Scoala Ardeleana - Iluminismul si Tiganiada comentariu, Ion Budai DeleanuIluminismul - este un curent literarar secolului al XVIII-lea supranumit "secolul luminilor".Aparitia acestui curent literar a fost favorizata de cateva conditii social-istorice:

revolutia burgheza din Anglia; semnarea "Declaratiei Drepturilor Omului".Trasaturile iluminismului:

promovarea ratiunii; sustinerea tolerantei interetnice; 18885hfi51ism3c combaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul); asezarea in centrul preoparilor a valorilor umane.

Iluminismul romanesc - poarta numele de "Scoala Ardeleana".Reprezentanti ai iluminismului romanesc: fs885h8151issm

Samuil Micu Klein; Gheorghe Sincai; Petru Maior; Ion Budai-Deleanu.

Epopeea - este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si cu personaje cu puteri supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare in Grecia Antica si e preluata de cultura latina.Cele mai celebre epopei sunt: "Eliada si Odiseea" de Homer si "Eneida" scrisa de Vergiliu.

Introducere"Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopee din literatura romana. Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu) incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nu sunt finalizate.

Geneza opereiIon Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo.

Tema operei"Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale.

Semnificatia titluluiTitlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite la personajul central al operei si anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal.

CompozitiaDin punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita multitudinii de voci naratoriale. Personajele care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera.

Firul epicActiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil. Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata. In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor. Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o familie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel este supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel. Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe Romica si fac nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale acestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale. Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente specifice neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea. Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea geografica "intre cer si pamant", clima zile senine, ceriul limpede, fara nouri", "vantucele dragalase, line", "nu e vara zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara mangaioasa", relieful "campuri cu flori osebite", "dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina" , "muntii si stancele gurguiate tot de zahar, stafide, smochine", "rauri de lapte dulce pe vale", flora si fauna "rodii in loc de arburi si copace", "in loc de nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana", "struguri, vin". In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnite in lumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite le o abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea si ospatul.

Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a acestua se identifica cu persoana a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje si intamplarile prin care acestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau narator creditabil). Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezenta astfel incat el nu mai poate fi crezut de catre cititor. Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite si totodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face la persoana I.

IncheiereIntitulata "poemation eroi-comico-satiric", "Tiganiada" se dovededeste a fi o alegorie ce intrupeaza nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara fond. In incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la fondul lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc. Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci de a imbogati textul. Numele din subsol sunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste in semnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera. Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.

Partea IIluminismulDefinitie Reprezentanti

Iluminismul romanesc DefinitieReprezentanti

Partea a II-a

Tiganiada (Comentariu) Epopeea (Definitie) Introducere Geneza operei Tema operei Semnificatia titlului Compozitia Firul epic Gradina desfatarilor (Comentariu) Incheiere

ALTE DOCUMENTEZeita Hera

Istoriografia iluminista romneasca

EUROPA FEUDAL ENUMA ELISH

Iluminismul s-a manifestat si n cultura Egiptul-Religia romna ca un fenomen spiritual semnificativ. Civilizatia azteca Sunt doua aspecte care trebuie avute n vedere atunci cnd discutam iluminismul Evolutionismul romn. In primul rnd. curentul se individualizeaza prin deschiderea lui spre GENEALOGIE fenomenul national. Nu este singular n aceasta privinta. Toate manifestarile Alexandru Lapusneanul iluminismului n Europa central-estica si MARESALUL ANTONESCU SAU UN OM ASA asociaza, ntr-o masura sau alta, interesul CUM A FOST pentru problema nationala si procesele de ordin national. Apare astfel o particularitate Mituri antice. Mituri moderne n raport cu iluminismul apusean, care, asa cum am subliniat mai sus, era interesat de ceea ce constituia esenta comuna si universala n desfasurarea istoriei si n manifestarea intelectuala a indivizilor. De aici. lipsa de preocupare a iluminismului apusean pentru fenomenul national, pentru aspectele specificitatii. Lumea trebuia nteleasa ca totalitate pentru ratiune - adevaratele probleme care se ridicau erau de ordin universal. Aplicarea ei la realitatea sociala este chemata sa dezvaluie mai ales uniformitatile si nu particularitatile, fiindca pe temeiul universalului se poate construi determinismul, se pot dezvalui regularitatile, deci se accede spre raporturi de cauzalitate si de lege. O viziune integratoare nu putea, asadar, sa ncline spre ceea ce segmenteaza si compartimenteaza realitatea universala a istoriei. Aceasta perspectiva de analiza a iluminismului a trebuit - am putea spune, n mod necesar, - sa sufere retusuri si amendamente. Intr-adevar, realizarea societatii civile, bazata pe domnia legii si pe rolul activ al celor guvernati, nazuinta spre regenerare, cautarile menite sa aseze temelii noi umanitatii nu erau opuse fenomenului national, ci, dimpotriva, se nterpenetrau. Natiunile aspirau si ele la criterii si valori proprii proiectelor universaliste pe care le concepeau filosofi ca Immanuel Kant. Nu exista, deci, o incompatibilitate ntre iluminism si afirmarea fenomenului national. De altfel, cele doua procese sunt si sincrone, nct este de nteles ca ele trebuiau sa aiba puncte de contact. Aceste puncte de contact se regasesc acolo unde problema nationala se afla la ordinea zilei. Le ntlnim, cum am amintit la gnditorii germani, n Europa centralestica, acest moment este si mai pronuntat. Aici viziunea iluminista si asuma fenomenul national, devenind purtatorul mesajului acestuia. Ca atare, se pastreaza 333e421d nucleul rationalist al iluminismului, dar tematica de predilectie descinde din ideea nationala. Pe terenul romnesc, exemplul

