serie nouã octombrie a m muzical~ actualitatea · mistico-religioase” ale unui poet-filosof...

Serie nouãoctombrie 2014

10(CLIX)36 pagini

10 lei

D i n s u m a r:

Cornel Ţăranu - 80 de aniRemember Richard Oschanitzky (I)

Eumenidele de Aurel StroeFestivalul “Dan Spătaru”

Toamna la FocşaniJolt Kerestely omagiat de Fuego

REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

MUZICAL~ACTUALITATEA

În imagine: Loredana, foto: Gabi Hirit

Am

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2014

Editorial

Un fructexotic

Liviu DĂNCEANU

Învăţământul muzical actual nuse deosebeşte, principial vorbind, decel de acum două secole, arătându-sea fi acelaşi prizonier al educaţieieminamente disciplinare, moştenită dinmoşi-strămoşi. Programele deînvăţământ – locale, atomizate, mono-specializate – refuză reciclarea, însensul globalizării, integralizării, pluri-perfecţionării, continuând să constituieîntreprinderi pe cont propriu, ne permeabile şi necompenetrabile.

Profesorul de pian, de exemplu, nu ştie sau ştieprea puţină armonie; cel de vioară bâjbâie în domeniulformelor; titularul cursului de polifonie ignoră stilistica sauestetica, astfel încât fiecare îşi vede de treaba lui,neglijându-se reciproc, anulând, deci, comunicarea şi, pecale de consecinţă, demararea unui proiecttransdisciplinar.

De pierdut au, evident, ucenicii într-ale arteisunetelor, cei care, graţie tipului de pedagogieindividualistă, totodată indigestă, îşi multiplică inutil şi înmod artificial eforturile, aflându-se în imposibilitatea de asurprinde fenomenul sonor în totalitatea lui.

Persistenţa acestei anomalii ţine de mai mulţifactor, care împiedică amorsarea unui numitor comuncapabil să polarizeze aspectele cunoaşterii generale şi despecialitate:

1) mentalitatea vetustă, păguboasă exprimată princantonarea în direcţia propusă încă de la mijlocul veacului19 de către Auguste Comte, cel care lansa o viziunedisciplinară, axată pe segmentarea învăţământului înobiecte de studiu autonome, clar delimitate, direcţie ce sedovedeşte în prezent defectivă, precară în raport cuprovocările unei societăţi preocupată mai mult săînţeleagă decât să ştie;

2) comoditatea şi indiferenţa dascălilor,reprezentată de lipsa ambiţiei de a ameliora metabolismuldisciplinei pe care o predau întru interacţionarea cu altediscipline tangente sau complementare;

3) pregătirea fragmentară, unilaterală apersonalului didactic, pregătire menită pe de o parte săstopeze proiecţia inter-disciplinară a învăţământuluimuzical şi, pe de altă parte, să limiteze accesul informaţiei

DIN SUMARCornel Ţăranu - 80 2-5

Remember R. Oschanitzky (I) 6-7Lansare discografică la Radio 7Scena lirică 8-9

Cutia Pandorei 10

Eumenidele de A. Stroe 11

Punctul pe j... azz 14-15

Festivalul “Dan Spătaru” 16-21

Niciodată toamna... 22-23

Opera Comică pentru Copii 24J. Kerestely omagiat de Fuego 25

Loredana 26

Sărbători la Galaţi 28-29

Concerte/ Festivaluri 31-32

Femina 35

la nivelul particularului şial dogmaticului;

4) mefienţaprofesorilor faţă de oreformă ce se opuneprofilării excesive, darcare stimuleazăconvocarea diverselordomenii de studiu şiasamblarea lor în entităţicuprinzătoare, faptdatorită căruia ar putea săle submineze poziţiile,privilegiile şi chiarresursele materiale.

Menţinerea siste-mului actual atrage riscuriimense. În primul rândratarea unor valenţe

efectiv creatoare ale învăţământulu muzical. În al doilea rând formarea unor

specialişti ce vor traversa tunelul strâmt şiîntunecos al propriilor lor calificări.

În sfârşit, atrofierea, în rândul tinerilorartişti, a plăcerii de a sesiza esenţialul, altfelspus, lucrurile cu adevărat importante.

O plăcere care astăzi are, din păcate,gustul unui fruct exotic.

2

Toamna muzicală clujeană


Aniversări -Cornel Ţăranu la

80 de aniMirela MERCEAN-ŢÂRC

Ce-a de-a 48-a ediţie a Toamnei Muzicale Clujenea avut ca emblemă artistică comemorarea şi aniversareaa două personalităţi ale muzicii româneşti: Ştefan Ruha,violonist şi profesor de talie mondială de la a cărui trecereîn nefiinţă se împlinesc 10 ani, şi compozitorul, profesorulşi academicianul Cornel Ţăranu, care împlineşte 80 de anide prolifică activitate interpretativă şi de creaţie muzicală.

Concertele omagiale au întrunit un numărimportant de artişti în a căror repertoriu şi expresiemuzicală s-au inserat gânduri, amintiri, reflecţii şi reflexiiasupra personalităţii celor comemoraţi sau celebraţi. Osărbătoare muzicală care, în cele trei săptămâni de “festincultural” a oferit publicului clujean o paletă largă dereprezentări ale artei muzicale: patru concerte simfonice şivocal-simfonice, un concert al Orchestrei de Cameră, un

concert de jazz, cursuri de măiestrie gratuite, precum şirecitaluri din secţiunile festivalului: PanoramicComponistic Contemporan şi Serate Camerale. Dintreacestea, concertul de deschidere din 3 noiembrie,concertul Orchestrei de Cameră a Filarmonicii de Stat„Transilvania” din data de 14 octombrie şi recitalul susţinutde Cvartetul Transilvan, alături de pianistul CsíkyBoldizsár pe 23 octombrie, au fost realizate in memoriamŞtefan Ruha, al cărui spirit artistic a fost evocat şi invocatde către artiştii implicaţi, poate prin atingerea acelui înaltstandard artistic interpretativ cu care violonistul trăieşte înamintirea noastră şi a celor care l-au ascultat, prin

neasemuita sonoritate a viorii, caldă, aureolată de oexpresivitate patetic-dramatică cu care entuziasmapublicul la fiecare concert.

Maestrul Cornel Ţăranu fost înconjurat în cea de-a 80-a toamnă a vieţii, de discipoli, admiratori, prieteni,colaboratori, foşti şi actuali studenţi, familie şi colegi debreaslă, fiind sărbătorit artistic prin audiţii şi prime audiţiiale lucrărilor sale.

Concertul aniversar din 5 octombrie a reunit douăansambluri de prestigiu, corul Filarmonicii Transilvaniadirijat de Cornel Groza, şi ansamblul Ars Nova avându-l lapupitru pe maestrul aniversat alături de care s-a aflat şiactorul Anton Tauf. “Cele trei coruri a cappella” două peversurile sonetelor lui Mihai Eminescu: Căci eterne suntale lumii toate, Cu mâine zilele-ţi adaogi şi Despre timpde Matei Călinescu, constituie un triptic compus pentruCorul Filarmonicii Transilvania, în care meditaţia filosoficăasupra timpului, efemerităţii şi eternităţii rezonează culirismul sobru al muzicii, reflexie a nobleţii gândului şigestului compoziţional. Interpretarea corală de excepţie arevelat o scriitură polifonic imitativă şi liberă, în careunisonul devine o expresie a singurăţăţii ascetice, iardialogurile concepute într-un limbaj modal-diatonicconsună cu imaginea corului antic, cu tânguireamelopeică ori cu limpezimile apolinice ale semnificaţiilorversurilor cărora actorul Anton Tauf le-a dat viaţă într-o

rostire dramatică expresiv nuanţată.Corul final, interpretat în primăaudiţie absolută reprezintă oconcluzie “postmodernă” în carecompozitorul, păstrând unitateaexpresiei tripticului dă viaţă, prinreflectări multiple unisonice,eterofonice, antifonice ale materieimuzicale, prin efecte de parlando,glissando, printr-o expresie din ce înce mai întunecată, stinsă,“labirintului de oglinzi” “trandafiruluialb risipindu-şi petalele într-o adierede vânt, ca şi cutremurului unuigând”.

În cea de-a doua parte aconcertului, prima audiţie absolută aoratoriului dramatic Lăutarul a adusalături de Ansamblul Ars Nova şi dementorul ei, maestrul CornelŢăranu, pe tenorul Tiberius Simu înrolul lui Bănică, pe baritonul CristianHodrea în rolul lui Cezar Bolliac şipe actorul Anton Tauf în rolulnaratorului şi a boieruluiMedeleogru. Personajul principal alacestei lucrări este un violinist

virtuoz ţigan, Bănică, ce a luat lecţii de la Ludovic Wiest,dar era rob pe moşia unui boier beţiv şi trândav care-l trataca pe o slugă. Povestea este preluată dintr-un romanneterminat al lui Camil Petrescu, în care se evocăpersonalitatea lui Nicolae Bălcescu. Publicul a putut audialive vocea lui Camil Petrescu citind un fragment dincapitolul Bănică şi Postelnicul Medeleogru - Capriccio.Înveşmântarea muzicală păstrează culoarea şi parfumulsonor al vremii, prin îmbinări şi alternări ale interludiilor şicomentariilor instrumentale concepute în limbajul deavangardă propriu stilului compozitorului, cu elemente

3

Toamna muzicală clujeană


preluate din folclorul urban deinspiraţie orientală - din cântecele luiAnton Pann, sau din peşrevurile luiDimitrie Cantemir - , toate îmbibatede sonorităţile şi atmosfera“romanţioasă” a muzicii saloanelor

secolului XIX. Eterogenitateamijloacelor de expresie conferămateriei sonore o simbolistică în carepredomină deopotrivă pitorescul şisavoarea exotică, absurdul şigrotescul, candoarea şi tragismul.Tenorul Tiberius Simu a etalat în ariasa pe stihurile lui Anton Pann, “CatăDoamne…” cu care se deschidelucrarea, un timbru cald, strălucitorperfect integrat expresiei patetice şiliniei vocale colorate cu elementeorientale, apogiaturi şi ornamente.Asociaţia literară a tinerilor intelectualia fost evocată prin aluzii sonore laromantă rusească ori nocturnelechopiniene, uşor parodiate prindeformare cromatică. Pentru a seputea strânge bani pentrurăscumpărare, Bănică este prezentatsocietăţii de către Dimitrie Florescu şiinvitat să “execute” câteva Capricii dePaganini (citat de pe bandă). Apoi iacuvântul Cezar Bolliac evocat muzicalde baritonul Cristian Hodrea a căruiarie “ Cântă robul pe a lui vioară….” afost interpretată cu înflăcărarea şiemfaza cerute de rol precum şi înspiritul inflexiunilor de baladăpopulară pe care compozitorul le-apresărat în această arie. Au rămas înmemorie comentariile muzicaleironic-groteşti prin glissando lento laflaute şi oboaie ce caricaturizeazăfigura boierului, citatele-simbol “ Eusunt Barbu Lăutaru, leit motivultristeţii şi ruşinii ţiganului rob intonatede flaut vibrafon şi pian preparat.

Orchestra FilarmoniciiTransilvania a interpretat în data de

10 octombrie, sub baghetarenumitului dirijor Horia Andreescu,ciclul de lieduri Cetini negre cu carecompozitorul Cornel Ţăranu a debutatîn aprilie, 1958. Cutezanţa tânăruluicompozitor de a aborda versurile “

mistico-religioase” ale unui poet-filosof idealist nu a trecutnesancţionată de către autorităţilecomuniste ale vremii. Astfel lucrarea afost interzisă, cronica lui Ilie Balea afost imediat scoasă de la tipar iarautorul a primit critici în presă fiind datca exemplu negativ în şedinţe, timpde doi ani. Se pare însă că a deranjatnu numai opţiunea literară ci şivaloarea compoziţiilor. Cele treipoeme tălmăcite muzical reflectă oempatie sonoră, ideatică şi imagisticăcu semnificaţiile profunde alepoemelor printr-o materie muzicală ceemană o vibraţie specială, oatmosferă nocturnă, expresionistă cuparfum arhaic românesc, cu subtilităţicoloristice şi sugestii timbralerafinate. Semnal de toamnă,conceput într-un modalism diatoniccu colorări melismatice, orientale afost exprimat de protagonistul serii,Tiberius Simu prin lirismul cald,învăluitor al timbrului său vocal într-ofrazare inteligentă, frumos arcuitădinamic. Interludiul şi Noapte extatică- celelalte două lieduri ale tripticului -,au revelat o lume sonoră cu subtilităţineoimpresioniste în care timbrurileharpei şi a flautului, a percuţiei şi alvocii aflate în registrul expresiv alrecitativului rubatizat, precum şimomentele de pulsaţie ostinatădiscretă, au conturat semanticmetafora îngemănată a imaginiimuzical-poetice.

În partea a doua aconcertului, Rapsodia pe o temă dePaganini de Rahmaninov, a avut-o ca

protagonistă pe pianista de 24 de aniAurelia Vişovean care în pofidatinereţii sale deţine un portofoliuconcertistic naţional şi internaţionalimportant. Interpretarea celor 24 devariaţiuni create de Rahmaninov s-asituat la cote maxime ale expresivităţiimuzicale. Cu o stăpânire perfectă atehnicii pianistice, interpreta aimpresionat prin uşurinţa cu care asurmontat cele mai dificile pasaje devirtuozitate, prin dantelării, perlaturi şifiligranuri sonore în variaţiunile cuscriitură figurativă de agilitate precumşi în cadenţa şi variaţiunile finale. Auimpresionat sunetul rotund şi robustdin variaţiunile 4 şi 5, sensibil, cumetamorfoze coloristice rafinate învariaţiunile lente (9,10) sau însuperba “ poveste de iubire” creată învariaţiunea 15 în care “pauzeleretorice” şi frumuseţea extatică afrazării au “tăiat respiraţia“ascultătorilor. Alte atribute demne deamintit ale acestei versiuniinterpretative ar fi, gradaţii culmi-native şi echilibre sonore dozatemăiestrit, polifonii latente inteligentsubliniate, o retorică discursivă avândo logică muzicală de cristal, siguranţănaturaleţe, abundenţă de talent binestrunit în albia expresivităţii şi emoţieiartistice.

Cu Suita Carmen de Bizet -maestrul Horia Andreescu a “călăuzit”orchestra Filarmonicii Transilvania petărâmurile exotice ale expresieisimfonice create de compozitorul ruspe baza celebrei opere. Am admiratsonorităţile subtile de un pianissimoireal din Introducere sau din Adagio,explozia de energie din dansul aldoilea, coloristica interesantă aprimului Intermezzo avându-i caprotagonişti pe percuţioniştiiorchestrei precum şi simplitateafermecătoare a ariilor citate (La joliefille din Arleziana),în generalmăiestria artistică cu care orchestra arăspuns gestului dirijoral şi intenţiilorexpresive oferindu-le ascultătoriulorun regal simfonic.

Sărbătorirea maestruluiCornel Ţăranu a avut ca punctterminus un inedit portret de grup adhonorem Magistri, prezentat în 19octombrie de profesorul şicompozitorul Adrian Pop, el însuşi oramură a solidului “arbore al creaţieimuzicale” crescut în fertilul sol altradiţiei şcolii componisticetransilvane. Prima piesă a fostSonata-poem pentru violoncel şi piande Cornel Ţăranu, o lucrare din

Corul Filarmonicii din Cluj

4 ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2014

Toamna muzicală clujeanăprima perioadă de creaţie în care se întrevăd contururienesciene dar şi intonaţii modale ce confirmă sentimentulapartenenţei la o lirism cantonat în paradigmeleexpresivităţii cântecului de dor şi jale. Violoncelista DianaCanteşanu a conferit lucrării “carnaţia” unui sunet plin,consistent, o tehnică bună incluzând efectele de pizzicatoşi flageolette, fiind secondată de comentariile pianistice ceau contrabalansat prin dramatismul conflictual, lirismulsenzual al violoncelului creând un duo închegat în carevolumele sonore au fost inteligent şi expresiv construite.

Adrian Pop a creat Tempi pentru contrabasssolo în 1976, lucrare începută în perioada studiilor la clasade compoziţie a lui S. Toduţă care au continuat, în urmapensionării acestuia, la clasa Cornel Ţăranu. Lucrarea are

ca idée centrală contrastul dintre mai multe regiuni detempo. Contrabasistul Gyorgy Robert a interpretat cu brioacestă lucrare ce conţine elemente de teatru instrumentalşi debutează simbolic cu pulsul inimii, înregistrat pe bandă,element care se constituie ca refren şi repriză. Diferitelecontraste de mişcare sunt asociate unor modalităţi de atac:alert-staccato, lent-glissando, flageolete, alte articulaţii,pizzicato, spicato, tremolo, coarde duble, subliniind ideeade subiectivitate a percepţiei temporale a mişcării..

Piesa de concert pentru vibrafon de Peter Szegö,se regăseşte în registrul de exprimare al avangardeiexploatând sonorităţile speciale ale vibrafonului în contrastsonor dinamic etalând deopotrivă fragilitatea rezonanţeisunetului şi stridenţa atacurilor. Atmosferă: celestă, a liniştiişi serenităţii este frecvent întreruptă de scurte secvenţedinamice, contrastante, fulgurante, mozaicate la extrem:citate scurte din jocuri sau cântece de copii, ostinato-uriabreviate, oscilaţii melodice secvenţate într-un discursmuzical energic şi condensat în evenimente sonore. Ununivers sonor căruia percuţionistul Emil Simion i-a datviaţă într-o interpretare de referinţă.

Cristian Bence-Muk a preferat să incriptezenumele maetrului într-un material muzical conceput într-undialect de semnalizare şi comunicare special: MorseDedication pentru vioară şi pian avându-i ca protagoniştipe concert maestrul Paul Sârbu şi pe pianista Marta

Cârlejan. Discursul muzical furtunos, a exprimat o energieintensă în care parametrul stilistic de Toccata este prezentîn accente asimetrice, ritmuri complexe, bătăi de palme şipicioare. Folosirea efectelor în toate registreleinstrumentelor soliste şi intensificarea parametrului ritmicduce la dezintegrarea totală a discursului melodic. Aplauzeîntreite se cuvin interpreţilor pentru sincronizarea perfectăa duetului.

Răzvan Matea a compus Spheres pentru flaut,pian, beatboxer, bandă şi dansator, completând imagineageneraţiei de compozitori postmoderni prin realizarea uneilucrări de tip multimedia, care penetrează zona muziciiculte împrumutând elemente spectaculare din muzica dedivertisment: beatboxing, street danse, ground sonor

electronic, realizând o polifonie de genuri şi stiluri cese suprapun eclectic dar spectaculos. Artiştiiinterpreţi, Mara Pop pian, Flavia Herdlicka flaut,Sergiu Homone beatboxer şi Cristian Băicandansator, au etalat un discurs polistilistic impregnatcu elemente de jazz, cu motive muzicale în limbajcult de avangardă, cu scurte momente repertitive înstil minimalist şi improvizaţie coregrafică, într-unostinato ritmic realizat de grundul sonor albeatboxerului şi al benzii. Aşadar, un momentspectacular în care am simţit totuşi lipsa unui eclerajcorespunzător atmosferei, ce însă nu excludeposibilitatea de a completa reprezentaţiile ce vorveni.

