seriful si ziarista - wordpress.com · 2018. 6. 24. · semaforul se f`cu verde pentru circula]ia...

ELEEN KELLY

{eriful [i

ziarista

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

– Te-a sunat Steve… Ar vrea s` te vad`.Susan \[i puse valiza pe pat apoi se \ntoarse, exasperat`,

spre mama ei. B`trâna, \n ciuda situa]iei reale, se \nc`p`]ânas` doreasc` \mp`carea celor doi… Susan oft` din adânculinimii [i se a[ez` pe scaun. Dup` un an petrecut \n Michigan,trebuia s` se obi[nuiasc` din nou s` tr`iasc` aici, unde sen`scuse, \nainte de a-[i face orice plan pentru viitor.

– Ce-ar avea s`-mi spun`? r`spunse, plictisit`. Când am ruptlogodna, acum nou` luni, nu mai era nimic de ad`ugat…

– Susan, a suferit mult de tot.– Dar la mine nu te gânde[ti, mam`? Nu m-a r`nit când m-a

acuzat de ambi]ie ne\nfrânat`? N-a[ mai putea s` suportniciodat` un asemenea atac, [tii foarte bine. Dar… de unde [tiec` m-am \ntors?

Emma Jarvis, \[i \n`l]` umerii, aparent nevinovat`, \n timp cearanja florile din buchetul a[ezat pe comod`.

Urmar` câteva clipe de t`cere. Susan \[i contempl` cameramicu]` a adolescen]ei. Nu revenea aici decât rareori, [i nimic nu

giannoijollys

se schimbase. Cuvertura pepit de pe pat, toaleta, pernele [ianim`lu]ele de plu[… De fiecare dat` când era aici, aveaimpresia c` se \ntoarcea \n timp.

– Mam`, i-ai spus c` m` \ntorc s` r`mân \n Virginia, nu-i a[a?– Eu… eu n-am vorbit direct cu Steve. Emma ridic` privirea spre fiica ei. Cu p`rul grizonant,

sl`bu]`, \mbr`cat` cu o hain` sub]ire [i pantaloni albi, nu ar`tacei [aizeci [i cinci de ani pe care-i avea.

– Dar ai spus altora! re\ncepu fata pe un ton de repro[.– Bine\n]eles! {i nu numai eu, ci [i taic`-tu'! Ne bucur`m atât

de mult s` te avem din nou printre noi… Grafton e un or`[elmic, Susan. Credeai c` \ntoarcerea ta va trece neobservat`?

B`trâna avea dreptate. Tat`l ei conducea consiliul [colar, iarmama, diverse asocia]ii, [i \n comunit`]ile restrânse \n caretoat` lumea se cunoa[te, ve[tile se r`spândesc \ntotdeaunafoarte repede.

Susan \[i \ncruci[` picioarele [i oft` din nou.– Cu toate astea, nu-mi face deloc pl`cere s` dau nas \n nas

cu Steve din prima zi, murmur` ea.Maic`-sa o privi cum \[i r`sucea o [uvi]` din p`rul lung [i

negru [i se duse s` se a[eze lâng` ea.– Susan, \]i \n]eleg reticen]a, dar gânde[te-te o clip`, poate

e mai bine a[a. La ce bun s` a[tep]i?Tân`ra se ridic` brusc [i \ncepu s` se plimbe prin camer`,

nervoas`.– De fiecare dat`, ai fost de partea lui Steve…– E un fl`c`u de nota zece, replic` Emma, calm`.

|ntotdeauna am crezut asta [i nu mi-am schimbat p`rerea.Faptul ca nu mai sunte]i logodnici nu schimb` deloc situa]ia.

Susan \[i ron]`ia o unghie, gânditoare. |n ceea ce priveacalit`]ile lui Steve, nu putea s` nege nimic. Avea curajul unui

6 ELEEN KELLY

erou, delicate]ea unui sfânt, d`dea dovad` de fiecare dat` desim]ul umorului [i, nu \n cel din urm` rând, frumuse]ea [ifarmecul unui star de cinema. {tia foarte bine toate astea…

Expresia Emmei se \n`spri.– Sincer, \mi pare r`u, draga mea. |mi dau seama cât de

dureros trebuie s` fie pentru tine. Problemele tale profesionaledin ultimele luni, cu siguran]` n-au f`cut lucrurile mai u[or desuportat…

– E pu]in spus, murmur` Susan cu un zâmbet amar \n col]ulgurii.

Se \ntreba dac` Steve era la curent cu toate peripe]iile decare avusese parte.

– Orice-ar fi, relu` maic`-sa ridicându-se s` se duc` la u[`,acum nu mai pot s` schimb programul serii…

Susan tres`ri.– Ce vrei s` spui?{i ea, care sperase c` dup` o c`l`torie lung`, va avea parte

de o cin` \mpreun` cu familia, urmat` de o vorb` lung` \n fa]a[emineului!

– Ei bine… reuniunea pentru campania de realegere a luiSteve are loc aici, ast`-sear`.

Nepl`cut surprins`, Susan \[i sim]i deodat` inima b`tându-imai repede.

– La ce or`? \ntreb`, \ncercând s`-[i st`pâneasc` vocea.– |n mai pu]in de o or`, timp \n care trebuie s` preg`tesc un

bufet consistent. Slav` Domnului, frigiderul e plin ochi cu toatebun`t`]ile…

Emma ezit` o clip`, apoi ad`ug`:– Susan, nu vrei s` vii s` ne dai o mân` de ajutor?|n fa]a expresiei bosumflate a fiicei, mama insist`:

{ERIFUL {I ZIARISTA 7

– Alt`dat`, ai contribuit la alegerea lui Steve…– De bun` seam`, mam`… dar asta a fost \nainte de a ne

desp`r]i.Emma o privi \ndelung. Nu ascunsese niciodat` faptul c`,

dup` p`rerea ei, Susan f`cuse o mare gre[eal` plecând dinVirginia s` \ncerce s`-[i fac` o carier` pe alte meleaguri. Nuavusese parte decât de decep]ii…

– Steve nu s-a schimbat deloc, repet` ea cu blânde]e, [imerit` s` primeasc` ajutor.

– Sigur… dar \nc` nu m` simt \n stare s` m` \ntâlnesc cu el.Sim]ind deodat` nevoia s` fac` ceva, Susan se apropie de

[ifonier s`-[i aga]e hainele… [i, deschizându-l, p`li [i f`cu unpas \napoi. Avea \n fa]` rochia alb` din muselin`, pres`rat` cuperle… Rochia de mireas`, pe care o c`utase cu atâta grij` cumult timp \nainte, dar ziua \n care ar fi trebuit s-o poarte, numai avusese nevoie de ea.

– Dumnezeule! exclam` Emma, ducând o mân` la gur`. |mipare foarte r`u, draga mea… O pusesem aici s` nu se strice, [inu m-am mai gândit s-o strâng \nainte de a veni tu… |n]elegi,la subsol e umezeal` [i, chiar strâns` \ntr-un cuf`r, m` temeams` nu…

|n ciuda emo]iei, Susan \[i veni repede \n fire.– Nu-i nimc, mam`. Ai… avut dreptate vrând s-o p`strezi.

Poate g`sim pe cineva c`reia s` i-o d`m…Cu un nod \n gât, d`du la o parte rochia s` fac` loc, având

grij` s` n-o [ifoneze, dar atunci când deschise valiza s`-[i scoat`lucrurile, \[i sim]i ochii umezi.

– Dac` vrei, propuse \n grab` Emma, pot s-o duc \n camer`la mine. La urma urmei…

– N-are rost, mam`. N-ar folosi la nimic dac-ai ascunde-o,nu-i a[a?

8 ELEEN KELLY

Totu[i, deodat`, sim]i nevoia s` ias` din camera a c`reiatmosfer` devenise ap`s`toare.

– Hai s` plec`m de-aici! O s`-mi aranjez lucrurile maitârziu… Pentru moment, am nevoie s` m` lini[tesc un pic.

Luându-[i mama de bra], ie[ir` amândou`. Dup` cecoborâr` scara din lemn de stejar, ceruit cu grij`, spuse:

– Cred c` m` duc s` m` plimb pu]in.|ntotdeauna \i pl`cea s` se plimbe când era nervoas`. I se

p`rea cel mai bun leac \mpotriva tensiunii [i, \n cea mai mareparte a cazurilor, asta f`cea \ntr-adev`r minuni. Mama p`reanelini[tit`, a[a c` \i spuse cu blânde]e:

– M` simt foarte bine, nu-]i face griji… dar drumul a fostfoarte obositor, [i a[ vrea s` r`mân singur` o clip`.

– Nu te schimbi? \ntreb` Emma, examinând cu ochi critictaiorul Susanei.

– Nu m` duc departe, spuse ea cu non[alan]`, aruncându-[igeanta pe um`r. Cred c` o s` m` mul]umesc s` casc ochii prinvitrine!

Maic`-sa o \nso]i pe terasa din fa]a intr`rii.– {i… Steve? \i aduse aminte cu pruden]`. Nu-l suni? S` [tii

c` a insistat mult s`-i dai un telefon. Nu po]i s`-l evi]i lanesfâr[it…

– Mam`, \mi dau seama cum stau lucrurile, dar prefer s` num` gr`besc.

A[a cum se a[tepta, era destul de rece afar`. Vântul deoctombrie, blând \nc`, f`cea s` se mi[te pe trotuar frunzelec`zute, de culoare ruginie. Mergând pe str`zile lini[tite, Susanse uita cu pl`cere la casele pe lâng` care trecea [i pe care lecuno[tea atât de bine.

Or`[elul Grafton ad`postea [apte mii de locuitori [i era ocomunitate lini[tit` \n care simbolurile vie]ii moderne – fabrici,


magazine mari, probleme de circula]ie – nu ajunseser` \nc`. Omin`, exploatat` de la \nceputul secolului [i situat` la câ]ivakilometri distan]`, d`dea de lucru oamenilor de aici, \ns`Grafton se mândrea [i cu câteva hoteluri moderne care nu eraugoale niciodat`. Turismul local, bazat pe frumuse]ea unanimrecunoscut` a zonei \nconjur`toare, se dezvolta din an \n an.

Da, \[i spuse Susan, cu siguran]`, \n Grafton se putea tr`iu[or [i pl`cut… dar deocamdat`, avea nevoie de altceva. |ilipseau ora[ele mari, singurele locuri \n care putea s`-[irealizeze cariera pe care o visa.

Deodat`, \[i d`du seama c` o ma[in` mergea \ncet, \n ritmcu ea. |ncepu s` iu]easc` pasul, apoi recunoscu pe portierama[inii ecusonul poli]iei municipale.

|ncetini, arunc` o privire peste um`r… [i scoase oexclama]ie de necaz; omul de la volanul ma[inii nu era nimenialtul decât [eriful Steve Markham…

Se \ntâlnir` la intersec]ie. Semaforul se f`cu verde pentrucircula]ia auto, interzicând traversarea pietonilor. Dup` ce ezit`o secund`, Susan se aventur` printre ma[inile care treceau pestrad`, vrând s` ajung` pe trotuarul de vizavi.

Steve trebuia s-o fi v`zut, dar \n]elegea bine c` n-avea chef s`stea acum de vorb` cu el, nu-i a[a? Nu putea decât s` spere...

Continuându-[i drumul, \[i aduse aminte de prima lor\ntâlnire, de acum patru ani.

N`scut \n New York, Steve venise \n Virginia de Vest s`-[ipetreac` vacan]a, dar se \ndr`gostise imediat de p`mânturilefertile \nconjurate de mun]i \nal]i. Dup` o lun`, se \ntorcea s`se instaleze la Grafton \mpreun` cu fratele mai mic [i, datorit`preg`tirii lui, g`sise imediat de lucru \n poli]ia local`.

Susan, pe vremea aceea, locuia \n Cincinnati, unde ocupaun post de avocat` \ntr-o asocia]ie pentru protec]ia

10 ELEEN KELLY

consumatorilor. F`cea deseori vizite prietenilor din Grafton, [i\l v`zuse pe Steve pentru prima oar` \n cursul unei serateanimate…

Atrac]ia pe care o sim]iser` imediat unul pentru cel`lalt,fusese asemenea unui fulger; timp de aproape trei ani, sev`zuser` regulat, \n ciuda distan]ei de patru sute de kilometricare \i desp`r]ea.

Pocnetul portierei care se \nchidea o trezi din visare.– Bun`, Susan, auzi glasul pl`cut al lui Steve.El d`du ocol ma[inii s` vin` s`-i strâng` mâna. Cu inima

b`tându-i cu putere, ea \i r`spunse salutului, f`r` s`-[i poat`ascunde complet tulburarea din glas…

O privea fix, f`r` s` zâmbeasc`, cu ochii lui frumo[i, albastru-verzui. Nu se schimbase deloc.

Cu toate c` se adaptase perfect vie]ii de aici, avea totu[i oalur`, un fel de a se purta care-i tr`da originea, [i pe care Susan,\n sinea ei, le rezuma \ntr-un cuvânt: avea « clas` ». P`rulcastaniu-deschis, des, pu]in ondulat, \ncadra o fa]` cu tr`s`turivoluntare, cu pome]i \nal]i. |[i vârâse mâinile \n buzunare [i,cum era cu un cap mai \nalt, trebui s` se aplece pu]in s`-ivorbeasc`.

Steve schi]` \n sfâr[it un zâmbet, apoi scoase un carnetdintr-un buzunar al uniformei kaki.

– Mi-ar fi pl`cut s`-]i spun cât de mult m` bucur s` te v`d dinnou, [i s` te las s`-]i continui drumul, dar din p`cate ai comis oinfrac]iune chiar sub ochii mei… [i m` v`d nevoit s` teamendez.

Susan fu cât pe ce s` protesteze, dar \[i mu[c` buzele. Nuputea s` nege c` traversase pe ro[u, nu? |[i aranj` cu mânap`rul negru care i se rev`rsa pe umeri, [i ridic` spre el ochiiverzi, c`utând s` adopte o atitudine non[alant`.


– Cum vrei tu, Steve…De fapt, chiar se felicita c` este \n situa]ia de contravenient`.

|n felul `sta, evitau cel pu]in pe moment, s` discute pe un planmai personal.

El \[i \n`l]` sprâncenele, examinând ovalul delicat al fe]eicontravenientei, nasul drept, sprâncenele fine. Nu putuse s` leuite nici o clip`…

– Nu opui rezisten]`? o \ntreb` ironic.– Nu, bine\n]eles. Doar \]i faci meseria, nu-i a[a?Steve se \ncord` imperceptibil, aproape decep]ionat, pe

urm` f`cu un gest spre ma[ina lui.– Foarte bine. Urc` o clip` \n ma[in`… O s` punem

lucrurile la punct.Femeia se a[ez` pe locul pasagerului, \n timp ce el lua loc pe

scaunul [oferului, r`sfoindu-[i carnetul.– Numele?De data asta, Susan sim]i c`-i sare mu[tarul. Ce nevoie avea

s`-[i bat` joc de ea?– {tii foarte bine!Se \nfund` \n sp`tarul scaunului, f`r` s` schi]eze nici un gest

de a scoate actele din geant`.– Pentru moment, nu [tiu, replic` el. Am impresia c` am de

a face cu o necunoscut`…– Nu este clar din cauza cui am plecat? spuse femeia pe

tonul cel mai glacial cu putin]`.Steve oft`, apoi \[i \ncruci[` bra]ele.– Susan, am instalat semafoarele astea ca s`-i protej`m pe

pietoni, \n urma mai multor accidente care s-au \ntâmplat aici.Cum s`-i convingem pe copii s` le respecte, dac` adul]ii nu vors` dea exemplu?

12 ELEEN KELLY

Furia Susanei \ncepea s` se risipeasc`. Chiar p`rin]ii luiSteve, [tia bine, disp`ruser` \n urma unui accident teribil, [itoat` lumea era de acord c` principala calitate a tân`rului [erifera grija lui pentru prevenire.

