scriere stiintifica medicala scoala doctorala 2011 2012 caruntu
DESCRIPTION
Materiale pentru licentaTRANSCRIPT
1
METODOLOGIA SCRIERII ŞTIINŢIFICE MEDICALE.
PREZENTAREA UNEI LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
Prof. dr. Irina-Draga Căruntu
2
1. TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
2. REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ,
CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE
INTERNAŢIONALĂ
3. ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE
BIBLIOGRAFICE
4. ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME
INTERNAŢIONALE DE PUBLICARE
5. TEHNICI DE PREGĂTIRE A MANUSCRISULUI ŞI
TEHNOREDACTARE
3
6. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ:
REGULI DE BAZĂ, REALIZAREA MATERIALULUI
7. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN FORMAT POSTER
4
1. TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
5
Clasificare
- articole ştiinţifice
- referate generale
- lucrări de diplomă
- teze de doctorat
TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
6
DIFERITE CATEGORII DE ARTICOLE ŞTIINŢIFICE
- diversitate în raport cu obiectivele urmărite
- maniere de exprimare diferită, fiecare corespunzând unui
tip de articol bine definit
- încadrarea într-o anumită clasă/categorie oferă informaţia
primară asupra obiectivului general al articolului –
orientarea lecturii
TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
7
CLASIFICARE ARTICOLE ŞTIINŢIFICE
- după obiectivul urmărit
Articol original
Editorial
Caz clinic
Scrisoare către redacţia unei reviste
Articol de trecere în revistă (Revue general/Survey)
Actualităţi (Mise au point, Update)
Recenzia – Analiza comentată (Review)
Articol didactic
- după tipul publicaţiei
reviste (periodice)
volume de conferinţă/congres/simpozion (Preprints of… ,
Proceedings of …)
volume prezentând colecţii de articole pe un anumit domeniu
TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
8
2. REDACTAREA UNEI LUCRĂRI:
REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA
TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE
CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ (prezentare conformă cu Recomandările pentru manuscrisele
trimise revistelor biomedicale – Comité International des
Rédacteurs des Journaux Médicaux)
9
I. REGULI DE BAZĂ ALE REDACTĂRII ŞTIINŢIFICE
- organizare pe secţiuni:
Titlul
Autori (cu afiliere)
Textul propriu-zis
Mulţumiri
Furnizarea de extrase
Referinţe bibliografice
Rezumat (incluzând cuvinte-cheie)
- obiectivul redactării ştiinţifice: transmiterea unui mesaj
ştiinţific, în care primează valoarea conţinutului
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
10
- redactarea ştiinţifică se raportează la principii care s-au
dezvoltat progresiv şi care impun rigoare ştiinţifică, sub
raport stilistic fiind ghidată de tehnici specifice
demersurilor ştiinţifice, şi nu artistice (literare)
- relaţie coerentă între formă, modalitate de redactare şi
fond (conţinut ştiinţific)
- concepere riguroasă enunţare clară difuzare largă şi
o percepţie adecvată în rândul celor interesaţi
- alegerea celei mai adecvate formulări pentru ideile şi faptele
care vor fi raportate
- realizarea unei exprimări simple şi clare, care să faciliteze
lectura
- realizarea unei forme concise
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
11
CALITĂŢI ÎNDEPLINITE DE O LUCRARE ŞTIINŢIFICĂ
- interesul ştiinţific
- nivelul redactării ştiinţifice (precis, clar şi concis)
- buna utilizare a limbii în care este scrisă
- cunoaşterea principiilor de redactare ştiinţifică permit o
evaluare rapidă a unui articol, fără parcurgerea integrală a
textului
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
12
DE CE SCRIEM?
- necesitatea ? / obligaţia ? de a publica
- pentru a obţine credite pentru cercetare
- pentru a accede la o poziţie în ierarhia universitară
proliferarea numărului de articole şi de reviste
apariţia fraudelor în cercetare
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
13
CUM SCRIEM?
- număr articole publicate versus valoare
(Universitatea de Medicină Harvard
– 7 articole pentru conferenţiar
– 10 articole pentru profesor)
- valoarea unui articol:
cuantificată prin numărul
de citări în alte lucrări
(măsura pentru impactul
articolului asupra evoluţiei
cercetărilor într-un anumit
domeniu)
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
14
PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ
- crearea unor departamente de învăţământ specializate:
• Baylor College of Medicine, Houston
– Departament de Comunicare Ştiinţifică
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
15
PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ
- crearea unor departamente de învăţământ specializate:
• Universitatea Rockefeller, New York – program de 18 luni pentru redactorii
ştiinţifici profesionişti
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
16
PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ
- crearea unor departamente de învăţământ specializate:
• Clinica Mayo, Rochester
– Departament de Redactare Medicală,
cursuri pentru studenţi şi practicieni
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
17
PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ
- crearea unor departamente de învăţământ specializate:
• Institutul de Ştiinţă şi Tehnologie, Cardiff – cursuri de redactare ştiinţifică
organizate de unul dintre
editorii de la British Medical Journal
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
18
PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ
- crearea unor departamente de învăţământ specializate:
• Franţa
1975 - crearea unei structuri de învăţământ
pentru redactarea medicală pe trei nivele:
- câteva ore pentru studenţi din ciclul 1 şi 2
redactare observaţie despre
un bolnav, o boală, răspuns la o întrebare de examen
- 20-30 de ore pentru studenţii din ciclul 3
redactare LD, rezumate de cercetare
- aprofundat medicii care colaborează cu
comitetele de redacţie ale revistelor medicale
1987 – Asociaţia pentru Dezvoltarea Învăţământului
şi Cercetării – masterat în Redactare Medicală
în cadrul Institutul Superior de Comunicare şi
Management Medical
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
19
STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ
- precis, clar, concis
- principii
• utilizare adecvată a timpurilor la care sunt puse verbele: timpul
trecut pentru tot ceea ce exprimă experienţa personală a
autorului, timpul prezent pentru noţiuni bine stabilite şi unanim
acceptate
• utilizarea aceluiaşi cuvânt pentru a desemna o aceeaşi
noţiune, fără ajutorul sinonimelor care pot crea confuzii
• evitarea expresiilor literare şi a cuvintelor inutile
• evitarea utilizării diatezei pasive (atunci când poate crea
impresia de anonimat privind autorul – ca subiect logic al
construcţiei gramaticale) şi folosirea (neabuzivă) a diatezei
active cu pronumele persoanei întâia, uzual plural (care indică
exact implicarea autorului în realizarea studiului)
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
20
STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ
- precizia
• lipsa de precizie în redactarea unui articol ştiinţific ridică
suspiciuni asupra rigorii cu care a fost efectuată cercetare
respectivă
• reflectată cel mai clar în capitolele Material şi metodă,
Rezultate
• coerenţa comentariilor din text, privind datele din tabele/figuri
• inserarea procentelor face dificilă lectura
• corespondenţă de adjective şi adverbe care pot fi folosite,
prezentarea unui tabel de corespondenţă fiind recomandată
pentru articolele de natură didactică
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
21
STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ
- claritatea
• utilizarea cuvintelor simple şi a unei sintaxe corecte
• limba în care se scrie trebuie să fie înţeleasă şi de un străin
care nu are decât noţiuni de bază ale vocabularului (evitarea
formulărilor colocviale în favoarea exprimărilor convenţionale)
• alegerea ordinii cuvintelor în titlu, sau la începutul unei fraze
sau paragraf – noţiunea de poziţie forte, contribuind la reţinerea
atenţiei cititorului
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
22
STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ
- claritatea
• utilizarea virgulei pentru evita ambiguităţile – este permisă
virgula înainte de “şi”
• evitarea utilizării etc. la sfârşitul unei secvenţe de termeni,
atunci când este necesară identificarea completă a tuturor
termenilor
• utilizarea abrevierilor internaţionale – pentru unităţi de măsură,
când urmează după cifre
• utilizarea abrevierilor care substituie un cuvânt/câteva cuvinte;
abrevierile trebuie anunţate şi pot fi utilizate în rezumat şi/sau în
text, dacă termenul respectiv se repetă mai mult de 3-4 ori
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
23
STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ
- concizia
• evitarea adjectivelor şi adverbelor inutile
• evitarea pleonasmelor
• semnalarea unui fapt se face direct, fără a specifica intenţia de
semnalare
• evitarea repetiţiilor (exemple: titlul în prima frază din rezumat,
rezumatul în introducere, rezultatele în discuţii, introducerea în
discuţii sau concluzii)
• NU ÎNSEAMNĂ SUPRIMAREA unor idei care sunt
indispensabile pentru înţelegerea textului; autorul trebuie să
enunţe fiecare etapă a raţionamentului său, chiar şi dacă etapele
i se par evidente; NU SE FACE APEL LA IMAGINAŢIA
CITITORULUI ŞI NU CITITORUL TREBUIE SĂ FACĂ DEDUCŢIA
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
24
CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE
INTERNAŢIONALĂ
- în condiţiile unor cunoştinţe medii de limbă, se
recomandă:
iniţial, elaborarea unui text în limba maternă
traducerea textului de către autor
în final, verificarea traducerii de către un specialist
- traducerea implică abilităţi de scriere în limba respectivă,
care să garanteze atât corectitudinea din punct de vedere
ortografic şi gramatical, precum şi utilizarea terminologiei
medicale adecvate
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
25
- în tehnoredactarea computerizată, se poate face apel la
utilizarea speller-ului şi a fondului lexical de tip tezaur
- de evitat: realizarea unei traduceri cuvânt cu cuvânt,
întrucât organizarea frazeologică este specifică fiecărei
limbi
- pentru persoanele cu ample cunoştinţe de limbă, este
oportună conceperea lucrării direct în limba străină
respectivă (economie de timp substanţială)
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
26
3. ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE
LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
27
TITLUL
- scop: enunţă conţinutul articolului, cu maximum de
precizie şi concizie (10-15 cuvinte)
- constituie, împreună cu rezumatul, un ansamblu autonom
în raport cu restul articolului, dar dependent de acesta, în
măsura în care reprezintă reflectarea directă a articolului
- alegerea titlului: utilizarea de cuvinte cheie ( indexare
corectă)
- cuvintele informative plasate la început, în poziţia forte
care atrage atenţia
- rol atractiv şi de selecţie
- alegerea articolelor după titlu: Current Contents, Index
Medicus, Medline
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
28
TITLUL
- de evitat:
titlu prea concis – nu reflectă conţinutul specific al articolului
titlu prea detaliat – riscă să fie prea lung
secvenţializarea titlului – subtitluri
expresiile inutile, fără conţinut informativ
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
29
TITLUL
- un titlu este cu atât mai lung cu cât subiectul abordat este
mai precis facilitează evaluarea articolului prin lectură
rapidă
New Therapeutics Targeting Colon Cancer Stem Cells.
Thenappan A, Li Y, Shetty K, Johnson L, Reddy EP, Mishra L.
Curr Colorectal Cancer Rep. 2009; 5(4): 209.
The First Autopsy Case of Pandemic Influenza (A/H1N1pdm) Virus Infection in Japan:
Detection of a High Copy Number of the Virus in Type II Alveolar Epithelial Cells by
Pathological and Virological Examination.
Nakajima N, Hata S, Sato Y, Tobiume M, Katano H, Kaneko K, Nagata N, Kataoka M, Ainai
A, Hasegawa H, Tashiro M, Kuroda M, Odai T, Urasawa N, Ogino T, Hanaoka H, Watanabe
M, Sata T.
Jpn J Infect Dis. 2010; 63(1):67-71.
Altered CD28 and CD95 mRNA expression in peripheral blood mononuclear cells from
elderly patients with primary non-small cell lung cancer.
Wang L, Pan XD, Xie Y, Zhang GB, Jiang M, Zheng L, Wang JH, Shi JF, Zhang XG.
Chin Med J (Engl). 2010; 123(1): 51-6.