Lucrarea Transfigurare compusă de DanVariu a avut prima audiţie la Festivalul GeorgeEnescu, fiind interpretată impecabil în concertulomagial de: Radu Dunca vioară I, Simon Csongorvioara II, Andrei Pintea violă şi Mihai Barbulvioloncel. Aşadar un cvartet programatic, ce pune laîncercare tehnica de coordonare dinamică şitimbrală a oricărui ansamblu, în condiţiile unorexpresii de o fragilitate extremă a sonorităţii înpianissimo, cu care debutează lucrarea. Unisonul,trisonul, tetrasonul crează sfere sonore care se

ivesc şi dispar se dezintegrează şi apoi se reintegreazăîntr-un flux sonor perpetuu, static din punct de vederedramaturgic, un continuum în care sunetul unicsimbolizând esenţa pare a conţine în sine potenţialulhaosului, o continuă pendulare între linişte şi dinamism, unjoc de-a temporalitatea între static şi dinamic, între evolutivşi nonevolutiv, realizat prin tehnici minimal-repetitive, ceoglindesc poate, starea de graţie enunţată în titlul lucrării.

Gabriel Mălăncioiu, a venit din Timişoara alăturide violonista Cristina Constantin pentru a prezentalucrarea Omagiu lui Enescu pentru vioară solo, conceputăîntr-un limbaj abstract cu aluzii intonaţionale la tehnicile şilimbajul enescian. Varianta interpretativă s-a situat înregistrul expresiv al sensibilităţii şi meditaţiei.

Xibalba reprezintă în mitologia maya, Lumea deDincolo. Tiberiu Herdlicska a imaginat acestă lume într-oatmosferă sonoră în care flautul, Flavia Herdlicska, estepersonajul principal alături de Diana Dava Barb la pianpreparat, un duo a cărui intepretare pare a fi recreat oinvocaţie ancestrală prin: clustere glissandouri pe coardelepianului în registrul grav, dialoguri rubatizate, ritmuriostinate asimetrice, efecte stranii, şuierături, tânguiriImaginea finală este de o serenitate celestă, punctată deefectele sifflante, înfricoşătoare ale flautului creând untablou fantastic, atrăgător şi terifiant în egală măsură..

Horia Andreescu

5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2014

Toamna muzicală clujeanăÎn pauza concertului

profesorul Ştefan Angi a lansat “cartea de dar” intitulată “ CornelŢăranu- Mărturisiri mozaicate, studiişi eseuri” editată de Eikon,concepută în două părţi: “pe de oparte confesiuni biografice, citatemozaicate din condeiul maestrului,fragmente de interviuri conţinândmărturisirile sale asupra celor maiimportante etape parcurse pânăacum, şi bineînţeles, evocareaamintirilor despre creaţiile salecompuse în aceste perioade. Pe dealtă parte, figurează studii şi eseuriale autorului acestui volum, scrise de-a lungul deceniilor, privind viaţa şiactivitatea lui Cornel Ţăranu..”

(Ştefan Angi) Cartea a fostprezentată de doi esteticieni demarcă: prof. univ dr. Gabriel Banciu şiprof. univ. dr. Puşcaş Tiberiu.

Partea a doua a concertului afost reprezentată de şase ipostazecompoziţionale abreviate, create la“comanda” iniţiatorului şi amfitrionuluisărbătorii, Adrian Pop, interpretatede una dintre cele mai străluciteformaţii camerale tinere, Trio AxisMundi, alcătuită din Radu Duncavioară, Aurel Băcan clarinet şi EvaButean pian.

TocCaTa brevissima deŞerban Marcu este construită pornindde la iniţialele numelui maestrului,pentru ca prin metamorfoze ritmico-melodice ostinate extrem de rapide şi

dificil de sincronizat să coaguleze omelodie surpriză- Happy Birthday toyou, configurând o glumă muzicalăde mare efect la public.

Iulia Cibişescu s-a aflat într-oaltă zonă de expresie, de tipavangardist, cu lucrarea sa intitulatăPlus Infinit.Debutând furtunosîn prima parte,expresia devineburlescă în cea de-a doua secţiunesuprapunând maimulte straturisonore cusemnificaţii diferite,pentru ca în cea de-

a treia“scenă” disoluţiadiscursivităţii trioului sămute “reflectoarele” pesolistica clarinetului într-unglissando şi un continuumsonor eterat.

Tudor Feraru şi-aintitulat “portretul omagial”Con Tenerezza, realizândun discurs izomorf,figurativ ca un “perpetuumsonor” ce trece de lainstrument la altul, de la unregistru la altul, o muzica acărei repetitivitate creeazăo senzaţie de ad infinitumşi conţine în acelaşi timp oprospeţime energeticăîntreruptă brusc, detăcerea generală, fără ostrategie conclusivă (unposibil mesaj încriptat sauo neverending story?).

Dora Cojocaru înpiesa sa Mnemosyne,rememorează anumiteteme, motive din creaţia

compozitorului semnificative pentrucompozitoare. Ca întotdeauna,amprenta sa stilistică este puternicăşi profundă conţinând contraste şivariaţii ale unor materiale prelucratemăiestrit prin subtilităţi şi gesturidiscursive-retorice de marerafinament.

Ghirlande en resonancesemnată de Ionică Pop este oevidentă aluzie la celebra lucrare amaestrului folosind în contrapartidăun discurs ce frizează “absurdul “prin elemente de teatru muzical,satirice. Interpreţii vorbesc,gesticulează rostesc cuvinte cesemnifică pierderea, disoluţiasensului, o oboseală evidentă a

intrumentelor – personaje care setânguie, se vaită, vioara care sedogeşte, se dezacordează -; toateacestea pot reprezenta o lume înderivă din care autoironia nu lipseşte.

În încheierea portretului degrup Ciprian Pop recurge la rândul

său la “invocarea” unei zeităţi, dedata aceasta traco-dacă, numităKondaon. Printr-un discurs ostinatenergic, conţinând elemente modaleşi ritmuri cu valoare arhetipală,prelucrate variaţional cu bun gustîntr-un joc metamorfic tonic, dinamic,compozitorul construieşte oculminaţie şi un final spectaculos cea asigurat penetranţă şi receptivitatemaximă acestui portret de grup înintegralitatea sa şi în eterogenitateasa expresivă.

În ceea ce priveşteperformanţa interpretativă a artiştilortrioului Axis Mundi, se impun douăatribute esenţiale: virtuozitate şiexpresivitate la superlativ

Repriza concertului, cuSecvenţe de Cornel Ţăranu a fostrealizată de către orchestra decoarde Diletto musicale condusă deviolonista Melinda Beres şi dirijată deMatei Pop. Realuarea acestei lucrări- prima audiţie a avut loc în 1961- stăsimbolic sub semnul tinereţii revelândun lirism intens şi patosul unui discursorchestral ce are la bază tipologiarecitativului doinit şi a ostinato-uluidansant. Scriitura în stretti, asimetriileritmice, “aulodiile” prevesteaulimbajul marilor simfonii.

O aniversare prolifică încreativitate, cu irizaţii multiple cătretoate zonele expresiei spirituluicontemporan reflectat în muzică,căruia maestrul Cornel Ţăranu i-a dataripi atât în creaţiile proprii cât, maiales în cea a discipolilor de-a lungulacestui festival dar mai ales de-alungul întregii sale vieţi dedicatemuzicii. La mulţi ani stimate maestre!

Pagini de Mirela MERCEAN-ŢÂRC

Axis Mundi


Maeştri

RememberRICHARD

OSCHANITZKY(1939–1979)

Alex VASILIU

Despre Richard Oschanitzky se cuvine să vorbimmai mult în 2014, când ar fi împlinit şapte decenii şijumătate de viaţă, când s-au adunat trei decenii şijumătate de când s-a stins.

Stăruie în mintea multor muzicieni români imagineasingulară a lui Richard Oschanitzky, cel împătimit dejazz - compozitorul, aranjorul, pianistul, vibrafonistul,conducătorul de formaţii. Timp de aproape 20 de ani,aşa a fost vizibil. Deşi în perioada studiilor la clasa de

compoziţie a lui Mihail Jora de la Conservatorulbucureştean (1955-1959) a cucerit admiraţia şi respectulcolegilor, a profesorilor pentru că era un excelent cititorde partituri la prima vedere, oricât de dificile ar fi fost(partituri de orchestră!), pentru că stăpânea tehnici descriitură “din vechime” şi din vremea lui. Dealtfel, ca elevla Liceul de cultură generală “Nicolaus Lenau” dinTimişoara, nu la Liceul de muzică, Oschanitzky scriseseDouă romanţe pentru voce şi pian pe versuri de HeinrichHeine, Două lieduri pentru mezzo şi pian, Bolero pentruvioară şi pian, un Cântec pentru republică (cor mixt şipian, pe text propriu), iar Missa în fa minor i-a fost

cântată în 1955 în Domul din Timişoara, el susţinândpartea de orgă. Secţiunea “Gloria” a convins comisiaConservatorului să-l admită pe primul loc.

În tinereţe scutier al modernismului (deplin înţelesca urmare a studiilor la Conservatorul din Leipzig), maitîrziu iritat, uneori, de anumite îndrăzneli găsite înpartiturile studenţilor săi, Mihail Jora admira laOschanitzky însuşirea fără reproş a tehnicii bachiene decompoziţie, preferinţa pentru scriitura din spaţiulgerman. La rândul său, Oschanitzky împărtăşeaconcepţia maestrului, ce privilegia claritatea, eficacitateaideilor şi a exprimării muzicale, pe toate palierele. Înplus, la fel de important, preţuirea folclorului arhaic,infinit de generos în idei pentru un compozitor.Oschanitzky mai avea o calitate, foarte rară: improviza lapian în orice stil. Cu o uşurinţă, cu o virtuozitate a ideilorşi a cântului instrumental ce îi asiguraseră statutul devedetă printre colegii adunaţi în timpul pauzelor dintrecursuri, să-l asculte.

O lungă serie de partituri argumenteazăconştinciozitatea, puterea de muncă, talentul, ştiinţa decare a dat dovadă Richard Oschanitzky în timpulstudiilor la Conservator. Notez aici câteva titluri: MissaBrevis, Seara – lied pentru voce şi pian (1956), Pentrutine, Republică – cantată pentru cor şi orchestră (1957),

Cântarea iubirii – şapte cântece pentrubariton/mezzosoprană şi orchestră de cameră (1957-1958), miniaturi pentru pian, Cinci coruri pe texte înlimba germană, Odă patriei mele – cantată pentru corşi pian (1957), Uvertură la o comedie (1959). Celedouă distincţii importante: premiul I la Concursul delucrări vocal-simfonice organizat la aniversarea unuideceniu de la proclamarea republicii, şi singura bursă“Enescu” acordată în 1959 pentru “Cântarea iubirii” aufost recunoaşteri oficiale suficiente să paveze drumulspre succes al compozitorului Richard Oschanitzky.

Dar curajul şi inconştienţa vârstei de 20 de anil-au împins să accepte invitaţia de a cânta jazz laambasada Egiptului în seara de Revelion 1958-1959.În acea epocă, românilor le era interzis să aibă relaţiicu cetăţeni şi cu instituţii din străinătate. A fost,oricum, o epocă foarte dificilă din punct de vedereideologic, un moment în care autorităţile comuniste audovedit inflexibilitate faţă de oricine se manifestadincolo de rigorile politice. La 13 mai 1959, RichardOschanitzky a fost exclus din Conservator în cadrulunei şedinţe publice. Mulţi studenţi de la alte instituţii

de artă au trecut prin aceleaşi încercări. Dintremuzicieni, trebuie menţionaţi compozitorii Ştefan Zorzorşi Anton Zeman, pianiştii George Rodi Foca şi EugenCiceu, violonistul Vladimir Cosma. Toţi au devenit,ulterior, nume importante ale muzicii româneşti şiinternaţionale.

Pentru a se întreţine, Richard Oschanitzky a lucratintens ca pianist în formaţii angajate în cele mai luxoasehoteluri din Bucureşti (Lido şi Ambasador). Abia dupăexcluderea din Conservator el a dovedit că în afaracunoaşterii şi practicării tehnicilor de compoziţie


Maeştriacreditate de istoria muzicii academice, şi-a însuşitrapid toate stilurile muzicii de divertisment cultivate înanii ’60. De parcă toată cultura, ştiinţa de carte, talentulcomponistic şi de pianist nu ar fi fost deajuns,Oschanitzky mai avea o calitate: scria aranjamente şiorchestraţii, compunea lucrări originale uimitor de rapid.De aceea a fost solicitat de Casa de discuriElectrecord”, de Radio şi Televiziune, de teatre dinBucureşti, Braşov, Sibiu, Arad, de studiourilecinematografice “Animafilm” şi “Sahia”.Numai în perioada 1961-1966 asemnat aproape 1000 de aranjamenteşi orchestraţii (pe care le-am identificatconform agendelor personale,mărturisirilor unor interpreţi şicompozitori, avizelor de plată emise deUniunea Compozitorilor).

Fără a fi cu adevărat interesat demuzica uşoară, Oschanitzky arespectat ideile fiecărui compozitor(român sau străin), inventând mereucele mai frumoase, mai expresive,uneori mai îndrăzneţe formulearmonice, ritmice şi timbrale, plasândmulte teme oferite de autori cunoscuţiîn categoria capodoperelor genului,sau conferindu-le statut-ul superior, delied. Cu atât mai mult se poate vorbidespre acest gen în cazul compoziţiilor sale. Nu suntmulte, dar fiecare este o bijuterie. Lista completă nupoate fi reprodusă aici, însă trebuie menţionate “De cepari trist”, “Jucăriile”, “Concert de toamnă”, seria debossanove “Umbra”, “Când ai plecat”, “Song”, “Un miccuvânt”, “Un vis”, “Noi doi”.

Richard Oschanitzky a fost al doilea muzicianromân care a înţeles ce posibilităţi oferă folclorul pentruca jazz-ul european şi din alte zone etno-culturale să nufie doar o copie a modelelor americane. Spre deosebirede Jancy Körössy, orientat spre tradiţia româneascăurbană reprezentată de tarafuri, Oschanitzky s-a simţitatras în special de tradiţia arhaică. Explicaţia constă îndeschiderea sa spirituală, curiozitatea, îndrăzneala dea inocula fluxului muzical propriu formule melodice,ritmuri, sonorităţi inedite pentru publicul din România şidin străinătate. Concepţie ce i-a fost confirmată întimpul studiilor la Conservator de prestigiosulcompozitor şi profesor Mihail Jora. Trei etape au marcatevoluţia relaţiei folclor-jazz în accepţia lui RichardOschanitzky:

1. alegerea, ca temă, a unei melodii româneşticunoscută, pentru care a scris aranjamente şi aimprovizat în stil jazzistic modern american2. inventarea unui motiv sau fraze melodice în stiltradiţional şi dezvoltarea acesteia în manierăfreejazz (ca mod de aranjament pentrucombo/bigband şi cânt solistic spontan)3. succesiunea/ suprapunerea motivelor melodico-ritmice reprezentând folclorul balcanic, japonez,

indian, valsul vienez într-un adevărat “concert allumii”, cum l-a numit Oschanitzky însuşi în 1979(Timişoara), un la fel de adevărat şi incitant“neobabelism muzical”, după formula inedită darinspirată a lui Dan Dediu (2014, Iaşi).

Astfel a înflorit în anii 1967-1970 o altă ramurăa jazz-ului românesc încadrabilă stilului etno-jazz,fenomen sincron cu experimentele şi reuşitele unor

muzicieni din Polonia (Krzysztof Komeda), Azerbadjan(Vagif Mustafa Zadeh) şi America de Nord (“ArtEnsemble of Chigago”).

Cele două concepţii reprezentând lumi spiritualeaparent antagoniste (clasic-europeană, predeterminatăşi jazzistică, spontană) au fost deseori reconciliate deRichard Oschanitzky în diferite moduri. Mai întâi înminiaturi, din punct de vedere al concentrării ideilormuzicale, numărului restrâns de interpreţi şi durateimici a lucrărilor. Preluând modelul impus în perioada1953-1964 de “Modern Jazz Quartet”, de trio-ulJacques Loussier şi de cvartetul Dave Brubeck,Richard Oschanitzky şi-a ales creaţii instrumentale deBach sau a scris invenţiuni în stilul acestuia pentrupian, saxofon alto, contrabas şi baterie. Ideea luioriginală a constat în reproducerea frazei bachiene cuaccentele schimbate, potrivite pulsului ritmic specificjazz-ului, care este swing-ul. Astfel s-a născut un alt tipde dinamism. Melodiei de factură bachiană (originalăsau compusă de Oschanitzky) i-au fost inoculateformule de cânt tipic jazzistice, rezultatul sonor-muzicalfiind o combinaţie uimitoare, ireproşabilă,fermecătoare. Se pot da ca exemplu Gavota din Suitaîn re minor, Invenţiunea pe motivul B.A.C.H pentrucvartet de jazz, Aria din Partita a II-a, pentru voce,pian/orgă, contrabas şi baterie, Aria pentru vocefeminină şi orchestră de coarde, prelucrările unor creaţiide Gluck sau Vivaldi pentru două voci feminine şi grupvocal de acompaniament.

(Va urma)


Scena lirică

Concert simfonicla Opera Naţională

BucureştiCarmen MANEA

Sub genericul Romantismul între virtuozitate şimesaj, în 16 aprilie 2014, la Opera Naţionalăbucureşteană a avut loc un eveniment artistic deosebit.Orchestra instituţiei, condusă de maestrul Ovidiu Bălana prezentat publicului un program alcătuit din douălucrări valoroase aparţinând repertoriului simfonic -Concertul nr. 1 în re major, opus 6 de Niccolo Paganinişi Poemul simfonic “Don Quijote” de Richard Strauss -,realizate în colaborare cu solişti de marcă ai muziciiromâneşti actuale: violoncelistul Marin Cazacu,violonista Simina Croitoru şi violistul Carol Mai-Antal.Prezenţa orchestrei pe scenă a însemnat un plus deresponsabilitate faţă de actul artistic, dar şi oportunitateaevidenţierii unor calităţi individuale şi de ansamblu.Fascinaţi de frumuseţea şi bogăţia semantică a muziciiromantice, spectatorii au avut ocazia să participe la uneveniment de înaltă ţinută artistică. În prezentareaprogramului, muzicologul Cătălin Sava, a oferit detaliiinteresante despre lucrările interpretate, menite săfaciliteze înţelegerea mai nuanţată a trăsăturilor stilisticeşi estetice ale acestora. În anul care marcheazăaniversarea a 150 de ani de la naşterea compozitoruluiRichard Strauss, a fost prezentat unul dintre celebrelesale poeme simfonice.