– Ai perfect` dreptate, Steve. Pe viitor, am s` fiu maiprudent`.

El cl`tin` din cap de câteva ori, agitându-[i carnetul, [i-ispuse \ncet:

– Susan, nu ]i s-a spus c` te-am c`utat? Vroiam neap`rat s`te v`d. De ce nu m-ai sunat?

– Aveam nevoie s` m` gândesc.Spre disperarea ei, discu]ia lua cursul pe care ar fi vrut s`-l

evite…– Am auzit c` participi din nou la alegeri, spuse femeia pe

un ton neutru.– Da. Asta te surprinde?– Ei bine… {i da [i nu…Se \ntrerupse. Acum, când \ntre ei nu mai exista nici o

leg`tur`, p`rerea ei nu mai avea nici o importan]`… Nimicnu-l \mpiedica pe Steve s` r`mân` la Grafton.

– |mi place s` stau aici, explic` poli]istul. |mi place leg`turastrâns` dintre oamenii de aici…

– Mda… [tiu. {i \]i mai place c` toat` lumea se cunoa[te…Pentru ea, care crescuse \n atmosfera asta de intimitate,

uneori ap`s`toare dintre vecini, anonimatul din marile ora[eera de preferat.

– Dac` se cunosc, \nseamn` c` se [i apreciaz` [i se ajut`\ntre ei, continu` el sobru.

Apoi, vrând s` schimbe subiectul,continu`:– Susan, \mi pare r`u pentru ce ]i s-a \ntâmplat.– Deci [tii c`… nu mi s-a mai re\nnoit contractul?


– La Grafton, ai r`mas un fel de celebritate. Ziarele au vorbitdespre e[ecul t`u la ultimul canal de televiziune ap`rut laLansing…

Susan se f`cu ro[ie ca racul. Deci, [tia toat` lumea! Ideeacompasiunii de care aveau s` dea dovad` concet`]enii fa]` deea, o exaspera.

Parc` pentru a r`suci cu]itul \n ran`, Steve ad`ug`:– Toat` lumea [tie c` acest canal a fost cât pe ce s` dea

faliment [i c`, fiind ultima venit`, ai fost prima care a trebuit s`plece. Asta nu [tirbe[te cu nimic calitatea emisiunilor pe carele-ai f`cut…

Femeia nu r`spunse, cuprins` de o mare am`r`ciune. Cu odiplom` \n drept [i \nclina]ie spre jurnalism, se dedicaseap`r`rii consumatorilor [i primise cu bucurie aceast`propunere de slujb` la Lansing. S-a luptat cu \ndârjire pentrurubrica ei, dup` ce la \nceput a avut la dispozi]ie doar un sfertde or` ca s` dea explica]ii detaliate despre produse [i defectelede fabrica]ie posibile, reu[ise s` ob]in` responsabilitatea unei\ntregi emisiuni, \n care conducea discu]ii care erau primite cuinteres de mul]i telespectatori.

Pe urm`, fuseser` greut`]ile financiare ale canalului,reducerile de buget, concedierile…

|ntre ei domnea acum o t`cere ap`s`toare, pentru c` multeamintiri dureroase ie[eau din nou la suprafa]`; \ntr-adev`r,slujba asta la Lansing \i f`cuse s` se despart`.

Când o acceptase, cu mai bine de un an \nainte, ea [i Stevese vedeau regulat [i \ncepuser` chiar s` vorbeasc` desprec`s`torie. Steve trebuia s` mai lucreze câteva luni la Grafton, peurm` ar fi putut s-o urmeze la Lansing…

Din p`cate, se ata[ase foarte mult de acest or`[el [i, pân` laurm`, refuzase s` mai plece. |n momentele \n care se \ntâlneau,

14 ELEEN KELLY

certurile deveneau din ce \n ce mai aprinse. Steve ar fi vrut caea s` revin` [i-i dezaproba ambi]ia. Susan \l acuza c` nu era gatas-o urmeze… {i, \ntr-o bun` zi, s-a produs ruptura definitiv`.

Trecuser` opt luni de atunci, dar suferin]a [i resentimentelenu se domoliser`. Era ca [i cum cuvintele aspre pe care leschimbaser` atunci \nc` le mai r`sunau \n urechi…

Dup` un timp, Steve se \ntoarse spre ea, cu o figur`inexpresiv`.

– De ce te-ai \ntors, Susan?– Ei bine… |n primul rând, via]a e mai ieftin` decât \ntr-un

ora[ mare. Pe urm`, ]ineam s` fiu lâng` ai mei, cel pu]in pentruun timp.

– Stai la ei?– Nu. Am de gând s` caut un mic apartament, de preferin]`

mobilat, pentru c` mi-am l`sat toate lucrurile la Lansing.– {i… nu faci nimic?– Ba da, o editur` mi-a \ncredin]at redactarea unei c`r]i de

specialitate. Am s` m` ocup cu asta câteva luni. Trebuie s` adun[i s` triez o documenta]ie voluminoas`.

– I-ai g`sit deja un titlu c`r]ii `steia?– Nu [tiu \nc` precis. Poate „Ghidul consumatorului avizat“! – Mi se pare un titlu potrivit. Ce faci dup` ce termini cartea

asta?– Sper din toat` inima s` lucrez din nou \n televiziune. Am

c`p`tat ceva experien]` [i pân` la urm` voi g`si ceva, maidevreme sau mai târziu…

– Chiar dac`… ]i se ofer` un post departe de aici? \ntreb`Steve f`r` s-o priveasc`.

– Da! Nu m-am luptat pân` acum ca o leoaic` pentru ca s`m` opresc \n drum. Pentru mine, nimic nu conteaz` mai multdecât s` reu[esc ca jurnalist de televiziune.


– Altfel spus, \ntotdeauna vei pune profesiunea \nainteavie]ii private?

Susan, descump`nit`, \[i mu[c` buzele. Nu el refuzase s-ourmeze? {i el avea responsabilitatea e[ecului lor!

– Este o alegere pe care n-o fac decât atunci când suntconstrâns`, r`spunse \ncet.

Bine\n]eles, la \nceput acceptase, dar \n loc s-o sus]in` [i s-o\ncurajeze, se dovedise din ce \n ce mai reticent [i se retr`sese\n el \nsu[i. |n ultimele s`pt`mâni, când venea la el, aveaimpresia c` vorbea cu un perete. Se \nc`p`]ânaser` amândoi,s`-[i repro[eze sistematic tr`s`turile de caracter pe care nu [i leputeau schimba, \n loc s` \ncerce s` caute o solu]ie decompromis…

F`r` s` r`spund` acuza]iei voalate, se m`rgini s` deschid`carnetul.

– D`-mi cardul de identitate...Se hot`râse totu[i s-o pedepseasc` pentru aceast`

contraven]ie ridicol`!? Vroia deci s` arate c` \n ochii lui nu maiera altceva decât o strìn`? Cu din]ii \ncle[ta]i, femeia \i \ntinsepermisul de conducere.

El mâzg`li câteva date \n carnet, cu o mân` nesigur`.– Cât crezi c-o s` r`mâi \n Virginia? o \ntreb` pe un ton

neutru.– Nu [tiu… {ase luni, poate un an… totul depinde de

propunerile care mi se vor face.Cu un gest rece, omul legii \i \nmân` formularul pe care-l

completase, apoi cobor\ din ma[in` ca s-o \ndemne s` facàcela[i lucru.

|n timpul `sta, Susan citea foaia. Nevenindu-i s`-[i creadòchilor, bomb`ni:

16 ELEEN KELLY

– Stai o clip`! Ce-nseamn` asta?– Trebuie s` prestezi trei ore de munc` \n interesul

comunit`]ii, \i explic` pe scurt.Susan tremura de furie. Ce joc mai era [i `sta?– Este… e grotesc! Am traversat imprudent, recunosc, [i

sunt gata s` pl`tesc amenda prev`zut` de lege. Dar nu v`d dece trebuie s` fac asta…

– Datorezi trei ore de munc` \n folosul cet`]enilor ora[uluiGrafton, replic` el sec, [i o s` faci ce spune legea.

Ca s` \ncerce s`-[i p`streze calmul, femeia trase adânc aer \npiept.

– Nici… nici nu se pune problema, Steve. Am o carte determinat, am un program foarte \nc`rcat…

– Asta nu m` prive[te. Aplic doar ce spune legea, nimic maimult.

– Nu! |mi aplici o pedeaps` nedreapt`, exagerat`, la limitaarbitrarului. Nu sunt deloc de acord cu asta! Protestez!

Steve rânji, l`sând s` se vad` o clip` dantura perfect`, de unalb str`lucitor. Dar zâmbetul lui avea ceva de animal carnivor,lucru care o \nfior`.

– Dac` vrei s` faci plângere, du-te s` cau]i un avocat…Acum, te rog s` ie[i din ma[in` [i s`-]i vezi de drum. {i eu ammulte de f`cut!

Furioas`, Susan \l privi cum se \ndep`rta, pe urm` se\ntoarse acas` p`[ind ap`sat. Era de neacceptat! Cine se credea?

A[teptând sosirea participan]ilor la reuniune, tat`l s`u, carecitea ziarul, ridic` privirea surprins, auzind-o p`trunzândgr`bit` \n salon.

– |]i vine s` crezi? ]ip` tân`ra femeie punându-[i mâinile \n[olduri. Steve mi-a f`cut proces-verbal!


18 ELEEN KELLY

– Serios? De ce asta?– Pur [i simplu pentru c` am traversat strada când nu

trebuia, mârâi tân`ra pr`bu[indu-se \n fotoliu. Dar culmea estec` mi-a impus trei ore de munc` « \n folosul comunit`]ii », saucam a[a ceva…

Tat`l nu-[i putu ascunde zâmbetul.– |ntr-adev`r, a hot`rât c` de acum \nainte a[a se va proceda

\n Grafton. Trebuie s` recunosc c` ideea a fost primit` cuinteres de concet`]enii no[tri.

– Ei bine, mie nu-mi place deloc. M` duc la un avocat ca s`pot pl`ti o amend`, a[a cum se procedeaz` peste tot…

Clayton \[i ridic` ochelarii de pe nas.– M` \ndoiesc c-o s` fie de acord cu propunerea ta, Susan.

N-ai nici un motiv s` beneficiezi de un tratament privilegiat…De altfel, toat` lumea este avantajat` de sistemul `sta. N-airemarcat cât sunt de curate str`zile, spa]iile verzi cât de bine\ntre]inute? Pân` acum, nimeni nu s-a plâns. {i \n plus, sistemulare avantajul c`-i pune pe gânduri pe delincven]i…

– Pân` la urm`, remarc` Susan cu o expresie sumbr`, Steveface legea \n Grafton [i nimeni nu are nimic de spus…

– Absolut, pentru c` avem deplin` \ncredere \n el. Niciodat`n-am avut parte de un [erif atât de integru [i de eficace.

– Grafton a devenit deci o adev`rat` monarhie \n miniatur`!spuse Susan pe un ton sarcastic.

– Nu, protest` tat`l ei, lini[tit. Dimpotriv`… O s` ai cusiguran]` ocazia s` te convingi singur` c` a[a stau lucrurile.

Capitolul 2

Exact la [apte f`r` un sfert, Steve \[i parc` ma[ina de serviciu\n fa]a casei Trent. Cu toate c` nu vroia s` se mai gândeasc`, sesim]ea \n continuare tulburat de \ntâlnirea cu Susan. Dup` ceopri motorul, r`mase câteva clipe nemi[cat, cu mâinile pevolan.

|[i amintea de prima lor \ntâlnire, cu mult timp \nainte.Parc` trecuser` o sut` de ani de atunci… Era mult` lume laserata aceea [i multe femei frumoase, \ns` el nu avea ochi decâtpentru una singur`: Susan. |nc` din primele clipe, [tiuse c` erafemeia pe care o cùta… Timp de mai multe luni, cu toate cèa lucra departe [i nu puteau s` se vad` de câte ori [i-ar fi dorit,fusese \n culmea fericirii.

Din p`cate, când avusese de f`cut o alegere, optase pentrucariera ei. Nimic nu putea s`-i stea \n cale pentru realizareaambi]iilor. Poate nu fusese pe deplin con[tient`, [i suportasegreu s`-i fac` repro[uri… Nu era o femeie care s` duc` o via]òbi[nuit` [i, paradoxal, tocmai de asta \i pl`cea.

Scoase un oftat. Situa]ia era foarte complicat`… Da,teoretic, nu putea s`-i doreasc` decât succesul. Totu[i, dac` se

gândea mai atent, se sim]ea mai mult \n dezacord cu ea. Nu-lmul]umea doar s` locuiasc` \mpreun` cu ea, la Grafton, dar pede alt` parte nu vroia nici s`-i taie aripile… |n clipa de fa]`,oricum, era prea târziu. Nimic n-o mai putea abate de la drumulpe care [i-l alesese.

Abia st`pânindu-[i o \njur`tur`, ie[i trântind portiera [i urc`cele dou` trepte din fa]a u[ii. Când Emma Trent veni s`-ideschid`, o v`zu nervoas`, agitat`. Poate era emo]ionat` de\ntoarcerea fiicei sale… Totu[i, \l \ntâmpin` cu amabilitate.

– Sunt \ncântat` s` te rev`d, Steve. |nc` nu-i totul preg`tit,din p`cate…

|i f`cu loc s` intre, [i ad`ug` pe un ton de u[or repro[:– Cred c` ai v`zut-o pe Susan…– Exact, veni r`spunsul scurt.De bun` seam`, mama g`sea contraven]ia exagerat`… dar

n-ar fi folosit la nimic s`-i explice c` fata ei fusese cât pe ce s`fie lovit` de o ma[in`, a[a \ncât contraven]ia i se p`rea pe deplinjustificat`.

– Pot s` v` ajut? \ntreb` nou-venitul zâmbind.|n ciuda a ceea ce se \ntâmplase, Emma continuase s`-l

primeasc`, f`r` pic de ranchiun`, [i-l considera ca f`când partedin familie. Venea deseori, a[a \ncât bine\n]eles c` venise s` deao mân` de ajutor.

– Dac` e[ti dr`gu], urc` [i spune-i Susanei c` am nevoie deea. Am mai chemat-o, dar se pare c` n-a auzit. M` tem c`biscui]ii or s` se fac` scrum \n cuptor [i…

– Acolo m` duc!{i, \n timp ce Emma intra gr`bit` \n buc`t`rie, el se duse

spre scar`.|n]elese imediat, v`zând-o pe tân`ra femeie din pragul u[ii,

de ce nu r`spundea la apel: cu c`[tile combinei stereo pe

20 ELEEN KELLY

urechi, scria de zor \ntr-un blocnotes, vizibil foarte absorbit` deceea ce f`cea. |mbr`cat` cu taiorul, se a[ezase pe pat [i, dincând \n când, scutura ]igara \ntr-o scrumier`, f`r` s` ridiceochii.

Steve, ascunzându-[i zâmbetul, travers` cu pa[i mari\nc`perea [i se opri chiar \n fa]a patului. V`zându-l \n sfâr[it,Susan \[i scoase c`[tile [i \ntinse mâna s` opreasc` muzica.

– Mama ta mi-a cerut s` vin s` te caut… Are nevoie de tines-o aju]i.

Susan se bosumfl` imediat.– S-o ajut eu? La buc`t`rie? I-am spus clar c` n-am s` m`

ocup deloc de lucrurile care au leg`tur` cu povestea asta curealegerea…

– O cuno[ti mai bine decât mine. |ntotdeauna e foarteoptimist`, glumi el.

Arunc` o privire pe blocnotes; se p`rea c` redactase maimulte pagini, cu scrisul ei nervos [i hot`rât. Lâng` ea, pe o foaievolant`, descifr` titlul « Ce trebuie f`cut », deasupra unei listedestul de lungi.