99

extrem de caracteristic este Scoala Ardeleana. Conectata la miscarea de idei a epocii. Scoala Ardeleana ramne credincioasa traditiei problemelor culturii noastre din perioadele anterioare: umanismul si preiluminismul. Ea manifesta un interes aparte pentru istorie si filologie. Faptul este de nteles daca avem n vedere ca ideea nationala s-a fundamentat pe comunitatea istorica, pe cultura si pe limba. Meritul Scolii Ardelene consta n faptul ca a dat un sens activ ideilor care au germinat n gndirea umanista, facnd din ele n mod deliberat prghii de aparare si afirmare a drepturilor poporului romn, n primul rnd a romnilor transilvaneni. Faptul de cultura dobndeste astfel o finalitate politica precisa. El premerge miscarii nationale cu caracter politic, contribuind la pregatirea programului ideologic al acestei miscari. Deci. la nivelul Scolii Ardelene, constiinta nationala nu se manifesta doar ca un simplu act de cunoastere, nu are o expresie contemplativa, ci devine activa, prefatnd etapa miscarii politice nationaleL. Principalii reprezentanti ai Scolii Ardelene au fost: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu Ei si-au desfasurat activitatea rntr-un mediu soda!-istoric si cultural efervescent. Toti au nvatat la scoli superioare din Apus. la Roma sau la Viena, fiind trimisi acolo spre a se pregati sa activeze n structurile ecleziastice greco-catolice pentru cinul preotesc; s-au format ca oameni de cultura cu un orizont ntins de preocupari. Intr-o scriere dedicata Scolii Ardelene, Lucian Blaga arata ca reprezentantii acesteia au avut permanent n vedere situatia culturala extrem de grea n care se aflau romnii transilvaneni. Ca atare, era de nfaptuit o opera uriasa n toate domeniile. De aici. enciclopedismul lor. nazuinta de a se manifesta n toate domeniile spre a contribui la nchegarea corpului de cultura romneasca14. Corifeii Scolii Ardelene au cultivat deopotriva filosofia, logica, teologia, dar mai cu seama s-au manifestat cum am amintit, n domeniul istoriei si lingvisticii. Activitatea lor s-a desfasurat n ultimele decenii ale secolului al XVIlI-lea si la nceputul secolului al XIX-lea. Preocuparile lor de ordin national au un mare naintas, pe episcopul unit Inochentie Micu Clain. care a aparat drepturile romnilor ntr-o serie de demersuri si de replici D. Popovici, Literatura romna in epoca luminilor, editie ngrijita de Ioana Em Pelrescu, Editura Dacia, Cluj, 1972, p. 46. Lucian Blaga Gndirea romneasca in Transilvania n secolul al XI1] l-lea, Editura Stiintifica. Bucuresti, 1966, p. 129. 100

adresate Dietei din Transilvania si Curtii de la Viena, ntre 1728-l751. Pe temeiul vechimii si latinitatii romnilor, al faptului ca romnii sunt etnia majoritara n provincie, al participarii populatiei romnesti la sarcinile de ordin fiscal si militar, Inochentie Clain a elaborat un ntreg program de revendicari si de reforme care vizau egala ndreptatire a romnilor cu celelalte nationalitati, recunoasterea lor si a confesiunilor romnilor printre natiunile si religiile recepte, pnn urmare, nlaturarea discriminarilor de ordin politic, civic si religios, accesul egal al romnilor la functiile administrative n stat. precum si la nvatatura. Inochentie Micu Clain preconizeaza, deci. o modificare constitutionala esentiala n Transilvania. El da ideii de natiune o conceptie etnica moderna, nu una feudala prin care natiunea avea un nteles politic-juridic, reunind grupuri de persoane cu interese comune de ordin social, profesional, confesional etc. Or. pentru Inochentie Micu. natiunea nsemna ntreaga comunitate etnica a romnilor. Ea raspundea cerintei timpurilor moderne, intereselor fundamentale ale romnilor, n toate petitiile, revendicarile - scrie istoricul David Prodan despre activitatea lui Inochentie Micu - e nelipsita natiunea. Chiar revendicarile clerului sunt ale clerului si natiunii, se confunda cu revendicarile ei"15. Activitatea lui Inochentie Micu este nceputul unui drum si al unui program care va continua de-a lungul ntregii miscari de emancipare a romnilor din Transilvania. Pe aceasta directie se vor nsene, peste doua generatii, reprezentantii Scolii Ardelene. Ei vor da un amplu fundament istoric, lingvistic si cultural unei constiinte mai puternice si mai vii a problemei natiunii romne n epoca. Primul n seria cronologica dintre mani reprezentanti ai Scolii ardelene a fost Samuil Micu (1745-l806), nascut la Sad, lnga Sibiu. Devenit preot, Samuil Micu a studiat filosofia si teologia la Viena, ntre anii 1766-l772. Cmpul preocuparilor sale a fost mult mai larg dect cursurile cerute de programa de studiu. A beneficiat astfel de o ntinsa cultura n variate domenii: matematica, economie, fizica, a cercetat opera unor mari gnditori ai vremii -Christian Wolf, Fnedrich Baumeister etc. A ntocmit peste 60 de lucrari, dintre care 13 au fost tiparite n timpul vietii.15

D. Prodan, Supplex Ubellus Vdacfwmim, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, p. 153. 101

n 1778 a scris, n latina. Scurta cunostinta a istoriei romnilor (un rezumat a aparut n limba romna). Principala sa opera istorica este Istoria, lucrurile si ntmplarile romnilor. A publicat n timpul vietii doar introducerea la aceasta vasta lucrare, n primul volum a staruit asupra romanilor n Dacia; al doilea volum este dedicat istoriei arii Romnesti ; al treilea -Istoria domnilor Moldovei pna la 1595; al patrulea, o istorie a bisericii romnesti n Transilvania, Istoria besericeasca a Episcopiei romnesti din Ardeal. Este vorba de o istorie integrala a romnilor avnd ca tema fundamentala originea, continuitatea si unitatea poporului romn. .,Conceptia generala despre istorie izvora din rationamentul conceptiei sale filosofice. Ea genereaza o serie de trasaturi noi: nlantuirea cauzala a evenimentelor, folosirea exacta a izvoarelor, eruditia, ndemnul pentru luminarea maselor"'6, n domeniul lingvistic, Samuil Micu este autorul, mpreuna cu Gheorghe Maior, al primei gramatici romnesti Elementa linguae dacommanae sive valahicae (1780) (Elemente ale limbii daco-romne sau valahe). Samuil Micu a propus un program de luminare, materializat n traduceri si prelucrari cu caracter filosofic si religios. Un alt reprezentant al Scolii Ardelene este Gheorghe Sincai ( 1754-l816 ). A studiat la colegiul reformat din Trgu Mures si la cel iezuit din Cluj. devenind n 1778 profesor de retorica si poetica la Blaj. La 1774 a fost trimis sa nvete la vestitul colegiu De propaganda fide (Despre propagarea credintei) la Roma Sincai este omul unei opere si al unei idei. Opera se numeste Uranica romnilor si a mai multor neamuri. A lucrat la ea ntreaga viata si a publicat doar partea de nceput n timpul vietii sale (n Calendarul de la Buda" pe 1808-l809). A strns o mare masa de documente (27 de tomuri) n vederea scrierii ei. Lucrarea avea sa vada lumina tiparului n editie integrala abia n 1853-l854. Mihail Kogalniceanu era att de convins de nsemnatatea ei capitala, nct exclama la 1840. n Dacia literara": Hromca iui Sincai este un lucru att de mare, att de pretios, nct cuvintele mi lipsesc spre a-mi arata mirarea. Mii de documente necunoscute, rare, se afla adunate: si nu stau la ndoiala a zice ca ct Hronica aceasta nu va fi publicata, romnii nu vor avea istorie"17.16

