SCHIZOFRENIA

Definiţie

Schizofrenia este afecţiunea psihică cu evoluţie îndelungată, continuă, intermitentă sau remitentă a cărei expresivitate clinică complexă şi polimorfă are drept caracteristică esenţială disocierea autistă a personalităţii (Predescu V.)

Etimologic termenul de schizofrenie provine din limba greacă : “schizein” înseamnă “a despărţi”, şi “frein” înseamnă “minte, spirit”. Deci, schizofrenia reprezintă o scindare, disociere a minţii.Este o tulburare mentală severă care implică tulburări severe ale senzorialităţii, gândirii, comunicării, comportamentului, dispoziţiei si voinţei.

Sinonimii : psihoza discordantă, psihoza disociativă, psihoza atipică şi boala Bleuler.

 Semne şi simptome

Debutul poate fi brusc sau progresiv, precedat sau nu de semne şi simptome care anunţă apariţia bolii.Simptomele schizofreniei pot fi împărţite în:

- simptome pozitive care par a reflecta un exces de distorsionare a funcţiilor psihice;

- includ: -incoerenţa ideo-verbală -gândirea inferenţială (delirantă) -comportament dezorganizat/ catatonic -manifestări halucinatorii

Simptomele pozitive au două dimensiuni distincte:

- psihotică :idei delirante, halucinatii

- a dezorganizării gandirii, comunicarii şi comportamentului

- simptome negative care implică un deficit al funcţiilor psihice. - includ: - aplatizare afectivă (tocire afectivă)

- avoliţie - alogie - anhedonie - izolare socială

Manifestări halucinatorii

• Pseudohalucinaţii sunt halucinaţiile care nu au proiecţie spaţială. Pacientul “vede cu ochii minţii” şi “aude în mintea sa, în ureche”.

• Halucinaţii propriu-zise, cu proiecţie spaţială: pot apărea la nivelul oricărui analizator

• Cele mai frecvente sunt halucinaţiile auditive verbale: voci care ameninţă sau comentează viaţa, calităţile pacienţilor sau sunt imperative, le ordonă pacienţilor ce să facă. Alteori vocile sunt percepute în dialog.

Ideile delirante sunt idei care pleacă de la premise false, neconforme cu realitatea, care modifică în sens patologic comportamentul bolnavului şi al căror caracter patologic nu este recunoscut de pacient. Ele sunt impenetrabile la contraargumente şi rezistente la demonstraţii.

Tipuri de idei delirante frecvent întâlnite în schizofrenie:

• De referinţă: consideră că anumite gesturi, expresii mimice, atitudini, comentarii îi sunt adresate

• De persecuţie: se consideră observat, urmărit, spionat sau înşelat de persoane, grupuri sau instituţii,

• De control: convingerea delirantă că actele sau acţiunile lui sunt dirijate, influenţate, controlate de forţe străine (xenopatice)

• De inserţie a gândului: ideile altei persoane au fost inserate, introduse în propriul psihism

• De extracţie, de furt a gândurilor: ideile proprii i-au fost scoase, extrase de o forţă exterioară

• De otrăvire, convingerea delirantă că i s-a pus ceva în mâncare, sau că prin gura de aerisire se introduc substanţe toxice.

Dezorganizarea gândirii exprimată prin:

• Slăbirea asociaţiilor• Pierderea asociaţiilor

• Tangenţialitate: răspunsuri “alături”, care nu se referă la conţinutul propriu-zis al întrebării interlocutorului

• Forme severe de incoerenţă ideo-verbală (salata de cuvinte, verbigeraţia, psitacismul).

Modificări comportamentale

Dezorganizarea comportamentului:

• Acte şi acţiuni particulare lipsite de scop• Manifestări dezordonate imprevizibile

• Stări de agitatie psihomotorie

Comportament halucinator delirant

Comportament catatonic

Reducerea manifestărilor motorii până la:

• Rigiditate catatonică sau stupor catatonic în care manifestările motorii sunt anulate

• Posturi catatonice prin care se adoptă sau se menţin pe perioadă indefinită anumite poziţii insolite şi incomode

Agitaţie catatonică: activitate motorie dezordonată, fără scop, aparent neprovocată

Simptome negative

• Aplatizare afectivă- diminuarea capacităţii de a reacţiona (de a se bucura, supăra, întrista) la stimulii ambiantei

• Alogie - reducerea fluxului şi ritmului ideativ, scăderea fondului de cuvinte, răspunsuri vagi, întârziate cu grad mare de ambiguitate

• Avoliţie - slabă capacitate de deliberare, de implicare, de a lua o hotărâre.