– V`d c` \ncepi s` te organizezi din prima clip`…|ncuviin]` cl`tinând din cap, f`r` s` r`spund`. N-avea de

gând s` discute despre proiectele ei. |ntr-un fel, Steve se sim]eau[urat s-o vad` luând frâiele \n mân`, dând dovad` deperseveren]` [i dârzenie. Se temuse o clip` s` nu se lasedescurajat`, dup` terminarea contractului, dar \n realitate,ie[ise din aceast` \ncercare mai tare ca oricând. {tiuse\ntotdeauna s` \nfrunte o provocare…

– Atunci, ce s`-i spun Emmei? Susan oft`.– C` vin \ntr-o clip`…P`rea \ntrucâtva contrariat`, [i el spuse \ncet:


– |n primul rând, s` nu te sim]i obligat` s` faci astapentru mine.

– O fac pentru mama, \l corect` ea, cu r`ceal`.Se aplec`, explor` f`r` succes covorul [i se lament` cu o

jum`tate de gur`:– Unde mi-oi fi pus pantofii?Steve f`cu o tur` prin \nc`pere, s-o ajute s`-i g`seasc`. Nu se

\ntorsese decât \n diminea]a aceea [i camera era plin` delucrurile ei. Nenum`rate flacoane [i cutii cosmetice se\nghesuiau pe toalet`. Lenjeria intim` d`dea pe dinafar` dintr-unsertar deschis, [i pe jos erau câteva teancuri de c`r]i… Numaima[ina de scris, pe birou, avea \mprejur o ordine perfect`, cupixurile [i dosarele aliniate deoparte.

– Nu m` mir` c` nu-i g`se[ti, o tachin` el, ridicând câtevarochii a[ezate gr`mad` pe fotoliu.

Susan, pu]in ciufulit`, se ridic` dup` ce se uitase sub pat.– Am nevoie de un apartament unde s`-mi aranjez toate

lucrurile, atâta tot. Aici, chiar n-am loc. Mi-am l`sat multelucruri la Lansing…

Dup` ce deschise larg u[a [ifonierului, c`utând pantofii,b`rbatul p`li [i se d`du câ]iva pa[i \napoi… Era prima dat`când \i vedea rochia de mireas`!

Susan, cu un nod \n gât, se apropie repede.– Mama a pus-o aici a[teptând s`… N-o lua \n seam`,

bomb`ni ea [i, trecând prin fa]a lui, \nchise u[a.Urmar` câteva clip` de stânjeneal`, timp \n care nici nu se

uitar` unul la cel`lalt… Apoi, hot`rât`, Susan \ncepu dinnou s` caute. D`du fotoliul la o parte [i scoase un ]ip`ttriumf`tor.

– Uite-i! {tiam bine c` n-aveau unde s` dispar`.Se a[ez` s`-[i \ncal]e pantofii elegan]i de piele maro.

22 ELEEN KELLY

– Particip` mult` lume la \ntâlnirea asta? – Patruzeci de persoane. Am \ncercat s-o conving pe Emma

c` nu trebuia s` fac` asemenea preg`tiri.– Spune-i c` vin \ntr-o clip`… [i \ncearc` s`-l convingi pe

tata s` dea [i el o mân` de ajutor. Nu prea-l trage inima!– Am \n]eles, r`spunse Steve zâmbind.Dup` ce disp`ru, Susan se apropie de toalet` s` se pieptene,

\[i aranj` taiorul [i, dintr-un impuls de moment, se parfum`discret pe gât [i la \ncheieturi.

Când ajunse la baza sc`rilor, d`du nas \n nas cu Eric, fratelemai mic al lui Steve, un adolescent de [aisprezece ani cu co[uripe fa]`, care zâmbi larg v`zând-o.

– Susan! Ce surpriz` pl`cut`!– Bun`, Eric, r`spunse, \ncântat` s`-l revad`.Avea p`rul blond la fel ca fratele mai mare, dar tr`s`turile

mai pu]in conturate, [i ochii lui b`teau spre gri.– Ce mai faci? Mi se pare c-ai crescut cel pu]in cincisprezece

centimetri…– Doisprezece, o corect` pu[tiul râzând. Mai am \nc` pu]in

[i o s`-l dep`[esc [i pe Steve.El \ntoarse capul o clip` s` urm`reasc`, cu o expresie v`dit

admiratoare, o pu[toaic` ro[covan` care venea cu un grup peculoar. Susan nu putu rezista tenta]iei de a-l tachina.

– Cine este creatura aceea \ncânt`toare?– Hm… Wendy Saunders, explic` Eric \nro[indu-se ca racul.

Suntem \n aceea[i clas`.Wendy râdea \n hohote, pu]in mai departe, p`rând s` nu-i

acorde nici cea mai mic` aten]ie bietului Eric. Fata avea haineelegante [i se purta deja cu siguran]a unei femei adulte, sigur`de farmecul ei.


Susan \l prinse pe Eric de bra] [i \l conduse c`tre buc`t`rie.– Cum a reu[it Steve s` te atrag` la \ntâlnirea asta? Politica

n-a fost niciodat` punctul tù forte…– M-am gândit c` ar putea fi amuzant, mormì bìatul.

Printre altele, \i sus]in candidatura.– Chiar dac`… asta implic` s` te stabile[ti definitiv la

Grafton?Pu[tiul ridic` din umeri.– Da… de ce nu? Altfel, m` \ntreb ce rost ar mai fi avut toat`

campania asta. Toat` lumea [tie c` Steve \[i face treaba cât sepoate de bine. Cine ar putea s` nu fie de acord cu asta?

– Ai dreptate, \l lini[ti ea, amuzat` de convingerea cu carevorbea.

Pe urm`, l`sându-l s` se duc` la prietenii lui, Susan intr` \nbuc`t`rie. Steve, \ntru totul \n largul lui, o ajuta pe Emma [i peso]ul ei s` preg`teasc` platourile cu tartine. To]i trei se\n]elegeau de minune, [i ruptura nu schimbase nimic \nstatutul tân`rului \n cas`…

Nu mult dup` aceea, toat` lumea se adunase \n sufrageriavast`. Clayton Trent, cel care organizase \ntâlnirea, lu` primulcuvântul, cu bonomia [i sinceritatea lui obi[nuite.

– Sunt convins c` realegerea lui Steve Markham estefundamental` pentru ora[ul nostru. Acestea fiind spuse, cutoate c` a dat dovad` c` este un bun [erif, [i a reu[it s` scapeGraftonul de delincven]a care \ncepuse s` se manifeste, partidanu-i câ[tigat` \nc`. ~sta este motivul pentru care v-am convocataici ast`-sear`… {ti]i de asemenea c` Robert Wakefield se vaprezenta [i el…

Un murmur str`b`tu asisten]a. Toat` lumea [tia c` tat`l luiRobert, fostul [erif Sheldon Wakefield, se purtase ca un escroc.

Susan se ridic`.

24 ELEEN KELLY

– Ce pericol ar putea s` reprezinte? Nimeni din Grafton n-auitat intrigile tat`lui [i ale bunicului sù!

– Lucrurile sunt mai complicate, r`spunse grav Clayton. |nora[, mul]i oameni \i repro[eaz` lui Steve c` nu este din partealocului. Familia Wakefield este aici de mai multe genera]ii… [ine temem c` electorii vor uita ce-a fost, ca s` dea o nou` [ans`familiei `steia.

– Cu atât mai mult cu cât, interveni Steve, se pare c` cei careconduc noua fabric` de conserve care s-a ridicat \n ora[, sus]incandidatura lui Robert. Or, dac` ]inem seama c` acolo sunt celpu]in trei sute cincizeci de angaja]i…

– Asta nu-i de-ajuns ca s` fac` diferen]a, obiect` Susan, pecare dezbaterea \ncepea s-o pasioneze.

– Totul depinde de felul cum \[i vor duce campania, explic`Steve. Au un buget mult mai mare decât al meu, [i pot sìntervin` \n presa local`, la televiziune…

– Dar de ce conduc`torii fabricii ar sus]ine candidatura luiRobert Wakefield? \ntreb` Susan.

Cândva, \ntr-adev`r, industria[ii din regiune refuzaser` sìntervin` \n dezbaterile politice.

– Au venit aici de pu]in timp, oft` Steve. Nu [tiu nimicdespre concep]iile [erifilor dinainte.

– Nu [tiu… sau au primit comisioane s` \nchid` ochii,spuse Eric, din col]ul lui.

Steve ridic` din umeri f`r` s` spun` nimic. B`nuia [i el acela[ilucru, dar se ab]inea s` aduc` asemenea acuza]ii \n public.

– Strategia noastr`, relu` Clayton, const` \n a-i convinge peoameni s` voteze pentru Steve pe seama realiz`rilor lui, nu prinopozi]ia fa]` de cel`lalt candidat. Ar trebui, de exemplu, s` sepublice articole \n care s` fie vorba despre munca pe care adepus-o \n ultimii doi ani…


– De ce nu te ocupi tu de asta, Susan? interveni deodat`Emma, care trecea printre rânduri s` ofere participan]ilor cafea.|n definitiv, e[ti ziarist`!

– A[a e! aprob` cineva din mul]ime. Nimeni nu s-ar puteadescurca mai bine.

Pu]in surprins`, Susan se uit` la Steve, \ntrebându-se cumavea s` reac]iomeze.

– Asta n-ar \nsemna s` cer prea mult de la tine? o \ntreb` el,privind-o \n ochi.

Spre marea ei surpriz`, se auzi r`spunzând:– Nu. Dimpotriv`, a[ fi interesat`…– Iat` c` s-a rezolvat problema, anun]` Clayton Trent

mul]umit. Acum a[ vrea s` vorbim despre pliantele depropagand` [i afi[e…

Dezbaterea continu`, animat`. Dup` o or`, Susan ie[i \npridvor; i se \nvârtea capul. Sperase c`, \ntorcându-se acas`, valucra câteva luni \n lini[te [i se trezea \n mijlocul unei activit`]ifrem`t`toare.

Câteva minute mai târziu, veni [i Steve.– Susan, e[ti sigur` c` vrei s` te ocupi de toat` treaba asta de

redactare? M` tem c` ]i-am for]at mâna…– Ba dimpotriv`, \mi pare bine s-o fac. Am… \ncredere \n

tine.Steve nu se m`rginea s` se achite de sarcina pe care o avea

de \ndeplinit; se d`ruia trup [i suflet comunit`]ii… {i f`r`\ndoial` c` de asta, nici nu se gândise s` plece din Grafton, s`vin` cu ea.

Se cutremur` sim]indu-l atât de aproape. Nu era riscant s` seangajeze s` lucreze al`turi de el? Cu o voce mai pu]in sigur`,preciz`:

26 ELEEN KELLY


– Bine\n]eles, nu fac lucrul `sta decât din prietenie…– N-am crezut niciodat` altceva, ripost` el neputându-[i

ascunde am`r`ciunea. Dac` ]i-am dat telefon azi-diminea]`, afost doar ca s` [tiu ce mai faci, draga mea.

Tân`ra sim]i un nod \n gât. |ntr-un fel, tocmai puseser`amândoi punctele pe « i »; nu era nici o [ans` ca povestea lor s`\nceap` din nou.

Un zgomot de pa[i \i f`cu deodat` s` se \ntoarc`. Emmaap`ru \n cadrul u[ii.

– Ah, aici sunte]i! Scuza]i-m`…– Po]i s` vii, mam`, spuse Susan \n grab`. Doar st`team de

vorb`.– Sau \ncepeam s` ne cert`m… murmur` Steve, cu un surâs

ambiguu pe buze.Din fericire, Emma nu auzise nimic. Veni [i puse o mân` pe

um`rul fiicei [i spuse, emo]ionat`:– Suntem atât de mul]umi]i c` te-ai \ntors, draga mea!Susan \i zâmbi, cu inima strâns`. Steve gândea la fel?

Judecând dup` cum st`teau lucrurile, poate nu.

Capitolul 3

Sâmb`t` diminea]a, un mic grup ciudat se aduna \n fa]aprim`riei; era vorba despre to]i cei care primiser` \n cursuls`pt`mânii, \n loc de amend`, obliga]ia de a presta câteva orede munc` \n folosul comunit`]ii. Era acolo [i Gena Borden, ofost` coleg` de clas` a Susanei, binecunoscut` pentru tr`snìleei [i felul sincer de a vorbi.

– Ia te uit`! Uite-o pe miss Grafton, exclam` aceasta v`zând-ope Susan venind.

|[i scutur` non[alant scrumul ]ig`rii [i adùg`:– Susan, putem [ti [i noi de ce-ai fost convocat` aici? Sau

suntem prea indiscre]i?Steve, care \[i nota ceva \n carnet, ridic` ochii pentru o clip`

dar nu interveni, l`sându-le pe cele dou` s` discute.– Am traversat pe ro[u, mormì Susan.Gena, care era cu un cap mai \nalt` [i era tuns` scurt,

b`rb`te[te, izbucni \ntr-un hohot de râs.– Dar… tu? \ntreb` Susan, luând sacul de plastic pe care i-l

\ntindea Steve.

Gena arunc` o privre amuzat` spre [erif. Nu p`rea delocstânjenit` de condamnarea asta.

– Ah! Acum câteva seri am dep`[it pu]in limita, explic` cea\ntrebat`. L-am lovit pu]in la mân` pe unul dintre angaja]ii dela min`…

– |nc` mai poart` bandajul! intrveni cu furie abia st`pânit`Frank Winter, ajutorul lui Steve.

Gena zâmbi din nou.– |mi datora ni[te bani [i nu vroia s` mi-i dea…– Gena, spune tot! interveni Steve, vizibil amuzat, \n ciuda

eforturilor de a r`mâne serios. Ai jucat pocher \n sala dinspatele cafenelei, lucru care e strict interzis.

– Nicidecum! declar` cu tupeu Gena. |i \mprumutasem zecedolari cu o zi \nainte, [i…

Steve \i arunc` o privire ne\ncrez`toare, [i toat` lumea izbucni\n râs. {eriful ceru lini[te [i continu` s` \mpart` sarcinile.

– Data viitoare când o s` mai sparge]i un geam, le spusecelor dou` adolescente acuzate de vandalism, aduce]i-v` amintec` o s` trebuiasc` s` sp`la]i toate geamurile cl`dirii.

Spunând asta, le d`du cârpe [i o sticl` cu detergent. Câtevaclipe mai târziu, una lâng` alta, Gena [i Susan \ncepur` s`strâng` hârtiile de pe iarb`.

– N-a[ fi crezut niciodat` c` se pot aduna atâtea hârtii \ntr-unloc public \ntr-o singur` zi! spuse surprins` Susan.

– |ntru totul de acord cu tine, r`spunse Gena, care-[iumplea sacul cu o vitez` surprinz`toare. Susan, pentru cât timpte-ai \ntors aici?

Curios, acum, când erau singure, se ar`ta mult maiprietenoas`.

– Dumnezeule… e greu de spus. Poate [ase luni… Tocmaiam \nchiriat un apartament mobilat, pe strada East Grove.


– Când ai de gând s` te mu]i acolo?– Cred c` luni. Am \nceput s` zugr`vesc [i cred c` o s`

termin pân` atunci.Mai st`tur` pu]in de vorb`, apoi se desp`r]ir`, s`-[i continue

treaba. La un moment dat, Steve veni \n inspec]ie [i, de departe,o salut` pe Susan. Instinctiv, ea \[i aranj` c`ma[a prins` decentur` [i se felicit` \n sinea ei c` alesese, pentru treaba pe careo avea de f`cut, ni[te blugi mai vechi care \i puneau \n valoaremijlocul sub]ire [i picioarele lungi.

La prânz, dup` ce termin` treaba, sim]i c` avea febr`muscular`. |ntr-un fel, metoda lui Steve se dovedea eficace.N-o s-o mai prind` niciodat` trecând pe stop!