Dictionarul literaturii romne de la origini pna la 1900. Academiei, Bucuresti, 1979, p.567.

Editura

17

M.Kogalniceanu, Gheorghe Sincai, n Dacia literara'', 1&40, partea a 1la p. 217. 217. 102

Hronica romnilor ti a mai multor neamuri nu are structura unei lucrari de interpretare istorica. Sincai foloseste modelul cronicilor, fixnd pe ani evenimentele si faptele n succesiunea lor cronologica, si ncepe expunerea n anul 86 .e.n., n care Dechebal se ridica mpotriva fricosului mparat Domitian", pna la 1739. an de sinod al bisericii unite sub Inochentie Micu Claia Pentru fiecare an despre care s-au pastrat izvoare prezentnd interes. Sincai fiice mentiuni asupra evenimentelor, comenteaza izvoarele si adesea citeaza paragrafe dm textele acestora. Documentarea lui este imensa. Daca stolnicul Constantin Cantacuzino sau Dinitrie Canterrir au folosit pentru scrierile lor ntre 100 si 150 de izvoare, Gheorghe Sincai utilizeaza peste 450 de izvoare (anale, cronici, acte de cancelarie si alte scrieri). Efortul lui acopera munca unor ntregi echipe de cercetatori. Sincai este un temperament puternic, o fire inflexibila n comportamentul si n convingerea sa. A probat-o cu nsasi conduita vietii, Pastrndu-se pna la capat drept n fata adversarilor. Nu s-a bucurat de nici un favor, a fost pus n situatia sa caute surse de trai aleatorii, dar nu a cedat. Atasat valorilor iluministe, Gheorghe Sincai a dat o foarte mare importanta operei de educare a maselor. In calitate de director al scolilor romnesti unite din Transilvania, el a contribuit semnificativ la reorganizarea si dezvoltarea retelei de scoli, la mbunatatirea programelor de nvatamnt la elaborarea unor manuale. De asemenea, marele carturar a fost sensibil la ideea ameliorarii starii taranilor pe calea reformelor. Romnii cei prosti (n sens de simpli - n.ns.) -scria Sincai - au gemut sub tiranie pna n anul 1785. cnd s-au milostivit augustul mparat losif II a strica iobagia"18. Principala directie a gndirii lui Sincai este nsa de ordin politic, tinnd la repunerea romanilor n drepturile lor. la recstigarea libertatilor pierdute. Impresionanta prin vastitatea demersului, prin faptul ca mbratiseaza trecutul tuturor romnilor, prin caldura mesajului national si iluminist, Hronica romnilor ramne un monument de prima importanta n cultura romna. Pentru istoriografie, ea si sporeste nca rolul prin faptul ca unele izvoare folosite de Sincai s-au pierdut ntre timp, astfel ca mentionarile si extrasele din cartea sa sunt singurele care au mai ramas. Gheorghe Sincai, Opere u, Hronica romnilor, toni H, editie ngrijita de Horea Fugariu, note de Manole Neagoe, Editura Pentru Literatura, Bucuresti, 1969, p. 184. 10318

Cu numai doi ani mai mic dect Sincai, la 1756. s-a nascut la Trgu Mures, dintr-o familie mic nobiliara carturareasca. Petru Maior. Se tragea att dupa tata, ct si dupa mama, dintr-o familie de preoti. Intre 1774-l778 a nvatat la Colegiul .,De propaganda fide" din Roma. iar ntre 1779-l782. a studiat la Viena. A urmat cursuri de filosofic si teologie, s-a preocupat de istoria bisericii si s-a documentat n legatura cu istoria romnilor. A fost profesor la Blaj, iar apoi cenzor si revizor al sectiei romne a Tipografiei Universitatii din Buda. Reprezentantii Scolii Ardelene n-au fost anticlencali si nu au procedat la cntica deschisa a religiei. In conditia lor, nici n-o puteau tace. Ei erau. nsa. adepti ai rationalismului, ai dreptului natural si ai interpretarii libere a Bibliei. Perspectiva iluminista a lui Petru Maior apare cu toata claritatea n scrierea sa Procanonul, ramasa n manuscris si publicata abia n 1894. Este o carte de predici n cinci volume. Contributia lui Petru Maior pe tarm istoriografie nsene cteva lucrari de mare valoare. Se remarca, astfel. Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia pe care Petru Maior a reusit s-o publice n 1812, ea fiind printre putinele scrieri publicate de reprezentantii Scolii Ardelene chiar n timpul vietii. Lucrarea este centrata pe o singura mare problema: geneza poporului romn, demonstrarea latinitatii sale. Cugetul meu iaste nu ntreaga istorie a romnilor a o tese - spune Maior - fara cele ce mai vrtos se tin de nceputul lor n Dachia ... ca vaznd romnii din ce vita stralucita snt prasiti, toti sa ndemne stramosilor lor ntru omenie si n buna cuviinta a le urma"19. Petru Maior socoteste, deci, ca istoria trebuie sa slujeasca vietii, adevarurile ci fiind un ndemn si o pilda pentru urmasi. Este marea problema a functiei modelatoare a istoriei, nascuta o data cu nsasi cercetarea trecutului si reiterata necontenit pna astazi. Lucrarea se citeste cu interes multumita caracterului ei aerisit. organizarii reusite, bine echilibrate a materiei si orientarii polemice foarte pronuntate a acesteia. Intr-adevar, Petru Maior simte nevoia sa raspunda unor istorici contemporani Sulzer, Eder si Engel - care negau continuitatea romnilor si, prin urmare, si latinitatea lor. sustinnd teona imigratiomst a venirii populatiei romnesti de dincolo de Dunare, n secolele IX-XIII. Cntica acestor conceptii de catre Maior este energica, sustinuta, fara menajamente.19

