "boieri" (megieşi) din Ştefăneşti iau parte la hotărnicia moşiei

Bârzeiului. Bârzeienilor, trăind în devălmăşie, li se cotropise moşia; din această cauză li s-au dat 12 boieri jurători. Cotropirea este un mijloc abuziv de întindere a moşiei din partea unor

boieri şi a celor puternici.

PRUNEŞTISatul Pruneşti în vechime purta numele de Cincu, cunoscut din secolul al XV-lea.În hrisovul din 23 martie 1482 -15 septembrie 1495, Vlad Călugărul confirmă lui Milea

şi altora stăpânire peste "a treia parte din Cincu".La 30 mai 1493 (7001), Vlad Călugărul confirmă lui Dan şi altora stăpânire peste

jumătate din Cincu, fiind moşie cumpărată încă din timpul domniei lui Radu cel Frumos de la Stanciul Frăluţ cu 420 aspri şi un cal, iar muntele Andreianu l-au cumpărat de la Jitian cu 330 aspri şi cu un cal. Prin actul din 18 mai 1468, Dâlban cu fiii săi a cumpărat muntele Andreianu. Cincu nefiind menţionat reiese că a cumpărat (jumătate) printr-un alt act necunoscut, dar confirmat prin actul din 30 mai 1493.

ŞTEFĂNEŞTIBasarab cel Tânăr, la 18 ianuarie 1480 (6988), întăreşte lui Ticuci stăpânire peste mai

multe cumpărături, printre care este şi un schimb "pentru a treia parte din Ştefăneşti", cât şi pentru părţile lui Toader din Ştefăneşti.

UNGURELU (de lângă ŞTEFĂNEŞTI)Radu cel Mare, la 9 martie 1502 (7010), confirmă lui Radu şi altora stăpânire în satul

Ungurelu "jumătate" peste partea lui Neagu Berindei. La sud de Ungurelu, lângă Tg. Cărbuneşti, se află satul Duţeşti, care nu trebuie confundat cu Duşăşeştii de pe Jaleş, sat dispărut.

TUPŞA (TUPŞANI)Prin hrisovul din 24 aprilie 1484 (6982), Vlad Călugărul, confirmă lui Ivul şi altora

stăpânire peste "Topşa" toată, fiindu-i moşie de moştenire.

SCURTUBasarab cel Tânăr, la 18 ianuarie 1480 (6988), confirmă lui Ticuci şi fraţilor săi

stăpânire peste satul Scurtu.

JUPÂNEŞTIVlad Călugărul, prin hrisovul din 30 iunie 1486 (6994), confirmă lui Roman, Jitian şi

altora stăpânire, "şi la Jupâneşti oricât este partea lui Nicula şi al lui Blindea".Între 1610-1617, câţiva megieşi din diferite sate, au fost orânduiţi de domnul ţării ca să

judece pricina dintre nişte boieri şi rumâni din Jupâneşti care se socoteau liberi. Boierii susţineau că le sunt rumâni, iar rumânii nu recunoşteau aceasta şi că li s-au ars casele şi au fost scoşi din sat. Însă megieşii au adeverit cu "sufletele" lor, prin carte de judecată, că sătenii sunt rumâni.

BOZIANAAlexandru al ll-lea, la 8 mai 1576, confirmă lui Bobei şi Stanei stăpânire în "Boziani",

"însă numai o funie".

VIERŞANI

Gavril Moghilă, prin actul din 18 noiembrie 1619 (7128), confirmă lui Dragotă din Vierşani libertate de vecinie de către Nicula paharnic, pentru că Dragotă a fost cneaz (moşnean) cu moşie din Comăneşti şi Vierşani.

ROGOJINAVlad Înecatul, la 17 decembrie 1531 (7040), confirmă lui Stoia pitarul şi soţiei sale,

moşie în Rogojina, partea socrului său Ivan.

VLADIMIRSatul natal al lui Tudor Vladimirescu, eroul naţional de la 1821, apare în documente în

secolul al XVI-lea. La 1 mai 1583, Mihnea Turcitul confirmă lui Jitian şi fraţilor săi stăpânire peste o moşie în Vladimir.