Când urca treptele prim`riei, ca s` lase undeva sacul plin, unfluierat o f`cu s` tresar`. Se \ntoarse [i auzi un declic…trezindu-se imortalizat` pentru vecie pe pelicula lui PatsyWinter, redactor-[ef al ziarului local, « Curierul de Grafton ».

– Hei! De ce-ai f`cut asta? se lament` Susan \n vreme cecealalt`, zâmbitoare, se apropia cu aparatul de gât.

Patsy se ridic` pe vârfuri s`-l \mbr`]i[eze pe Frank, b`rbatulei, apoi \i \ntinse o mân` Susanei.

– Nu [tiai c` a[a facem cu to]i contravenien]ii care lucreaz`sâmb`ta diminea]a \n folosul comunit`]ii?

– Nu [tiu dac`-mi place felul `sta de publicitate, oft` Susanzâmbindu-i f`r` s` vrea blondei \ncânt`toare din fa]a ei.

– S` [tii c` te-ai descurcat foarte bine, continu` Patsyaruncând o privire spre Steve, care tocmai venea.

– Susan a terminat mai repede, spuse acesta din urm`, cu unzâmbet pe buze.

– |n cazul `sta, n-ai vrea s` vii s` m`nânci cu mine? propusePatsy. Sunt sigur` c` avem multe s` ne povestim. I-am l`sat pecopii la mama lui Frank, [i nu trebuie s` m` \ntorc repedeacas`…

30 ELEEN KELLY

– De acord, \ncuviin]` Susan. M` duc s` m` schimb [i ne\ntâlnim la tine, la ziar.

O jum`tate de or` mai târziu, cele dou` femei, confortabilinstalate \n biroul lui Patsy, savurau un dejun improvizat, adusde la un mic restaurant din apropiere.

– Cum merge ziarul? \ntreb` Susan turnându-[i un pahar cusuc de portocale.

Patsy se strâmb`.– Din p`cate, nu prea bine. Costurile hârtiei, tip`ririi, ale

difuz`rii, cresc ne\ncetat. Cum nu putem s` m`rim pre]urileabonamentelor, \n momentul de fa]` lucr`m aproape \npierdere…

– |mi pare r`u.– Slav` Domnului, salariul lui Frank ne permite s` cre[tem

cum trebuie copiii, [i am de gând s` continuu cu jurnalul, câtmai mult. Cred c` le e de folos oamenilor… Dar \n momentul`sta, cu toate c` ies destui bani din publicitate, m` tem c` pân`la sfâr[itul anului o s` fiu obligat` « s` \nchid pr`v`lia ».

– Patsy, dac` pot s` te ajut cu ceva, a[ face-o cu marepl`cere. S` scriu articole, de exemplu…

– Susan, e[ti foarte dr`gu]`, dar n-am cum s` te pl`tesc.– N-am nevoie de bani! se revolt` Susan. {i te asigur c`…– Nu se pune problema s` te angajez benevol`! protest`

Patsy cu mândrie.– O s` g`se[ti alte modalit`]i de a-mi fi de folos ca s` te

revan[ezi, suger` r`bd`toare Susan.– Ei bine… mai vedem noi, accept` Patsy. Deocamdat`,

vorbe[te-mi despre ce-ai de gând s` faci…Susan \i spuse despre emisiune, despre cartea ei, [i \[i auzi

surprins` interlocutoarea declarând:– Susan, de bun` seam`, [tii c` ai devenit un fel de

celebritate local`. Am de gând s` scriu un articol despre tine \nurm`torul num`r al ziarului!


Stânjenit`, Susan \ncepu prin a protesta, dar fu de acord \ncele din urm`, pentru c` Patsy \i spuse c` asta i-ar permite,m`car o dat`, s` ridice nivelul vânz`rilor. Mai st`tur` câtva timpde vorb`, Patsy \i mai f`cu o fotografie, [i pân` la urm`, Susanplec` la noul ei apartament.

De-abia terminase de preg`tit g`leata cu vopsea lavabil` [i \[iluase un fel de salopet` când sun` cineva la u[`. Cu o bidinea\n mân`, se duse s` deschid`: cei doi fra]i Markham st`teauzâmbitori \n fa]a u[ii.

– Ne-am gândit c-am putea s` te ajut`m cumva, spuse Eric.Gazda [ov`i o clip`, apoi se d`du la o parte, l`sându-i s`

intre. Steve, cu mâinile \n buzunare, r`m`sese t`cut [i examinalocul cu aten]ie.

– Ei bine… nu pot s` refuz ajutorul `sta nea[teptat,r`spunse Susan str`duindu-se s` par` a nu lua lucrurile prea \nserios. Vreau s` schimb culoarea pere]ilor, ca s` mai \nveselescatmosfera.

I se adres` ostentativ lui Eric, f`cându-se c`-l ignor` peSteve. {tia c` meritase amenda, dar nu-i era la \ndemân` s`-lierte.

– Perfect! exclam` Eric, bucuros. Parc` simt c` s-a trezitpictorul din mine. Unde sunt pensulele?

– |n buc`t`rie… m` duc s` le aduc.Ie[i din camer`, dar Steve o urm` [i se a[ez` lâng` ea \n timp

ce-[i cotrob`ia prin lucruri.– Patsy are de gând s` fac` un articol despre tine \n ziar,

nu-i a[a?Femeia ridic` din umeri [i \[i mu[c` buzele.– A[a e… de unde [tii?– Mi-a spus Frank. Se gândea mai de mult la asta… Sunt

sigur c` un asemenea articol te-ar ajuta foarte mult.

32 ELEEN KELLY

P`rea s` fie de acord, [i Susan nu putu decât s` se bucure.– Sper din toat` inima c` n-o s` fie scris \ntr-o not` ironic`.

Patsy ]ine s` insereze [i fotografia pe care mi-a f`cut-odiminea]`, \n fa]a prim`riei.

– Sunt sigur c-ai ie[it foarte bine, murmur` el, cu tact.Tân`ra se \nro[i [i, odat` \ntoars` \n sufragerie, se apuc` de lucru.– Steve, am terminat tavanul, dar te rog s` iei scara [i s`

vopse[ti partea de sus a pere]ilor. Eric, pe tine te rog s` te ocupide u[i [i de ferestre. Eu o s` m` ocup de plinte.

Dup` ce mai f`cur` câteva glume, se apucar` to]i de lucru\ntr-o t`cere concentrat`, apoi deodat`, Susan \ntreb`,curioas`:

– De unde a]i [tiut c` vreau s` redecorez apartamentul?– Ieri sear`, ne-am \ntâlnit cu mama ta la supermarket,

explic` Eric. Se \ntreba dac` o s` reu[e[ti s` termini treaba \nweek-end-ul `sta. Se pare c` i-ai refuzat ajutorul, la fel [i tat`luit`u, ca s` nu-i obose[ti… |n condi]iile astea, ni s-a p`rut firescs` ne oferim s` te ajut`m. Steve a \ntrebat-o dac` n-ar fi bines`-]i d`m telefon dar cunoscându-te, ne-a sf`tuit s` venim penepreg`tite!

Eric p`rea vizibil \ncântat s` participe la acest complot.Susan arunc` o privire spre Steve, pu]in contrariat` de aceast`complicitate.

– |n orice caz, spuse el, \i dator`m asta Emmei… Ne-ainvitat de atâtea ori la mas`.

– Oricum ar fi, se \mb`]o[` Susan, v` sunt cât se poate derecunosc`toare. A[a stând lucrurile, Eric, ]in s` te recompensez…

Tân`rul, dac` \ncepuse cu \ntâlnirile galante, a[a cumb`nuia ea, ar fi avut nevoie de ceva bani de buzunar.

– Nici nu se pune problema! interveni hot`rât Steve.Femeia \n]elese imediat c` n-avea nici un rost s` continue

discu]ia.


– |n cazul `sta, d`-mi voie s` v` ofer prânzul. A[ putea s`comand ni[te pizza. Parc`-mi aduc aminte c` lui Eric \i placefoarte mult…

– Susan, ar fi foarte dr`gu] din partea ta, zâmbi Eric.– De acord cu pizza, f`cu Steve, dar ]in s` \mp`r]im plata. |nainte ca Susan s` aib` timp s` reac]ioneze, el scoase câteva

bancnote din portofel, \ntinzându-i-le.– Cu atât mai mult cu cât, continu` el, [i tu ]i-ai adus

contribu]ia la campania electoral`.Femeia [ovì, cu banii \n mân`.– ~sta nu-i un motiv s`…– Susan, nu insista, interveni Eric. N-o s`-l convingi! Mai

bine s` trecem la treab`.Se apucar` din nou de lucru, \ntr-o atmosfer` mai destins`, \n

care râsetele [i glumele aduceau aminte de o perioad` din p`catetrecut`. Spre marea lor surprindere, când soarele se preg`tea sàpun`, \[i d`dur` seama c` treaba era aproape terminat`.

– Am dat dovad` de un spor de ne\nchipuit, exclam` veselSusan. |mi pare rù c` nu merge telefonul, pentru c` a[a a[ fiputut s` comand pizza imediat…

– O s` se duc` Eric, i-o tìe Steve \ntinzându-i fratelui maimic cheile ma[inii. F`r` exces de vitez`, ne-am \n]eles?

– Promit, [erifule! spuse Eric disp`rând.Susan [i Steve r`maser` t`cu]i câteva clipe, apoi el se a[ez`

pe un scaun [i spuse:– Prea ai tendin]a s`-l r`sfe]i pe Eric, [tii?– Se prea poate. Dar tu, n-ai impresia c` e[ti prea sever?Tân`ra se a[ez` lâng` el, bucurându-se de complicitatea \n

care se aflau. Nea[teptata singur`tate invita la confiden]e, [iSteve continu`, \ncruntându-se:

– E din cauz` c`… sunt cam nelini[tit \n privin]a asta. |nmomentul de fa]`, e \mpreun` cu un grup de adolescen]i

34 ELEEN KELLY

fanatici dup` ma[ini, care dispun de mult mai mul]i bani decâtmine. Eric se simte atras de o oarecare Wendy, care face partedin ga[c`… Pân` acum, este acceptat pentru c` se pricepe lamecanic`, dar m` tem c` or s` apar` unele schimb`ri. Tottimpul m` tem c` am f`cut gre[eli \n educa]ia lui…

– Cum po]i spune a[a ceva? protest` Susan. Mie mi se pare c`te-ai descurcat de minune. Pu]ini b`rba]i ar fi f`cut-o, \n locul t`u.

– Când joci rolul unui p`rinte, \]i pui tot timpul \ntreb`ri,r`spunse el, privindu-i blugii uza]i, plini de pete de vopsea.

Curios lucru, uitase cât de mult \i pl`cea s` stea de vorb` cuSusan. De fapt, spiritul ei viu, deschis, \i lipsise foarte mult. |i\ntâlni privirea binevoitoare, [i continu` oftând:

– Mi-am spus , venind s` m` instalez aici, c-am s`-i ofer ovia]` mai stabil` [i mai sigur` decât la New York. Din p`cate, cutoate c` Eric nu o spune niciodat`, am impresia uneori c` i-arpl`cea s` plece de aici. De exemplu, m` \ntreb dac` se bucur`c` vreau s` ob]in postul de [erif.

– Se arat` totu[i unul dintre sus]in`torii cei mai \nfoca]i.– Hm… Acum câteva luni am fost la New York [i a insistat

mult s`-l las s`-[i fac` studiile acolo. Un prieten de-al meu seoferea s`-l g`zduiasc`, dar n-am fost de acord, din cauza vârstei.Sunt convins c` p`rin]ii mei ar fi refuzat s` m` despart de el\nainte de a \mplini optsprezece ani.

– Cum a reac]ionat? \ntreb` Susan.I-ar fi pl`cut s`-l prind` de mân`, dar prefer` s` p`streze

distan]a. Nu trebuia s` uite c` lucrurile se schimbaser` foartemult…

– Bine\n]eles c` mi-a repro[at hot`rârea. F`r` s`-i spunlucrul `sta, am vrut s` evite \nfruntarea cu via]a dur` ametropolei. Nu-[i d` seama c` sub aparen]a fascinant`, NewYork-ul este un ora[ periculos… Trebuie s` am grij` de el. El etoat` familia mea.


Glasul lui Steve, mai aspru, tr`da o nelini[te de net`g`duit.– Acum, ce spune? \ntreb` ea cu blânde]e.– A terminat cu insisten]ele, \ns` am impresia c` nu m-a

iertat definitiv c` l-am adus la Grafton. |mi repro[eaz` c` \lprotejez prea mult…

– Se \n[al` \n privin]a asta?– Poate nu, r`spunse Steve. Cred c` am devenit foarte

grijuliu dup` ce mi-am pierdut p`rin]ii…O voce interioar` ad`ug`:“ P`rin]ii [i logodnica…“– Sunt sigur` c` \n câ]iva ani, o s` \n]eleag` [i el cum stau

lucrurile [i n-o s` mai aib` nimic cu tine. Nu te mai nec`jiatât…

F`r` s` poat` de data asta s` reziste impulsului, \l prinse demân`, dar el r`mase rece [i indiferent. Cu inima strâns`, Susan\l l`s` \n pace, [i se ridic` s` se duc` la buc`t`rie.

Dup` ce-[i scoase [apca de pe cap, se uit` surprins` la mâini[i la bluz`, murdare de vopsea.

– Cum se face c` sunt mult mai murdar` ca tine?– Este vorba doar de gravita]ie, r`spunse el zâmbind. De la

\n`l]imea sc`rii, pic`turile cad pe perete, nu peste cel carevopse[te.

O examina cu o expresie enigmatic` [i, \ntrucâtva stânjenit`,femeia se \ntoarse s` scoat` farfuriile din dulap.

– Eric trebuie s` se \ntoarc`. Am timp s` preg`tesc totul…Steve deschise u[a frigiderului, ca s` scoat` cuburi de

ghea]`. Câteva minute mai târziu, masa era pus` [i, ca s` nu steadegeaba, el f`cu un tur al apartamentului. Aflat la primul etaj alunui imobil mic [i elegant, acesta era format dintr-o sufrageriemare pe care o revopsiser`, un dormitor mic, o buc`t`riepl`cut` [i o baie amenajat` «ca lumea».

– O s` te sim]i foarte bine aici, coment` Steve. Ai tot ce-]itrebuie.

36 ELEEN KELLY


– Ca mobilier, da. |n curând, o s` primesc a[ternuturile depat [i restul ruf`riei.

– Dac` ai vreodat` nevoie de ceva…Tocmai vroia s`-i mul]umeasc`, \n clipa \n care ap`ru Eric,

cu cutiile de pizza \n mân`.– Ce crede]i c` mi s-a \ntâmplat!? exclam` el triumf`tor.Steve [i Susan \l privir` indulgent.– Spune-ne [i nou`! r`spunse Steve.– Am… am \ntâlnit-o pe Wendy, [i a fost de acord s` mearg`

cu mine la film! Steve, cred c` n-ai nimic \mpotriv`, nu?Steve ezit` o clip` apoi, \n fa]a expresiei radioase a fratelui

mai mic, \i puse \n mân` o „sponsorizare“.– M`car ai timp s` m`nânci cu noi? \ntreb` Susan, zâmbind.Adolescentul, \ncurcat, dansa de pe un picior pe cel`lalt.– Drept s` spun… mi-ar fi f`cut mare pl`cere, dar i-am

promis lui Wendy s` ne vedem \ntr-o or`, [i cum a[ vrea s` trecpe acas` s` m` schimb… |n]elege]i, pân` acum abia se uita lamine. N-a[ vrea s` cread`…

– |n]elegem, \l asigur` Steve, \mblânzit. P`streaz` ma[ina. Os` m` \ntorc cu Susan.

– Mul]umesc mult de tot, Steve. Sim]i]i-v` bine!{i, la fel de brusc cum ap`ruse, disp`ru. Pusese cutiile \n

bra]ele fratelui mai mare, [i Susan nu putu s` nu râd` deexpresia buimac` a acestuia.