Petru Maior, Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia, Editura 1990, p.7. 104

El demonteaza puncteie de vedere ale adversarilor si, ceea ce este important, le dezvaluie substratul politic. n fe'u' acesta, cartea lui Maior nsasi dobndeste o dimensiune politica si se constituie ntr-o pledoarie ardenta n favoarea natiunii romne. Fara sa fie o lucrare de m2 e eruditie sau de proportii prea ample, lucrarea a fost receptata ca o carte a natiunii. Ea a avut un efect revelator asupra generatiilor redesteptarii nationale romnesti. O marturiseste Mihail Kogalmceanu care o considera un nioment important n opera de redesteptare a constiintei nationale20, o ncuviinteaza George Baritiu, aratnd ca. pentru generatia sa, cetirea acestei carti strabatea ca schinteile unui fulger toata fiinta noastra; multime de presimtrri S1 idei care dormita n noi se desteptara deodata ca prin farmec puternic; ex tatia si fanatismul ca noi suntem romani si nu altceva, nu mai avea nici un ctwnpat, nu cunostea nici un hotar"21. Cartea lui Petru Maior este pledoarie patetica pentru demnitatea poporului romn, pentru virtutile e carQ '' ndreptatesc la o soarta mai buna. n istoria lui Petru Maior releva cu justete acad. David Prodan -obsedeaza imaginea proiectata n viitor a noii Dacii, a unitatii romnesti simbolizata de Mihai Viteazul"22. Asa cum am amintit, Petru N/laior si-a construit polemic lucrarea. El a pornit de la ideea ca toti scriitorii straini care negau latinitatea si continuitatea romnilor nu erau mnati de scc P11" stiintifice, ci urmareau n subtext interese politice, denigrarea imaginii romanilor. Voitorii de rau romnilor -arata Maior - spun ca toti romnii f* zilele lui Aurelian sa fi iesit din Dachia peste Dunare n Misia"23. Pentru ceia care recurg la denigrarea imaginii romanilor, Maior foloseste accent distrugatoare: Unii ca acestia fiare salbatice si urgia neamului omenesc sunt"24. Prezenta polemica nu era singi lar n cartea lui Maior. Ea se nscrie pe o linie care vine de la umanist. Stim ca Miron Costin. Constantin Cantacuzino si Mihail Kogalniceanu, Opere tcom\A l, Scrieri istorice, editie Andrei Otetea, Bucuresti, 1946, p. 616. Vasile Netea, Constiinta origir '' comune fi a unitatii nationale n istoria Poporului ronin, Editura Albatros. Bucu**6 -l980' P-972 20

Acad. D.Prodan, Supplex Libell Valachonim, p. 388. Petru Maior hturia pentru ncfifutl romnilor n Dachia, Editura Junimea, 1990 n 29 & Ibidem, p. 39. 105

Dimitrie Cantemir au acordat si ei o mare importanta criticii unor anton improvizati - Simion Dascalii. Misail Calugaai etc. - care recurgeau la teze denigratoare privind circumstantele formam popoailui romn, problemele continuitatii etc. Dimitrie Cantemir si stolnicul Constantul Cantacuzino extindeau analiza critica la scrieri si izvoare straine - grecesti, ungare etc. Specific pentru Petru Maior este ca el nu numai angajeaza polemici. dar construieste polemic ntreaga sa lucrare. Staruinta intransigenta n ideea latinitatii l duce pe Maior la exagerari Ca si Dimitrie Cantemir, transilvaneanul Petru Maior sustine puntatea latina a romnilor, negnd orice rol al dacilor n procesul de constituire a poporului romn. Activitatea istoriografica a lui Petru Maior se remarca si prin lucrarea Istoria bisericii romnilor att acestor din coace, precum si a celor de dincolo de Dunare (1813). Este. de fapt prima scriere care mbratiseaza ntreaga istorie a bisericii romne, staruind asupra unitatii de credinta ca factor de coeziune si de unitate a romnilor, precum si asupra problemelor unirii unei parti a bisericii romne din Transilvania cu Roma. Maior nfatiseaza aspecte interesante ale trecutului religios al romnilor. Ea este o carte de referinta n studierea acestei probleme de mare semnificatie cultural-spirituala din viata poporului nostru, n domeniul lingvisticii. Petru Maior este coautorul vestitei Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (1780), care propune norme ortografice menite sa sugereze prototipul latin al cuvintelor2". Prin aceasta, cei doi autori apar ca precursori ai scolii latiniste n lingvistica, fortnd inutil unele etimologii, desi Maior a scris personal ntr-o limba curata si evoluata sensibil tata de momentul umanist din cultura romna. Lui Maior i apartine, de asemenea- initiativa ntocmirii lexiconului de la Buda, un dictionar romno-latin-maghiar-german, opera laborioasa. presupunnd eforturi ndelungate si sustinute. Elaborarea ei a continuat si dupa moartea lui Maior ( 1820), cartea fiind publicata n 1825. Daca, pna nu de mult, figurile exponentiale ale Scolii Ardelene erau considerate a fi Samuil Micii, Gheorge Sincai si Petru Maior, n ultima vreme scara valorilor tinde sa situeze cel putin pe acelasi loc pe Ion Budai-Deleaflu Nascut n 1860 la Cigmau, a facut si el studii la Viena, unde a frecventat25