Programul a debutat cu Concertul nr. 1 în remajor, opus 6 de Niccolo Paganini, în care orchestraOperei, dirijată de maestrul Ovidiu Bălan a avut-o casolistă pe violonista Simina Croitoru, un nume consacratprintre interpreţii tinerei generaţii. La cei 24 de ani ai săi,aceasta deţine un palmares impresionant de premii lacompetiţii naţionale şi internaţionale de prestigiu,remarcându-se şi prin numeroasele prezenţe pe scene

de concert din ţară şi din străinătate. Studentă la masterla clasa prof. univ. dr. Gabriel Croitoru, apreciataviolonistă colaborează cu ansambluri de marcă precumOrchestra Naţională Radio, Orchestra Naţională deTineret, Camerata Regală, cu orchestre Filarmonice dinprovincie etc. În concertul de Paganini, solista a făcutdovada excelentelor sale abilităţi instrumentale, dar şi atemperamentului său muzical viguros şi original.Interpretarea ei a vizat în egală măsură realizareadezinvoltă a pasajelor de virtuozitate, cât şi evidenţiereanobleţei expresive a partiturii. Aceia care abordeazăcreaţiile lui Paganini, trebuie să dea dovadă nu doar destăpânirea secretelor artei violonistice, ci şi de multentuziasm, de elan şi spontaneitate. În prima mişcare aconcertului, Allegro maestoso, Simina Croitoru adezvăluit un evantai bogat de procedee tehnice şi aevocat stări sufleteşti diverse, contrastante. Violonistas-a remarcat prin manieră energică şi aplombul cu carea prezentat tema întâi con forza, prin siguranţa cu care

Simina Croitoru


Scena liricăa parcurs pasajele de virtuozitate,precum şi prin măiestria cu care arealizat metamorfoza subtilă cătrelirism (care prefigurează apariţiatemei a doua). În elaborarea acesteimişcări, compozitorul pare să fi fostinfluenţat de muzica de operă;intervenţia orchestrei care anunţăparcă “intrarea în scenă” a unui noupersonaj, pregăteşte intonareatemei lirice de către solist, în stilulimprovizatoric al recitativului.Depăşind dificultăţile inerente alepartiturii, Simina Croitoru şi-aconcentrat atenţia asupra reliefăriicantabilităţii şi forţei expresive amuzicii. În mişcarea a doua, Adagioespressivo, solista a evocat cusensibilitate tristeţea şiprofunzimea muzicii. Ea a fostsusţinută permanent de orchestracoordonată cu atenţie şi măiestriede experimentatul dirijor OvidiuBălan. Discursul muzical ce îmbinăgravitatea şi contemplarea, a fostrealizat cu multă subtilitate şifantezie de artiştii de le scenă; ei auevocat un caleidoscop de imaginimuzicale diverse, situat întrepoezie, lirism generos şi tensiune(care a atins în anumite momenteaccente dramatice). Finalul, Allegrospirituoso, elaborat în formă derondo a readus atmosferaoptimistă, plină de vervă şi elansentimental. Compozitorul aimaginat o feerie în carepersonajele şi întâmplările cunoscmetamorfoze spectaculoase.Calitatea prestaţiei violonistice s-afăcut simţită în momentele destrălucire şi impetuozitate, dar şi întemele senine de serenadă, redatecu nobleţe cuceritoare. Versiuneainterpretativă scânteietoare, plină ceculoare şi prospeţime a fascinatpublicul care i-a aplaudat cuentuziasm pe protagonişti. La bis,Simina Croitoru a interpretat cudezinvoltură Recitativ şi Scherzo deFritz Kreisler, lucrare remarcabilăprin bogăţia semnificaţiilor, prinumor rafinat şi vivacitate.

În partea a doua aprogramului a fost prezentat Poemulsimfonic “Don Quijote” de RichardStrauss, lucrare de anvergură,impresionantă nu doar prindificultatea şi complexitatea

instrumentală, ci mai ales prinprofunzimea expresivă şisemantică. De la primele sunete amperceput valoarea interpreţilor şicapacitatea lor de a întruchipapersonaje şi întâmplăriexcepţionale. Sub bagheta inspiratăa maestrului Ovidiu Bălan,violoncelistul Marin Cazacu, violistulCarol Mai-Antal şi orchestra aureuşit să readucă la viaţă fapteleeroice şi peripeţiile personajelor dinromanul lui Cervantes, aşa cum aufost evocate muzical de RichardStrauss. Elaborată sub formă detemă cu variaţiuni, lucrarea

dezvăluie calităţile specifice aleilustrului reprezentant alromantismului târziu german:inventivitatea melodică, noutatealimbajului armonic (cu disonanţe şicromatisme de o mare intensitatepoetică), imprevizibilul ritmic,libertatea cu care autorul abordeazăorchestraţia. Un discurs muzicaldens leagă cursul acţiunii sonoreîntre orchestră şi solişti, întremuzică şi povestea cu multiplelesemnificaţii filozofice pe careaceasta le evocă. În interpretareadificilei partituri, maestrul MarinCazacu s-a identificat cu eroul.Domnia sa a înţeles ca personajulpe care îl evocă nu îi reprezintă doarpe scriitorul Cervantes şi pe

compozitorul Strauss, ci constituieun simbol etern: omul. Pe parcursuldesfăşurării acţiunii muzicale,publicul a perceput în admirabilainterpretare a lui Marin Cazacu –care a sugerat originalmetamorfozele personajului de laumor şi sarcasm, la liric şi tragic -,drama adâncă a omului animat deidealuri înalte, care refuză săaccepte convenţiile şi constrângerileepocii în care trăieşte. De la ovariaţiune la alta, Marin Cazacu aredat cu măiestrie şi creativitateoriginalele faţete ale personajului;arta instrumentală s-a împletitarmonios cu capacitatea de atransmite emoţii puternice, de aface din fiecare temă, un modelexpresiv unic, integrat într-opoveste exemplară. Interpretândrolul lui Don Quijote, maestrulCazacu a dezvăluit personalitateamuzicală proprie, înzestrată cu oviziune umanistă originală, bazatăpe conceptele de armonie, echilibruşi frumos. Am remarcat deasemenea prestaţia de înalt nivelartistic a violistului Carol Mai-Antal,cel care a interpretat cu sensibilitateşi fantezie personajul SanchoPanza. Succesul de care s-abucurat poemul lui R. Strauss s-adatorat fără îndoială coordonăriiimpecabile realizate de dirijorulOvidiu Bălan. Domnia sa a reuşit săconstruiască întregul, nu dinfragmente disparate, ci dintr-oînlănţuire continuă şi coerentă,utilizând o dinamică bogată şioriginală, cu contraste de timbre şinuanţe, cu o diversitateimpresionantă de imagini muzicaleşi stări sufleteşti rapid traversate şiconsumate, cu o paletă de trăiriexprimată într-o manieră unitară,convingătoare.

Concertul de pe scenaOperei a fost o reuşităincontestabilă: dacă muzica luiPaganini a evocat optimismul şigenerozitatea, poemul lui Strauss aconstituit un omagiu adus valorilorperene ale umanităţii. O operăgenială ca Don Quijote rămânepermanent cu numeroase valenţedeschise spre orice etapă a istoriei,spre oamenii de ieri, de azi şi demâine.

Marin Cazacu


Sincretism

Cutia PandoreiLoredana BALTAZAR

Sunt deja o obişnuită a „degustărilor” de aliajeinter-artistice în mod special a celor care alătură muzicalive filmelor „mute”, printre cele vizionate numărându-secâteva pelicule de referinţă, capodopere cinematografice,dar şi alcătuiri filmice cu încărcătură simbolică şi sensurimetaforice, majoritatea de apartenenţă expresionistă:comedia fantastică avant la lettre Die Puppe/ Păpuşa(1919) regizată de Ernst Lubitsch, clasicul horrorNosferatu-Simfonia groazei (1922), drama horror Faust(1926) şi docuficţiunea Tabu (1931) realizate deF.W. Murnau, ficţiunile experimentale cu nuanţesuprarealiste The Life and Death of 9413: A HollywoodExtra (1927) – regizori Robert Florey & Slavko Vorkapich,The Love of Zero (1928) - regizori Robert Florey & WilliamCameron Menzies şi The Telltale Heart (1928) în regia luiLeon Chamroy (după Edgar Allan Poe) inspirate din dejacelebrul Cabinet al doctorului Caligari (1920) semnat deRobert Wiene, -ul lui (1927) – considerat a fi primul

lungmetraj SF din istoria cinematografiei, apoi un alt horrorclasic - Prăbuşirea casei Usher (1928), regizat de dupăadaptarea lui Luis Bunuel, drama western The Wind(1928) realizată de Victor Sjöström şi, recent, drama cusubstrat psihologic Cutia Pandorei a lui G.W. Pabst care,în 1929 trasa explicit direcţia unei orientări realiste cuinflexiuni romantice.

Depăşind curiozitatea firească a oricărui cinefil,recidiva prezenţei la un asemenea tip de evenimente s-adatorat, în mare măsură, interesului pentru noua“interpretare” sonoră a textului filmic, care valorificaimaginea integrând-o într-un ansamblu gestual complexalcătuit din muzica “acompaniatoare” propriu-zisă, inserţiarostirii unor fragmente literare ce redimensiona impactulexpresiei vizuale şi, nu în cele din urmă, conceperea unuilexic onomatopeic combinat cu zgomote de foley –proiecţia subconştientului personajelor deasupra joculuiactoricesc, remodelând creativ percepţia receptorului(după cum s-a întâmplat în cazul peliculelor “ghidate” de

Radu Rădescu, formaţia Einuea şi actriţa CrenguţaHariton, ori de grupul Foley’Ala).

Ultimul eveniment de acest gen la care am fostprezentă, programat în luna octombrie pe scena AteneuluiRomân, şi-a propus să schimbe într-un mod aparte centrulde greutate al relaţionării cu publicul, deplasând declarataccentul dinspre zona de interes vizual către primatulreceptării auditive. Motorul unei asemenea iniţiative s-anumit Goethe-Institut, care a comandat tânăruluicompozitor Dominik Schuster o partitură pentru orchestrăcare să îndeplinească rolul unei coloane sonore (variantainiţială a muzicii fiind considerată pierdută) pentru DieBuchse der Pandora / Cutia Pandorei, unul din repereleimportante ale cinematografiei germane interbelice. Bazatpe tragedia Lulu a lui Franz Wedekind (alcătuită din pieseleErdgeist / Spiritul pământului şi Die Büchse der Pandora /Cutia Pandorei), filmul şi-a şocat contemporanii prinmodernitatea viziunii asupra unei societăţi în declin,criticată dur prin abordarea directă a unor teme “de trotuar”precum prostituţia, homosexualitatea, dependenţa dealcool, traficul de carne vie etc. Peste toate acesteingrediente, Pabst îşi coboară ironic privirea, agrementândparcursul dramatic al poveştii cu situaţii şi atitudini aparentcomice care ascund în subtext eşecul unor personaje dindiferite categorii sociale. Responsabilă inconştient denenorocirile celor din jurul ei, Lulu (întruchipată, cu osenzualitate incredibil de rafinată, de Louise Brooks)devine victima propriei “cutii” malefice, care o va absorbipe neştiute pentru a-i elibera convivii.

Dacă partitura compusă iniţial pentru acest film decătre Willy Schmidt-Gentner (unul dintre cei mai prolificicompozitori germani ai acestui gen, în anii ‘30) aveaaccente operetistice aşa cum se obişnuia pe atunci,Dominik Schuster a ales, în tentativa sa de a colora timbralîntreg parcursul acţiunii, să se exprime într-o manierăpostmodernă, combinând arsenalul de efecte foniceefectiv ilustrative pentru fiecare cadru filmic cu traseemuzicale sugestive în sine din punct de vederedramaturgic. Rezultatul acestui tip de gândirecomponistică s-a materializat într-un demers sonor fluid,cu o evoluţie proprie meticulos gradată ce susţineimaginea filmului având totodată o personalitate proprie.

Prima audiţie absolută a acestei „restituirimuzicale” semnate de Dominik Schuster a fost încredinţatăOrchestrei Române de Tineret, sub bagheta dirijoruluigerman Stefan Geiger, personalitate artistică familiară atâtiubitorilor muzicii noi cât şi auditorilor repertoriului clasic.Înzestrat cu o energie debordantă (absolut necesarăpentru a susţine tensional întreaga partitură – ce„acompaniază” pelicula pe parcursul celor peste două orede vizionare), Stefan Geiger a condus ansamblulorchestral cu fermitate şi căldură, punctând atentprincipalele momente ale acţiunii dramatice, construindpunţi către culminaţiile emoţionale, modulând expresivdiferitele atitudini ale personajelor prin arcuiri sensibile aleliniilor melodice; orchestra i-a urmărit intenţiile cu fidelitate,funcţionând – ideal – ca un singur instrument creator deatmosferă. Fuziunea dintre vizual şi fonic s-a realizatfiresc, pe fundalul unui echilibru inteligent întrenarativitatea discursului cinematografic şi contrapunctările

Dominik Schuster


Pe scene

11

intervenţiilor sonore în care se regăseau, pulsând, trăirileinterioare ale personajelor (admirabilă performanţainterpretativă a Orchestrei Române de Tineret, formaţie-pilot metamorfozată în scurt timp într-un veritabil brand deţară al tinerilor artişti autohtoni, din iniţiativa maestruluiMarin Cazacu).

O valenţă în plus a acestei ultime premiereromâneşti filmic-muzicale este, în mod evident, creareaunei partituri solid structurate după toate regulile genului,care poate fi redată şi ca o suită orchestrală de sinestătătoare, fără a fi tributară vizualităţii cinematografice – o

realizare componistică incontestabilă, pentru care DominikSchuster merită încă o dată să fie felicitat!

Şi dacă „vinovat” de reuşita acestui eveniment s-adovedit din nou a fi tandemul dintre film şi muzica live, aptsă atragă spectatori ai ambelor arte sub cupola AteneuluiRomân, ar putea prinde contur şi ideea unui festival centratexclusiv pe acest tip de comuniune artistică ce arpanorama, sub auspicii sonore diferite din punct de vederestilistic, întreaga istorie a filmului „mut”. Sunt convinsă că aravea succes!

„EUMENIDELE”(Orestia III) de

Aurel StroeLena VIERU CONTA

A fost o surpriză foarte plăcutăsă aflu ca opera “Eumenidele” deAurel Stroe este din nou adusă pescenă, într-un moment când muzicageneraţiei “de aur” - Tiberiu Olah,Myriam Marbe, Ştefan Niculescu,Aurel Stroe şi Anatol Vieru – estecantata prea puţin.

Iniţiativă de a pune în scenaacest spectacol aparţine unui grup

entuziast de profesionişti de laFilarmonica Banatul din Timişoara;implicarea, dăruirea acestor oameniîn realizarea proiectului merită toatăadmiraţia, căci a monta o operăcontemporană nu e de loc uşor.

Pregătirea cântăreţilor,confruntaţi cu probleme de intonaţie,de ritm, de pronunţie (o parte dinspectacol se cântă în greacă), găsireaunor soluţii de regie şi scenografieconvingătoare stilistic, multiplele

sarcini organizatorice solicităcapacităţi, perseverenţă şivolum de muncă ieşite dincomun.

Rezultatul a fost pemăsura aşteptărilor: unspectacol de înaltă ţinută.Cântăreţii au impresionat princalităţile vocale şi prin creareaunor personaje memorabile.Cristian Ardelean – Oreste,Cosmina Ivan – Atena şiNicolae Haţegan - Apollo – aususţinut partituri de marevirtuozitate, lăsând şi oimpresie vizuală puternică: treipersonaje cât se poate decontrastante, puternic individualizateşi totuşi supuse unei conştiinţe deansamblu rămân în amintire cu

claritatea figurilor pictate pevasele greceşti antice.

Eriniile/ Eumenidele -corul antic, concepute de cătreregizor ca o prezenţă sobră înmişcări, dar puternică înexpresie muzicală auinteracţionat dramatic cu cei treiprotagonişti. Doi corifei aucondus acest spectacol: pescena, inegalabilul saxofonistDaniel Kientzy; în fosa, eficientşi precis - dirijorul Cezar Verlan.

Este greu de imaginatun alt saxofonist susţinândaceastă partitură complexă,solicitantă, spectaculoasă.Dincolo de virtuozitate –

uluitoare, în cazul lui Kientzy –partitura cere o deşavârşită precizie,concentrare, prezenta de spirit şi nu înultimul rând prezenţă scenică. DanielKientzy excelează în toate acestea;nu e de mirare că Aurel Stroe i-adedicat opera.

Dirijorul Cezar Verlan acoordonat cu profesionalism întreagaechipă în aceasta partitură dificilă.Precizia gesturilor, înţelegerea

deplină a spiritului acestei muzici aujucat un rol esenţial în coerenţaansamblului.

Concepţia scenică a lui VladDragomirescu este clară şi totodatăbogată în sensuri; tânărul regizordovedeşte imaginaţie, cultură şi gustîn opţiunile sale. Scenografia MonicăiStoian merge pe aceeaşi linie desobrietate demnă. Spectacolul lasă unsentiment de echilibru şi autenticitate:muzica lui Aurel Stroe, puternică,originală, este exaltată de oorganizare vizuală a scenei de tipclasic, redusă la esenţă. Nici o agitaţieinutilă, nici o afectare nu tulburădesfăşurarea muzicală; totul e coerentşi nobil. Vizualul nu intră în competiţiecu ceea ce se aude, ci colaborează,elegant, simplu, cu textul lui Eschil şimuzica lui Stroe.

Întocmirea programului desală merită şi ea câteva cuvinte deapreciere: textele selectate suntinteresante, vii şi bine alese;reproducerea a două pagini dinmanuscrisul lui Stroe e o ideeexcelentă.

Un public avizat şi entuziast aaplaudat îndelung acest spectacolmemorabil în Sala de operă aUniversităţii de Muzică din Bucureşti.


Despărţiri

InmemoriamAna Pitiş

Carmen MANEA

Există o necesitate profundăde a readuce în orizontul amintiriianumite personalităţi care ne-aumarcat evoluţia, aşa cum există înfiecare dintre noi un impuls interiorîndreptat spre păstrarea modelelor.Admiraţia autentică, reală, profundasimilatoare şi gratitudinea sinceră pecare o datorăm unor maeştri cu har,care au contribuit la formareaprofesională şi morală a multorgeneraţii de muzicieni, constituiesentimente care nu au nimic comun cuclişeele idolatriei sau ale modei.Acestor oameni minunaţi, adevăraţicorifei ai culturii muzicale româneşti ledatorăm toată recunoştinţa şi respectulnostru, aceia care am avut privilegiulde a-i cunoaşte şi preţui.

La începutul lunii septembrie,doamna profesoară Ana Pitiş a trecutla cele veşnice. Pentru arta pianisticăşi pedagogia contemporană, tristuleveniment semnifică despărţirea de unreprezentant strălucit, care timp deşapte decenii a contribuit în modexemplar la afirmarea potenţialului desensibilitate, de inteligenţă şiexperienţă muzicală românească;înzestrată cu calităţi de excepţie,domnia sa a intrat în dialog cu tradiţianaţională şi cu valorile pedagogiei şimuzicii universale. Apreciatădeopotrivă în postură de pianistconcertist, de pedagog şi de teoreticianal artei interpretative, profesoara AnaMaria Iulia Pitiş a constituit un modeldemn de urmat în învăţământulpreuniversitar şi academic, precum şiîn viaţa cultural-artistică românească.