– Ei bine, [erifule, spuse ea mali]ioas`, mi se pare c` e[ti…la dispozi]ia mea!

Capitolul 4

– Nu mi-a displ`cut niciodat` s` fiu la dispozi]ia ta, r`spunseel galant.

Sub privirea lui scrut`toare, femeia avu impresia c` i se\nvârtea capul. „Trebuie s` fie din cauza vopselei, \[i spuse,\ncrâncenat`. Mirosul m` face s` m` doar` capul.“ Totu[i,explica]ia asta nu o convingea deloc.

„Nu-i sunt \ntru totul indiferent“, se gândi Steve cu osatisfac]ie secret`, ghicindu-i nelini[tea. Degeaba \ncercaser` [iunul [i cel`lalt s` dea uit`rii ce fusese \ntre ei, lucrul `sta eravizibil. Deodat`, el puse \ntrebarea care-i st`tea pe limb`:

– Crezi c`… am gre[it \ntâlnindu-ne din nou?Susan se a[ezase la mas` iar el se a[ez` \n fa]a ei, a[teptându-i

nelini[tit r`spunsul. Totu[i, ce vroia s` [tie pân` la urm`? Nuera sigur, dar un fel de demon interior \l f`cea s-o urm`reasc`pân`-n pânzele albe.

– Ei bine… poate, da. Nu [tiu unde putem ajunge.Acum \i p`rea r`u c` r`m`sese singur` cu el. Unde mai pui

c` dup` aceea trebuia s`-l duc` acas`!

– E[ti hot`rât` s` pleci din nou \ntr-o bun` zi, nu-i a[a? relu`b`rbatul pe un ton mai sc`zut.

– Da, o s` plec… de \ndat` ce voi putea, murmur` femeia.Steve o atinse din \ntâmplare cu piciorul pe sub mas`, [i ea

se retrase cu o mi[care brusc`.– Cred c` pân` la urm` ai dreptate, declar` el hot`rât. Nu

cred c` putem deveni doar prieteni. Mi se pare de ne\nchipuito re\nc`lzire a rela]iei, dup` tot ce a fost \ntre noi…

Acum, \n]elegea ce-l \mpingea s` vorbeasc` a[a: vroia s-ocucereasc` din nou [i se sim]ea preg`tit s` fac` toate eforturileca s` reu[easc`. Emo]ia ei i se p`rea de bun augur. Era un semnc` \nc` se mai sim]ea un pic ata[at` de el, nu?

Susan, c`reia \i disp`ruse pofta de mâncare, \[i privea pizzaf`r` s` se hot`rasc` s` se ating` de ea. Trebuia neap`rat s`schimbe cursul discu]iei… Ag`]ându-se de prima idee care-itrecu prin minte, \ntreb`:

– Mai locuie[ti \n centru?– Nu. Am cump`rat o ferm` veche, la câ]iva kilometri

distan]`, la care eu [i Eric am lucrat destul.– Descrie-mi-o.– E veche, cu un pridvor dr`gu] cu coloane. A trebuit s`

refacem toat` instala]ia sanitar` [i electric`. Tocmai am pus pejos mocheta…

– Casa e mare?– Peste dou` sute de metri p`tra]i. Trei dormitoare [i dou`

b`i la etaj, o sufragerie foarte mare [i o buc`t`rie la parter…dar o s` vezi când o s` m` duci acolo. Mi-ar pl`cea s` [tiu cep`rere ai despre ce-am f`cut.

Vorbir` \n continuare despre cas`; Susan era fericit` c`reu[ise s` cantoneze discu]ia \n zona generalit`]ilor.


Dup` ce Steve termin` de mâncat pizza pân` la ultimabuc`]ic`, \n vreme ce ea abia se atinsese de a ei, gazda se ridic`s` strâng` farfuriile pe care le duse \n chiuveta de la buc`t`rie[i puse de cafea. Steve se ridic` la rândul lui [i, cu un pasnon[alant, se apropie de ea.

– Ia te uit`! exclam` el.Susan \[i \n`l]` sprâncenele.– Ce e?– Ai vopsea \n p`r.– Nu se poate! De aia mi-am pus [apca pe cap…– Stai pe loc, \i spuse el sco]ând un pieptene din buzunar.

Cred c` pot s` te cur`].|n timp ce st`tea nemi[cat`, cu inima b`tându-i mai repede

sim]indu-l atât de aproape, el trecu \ncet cu pieptenul prinp`rul negru [i lucios. |i pl`cea s-o simt` dependent` de el, chiardac` pentru moment dintr-un motiv atât de ne\nsemnat…

– Uite, spuse dup` un timp, suflând din pieptene câteva firede vopsea uscat`.

– Mul]umesc.F`r` nici o explica]ie, era din ce \n ce mai nervoas`, cu

fiecare minut care trecea. De ce nu putea s` fie cu totulindiferent` la prezen]a lui? se \ntreba, disperat`. {i totu[i, \ntr-ozi, trebuia s` reu[easc`…

Steve, care-i remarcase tulburarea, se \ndep`rt` cu tact,pentru c` nu vroia s` for]eze lucrurile. Trebuia s`-i lase timp s`se obi[nuiasc` din nou cu el… Dup` ce o ajut` s` pun` \nordine lucrurile din buc`t`rie, \ntreb`:

– Când vrei s` \ncepi s` lucrezi la pliantul pentru campaniaelectotal`? B`nuiesc c` ar trebui s` prezin]i [i un fel de rezumatal biografiei mele, printre altele…

Susan ezit`, se gândi o clip`, apoi r`spunse:

40 ELEEN KELLY

– La urma urmei, de ce s` nu \ncepem chiar ast`-sear`?– La mine?Urmar` câteva clipe de t`cere. |i sim]ea reticen]a…

Niciodat`, pân` \n seara aceea, nu-[i \nchipuise c` va fi din noucucerit de farmecul ei. Se l`sase \ndemnat de Eric s` vin` s-oajute la vopsit, [i uite c` acum \ncerca din toate puterile s-ore]in` lâng` el…

– Cum Eric nu-i acas`, o s` fim lini[ti]i.F`r` \ndoial`, era prea mult, [i foarte periculos! \[i spuse

Susan, [i r`spunse cu voce tare:– Mi-ar pl`cea s` lucrez la ai mei. E mai aproape, [i \mi

cunosc mai bine ma[ina de scris…Eforturile ei de a p`stra distan]a \l amuzau [i-l iritau \n

acela[i timp. – Maic`-ta n-o s` fie contrariat` v`zându-ne ap`rând pe

neanun]ate?Susan nu se putu ab]ine s` nu râd`.– Contrariat`? S-o crezi tu! Dimpotriv`, o s` fie \ncântat` s`

ne vad` \mpreun`.|n plus, Emma ar fi o companie ideal`… [i Steve [i-ar da

pân` la urm` seama c` nu avea de gând s` re\nnoade leg`turilecare nu fuseser` de durat`, lucru deja dovedit.

– O s` ne ducem \n bibliotec`, lâng` [emineu. E locul celmai potrivit.

– Cum vrei tu… murmur` Steve.F`cur` drumul pân` la locuin]a familiei Trent \ntr-o lini[te

ap`s`toare. Susan conducea \ncet, nu se gr`bea, con[tient` c`Steve o privea insistent, ca [i cum ar fi vrut s`-[i \ntip`reasc` \nminte profilul ei. |ncerca s` par` cât mai deta[at`. Nu trebuia s`se lase tentat` de o \mp`care. |n definitiv, când locuise laLansing, el nu f`cuse un pas \napoi când avusese nevoie de el?


|n seara asta, \[i spuse hot`rât` c` aveau s` lucreze unul lâng`cel`lalt, ca doi profesioni[ti pe care \ntâmplarea \i adusese deaceea[i parte a barierei. Nimic mai mult.

Din p`cate, când Emma [i Clayton Trent \i v`zur` venind\mpreun`, se purtar` cu o stânjenitoare lips` de firesc. Emmainsist` s` foloseasc` ma[ina ei de scris electric`, \n locul ma[iniiportabile a Susanei, apoi declar` c` va pleca \mpreun` cu so]ul,ca s` le lase câmp liber de ac]iune.

Nedumerit` [i mâhnit` de aceast` poten]ial` plecare, Susaninsist`:

– Nu vre]i s` ne ajuta]i s` redact`m pliantul?– O s` v` descurca]i mult mai bine singuri, o asigur` tat`l.

De altfel, de mult` vreme ne propuseser`m s` mergem lacinematograf.

Resemnat`, tân`ra \i conduse la u[`, apoi se \ntoarse la Steve[i-i spuse cu un zâmbet distant:

– S` mergem… Odat` ajuns` la birou, Susan se a[ez` [i puse o foaie \n

ma[ina de scris.– De unde s`-ncepem? \ntreb` cu r`ceal` \n glas.– Tu e[ti jurnalista. Eu m` m`rginesc s`-]i urmez

instruc]iunile.Femeia puse mâna pe ma[ina de scris cu o emo]ie ridicol`,

asemenea unei adolescente aflat` la prima \ntâlnire. N-avea s`reu[easc` niciodat` s` se debaraseze de ascendentul lui Steve?

– |]i propun s` \ncepem cu studiile pe care le-ai f`cut,experien]a profesional`… Dac`-mi aduc bine aminte, ai f`cutDreptul la universitate, pe urm` ai fost doi ani \n Poli]ia Militar`[i \nc` doi \n Poli]ia Civil` din New York. Dup` aceea, ai venitla Grafton s` ocupi postul de [erif, cu un impresionant dosar derecomand`ri…

42 ELEEN KELLY

Vorbind, Susan scrisese toate detaliile pe care le spusese.Steve se aplec` s` citeasc`, [i dup` câteva clipe, murmur` cugravitate:

– Mi se pare c` [tii totul despre mine…Tân`ra ridic` ochii spre el, [i inima \ncepu s`-i bat` mai

repede. « {tii bine c` am nevoie de tine, \[i spuse \n sinea ei.Dar e mai mult decât o simpl` dorin]` trupeasc`. » Nu-[i doreao pasiune trec`toare, ceva vremelnic, ci o dragoste adev`rat`.Vroia \n]elegere, tandre]e, s` \mpart` \mpreun` problemele…[i, mai ales, ar fi vrut s` fie \ncurajat` \n propria carier`, lucrucare aparent \i fusese refuzat.

Hot`rât`, l`s` ochii \n jos [i puse mâna pe un stilou [i o foaiede hârtie.

– Acum, trebuie s`-mi spui cum ai de gând s`-]i faci treaba…[i care au fost motivele care te-au f`cut s` te stabile[ti \n Virginiade Vest.

De data asta, Steve se ridic` [i se duse s` se a[eze pe unscaun, la oarecare distan]`. Deodat`, p`rea c` prefer` s` fieprudent. Dup` câteva momente de reflec]ie, \ncepu:

– Locuind un timp \n Grafton, am aflat \ndeaproape istoriazonei [i am cunoscut toate familiile care locuiesc aici, unii demult` vreme, al]ii, la fel ca mine, veni]i de curând. Acomodareaasta cu via]a comunit`]ii mi se pare indispensabil` pentrumunca mea…

– Cum crezi c-o s`-i convingi pe aleg`tori c` n-o s` pleci dinGrafton, dup` ce-o s`-]i \ndepline[ti cei doi ani de mandat?

– Trebuie s` [tie c`, de acum… aici m` simt acas`. Fie c`sunt ales sau nu, o s` tr`iesc mai departe printre ei.

Dup` ce-[i not` spusele lui, Susan le puse \n ordine [i leb`tu imediat la ma[in`. Dup` ce termin`, puse lâng` ma[in`,una peste alta, cele câteva foi scrise [i nu putu s` se ab]in` s`nu-i pun` o \ntrebare mai personal`.


– Spune-mi, Steve… Dac` Robert Wakefield va fi ales \nlocul tù, o s` continui s` lucrezi sub ordinele lui?

Tân`ra femeie, care spera pe jum`tate c` \n aceast` eventualitate,ar fi preferat s` se \ntoarc` la via]a de ora[, poate el avea ar fiurmat-o… Totu[i, spre dezam`girea ei, Steve r`spunse:

– De bun` seam`. O s` \ncerc s`-mi fac cât mai bine treaba,oricare o s` fie postul pe care o s`-l ocup.

{i, ca [i cum i-ar fi citit gândurile, adùg`:– Susan, s` [tii c` n-o s` plec din Grafton. Aici e casa mea [i

o s` fie [i a lui Eric, pentru urm`torii doi ani.– Credeam c` o cas` este \n primul rând locul unde trìe[ti

cu cei dragi, murmur` femeia nu f`r` oarecare am`r`ciune.– Susan, lucrurile sunt de multe ori mai complicate. |n

timpul celor [ase ani petrecu]i \n Poli]ia Militar`, am fost \nmulte locuri din ]ar` [i m-am s`turat s` v`d tot timpul altepeisaje [i alte chipuri, f`r` s` am timpul s` m` obi[nuiesc cu ele.Dup` perioada aceea, am \nceput s` visez c` \ntr-o bun` zi ams` m` stabilesc undeva. |ncep s` cred c` acum am posibilitateas` fac lucrul `sta, [i nici nu m` gândesc s` renun]… |n plus, [tii[i tu cât de mult \mi place or`[elul `sta. |mi place frumuse]ealocurilor [i simplitatea oamenilor. M` face s` cred, mai mult ca\n oricare alt` parte, c` aici am un c`min, o familie. O s` r`mânaici, [i aici e locul unde o s`-mi cresc copiii…

– S`-]i cre[ti… copiii? repet` Susan pe un ton gâtuit. Ai degând s` te \nsori?

Surprins`, se \ntreb` deodat` dac` pusese ceva la punct cuo alt` femeie. |n cazul `sta, de ce nu-i spusese Emma nimic? Dece ]inuse secret?

– Cu siguran]`, o s` m`-nsor \n doi-trei ani, dup` ce Eric os` plece la universitate, spuse Steve, hot`rât. Nu vreau s` temint \n privin]a asta. O s`-mi aleg partenera pe care am s-oconsider ideal`. Mult` vreme, am crezut c` tu o s` fii aceea…

44 ELEEN KELLY

B`rbatul se ridic` [i \ncepu s` se plimbe prin camer` cu pa[imari. Pe urm`, dup` ce trase adânc aer \n piept, continu`:

– |mi place s` locuiesc \ntr-un or`[el ca `sta, dar nu mi-ede-ajuns. Vreau s` am familie, copii, s`-i cresc cât sunt destul detân`r ca s` le pot oferi o existen]` cât mai u[oar`.

Susan vroia [i ea copii. De fapt, visul ei cel mai drag ar fi fosts`-i aib` cu Steve, continuându-[i \ns` propria carier`. PatsyWinter se descurcase… |n cazul ei, p`rea imposibil a[a ceva.

– Ai fi gata s` te \nsori… f`r` s` iube[ti? \ntreb` femeia,mimând indiferen]a.

– M-a[ \nsura cu o femeie care s` aib` acelea[i planuri ca mine…– Chiar f`r` dragoste? insist` ea, sim]indu-l [ovìnd.|l v`zu ridicând imperceptibil din umeri. |i era greu s`

r`spund`! Cu toat` siguran]a [i eforturile lui de a o cuceri dinnou, \l sim]ea uneori, \n prezen]a ei, timid ca un pu[ti decincisprezece ani…

– Simpatia… reciproc`… cred c` ar fi de-ajuns. Bine\n]eles, nu putea s`-i spun` c` nu mai iubise pe nimeni

altcineva dup` ea…– |n plus, pu]in` tandre]e reciproc` se poate dovedi uneori

foarte durabil`…De fapt, nu credea deloc ceea ce spunea. Altfel, de ce naiba

nu pornise deja \n cùtarea unei candidate? Sim]ind un nod \ngât, Susan se ridic`, la rândul ei. Deodat`, sim]ea nevoiastringent` s` r`mân` singur`…

– Te duc acas`, \i spuse brusc. Se face târziu. |nsemn`rileastea r`mân la mine, o s` le duc la tip`rit… [i o s`-]i trimitbunul de tipar la birou, ca s`-]i dai acordul.