Dictionarul literaturii romne de la origini pna la 1900, Editura Academiei, 1979, p.537. 106

cteva institutii de nvatamnt supenor timp de zece ani. urmnd, att teologia, ct si filosofia. A avort o formatie enciclopedica nlesnita de cunoasterea multor limbi. Revenit pentru o vreme la Blaj, ca profesor, el s-a retras din viata clericala ajungnd tocmai la Lemberg (Lvov), unde a ndeplinit functii juridico-administrative (secretar de tribunal si consilier de Curte), mpamntenit n Galitia, Ion BudaiDeleanu a ramas tot timpul cu preocupari intelectuale si spirituale legate de problematica provinciei natale. Are realizari dispuse pe un larg diapazon - de ordin lingvistic, filosofic, literar si istoric. In literatura, Budai-Deleanu a lasat o opera remarcabila: iganiada, publicata mult mai trziu (l 876). n filologie, a redactat o serie de studii, n lexicografic a proiectat un vast dictionar n zece volume, pe care nu a reusit sa-l realizeze, dar a realizat un lexicon romn-german n patru volume si un altul german-romn, neterrmnat, n doua volume. In domeniul istoriografiei, n afara altor scrieri de mai mica ntindere, Ion Budai-Deleanu a elaborat ampla lucrare De originibus populonirn Transilvaniae (Despre originea popoarelor din Transilvania), care a ramas pna de curnd n manuscris, fiind tradusa si publicata abia n 1991, n doua volume, sub ngrijirea lui Ladislau Gymant, n Editura Enciclopedica. Este o carte de mare ntindere si de vasta eruditie. Partea l cuprinde cele mai de seama prefaceri ale Daciei, precum si faptele popoarelor care au locuit aceasta tara", ncepe de la potopul primordial, dar de fapt miezul acestei prime parti este o istorie a Daciei de la Traian pna la 1699, cnd Transilvania a intrat n componenta Imperiului Habsburgic pe temeiul Pacii de la Karlowitz. Cea de a doua parte dezbate problema originilor popoarelor care locuiau n Transilvania - romni, unguri, secui si sasi, dar si a altora care au locuit altadata: daci si geti, agatrsi, sciti, huni, slavi. Textul lui Budai-Deleanu e dens, contine observatii interesante, dar si unele consideratii fanteziste ca, de pilda, aceea ca dacii ar fi stramosii slavilor. Impresioneaza la Budai-Deleanu spiritul erudit si viziunea ampla asupra temei abordate. Impresioneaza, de asemenea, sentimentul duratei istorice, dincolo de desfasurarea caleidoscopica a neamurilor care s-au perindat n cursul vremii Pe Pamntul Transilvaniei. Sub avalansa acestor neamuri, istoria Transilvaniei capata un aspect Pictural, sub care se pot distinge permanente. 107

Desi Budai-Deleanu este mai elastic n legatura cu dimensiunea retragem aureliene din Dacia, el se alatura totusi parerilor autohtoraste ale romnilor. Eu socotesc ca trebuie sa ma alaturi parerii celor din urma, cu att mai mult cu ct si traditiile proprii ale romnilor afirma acelasi lucru, iar altfel originea romnilor si venirea lor n Dacia Traiana nu se poate lamuri potrivit judecatii sanatoase"26. Daca De originibus populorum Transilvaniae, m ciuda conditiei si dorintei de exactitate, are multe ipoteze discutabile, rod al unei intuitii istorice vecine cu fantezia si al dorintei de a explica fenomene ramase nca si astazi enigme ale trecutului (de pilda, geneza si provenienta slavilor). Ion Budai-Deleanu a lasat un studiu exceptional de istorie constitutionala: Despre uniunea celor trei natiuni si Approbatae constitutiones ale Transilvaniei"'. lntr-o analiza strnsa, impecabila, cu argumentare juridico-politica si de ordin istoric, Ion Budai-Deleanu demonstreaza neconstitutionalitatea conditiei de tolerat a romnilor, nscrisa n legea organica Approbatae constitutiones. Scriitorul romn arata netemeinicia istonca a definirii romnilor ca tolerati si incompatibilitatea traditiei juridice si politice-constitutionale cu excluderea romnilor din regimul de stari si ordine al provinciei. Studiul lui Ion Budai-Deleanu este o pledoarie fara fisuri n apararea drepturilor egale ale romnilor din Transilvania cu celelalte nationalitati, n anul 1815. Ion Budai-Deleanu a ntocmit un raport. Scurte observatii asupra Bucovinei. care contine elemente de civilizatie, moravuri si etnolingvistice despre provincie. La aproape doua secole dupa elaborarea lor. scrierile istorice ale lui Budai-Deleanu si sporesc semnificatia prin recenta lor editare. Privita n ansamblu. Scoala Ardeleana constituie un nsemnat capitol din cultura romna, marcat de Spiritul luminilor si de efortul pentru afirmarea ideii nationale. Iluminismul a avut traditii si n Principatele Dunarene. Aici nu s-a materializat n scrieri de anvergura si nu are reprezentanti de acelasi nivel, ca cei ai Scolii Ardelene. Spiritul rationalist si face nsa simtita prezenta n sfera educatiei si a cultura ntr-o masura mai mare dect se considera n mod obisnuit. Cine urmareste, de pilda, documentele privitoare la miscarea scolara si educationala din Principate poate sa constate asumarea clara a valorilor26

Ion Budai-Deleanu, Despre originea popoarelor din Transilvania, vol. l 1994, p. 188.27

Ibidem, p. 306-336. 108

rationaliste de catre factorii de decizie n domeniul educational preocuparea lor de a asigura orientarea scolii spre asemenea valori. De toti este stiut ca din cte lucruri mpodobesc pe om n aceasta viata trupeasca - se spunea ntr-un Hrisov al domnitorului Grigore Ghica la 1749 - nvatatura este mai aleasa si mai nalta, i face pe oameni buni ntrebuintnd ntru toate ratiunea" . Asemenea postulate se pot ntlni n numeroase alte documente ale vremii, atestnd patrunderea la nivelul mentalului, cel putin n cercurile selecte, a conceptului de ratiune si a rolului activ care i se conferea. Productia istoriografica este nsa mai saraca, mai lipsita de anvergura. Ctiva cronicari - Dionisie Eclesiarhul, Naum Rmniceanu - sunt mai degraba de moda veche. In Cuvnt nainte la Adunarea hronologiei domnilor tarii noastre, Naum a vorbit despre originea romnilor. Este interesanta ideea, sustinuta de el, a continuitatii dacilor dupa cucerirea romana si amestecul lor cu colonistii romani. Ea difera de pozitia umanistilor si a reprezentantilor Scolii Ardelene. A scris despre rascoala (Zavera) lui Tudor. prezentnd evenimentele fara ntelegerea istorica necesara. Dionisie Eclesiarhul (1759-l820) a lasat un Hronograf al arii Romnesti de la 1764 pna Ia 1815. Este, practic, o cronica si n cea mai mare parte o lucrare memorialistica. In aceasta consta, mai ales, valoarea ei de izvor istoric viu. Prezinta situatii, caracterizeaza personaje istorice, povesteste interesant evenimentele militare si unele episoade din lupta de eliberare n sud-estul european. O figura de relief mai nalt a fost episcopul de Rmnic, Chesarie (decedat n 1780). A desfasurat o bogata activitate de editor si initiator al unor carti bisericesti (printre care 6 volume de Minee). s-a interesat de miscarea intelectuala din Europa, traducnd chiar din celebra Enciclopedie, condusa de Diderot29. Fata de autorii amintiti, Mihai Cantacuzino (1729-l790) este un om politic nzestrat si instruit, mare ban al arii Romnesti. Numele lui evoca o pagina semnificativa din miscarea politica a marii boierimi pentru obtinerea