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
30
AUTORII
- primul autor:
- a realizat studiul
- a dirijat studiul
- a redactat manuscrisul
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
31
AUTORII
- unic autor:
editoriale, actualităţi
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
32
AUTORII
- şeful de serviciu/departament sau directorul
laboratorului figurează ca autor dacă:
- a iniţiat cercetarea
- a reunit echipa
- a obţinut mijloacele financiare
- a controlat derularea studiului
- a analizat cu obiectivitate expunerea rezultatelor şi calitatea
redactării
- de obicei, figurează pe ultima poziţie, asigurând
credibilitatea, în condiţiile în care ceilalţi autori sunt mai
puţin cunoscuţi în comunitatea ştiinţifică (promotor)
- persoană de contact (corespondenţă, corectură,
furnizare de extrase, asumarea transferului
dreptului de proprietate intelectuală © - copyright):
primul / ultimul autor
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
33
34
AUTORII
- numărul autorilor este variabil, în funcţie de mărimea
echipei de cercetare
- ordinea autorilor indică gradul de contribuţie adus la
cercetare
- citarea autorilor în referirile bibliografice (conform
International Committee of Medical Journal Editors) –
completă când numărul de autori este 6, numai primii 6
când numărul de autori este 7
- studii multicentrice
- număr limitat de autori, cu mulţumiri în final celorlalţi
participanţi la cercetare
- semnează asociaţiile care au realizat cercetarea, numele
autorilor fiind citate în notă de subsol, în funcţie de gradul de
implicare sau alfabetic
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
35
AUTORII
- studii multicentrice
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
36
AUTORII
- studii
multicentrice
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
37
AUTORII
- studii
multicentrice
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
38
REZUMATUL
- scop: prezintă esenţa informaţiilor articolului, într-o
manieră condensată
- orientează cititorul asupra conţinutului articolului
reproductibil, alături de titlu, într-un număr mare de
documente (repertorii bibliografice)
- include în final un set de cuvinte-cheie, uzual selectate
conform MeSH – Medical Subject Headings
- rezumat informativ: respectă structura de articol original
(IMRAD)
- rezumat indicativ: prezintă conţinutul general al articolului
şi planul urmărit la articolele tip actualităţi, trecere în revistă
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
39
MULŢUMIRI
- persoane care au contribuit la realizarea cercetării, dar
a căror participare nu justifică includerea în rândul
autorilor (anatomopatologi, radiologi)
- persoane care au asigurat un suport financiar pentru
realizarea cercetării
- şeful de departament, în cazul în care nu a contribuit
direct la cercetare
- personalul tehnic (tehnicieni, asistenţi de cercetare,
secretare)
- inserarea textului: în funcţie de indicaţiile fiecărei
reviste: notă de subsol, anexă, la sfârşitul articolului,
înainte de referinţe
- scurte
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
40
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
41
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
42
FURNIZAREA DE EXTRASE
- limitată, în funcţie de posibilităţile
financiare ale fiecărui colectiv,
deoarece extrasele trimise de
reviste sunt în număr limitat
(maxim 50-100), şi frecvent se
percep taxe
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
43
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
- scop: justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate –
principiu fundamental într-un demers ştiinţific
- permit trimiterea cititorului la: articole, tratate, monografii,
documente oficiale, baze de date, alte forme de publicaţii
- excesul nu reflectă întotdeauna multitudinea de
cunoştinţe, ci, mai degrabă, absenţa spiritului critic; unele
reviste limitează numărul referinţelor bibliografice pentru
toate tipurile de articole, exceptând trecerile în revistă
- se citează numai documente publicate, citite şi alese
pentru valoarea lor
- citarea unei referinţe poate fi repetată de mai multe ori într-
un articol
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
44
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
- localizare în text:
• după enunţarea faptului/informaţiei respective – în interiorul
sau la sfârşitul unei fraze
• în capitolele Introducere, Material şi metodă, Discuţii
• în tabele, grafice, figuri
• în titluri şi subtituluri paragrafelor – pentru articole tip
actualităţi
- alegerea referinţelor:
• din bibliografia asupra subiectului (ansamblul articolelor şi
cărţilor scrise despre un subiect precis)
• autorul selecţionează şi reţine acele documente pe care le
consideră cele mai pertinente şi mai accesibile pentru cititor
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
45
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
- toate referinţele citate sunt prezentate, sub formă de listă,
la sfârşitul articolului
- erori posibile:
• greşeli în transcrierea referinţei – dificultăţi în găsirea
articolului
• greşeli în citarea conţinutului referinţei – inadvertenţă între
faptul enunţat şi articolul citat
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
46
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
- se evită a face referiri la:
• articole greu accesibile
• teze de doctorat
• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, publicate în
periodice
• scrisori către redacţie
• articole acceptate pentru publicare (in press, to appear)
- nu se fac referiri la:
• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, nepublicate în
periodice
• articole trimise pentru publicare (submitted)
• comunicări orale
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
47
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
- sistemul de referinţe:
a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard
b) sistemul numeric secvenţial – Vancouver
c) sistemul alfabetic numeric
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
48
a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard
În text
- în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv
ambii autori, şi anul de publicaţie
- mai mult de doi autori – se citează primul autor, urmat de
“et coll.” sau “et al.”
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
49
a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard
În text
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
50
a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard
În lista de referinţe
- clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a
numelui primului autor al articolului
- mai multe referinţe ale aceluiaşi prim autor – clasificate după ordinea
alfabetică a primei litere a celui de-al doilea autor, etc.
- mai multe referinţe ale aceloraşi autori – clasificate după anul de
publicaţie, începând cu data cea mai îndepărtată
- mai multe referinţe ale aceloraşi autori, cu acelaşi an de publicaţie –