– Mul]umesc pentru ajutor, spuse el pe un ton neutru.F`r` s` mai stea pe gânduri, Susan cùt` \n geant` cheile

ma[inii. Cum crezuse oare, m`car o clip`, c` puteau s` fie


altceva decât adversari? O f`cuse deja s` sufere o dat`, [i puteas-o ia de la cap`t dac` nu era atent`. Dar n-avea s` se lase…

Când \[i ocupar` locurile \n ma[in`, pe cer ap`ruse o lun`sidefie care sc`lda peisajul \ntr-o lumin` ireal`. Steve nu sesim]ea \n largul lui. |[i d`dea seama c` o r`nise vorbind desprec`s`torie… Dar nu regreta \ntru totul micul discurs. |ntr-obun` zi, trebuia s` \n]eleag` [i Susan c` p`mântul nu se \nvârtea\n jurul ei.

Din când \n când, \i spunea pe unde s-o ia, pref`cându-se c`nu bag` de seam` c` dep`[ea viteza. Nu dup` mult timp,ma[ina opri \n fa]a casei lui. Nu era aprins` nici o lumin`.

– Eric iar a uitat s` lase aprins` lumina de afar`, morm`iSteve.

{oferi]a nu r`spunse, dar mâinile i se crispar` pe volan.Trebuia s` coboare cât mai repede, ca s` poat` pleca! Nutrebuia s-o vad` cât era de tulburat`, lucru care [i ei i se p`reatotal absurd…

Steve ie[i din ma[in` dar, \n loc s-o ia spre treptele careduceau la u[a de la intrare, ocoli ma[ina [i veni s`-i deschid`portiera.

– Nu intri o clip`?|ntrebarea p`rea un pic ironic`. |[i \nchipuia oare c`-i era

fric` s` r`mân` singur` cu el? Nicidecum! Va [ti s`-i arate c`n-o mai interesa deloc. Doar era un b`rbat gata s` se \nsoare cuprima venit` ca s` \ntemeieze un c`min, ce naiba!

– La urma urmei, de ce nu? replic` femeia ridicând b`rbia,sfid`toare.

O lu` de mân` s-o conduc` la trepte.– Ziua, ai vedea mai bine cum arat`, spuse gazda vârând

cheia \n broasc`. Am vopsit pere]ii \n alb, iar u[ile [i obloanelede la ferestre \n albastru \nchis.

46 ELEEN KELLY

– Trebuie s` fie foarte frumos, admise, politicoas`.Dup` câteva clipe, erau amândoi \nùntru. Steve ap`s` pe

butonul \ntrerup`torului [i \n lumin` ap`ru o sufragerie mare,cu aspect primitor, mobilat` cu bun-gust. Nou-venita nu-[i putuopri o exclama]ie de sincer` admira]ie.

– Steve, ai f`cut minuni!Amfitrionul zâmbi mândru, [i-i propuse:– Pot s`-]i ofer ceva cald de bùt? Un ceai?Susan ezit` o clip`. De ce s` nu accepte un ceai, \nainte s`

porneasc` din nou la drum? |i p`rea rù c` nu fusese maiprietenoas` cu el. |n definitiv, planurile lui de viitor n-ointeresau deloc, nu?

– Chiar a[ vrea un ceai.– Ia loc pe canapea… }i-l aduc \ntr-o clip`.Când ap`ru din nou, avea \n mâini o tav` pe care a[ezase

al`turi de ce[tile cu ceai, o farfurie cu biscui]i de ciocolat`,foarte \mbietori. |mpresionat`, Susan zâmbi la rândul ei.

– Biscui]ii mei prefera]i! Deci, ]i-ai adus aminte…– Mai bine s` spunem c` mi-ai inoculat virusul, glumi Steve.

De când te-am cunoscut, tot timpul m`nânc a[a ceva.– Eu \ns`, spuse femeia punându-[i zah`r \n ceai, n-am mai

mâncat de când… de când am plecat.– De ce?– Ei bine… De cele mai multe ori, am luat prânzul sau am

cinat \n ora[. Pe de alt` parte, trebuie s` am grij` cugreutatea…pentru c` e adev`rat ceea ce se spune: pe ecran ai\ntotdeauna cu cinci kilograme mai mult decât \n realitate.

– Pun pariu c` [i a[a ai fi \ncânt`toare.– Mul]umesc, \ns` m` \ndoiesc c` directorul meu ar fi de

acord cu tine…


– Nu avem dreptate când ne lipsim de bun`t`]i, replic` elmali]ios. O existen]` pus` sub semnul sacrificiului, devinerepede o povar`.

Susan \[i d`du seama c` vechea lor complicitate avea \nc` odat` tendin]a s` revin`. Nu era surprinz`tor? Nu puteau s` sepoarte ca [i cum se \ntâlniser` cu o zi \nainte [i abia secuno[teau…

Steve rupse un biscuit \n din]i [i declar` cu o voce mai joas`:– Susan, [tii cât mi-ai lipsit?Femeia \i evit` o clip` privirea. Ce rost avea s` pretind` c` nu

se gândise la el? N-avea nici un rost s` mai adauge o minciun`la tot ce-i desp`r]ea.

– {i tu mie, murmur` ea. Dup` ce se uit` câteva clipe la el, invitata \ncepu s` priveasc`

tablourile ag`]ate pe pere]i.– Crezi c`… e prea târziu? re\ncepu el.– |mi \nchipui c`… niciodat` nu e târziu s` iube[ti. Asta

\nseamn`…– Asta \nseamn`, interveni el, c` nu crezi c` am putea relua

rela]ia de acolo unde am l`sat-o…– Nu. Vrem ni[te lucruri prea diferite. Nu am face decât s`

ne r`nim din nou, Steve.Se str`diua s` vorbeasc` lini[tit, \ns` avea mâinile umede.– Susan, eu… nu ]i-a[ fi cerut niciodat` s`-]i abandonezi

munca, [tii foarte bine. Dar acum, c` e[ti pe jum`tate \n[omaj…

Deodat`, ea se ridic` [i \ncepu s` m`soare \nc`perea cu pa[imari, speriat` de ce avea s` spun`. Nu vroia s`-l asculte. Nuvroia s` \nceap` din nou s` cread` c` e posibil…

– Cariera mea nu-i terminat`, Steve. N-am de gând s` m`opresc la primul e[ec!

48 ELEEN KELLY

– Ai dreptate, Susan. Apropo de e[ec… de ce s` nu negândim [i la cel al vie]ii tale sentimentale?

|i cerea prea mult. Nu putea s` rezolve decât câte oproblem` o dat`, [i avea deja mult de lucru cu cea a profesieisale. Cu \nc`p`]ânare, se hot`r\ s` r`mân` pe domeniul `sta.

– Vreau s`-mi g`sesc din nou de lucru \n televiziune. Altfel,o s` am impresia c` nu m` pot realiza…

– Po]i s` scrii o carte. Nu-i nimic neobi[nuit. O asemeneaactivitate ar putea de asemenea s`-]i schimbe punctul devedere…

– Nu cred, oft` femeia. Asta o s`-mi fie o ocupa]ie pân` mise va oferi din nou o emisiune.

Steve sim]i c` ajunge la exasperare.– Mai exist` [i altceva decât televiziune pe lumea asta,

Susan! Dac-ai vrea…– N-are absolut nici un rost s` \ncepem s` ne cert`m, i-o

t`ie ea.|[i lu` geanta \n mân` [i porni spre u[`. Steve \ncerc` s-o

opreasc` din drum.– Las`-m`-n pace… trebuie s` plec, [uier` ea. O prinse de bra] [i o oblig` s` se \ntoarc`.– Chiar a[a? Iart`-m` c` te-am sup`rat. Dar nu pleca \nc`…

R`mâi…|l privi cu r`ceal`, dar atingându-l, inima \ncepu s`-i bat` mai

repede.– Nu insista, Steve. Nu pot.– De ce nu? Adoptase tonul mângâietor pe care i-l cuno[tea atât de bine.

Sângele \ncepu s`-i curg` mai repede \n vine, [i \[i sim]i obrajii\nro[indu-se…


– Nu, Steve. {tiu foarte bine c` o s` \ncerci s` m` duci \n pat.Or, `sta era un lucru care nu trebuia s` se \ntâmple. Ar fi fost

prea repede cucerit` din nou de farmecul lui…Privirea lui Steve se \ndulci, [i ridic` \ncet mâna pân` la ceafa

Susanei.– A[ vrea s` fac dragoste cu tine.Deja, privindu-i ochii turcoaz, femeia \ncepea s` se piard`.– |n]elesesem, mul]umesc… Dar unde o s` ajungem, \n felul

`sta? Nu spuneai c` vrei s` te \nsori [i s`-]i \ntemeiezi o familie?– Am spus asta ca s` te fac geloas`, [tii foarte bine. Se pare

c` am reu[it… Dar nu exist` nimeni altcineva \n afar` de tine,Susan!

Din ce \n ce mai conving`tor, \[i strecurase bra]ul dup`mijlocul ei, s-o trag` mai aproape. Nu-i mai trebuia mult ca s`cedeze pân` la urm`. Cât de mult i-ar fi pl`cut s` reg`seasc`intimitatea pe care o tr`iser` \mpreun`… |ns` criticile pe carei le lansase pu]in mai devreme, \i revenir` \n minte [i se\ndep`rt` din nou, cu buzele strânse.

– Las`-m` s` plec! Nu vreau s` cedez unei emo]iitrec`toare…

Trec`toare? Cuvântul p`rea mult prea f`r` via]` ca s` descrievârtejul pe care-l trezea \n ea. Cu toate astea, cu glas frem`t`tor,se sili s` continue:

– Din p`cate, fascina]ia noului ar trece foarte repede, [i nuam face altceva decât s` ne \ntoarcem de unde am plecat. De ces` suferim din nou?

– Nu-i obligatoriu s` se \ntâmple a[a. S-ar putea, dimpotriv`,cu experien]a pe care o avem, lucrurile s` mearg` \n alt`direc]ie… Complicitatea ne-ar ajuta poate s` ne rezolv`m \nsfâr[it problemele… Susan, mi-ar pl`cea atât de mult s`-]i reieilocul \n via]a mea!

50 ELEEN KELLY


F`r` s`-i mai lase timp s` r`spund`, o mai trase o dat` lâng`el [i o s`rut` \ndelung, cu pasiune [i nostalgie. Femeia \nchiseochii, se l`s` biruit` o clip`… apoi, \ncet, d`du \napoi.

– Promite-mi c-o s` ne vedem \n continuare, o implor` el.O punea \ntr-o situa]ie extrem de dificil`. {i ei i-ar fi fost

greu s` se lipseasc` de prezen]a lui…– Steve… [tii bine c` n-o s` r`mân aici la nesfâr[it.B`rbatul se \ncrunt`, ca [i cum refuza s` se gândeasc` la

perspectiva – inevitabil` pentru ea – unei noi desp`r]iri.– S` nu ne mai gândim la asta, pentru moment. S` ne

\ntâlnim, cât mai stai aici.Femeia nu-i r`spunse imediat [i el lu` t`cerea drept o

\ncuviin]are. Susan trebuia s` se gr`beasc` s`-i deschid` ochii,\nainte de a c`dea \ntr-o capcan` din care nu mai puteau s` ias`.

– O s`… m` gândesc la asta, Steve.– Ne-am \n]eles.O lu` tandru de bra], o conduse la ma[in` [i relu`, dup` ce

o s`rutase pe obraz:– A[tept s` m` suni.– Nu uita c` nu ]i-am promis nimic, spuse femeia cu glas

rug`tor.Mai putea s`-i reziste mult? |ncepea s` se \ndoiasc`. Cu atât

mai mult cu cât el \i spuse \n loc de r`mas-bun:– O s` p`strez speran]a… Am \ncredere \n tine.

Capitolul 5

– Pot s` v` fiu de folos cu ceva? \l \ntreb` politicos Susan penecunoscutul care-i sunase la u[` [i acum se uita curios la ea.

Trecuser` câteva zile de când \l v`zuse pe Steve. |n sinea ei,sperase c-o s` ia leg`tura cu ea, dar nu se \ntâmplase a[a [i, cuinima grea, se \nchisese \n cas` s` lucreze.

Vizitatorul scoase la iveal` exemplarul « Curierului deGrafton » pe care-l ]inea \n mân` [i se prezent` cu un aer pu]inarogant:

– A]i auzit vorbindu-se de mine… Sunt Robert Wakefield.Rivalul lui Steve la postul de [erif… La rândul ei, Susan \l

studie pe nou-venit. De \n`l]ime medie, era \mbr`cat cu uncostum de flanel` [i avea o musta]` fin`. Ce vroia, pân` la urm`?

– Bun` ziua, domnule Wakefield. Vizita dumneavoastr` m`onoreaz`, dar nu v`d ce…

|i \ntinse ziarul cu un zâmbet viclean.– {ti]i c` ap`re]i pe prima pagin`?Susan l`s` ochii \n jos. |ntr-adev`r, fotografia ei era chiar sub

titlul ziarului. St`tea aplecat` pe peluz`, cu sacul de plastic \n

mân`, cu Steven [i Gena \n planul doi… Patsy alesese dreptcomentariu, f`r` pic de ru[ine:“ {eriful Steve Markham o punela treab` pe celebritatea noastr` local`, de curând revenit` laGrafton, Susan Trent.“ Dup` aceast` titulatur` ironic`, urmauosanalele pentru Susan [i Patsy [i concluziona cu umor:“A[aceva nu se va mai \ntâmpla niciodat`! »

– Dac` sunt ales, declar` Robert Wakefield, \n primul rând os` suprim acest serviciu comunitar. |mi \nchipui c` asemeneapublicitate nu v` face pl`cere deloc…

Agasat` de comp`timirea lui, femeia replic`:– Merit asta pentru ce-am f`cut! La urma urmei, ce v`d \n

ziar mai degrab` m` amuz`.Robert \[i \n`l]` sprâncenele [i, punând jos o clip` geanta

diplomat, o deschise ca s` scoat` un pliant luxos tip`rit pehârtie lucioas`. Pe copert`, el zâmbea mândru \n fa]aobiectivului, \nconjurat de so]ie [i copii. I-o oferi Susanei s-or`sfoiasc`; nu con]inea decât o serie de promisiuni vagi [i citatejuridice f`r` cap [i coad`.

Susan sim]i n`scându-se \n ea antipatia pentru acestpersonaj. Ce credea el, c-o s` câ[tige alegerile cu demagogie [io campanie publicitar` scump`? {i pe urm`, de ce venisetocmai la ea? Se d`du pu]in \napoi, cuprins` deodat` de odorin]` viclean` de a-l ap`ra pe Steve.

– Metodele domnului Markham mi se par foarte ingenioase,ad`ug` ea. Cred deci c` nu mai avem s` ne spunem mare lucru.De altfel, v` rog s` m` scuza]i, dar am ceva de lucru…

Din p`cate, Robert insist`.– Mi-ar pl`cea totu[i s` am o discu]ie cu dumneavoastr`. Pot

s` intru o clip`? V` rog…– Ascult`, nu prea am timp. Eu vreau…– Nu v` re]in decât câteva clipe, miss Trent.Hot`rât lucru, intrusul vroia s` pun` punctele pe „i“!


– Domnule Wakefield, s` [tii c` sus]in realegerea domnuluiMarkham.

Robert avu o scurt` exclama]ie de dispre].– Ah! |n amintirea timpurilor când era]i logodi]i, \mi

\nchipui…– Nu. Pur [i simplu, pentru c` mi se pare c` face treab` bun`.Urm` o scurt` t`cere, dup` care Robert cl`tin` din cap, cu o

expresie nemul]umit`.– |n]eleg. Altfel spus, dac` o s` ai vreodat` nevoie de un

ajutor oarecare, de o favoare… F`cu un gest explicit [i plec` spre scar`. Susan intr` \n cas`.