28

Vezi Istoria Scoalelor de la 1800 la 1864, de V.A. Urechia, voi. IV, Bucuresti, 1901. p. 33.

Vezi Dictionarul literaturii romne de la origini pna la 1900, Editura Academiei Romne, Bucuresti, 1979, p. 148. 109

autonomiei arilor Romne n contextul rivalitatilor turco-austro-ruse din secolul al XVI-lea. La Congresul de pace de la Focsani (1774) dintre Rusia si Turcia, cele doua tari romne (ara Romneasca si Moldova) au trimis delegatii formate din boien si reprezentanti ai naltului cler care au asistat la negocieri. Acolo s-au prezentat pretinsele capitulata ncheiate de domnii tarilor romne cu nalta Poarta (1383; 1386; 1460) prin care s-ar fi recunoscut autonomia Moldovei si a Munteniei. Era, deci, un drept istoric al romnilor, reglementat prin capitulatii. Delegatia romnilor Ia congres cerea sa se revina la invocatele capitulatii. Mihai Cantacuzin0 a fost purtatorul de cuvnt al boierimii si, probabil, inspiratorul capitulatiilor. Ca istoric, Mihai Cantacuzino a lasat doua scrieri de real interes: istoria politica si geografica a arii Romnesti si Ghenealoghia familia Cantacuzinilor. n pnma lucrare mentionata gasim informatii interesante cu caracter istoric, geografic. economic si statistic despre provincia nord-dunareana: date despre organizarea sociala si juridica, despre asezamintele culturale etc. Autorul nsereaza, de asemenea, si o cronologie a domnilor arii Romnesti, ncepnd cu Negru Voda. Lucrarea a fost publicata la Vierxa, n 1806 de fratii Tunusli dupa manuscris grecesc. Aceasta scriere, interesanta prin ea nsasi, a servit model si sursa de informatii pentru Dionisie Fotino, care a ntocmit, n limba greaca, o Istorie generala a Daciei sau a Transilvaniei, arii Romnesti si Moldovei (1818-l819). Grec de origine, f otmo s-a atasat tarii de adoptiune si si-a dedicat activitatea studierii istoriei romnilor. A proiectat-o pe imaginea vechii Dacii, asa cum rezulta din titlul lucrarii, voind sa evidentieze prin aceasta caracterul unitar al natiunii rotxine. dincolo de granitele politico-statale din vremea sa. Lucrarea a fost tiparita la 1818 la Viena. Ea a fost tradusa de George Sion n limba romna si publicata n 185 5 fo tj-ei volume. Contemporana cu lucrarea lui Fotino este scrierea unui alt autor grec stabilit n Principate - Dirrutrie (Danul) Philippide, care a publicat la Lipsea, n 1810, n limba greaca. Istoria Ror niei, continuata cu o Geografie Romniei. Este o lucrare patrunsa d,e simpatie pentru poporul romn. subliniind continuitatea sa la nordul Du narii si n toate provinciile nationale. Termenul Romnia'; despre care se credea pna de curnd ca Philippide l-a 110

folosit pentru prima data exprima constiinta de neam a romnilor proiectata pe conturul geografic locuit de poporul nostru. Asadar, iluminismul a adus o bogata recolta de idei n cultura romna. El a realizat o sinteza ntre unele teme specifice iluminismului apusean si preocuparile de ordin national izvorte din cerintele realitatii romnesti si din traditiile culturii romne30 In conditiile arilor Romne, iluminismul s-a relevat, mai ales, n istoriografie si lingvistica - doua serii de preocupari intelectuale indisolubil legate de procesul de afirmare a natiunii romne. Istoriografia iluminista a dezvoltat si adncit tematica umanista a istoriografiei noastre. Ea a extins ana informatiei, a ridicat gradul de profesionalism si de claritate a expunerii, a dat explicatiei rationaliste un cmp mai larg de manifestare si a eliminat consideratiile de ordin supranatural din explicarea proceselor si fenomenelor istorice. Prin cele mai reprezentative manifestari, istoriografia noastra s-a situat la nivelul celei din Europa central-estetica, iar marii ei exponenti au pastrat un contact viu cu miscarea de idei apuseana: filosofica, istorica si lingvistica. In felul acesta, iluminismul romnesc a contribuit la pregatirea premiselor pentru constituirea istoriografiei moderne n tara noastra, pe valul nnoirilor social-economice, al expansiunii ideii si miscarii nationale, al afirmarii romantismului n ntreaga miscare cultural-ideologica. inclusiv n istoriografie. El s-a afirmat prin cteva opere istorice de seama care ramn repere permanente n desfasurarea cunoasterii istorice din tara noastra

iganiada http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Budai-DeleanuPentru detalii, vezi: iganiada.