Într-o hotărnicie din 1736, a moşiei Vladimirului, sunt menţionaţi 6 moşi mari: Toma Ghiocean, Pârvu Banogiu, Şerban, Vlad, Frumeii şi Damian.

TURBUREALa 9 martie 1502, Radu cel Mare confirmă lui Radu și Petre stăpânire peste satul

Turburea.Într-un act din 15 aprilie 1620 se menţionează o biserică şi cârciuma Cotii din

"Turburia".

GROŞERAÎn zapisul din 28 ianuarie 1627, printre megieşii martori este şi Stroe din "Groşera".

PÂRÂUMihnea cel Rău Voievod, la 7 septembrie 1508, întăreşte mănăstirii Bistriţa stăpânire

peste sate şi vii, printre care se numără "şi Pârâul tot şi Mălurenii" care-au fost dăruite de jupân Hamza încă de mai înainte vreme.

ŞIPOTUPrin hrisovul din 23 martie 1482-15 septembrie 1495, Vlad Călugărul confirmă lui Milea

şi altora stăpânire în Şipot, "cât a fost ocina lui Milea şi a fiilor lui Vlad, pentru că le sunt vechi şi drept ocine".

Alături de Şipot a fost şi satul Calul sau Valea Calului, veche denumire a Şipoţelului, înglobat la Şipot.

Prin actul din 5 mai 1583, Neagoe Tulban a cumpărat de la Stoican un ogor cu 600 aspri şi de la Drăgan un ogor cu 40 aspri în satul Calul.

CHICIORAManea Logofăt din Şirineasa, la 8 martie 1615, vinde lui Pârvu Postelnicu din Stăvileşti

ocine în Pesceana şi Poieni. Ca hotar e menţionată şi valea în Furcituri "în Chicioara".

POIANANeagoe Basarab Voievod, la 3 noiembrie 1516, întăreşte lui Stanciu logofăt stăpânire

peste satele Costeşti şi Poiana toată de la Gilort şi în Pojar.

COSTEŞTI

În documentul din 3 noiembrie 1516, după cum am relevat, alături de Poiana de pe Gilort, este menţonat şi satul Costeşti.

Prin actul din 12 martie 1620, Gavrilă Movilă Voievod întăreşte mănăstirii Strâmba nişte ţigani dăruiţi de Stoica mare vistier. Pe un ţigan Becheşilă, Dochia, soţia lui Stoica, îl cumpărase de la Stoinea, fiica lui Dumitru din Costeşti. Cărţile de cumpărătură le-au avut "dar le-au pierdut din pricina răutăţilor, când li s-au luat multe haine şi scule" de la mănăstirea Tismana."

DAIAPrin actul din 12 decembrie 1616, Dumitru, mare ban al Craiovei, întăreşte lui Nica

comis pe rumânul Mihăilă, în urma judecăţii cu acesta care susţinea că "nu l-au apucat legătura lui Mihai Voievod în Crăişani, dar a rămas de lege." Printre martorii jurători e şi "din Daia Oprea Gărgăun".

ARPADIALa 2 mai 1612 clucerul Preda dăruieşte mănăstirii Ţânţăreni satul Arpadia."Şi iarăşi a dat şi a dăruit jupânul Preda clucer sfintei mănăstiri satul Arpadea şi satul

Boului (s.n.) de cumpărătură cu tot hotarul şi cu tot venitul, pentru că aceşti oameni mai sus spuşi ei au fost mai înainte cnezi; apoi din cauza multor sărăcii şi a greutăţii de biruri, ei de a lor bună voie s-au vândut toţi jupanului Preda clucer ca să fie toţi vecini...". "Şi a plătit (Preda pentru Arpadia) şi birurile lor la birari de un bir 6 taleri şi la bouari 4 boi şi la oieri 4 oi şi la crestători (s.n.) (răbojari) când i-au scos acele 4 biruri".