Activitatea sa prestigioasă încalitate de pedagog a fost marcată dedevotamentul faţă de nobila misiune,de aspiraţia pentru lucrul finisat, depasiunea, înţelegerea, discernământulşi risipa de energie în vederea atingeriiunor obiective importante. În lucrărileteoretice elaborate de distinsamuziciană, în orice expresie gândită şiscrisă, se oglindeşte acel ansamblu defrumuseţe, de demnitate, de

profesionalism, de elegantă acurateţe,ce conferea prestanţă şi distincţiepersoanei sale; cărţile valoroase pecare le-a scris, reprezintă contribuţii demarcă în cadrul pedagogiei şi arteipianistice româneşti, dar şi omodalitate proprie de integrare înambianţa ideilor şi creaţiilor durabiledin perimetrul cultural universal.

Continuatoare a tradiţiei şcoliipianistice a Constanţei Erbiceanu,profesoara Ana Pitiş s-a clădit pe sine,neobosită, de-a lungul anilor, până la oîmplinire care a însemnat pentru toţicei care au cunoscut-o, stimat-o şiadmirat-o, un reper profesional şiuman demn de urmat. Elevii şi studenţiicare au beneficiat de îndrumarea sa,au apreciat măiestria, pasiunea şidăruirea aceleia care şi-aîndeplinit în mod exemplarmisiunea de pedagog şieducator. Prin întreaga saexistenţă, doamna Pitis ailustrat în mod strălucitdictonul lui Hegel, dupăcare „omul nu este altcevadecât şirul faptelor sale”.

Numărul impre-sionant de muzicieniactuali care îi datoreazăformarea profesională stămărturie pentru aportulinestimabil în cadrulpedagogiei şi al arteiinterpretative. Printre foştiielevi ai doamnei Pitişmenţionăm câteva numede pianişti şi pedagogi,care de-a lungul vremii auavut (sau desfăşoară înprezent) o carieră notabilăîn ţară precum VictoriaŞtefănescu, MarietaLeonte, Cristea Zalu,Liliana Rădulescu, Florina Cozighian,Alexandru Dumitrescu, MihaiUngureanu, Verona Maier, LiviaTeodorescu-Ciocănea, LilianaIacobescu, Georgeta Stoleriu, LuminiţaBerariu şi numeroşi profesori careactivează în învăţământulpreuniversitar. Alţi discipoli s-aubucurat de succese pe scenele deconcert şi în conservatoarele dinstrăinătate: Eugen Ciceu, AlbertGutmann, Dan Atanasiu, AlexandruPreda, Mirabela Dina, Aurelia vonHoven, Matei Varga, Bogdan Dulu.

Prezenţa ilustrei profesoare seremarca prin distincţie şi frumuseţe;trăsăturile feţei, atitudinea elegantă,armonia gesturilor sale, calmul şi

simţul măsurii, seninătatea gândirii,care pendula între exigenţă şibunătate, toate acestea caracterizau opersonalitate echilibrată, de înaltăţinută morală.

Fiinţa sa spirituală, împlinită înnumeroase sensuri, a îngemănatclaritatea gândului logic, pasiuneapentru simetria formei şi sensibilitateanuanţată. Se afla la confluenţa puteriispontane, creatoare, cu o cerebralitatemereu trează şi vigilentă. De-a lungulîntregii vieţi a studiat permanent, acăutat să-şi îmbogăţească experienţaprofesională prin acumulări teoretice îndomeniul pedagogiei şi artei pianistice,

Înalta conştiinţă a determinat-osă aleagă cu discernământ, în toateocaziile varianta pozitivă, să meargă

neabătută în sensul progresului. Deaceea, poate că a renunţat la carierade interpret, în favoarea formăriitinerelor generaţii de muzicieni. Pentrudiscipolii săi şi pentru toţi cei care aucunoscut-o, rămâne un exempluluminos de pedagog şi de muziciangeneros, cu o neabătută atitudineumanistă, cu un remarcabil simţ alechităţii, cu o conştiinţă a obiectivităţiinecesare, cu un desăvârşit tact însoluţionarea problemelor. DoamnaPitiş a întruchipat intelectualul umanistşi pedagogul prin excelenţă; nevoia dearmonie, de echilibru, de plenitudineizvora dintr-un stil de viaţă marcat degenerozitate şi modestie.

Arta şi umanitatea au conferitactivităţii sale prodigioase -

ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 10 � Octombrie 2014 13

Rememberdesfăşurată în diferite direcţii - un caracter unitar. Înnumeroasele sale lucrări, ca trăsătură generală, se remarcăefortul de a conferi cercetării calitate, actualitate, credibilitateşi soliditate ştiinţifică. Posesoare a unei experienţepedagogice vaste, a unui pronunţat simţ al frumosului, almăsurii şi al armoniei, doamna Pitiş a elaborat în colaborarecu Ioana Minei Tratatul de artă pianistică (1979) şi Teoriacomportamentului pianistic (1997), în care a abordattematica într-o manieră novatoare, interdisciplinară, oferindun suport teoretic extrem de util în egală măsură pentrupedagogi şi interpreţi. Profesorul universitar Dinu Ciocanaprecia Tratatul de artă pianistică drept o lucrare„reprezentativă pentru nivelul internaţional atins de şcoalapianistică românească”, iar maestrul Valentin Gheorghiu cape „un preţios aport în clarificarea unor problemefundamentale ale creaţiei artistice şi metodologiei predăriiinstrumentului”.

Doamna Pitiş a lăsat un tezaur inestimabil de culturăşi experienţă profesională; va rămâne în memoria celor careau cunoscut-o şi cu care a colaborat un exemplu de

generozitate şi de pasiune pentru nobila profesie. Modelulsău va fi dus mai departe de foştii elevi şi studenţi, care audevenit pedagogi apreciaţi la rândul lor.

Eminenta profesoară se încadra în categoria celorcu „viziune metafizică” (menţionată de Lucian Blaga înTrilogia culturii), pentru care, “a fi” înseamnă a participa laabsolut, adică la fondul ultim al lumii. Absolutul este deplin înafara timpului, deasupra oricărei limitări şi relativităţi.Trecerea în eternitate a doamnei Pitiş a marcat o eroicădespărţire, dar şi o eroică renaştere, „un cântec care nepregăteşte să înţelegem”, cum spunea Goethe despre unpoem de-al său. Sentimentele de recunoştinţă şi admiraţiefaţă de personalitatea sa se condensează într-o înnoiretransfigurată. Discipolii, colaboratorii şi toţi cei care auadmirat-o, vor duce mai departe, cu forţe sporite, aspiraţiiledomniei sale îndreptate către armonie, ordine şi frumos.Pentru că operele de valoare, ca şi faptele exemplare nudispar prin moartea autorului lor şi continuă să existe mereu,„per ora virum”. aşa cu menţionează un epitaf antic.

În memoriadiscului

Viorel COSMA

Casa de discuri Electrecord neface un cadou artistic în aceastătoamnă muzicală enesciană (nu cumult timp în urmă s-a încheiat“Concursul internaţional de pianGeorge Enescu” de la Bucureşti), prineditarea celor două discuri Şerbescu.Am avut bucuria să le admir în direct,pe viu, atât pe mama, cât şi pe fiica,în concerte publice. Silvia Şerbescu,cu maestrul Gogu Georgescu laAteneul Român, mi-a rămas înamintire cu momentul singularVariaţiuni simfonice de César Franck

nu le-a depăşit nimeni de la noi din1945! Ca istoric însă, nu am să uit căSilvia Şerbescu a făcut parte dinşcoala profesoarei ConstanţaErbiceanu, care astăzi nu mai există -din păcate – la Conservatorul dinBucureşti. Ascultându-l în Finală perusul Ilya Rashkovsky, care a obţinutPremiul al II-lea cu dificilul Concert nr.3 pentru pian şi orchestră, mi-amamintit ce nobleţe avea SilviaŞerbescu in Concertul nr. 2 deacelaşi Serghei Rachmaninov, celecţie de stil ne-a lăsat marea noastrăinterpretă.

Discul al doilea al LianeiŞerbescu este un document sonorinedit, de rezonanţă universală.Booklet-ul muzicologic al pianisteiautoare, ne-a relevat un cercetător deo rară rigoare ştiinţifică în

descoperirea şiselectarea unor paginimuzicale de referinţă.Pentru prima oarărăsună în România,muzica compozitorilorElisabeth Jacquel de laGuerre (secolele al XVII-lea- al XVIII-lea) şi MariaTeresa d’Agnesi (secolulal XVIII-lea), fiindcăLiana Şerbescu aremeritul de a le fipopularizat creaţia înîntreaga lume. Pe FannyMendelssohn, soramarelui compozitor FelixMendelssohn Bartholdy,

autoare a peste 450 de opusuri, aimpus-o în lumea profesioniştilor,scoţând-o din apăsătoarea poziţie de“pianistă/concertistă de salonduminical- familial” . Grijuliul tată alcelor doi copii-compozitori, AbrahamMendelssohn, îi scria în stilul socialal epocii germane din 1820: “ PentruFelix Mendelssohn, pate fi o profesie,dar pentru tine trebuie să rămânădoar o podoabă, nicidecum fondulexistenţei şi activităţii tale” Iată căLiana Şerbescu i-a schimbat statutuldiscriminator al femeii din secolele alXVIII-lea- al XIX-lea. Bine a procedatautoarea studiului de aproapedouăzeci de pagini (bilingv), când areprodus - în culori - portretele tuturorfemeilor-compozitoare, semnconvingător al valorii acestorpersonalităţi.

Liana nu s-a mulţumit numai cuimprimarea pe disc a câtorva piesereprezentative, ci a tipărit unele ediţiicritice cu partiturile cele maiimportante, a conferenţiatsimpozioane de muzicologie, a cântatpe multe meridiane ale lumii muzicaacestor compozitoare, reuşind sădevină o ambasadoare artistică aacestor femei-creatoare. PentruClara Schumann, de pildă, şi-acucerit o notorietate aparte, unanimapreciată pe scară mondială. Iatăcum, o idee originală a LianeiŞerbescu, a impus de fapt, pianisticaromânească în pragul secolului alXXI-lea, pentru care trebuie să-i fimrecunoscători.


Punctul pe... jazz

Un concertspecial

Florian LUNGU

Sub genericul „Celebra-tions Of The Spirit”, s-amaterializat în perioada 17 – 19septembrie a. c. proiectul reuninddouă concerte, la Braşov şi încapitală, organizate de către„Green Hours Itinerant”reprezentat de VoicuRădescu, plus un masterclassteoretic şi practic sub egidaAsociaţiei „Star Education”,evenimente sprijinite generosde Ambasada Statelor Uniteale Americii la Bucureşti. Auevoluat pe podium, dreptcapete de afiş ale proiectului,mult apreciata noastrăvocalistă de talie internaţionalăTeodora Enache – Aisha şinotoriul basist americanBenny Rietveld, în frunteapropriului cvintet instrumental.

Mă voi referi înrândurile ce urmează la concertulderulat în sala Teatrului NaţionalBucureşti în seara de 19septembrie. Cei doi protagonişti auintenţionat dar şi-au propus să şidovedească odată în plusdisponibilitatea artei sunetelor de aexceda graniţele, de a unifica în chipbenefic spiritele de pretutindenigraţie limbajul ei universal.

Având la activ douăzeci deani de carieră scenică în ţări dedincoace şi dincolo de ocean,Teodora Enache a apărut fie şinumai în ultimii doi ani în capitală,alături de notorii instrumentişti dejazz de peste hotare precumghitaristul american Stanley Jordan(N.B. – să menţionăm invitareatandemului Enache - Jordan laediţia din 4 – 8 noiembrie aFestivalului de Jazz de la Lugano,pe genericul acestuia figurând numede marcă precum cântăreaţaDianne Reeves, saxofonistul BillEvans, pianistul Michel Camilo),contrabasistul suedez LarsDanielsson, bateristul francezXavier Desandre Navarre, ca să nu

mai vorbim de conlucrărileanterioare cu muzicieni străini detalia lui Curtis Fuller, Les Paul,Ricardo Scale, Darius Brubeck,Guido Manusardi, Burton Greene,Gyarfas Istvan, Berkes Bolasz,Theodosii Spassov şi alţii.Deopotrivă semnificative sunt deamintit colaborările vocalistei cujazzman-i români de prestigiu – întreei, la loc de frunte muzicianulJohnny Răducanu căruia apreciata

noastră interpretă îi datorează înnotabilă măsură formarea sa caartistă profesionistă

Cât îl priveşte pe virtuozulBenny Rietveld, el a adus cu sine ovastă experienţă interpretativă şimanagerială, în calitate decolaborator prin ani al unor MilesDavis, John Lee Hooker, EricClapton, actualmente elimpunându-se ca basist şi directorartistic al celebrului CarlosSantana, alături de care a acumulatîn palmares nouă premii Grammy şitrei Latin Grammy. Basistul a apărutînsoţit de patru mai tineri parteneri,admirabilii Manu Koch - claviaturi,Allen Won - saxofon alto, RenMartin-Doike - violă şi Ray Yslas -percuţie (la realizările şi calităţilecărora s-a referit pe larg PaulTutungiu în prezentareaconcertului). Fie-ne permis săopinăm că îndeosebi secţia ritmicăalcătuită din pian-bas-baterie afuncţionat impecabil, a vădit unveritabil feeling şi interplay de jazz,în timp ce saxofonistul şi violista, însine instrumentişti redutabili însăprovenind din muzica clasică, au

avut roluri mai mult coloristice. Trăsătura primordială a

programului oferit numeroşilormelomani prezenţi a constituit-odiversitatea de stiluri şi maniere.Astfel, în deschidere s-a improvizatpe canavaua unui cunoscutstandard, „Maiden Voyage” deHerbie Hancock, urmat de celebratemă „All Blues” a lui Miles Davis(lansată acum 55 de ani în contextulcelui mai vândut album discografic

de jazz din toate timpurile, „Kind OfBlue”); s-a continuat cu oemoţionantă „Doină” tradiţională dela Maria Tănase citire... apoi, înderulare alte stardarduri, „All Of Me”(Simons, Marks), „Time After Time”(Cindy Lauper, Rod Heyman) darşi două creaţii originale purtândautograful Teodorei, „GipsyMemories” (co-autor BennyRietveld), „Sînziene”. Le-au urmat opiesă a latino-americanului LuizCortez, o prelucrare după tema„Sephardic Poem” din folclorulevreiesc (vizionabilă şi pe You Tube)şi o inspirată compoziţie a basistuluisuedez Lars Danielsson„Abraham’s Bell”. Dar – fiindcăintervine şi un „dar” – explicitareatitlului acestor consemnări, şi anumefaptul că am fost martorii unuiconcert special, s-a raportat laconceptul interesant, insolit, potrivitcăruia fiecărui instrumentist i s-aatribuit pe rând câte un moment allui, distinct, fie el şi o parte dintr-osonată pentru violă solo de PaulHindemith! Aşadar, n-a fost doar osuită de piese de grup ci o depănarepigmentată cu notabile contribuţii

individuale. Per ansamblu, amasistat la un show plin de vitalitate şiculoare, foarte bine primit de publiccare i-a aplaudat cu entuziasm peartişti şl a cerut bis-uri.

Atinsă de aripa maturităţii cevine să să-i valorifice muzicalitateanativă şi autenticul har interpretativ,

ea, pasărea măiastră TeodoraEnache, când sfioasă, cândfrenetică, întotdeauna dezinvoltă, astrălucit cu deosebire în piesele decaracter, mai ales cele cu izfolcloric. Ea se simte pe scenă caacasă, posedă argumentul plenar alcomunicării cu publicul care

înseamnă şi înzestrare de la Cel deSus dar şi pregătire asiduă.Neîndoielnic charismatică, solistadezvoltă trăiri intense, reuşeşte săconvingă, identificându-se expresivprin fiecare sunet emis. Altfel spus,este acea cântăreaţă-actriţă pecare ne-o dorim cu toţii. Felicitări!


Punctul pe... jazz

Un disc aparte: Ana-Cristina Leonte

Florian LUNGU

Incontestabil, unul dintre cele mai semnificativealbume discografice de jazz apărute în anul de graţie2014 în areal autohton cuprinde zece bijuterii muzicalepropuse nouă de Ana-Cristina Leonte şi ai săicoechipieri de quintet, sub denominaţia generică „SecretLover”, album editat de relativ recent înfiinţata casă dediscuri „Fiver House Records”. Ne referim la înfăţişăricreativ-interpretative ce recomandă o artistă de oprecoce maturitate pentru vârsta sa ce nu a depăşit laaceastă dată un sfert de veac. Modernitatea limbajului,distilările expresive rafinate, cristaline, ingenuitateaseducătoare şi sensibilitatea trăirilor solistei – iatăatribute ce ne apar cu atât mai surprinzătoare cu cât estevorba despre un disc de debut. În egală măsurăapreciabile se impun contribuţiile celor patruinstrumentişti implicaţi efectiv în demersul interpretativcomun. În aceeaşi ordine de idei se cuvine relevată ţinutacomponistică a materialului muzical oferit, semnataproape în totalitate de vocalistă, cu excepţia primeipiese a CD-ului ce reprezintă o parafrază după un preafrumos cântec popular bucovinean.

Tonurile preponderent lirice, incantatorii,fructificând intens scări modale şi culori timbrale irizate,configurează un climat evocator, uneori narativ, alteorimeditativ, marcat de firescul şi sinceritateanecontrafăcute ale exprimării, filtrate de orice afectare.Desigur, cei cinci tineri muzicieni nu se refuză tentaţieiinsolitului – graţie entuziasmului şi energiilor vârstei, darincursiunile lor în câmpiile elizee ale imprevizibilului, alefanteziei creatoare poartă amprenta decenţei, ba chiar aunei binevenite eleganţe. Nu lipsesc accentele ludice,subtil insinuate în context...

Să spunem că sentimentul melodic este,înainte de toate, parametrul de discurs care conferăsubstanţă şi pregnanţă muzicii discului. Melopeele sedeapănă molcom ori cu mai incisive jerbe de sunete, atîtîn expunerile temelor propriu-zise, cât mai ales înrelevabile improvizaţii. Pentru configurarea cursivelorefluvii melodice, glasul bine timbrat al talentatei şi multi-premiatei Ana-Cristina Leonte se mlădiază suplu înmeşteşugite meandre, conturate cu o fervoareneostentativă. La rându-i, saxofonistul Alex Munterespectă conduita modală imprimată traiectelor sale

improvizatorice, sesizabile fiind intervenţiile din piesele„Secret Lover”, „I’ll Wait For...”, „In The Middle OfSomewhere”.