Autorul i-a declarat el nsui modelul, cel al literaturii neserioase, nceput nc din antichitate de Homer prin Btlia oarecilor cu broatele. n Epistola nchintoare ctre Mitru Perea i alctuiete, ca Cervantes, o biografie fantezist de igan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon i a rmas acolo. n finalul scrisorii parodiaz proiectele colii Ardelene de a evoca veridic trecutul naional.

iganiada a fost redactat n dou versiuni: prima, din 1800, este mai stufoas i cu o aciune mai complicat, a doua, din 1812, mai echilibrat i mai artistic. Din pcate, ea nu a fost cunoscut dect trziu, publicat mai nti ntr-o revist obscur, Buciumul romn n 1875 n prima variant, iar n cea de-a doua abia n 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparine genului epic n versuri, fiind o epopee eroi-comic. Este singura epopee romneasc terminat, care are ca tem lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Subiectul. Cele dousprezece cnturi urmresc dou fire epice: pe de o parte se nareaz aventurile iganilor nrolai n armata lui Vlad epe, iar pe de alt parte aventurile lui Parpangel, n cutarea iubitei sale Romica, furat de diavoli. Ca n orice epopee care se respect, eroii pmnteni au dumani i protectori supranaturali. Autorul are simul artei ca joc, subiectul i personajele fiind pretexte pentru o comedie a literaturii (N. Manolescu). De aceea, universului naraiunii i corespunde un metaunivers, prezent n subsolul paginilor i alctuit dintr-o armat de critici care supun adevrul istoric prezent n epopee unui tir de contestaii umoristice. Dac textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficiunea amestecndu-se cu critica ficiunii, pentru c autorul are simul artei ca joc, intuiia gratuitii i a absurditii (N. Manolescu). Exist, deci, dou niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zis, care este epopeea fricii cronice i a preocuprii pentru stomac (N. Manolescu), care parodiaz motive literare consacrate, ca ubi sunt (eroii vestii de altdat), muza inspiratoare, devenit aici o femeie crtitoare cu gur mare i minte puin, sau lumea pe dos, cci epopeea ncepe cu defilarea ordonat iganilor i sfrete cu ncierarea acestora (nti ordinea, apoi haosul); b) critica povestirii, ale crei personaje sunt ntruchipri ale modalitilor de receptare a textului: Onochefalos, care se mir c Romica s-a putut transforma n tuf vorbitoare, reprezint lectura literal; Idiotiseanu, care afirm c nu toate cele ce se scriu sunt adevrate, reprezint lectura naiv; Erudiian, care recunoate mprumuturile de la ali scriitori, este lectura savant. Stilul. G. Clinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenueaz lipsa talentului descriptiv. Invenia verbal ncepe de la numele iganilor, un grotesc de sonuri (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Gvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Drboi etc.), trece prin invenii onomatopeice unele att de fireti nct trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dac ele nu circul i ajunge la modelarea lor n scopuri prozodice, schimbndu-le genul i terminaia pentru a le face s rimeze (drac, palat, copace etc). n Istoria critic a literaturii romne, Nicolae Manolescu evideniaz valoarea iganiadei printr-o comparaie: iganiada este un Don Quijote al nostru, glum i satir, fantasmagorie i scriere nalt simbolic, ficiune i critic a ei.

ILUMINISMUL ROMANESC despre Sinteze literare

Iluminismul - curent cultural Iluminismul = luminism sau secolul luminilor Lumina = cultura, cunostinte Curentul iluminist caracterizeaza pe plan ideologic si cultural secolul al XVIII-lea, punand accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, pe ridicarea popoarelor prin cultura (prin iluminarE). Trasaturi: Promoveaza rationalismul si materialismul Are caracter laic, anticlerical, antifeudal, antidespotic Combate fanatismul si dogmele Impune egalitatea intre oameni, libertatea Sustine emanciparea maselor prin cultura Raspandeste cultura prin scoli, asezaminte culturale si lucrari de popularizare Reprezentanti si lucrari definitorii: - Jonathan Swift {Calatoriile lui GulliveR) C. L. Montesquieu {ScrisoripersanE) *s Voltaire {CandidE) i J. J. Rousseau {Emil sau despre educatiE) ! G. E. Lessing {LaokooN) s.a. Conceptiile iluministe in domeniul social si politic au influentat Revolutia Franceza. Trasaturile iluministe vor fi preluate in mare parte si in modalitati orientate catre realismul secolului al XlX-lea. Iluminismul a propulsat din plin cercetarea stiintifica si procesul culturalizarii maselor.

Iluminismul romanesc Patrunderea la noi a ideilor iluministe a fost intarziata atat de dominatia straina, cat si de feudalismul autohton. Carturarii nostri de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XlX-lea s-au format sub influenta scolilor Vienei si Romei (cei din TransilvaniA) si gratie lecturilor din rationalistii francezi si, in primul rand, celebrei Enciclopedii ingrijite de Diderot si D Alembert (cei din Tara Romaneasca si MoldovA). Ei au reusit destul de greu sa se emancipeze", sustinand un iluminism original romanesc. Totusi au existat multiple semne" ale acestei originalitati. in Tarile Romane, influentele europene au fost extrem de puternice. Chesani Ramniceanu si Leon Ghenca au pornit de la Enciclopedia franceza spre a impune unele conceptii iluministe cu aplicatii autohtone. Primul s-a realizat ca filosof al istoriei; celalalt a incurajat introducerea limbii romane in scoli si a militat pentru raspandirea culturii. Tendinte iluministe au avut, de fapt, scriitorii care au pus bazele culturii si literaturii romane: Vacarestii, C. Conachi, Dinicu Golescu, I. H. Radulescu, Gh. Asachi s.a.

Scoala Ardeleana Definire, calitati, reprezentanti; principiul de baza Un loc aparte ocupa situatia din Transilvania, unde tanara burghezie romaneasca, mai dezvoltata datorita deschiderii catre Occident, a propus un iluminism in acelasi timp politic si social, patriotic si national, cultural si etic - deci un iluminism original fata de tot ce realiza Europa si lumea. Punctul de plecare al atitudinii iluminismului transilvanean era injustitia mai vechiului Unio trium nationum (1437), care frustra romanii din Ardeal de drepturi fata de asa-numitele nationalitati privilegiate. Contra acestei nedreptati se ridica o adevarata miscare ideologica, politica, nationala si socio-culturala denumita sugestiv Scoala Ardeleana, care militeaza in primul rand pentru castigarea drepturilor romanilor din Transilvania si -in continuare - pentru iluminarea" poporului prin cultura, sub permanentul indemn al antifeudalismului si rationalismului. Programul politic esential i-a fost Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae (1791) in care se solicitau drepturi egale pentru romani pe baza unor documente istorice care atestau vechimea si continuitatea lor in teritoriu. Scoala Ardeleana a inclus practic toti ideologii si oamenii de cultura ai timpului

luminilor" transilvane. Dar corifeii au fost, fara nici o indoiala, S. Micu, Gh. Sincai, P. Maior, I. Budai-Deleanu. Principiile si ideile reprezentantilor Scolii Ardelene se regasesc in lucrari istorice, lingvistice si de cultura generala. Principiul de baza este - fara indoiala - credinta in originea si continuitatea romanilor in teritoriu, alaturi de increderea in natiune si in cultul libertatii umane in pofida dictaturii de orice tip (de la dezumanizare si pana la injosirea nationala).