se adaugă “a, b, c, d,…” după anul de publicaţie şi se clasează în
această ordine (la citarea în text, se includ “a, b, c, d,…”)
- numele ultimului autor este precedat de “and”, “et” sau “şi”
- îngreunează citirea textului
- facil pentru autor, care poate introduce uşor o referinţă nouă
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
51
a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard
În lista de referinţe
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
52
b) sistemul numeric secvenţial
În text
- referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea
apariţiei, în paranteze
- dacă o referinţă este citată de mai multe ori, se păstrează
numărul atribuit prima dată
- într-o paranteză, referinţele sunt clasificate în ordine
crescătoare şi separate prin virgule
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
53
b) sistemul numeric secvenţial
În text
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
54
b) sistemul numeric secvenţial
În lista de referinţe
- clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător
în text, fără criteriu alfabetic
- facilitează lectura, neîncărcând articolul cu nume de autori
- dificil pentru autor, care dacă introduce o nouă referinţă
trebuie să renumeroteze toate referinţele următoare,
existând riscul de eroare
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
55
b) sistemul numeric secvenţial
În lista de referinţe
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
56
c)sistemul alfabetic numeric
În text
- referinţele sunt citate printr-
un număr de ordine, indicat
în paranteze, care are
corespondent în lista de
referinţe (ordonată alfabetic,
şi nu în
ordinea citării)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
57
c)sistemul alfabetic numeric
În lista de referinţe
- clasificarea se face alfabetic, de
la prima literă a numelui primului
autor
- fiecare referire din lista rezultată
primeşte un numărul de ordine în
secvenţa naturală, număr care se
citează în text
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
58
ARTICOLUL ORIGINAL
- prezintă o anumită activitate de cercetare:
- abordarea unui domeniu de cercetare nou – direcţii prioritare
- testarea unei ipoteze
- rezultate în diverse domenii ştiinţifice în care există deja cercetări
- structură (IMRAD):
Introducere – scopul, obiectivele cercetării
Material şi metodă – cum a fost realizată cercetarea
Rezultate – ce s-a observat (cu rigurozitate)
Discuţii – comentarii asupra cercetării în general şi a rezultatelor
în special
- referinţele – rol de a justifica afirmaţiile autorilor, în special
în introducere şi discuţii
- publicabil în periodice şi/sau volume
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
59
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
60
INTRODUCEREA
- două scopuri informative:
general → legătură între cunoştinţele autorului şi cele ale cititorilor →
conturarea unei idei clare şi concise asupra subiectului abordat
special → scopul pentru care a fost realizată cercetarea → interes
cititor
ORGANIZARE:
- aspectul general al subiectului – actualizare scurtă (State of art) →
înţelegerea fondului; singura parte a unui articol original care
poate prezenta conotaţii pedagogice
- aspectul particular al problemei abordate
- scopul studiului – clarificarea unui aspect controversat,
acoperirea unor lacune în cunoştinţele existente, testarea unei
ipoteze
- orice cititor trebuie să înţeleagă de ce a fost realizată cercetarea şi care au fost
obiectivele urmărite, fără să facă apel la elemente de înţelegere suplimentare
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
61
INTRODUCEREA
- structurată în raport de revista aleasă pentru publicare şi,
respectiv, de nivelul de pregătire a cititorilor
- cantitatea de informaţii oferită este invers proporţională cu
nivelul presupus de cunoştinţe al cititorilor revistei:
reviste cu caracter general – introduceri detaliate
reviste specializate – introducere concisă, dar orientată pe
profilul revistei
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
- toate afirmaţiile (unanim admise) → dublate de referinţe
bibliografice: pertinente, recente şi accesibile, selectate în
ordinea importanţei
62
INTRODUCEREA
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
63
INTRODUCEREA
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
64
MATERIAL ŞI METODĂ
- indică:
materialul studiat
elemente testate
criteriile de evaluare
- date precise, astfel încât cititorul să le poată reproduce
sau verifica
- de evitat:
• introducerea de comentarii personale
• introducerea de descrieri lungi şi obositoare
• introducerea unor rezultate
• menţionarea unor elemente care nu au legătură cu scopul
studiului
• utilizarea unui stil telegrafic
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
65
Materialul
- populaţia luată în analiză, modalitatea de selecţionare,
eşantionul, descriere
- bolnavi: serie consecutivă/neconsecutivă, studiu
retrospectiv sau prospectiv, studiu randomizat sau
nerandomizat, studiu deschis sau orb, studiu caz-martor,
studiu pe serii scurte
- animale de experienţă: specie, origine, durata observaţiei,
condiţii de creştere
- suşe celulare: modalitatea de obţinere şi conservare –
mediu de cultură, pH, temperatură, adiţia unor substanţe
- uneori, este dificil de separat capitolul Material şi metodă
de capitolul Rezultate – reunire sub denumirea Observaţii
clinice (articole tip caz clinic)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
66
Elemente testate – metodă
- acţiunea unui medicament – doza zilnică, modul de
administrare, orarul de administrare
- rezultatele unei intervenţii chirurgicale – descriere
- valoarea unui examen radiologic/anatomopatologic/
biologic
- modificarea constantelor într-un model experimental
- se specifică:
denumirea chimică şi fabricantul pentru reactivi, substanţe
tipul, originea şi fabricantul pentru aparate
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
67
Criteriile de evaluare a elementelor testate
- utilizate pentru aprecierea rezultatelor
- exemple:
complicaţii
supravieţuire
variaţii ale parametrilor biologici
- se specifică şi se descriu detaliat metodele folosite (teste
statistice de analiză şi validare)
- se precizează referinţele bibliografice, în cazul preluării
parţiale/integrale a unei metode sau procedeu
- se respectă terminologia biomedicală internaţională
(pentru medicamente, bacterii, viruşi, elemente anatomice)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
68
REZULTATE
- exprimă finalizarea scopului cercetării
- constituie baza pentru discuţii
- redactare obiectivă, impersonală, neutră
- concordanţă în prezentarea informaţiilor numerice (text,
figuri, tabele)
- trebuie prezentate în evoluţie cronologică (rezultate
imediate, rezultate tardive)
- permit cititorului să-şi formuleze propriile concluzii, înainte
de a le confrunta cu cele ale autorului
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
69
REZULTATE
- prezentare completă:
• rezultate pozitive
• rezultate negative – informaţie posibil utilă într-o cercetare