Deopotrivă determinantă se vădeşte a fisomptuozitatea vestimentului armonic datorată înspecial pianului. De altfel înzestratul mânuitor alclaviaturii Albert Tajti – care s-a implicat şi componistic(co-autor al pieselor „3323332”, „All Be, Idea”) –marchează contribuţia cea mai cuprinzătoare alături deprotagonista vocală, aportul său cumulând introduceri lamajoritatea pieselor discului, episoade probând vocaţiasa de acompaniator ca şi solo-uri inspirate precum celedin secvenţele intitulate „Sora soarelui”, „Apus”, înainteaminititele „I’ll Wait For...”, „3323332”, „In The Middle OfSomewhere” şi mai ales „All That You Are” – tema epilogdetectabilă drept o ipotetică concluzie a discului, totodatăun eventual „va urma”.

Cât priveşte participarea celor doi instrumentiştide secţie ritmică, basistul Michael Acker şi bateristulTavi Scurtu,– ambii reprezentativi pentru elita tinereigeneraţii de jazzman-i români – ei s-au păstrat doar înpostura de fideli acompaniatori, însă au oferit cu eficienţăşi maximă discreţie un suport consistent, stabil evoluţiilorcelorlalţi coechipieri; menţionăm totuşi existenţa uneiintervenţii solistice de ţinută a contrabasistului în piesa„Puţine vorbe”.

Să conchidem, reiterând în legătură cu albumulQuintetului Ana-Cristina Leonte ecuaţia reuşitei:talentul real + practica asiduă + efortul discernământului= valoare.


Valori

Festivalul internaţional “Dan Spătaru”

Mai mult caperfectul

Octavian URSULESCU

Nu mai avem “Cerbul deaur”, nici festivalul de la Mamaia,Eurovision-ul nostru e aşa cume, ca vai de el, aşa că lumina şisperanţa ne vin, am mai spus-o,de la doar trei manifestări degen, cele de la Medgidia(toamna), Brăila (primăvara) şiAmara (vara), singurele care ducmai departe stindardulrespectului faţă de muzicauşoară românească. Delocîntâmplător, toate treibeneficiază de prezenţa pescenă a redutabilei orchestreconduse de compozitorul IonelTudor, cu instrumentişti de clasădin big-band-ul Radio. Primeledouă au şi caracter internaţional, însă festivalul “DanSpătaru” de la Medgidia, ajuns, iată, la ediţia a IX-a, estespecial din multe puncte de vedere. Este singurul care

cinsteşte, la înalt nivel, memoria unei gloriiinterpretative, artistul având şi un bust în parcul din faţasălii unde se desfăşoară festivalul. Cum seara şlagărele

sale se aud în toată piaţa, probabil dragul de Dan estefericit că-şi poate reasculta, de pe soclu, cântecele... Vinde atâţia ani aici şi o spun sincer, la Medgidia totul estePERFECT: organizare, punctualitate, cazare, masă,afişe, program de sală, ecusoane, stand de cartemuzicală şi discuri, recitaluri în care sunt invitate toatemarile valori ale genului, un film frumos realizat deAdrian Dedu, juriu competent, parteneri media, un maremerit avându-l tânărul şi pasionatul director de festivalDaniel Gheorghe, care colaborează impecabil cuvăduva artistului, doamna Sida Spătaru. Aţi observat că

în nici unul din oraşele foarte mari ale României, inclusivBucureşti, nu există concursuri importante de muzicăuşoară? De ce? Simplu ca bună ziua: nu-l au pe Daniel

şi nici pe minunatul primarMarian Iordache, care l-acunoscut bine pe Dan Spătaru şicare a înţeles perfect (alătu-rându-şi sponsori puternici şioameni politici cu dragoste demuzică) că pentru un oraş maimic câştigul de imagine esteuriaş - nici Sanremo, între noi fievorba, nu este o metropolă! Aşacă un Sanremo al României esteMedgidia!

Pentru cei care nucunosc centrul municipiuluiMedgidia, să încercăm să“pictăm” ambianţa din cele 3 zileale festivalului internaţional demuzică uşoară “Dan Spătaru”. Ladoi paşi de primăria păstorită cumare dragoste pentru muzică deMarian Iordache (revista noastră

a şi premiat manifestarea la care ne referim aici) se aflăCasa de cultură a sindicatelor “Lucian Grigorescu”,gazda ospitalieră a evenimentului, luminată feeric; din

A. Tudor, G. Ortega, I. Tudor, D. Gheorghe, D. Bouroşu


Valoridifuzoare se revarsă şlagărele lui Spătaru, al cărui bust,aşezat pe un soclu înalt, ne priveşte din parcul de pestedrum. Pe peretele casei decultură te întâmpină unpanou uriaş (se înţelege,însă, au fost şi afişe,programe de sală absolutexcepţionale, fluturaşi, ceeace explică afluenţa de public),care te îmbie cu toateatracţiile actualei ediţii. Urcipe covorul roşu şi pătrunzi înfoyer, unde nu ştii către ce săte îndrepţi mai întâi, standulde carte muzicală (volumeconsacrate lui Dan Spătaru şiAlexandru Jula) şi CD-uri(BZN) sau spaţiul specialamenajat cu însemnelefestivalului, unde la scurtăvreme după ce făceaifotografia o primeai gratuit dela firma Momentos! Decorfuncţional pe scenă (VirgilPopa, fost la TVR), sunet şilumini de calitate (MediaRent), deci ce-şi mai poatedori un artist? Păi doar (visîmplinit!) să fie acompaniatde cea mai bună orchestră din ţară, cea condusă decompozitorul Ionel Tudor (pian): Andrei Tudor(claviaturi), Dan Marin Ioniţă (sax, percuţie), EugenTegu (bas), Marian Georgescu, Daniel Bouroşu(chitare), Laurenţiu Zmău (baterie), Gilberto Acen

Torres Ortega (percuţie, Cuba). La repetiţiile de laBucureşti de sonorizare s-a ocupat solistul MariusVăduva, care şi aici a dat o mână de ajutor la gala

foştilor câştigători. Şi dacă mai e ceva pentru careprimarul Marian Iordache trebuie felicitat este atragerea

unor sponsori puternici, înfrunte cu Lafarge, invitareaunor personalităţi (ÎPSTeodosie, Arhiepiscop alTomisului, senatorul NicuMoga, deputatul Mihai Lupu)şi implicarea tuturorinstituţiilor, dintre care s-adetaşat Poliţia Locală.Organizat de Consiliul localMedgidia, Asociaţia naţionalăa caselor de cultură alesindicatelor (jos pălăria înfaţa acestor redute carerezistă încă în faţa asaltuluisub-culturii, găzduindevenimente de calitate!) şiCasa de cultură “LucianGrigorescu”, festivalul aajuns la a IX-a ediţie, a fosttransmis în direct de NeptunTV şi a numărat întrepartenerii media importanţi“Actualitatea muzicală”. Şi aavut un director cum şi-ardori orice festival din ţară, petânărul Daniel Gheorghe,

care a oferit şi de această dată o surpriză artistică,cântând în duet cu Adrian Romcescu!

Poate titlul ar fi trebuit să fie “aproape perfectul”,fiindcă tot am găsit câteva mici noduri în papură şi ebine aşa, altminteri organizatorii s-ar fi culcat pe-oureche! Pentru că urmează să ne ocupăm de palmares,câteva cuvinte despre juriu: a fost prea numeros (11persoane, când la Amara au fost doar 5 profesionişti demarcă şi totul a fost fără cusur) şi inegal ca nivel alpregătirii muzicale; din Rep. Moldova, de pildă, erasuficient remarcabilul artist Pasha Parfeni. Apoi, cumunii membri au diverse simpatii, e de dorit ca nota ceamai mare şi cea mai mică să fie eliminate, pentru căs-a ajuns la situaţia în care doar intervenţia hotărâtă şioportună a preşedintelui juriului, Voicu Enăchescu, săducă la conferirea premiului I formidabilei soliste de 17ani din Rusia, Olga Novikova! Din juriu se cuvine a faceparte mai mulţi compozitori membri ai UCMR şiinterpreţi de vază, eventual chiar dintre cei invitaţi înrecital. Mulţi dintre cântăreţii de peste hotare nu iau înserios piesa românească (italienii vin de ani de ziledoar cu “O mie de stele” de Gelu Solomonescu), cutoate acestea organizatorii trebuie să impună juriului sănu mai recomande pentru Gală doar cântecele străine,pentru că în acest an spiritul festivalului, cinstirea luiSpătaru prin şlagărele lui, a fost umbrit, doar doi dintrepremiaţi cântând în Gală piese româneşti lansate deacesta! Or tocmai în asta constă rostul unui asemeneaconcurs, să propunem creaţii autohtone invitaţilor

M. Iordache, Sida Spătaru, A. Scarpellino

BZN


Vallori

străini; din acest punct devedere, Novikova a dat olecţie, cântând într-o limbăromână perfectă “Noaptebună, Bucureşti!” deTemistocle Popa,amintindu-ne de laureatulvietnamez de anul trecut.

Gala laureaţilor adebutat extrem despectaculos, DanielGheorghe dovedind că nuîntâmplător a luat parte lacâteva manifestări muzicaleîn străinătate: fiecarefinalist a fost însoţit de uncopil purtând drapelul ţăriirespective, efectul fiindextrem de spectaculos! Auurmat câteva premii

speciale: cel al casei de modă “Lycor”(designerul Liliana Cornilă a fost finalistăa festivalului de la Mamaia pe când senumea Crează!), acordat tinerei de 16 aniIulia Constandin, precum şi cele aleAsociaţiei pentru promovarea turismuluiLitoral-Delta Dunării, înmânate dedoamna Corina Martin (a promis că anulviitor va sprijini mai serios festivalul, săvedem!) fericiţilor câştigători ai unorsejururi turistice, aceştia fiind SebastianTudor din Roman şi Amato Scarpellinodin Italia. Premiul revistei “Actualitateamuzicală” a fost acordat tinerei localnicede 16 ani Elena Zlatov, care a cântat cusiguranţă “Fără tine” de Cornel Fugaru şi“Vin’ la noi la Medgidia” de TemistoclePopa. Valeria Paşa din Republica

Moldova a primit Premiul din parteaCetăţeanului de onoare Elena Frâncu,dar, ascultând-o, am regretat absenţade neînţeles din palmares a lui TeodorManciulea (Râmnicu-Sărat, triumfătorla Amara!), Alexandru Tărâţeanu(Ucraina) sau a duetului de fineţeTheodora Manolache (Iaşi) – CristianPrăjescu (Roman). Aplaudat şi meritata fost Premiul “Cornel Fugaru”,înmânat de Mirela Fugaru mareluitalent Johnny Bădulescu de laMioveni, 17 ani, care are în palmarestrofee cucerite în Elveţia, Italia (acântat alături de AlBano şi I Pooh!),SUA; el a interpretat impecabil “Săcântăm chitara mea” de TemistoclePopa şi “Într-o zi” de Dinu Giurgiu.Premiul Asociaţiei naţionale a caselor

Un festival de nota 10

Elena Zlatov - Premiul revistei “A.M.”

S. Spătaru, M. Iordache


Valoride cultură ale sindicatelor a fost înmânat de secretarulgeneral al ANCCSR, Ioan Cristea (care face multpentru cultură în întreaga ţară), talentatei studente de20 de ani Adriana Gavrilă (remarcată în această vară laAmara), care a ştiut să-şi aleagă bine repertoriul, cucreaţii semnate Cornel Fugaru şi Ionel Tudor. Dupămenţiunea din această primăvară, la “George Grigoriu”,la Brăila, şi o alta la Amara (observaţi că ne referimdoar la cele mai puternice, mai serioase festivaluri din

ţară), elevul de 18 ani din Roman, Sebastian Tudor, aajuns la Medgidia la un pas depodium, fiind recompensat cuPremiul organizatorilor. Fără aimpresiona, bulgarul NickyManolov (care s-a mândrit căpiesa bulgărească era produsăde faimoasa Lili Ivanova) aintrat în posesia premiului III, întimp ce pe poziţia a doua s-asituat tot un solist cuexperienţă, dar manierist,Thomas Grazioso din Italia. Arfi fost absolut nedrept caacesta să-i fi uzurpat premiul Icuceritoarei Olga Novikova dinRusia, elevă de 17 ani laŞcoala de muzică din Turinsk,Ural, al său “Cucu!” devenindleit-motivul festivalului.Această distincţie a fost

înmânată de primarul Marian Iordache, pentru ca laTrofeu dânsul s-o aibă alături pe Sida Spătaru,frumoasa văduvă a artistului. Pe cea mai înaltă poziţies-a situat o cunoştinţă a publicului local, italianul AmatoScarpellino, care în 2012 a câştigat aici premiul I.Prestaţia lui ne face să sugerăm menţionarea fermă înregulament că a doua piesă din concurs trebuie să fieobligatoriu una ROMÂNEASCĂ lansată de DanSpătaru, excluzându-se astfel titluri cum ar fi “Drumurilenoastre” (versiune a unei melodii sârbeşti) sau“Ştrengarul” (Un vagabondo come me, italienească),mai ales că Spătaru a apelat foarte rar la asemeneareluări. Neexistând această precizare, câştigătorul aprofitat şi a cântat... două piese italieneşti! Cea de-adoua a fost “Un amore cosi grande”, lansată cu multedecenii în urmă de marele Claudio Villa. Simpatic şisimpatizat, Scarpellino a dobândit la actuala ediţie unal treilea premiu, cel de Popularitate, stabilit în urmanumărării voturilor spectatorilor, depuse în căsuţeamplasate în holul sălii (am sugera însă ca acestea sănu mai fie transparente!). Dincolo de ierarhii,întotdeauna mai mult sau mai puţin subiective (sunt şi“juraţii” oameni, nu?), câştigul cel mare rezidă dininterpretarea a numeroase creaţii ale compozitorilornoştri, propaganda pentru muzica uşoară românească

Johnny Bădulescu

A. Moon, D. Antonică, A. Ignat, M. Scripcaru, A. Dincă

A. Romcescu, D. Gheorghe

de valoare fiind remarcabilă. Astfel, înafaracelor deja amintiţi, s-au mai cântat melodiiaparţinând unor Ion Vasilescu, EdmondDeda, Ion Cristinoiu, Alexandru Imre, JoltKerestely, George Natsis, Dan Dimitriu,Andrei Tudor, Nicolae Caragia, MihaiTrăistariu, Cristian Creţu, cele mainumeroase titluri aparţinând, se înţelege, luiTemistocle Popa, cel care i-a compus lui DanSpătaru peste 70 de cântece.

Foarte inspirată a fost, în prima seară,reîntâlnirea cu câţiva dintre câştigătoriiediţiilor precedente, chiar dacă unii dintre ei,gen Dumitrache, au venit fără chef, deşi aufost plătiţi. Este vorba de Iuliana Dumitrache(Trofeu în 2006), Alina Dincă (2007), AlinVăduva (2008), Alin Ignat (2010, ediţia 2009

nu a avut loc), Aliona Munteanu Moon(2011), Marcela Scripcaru (2012), DianaAntonică (2013). Adrian Romcescu, înafaragustatului duet cu Daniel Gheorghe, ne-areamintit minunata piesă “Merit eu” deVasile Veselovschi, iar Monica Anghel şi-apus în valoare vocea de excepţie (nu puteaocoli melodia lui Cornel Fugaru, “Spune-mi”, cu care a cucerit nu mai puţin de 11trofee internaţionale), avându-l ca invitat pefratele său. Pepe a făcut mare succes cutemperamentul său, dar ne-am fi bucurat săascultăm şi “Ţărăncuţă, ţărăncuţă”, ca unfiresc omagiu adus lui Spătaru. La 16 ani dela înfiinţare, formaţia Bere Gratis a trecut înrevistă câteva din marile sale succese

(“Poveste de oraş”, “Ultrafete”, “Despre mine şi ea”, “Olume nebună”, “Ce mişto!”, “La tine aş vrea să vin”,“Două inimi”, “Vino mai aproape”, “Pas în doi”), dar înlocul momentului rock and roll, foarte lung, am fi preferatsă mai ascultăm câteva din frumoasele balade alegrupului şi mai ales un cât de mic omagiu muzical aduslui Spătaru... Greu de înţeles includerea între atâteanume grele a solistei Xonia, care i-a declarat cunonşalanţă unei realizatoare de la un post local TV cănu ştie cine a fost Dan Spătaru şi că nu cunoaşte nici untitlu al acestuia! Măcar din curtoazie putea să se uite pegoogle... Atunci când eşti invitat să susţii un recital lafestivalul “George Grigoriu”, de pildă, pregăteşti măcarun cântec al acestuia, cel puţin fredonat, iar când vii la“Dan Spătaru” e de bun simţ să faci un cât de mic racordcu bogăţia de cântece lansate de acesta (se poateprevedea chiar în contract). Chiar şi celebrul duetolandez BZN (Jan Keizer, Anny Schilder) a inclus înrecital “Drumurile noastre”, pe ecran fiind proiectatvideo-clipul realizat printr-o ingenioasă “colaborare” cuDan Spătaru şi lansat de Cătălin Măruţă în emisiunea sade la ProTV. Singurul însă care a făcut la scară mare


Valori

O. Novikova

M. Anghel

Orchestra alături de vedete

acest lucru, jos pălăria în faţalui, a fost Aurelian Temişan,care ne-a oferit nu numai celmai bun recital din festival,dar şi singurul gândit special.Alături de formaţia sa, FunkSociety, Temişan n-a ocolithit-urile proprii (“Eu nu maisunt cel de ieri”, “Cineoare?”), preluările de lacolegii săi Adrian Enache(“Nebun după FeMeI”) sauDaniel Iordăchioae

(“Mă-ntorc la tine, marealbastră”), l-a evocat peGil Dobrică (“Haiacasă!”), dar mai ales afăcut o reverenţăelegantă în faţa lui DanSpătaru, cântândîmpreună cu întreagasală “În rândul patru”,“Trecea fanfaramilitară”, “Măicuţa mea”şi “Drumurile noastre”.Temişan a oferit în felulacesta o lecţie derespect pentru numeleînscris pe afişulmanifestării! Din acestpunct de vedere ampropune pentru ediţiaviitoare recitalul luiFuego consacrat întotalitate lui Dan

Spătaru (gravat şi pe un CD), altenume care ne vin acum în mintefiind cele ale unor AnastasiaLazariuc, Silvia Dumitrescu, AncaŢurcaşiu, Adrian Romcescu,George Nicolescu, Anişoara Puică(Rep. Moldova) şi, într-o seară aşlagărului românesc, un recitalcolectiv, cu câte 3-4 piese fiecare,oferit de Cristian Popescu, EmiliaDiţu, Florin Apostol, DorinAnastasiu, Natalia Guberna, Savoy(Marian Nistor) şi alţii, pentru căeste un festival de MUZICĂUŞOARĂ şi acesta se cuvine a fi

genul care să se regăsească şiînafară de concurs.