Continutul umanist al iluminismului Scolii Ardelene A Un atare principiu de exceptie si-a gasit sustinerea in idei care au consemnat o autentica batalie stiintifica. Combatand adversarii romanilor in Transilvania, reprezentantii Scolii Ardelene au preluat argumente ale predecesorilor lor. M. Costin si D. Cantemir sunt citati la loc de frunte, adaugandu-li-se argumentari moderne. Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Maior utilizeaza descrieri istorice pentru a demonstra suprematia originii poporului roman fata cu celorlalte nationalitati. Dar, filosofi iluministi fiind, ei nu forteaza nota, ci sustin doar impunerea egalitatii in drepturi (conform conceptiei lui S. Micu - de exemplu - ca toate natiile firesti se cuprind in marea natie a neamului omenesc"). Dreptul natural, legea firii devin la corifeii Scolii Ardelene principii care ar trebui sa guverneze intelegerea dintre oameni, natiuni si popoare. Se poate afirma cu precizie ca Scoala Ardeleana a contribuit pe deplin la afirmarea constiintei nationale. Nu se omite exagerarea sa in deschiderea purismului, dar aceasta trebuie inteleasa tot ca o tendinta patriotica. Reprezentantii sai au dorit sa demonstreaze nobletea" romanilor si au ajuns sa nege alte elemente care ar fi putut (conform conceptiei loR) sa strice o atare noblete (elemente nelatinestI).

Directiile miscarii in ansamblu, Scoala Ardeleana cunoaste doua directii fundamentale - una pronuntat iluminista si alta erudita. De la primul nivel, se urmarea emanciparea poporului si mai ales a taranilor prin dezvoltarea culturii si popularizarea stiintei. Erudismul Scolii Ardelene se refera la multimea tratatelor de istorie si de lingvistica. Dorind sa demonstreze latinitatea limbii si poporului roman, reprezentantii sai fac trecerea de la cronica la istoria autentica, realizeaza o prima cercetare autentica a limbii romane {Elementa linguae daco-romanae sive valachicaE) si un dictionar {Lexiconul de la BudD). Argumentele latinitatii sunt stiintifice si multiple: istorice, filologice si demografice. in planul limbii, se pune

problema adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, se impune cerinta fixarii normelor gramaticale, se sustine imbogatirea vocabularului prin neologisme. De fapt, Scoala Ardeleana reprezinta cea dintai etapa de modernizare a culturii noastre si se inscrie pe deplin in fluxul iluminismului european.

Literatura beletristica a Scolii Ardelene A Scoala Ardeleana a creat un climat favorabil in literatura si nu in zadar Ion BudaiDeleanu este numit primul poet roman de talie europeana. Opera literara fundamentala a acestuia este Tiganiada (a mai realizat si poemul Trei vitejI), sinteza artistica a ideilor iluministe, prima demonstratie de valoare a posibilitatilor poetice ale limbii romane, de fapt singura noastra epopee realizata. v in perioada in care cultura romana nu prezenta nici un alt text literar notabil (inceputul secolului al XlX-leA), Budai-Deleanu propune o lucrare masiva in versuri (circa 5.000) si nu de calitate indoielnica. Prin urmare, el este deodata un deschizator de drumuri si un varf de lance" in literatura. Din pacate, opera a disparut curand pentru aproape 100 de ani, neputand influenta in nici un fel debutul literaturii noastre artistice. Tiganiada este supranumita de autorul sau Poemation eroi-comico-satiric" (alcatuit de Leonachi Dianeu") deoarece epopeea imbina perfect fluxul luptelor eroice conduse de Vlad Tepes cu comicariile" tiganilor adunati de acesta in tabara si cu satira necrutatoare adresata boierimii tradatoare de neam, tiraniei feudale si bisericii lipsite de credinta. in cele doua parti introductive ale operei (Prolog" si Epistolie inchinatoare catre Mitru Petre"), Budai-Deleanu prezinta modelul urmat (Homer - cu a sa Batalie dintre soareci si broastE) si se plange de saracia limbii la acea ora - o mare piedica in realizarea respectivei lucrari. Tratata in 12 canturi si un epilog, Tiganiada urmareste derularea unei actiuni de proportii pe doua planuri esentiale: in plan terestru, urmarim actiunile lui Tepes si ale eroilor sai, parada" tiganilor, intamplarile acestora in tabara; in plan fantastic, luptele dintre romani si turci primesc replica in conflictele dintre sfinti si draci (ca si in Iliada lui Homer, numai ca la un nivel romanizat"), , iar calatoria lui Parpangel in rai si in iad in cautarea Romicai, iubita sa furata de Satana - aminteste cumva de demersul dantesc din Infernul si Paradisul.

Actiunea propriu-zisa a epopeii este aparent simpla: Vlad Tepes se pregateste de razboi cu turcii si ordona adunarea tuturor tiganilor intr-o mare tabara, ca sa nu-1 tradeze si ca sa-i aiba stransi in caz de necesitate pe front. Intervin mai multe

actiuni complementare (rapirea Romicai, cautarile disperate ale lui Parpangel, uneltirile" dracilor si ale sfintilor, plimbarile" arhanghelului Mihail si ale sfantului Spiridon prin lacasurile divine, disputele din tabara tiganilor etC). in luptele cu turcii, Tepes invinge, dar tradarea boiereasca il obliga sa plece in exil. Efortul sau de conducator este preluat de simbolicul Romandor, caruia ostasii ii cer sa-i duca au la libertate, au la moarte", formuland expresia unui mesaj sublim: romanii nu pot suporta in nici un mod impilare. Deosebita in continut, epopeea este uluitoare in forma artistica, pentru momentul national respectiv. Precedate de argumente" sinteze, cele 12 canturi deruleaza un flux care se vrea continuu. Versurile fluente preiau ceva din dulceata creatiilor populare, iar numele personajelor sunt de-a dreptul simbolice: Slobozan, Baroreu, Romandor, Angineanu, Romica etc.