diagnostică, prognostică, sau pentru a evita un tratament
ineficace
- de evitat:
•“pierderea” unui rezultat, în acest capitol, şi “regăsirea” sa în
capitolul Discuţii sau în rezumat
• prezentarea rezultatelor marginale, care nu sunt legate de
scopul cercetării
• efectuarea de comentarii personale
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
70
DISCUŢII
- scop: interpretarea cercetării realizate
- comentarii personale, spre deosebire de celelalte capitole
care utilizează un stil impersonal
- reflectă cultura ştiinţifică, inteligenţa autorilor şi gradul de
elaborare al lucrării
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
71
DISCUŢII
- obiective (ordine obligatorie):
• precizează dacă scopul cercetării a fost atins sau nu (prin
prezentarea sintetică a principalelor rezultate legate direct de scop)
• subliniază aportul adus de cercetare în progresul
cunoştinţelor în domeniu
• judecă calitatea şi validitatea rezultatelor – discuţie critică şi
obiectivă asupra materialului utilizat, metodelor folosite, interpretării
rezultatelor
• compară rezultatele personale cu cele ale altor autori (facilitare
prin figuri şi tabele comparative, care permit evitarea repetărilor, şi prin
comentarea referativă, fără a enunţa detaliat ce conţin graficele/figurile
respective) şi explică diferenţele apărute (datorate particularităţilor
materialului şi metodei)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
72
DISCUŢII
- uneori, poate exista o concluzie finală (în funcţie de
revistă)
- de evitat:
• depăşirea obiectivelor fixate în Introducere
• discutarea subiectului în ansamblu, şi nu a lucrării (tendinţe
pedagogice)
• repetarea elementelor prezentate în Introducere
• citări inexacte – rezultate incorecte, idei incorect preluate
• lipsa referinţelor bibliografice
• utilizarea unui stil literar (expresii emoţionale)
• lungimea excesivă
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
73
Rezumatul unui articol original
- organizare:
• ideea principală din Introducere, fără a repeta titlul – timpul
trecut
• metoda de lucru enunţată succint – timpul trecut
• rezultatele detaliate, cu cifre şi date statistice – timpul trecut
• concluzia principală – timpul prezent
- nu conţine referinţe bibliografice, tabele, figuri, note, chiar
abrevieri
- lungime – funcţie de revistă (150-300 cuvinte)
- corespondenţă cu informaţiile existente în articolul in
extenso
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
74
Rezumatul unui articol pentru congrese, conferinţe,
simpozioane, seminarii
- informativ, asemănător celui pentru un articol original, cu
câteva particularităţi:
• rezultate – tabel, grafic
• cel mult 1-2 referinţe bibliografice citate
• spaţiu de redactare – limitat de un cadru-tip, care permite
reproducerea directă în volumul de rezumate
- respectarea instrucţiunilor de redactare: număr de cuvinte,
tip de caracter, spaţii rezervate pentru titlu/ autor
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, STRUCTURĂ GENERALĂ,
MODALITĂŢI DE ILUSTRARE, CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE
CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
75
MODALITĂŢI DE ILUSTRARE
FIGURI ŞI TABELE
- specifice pentru capitolul Rezultate
- limitează riscul de a repeta aceleaşi informaţii în capitolul
Rezultate (prezentare) şi în capitolul Discuţii (ca bază de
comentarii)
- maximum de informaţii într-un minimum de spaţiu, într-o
formă sintetică şi clară
- uneori, este util să concepem figurile şi tabelele înainte de
a redacta textul
- autonomie informaţională – prin titlu, legendă, note de
subsol
- exprimă clar ceea ce este dificil de redactat şi obositor de
citit
- referire în text, numerotarea fiind în ordinea referirii
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
76
MODALITĂŢI DE ILUSTRARE
FIGURI ŞI TABELE
- tabelul: informaţii numerice
- figura: reprezentări grafice (desene, curbe, diagrame),
ilustraţii / fotografii
- alegerea modalităţii de ilustrare depinde de:
• obiectivul vizat, răspunzând unei intenţii precise (uzual,
articolele originale conţin tabele, iar articolele didactice conţin
figuri)
• numărul şi natura datelor
- reproducerea dintr-o altă publicaţie necesită autorizaţia
titularului (drept de autor, copyright)
- de evitat: exprimarea sub formă de tabel a unor informaţii
care pot fi enunţate clar în text
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
77
Figurile
- numerotate cu cifre arabe – numerotarea corespunde
ordinii de apariţie în text, fiind obligatorie minimum o
referire
- în economia lucrării, figuri = reprezentări grafice,
ilustraţiile - numerotare comună, acelaşi mod de referire în
text şi acelaşi mod de concepere a legendei
- legendă subiacentă, conţinând toate elementele
necesare înţelegerii figurii: explicaţia simbolurilor,
abrevieri, scală
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
78
Figurile
- uzual, în etapa de manuscris trimis spre publicare, toate
legendele aferente unui articol sunt grupate pe o pagină
separată, plasată la sfârşitul manuscrisului
- pe verso-ul figurilor se scrie: numărul, orientarea,
numele primului autor sau primele două cuvinte din titlu
(confidenţialitate)
- modalitate de realizare asistată de calculator:
exploatarea facilităţilor oferite de programe (medii
software) pentru reprezentări grafice şi interpretare
statistică (exemple: MS-Windows, MS-Excel etc.)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
79
Figurile
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
80
Tipuri de reprezentări grafice
- diagrame cu sectoare de cerc (“camembert”, “pie”) – recomandată
pentru prezentarea procentajelor (< 7 sectoare)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
81
Tipuri de reprezentări grafice
- diagrame cu coloane verticale sau
orizontale (histograme) – recomandate
pentru compararea statică
a diferitelor cifre, poate indica deviaţia
standard (< 7 zone)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
82
Tipuri de reprezentări grafice
- traiectorii (curbe de distribuţie) – x (abscisa – variabila
independentă) este variabila de control sau explicativă, y (ordonata –
variabila dependentă) este variabila de măsurat sau explicată; graficul
reprezintă în manieră dinamică evoluţia variabilei y în funcţie de x
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
83
Tipuri de reprezentări grafice
- traiectorii (curbe de distribuţie)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
84
Tipuri de reprezentări grafice
- reprezentări prin puncte (“scattergram”, “nuages de points”)
- recomandate pentru concretizarea datelor individuale (distribuţia lor)
sau pentru concretizarea existenţei/absenţei unei corelaţii între
variabila x şi y; punctele trebuie să fie suficient de mari pentru a fi
uşor identificate;
- se pot adăuga: coeficientul de
corelaţie “r”, gradul de libertate,
curba de regresie, semnificaţia
statistică “P”
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
85
Ilustraţii / fotografii
- prezentate sub formă de fotografii clasice sau imagini