În timpul domniei lui Mihai Viteazul sătenii din Arpadia s-au vândut ca vecini cu moşie cu tot clucerului Preda Ţânţăreanu pentru 40000 aspri şi 8 boi. La 8 ianuarie 1619, Gavril Moghilă Voievod întăreşte râscumpărărea din vecinie a satului Arpadia, pentru că este al lor veche şi dreaptă ocină de moştenire şi de strămoşie.

VALEA OLTEŢULUIBAIA DE FIERDespre Baia de Fier, vechi leagăn de aşezare omenească, aflăm în documentele

secolului al XV-lea. La 18 ianuarie 1480 (6988), Basarab cel Tânăr confirmă la Ticuci şi altora stăpânire peste satele "Baia (de Fier) şi Gilort şi Polovragi". În Baia de Fier se află biserica, ridicată între 1749-1753 de Dionişie Bălăcescu şi pictată de marele vornic Constantin Brâncoveanu. Clopotul este adus de la Gratz din Austria, lucrat de Martin Fels în 1754.

POLOVRAGIPrin hrisovul din 18 ianuarie 1480, amintit mai sus, Ticuci şi fraţii săi primesc

confirmare de la Basarab cel Tânăr pentru stăpânirea satului Polovragi. Matei Basarab la 25 februarie 1634, împuterniceşte pe Stanciu postelnic din Rârâieni să-şi strângă rumânii din Polovragi care au fugit în alte sate: domneşti, boiereşti, mănăstireşti sau la slobozii.

RACOVIȚALa 9 martie 1502 (7010) Radu cel Mare confirmă lui Radu şi altora stăpânire peste

Racoviţa toată şi cu munţii Preslopul, Suharna şi Neagovanul.

SÂRBEŞTISatul Sârbeşti este cunoscut prin hrisovul din 10 aprilie 1520 (7028), prin care Neagoe

Basarab întăreşte mănăstirii Bistriţa stăpânirea peste acest sat "partea lui Dan".

ZORLEŞTINumele acestui sat în actele vechi este Zorileşti, pentru că provine de la Zorilă.Radu Paisie, la 30 aug. 1535 (7043), confirmă lui Vlad cu fraţii săi stăpânire peste

partea lor de moşie din "Zorileşti", precum şi înfrăţirea lor cu Dragomir pe o pătrime din moşie, şi a lui Zorilă cu Dragomir pe un loc de casă. Moşia după moartea lor, "să nu se vândă, ci să fie celor rămaşi". În Zorleşti se află biserica a cărei inscripţie poartă data de 1775 (7283). Este zidită de protopopul Barbu Zorilescu, fratele său căpitan Minai şi Constantin fiul lui Mihai Zorilescu, căpitan Ion Zorilescu şi Radu Zorilescu.

CORŞORUPrintr-un hrisov din septembrie (fără zi) 1582, Mihnea Turcitul confirmă lui Stan şl fiilor

săi stăpânire în Corşor, "din partea lui Stanciu jumătate, de peste tot hotarul, pentru că Stanciu s-a înfrăţit cu Stan pe care l-a aşezat pe partea lui de moşie din Corşor".

BEREŞTIDespre satul Bereşti de pe Olteţ, înglobat în satul Alimpesti, aflăm dintr-un hrisov din

18 aprilie 1619, că voievodul Gavril Moghilă întăreşte eliberarea din rumânie a satului Bereşti.În timpul domniei lui Radu Şerban (1602-1610) Bereştii s-au vândut ca rumâni, cu

moşie cu tot, slugerului Stanciu. Întorcându-se "din pribegie din Ţara Nemţească" în perioada domniei lui Gavril Moghilă, slugerul Stanciu, "i-a iertat de vecinie cu toate ocinile şi dedinele lor, să fie cnezi (moşneni), cum au fost dinainte vreme pe ocinile şi dedinele lor. Şi nu a luat jupan Stanciul sluger nici un ban de la satul Bereşti (ca răscumpărare), ci i-a iertat pentru sufletul său, însă (după moartea lui) să aibă satul Bereşti a hrăni şi a cinsti pe jupâniţa Rada (soţia sa) cât timp va fi vie", ceea ce s-a îndeplinit.