Trăsături clinice asociate

• Expresia mimică inadecvată, perplexă• Anularea contactului vizual• Diminuarea sau pierderea armoniei mişcărilor• Anhedonie• Modificarea ritmului veghe/somn• Hipoprosexie, hipomnezie• Depersonalizare, derealizare

La debutul schizofreniei pacienţii se pot simţi tensionaţi, neliniştiţi,  depresivi, incapabili să se concentreze, devin suspicioşi şi interpretativi; se izolează de cei din jur şi chiar devin solitari pe masură ce simptomele evoluează; nu-i mai interesează felul cum arată, încep să lipsească de la şcoală sau înregistrează o scădere a randamentului la muncă;« Schizofrenia » este considerat un diagnostic dur. Diagnosticul de certitudine se pune numai după câteva luni de supraveghere din partea personalului de specialitate. Chiar şi după diagnosticul de certitudine familiei îi vine greu să-l accepte. De aceea, este amânat consultul unui specialist, încercându-se « leacuri băbeşti » (merg la preot, vrajitoare etc) sau ignorându-se complet boala («  e doar supărat », « îi va trece de la sine », « are o perioadă mai proastă » etc.). Acest fapt poate duce la agravarea bolii din cauza amânării tratamentului. Este recomandată o abordare deschisă şi sinceră a situaţiei şi o îndrumare a celui în cauză către un ajutor de specialitate. De cele mai multe ori, persoanele cu schizofrenie refuză acest ajutor pentru că nu conştientizează existenţa bolii – vocile pe care le aud şi imaginile pe care le văd par a fi foarte reale. Nu trebuie ignorat aspectul agresiv şi auto-agresiv al bolii. Persoana diagnosticată cu schizofrenie se poate pune în pericol pe sine (ideile suicidare sunt destul de frecvente) sau pe cei din jur, situaţie în care trebuie anunţată de urgentă Salvarea şi/sau Poliţia.   

Schizofrenia este episodică sau continuă.Schizofrenia este o boală cronică ce necesită tratament permanent întreaga viaţă, chiar dacă pacientul se simte bine. Lăsată netratată, ea ajunge să afecteze toate aspectele vieţii pacientului şi ale apropiaţilor săi. 

Formele schizofreniei

1. Schizofrenia paranoidă se caracterizează prin următoarele simptome:- ideaţie delirantă persistentă, cu o tematică relativ constantă (persecutorie )

- manifestări halucinatorii congruente cu tematica delirantă- aplatizare dispoziţională- simptome negative Este forma cea mai uşoară sub aspectul severităţii. Are debutul cel mai tardiv.Evoluţia este continuă şi îndelungată.Menţinerea în societate este păstrată timp îndelungat.Răspunsul la tratament este relativ bun

2. Schizofrenia dezorganizată (hebefrenică) se caracterizează prin următoarele simptome:

-perplexitate şi straneitate-comportament dezorganizat-incoerenţă ideo-verbală-dispoziţie expansivă inadecvată, veselie nătângă, râs inadecvat.

-grimase, manierisme şi bizarerii comportamentale-comportament excentricDebutul cel mai timpuriu, în adolescenţă.

Evoluţia este continuă cu remisiuni de scurtă durată şi incomplete.Este forma cea mai severă.Are cel mai înalt grad de invalidare profesională, socială şi familială.

3. Schizofrenia catatonică se caracterizează prin:-simptome ale activităţii psihomotorii:

- bradikinezie- rigiditate musculară, tonus muscular crescut.- flexibilitate ceroasă (menţine poziţia corpului imprimată de examinator).- stare stuporoasă/ agitaţie psihomotorie- negativism: alimentar, verbal, sfincterian

- simptome ale comportamentului expresiv:- posturi particulare, insolite, incomode sau bizare-stereotipii motorii sau verbale-ecolalie, ecopraxie -manierisme şi grimase

4. Schizofrenia nediferenţiată este forma lipsită de trăsături caracteristice-simptome pozitive: incoerenţă ideo-verbală, idei delirante, halucinaţii-simptome negative: aplatizare afectivă, alogie, anhedonie, izolare socială

5. Schizofrenia reziduală se caracterizează printr-un ansamblu de simptome negative în sfera:- psihomotricităţii- reducerea amplitudinii ritmului şi armoniei manifestărilor motorii- cogniţiei - scăderea ritmului şi fluxului ideativ, reducerea flexibilităţii ideo-verbale- dispoziţiei- aplatizare afectivă, detaşare, tendinţa de izolare

6. Schizofrenia simplă este caracterizată prin simptome negative cu debut insidios, progresiv, de lungă durată (ani).- retragere, dezinteres pentru propria persoană, igienă personală, detaşare faţă de lume- demisie socială, profesională, familială- scăderea capacităţii de testare a realităţii

Tratamentul:- are ca scop reducerea simptomelor şi prevenirea recăderilor bolii; - este mai eficient când este aplicat încă de la debutul bolii;- trebuie menţinut pe toata durata vieţii, chiar dacă simptomele dispar- este specific fiecărei persoane pentru că fiecare om are simptome specifice- trebuie să cuprindă, pe lângă medicamentele antipsihotice, terapie psihologică (consilierea orientată spre realitate, terapia cognitiv-comportamentală, terapia de grup)