digitizate, alb-negru/color
- exemple: radiografii, preparate microscopice, EKG, EEG
- suplimentar, legenda ilustraţiilor conţine informaţii
specifice despre scala de referinţă, ordinul de mărire,
coloraţiile histologice
- pentru ilustraţiile ce conţin chipuri umane se recomandă
acoperirea ochilor, în scopul păstrării anonimatului
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
86
Tabelele
- spaţiu ocupat în pagina tipărită: o coloană sau două
coloane
- titlu: situat deasupra, informează asupra conţinutului
număr coloane > dublu număr rânduri – inversare
- semnificaţii uzuale:
• capetele de coloane – variabile măsurate sau explicate
(unităţi de măsură)
• capetele de rânduri – variabile controlate sau explicative
(unităţi de măsură)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
87
Tabelele
- tabelele ce conţin date comparabile trebuie să prezinte
aceleaşi informaţii, structurate în aceeaşi ordine şi
folosind aceleaşi unităţi de măsură
- alinierea datelor este realizată în raport cu
virgula/punctul zecimal, precizând acelaşi număr de poziţii
zecimale pentru variabilele cu aceeaşi semnificaţie
- informaţii lipsă – se precizează “absent”, evitând
simbolurile matematice (-, 0)
- pot conţine abrevieri, explicate în titlul tabelului sau în
note de subsol
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
88
Tabelele
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ARTICOLUL ORIGINAL
89
EDITORIALUL
- scris la cererea comitetului de redacţie al unei reviste
- scurt – număr redus de pagini
- autorul/autorii – autoritate în materia abordată – prezintă
liber opiniile personale, analizează lucrările deja publicate,
formulează ipoteze, propun noi direcţii de cercetare
- se evită citarea rezultatelor originale, personale, faţă de
care se păstrează/se adoptă o atitudine neutră
- statistic – cel mai citit tip de articol
- editorial “tematic” – număr de revistă dedicat
(parţial/integral) unei teme; creează o privire de ansamblu
asupra temei, punctând contribuţiile articolelor publicate
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
EDITORIALUL
90
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
EDITORIALUL
91
CAZUL CLINIC
- raportează o observaţie, cu comentarii scurte
- 4-6 pagini
- semnalează:
elemente originale privind fiziopatologia unei afecţiuni
noutatea unui demers diagnostic
eficacitatea unui tratament
- uzual, periodicele limitează numărul de cazuri clinice
publicate per apariţie/număr
- în redactare trebuie evitate: (i) o trecere în revistă a
literaturii, pornind de la un caz izolat, (ii) consideraţii
didactice, sub pretextul comentării unei observaţii
- publicabil în periodice şi/sau volume
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
CAZUL CLINIC
92
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
CAZUL CLINIC
93
CAZUL CLINIC
Discuţia anatomo-clinică - bazată pe problemele diagnostice şi terapeutice ridicate de un caz
- articol de instruire
- publicaţii consacrate – exemple: New England Journal of Medicine
(“Case Record” sau “Clinico-Pathological Conference” –
Massachusetts General Hospital), Les Annales de Medecine Interne, Le
Concours Medical
Conferinţa clinică
- expune problemele diagnostice şi terapeutice ale unei observaţii
clinice
- fiecare punct este discutat de un specialist diferit
- articol de instruire incluzând şi o aducere la zi a temei, cu referiri
concrete la observaţia raportată
- publicaţii consacrate – exemple: Annals of Internal Medicine
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
CAZUL CLINIC
94
INVESTIGAŢII CLINICE
- organizare:
• scop: problema principală, eventual obiectivele secundare
majore; ipoteza
• protocol, metodă de lucru: metodologia – studiu terapeutic,
diagnostic, prognostic, serii de cazuri
• loc de realizare: dacă este aplicabil în practica cotidiană
• selecţia lotului de studiu: criteriile de eligibilitate
• metode terapeutice: caracteristicile esenţiale ale tratamentului
• criterii de evaluare: metodele de analiză
• rezultate: prezentate ca text; semnificaţie statistică
• concluzii: corelate cu aplicabilitatea clinică, fără speculaţii sau
generalizări rapide
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
CAZUL CLINIC
95
96
SCRISOARE CĂTRE REDACŢIA UNEI REVISTE
- problematică abordată:
• caz clinic scurt
• date preliminarii asupra unei cercetări de mai lungă
durată, pentru a putea revendica, în viitor, prioritatea
preocupărilor în domeniu
• comentarii/opinii contradictorii asupra unui articol deja
publicat în revista respectivă
• răspuns
- posibilitate de comunicare între autori – cititori
- scurtă – 2 pagini, < 6 referinţe
- rapiditate în publicare – comparativ cu apariţia unui articol
original
- ulterior, rezultatele prezentate pot face obiectul unei
publicaţii detaliate
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
SCRISOARE CĂTRE REDACŢIA UNEI REVISTE
97
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
SCRISOARE CĂTRE REDACŢIA UNEI REVISTE
98
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
SCRISOARE CĂTRE REDACŢIA UNEI REVISTE
99
TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY,
REVIEW)
- prezentare cât mai completă a cunoştinţelor asupra unui
subiect, pornind de la o analiză exhaustivă a lucrărilor
publicate
- caracter monografic – abordare globală – aspecte clasice,
şi perspective deschise
- autorul/autorii – personalităţi ştiinţifice, cu contribuţii
notabile în domeniu
- referinţe bibliografice – acoperă întreaga istorie a
subiectului (uzual, de ordinul sutelor)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY, REVIEW)
100
TRECEREA ÎN REVISTĂ
(REVUE GENERALE,
SURVEY, REVIEW)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY, REVIEW)
101
TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY,
REVIEW)
- organizarea conţinutului:
• tratează un subiect precis, clar enunţat în introducere
• precizează sursele utilizate pentru adunarea informaţiilor
• justifică orientarea asupra anumitor direcţii
• analizează metodologia şi validitatea rezultatelor raportate în
diversele studii citate
• rezumă, în final, datele şi rezultatele pertinente
• sugerează orientarea cercetărilor pentru studiile viitoare
- publicabil în periodice şi/sau volume
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY, REVIEW)
102
Rezumatul unui articol tip Trecere în revistă - organizare (i – tip indicativ):
• scop: definirea subiectului abordat
• originea datelor care stau la baza redactării lucrării: baze de
date, nume de instituţii, de experţi, index-uri consultate, cu
precizarea cuvintelor-cheie şi a intervalului de timp pentru care
s-a făcut documentarea
• selecţia studiilor: criteriile de selecţie a articolelor analizate
• extragerea datelor: prezentarea metodelor care au asigurat
validitatea şi calitatea datelor
• sinteza rezultatelor: prezentarea principalelor rezultate,
calitative şi cantitative, cu nivelele de semnificaţie statistică, şi a
diferenţelor existente între diferite studii