ŞITOAIAÎntr-un hrisov din 7 septembrie 1557, Pătraşcu cel Bun Voievod, întăreşte lui Ganea,

fost mare portar, stăpânire peste satul Viianu, care a fost de moştenire al Velicăi din Şătoae".La 1 apriNe 1589 întâlnim în Şitoaia (Şâtoae) pe Marce postelnic care a pribegit în

Ţara Ungurească. Acesta a avut o slugă credincioasă anume Stan Visul, căruia Marce i-a dăruit satul Cornăţelul "pentru dreapta slujbă ce i-au slujit în ţări străine".

STEJARUStejaru apare într-un act din 3 martie 1601, prin care Stoica, fost mare postelnic,

dăruieşte acest sat mănăstirii Strâmba. Totodată dăruieşte şi satele Bâlteni, Gureni, Peştişani, Râioşi şi altele "câştigate cu slujba" şi cumpărate împreună cu soţia sa Dochia.

Dintr-un act din 20 septembrie 1604 reiese că nu tot satul a fost dăruit mănăstirii Strâmba, deoarece Petru armaş a cumpărat două ocine în Stejaru, alcătuite din câte două doinite "de peste tot hotarul" cu 4800 aspri.

VALEA AMARADIEIPOIENIŢAÎntr-un act din 9 martie 1502, Radu cel Mare întăreşte boierilor Radu şi altora stăpânire

peste mai multe sate şi munţi printre care şi Poieniţa.Prin actul din 25 martie 1625, se întăreşte stăpânirea lui Necola armaş peste o ocină în

Poieniţa, cumpărată de la Schiupan şi fratele său Nebunelea, în care sunt cuprinse şi "vadurile de moară" cu 3500 aspri.

BÂRZEIUÎntr-un hrisov din 20 aprilie 1623, printre cei 6 boieri martori se afla şi Pătru din Bârzeu.

SCRADASatul Scrada apare în anul 1497 într-o ocolnică a acestui sat din 1620 (ianuarie - iulie

22-28).Printr-un act din 3 mai 1549, Mircea Ciobanul întăreşte lui Draghiţibă şi Toader

stăpânire peste partea de moştenire a popii din Scrada din toate hotarele lui Ivan al popii şi ale fratelui lui, Dan, pentru că au vândut moşia amintită pe 2000 aspri şi pe 50 de oi.

Mihnea Turcitul, la 2 iulie 1581 (7089), întăreşte lui Roman cu ceata lui şi fiilor săi stăpânire peste mai multe cumpărături, printre care e şi o ocină de la Stia şi Neaga din Scrada. Ca semne de hotar se menţionează "măgura şi matca Scradei", "la piatra tăiată", la pasul Caprei", şi "la fântâna Scaunului"."' Probabil la această fântână se judecau procesele de către bătrânii satului. De aici şi numele ei.

TEREUJANIRadu cel Mare, prin actul din 3 martie 1503, întăreşte boierilor Radu şi Petru stăpânire

peste satele cu munţii lor: Polovragi, Racoviţa, Vălarii, Curtea lui Vâlcan, Budei "şi a treia parte din Tereuja".

POJARUNeagoe Basarab Voievod, la 3 noiembrie 1516, întăreşte iui Stanciul logofăt stăpânire

peste satele Costeşti şi Poiana toată "de la Gilort şi Pojar.

SEACAPrin actul de la 22 ianuarie 1670, Alexandru al ll-lea Voievod întăreşte lui Stanciul,

Mangul, Balaurul şi alţii "să fie ocină în Seaca, din partea iui Doghia "cumpărată de la acesta cu 7000 aspri".