Odat` u[a \nchis`, trase adânc aer \n piept, scandalizat`.Personajul `sta detestabil venise pur [i simplu s-o corup`! Cinese credea?

O or` mai târziu, intra \n localul poli]iei [i se ducea drept sprebiroul lui Steve. Cu telefonul \n mân`, el r`spundea monosilabicinterlocutorului [i-i f`cu semn s` \nchid` u[a [i s` ia loc.

Nou-venita se conform` [i pentru c` era cald, \[i scoasemantoul de lân` ro[u aprins. Din cele câteva cuvinte rostite deSteve \nainte de a \nchide, \n]elese c` vorbise cu unul dintredirectorii minei.

– Compania are probleme? \ntreb` ea direct.Dac` reu[ea s` g`seasc` un subiect pentru un articol, Patsy

ar fi \ncântat`. Steve zâmbi amuzat.– Mi se pare c` e[ti cam indiscret`…– Pentru un ziarist, toate metodele sunt bune pentru a se

informa!– |mi dau seama. Dar m` pui \ntr-o postur` delicat`…– Haide, Steve, f`cu ea, deodat` bucuroas` de complicitatea

lor. Fii mai \ng`duitor. Ce se-ntâmpl` la min`? A[ putea s` scriuceva pentru „Curierul“?

54 ELEEN KELLY

El \[i contempl` gânditor creionul pe care-l ]inea \n mân` [i,o clip`, femeia crezu c` n-o s`-i r`spund`. Totu[i, el se hot`r\s-o fac`.

– |n ultimii doi ani nu le-au prea mers afacerile [i au fostnevoi]i s` recurg` la concedieri. Acum, sub impulsul noiiconduceri, sconteaz` s` deschid` pu]uri noi, [i s` angajeze dinnou… Dar se tem s` nu apar` probleme. Mul]i dintre vechiiangaja]i risc` s` se simt` leza]i, pe bun` dreptate… Am\ncredere \n discre]ia ta, Susan. Nici nu se pune problema s`vorbe[ti despre asta, deocamdat`. Când va veni momentul,directorul va face anun]urile el \nsu[i \n pres`, la radio [i lateleviziune.

– Po]i s` ai \ncredere \n mine.Nu avea nici un gând s`-l tr`deze. Esen]ial ar fi fost s` se

ocupe chiar ea de problema asta, de \ndat` ce va fi posibil– Deci n-au de gând s`-i angajeze pe aceia[i? continu` ea.– E imposibil \n cea mai mare parte din cazuri, pentru c` a

fost vorba despre pension`ri anticipate. De aici, apare opierdere financiar` incontestabil` pentru cei viza]i…

– Când crezi c` or s` \nceap` reangaj`rile?– |ntr-o lun`, aproximativ. Nimic nu-i sigur… Dar spune-mi

mai degrab` cum de am onoarea vizitei tale. Te-ai hot`rât s` m`vezi din nou, dup` tot ce s-a \ntâmplat?

|i zâmbi galant, privind-o cu o expresie admirativ`. P`rulnegru \i c`dea suplu pe umeri, [i p`rea mai frumoas` caoricând…

– Am venit la tine pentru c` Robert Wakefield a dat buzna lamine.

C`ut` \n geant` [i scoase pliantul pe care \l primise [i seapropie s`-l a[eze pe birou. Gazda se uit` la el, apoi \l l`s` josoftând.


– Susan, textul n-aduce nimic nou, dar prezentarea e abil`.Fotografiile \n culori, interviurile cu locuitorii mai b`trâni…Pentru asta [i pentru afi[ele care atrag aten]ia, a trebuit s`cheltuie câteva mii de dolari. Acum, numele lui poate fi v`zutpe to]i pere]ii…

– {i \n toate cutiile po[tale, complet` ea. Sunt sigur` c` toat`lumea a g`sit pliantul când s-a trezit, azi-diminea]`. |nainte de aveni, le-am dat un telefon alor mei, care s-au ar`tat [i ei foartepreocupa]i de ce se-ntâmpl`. Spune-mi te rog, cu ce se ocup`acest Robert Wakefield?

– Nu cu prea mare lucru. C`l`tore[te mult pentru munca lui[i, \n ultimii ani, nu prea a pus piciorul prin Grafton.

– Dup` ce scrie \n pliant, nici m`car nu locuie[te aici, ci \nClacksburg, unde conduce fabrica unchiului s`u… De ce naibavrea s` devin` [erif?

– Se pare c` unchiul \l \mpinge s-o fac`, spuse Stevezâmbind. Poate vrea s`-l dea la o parte din afaceri!

– Un lucru nu \n]eleg, murmur` Susan, gânditoare. Azi-diminea]`, parc` vroia s` m` tocmeasc`, l`sându-m` s` \n]elegc` dac` \l sus]in, va [ti s` se arate recunosc`tor… De ce eranevoie s` recurg` la stratagema asta? S` fie oare ceva neclar \ntrecutul lui?

– Nu [tiu nimic…Steve se ridic` [i se apropie de fereastr`. A[adar, Susan

venise doar din considerente electorale… Ar fi preferat s` fifost vorba despre motive personale. Pre] de o clip`, lucru carei se \ntâmpla rareori, rezultatul alegerilor \i deveni perfectindiferent.

Nedându-[i seama de nea[teptatul regret al interlocutorului,Susan continu`:

– Dac` nu adopt`m o tactic` mai energic`, se poate s`câ[tige, Steve!

56 ELEEN KELLY

– Pot s` scot mai multe afi[e, [i s` ]in discursuri \n cluburisau localuri… dar asta-i tot… dac` oamenii nu se gândesc laceea ce am realizat…

– De ce nu examin`m mai \ndeaproape trecutul lui RobertWakefield?

– Nu. Nu vreau s` fac a[a ceva. Singurul lucru care conteaz`este ce propune s` fac` pentru comunitate. Nu vreau s` tai firul\n patru cu pove[tile de alt`dat`. Dac` am descoperi ceva, te-aigr`bi s` publici, nu-i a[a? Or, nu vreau s` câ[tig alegerile pentruc` mi-am [antajat adversarul…

– Nu sunt de acord cu tine: ui]i un lucru foarte important.Când cineva \[i depune candidatura pentru un post public,oamenii au dreptul s` [tie despre cine este vorba [i dac` areintegritatea care se impune. S`-i informezi pe aleg`tori \n cazul`sta, e o datorie…

– Poate. A[a stând lucrurile, nu e[ti cea mai \ndrept`]it` s`faci asta, pentru c-o s` fii acuzat` imediat c` nu e[ti obiectiv`…|n schimb, am o alt` idee.

Femeia ridic` sprâncenele, surprins`.– Care?– Proprietarii noii fabrici de conserve, Harvey [i Mary Lou

Brucker, dau mâine o serat`. Sunt invitat acolo. Po]i s` vii cu mine…– Speri s`-i câ[tigi de partea ta?– Nu [tiu, dar a[a, o s` am ocazia s`-i cunosc mai bine…Dup` ce medit` o clip`, se hot`r\.– De ce nu, \n definitiv? |n felul `sta o s` am ocazia s` port

o rochie de sear`! Vor fi mul]i cunoscu]i?– Toat` lumea o s` fie acolo, bine\n]eles [i p`rin]ii t`I, [i

onorabilul Robert Wakefield \nsu[i. Trec s` te iau pe la [apte [ijum`tate, dac` vrei.

– Ne-am \n]eles!|n sinea ei, se bucura de aceast` ocazie. Trecuse atâta vreme

de când nu mai dansaser` \mpreun`!


Capitolul 6

– Am venit mai devreme sau ai \ntârziat tu? glumi Steveatunci când Susan, la ora pe care o stabiliser`, veni s` deschidù[a, \mbr`cat` doar \ntr-un halat de cas`.

Ea scoase un mic oftat [i se d`du la o parte s`-l lase s` intre.– E[ti admirabil de punctual, eu sunt cea care a \ntârziat…

fermoarul pantalonilor mi s-a blocat chiar \n momentul \n carem` dezbr`cam s` fac du[. Mi-a trebuit o jum`tate de or` s`-i scot!

Steve \ncepu s` râd` [i, f`când [i ea acela[i lucru, adùg`:– |n disperare de cauz`, i-am tìat cu foarfeca [i i-am aruncat

la co[ul de gunoi. Slav` Domnului, era o pereche mai uzat`.– Erau cei pe care i-ai purtat sâmb`ta trecut`, nu? P`cat, \]i

veneau de minune, spuse galant Steve gândindu-se la picioareleei lungi [i la mijlocul sub]ire.

Intraser` \n salon [i, prin u[a de la camera ei, v`zu mai multerochii de sear` \n[irate pe pat, ca \ntr-un curcubeu.

– |nc` nu ]i-ai ales ]inuta de sear`?– Ezit \nc`, r`spunse femeia apropiindu-se de pat. Asta, poate…Ar`t` cu degetul o rochie de m`tase neagr`, cu guler.

– Prea clasic`! Nu ne ducem totu[i la o licita]ie cu scopuricaritabile!

Se a[ez` pe marginea patului [i se \ncrunt`, gânditor.– |n schimb, asta \mi place mult.F`cu semn spre un somptuos ansamblu de tafta albastru

\nchis, cu un corset ajustat [i o fust` clo[, acoperit` cumuselin`.

– Dumnezeule… e prea decoltat`, murmur` Susan gânditoare.– Prea decoltat` pentru Grafton? se strâmb` b`rbatul. S` nu

exager`m. Aici vezi de multe ori ]inute mult mai \ndr`zne]e.Sunt sigur c` ai purtat-o deja la Lansing…

– Da, o dat` sau de dou` ori. Dar m` \ntreb dac` albul numi-ar veni mai bine.

Puse pe ea o rochie Empire, de m`tase, cu un decolteu discret.– Eu r`mân partizanul taftalei, declar` hot`rât Steve, dar,

bine\n]eles, te las s` alegi ce-]i place ]ie.Ea \[i mu[c` buzele. |nso]itorul ei era \mbr`cat cu un superb

smoching negru, ornat cu o garoaf` la rever. La urma urmei, curochia ei albastr`, alc`tuiau un cuplu asortat de minune. Era opl`cere la care putea s` renun]e?

– Dac` vrei, propuse el mali]ios, pot s` te ajut s` te \mbraci.Susan se \nro[i.– |nainte, nu te-ai oferit niciodat` s` m` aju]i. De unde vine

aceast` bun`voin]`?B`rbatul scoase o ]igar` din buzunar, o aprinse [i r`spunse

cu non[alan]`:– S` zicem c` ocazia de ast`-sear` este mai deosebit`…– |ntocmai, i-o t`ie ea, preferând s` se \ntoarc` pe un teren

mai sigur. O asemenea ]inut` nu va fi considerat` preaextravagant`? Nu uita de alegeri. Mi se pare important s` ar`tbine pentru tine…


– Susan, dup` p`rerea mea, o s` fii atât de irezistibil` \ncâtoamenii vor vota pentru mine cu ochii \nchi[i!

|ncântat` de acest compliment, se hot`r\.– Bine… atunci, m` duc s` m` \mbrac. Du-te dincolo [i

serve[te-te cu un pahar pân` termin…Steve se ridic` [i ie[i.– Vrei s`-]i aduc [i ]ie unul?– Nu, mul]umesc.|nchise u[a \n urma lui [i \[i scoase halatul ca s` se \mbrace.

|n definitiv, \i pl`cea la nebunie ideea de a merge la o serat`monden` \n compania lui Steve, [i bucuria pe care o sim]ea onelini[tea pu]in. Cum va mai putea s` reziste atrac]iei care setrezea din nou \n ea, dac` aceast` serat` s-ar fi doveditprimejdios de romantic`? {tia bine c` nimic n-ar fi fost maipericulos decât s` trezeasc` fantomele trecutului…

|mbr`c` rochia [i se examin` \n oglind`. Totul era cât sepoate de bine. Deschise u[a [i intr` \n salon. Steve, care seplimba cu un pahar \n mân`, f`cu ochii mari [i fluier`admirativ.

– Draga mea Susan, e[ti minunat`, exclam` sincer.– Mul]umesc, r`spunse femeia, \nro[indu-se de pl`cere.

Sper c` n-o s` fie nimeni scandalizat…– Dac` o s` fie câ]iva nemul]umi]i, n-are nici o importan]`.

Nimeni nu ne poate dicta cum s` ne \mbr`c`m.– Am \ncredere \n tine. M` duc s` caut ni[te pantofi care s`

se asorteze…Disp`ru câteva clipe, apoi se \ntoarse \nc`l]at` cu pantofi

negri, [i \n mân` cu o po[et` de sear` cu strasuri. Separfumase, \[i prinsese la urechi cercei cu briliante [i \[i puseseo br`]ar` grea la mân`.

60 ELEEN KELLY

– Sunt gata !Steve o privi cu admira]ie f`]i[`. Nu i se p`ruse niciodat` atât

de seduc`toare. Nu avea de gând s-o s`rute, dar, când p`[igra]ios spre el, nu putu rezista tenta]iei [i-i cuprinse cublânde]e mijlocul ca s-o trag` spre el.

– Susan… Vreau s` [tii c` te g`sesc \ncânt`toare, [optib`rbatul \nfundâdu-[i fa]a \n p`rul ei.

Apoi, \ncet, l`s` capul \n jos [i-i mângâie buzele. O sim]ifrem`tând lipit` de el, [i \n]elese c` nu mai aveau mult pân` s`fie cople[i]i de o dorin]` violent` care s`-i duc` mai departe,mult mai departe. F`cu un efort s` se desprind` de ea; \nprimul rând, nu trebuia s` precipite lucrurile. Dac` vroia s` fac`posibil` \nfiriparea unui nou viitor pentru ei, trebuia s` nu segr`beasc`, s` dea dovad` de o infinit` pruden]`… Era preg`tits` a[tepte [i un secol, dac` era nevoie. Acum, era sigur de acestlucru.

Susan, cu r`suflarea gâfâitoare [i buzele \ntredeschise, ridic`spre el o privire indescifrabil`.

– Cred… cred c-am face mai bine dac-am pleca, nu-i a[a?– Da. Ia-]i mantoul…Ea disp`ru din nou [i, câteva clipe mai târziu, ap`ru cu un

somptuos mantou de nurc` pe umeri.– Parc` e[ti f`cut` s` por]i bl`nuri…– Asta face parte din garderoba de protocol de la Lansing, la

fel ca rochiile de sear` pe care le-ai v`zut. Pe toate le-am primitcu titlu de \mprumut, dar am putut s` le cump`r pe cele pe carele-am vrut când am plecat. Recunosc c` primul lucru pentrucare am optat a fost mantoul, pentru c` nu numai c` ]ine cald,dar \n plus, simbolizeaz` reu[ita la care mi-ar fi pl`cut s`ajung…


– Ai avut ocazia s`-l por]i de multe ori? \ntreb` Steveconducând-o spre scar`.

Se str`duia s` p`streze un ton neutru, \ns` femeia \i percepuo not` de gelozie \n glas.

– Nu, r`spunse zâmbind. L-am purtat doar la ceremoniilesau ocaziile similare la care m` trimitea directorul. Deobicei, la mas`, m` trezeam a[ezat` lâng` un b`trân cu barb`care-[i d`dea importan]`, [i m` plictiseam de moarte! Dinp`cate, un jurnalist trebuie s` [tie s` se sacrifice din când \ncând…

Tot vorbind, ajunser` la ma[ina lui Steve, care-i deschiseportiera ca s` poat` lua loc. Nu dup` mult` vreme, se angajau\n trafic. Fericit` s` vorbeasc` despre vechea ei munc`, Susancontinu`:

– De multe ori, sacrificiile astea constau \n lucru \n timpulweek-end-urilor, când aveau loc reuniunile cele maiimportante sau cele mai elegante. Ai no[tri nu vroiau s` ratezeniciuna…

– Nu ]i-era peste mân` s` nu te po]i bucura de sâmbete [iduminici?