• concluzii: enunţiative, cu raportare la aplicaţiile posibile, fără
generalizări; sugestii asupra oportunităţii desfăşurării altor
studii
- organizare (ii – tip informativ):
• structură IMRAD
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY, REVIEW)
103
ACTUALITĂŢI (MISE AU POINT, UPDATE)
- ca obiectiv, se situează între editorial şi trecerea în revistă
- autorul/autorii – au lucrări reprezentative în domeniu
- elaborat la cererea comitetului de redacţie a unei reviste
sau a organizatorilor unei manifestări ştiinţifice
- abordează un subiect restrâns, pornind de la (i) publicaţiile
apărute în ultimii ani şi (ii) experienţa personală a autorilor
- diferenţa între cele două surse informative (i), (ii) trebuie
să apară clar
- referinţe bibliografice relevante (uzual, de ordinul zecilor)
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
ACTUALITĂŢI (MISE AU POINT, UPDATE)
104
ACTUALITĂŢI (MISE AU POINT, UPDATE)
- organizarea conţinutului:
• introducere – justificarea actualizării subiectului
• articolul de fond
• evită simpla juxtapunere a rezultatelor contradictorii
• explică contradicţiile, prezintă părerea personală a autorilor
• propune soluţii pentru a rezolva controversele
• permite cititorilor clarificarea ideilor despre subiect
- publicabil în periodice şi/sau volume
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
ACTUALITĂŢI (MISE AU POINT, UPDATE)
105
106
RECENZIA – ANALIZA COMENTATĂ (META-ANALIZA)
- analiza – comentarea articolelor apărute în cursul ultimelor
luni în alte reviste, sau analiza – comentarea unor volume
(tratate, monografii, etc)
- autorul/autorii – bun cunoscători ai subiectului
- 2-3 pagini
- organizarea conţinutului – două părţi:
(i) rezumarea articolului/volumului
(ii) comentarea critică asupra validităţii rezultatelor şi asupra
originalităţii în abordarea subiectului
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
RECENZIA – ANALIZA COMENTATĂ (META-ANALIZA)
107
108
ARTICOLUL DIDACTIC/PEDAGOGIC
- obiectiv: instruirea într-un anumit domeniu
- bună cunoaştere a subiectului
- capacitate de a se adresa unei clase largi de cititori
interesaţi de subiect, bazându-se pe un fond minimal de
cunoştinţe specific domeniului
- bibliografia indicată – permite cititorului o aprofundare a
subiectului
- publicabil în periodice şi/sau volume
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
ARTICOLUL DIDACTIC / PEDAGOGIC
109
ARTICOLUL DIDACTIC/PEDAGOGIC
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
ARTICOLUL DIDACTIC / PEDAGOGIC
110
4. ALEGEREA REVISTEI ADECVATE
PENTRU PUBLICARE, NORME
INTERNAŢIONALE DE PUBLICARE
111
- revistele ştiinţifice sunt cotate şi clasificate, în
funcţie de articolele publicate
- revistele de cotaţie maximă publică doar articole
de înaltă ţinută ştiinţifică
ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME
INTERNAŢIONALE DE PUBLICARE
112
I. Alegerea revistei
- decizia se ia înainte de a începe redactarea articolului,
pentru ca redactarea să se conformeze indicaţiilor pentru
autori din revista respectivă
- obligatoriu: consultarea anterioară a mai multor numere
din revista respectivă
- criterii de alegere:
• corespondenţa dintre subiectul articolului şi specificul revistei
• aprecierea impactului articolului, în cazul publicării într-o
revistă de specialitate, sau într-o revistă cu caracter general
(grad de adresabilitate, arie de difuzare a revistei)
• evaluarea şanselor de acceptare a articolului – în raport cu
politica editorială a revistei şi cu auto-aprecierea calităţii
articolului
ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME
INTERNAŢIONALE DE PUBLICARE
113
II. Norme internaţionale de publicare
- în conformitate cu Recomandările pentru manuscrisele
trimise revistelor biomedicale – Comité International des
Rédacteurs des Journaux Médicaux
ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME
INTERNAŢIONALE DE PUBLICARE
114
5. TEHNICI DE PREGĂTIRE A
MANUSCRISULUI ŞI
TEHNOREDACTARE
115
- succesiunea etapelor de redactare:
• alegerea titlului
• respectarea tipului de informaţie specific fiecărei secţiuni
• ordinea în elaborarea secţiunilor depinde de fiecare autor în
parte, şi de tipul studiului
• rezumatul se redactează în final
- există variante de pregătire a manuscrisului, în raport cu
instrucţiunile pentru autori ale fiecărei reviste
- uzual, se solicită manuscrise scrise la două rânduri, cu
spaţiu lateral suficient (pentru uşurinţa lecturii şi efectuarea
comentariilor de către recenzori)
TEHNICI DE PREGĂTIRE A MANUSCRISULUI ŞI TEHNOREDACTARE
116
Uzual, se solicită:
- pagină/pagini separate pentru:
titlu şi autori
rezumat
text
mulţumiri
referinţe bibliografice
figuri
tabele
legende
- original + un număr de copii
- scrisoare de însoţire
- documente care atestă permisiunea de reproducere a unor
materiale deja publicate (figuri, ilustraţii)
TEHNICI DE PREGĂTIRE A MANUSCRISULUI ŞI TEHNOREDACTARE
117
- recent, se solicită trimiterea manuscrisului în format
electronic, pe dischetă sau prin Internet, folosind
tipul/tipurile standard de fişiere recomandate de revista
respectivă: doc (Word), wp (WordPerfect), tex (Latex), rtf,
pdf, ps
- tehnoredactare computerizată, folosind unul din
procesoarele de text sus-amintite
TEHNICI DE PREGĂTIRE A MANUSCRISULUI ŞI TEHNOREDACTARE
118
6. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI
PENTRU EXPUNERE ORALĂ:
REGULI DE BAZĂ, REALIZAREA
MATERIALULUI
119
I. REGULI DE BAZĂ
- uzual, expunerea orală face apel la mijloace vizuale de
prezentare: diapozitive, folii
- planul de prezentare este organizat asemănător cu planul
unei lucrări scrise
- timpul limitat (7-15 minute) impune o restricţie de
dimensiuni a textului
- concentrare pe două-trei idei fundamentale, fără a se
încerca expunerea cât mai multor informaţii, într-o manieră
accelerată
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ: REGULI DE BAZĂ,
REALIZAREA MATERIALULUI (FOLII, DIAPOZITIVE)
120
- organizare:
• introducerea – explică scopul cercetării, fiind adaptată la
nivelul de cunoştinţe al auditoriului
• material şi metodă – limitare la elementele esenţiale
• rezultate – partea cea mai importantă, i se alocă durata cea mai
mare din timpul expunerii; se prezintă rezultatele cele mai
valoroase prin noutate sau prin perspectivele pe care le oferă,
ca aplicabilitate
• comentariile – două-trei puncte care subliniază elementele de
originalitate aduse şi/sau direcţiile de cercetare deschise
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ: REGULI DE BAZĂ,
REALIZAREA MATERIALULUI (FOLII, DIAPOZITIVE)
121
- modalitatea de prezentare depinde de personalitatea şi
experienţa comunicatorului
- se recomandă:
• vorbirea liberă, privind auditoriul
• câteva note scrise, ca suport pentru expozeul liber
• un ritm lent, o tonalitate coborâtă la începutul fiecărei fraze
(pentru că vocea are tendinţa să urce)
• o atitudine calmă
• utilizarea indicatorului luminos atunci când este necesar
• repetiţii (pentru formarea unui stil şi verificarea încadrării în
timp)
• prevederea posibilelor întrebări, pentru a putea formula