LOGREŞTI-MOŞTENILogreştii-Moşteni au apărut în acte mult timp cu numele de Popeşti, deşi acest sat se

află şi astăzi în apropierea Logreştilor.La 17 martie 1615 (7123) Radu Mihnea confirmă logofătului Preda din Popeşti

stăpânire peste "satul Popeşti tot - pentru că l-a cumpărat - de la Mâinea şi de la fraţii săi Stanislav şi Pârvul cu 14 mii aspri".

LOGREŞTI-BIRNICIRadu Mihnea, la 17 martie 1615, confirmă lui Preda logofătul din Popeşti, stăpânire

peste partea de moşie a lui Nareş din Logreşti din funia mare două părţi cu 2000 aspri.

FRUMUŞEILa 3 mai 1549, Mircea Ciobanul întăreşte lui Draghiţibă şi Toader stăpânire peste

partea de moştenire a popii din "Frumuşei" cumpărată de la Ivan ai popii şi al fratelui său Dan.

HUREZANIHurezanii de Jos, în secolul al XVII-lea, se numeau Hurezi, iar Hurezanii de Sus, în

secolul al XVIII-lea se numeau Gruiari. Acest sat e cunoscut din secolul al XVI-lea.Printr-un act din 13 ianuarie 1519, Neagoe Basarab întăreşte mănăstirii Motru ocine

din Şuşiţa, Ioneşti şi Gruiari, dăruite de Harvat mare logofăt.Astfel, la 4 noiembrie 1665, Radu Leon confirmă stăpânirea lui Hamza Şufarul, din

Hurezi, peste partea lui de moşie din Hurezi. În secolul al XVIII-lea, Hurezi apare cu numele de Hurezanii de Jos.

La 20 februarie 1717, Andrica şi alţii vând lui Preda Hurezanul moşia lor din Gruiari. În secolul al XlX-lea, satul Gruiari apare cu numele de Hurezenii de Sus, după numele familiei Hurezeanu. Ulterior, rămâne numai satul Hurezani. Satul Hurezu îşi are numele de la o persoană ce se chema Huhurezu. Astfel de patronimice sunt atestate documentar încă din secolul XVI. Prin hrisovul iui Mihnea Turcitul din 23 iulie 1579, se întăreşte stăpânirea în Frăţeşti peste o vie, cumpărată "de la Neaga fata lui Huhurezu, femeia lui Dumitru din Cernâdia".

Cu timpul, în limbaj, prin acţiunea legilor fonetice ale limbii române, s-a eliminat silaba a doua rămânând Hurezu. La rândul său patronimicul Huhurezu este de la pasarea huhurezu, după cum întâlnim: Cucu, Vrabie, Piţigoi, Presură, Cioară, Ciocârlie, Ciocârlan, Corbu, Cocoş, Găină, Rată, Gâscă etc.

CĂPRENI (CARPENI, CRĂPENI)La 17 octombrie 1565, Petru cel Tânăr Voievod întăreşte mai multe cumpărături de

ocine şi vii, precum şi înfrăţirea dintre ei în satul Căpreni.Într-un act de învoială din secolul XVII, între Vlad şi Chisar cu Ghicea postelnic, printre

martori este şi "Panga neguţătorul din Căpreni".

BULBUCENIPrin actul din 15 iunie 1625, Alexandru Coconul Voievod întăreşte lui Socol paharnic

din Cornăţeni stăpânire peste trei băieţi de ţigani. Printre martori este "şi din Bulbuceni, Radul Postelnic".

PEGENIAcest sat este cunoscut dintr-o hotărnicie din 8 aprilie 1751, făcută hotarului Peagu în

satul Pegeni. "S-au dat mai întâi partea Stoicăi pe la răsărit, de culmea dealului Artanu stânjeni 234 şi pe la mijloc pe câmp stânjeni 148 şi jumătate şi pe la apus stânjeni 112 şi cirte 3. (cirte = bucăţi mici de pământ).

PLOPURadu Mihnea Voievod, la 3 mai 1615, întăreşte popii Ghinea din Râmnic stăpânire

peste ocine în Bujoreni şi Uliţa. Popa Ghinea a fost pârât că a înfrăţit pe avere pe Ivanco cu fraţii lui Radu şi Oprea şi pe "Radul din Plopul", care spunea că nu au fost trei moşi, ci au fost patru moşi, "ca să ţie Berinea logofăt ocine mai multe".