Ediţia a 9-a a Festivaluluiinternaţional de muzică uşoară dela Medgidia a confirmat încă o datăpoziţia de top a acestei manifestăriîn ierarhia competiţiilor de gen dinţară. Urmărit pe Internet în întreagalume (s-au primit mesaje desusţinere din SUA, Australia,Brazilia, nemaivorbind de ţărileEuropei!), festivalul “Dan Spătaru”este deja un “brand” cu puternicecou internaţional, cei mai talentaţisolişti dorind să-şi înscrie în CV unpremiu obţinut în municipiuldobrogean. De aceea avem toatemotivele, cunoscând imaginaţia şiambiţia organizatorilor, să neaşteptăm la o strălucită ediţie a X-a,anul viitor! (Foto: Adrian Dedu)


Valori

Pasha Parfeni, D. Gheorghe

A. Temişan şi Funk Society

Pepe


În ţară

Niciodatătoamna...

Hortensia PLOCK

...nu fu maifrumoasă, muzicalvorbind. Ce-i drept, laFocşani toate anotim-purile sunt “prevăzute” cuevenimente speciale, darfestivalul rodului bogat altoamnei a fost anulacesta fără rival în ţară,prin complexitatea şi prindensitatea programuluidin cele nu mai puţin de 4zile, timp în care s-auperindat prin Piaţa Unirii,la invitaţia preşedinteluiC.J. Marian Oprişan şi alui... Bachus, peste10.000 de spectatori, înciuda frigului. Echilibrulîntre genuri a fost una din

cheile atractivităţii, ca de fiece dată: muzică populară(ansamblul “Ţara Vrancei”, Geta Postolache), pop,etno, rock, dance, hip-hop, doar muzica uşoarătradiţională lipsind. Foarte inspirată a fost invitareaacordeonistului virtuoz Emy Drăgoi şi a formaţiei sale,cu momente de folclor autentic, dar şi de etno-jazz.Semifinalist la “Românii au talent”, Drăgoi este unadevărat star în Franţa şi organizează câtevafestivaluri sub egida centrului cultural ce-i poartă

numele. “Provincialii” s-au aflat la ei acasă,reamintindu-ne titlurile de succes lansate încei 13 ani de la înfiinţare; solistul vocal IonuţUngureanu, să nu uităm, a fost pe podium lafestivalul de la Mamaia cu melodii semnate deMarius Ţeicu, Ionel Tudor, Laurenţiu Duţă. Şidacă tot am amintit de Mamaia, cine mai ştiecă la 16 ani Elena Gheorghe era finalistă aconcursului de Interpretare? A devenit ulterioro vedetă de prim rang, sub “bagheta”producătorului-compozitor Laurenţiu Duţă,şlagăre cum ar fi “Bună dimineaţa!”, “Ecou”,“Ochii tăi căprui”, “Disco romancing”, “Teador”, “Vocea ta”, “Midnight sun”, “Până lastele” fiind reluate în cor de miile despectatori. Timp de 3 ani ea a fost solistaformaţiei Mandinga, din acea perioadă datândpiesa distinsă cu un “Disc de aur”, “Soarelemeu”. Din acest motiv, melodia a fost reluată adoua zi şi de Mandinga, cu actuala solistăElena Ionescu. Şi Elena Gheorghe (“BalkanGirls”, 2009), şi Mandinga (“Zaleilah”, 2012)ne-au reprezentat la Eurovision, truparomâno-cubaneză dovedind că nu întâmplătora cântat şi pe scena prestigiosului festival dejazz de la Montreux (Elveţia), oferind un showantrenant, pigmentat cu piese cum ar fi “La

Voltaj

Al Bano


În ţară

vita e bella”, “Viva la fiesta”, “Sufletul zâmbea”, “Doarcu tine”, “Papi Chulo”. Andreea şi Radu Forneaau propus o nouă şi promiţătoare titulatură, SuperTrooper, dar şi show-ul de mare efect “EtnoStars”, care a reunit pe scenă formaţiile Ro-Mania, Etno şi Hora. Like Chocolate este un viabilproiect dance clubbing al lui Florin Nedelcu (LiveArtists), care a adus la microfon refrenecunoscute de marele public, cum ar fi “MariaMaria”, “Mr. Celentano”, “Da Bomb”, “TaraBoy”,“Noaptea fetelor”, “Plăceri nevinovate”. Succestotal pentru Adrian Sână (Akcent), care aconfirmat din plin prezenţa în topurile din India,Kenya sau... Kârgâstan cu hit-urile “I can’t livewithout you”, “Angel”, “Kamelia”; din recitalul săun-au lipsit “Ultima vară”, “Dragoste de închiriat”,“Ţi-am promis” şi mai ales “Noi simţim la fel”,super-şlagărul anului 2014, alături de Lidia Buble.“Enfant prodige”, cum spun francezii, AndreeaBălan apărea pe micul ecran la 10 ani, iar la 12avea deja material pentru un prim album! Dupăperioada André, cu 7 albume, multe din eledistinse cu Platină şi Aur, s-a lansat într-ofructuoasă carieră solistică, cu 6 albume pânăacum, 30 de videoclipuri, musical-uri şi show-uriîn regie proprie, premii la concursuri de dans. Pescena de la Focşani a combinat elemente din“Lecţia de dans” şi “Carnaval”, cu zeci de ţinuteexotice, iar în piaţă, lumea a dansat cu foc peritmurile cântecelor “Prinde-mă, aprinde-mă!”,“Baby, get up and dance”, “Trippin’”, “Lasă-măpapa la mare”, “Like a bunny”, “Te joci cu mine”sau recentei balade “Decor”. Incredibil, dar Voltaj

are în componenţă doi membri din... 1988, GabiConstantin şi Valeriu Ionescu! Pe parcurs li s-aualăturat Călin Goia (în 1998, după ce TitusMunteanu îi revelase înzestrările la “Şcoalavedetelor”), Oliver Sterian (2002) şi, cel mairecent, Adrian Cristescu, student la UNMB, laCompoziţie jazz. Din “distribuţia” efervescentă decare aminteam n-au lipsit o altă performeră anoastră la Eurovision, Paula Seling, starurile hip-hop Puya şi Guess Who, formaţia Fly Project,divele pop-dance Anda Adam şi Lora sau OanaRadu (remarcată la “Vocea României”). Dar deparcă asta n-ar fi fost de ajuns, acest veritabil“Cerb de aur” din Vrancea a adus în faţa publiculuio formaţie care a făcut istorie, Saragossa Band,precum şi pe legendarul cântăreţ italian Al Bano,alături de orchestra sa. În ciuda temperaturiiscăzute, acesta a dat o uimitoare lecţie deprofesionalism, la care sper că au asistat şi artiştiiromâni din ultima seară a festivalului. Recitalul declasă de la Focşani a fost pentru Al Bano orepetiţie pentru reîntâlnirea cu Romina Power laSala Palatului din Bucureşti, dar cum acolo maicântase, emoţiile sale au fost legate de cucerireaîn premieră a exigentului şi cunoscătorului public

de la Galele Internaţionale “Bachus” de la Focşani!

Andreea Bălan

Paula Seling

O nouă stagiune, onouă identitate vizuală

Seria celor peste 200 de spectacole ale stagiunii2014-2015 a Operei Comice pentru Copii a fost deschisăîn octombrie cu un spectacol extraordinar, susţinut deartişti îndrăgiţi de toate generaţiile. Invitaţii de onoare aufost compozitorul Marius Ţeicu, actorul George Mihăiţă,directorul Teatrului de Comedie, şiAlex Andrei Pârvu, câştigătorulTrofeului Mamaia Copiilor 2014. Înpartea a doua a evenimentului, ceimici s-au întâlnit cu Don Pasqualeîn celebra operă cu acelaşi numede Gaetano Donizetti, în regiamaestrului Cristian Mihăilescu şicare a avut premiera în acest an, pe10 martie. Cu această ocazie,instituţia şi-a lansat şi nouaidentitate vizuală.

După cuvântul de bun-venital directorului general, sopranaFelicia Filip, spectactorii cei mici,dar şi cei mari, au cântat împreunăcu Marius Ţeicu unul dintre cele maifredonate cântece ale artistului, “O portocală”. Seara acontinuat cu un moment artistic susţinut de GeorgeMihăiţă şi un minirecital oferit de talentatul puşti AlexAndrei Pârvu. În a doua parte a evenimentului, publicul aurmărit spectacolul “Don Pasquale”, în regia maestruluiCristian Mihăilescu. “Fiecare început de stagiune seaseamănă cu naşterea unui prunc. Am fost martoriinaşterii stagiunii 2014-2015 a Operei Comice pentruCopii, un moment care a adus alături de noi mulţi prieteni.

Asemenea serisunt făcutepentru a fipetrecute înfamilie, tocmaide aceea ne-ambucurat săîntâmpinăm treigeneraţii dis-tincte despectatori: copii,părinţi şi bunici.Umorul este unadintre cele maivaloroase şitotodată utiletrăsături decaracter pe carele dobândim înviaţă. Vă invit săcultivăm această

calitate în fiecare săptămână, la Opera Comică pentruCopii. Pentru că misiunea pe care mi-am asumat-o esteaceea de a reuni familiile în sala de spectacol, prin

evenimente pentru copii, dar şi ale copiilor”, a declarat îndeschiderea evenimentului Felicia Filip.

Multe vedete au ţinut să fie prezente alături decopiii lor la acest eveniment: Sanda Ladoşi, DanielIordăchioae împreună cu elevii săi de la Academia de ArteFrumoase, dar şi campioanele olimpice la canotaj VioricaSusanu şi Doina Ignat.

În stagiunea 2014 - 2015 la Opera Comica pentruCopii sunt programate patru noi producţii: “Hänsel şiGretel”, o adaptare după Engelbert Humperdinck

(spectacolul a avut deja premiera la începutul luioctombrie), “Poveste de Crăciun” (spectacol mozaic),

“Flautul fermecat” (operă) şi “Fetiţa cu chibrituri” (balet).Vor fi însă reluate şi alte producţii de succes precum “Albăca Zăpada”, “Pygmalion”, “O noapte furtunoasă”, “CoanaChiriţa” (cu Stela Popescu în rolul principal), “Diamantul şiGâsca” ş.a. Opera Comică pentru Copii a reuşitperformanţa de a câştiga peste 70 de premii naţionale şiinternaţionale la festivalurile de profil. Cu 60 de titluri deoperă, operetă, musical şi balet în repertoriu, instituţiasusţine anual peste 200 de reprezentaţii atât la sediu, câtşi în turneele naţionale şi internaţionale pe care ledesfăşoară.


Inaugurare

Marius Ţeicu

F. Filip, A. Pârvu

Fuego, omagiu pentruJolt Kerestely

După succesul albumului de autor „Steauamea”, ale cărui piese sunt compuse de Jolt Kerestely,

Paul Surugiu – Fuego i-a dedicat maestrului unspectacol în cinstea întregii sale cariere. Evenimentul aavut loc la Teatrul “Alexandru Davila” din Piteşti, salamare devenind neîncăpătoare pentru sutele despectatori. Fuego a interpretat acompaniat la pian decompozitorul Jolt Kerestely piesele ce fac parte dinnoul album. Acesta a avut mari emoţii, mărturisind că afost pentru prima oară când a stat efectiv pe o scenă, încadrul unui spectacol. „Niciodată n-am scris muzicamomentului. Întotdeauna am vrut să compun ceva careva dăinui în timp şi cred că am reuşit” a declaratKerestely. „Sunt fericit că pot fi alături de unul din ceimai mari compozitori pe care i-a dat această ţară.Maestre, m-am gândit să vă celebrăm aşa cum secuvine, pentru că meritaţi” - a spus Fuego.

Pe 5 aprilie 2013, cu un an înainte de a fi lansatalbumul “Steaua mea”, Jolt Kerestely a fostrecompensat cu Premiul pentru compoziţie la secţiuneade muzică jazz / pop din partea Uniunii Compozitorilorşi Muzicologilor din România, pentru pieseleinterpretate de Fuego şi incluse în album (versurileaparţin textierei Carmen Aldea Vlad) : “Anii mei, flori detei”, “Covor de lacrimi”, “Prinţesa mea”, “De câte oriiubesc”.

Fuego şi invitaţii săi, printre care s-au număratStela Enache şi solişti ai Estradei piteştene (IuliaPupezescu, Cristina Neacşu, Constantin Nica, MariusBălan, Iulian Selea), au interpretat şlagărele compusede Kerestely de-a lungul carierei sale impresionante.

“În acea seară m-am simţit artist, pe deplin” –mărturisea Paul Surugiu. “La Piteşti, pe scena teatruluide unde am amintiri atât de frumoase, l-am celebrat pemaestrul Kerestely, autorul unora dintre cele mai

frumoase piese din muzica uşoară, precum şi cel caremi-a fost sprijin la început de drum. Am lansat şialbumul <<Steaua mea>>, colecţia de cântece care neîncununează carierele amândurora. Maestrul, profundimpresionat, a lăcrimat. Mai mult, a fost premiat decătre oficialităţile argeşene. Peste toate, am realizat oseară de excepţie închinată lui. O sărbătoare a muzicii

româneşti ce va dăinui peste timp,indiferent de vremurile potrivnice încare se află, căci sensibilitatea estenemuritoare. Nea Joly a stat, timp dedouă ore şi jumătate, pe scenă. Ne-aurmărit pe toţi, ne-a vorbit. A fost ca unpărinte neobosit, pregătit pentru alucra în continuare cu fiecare”.

A fost o seară memorabilă laTeatrul “Alexandru Davila” din Piteşti,un regal muzical în care publicul i-arăsplătit pe artişti cu ropote deaplauze, iar maestrului Jolt Kerestely is-a cântat „La mulţi ani!”. El a împlinitpe 12 iunie 80 de ani. O cifră rotundă,ca şi cei peste 50 de ani de carieră. şitoate într-un an aniversar care vaculmina pe 22 noimbrie cu lansareacărţii biografice “Jolt Kerestely – Oviaţă pentru cântec” scrisă de Oana

Georgescu (editura “Pro Universitaria”, colecţia “ArteleSpectacolului”), carte ce va fi însoţită de un dublualbum.

Pagini de Oana GEORGESCU


La zi


Eveniment

Loredana,superstarul

Oana GEORGESCU

“Visul meu este să fac oamenii fericiţi şi să fiu iubită”– declara cândva Loredana, Superstarul care a reuşit să îşiîmplinească încă odată visul cu ocazia celor douăspectacole susţinute la Sala Palatului (unul suplimentar,organizat la cererea publicului, special pentru spectatorii cusituaţie financiară precară). Cele două reprezentaţii ale

show-ului “Reveria” au fost ca de obicei la înălţime, aşa cums-a aflat şi Loredana, la propriu, atunci când, din înaltulscenei şi-a făcut apariţia suspendată de două corzi elastice,având ca decor un cer înstelat şi luminat de stele şi de lună.

Prezenţa scenică, talentul debordant,profesionalismul, look-ul şiţinutele de senzaţie, şlagărele,invitaţii de marcă, trupa de dans,acrobaţii, decorurile,scenografia specială au fost atu-urile Loredanei şi ale succesuluide casă al noului concept deshow, intitulat “Reveria” şi carea reuşit să uimească şi săîncânte din nou.

Scena a fost de fiecaredată plină cu dansatori,instrumentişti şi cu invitaţi aiDivei, iar spectacolul completatcu show-uri de lasere, efectespeciale şi lumini, aşa cum rarţi-e dat să vezi chiar şi înstrăinătate. Trebuie săremarcăm prezenţa şiacompaniamentul tarafuluiLoredanei, “Agurida”, ale unuiexcelent backing-vocals, aletrupei de acrobaţi “Xtreme” şibaletului condus de Alexandru Stanciu, ale Corului de Copii“Nostalgia”, dar şi ale instrumentiştilor de la GreenEnsemble, cu o… dirijoare, pianistă foarte sexy, Simona

Strungaru: Sebastian Burneci şi Silviu Groaza (trompetă),Paolo Profeti (saxofon alto), Florian Radu şi Adrian Cojocaru(trombon), Cristi Labus (trombon bas), Monica Calofir(vioara I), Roxana Cioran (vioara a II-a), Monica Goicea(violă), Corina Ciuplea (violoncel) şi Florentina Ciornei(contrabas).

Playlistul, excelent ales, a fost alcătuit atât din celemai noi melodii ale Loredanei, cât şi din şlagărele care auconsacrat-o: Risipitor, Extravaganza, Haidi/ho, Născutătoamna, Zig-zagga, Something, Apa, Aqua di bebe,Aromaroma, Gelozia-i grea, Firicel de floare albastră, Hai nuşi da, Mărioară de la Gorj, Depărtare, Şatra, Cine te crezi?,Nu-mi pasă, Lele.