răspunsurile rapid, clar şi precis
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ: REGULI DE BAZĂ,
REALIZAREA MATERIALULUI (FOLII, DIAPOZITIVE)
122
REALIZAREA MATERIALULUI
- etape:
• elaborarea textului diapozitivelor/foliilor
• conceperea prezentării în întregime (comentarea fiecărui
diapozitiv/folie plus elemente ce asigură legătura dintre acestea)
• reevaluarea textului diapozitivelor/foliilor, urmată de eventuale
modificări
- tehnici:
• fotografiere
• editare computerizată (Microsoft PowerPoint, Microsoft Word)
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ: REGULI DE BAZĂ,
REALIZAREA MATERIALULUI (FOLII, DIAPOZITIVE)
123
- stabilirea materialului adecvat pentru timpul alocat
expunerii:
• diapozitive/folii susţin toată expunerea – o durată de timp de
10 minute poate însemna prezentarea a maximum 12
diapozitive/folii
• diapozitive/folii susţin parte din expunere – o durată de timp de
10 minute poate însemna prezentarea a numai 5 diapozitive/folii,
din care 1-2 cu informaţii generale, 3-4 ilustrând rezultatele
• utilizarea graficelor şi tabelelor asigură concizia expunerii şi
implicit economie de timp
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ: REGULI DE BAZĂ,
REALIZAREA MATERIALULUI (FOLII, DIAPOZITIVE)
124
- diapozitivele/foliile:
• esenţiale pentru: ilustrarea examenului histopatologic,
radiologic, prezentarea curbelor, histogramelor
• rezultatele de tip similar trebuie prezentate în acelaşi stil (fie
grafice, fie tabele, fie curbe); rezultatele diferite pot utiliza stiluri diferite
de prezentare
• facilitează urmărirea prezentării de către auditoriu
• este recomandabil ca:
- textul să fie scurt şi sistematizat, punctând etapele
prezentării, permiţând o expunere liberă (şi nu o lectură)
- să se scrie 8-10 linii de text, cu 7-8 cuvinte pe rând –
format A4 landscape (considerat optim)
- fiecare diapozitiv să aibă titlu/subtitlu
- figurile şi graficele, respectiv tabelele să aibe legende,
respectiv titluri corespunzătoare
- să se evite “sufocarea” cu date organizate în tabele
- să fie gata cu o săptămână înainte de comunicare
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ: REGULI DE BAZĂ,
REALIZAREA MATERIALULUI (FOLII, DIAPOZITIVE)
125
7. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN
FORMAT POSTER
126
- “comunicări afişate”
- formă de prezentare cu utilizare din ce în ce mai largă
pentru congrese – la ora actuală marile reuniuni ştiinţifice
internaţionale organizează susţinerea lucrărilor originale
sub formă de postere
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN FORMAT POSTER
127
- avantaje:
• posibilitatea de contact direct cu persoanele interesate de
conţinutul posterului
• posibilitatea de discutare a rezultatelor, fără limită de timp, cu
alţi cercetători care lucrează la aceeaşi temă
• mijloc de comunicare vizuală, punând în valoare figurile,
ilustraţiile şi tabelele
• materialul afişat poate fi consultat fără limită de timp, chiar în
lipsa autorului
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN FORMAT POSTER
128
Reguli de realizare/prezentare
- cunoaşterea instrucţiunilor pentru autori, specifice
manifestării ştiinţifice respective: mărimea şi formatul
posterului, locul (indicat prin număr) şi ora de instalare,
perioada în care autorii trebuie să fie prezenţi lângă poster
- iniţial se realizează o machetă ce permite stabilirea
echilibrului între text şi ilustraţii, pornind de la informaţiile
pe care intenţionăm să le prezentăm (se selecţionează un
număr limitat de informaţii relevante)
- textul trebuie să fie lizibil de la o distanţă de aproximativ 1
metru – litere de un centimetru, bold, majuscule pentru titlul
secţiunilor
- utilizarea culorilor adecvate pentru creşterea atractivităţii
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN FORMAT POSTER
129
Reguli de realizare/prezentare
- indicaţii pentru ordinea de citire a panourilor (numerotare,
săgeţi)
- facilităţile oferite de utilizarea calculatorului permit
realizarea posterelor folosind programe speciale, cu listare
separată a fiecărui panou – fapt ce simplifică transportul şi
asamblarea
- titlul – litere suficient de mari, informativ dar concis
(pentru a nu descuraja vizitatorii), provocator, eventual
interogativ (pentru a atrage vizitatorii)
- autorii, afilierile – subiacent titlului, litere mai mici
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN FORMAT POSTER
130
Reguli de realizare/prezentare
- conţinutul – organizat pe multiple panouri,
corespunzătoare diferitelor secţiuni: Introducere, Material şi
metodă, Rezultate, Concluzii
- modalitatea de aşezare a panourilor este în funcţie de
forma şi mărimea posterului: distincte, independente sau
asamblate pe un singur carton
- Introducere, Concluzii – fraze scurte, clare, sub formă de
afirmaţii succesive, individualizate
- elementele grafice – rol capital, asigură atractivitatea
posterului; utilizate pentru descrierea materialului şi
metodei şi, mai ales, pentru prezentarea sintetică a
rezultatelor; titlu scurt, informaţii concise, rezumând
semnificaţia figurii/graficului/tabelului
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN FORMAT POSTER
131
BIBLIOGRAFIE
Andronescu Ş. Tehnica scrierii academice, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 1997.
Beveridge WI. Arta cercetării ştiinţifice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968
Brause SR. Writing Your Doctoral Dissertation. Invisible Rules for Success, Taylor & Francis Group,
1999
Dudley H. The Presentation of Original Work in Medicine and Biology, Churchill Livingstone,
Edinburgh, 1977
Dunleavy P. Authoring a PhD. How to Plan, Draft, Write and Finish a Doctoral Thesis or Dissertation,
MacMillian, 2003
Friedlan AJ, Folt CL. Writing Successful Science Proposals, Yale University Press, New York, 2000
Gosling PA, Noordam BD. Mastering your PhD: Survival and Success in the Doctoral Years and Beyond,
Springer, 2006
Huguier M, Maisonneuve H, Benhamou CL, De Calan L, Grenier B, Franco D, Galmiche JP, Lorette
G. La redaction medicale, Doin Editeurs, Paris, 1990
Landrivon G, Revista literaturii, în: Cercetarea clinică. De la idee la publicare. EditDAN, Iaşi, 2002
Mauch JE, Park N. Guide to the Successful Thesis and Dissertation. A Handbook for Students and
Faculty, 5th. ed., M. Dekker, 2003
Murrell G, Huang C, Ellis H. Research in Medicine. A guide to Writing a Thesis in the Medical Sciences,
Cambridge University Press, 1990
Philips EM, Pugh DS. How to Get a PhD. A Handbook for Students and theirSupervisers, 2nd ed., Open
University Press, USA, 1995
Salmi LR. Lecture critique et rédaction médicale scientifique : comment lire, rédiger et publier une étude
clinique ou épidémiologique, Elsevier, Paris, 2002
Selye H. De la vis la descoperire, Editura Medicală, Bucureşti, 1968
www.icmje.org/urm_full.pdf. International Committee of Medical Journal Editors. Uniform
Requirements for Manuscripts Submitted to Biomedical Journals: Writing and Editing for Biomedical
Publication, 2008