În acest document, prin cei "trei moşi" şi "patru moşi" se înţelege că e vorba de locuri de pământ.

RĂDINEŞTILa 4 iulie 1489 (6997), Vlad Călugărul confirmă lui Bucşa şi altora stăpânire peste

Rădineşti a treia parte, pentru că au cumpărat-o de la Şerban pentru 300 aspri şi domniei au dat un cal.

Prin zapisul din 25 aprilie 1723, lorga din Sadova vinde vărului său Stanciul moşie în Rădineşti, "iar dumnealui vărul meu Stanciul sau feciorii sau nepoţii lui, să nu fie volnici a vinde aceast(â) moşie altor oameni striini până nu mă vor întreba pe mine sau pe feciorii mei sau pe nepoţii mei; şi neputând să o scoatem noi, atunci să fie volnic luând de la noi volnicie să o vânză altora.

Vechiul obicei moşnenesc de a nu se înstrăina moşia, se păstra încă viguros.

SOCOTENIPrin actul din 5 octombrie 1623, Danciul şi Vâlsan îşi împart rumânii din satul Căpreni.

Ca martor este şi Dona "din Socoteni". Astăzi acest sat este înglobat în satul Slăvuţa. În acelaşi document e menţionată şi "Râpa Chilii".

ULMETMihai Viteazul, la 20 decembrie 1593, întăreşte lui Dunca mai multe cumpărături. "Şi

iarăşi a cumpărat Duca ocină în Sâmbotinul din Vale în Jos, toată şi în Ulmet 4 fălci de foc de la Neagoe pentru 600 aspri", "cu ştirea tuturor megiaşilor din sus şi din jos".

CRUŞEŢÎntr-un act din 25 mai 1603, al lui David postelnic pentru stăpânirea satului Băileşti,

printre martori este "şi Ghica din Cruşeţ".

MIEREAGavrilă Movilă Voievod, într-un act din 21 ianuarie 1620, întăreşte mănăstirii

"Strâmbul" ocina la Stejarul, dăruita de Stoica mare vistier. Printre martori este şi "Malcoci sluger din Miiare".

Satele Gorjului sunt consemnate în hărţile secolului al XVIII-lea şi al XIX-lea. Amintim în special capodopera lui Schwantz din 1722, care indică 218 sate, din care 13 părăsite, apoi harta austriacă din 1790 şi harta rusească din 1835.

În 1778 generalul von Bauer publică Memoriile sale la Frankfurt, în care judeţul Gorj e reprezentat prin 268 de aşezări, din care 24 părăsite. Bauer a trebuit să se bazaze pe relatările diferitelor persoane, ţinutul fiind ocupat de turci în timpul războiului de la 1768-1774.

Proporţia satelor neidentificate sau dispărute este totuşi destul de mică. În catagrafia din 1818 judeţul Gorj avea înscrise 157 sate.

În harta rusească din 1835 sunt consemnate 282 aşezări omeneşti împreună cu numărul gospodăriilor. Ea dă o imagine care se apropie de realitate, fără a coincide însă cu aceasta.

Faptul se datoreşte imposibilităţii de a avea în mod riguros exact toate datele necesare, din cauza insuficienţei şi imperfecţiei mijloacelor de investigaţie sau a indiferenţei celor care se ocupau cu statistică.

La recensământul din 1930 judeţul Gorj avea 453 sate împărţite în şase plași, şi anume: Amaradia, Gilort, Jiu, Novaci, Ocolu, Vulcan. Prin reforma administrativa din 1968, judeţul Gorj şi-a extins teritoriul în dauna Doljului şi mai ales a Mehedinţilor. Cu toate acestea, sunt înregistrate numai 382 sate.

În Indicatorul localităţilor din România, din 1974, sunt înregistrate 416 sate, specificându-se satele desfiinţate administrativ prin înglobarea lor în alte sate.