Invitaţii Loredanei au fost unul şi unul: Marius Moga(Pe barba mea), Nicu Covaci (Mica ţiganiadă), Puya (Suflet

de vânzare), RomanIagupov de la Zdob şi Zdub(Moldovenii s-au născut şiDimineaţa pe răcoare), AmirHeidarkhodaee (Iran), Corulde Copii “Nostalgia” (Lumeata şi Lucy in the sky withdiamonds) sau Ana MariaAlexie (Tzuki).Firesc, nu au lipsit bisurile,

trei la număr, iar Loredanai-a răsplătit pe spectatori cu“Trandafir de la Moldova”,“Ia de-aici, că n-ai servici”,“O fată singură-n noapte”,piesa pe care Loredana acântat-o în premieră laprimul său concert de la

Sala Palatului, în urmă cu 20 de ani.“Visul a început sâmbătă, o dată cu zăpada care s-

a revărsat din cer (pe 25 octombrie a nins abundent înBucureşti), schimbând magic decorul, purificându-nesufletele pentru Reverie. Am visat cu ochii deschişi alături

de miile de oameni din sală! Vă mulţumesc că sunteţi înviaţa mea! Va iubesc!” - a spus la final Loredana, “Reveria”noastră, a tuturor. (Foto: Gabi Hirit)

Cu Marius Moga


Varia

RăzleţePaula CRĂCIUN

Toamna a fost rodnică şi petărâmul spectacolelor şi realizărilormuzicale. Primul popas îl facem înstudioul din Comarnic al prolificuluicompozitor de muzică uşoară MariusCristi Popa, solist şi instrumentist încadrul cunoscutei formaţii Alesis,acolo unde se plămădesc câtevaalbume de calitate, respirând respectpentru tradiţiile muzicii uşoareromâneşti, cu fior melodic şi versurice-ţi merg la inimă. Astfel,compozitorul lucrează cu Raoul la unalbum de autor ce va fi lansat înprimăvara anului viitor, ceea ceintenţionează să facă şi cu AdrianDaminescu, pentru care a scris deja3 cântece. Cum autorul este unromantic incurabil, s-a regăsit plenarîn piesa “Vino cu mine astă-seară”,

înregistrată de curând de GabrielDorobanţu, ca şi într-o altăcompoziţie a sa, pe versuri deRomeo Negoiasă, “Pentru iubire”, pecare colegii săi de la Alesis, cuminunata voce a Alinei Negoiasă, ocântă cu mult succes în concerte. Pe“şantier” se mai află Marina Voica,Gheorghe Turda (cu o piesă de...muzică populară, fireşte), IonuţDulgheriu din Constanţa. Lamelodiile sale versurile sunt semnatede Carmen Aldea Vlad, Rodica ElenaLupu, Romeo Negoiasă, IuriePalanciuc, Teodor Munteanu, VasileIoan Ciutacu. Tot în vremea din urmăMarius Cristi Popa a compus muzica

pentru două imnuri, ambele aproapede inima sa. Imnul programului“Comenius”, în parteneriatmultilateral “Pleased to meet you”, lacare a luat parte şi Clubul copiilor“Martha Bibescu” din Comarnic,condus de prof. Angela Nasulea,alături de copii din alte 13 ţărieuropene. Benevol a realizat Imnuloraşului Sinaia, pentru că este oraşulîn care s-a născut şi a urmatcursurile liceului “MihaiCantacuzino”, nemaivorbind căiubeşte Sinaia şi că este un mareschior! Imnul “Sinaia Forever” îiaparţine, muzică şi text, dar a fostsupervizat de textierii amintiţianterior, iar “viza” finală i-a aparţinutlui Gabriel Dorobanţu, orchestraţia şimix-masterul fiind semnate CristianDuţu. La partea vocală i-a avut alăturipe Maria Ramona Dinu, 26 de ani,voce apreciată pe Valea Prahovei,Sabina Sârbu, 18, elevă la Colegiulnaţional “Nicolae Grigorescu” dinCâmpina şi Marius Popescu, 39,

chitarist care a iniţiat formaţia “ActualBand”, cu care M. C. Popa a efectuatnumeroase turnee în ţară şi înstrăinătate. Urcând spre nord, înjudeţul Mureş, se cuvine a aminti unspectacol în care dansul şi ilustraţiamuzicală au jucat un rol important:preşedintele Federaţiei române deculturism şi fitness, prof. GabrielToncean, a organizat acolo “CupaFederaţiei”, unde am descoperitoameni pasionaţi, cu performanţeinternaţionale excepţionale. Peparcursul reuniunii, au încântatmicuţii de la Clubul de dans sportiv“Sebastiano” din Reghin, pregătiţi deprof. Raluca Râtea, care au la

dispoziţie o sală de dans modernă, la“Lex Ally Gym”. Multe aplauze dinpartea unei săli arhipline a cules şigrupul de street-dance “Urban

Elements”, instruit de Iosif Pall. Altreilea foarte reuşit show la care nereferim în acest grupaj a fost“Romvac 40” (compania estebinecunoscută de melomani şi prinimplicarea în show-ul muzical dedivertisment nr. 1 al TVR, “ O dată înviaţă”), găzduit în mod tradiţional deo mare sală din Cernica. Ing.Constantin Chiurciu şi soţia saViorica (chimist de mare valoare) au“orchestrat” un spectacol captivant,cu imn, concurs karaoke şi mai alescu numeroase recitaluri muzicale,selecţionate cu gust de Tudor Chiţu.La înălţime a fost orchestra, din careau făcut parte Romeo Văduva, nai(toţi cei de faţă au fost curioşi să aflecum a fost colaborarea cu faimoasaCéline Dion!), Dragoş Păunescu,acordeon, Victor Buştean, vioară, IonNicu Toni, vioară, Manuel Manu,orgă. Alături de aceasta au evoluatGheorghe Gheorghe, numeimportant al muzicii teleormănene,Nicoleta Diaconu, surorile Denisa şiGeorgiana Grecu, ambeleabsolvente de Conservator (pian,canto clasic). Electrizant a fostrecitalul Marinei Florea, maidezlănţuită, mai în formă ca oricând,antrenând publicul cu toate marilesale şlagăre, de la NicolaeKirculescu la Ionel Tudor şi MihaiAlexandru.

Marina Florea

Marius Cristi Popa

Sărbători la Galaţi

Delia PRUNDU

La mijloc de septembrie, Galaţii au găzduitdouă manifestări majore, care au focalizat din plinatenţia spectatorilor de la Dunăre, mari amatori de artă.A fost în primul rând marea gală de sărbătorire (80 deani de viaţă, 60 de carieră) a legendei muzicii uşoareromâneşti Alexandru Jula. “Ultimul romantic”, titlul cărţii

dedicate lui de Oana Georgescu (pe care artistul a datautografe în pauza spectacolului), a fost cinstit cum secuvine de teatrul muzicalpe care l-a slujit o viaţă,“Nae Leonard”, care i-apus la dispoziţieprimitoarea grădină (luatăcu asalt de peste 1000 despectatori!), orchestradirijată de Nicolae Mantu,baletul, scena dotată cusunet şi lumini de clasă.Directorul instituţiei,Teodor Niţă (felicitări şipentru afişul superb, pecare s-a strecurat totuşi oeroare la numele IoaneiSandu), încântat deuriaşul succes de casă, afost inspirat, făcându-i omare surpriză sărbătoritului prin invitarea primaruluimunicipiului, Marius Stan. Iubitor de muzică (să nuuităm că în mandatul său la Galaţi au concertat JulioIglesias, Sandra, Michael Bolton, Smokie), acesta i-a

oferit “Cetăţeanului de onoare” al urbei de la Dunăre“Cheia oraşului” (poate Jula va deschide cu ea poartamagică prin care să ajungă în Galaţi şi artiştii români devază, nu doar cei străini!), şi o plachetă omagială, fiindinvitat să-şi aştearnă autograful în “Cartea de aur”unde au semnat până acum doar câteva celebrităţi depeste hotare. Unul din momentele cele maiemoţionante a fost prilejuit de apariţia pe scenă aprimarului meloman al oraşului Zlatna, Silviu Ponoran,venit tocmai din Munţii Apuseni pentru a fi alături de celcare, normal, nu avea cum să-l mai recunoască. Dece? Cu 40 de ani şi mai bine în urmă tatăl acestuia,Valer Ponoran, a fost secretarul muzical al teatrului“Leonard”, puştiul care atunci stătea pitit în culise laspectacole fiind actualul primar! Cu această ocazie, i-alansat oficial lui Jula invitaţia de a susţine un recital şide a face parte din juriu la tradiţionalul festival deromanţe “Te-aştept pe-acelaşi drum – In memoriamValer Ponoran”, găzduit de Zlatna. Textiera CarmenAldea Vlad, autoare la rândul ei a unei cărţi despreartist şi semnatară a multora din textele cântecelor mairecente ale acestuia, a dat citire unui text emoţionant.Dar surprizele, gustate de publicul care s-a delectat dinplin la reprezentaţia începută la orele 18 şi încheiată la23, nu s-au oprit aici: fostul director al teatrului, FlorinMelinte, a anunţat că gala “Alexandru Jula, ultimulromantic” va fi în viitor spectacol oficial al Fundaţiei“Nae Leonard”, pe care o conduce, înmânându-iîmpreună cu directorul casei de discuri Spiros, SorinChelaru, un simbolic “Disc de aur al întregii cariere”.

Spectacolul propriu-zis a alăturat tineri,consacraţi şi...veterani. Primii au fost reprezentaţi deGabriel Lazăr (laureat la toate concursurile mari pecând era copil) şi de Ionuţ Dulgheriu. Acesta din urmă,fost student al lui Dumitru Lupu la facultatea de music-hall a Universităţii “Ovidius”, este în prezent redactor la

postul de radio “Doina” din Constanţa, care transmitedoar muzică românească; amândoi au adus un omagiului Dan Spătaru şi compozitorului Temistocle Popa.Consacraţii au fost, fireşte, mai numeroşi: Stela


Ştiri

A. Jula, Ioana Sandu

T. Munteanu, I. Şipoteanu, D. Iordăchioae, Al. Jula, C.A. Vlad, A. Canareica


ŞtiriEnache (a alăturat în recitalul eicompoziţiilor lui Florin Bogardo douărecente piese semnate Jolt Kerestely),Ileana Şipoteanu (sensibile creaţiiaparţinând lui Dumitru Lupu, între care ungustat duet cu Iordăchioae), DanielIordăchioae (care le-a avut alături de el pedouă din talentatele sale eleve de laAcademia de arte frumoase, pe care oconduce), Alexandra Canareica (care areîntr-un palmares impresionant Trofeul“Steaua fără nume” şi două premii lafestivalul de la Mamaia), Ioana Sandu.Acestea două din urmă ne-au amintit

câteva şlagăre ale autorilor basarabeni,Ioana Sandu revenind la microfon pentruduete de efect cu Jula, pe melodii ale luiFrancisc Reiter. În sfârşit, reîntâlnirenostalgică cu două din fostele vedete dealtădată ale teatrului “Leonard”, AlexandruJula ţinând să-i aibă lângă el pe afiş, cape vremuri, pe Theodor Munteanu şiValeriu Silion. Despre recitalulsărbătoritului nu putem spune că a fost cade obicei exemplar, îmbinând tandreţe,umor, şlagăre mai vechi sau mai noi,ridicând sala în picioare. Al doileaeveniment la care mă refeream îndeschiderea articolului a fost tradiţionala“Cupă Arcada” la volei, găzduită timp de 3zile de Sala sporturilor din Galaţi: larândul lui meloman şi promotor al muziciide calitate, Spiru Mantu a “asezonat”evenimentul cu momente artistice decalitate: dans sportiv cu micuţii campionide la clubul “Phoenix”, majoretele de la“Black Dance”, iar la festivitatea depremiere Maria Crăciun, cu vocea eiremarcabilă, a interpretat “ImnulRomâniei”.

DueteDorin MANEA

ANDRA - LIVIU TEODORESCU. După colaborările cu MariusMoga, What’s Up şi Cornel Ilie, Andra lansează un videoclip pentru piesa“Aşa e dragostea”, compusă de Marius Moga, interpretată împreună cuLiviu Teodorescu, cunoscut publicului după participarea la emisiunea“Vocea României” şi experienţa din trupa LaLa Band. Noul videoclip, înregia lui Iulian Moga, a fost filmat la studiourile MediaPro din Buftea.

PAVEL STRATAN – CRBL. Single „Toţi avem”, iar cei doi artiştiau filmat un videoclip care ne face să vorbim cu accent moldovenesc lafinal. Single-ul este compus în studiourile HaHaHa Production, iar la

versuri au contribuit şi Pavel Stratan şiCRBL. Videoclipul este semnat de BlackFilm şi regizat de CRBL şi Taz Dongo.Accentul moldovenesc al lui PavelStratan se îmbină perfect cu mesajulpiesei şi ne aduce aminte de celebrulsău single “Eu beu”.

THEODORA feat PACHA MAN.Piesa “Cu tine pe mine”, cu accentereggae, care este însoţită de unvideoclip în care o vedem pe artistă înipostaze inedite. Videoclipul, regizat deiRonic, produs în studiourile DeMoga,este cel de-al doilea single al solistei,după “From Paris with love”. Printreshootinguri şi defilări pentru branduriinternaţionale, Theodora revine la mareaei pasiune, muzica, şi odată cu

participarea la emisiunea Vocea României, interpreta începe colaborareacu Marius Moga.

BiBi - Ja’Mike. O recentă colaborare muzicală autohtonălansează o piesă dinamică, “All My People”, o adevărată doză de energieşi optimism pusă pe ritmuri de reggae şi pop. Videoclipul care însoţeştepiesa este regizat de Alex Ceauşu. BiBi, Bianca Lixandru, pe numele său

întreg, o fetiţă de 12 ani este, fără îndoială, una dintre revelaţiile muzicaledin România. Ja’Mike, pe numele său adevărat Mihai Farkaş, este untânăr talentat care s-a remarcat încă de la 16 ani.

BiBi - Ja’Mike


Remember

Cometele, Olympic 64...

O recentă vizită acasă la Cornel Guriţă mi-aprilejuit realizarea unui scurt interviu şi o nostalgicăincursiune prin atmosfera pop-rock a anilor ’60.

A început liceul la Sf. Sava, dar după ce tatăl(decorat în război), mama şi fratele îi sunt arestaţipolitic în ‘58 (se vor întoarce după amnistia din ‘64),este nevoit să se angajeze ucenic strungar şi terminăla Gh. Lazăr. După doi ani de şcoală tehnică, reuşeştela ISE, facultate pe care o termină în ‘65. În anul 2 estecooptat, întâmplător, ca solist vocal al formaţieiCometele. Trebuie spus însă că a făcut parte din corulde copii Radio, iar acasă avea pian, vioară, chitară, lacare cântau şi părinţii(învăţători) şi fratele.Formaţia repeta la elacasă, tot aiciasamblându-se staţiileşi chitarele artizanale.Repertoriul era compusnumai din „coveruri”,auzite la Radio,magnefoton sau discuri(aduse de Feri, băiatulregizorului FranciscMunteanu). În anii ‘63-’64 Cometele devine oatracţie majoră înCapitală, dupăconcertele electrizante susţinute la „dans” la CasaStudenţilor şi Casa V. I. Lenin. Cântă şi la barul Melody,

sunt angajaţi la Teatrul C. Tănase (turnee cu MirceaCrişan) şi apoi la Perla în Mamaia. Aici Cornel trece laOlympic 64, întâi temporar, apoi permanent, formaţiaCometele desfiinţându-se.

Se orientează spre turism şi pleacă în ‘74 înSuedia, unde urmează facultatea de profil şi devinepartener al firmei care aducea mii de turişti nordici pelitoralul nostru, înfiinţând celebra discotecăScandinavia din Mamaia. A mai cântat doar 3 ani acolocu un big band studenţesc, apoi părăseşte muzica, iaracum nu mai vrea să revină la această mare pasiune.S-a repatriat, şi-a construit casă şi duce un trai retrasalături de soţia româncă şi copii. Din păcate, nu existăînregistrări cu Cometele sau Olympic 64, aşa că doarnoi, cei care i-am văzut pe scene, mai putem depunemărturie despe acele momente muzicale...

Despărţiri - Sorin TudoranOriginar din Râmnicu Vâlcea, începe să cânte

de la 4 ani la acordeon şi pian sub îndrumările tatăluisău, violonist în orchestra semi-simfonică locală,

urmează şcoala de muzicăşi continuă studiile laConservatorul GheorgheDima începând cu ‘66 laCluj. In ’62 începe să cântela chitară, iar prin anii ’69făcuse deja câteva zeci deamplificatoare performante,imitaţii de staţii Marshall,celebre în epocă în toatăţara. Devine unul dintre ceimai buni chitarişti autohtonidin anii ‘70 - primul mare“hendrixist” român. A fondatîn 1968 formaţia Chromatic

Group 3 - Sorin Tudoran, Iuliu Merca - chitară bas şivoce, Dan Igreţiu- baterie, iar apoi Chromatic Group 4

- Sorin Tudoran, Iuliu Merca, Tomy Bereţki - flaut şiPuiu Haţeganu - baterie. În mai 1971, la al doileafestival naţional de muzică pop Club A, alături deChromatic Group 4, obţine premiul întâi la chitarăex-aequo, şi premiul întâi la compoziţie cu „ZodiaCapricornului”, o piesă în patru părţi, cu hard rock,blues şi jazz.

După absolvirea Conservatorului, Sorineste repartizat la Râmnicu Vâlcea, iar formaţia sedestramă. Din păcate, imprimările grupuluiChromatic, în jur de douăzeci de piese, s-aupierdut. A mai colaborat cu formaţii ca Mondial,Roşu şi Negru şi a fost în turnee în Cehoslovacia,în Bulgaria, după care, în 1979, a emigrat înGermania, intrând prin sectorul american înBerlinul de Vest. Acolo devine cunoscut sub douăpseudonime ca instrumentist, compozitor,producător, inginer de sunet, tehnolog, specialistîn captare sonoră.

Revine în ţară după 1990 şi, susţinut desoţia sa, Dorina Rus, are planuri concrete - înfiinţareaunui post de radio, noi înregistrări, dar se stinge dinviaţă pe 21 martie 2014.

H. Moculescu, C. Guriţa, A. Voiculescu

Concerte

The Cat Empire - AreneleRomane. Concertul formaţieiaustraliene de ska jazz i-a avut îndeschidere pe Subcarpaţi, Basskaşi Blazing Vibez Soundsystem.Show-ul a început cu acordurilepiesei Still Young, a continuat cu

Prophets, dar nu au lipsitmelodii de pe cel mai recentalbum al lor, Steal The Light.Concertul a marcat primavizită a formaţiei la Bucureşti,feedback-ul şi atmosferacucerindu-i definitiv pe ceinouă muzicieni, care aupromis să revină în Româniacât mai curând.

Dream Theater –Romexpo. Supergrupfenomenal format în 1985,debutează în 1989 subnumele care avea să-lconsacre. Actualacomponenţă: Petrucci -chitară, Myung - bas, JordanRudess - claviaturi, JamesLaBrie - vocal şi MikeMangini – baterie. Au 12 albume destudio cu 12 milioane de exemplarevândute. În muzica lor suntsesizabile influenţe muzicaledin Deep Purple, Emerson Lakeand Palmer, Megadeth, Yes,

Marillion, adesea grefate pesofisticate fundaluri simfonice.Costin Grigoraş remarcă „dihotomiaforţă - relaxare” ca fiind„fundamentul stilistic al grupuluiDream Theater”. Un concert deţinută.

Hugh Laurie. Actor şi cântăreţde origină engleză, interpretulcelebrului doctor House, aflatpentru prima dată în România, a

umplut Sala Palatului din Bucureşti.Se afla în turneu de promovare acelui de-al doilea disc - “Didn’t ItRain”, alături de cei şasecomponenţi ai formaţiei The CopperBottom Band.

Întreg concertul de două ore s-a axat pe cântece foarte vechi, aşacă s-a deschis cu “Iko Iko” sau “LetThe Good Times Roll” (Laurie -voce şi pian) şi a continuat cu “WildHoney”, “St. James Infirmary”,“Green Green Rocky Road”, iarvaloroasele vocaliste Sister JeanMcClain şi Gaby Moreno ne-auoferit “What Kind Of Man Are You”.Repertoriul bazat pe blues a inclusşi tango-ul argentinian “El Choclo/Kiss Of Fire”. O lecţie de arhivisticămuzicală, cu reţeta unei seriperfecte: muzică live şi umor.

30 Seconds To Mars –Romexpo. Formaţia s-a prezentatla Bucureşti fără bateristul ShannonLeto, arestat în Los Angeles pentrucă a condus sub influenţa alcooluluişi s-a prezentat în trei: Jared Leto –voce (celebru actor hollywoodian),Tomo Miličević - chitară şi Stephen“Stevie” Aiello - bas. Percuţia a fostpe “bandă”, ceea ce a dat o notă deartificial spectacolului, deşi sound-ula avut o calitate excelentă cu tobe“digitale”. Nu au lipsit baloanearuncate în public, baia de confetticolorate, discursurile amuzante alelui Jared. S-au auzit melodii precum

“Hurricane”, “R-Evolve”, “FromYesterday”, “The Kill” şi bis-ul “Up inthe Air”.

Pagini de Florin-SilviuURSULESCU

Live


Hugh Laurie

The Cat Empire

32

Rock


FestivaluriDan CHIRIAC

ARTmania Festival – Sibiu. Ediţia deanul acesta a festivalului a marcat o serie deschimbări, modificările locaţiilor fiind cele maicontroversate dintre toate. Scena principalăera în Piaţa Mare, unde se crea o atmosferăbenefică unui festival. Însă, la cea de a IX -aediţie, a fost mutată în hala unei foste fabricide la periferie (Complexul Balanţa) - Vampire’sDen. Este drept, au existat cinema, magazinde cărţi, loc de personalizat tricoul, spaţiutattoo. În prima din cele două zile au evoluatformaţiile autohtone de black metal Prohod şiHathor, Wartime - Bulgaria, Diary of Dreams,germanii Eluveitie (au promovat noul album„Origins”) şi Rage, românii An Theos. În ceade a doua zi au evoluat Quantiq şi Tiarra -underground românesc, grecii de la ShatteredHope, Râul Doamnei - italieni iubitori de mituriistorice româneşti, Equilibrium - germani, iardupă doi ani Therion a revenit în România cusoprana Sandra Laureano, în final concertândclujenii Hourglass.

Summer Well - Domeniul Ştirbey,Buftea. În prima zi au fost probleme cutransportul în comun şi proasta sonorizare. Auevoluat Prides, Chloe Howl, The 1975 (ceamai călduroasă primire), John Newman şiBastille (şi-au cântat hiturile “Bad Blood”,“Things We Lost In The Fire” şi “Pompeii”,

creând o atmosferăincendiară pentru o primăprestaţie în România). Adoua zi - Reptile Youth,Tom Odell, Miles Kane(stil anii ’70, rock’n’roll),The National - cu indie-rock din Cincinnati şi„headliner” Placebo - unspectacol excelent. BrianMolko, Stefan Olsdal şiSteve Forrest - treimembri principali, alăturide Fiona Brice (vioară,clape, percuţie, backingvocals, theremin), BillLloyd (bas, chitară, clape)şi Nick Gavrilovic(chitară), au oferit cântececunoscute precum “EveryYou, Every Me”, “ForWhat It’s Worth”, “SpaceMonkey”.

Placebo

33

Legendă


Uciderea unuisimbol

Octavian URSULESCU

Da, îmi asum responsabilitatea afirmaţiei:demolarea Teatrului de vară din Mamaia este o crimă!O crimă împotriva culturii româneşti, a istoriei muzicii, afilmului (aici au avut loc zeci de ediţii aleFestivalului naţional al filmului), a divertismentuluiestival în general. Mamaia este cea mai cunoscutăstaţiune a litoralului nostru, cea mai vizitată, latoate manifestările artistice veneau în număr mareşi constănţenii, nu numai turiştii. Îmi aduc amintecă în anii ‘90 solicitările erau atât de mari încât sejucau în paralel spectacole şi la grădina-cinemtograf “Albatros”, probabil Primăria dinConstanţa consideră că ajunge această incintă,dacă o mai exista şi nu o fi fost şi ea lăsatădeliberat în paragină. Da, DELIBERAT, după otactică verificată cu mult succes în Capitală: selasă clădirile vechi, frumoase, singurele care maiamintesc de “micul Paris”, să se năruie timp de 25de ani, după care, vai, nu se mai poate face nimic,trebuie să le demolăm şi să ridicăm în locul lor niştemonştri hidoşi de beton! În articolul său din revista“Taifasuri”, marea actriţă Stela Popescu (care a maitrecut prin asta, când s-a demolat, printr-ocondamnabilă decizie a ministrului Culturii de atunci,Andrei Pleşu îmi pare, faimoasa grădină “Boema”...)povesteşte ce sentimente dureroase au încercat-o pe26 august, când a urcat pentru ultima oară pe scenateatrului, în locul căruia bănuieşte că se va ridica un...mall. Chiar aşa,Primăria dinConstanţa a deciscă la Mamaia numai e nevoie de osală de spectacol,considerând că înstaţiune vin doarmilionari care beauşampanie Moët încluburi, aşteptândc o s t i s i t o a r e l ecarnavaluri. Oare,însă, aşa cum grădina Boema a fost desfiinţată deMinisterul Culturii, fără ca Primăria Capitalei să seopună, la Mamaia n-ar putea fi invers? Fiindcă Teatrulde vară din Mamaia a fost inaugurat în 1963 cu ocaziaprimei ediţii a Festivalului de muzică uşoarăromânească, organizat de Uniunea compozitorilor şimuzicologilor, Ministerul turismului (exista şi un premiual O.N.T. Litoral), Consiliul culturii. Chiar şi Ministerul

sporturilor, cum s-o fi chemat pe atunci, acorda unpremiu! Când în lume se dau spectacole de operă înarene datând din antichitate, noi demolăm un teatru cuo vârstă de... 51 de ani?! Puţin zugrăvit, cu scauneledeteriorate schimbate, cu o toaletare drastică acabinelor (pe care o sugeram încă de acum 15 ani),teatrul este absolut utilizabil, fiind o incintă de toatăfrumuseţea. Dar, cum scriam, DELIBERAT nu a fostrecondiţionat, nu a fost acoperit, pentru ca intemperiilesă facă ravagii şi mai marii primăriei să poată veni azi,vărsând lacrimi de crocodil, să-şi pună semnătura peactul de deces. Pentru cei care nu ştiu, multe dinultimele ediţii ale festivalului de la Mamaia s-au ţinut

la... Constanţa, în grădina “Soveja”, nici ea acoperită,pentru ca peste câţiva ani să poată fi şi ea înlocuită cuun mall sau un bloc... Era la un moment dat o lege carestipula că parcurile şi bazele sportive nu pot căpăta altădestinaţie; trec peste faptul că nu s-a respectatnicidecum (pot să vă dau zeci de exemple de parcuri şiterenuri de sport rase de pe faţa pământului de primariihrăpăreţi!), dar nu ar fi normal să se decidă la fel şi încazul aşezămintelor culturale, tot mai puţine şi mai

vitregite? Unde vor putea fiprogramate în viitor concertele(de muzică uşoară, operă,operetă), teatrale, spectacolelede dans, evenimentele specialela Mamaia? În cluburi, întelegondolă, la carnaval?Asistăm fără reacţie(condamnabilă atitudine!) ladeciziile scandaloase ale unoroameni pentru care istoria,legenda acestor locuri nuînseamnă absolut nimic. Şicând mă gândesc, ironie a

sorţii!, că la Festivalul de muzică uşoară de la MamaiaTrofeul era acordat prin votul... consilierilor judeţeni! Cemândri erau când veneau pe scenă, ce ţanţoşi... Adio,frumosule teatru! Du-te să te întâlneşti, în Raiul culturiiromâneşti, cu defunctul festival de la Mamaia, pe careau avut grijă să-l îngroape încă de anul trecut!

Pe scene


Mondo popM. ANTON

Noul single al artistului francez cu cel mai maresucces actual pe plan mondial, David Guetta, este“Lovers On The Sun” - o colaborare cu vocalistul SamMartin. Lansarea a fost pregătită de cele trei piese declub lansate de Guetta în ultimele luni, colaborări cuSkylar Grey, Showtek şi Kaz James.

Yolanda Be Cool, care lansase “We No SpeakAmericano”, piesa care a stat înfruntea clasamentelor mondiale,colaborează cu Mayra, o nouă artistăhispanică - “Mama Yo”, continuare apiesei “Mama Mia”, care a ajuns pelocul 1 în US Billboard Dance Chart.“Mama Yo” este un remake alcelebrei piese din repertoriul solisteiCarmen Miranda, “Mamăe EuQuero”.

Spada, unul dintre cei maiapreciaţi DJ şi producători de muzicăelectronică din Italia, lansează “FeelLike Home” (Red Velvet Dress), cuinfluenţe neo-trance şi deep house.Hosie Neal este cel care a oferit onotă distinctă şi fresh piesei prinintermediul timbrului vocal deosebit.

Unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni aicurentului “New Age’’, Yanni Chryssomallis, estesingurul artist care şi-a riscat din banii personali sumade două milioane de dolari pentru a produce show-ul„Yanni – Live at the Acropolis”. Acum, după „Thriller”-ullui Michael Jackson, „Acropolis” devine cel mai binevândut videoclip din toate timpurile. Yanni estedeţinătorul a 35 de discuri de Aur şi Platină.

Olandezii de la Band Zonder Naam (BZN), întraducere „Formaţia Fără Nume”, au câştigat un disc deplatină în Africa de Sud. Au un palmares impresionant -

peste 40 de ani de carieră, sute de melodii înregistrateîn numeroase limbi, peste 40 de albume vândute înmilioane de exemplare: de-a lungul carierei, 30 dealbume diferite ale grupului BZN au câştigat discul deplatină.

SCORPIONS au lansat un proiect foartespecial: DVD-ul “MTV Unplugged - Scorpions Live InAthens”. Klaus Meine, Rudolf Schenker, MatthiasJabs, Pawel Maciwoda şi James Kottak au colaboratpentru acest material cu Mikael Nord Andersson(Suedia). Materialul include pe lângă hiturilearhicunoscute ale trupei şi piese noi dar şi featuringuricu artişti precum Morten Harket, Cäthe şi JohannesStrate. Este pentru prima dată în istoria seriei MTVUnplugged când înregistrările s-au făcut sub cerul liber.

J Balvin, artistul columbian cunoscut publiculuiromân pentru hit-ul “Tranquila”, a primit Discul dePlatină pentru vânzările albumului “La Familia”,înmânat de Ioana Feşnic, Managing Director UniversalMusic Romania & Bulgaria. J Balvin, pe numele săureal José Alvaro Osorio Balvin, s-a născut pe 7 iulie1985 la Medellin, unde, încă de mic, a fost interesat demuzica rap, reggaeton, champeta şi bachata. Single-ul“Tranquila”, stil reggaeton, are mai mult de 88 milioanede vizualizări pe YouTube.

Christina Perri continuă seria lansărilor de pecel mai recent album "Head of Heart" cu melodia pop-rock "Burning Gold". Materialul discografic "Head OfHeart" a debutat pe poziţia a patra în topul Billboard

200 USA, fiind vândute 40.000 de exemplare în primasăptămână.

Jason Marz lansează un nou album, mai preciscel de-al cincilea din carieră. Acesta este intitulat“YES!” Primul single extras de pe noul disc seintitulează “Love Someone”.

Aroma latino vine din… Suedia. John Soul,artistul cu triplă origine - libaneză, italiană şi poloneză -a lansat un nou single, “Ella Baila”. Scris de artistalături de compozitorul şi producătorul NiklasPettersson, cel ce se află şi în spatele mega succesului“Chemistry” semnat Velvet.

David Guetta

Christina Perri

FeminaDorin MANEA

LOREDANA a filmat unvideoclip pentru piesa “Risipitor”, unsingle lansat împreună cu MediaProMusic. Filmările videoclipului au avutloc în Buftea şi au durat 16 ore, în regialui Dragoş Buliga, cel care şi-a pussemnătura şi pe serialele “LasFierbinţi” şi “O săptămână nebună”.Mai mult decât atât, decorul a fostrealizat de echipa de scenografi a celordouă seriale. Lori a mai lucrat cuacelaşi regizor şi pentru videoclipurilepieselor “Tzuki” şi “Viva Mamaia”. Noulvideoclip prezintă o luptă între artistă şialter ego-ul ei masculin, ocazie cu careLoredana a adoptat o atitudinemasculină, care o prinde de minune.

CREAM (CLAUDIA PAVEL) alansat videoclipul piesei “DoubleGames”, videoclip ce conţine imaginidin filmul “Terapie pentru crimă”,regizor şi scenarist Kiki Vasilescu, încare Claudia are rolul principal. Piesaeste compusă şi produsă de chitaristulde la Vunk, Gabriel Maga, şibeneficiază de câteva pasajeinterpretate de rapperul american FatJoe. Întoarsă de curând din Americaîmpreună cu băieţelul ei Noah, Creamaşteaptă lansarea filmului în care

este… ucigaş plătit. Claudia Pavel astudiat actoria în Los Angeles, laŞcoala Dianei Castle, „The ImaginedLife”, după ce în România a urmatcursurile Facultăţii de Arte, clasa VirgilOgăşanu (2003-2007), UniversitateaHyperion. Pentru acest rol interpreta aînvăţat să tragă cu arbaleta şi cu

pistolul, să mânuiască un cuţit, iar cei 3ani în care a practicat kick boxing i-aufost de mare ajutor.

AMI lansează un videoclippentru piesa “Playa en Costa Rica”,produsă de Adi Colceru, alias DavidDeejay, în studioul DAV7, iar versurile îiapartin solistei. Filmările pentru noulvideoclip au durat peste 24 de ore şi auavut loc la Cazinoul din Constanţa, înregia lui Florin Botea, cel care a regizatşi “Otra vez” şi “I promise you”.

OTILIA a lansat un videoclippentru hitul “Billionera”. Cu un ritm de

reggaeton, cântecul are succes şi înafara României, ocupând primul loc întopurile din Bulgaria Artista şi-adescoperit talentul muzical încă de la 3ani, iar primul contact cu industriamuzicală l-a avut la vârsta de 17 ani.De atunci, Otilia a lansat câteva pieseca “Amor Real”, “Dragoste sau nu” sau“On Fire”.

DELIA este oartistă care abordeazăorice stil muzical, eademonstrând încă o datăacest lucru prin piesa şivideoclipul “Pe aripi devânt”, o colaborare cuKaira. Videoclipul regizatde echipa Ceva de Visaduce mai aproape o micăparte din fascinanta lumea circului, o lume în carecomicul şi tragicul se îmbină. Piesaeste compusă de echipa Kazibo Music,Alexandru Pelin şi Ovidiu Baciu(muzică şi text), orchestraţie AlexAntonescu şi Johann Elliot şievidenţiază într-un pop clasic, antitezatristeţe-fericire, două faţete aleaceleiaşi poveşti de dragoste.

ALEXANDRA UNGUREANU.Pentru că îşi doreşte să promovezeeducaţia muzicală în şcoli, Alexandra ainiţiat un proiect care să-i implice şi pecopii, în mod activ. Ea a înregistrat uncover al popularei piese “The CupSong” aparţinând Annei Kendrick, la

care a filmat şi un videoclip.Videoclipul, al cărui scenariu şi regiepoartă semnătura Mihaelei Andoni,implică peste 100 de elevi care învaţăla Transylvania College din Cluj, de laciclul primar şi până la liceu. Copiii, fiecă sunt la ore sau în laborator, îşipregătesc cu grijă paharele de plasticşi reuşesc să o acompanieze peAlexandra, bătând din palme şi înpahare şi ţinând perfect ritmulcântecului.

Tot Alexandra lansează, alăturide Nora Denes Symphonical, un

videoclip din cadrul proiectului pop-simfonic “Music in pROgress”.Campania muzicală este prima deacest fel din România şi îşi propunesă spună povestea unor locaţiituristice rare din ţară, cum ar fi LaculAlbastru, un loc unic în Europa.Initiaţiva este completată muzical decâteva piese pop, orchestrate într-omanieră simfonică. „Hey, Brother”,cover după binecunoscutul hit Avicii,este reorchestrată simplu şireimplementată sub forma uneicălătorii muzicale ale unor prietenibuni, pe plaiuri maramureşene.

Grupul de cântăreţi călători prin locuride poveste este format din AlexandraUngureanu, Nora Deneş – vioară,Florian Rus – chitară, Camelia Crişan –flaut, Sergiu Homone – tamburină,Ioan Pop din Grupul Iza, care doineşteîn jurul focului. Videoclipul a fost

regizat de Paula Onet, în colaborare cuAndrei Toth.

ANDREEA BANICĂ. Single“Acelaşi iubit”, compus de LaurenţiuDuţă, Smiley şi Şerban Cazan, şi unvideoclip - o poveste cinematograficăde 3 minute - “povestea fără sfârşit”dintre personajul Andreei şi un pilotcare-şi trăieşte viaţa plină deadrenalină. Scenariul scris de cătrefetele de la Antz este inspirat depovestea de dragoste de neuitat dintreTom Cruise şi Kelly McGillis, din TopGun, clipul regizat de Dan Petcan, iarcântecul e parte a unui album pe caresolista îl va lansa în această toamnă.


Graţii

Otilia

DeliaCream

Generaţii

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L Ă

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Şef de producţie: Costin ASLAM

Semnează în acest număr:Loredana BALTAZAR, Viorel COSMA,

Oana GEORGESCU, Florian LUNGU, Carmen MANEA, Mirela MERCEAN-ŢĂRC, Florin-Silviu URSULESCU,

Alex VASILIU, Lena VIERU CONTA

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected]

TIPOGRAFIA - ERICOM PRINT SRLTEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE UNIUNEACOMPOZITORLOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Secvenţeieşene

Daria PRICOP

Puţine oraşe din ţară se pot mândri, asemeniIaşilor, cu activitatea muzicală intensă şi cu promovareatalentelor locale. La loc de cinste se situează, aşa cum

mai arătat cu alte ocazii, neobosita familie Simionică,fiindcă, aşa cum se ştie, Cristian, cantautor cu multe

şlagăre şi premii la activ, i-a transmis din plin talentulfiicei sale Maria-Sabina. Doar în prag de toamnăaceasta a cântat în nu mai puţin de 5 mari spectacoleîn aer liber, în Parcul Casei Pogor şi în Parculexpoziţiei, la un festival de muzică, teatru şi dansorganizat de Primărie. Cu această ocazie Sabina aprimit Premiul de excelenţă la secţiunea muzicăuşoară, încântând atât cu compoziţii ale lui Cristian (“Ovară împreună”, “Perfectul nu-i atât de simplu”, “Searăperfectă”), cât şi cu versiuni ale unor hit-uriinternaţionale. Aureolată cu 12 premii şi medaliiobţinute în clasa precedentă, actualmente Sabina esteelevă în clasa a IV-a D la Şcoala nr. 22 B. P. Haşdeu,

una din cele mai bune din Iaşi, director fiind IonelNechifor. Învăţătoarea Cristina Solomon o admirăatât pentru performanţele artistice, cât şi pentrucele sportive (Sabina e şi campioană la tenis),nelipsind, laolaltă cu clasa, de la concertele ei.Dar cuplul vedetă Cristian-Sabina nu culegeovaţii doar în Iaşi, ci este invitat în mod curent laserbările muzicale din judeţ, cum au fost anulacesta cele de la Bivolari sau Movileni,retransmise în repetate rânduri pe micul ecran deTele Moldova şi Prima TV Iaşi. În această toamnăcei doi au fost din nou capete de afiş la “ZileleIaşilor”, Primăria municipiului amenajând o scenăprofesionistă pe Esplanada Oancea, în cartierulTătăraşi. În sfârşit, la ediţia a V-a a puterniculuifestival internaţional (8 ţări participante) “Volare”de Târgu-Neamţ, despre care vom relata separat,Sergiu Gabriel Indolean din Cluj-Napoca a alesmelodia “Rock-ul, numai el”, muzică şi versuriCristian Simionică, reuşind să obţină o menţiune

la categoria 12-14 ani, în ciuda unei concurenţe acerbe.

serie nouã octombrie a m muzical~ actualitatea · mistico-religioase” ale unui poet-filosof...

Documents