– Nu, nu prea. Nu aveam mare lucru de f`cut…„{i pe nimeni cu care s` m`-ntâlnesc!“ ad`ug` \n sinea ei. |n

pu]inul timp liber, gândurile \i zburau spre Grafton [i spreSteve, care-i lipseau atât de mult…

– Care-i amintirea cea mai pl`cut` pe care o ai de acolo?\ntreb` el, interesat f`r` voia lui.

– Stai s` m` gândesc… Poate interviul pe care l-am luat\ntr-o zi, pentru un program despre problemele sociale, cu ofemeie care se ocupa de tinerii handicapa]i. Punea atâta inim`\n ceea ce f`cea!

62 ELEEN KELLY

– {i… cea mai nepl`cut`?– Pe asta n-am s-o uit niciodat`! r`spunse cea \ntrebat`,

râzând. A fost \n timpul viscolului din iarna trecut`. A trebuit s`ies afar`, s` m` interesez de greut`]ile \ntâmpinate de [oferi dincauza vremii urâte. Am stat la minus treizeci de grade…

– |mi \nchipui c` erai \mbr`cat` cu blana!– Bine\n]eles. Aveam [i un costum complet de schi, trei

fulare [i ni[te ghete grele! Am crezut c` n-o s` scap cu via]`!– {i la noi a fost o adev`rat` furtun`, \mi aduc aminte.Steve p`str` câteva clipe de t`cere \nainte de a continua:– Cum avanseaz` cartea la care lucrezi?– Pot s` spun c` bine. Ca s` fiu sincer`, [i din cauza asta am

\ntârziat. Când m` apuc de treab`, nu-mi dau seama cum trecetimpul…

Nu spuse \ns` c` munca asta constituia singura modalitatede a nu se gândi la el, la ne\n]elegerile care-i desp`r]eau.

– Crezi c` mai ai mult de lucru la ea? \ntreb` [oferul intrândpe aleea care ducea la locuin]a Bruckerilor.

– Cred c` o lun` sau dou`… |ncerc s-o dactilografiez eu\ncet-\ncet, ca s` i-o trimit editorului meu.

– Se pare c` dai un randament foarte bun \n treaba pe careo faci, remarc` el parcând ma[ina.

Conacul era luminat \n \ntregime, [i multe alte ma[ini eraudeja parcate de jur-\mprejur.

– Am destul timp liber.– Susan, te-ai \ntors la Grafton ca s` lucrezi lini[tit`?Oprise motorul [i, \n lini[tea instalat` brusc, frânturi

muzicale [i hohote de râs ajunser` la ei.– De bun` seam`, e unul dintre motive, r`spunse femeia

f`r` grab`, dar cred c` mai sunt [i altele, mai complicate…


T`cu o clip`. Unul dintre aceste motive, [i nu cel maine\nsemnat, era c` voise s` verifice dac` dragostea pentru eldisp`ruse, [i dac` era \n stare s`-i fac` fa]` cu indiferen]`, f`r`s` simt` nici o strângere de inim`… Alungând hot`rât` acestgând dureros, continu` s` explice:

– Cum sunt singurul copil, cred c` \ntotdeauna au a[teptatmult de la mine. A trebuit s` dau dovad` c` eram cea mai bun`[i, de fapt, pân` la urm` am \nv`]at s` r`spund cu pl`cereprovoc`rilor. Nota zece la liceu, apoi cursuri universitarestr`lucite, [i \n sfâr[it, reu[ita profesional`… Steve, povesteaasta de la Lansing a fost primul meu e[ec. M-am sim]it adâncr`nit`, cu atât mai mult cu cât nu-mi place s` recunosc \ngeneral.

– No]iunea de e[ec este relativ`. De ce te \nc`p`]ânezi s`-]ig`se[ti un nou loc de munc` \n televiziune?

Se \ntorsese cu fa]a [i \[i strecurase bra]ul \n spatele ei. Abiao atingea, dar femeia \i sim]ea din plin prezen]a.

– Tocmai ca s` dovedesc c`… nu este vorba desprenepriceperea mea. A[ vrea s`-mi iau revan[a. |ntr-un cuvânt, s`m` afirm din nou…

Un u[or tremur \n glas \i tr`da emo]ia pe care o \ncerca \nmomentul \n care vorbea despre ]elurile propuse. Steve nu\ntâlnise de multe ori o asemenea determinare… Impresionat,fu cât pe ce s-o ia \n bra]e, dar se r`zgândi. Nu de tandre]e aveanevoie, \[i spuse trist; ea trebuia s` g`seasc` din nou un mijlocs` se realizeze profesional, singurul fel de a se realiza [i a da unsens vie]ii.

– Toate astea nu explic` de ce te-ai \ntors la Grafton, spuse\ncet b`rbatul.

64 ELEEN KELLY

|[i \ncruci[` mâinile la piept, ca [i cum ar fi vrut s` se retrag`\n ea \ns`[i, un gest instinctiv de a se ap`ra de lumea, \n acestmoment, ostil`.

– Ei bine…tocmai ca s` am timp s` m` gândesc la ranaamorului propriu. Am [tiut c` sus]inerea p`rin]ilor, toleran]a [i\n]elegerea lor m-ar ajuta… De câtva timp, mi se pare c` ammai mult` nevoie de ei decât alt`dat`.

Se instal` din nou lini[tea. Expresia lui Steve, o clip`\n]eleg`toare, deveni mai \ndep`rtat`, [i declar` dup` câtevaclipe:

– Hai!… E timpul s` mergem.Atunci când urcau treptele spre teras`, Steve remarc`:– Mi se pare c` petrecerea e \n toi.– Sunt sigur` c` o s` fie primul titlu \n ziare. Asemenea

ceremonii nu sunt prea frecvente pe aici, nu-i a[a?– Sunt numai nun]ile [i balurile de la liceu, replic` Steve cu

un zâmbet melancolic. |]i pare r`u dup` vârtejul vie]iimondene?

Cu mâinile \n buzunare, o contempla, f`r` s` se gândeasc`s` apese pe sonerie. F`r` s`-[i dea seama, vroia s` prelungeasc`pu]in intimitatea, s` afle ce mai r`m`sese ascuns…

– N-a[ [ti ce s`-]i spun, m`rturisi ea sincer. Nu m-am gânditniciodat` la aspectul `sta al lucrurilor. Mi s-a p`rut c` Graftonera locul ideal unde s` vin s` m` odihnesc.

– S` te odihne[ti… [i nimic altceva, sublinie Steve cuoarecare am`r`ciune.

– Sunt multe lucruri de v`zut [i de f`cut aici. De ce s` m`duc \n alt` parte?

– |n concluzie, ai fi mai fericit` \ntr-un ora[ mare…– Dar tu, nu, nu-i a[a?


– Nu. Nu cred. Am tr`it mult timp [i nu a[ avea nici un motivs` m` \ntorc acolo.

– }i-ai g`si totu[i foarte u[or de lucru… Ai avea perspectivemult mai largi decât aici!

– Susan, sunt poli]ist. |ntr-o metropol`, poli]ia lucreaz` tottimpul cu necunoscu]i, cu oameni care sunt \n trecere. Epentru cei c`rora le place permanenta schimbare, nu pentrumine. Eu prefer s`-i cunosc pe oamenii cu care am de-a face,s` le cunosc problemele… Asta d` o alt` dimensiune munciipe care o fac. |ndr`znesc s` afirm c` a[a pot s` fiu un poli]istbun.

Pleda cu pasiune pentru cauza lui, [i Susan se sim]idezam`git` de aceast` fermitate. Nu vor g`si niciodat` un terenpe care s` se \n]eleag`?

– Vino! spuse b`rbatul ap`sând \n sfâr[it pe sonerie. O s`r`cim dac` mai st`m aici.

Le deschise un majordom care-i pofti \n`untru, \ntr-un holluminat feeric [i-i conduse la vestiar. Dup` aceea, p`trunser`\ntr-un salon imens, ornat cu o mul]ime de flori, a[ezate \n vazede cristal. Undeva \n spate, o orchestr` cânta muzic` de jaz,chelneri \mbr`ca]i \n negru se plimbau printre invita]i cu t`vipline cu pahare de [ampanie.

Susan, uimit` de splendoarea decorului, murmur` câtevacuvinte de apreciere, dar se sim]i dintr-o dat` deprimat`. Era ca[i cum o pr`pastie ap`ruse \ntre ea [i Steve. Refuza s` renun]ela cel pe care-l sim]ea cel mai aproape de inim`, dar de care se\ndep`rta din ce \n ce mai mult… El trebui s` fac` un efortconsiderabil ca s-o atrag` \n conversa]ia amabil` cunotabilit`]ile care venir` la ei. Dup` pu]in timp, Susan reu[i \nsfâr[it s` se simt` mai destins`.

66 ELEEN KELLY

Câteva clipe mai târziu, Brucker-ii \n[i[i se apropiar` de ei.Mary Lou Brucker era o blond` dr`gu]`, gra]ioas`, care trebuias` aib` cu vreo dou`zeci de ani mai pu]in ca so]ul. Zâmbitoare,\ntinse mâna vizitatorilor \n timp ce acesta din urm` le spunea,amabil:

– Domnule Markham, Miss Trent, bine a]i venit. Suntemonora]i de prezen]a voastr`.

Susan zâmbi la rândul ei remarcând, pu]in mai departe,prezen]a lui Robert Wakefield care vorbea \nsufle]it \n mijloculunui grup, iar tân`ra lui so]ie \l ]inea de bra].

– Mama ta mi-a spus c` scrii un ghid al consumatorului,pentru marele public? zise Mary Lou.

– Exact.– |n cazul `sta, ar trebui s` faci o tur` pe la uzin`. Am lansat

o nou` serie de produse cu multe calorii care ar merita s` fiemen]ionate…

– Din p`cate, explic` Susan, toate testele referitoare ladomeniul `sta au fost deja f`cute de c`tre cei de la universitateadin Michigan. Nu pot s` fac ad`ugiri. Ar \nsemna s` fiu nevoit`s` iau totul de la zero…

Mary Lou f`cu o mic` strâmb`tur`.– Dac` a[a stau lucrurile, am putea s` facem chiar noi o serie

de teste care s`…– M` tem c` asta n-ar schimba nimic. Pentru a dovedi

validitatea \ncerc`rilor, este nevoie de o echip` de speciali[ticare s` r`spund` de toate controalele legale.

Mary Lou f`cu o mutr` bosumflat` [i so]ul ei morm`i:– Nu este nici un mijloc s` facem referire la produsele

noastre \n cartea dumitale?


– M` tem c` nu.Cei doi se privir` o clip`, apoi Mary Lou declar`:– Bine, dar asta nu te \mpiedic` s` vii s` vezi fabrica noastr`.

Mul]i dintre colegii t`i de [coal` lucreaz` acum la noi. Deexemplu, Gena Borden, sora lui Frank Winter, care este unadintre dactilografele cele mai bune…

Susan arunc` o privire spre Steve. |i zâmbea, dar eraimposibil s`-[i dea seama dac` o sf`tuia s` accepte sau nuinvita]ia. Oricum ar fi fost, trebuia s` nu le decep]ioneze \ntrutotul pe gazdele de ast`-sear`…

– A[ fi \ncântat`, primi invita]ia, politicoas`.– Perfect, atunci. O s`-]i telefonez \n cursul s`pt`mânii

viitoare ca s` ne \ntâlnim, trase concluzia Mary Lou \nainte de ase \ndep`rta \mpreun` cu so]ul ei.

– M-am purtat cum trebuia? [u[oti Susan lui Steven, laureche. Recunosc c` nu mai [tiam ce s` spun…

Nefiresc, el ridic` din umeri [i spuse:– Nu v`d de ce-]i faci griji s` le faci pe plac.Susan \n`l]` sprâncenele, surprins`.– Steve, dar eu vreau… s` câ[tigi alegerile astea!– Chiar a[a? Eram gata s` cred contrariul. N-ai nici un interes

s` se \ntâmple asta…– Vreau s` fii fericit, [opti femeia, dezam`git`.– Chiar dac` asta \nseamn` s` r`mân definitiv la Grafron?Ea cl`tin` din cap.– Da. Chiar \n cazul `sta…Astfel, \n cel mai r`u caz, se mai puteau vedea din când

\n când, atunci când timpul le permitea. Nu era solu]ia ceamai bun`, dar era mai bine decât s` renun]e definitiv la el,nu-i a[a?

68 ELEEN KELLY

– Uite-i pe p`rin]ii tì, spuse Steve, \ntrerupându-i firulgândurilor.

Clayton Trent, cu toate c` era foarte elegant \n smochingullui, se \nc`p`]âna s`-[i ridice nervos nodul papionului. Nu-ipl`cuser` niciodat` evenimentele mondene. Emma, \n schimb,parc` radia \n taiorul ei bordo.

– Cât de frumoas` e[ti, Susan, spuse el \mbr`]i[ându-[ifiica.

– {i tu ar`]i bine, r`spunse Susan cu duio[ie. V` consider peamândoi un cuplu foarte [ic.

– Steve, continu` Emma, sunt \ncântat` s` te v`d. Ce maiface Eric?

– Nu-[i mai g`se[te locul de când a „ag`]at-o“ pe faimoasaWendy, glumi Steve. O cunoa[te]i?

– Foarte bine. A fost eleva mea când avea vreo zece ani…Crede-m`, pe vremea aceea, f`cea ravagii printre bìe]i!

Sim]indu-se mai bine \n prezen]a p`rin]ilor ei, cu care se\n]elegea atât de bine, Steve cuprinse mijlocul Susanei cu ungest posesiv. Zâmbetul Emmei deveni mai afectuos [i, dup` ceacceptase o cup` de [ampanie pe care i-o oferise un chelner,adùg`, râzând:

– Acum \n]eleg de ce Eric vine pe la noi mult mai rar… Darde ce nu vii \mpreun` cu el, \ntr-o sear`? Poate s-o aduc` [i peWendy, dac` vrea, bine\n]eles.Nu v`d nici un inconvenient \nasta.

– Sunt sigur c` Eric va fi \ncântat, [i când considera]idumneavoastr`, va fi convenabil [i pentru mine, r`spunseSteve. Doar s`-mi da]i telefon…

– {i eu? protest` imediat Susan, uimit` c` nu fusese b`gat`\n seam`. Nu sunt [i eu invitat`?


– Ba da, po]i s` vii [i tu dac` vrei, replic` mali]ios Emma.Susan \[i mu[c` buzele. C`zuse \n capcan`… maic`-sa,

[tiind-o c` nu-i pl`cea ca lucrurile s` se fac` f`r` ea, \i prev`zusereac]ia… [i-i l`s` ei s` stbileasc` data cinei \mpreun` cu Steve[i Eric, cel de la care pornise discu]ia!

De altfel, Emma \i contempla acum pe cei doi tineri cu uncurios zâmbet pe buze, [i privirea i se opri o clip` asupra mâiniipe care Steve o strecurase \n jurul Susanei.

Amuzat` [i \ntrucâtva exasperat`, Susan spuse:– Steve, parc` prietenii ne fac semne s` mergem la ei. Ne

vedem mai târziu, mam`!Restul serii se petrecu cât se poate de pl`cut, \n compania

vechilor cuno[tin]e care o puser` la curent pe tân`ra femeie cutoate evenimentele care se \ntâmplaser` \n Grafton \n lipsa ei.Susan se sim]ea f`când parte din colectivitate, dar asta nu puteas` dureze prea mult, [tia bine… Când se desp`r]ir` \n cele dinurm`, aproape \i p`rea r`u c` pleca.

Str`b`tur` drumul de \ntoarcere \ntr-o lini[te deplin`. Steveopri \n fa]a casei ei. Dup` ce coborâr` din ma[in`, \ncuieportiera [i urc` sc`rile pe urmele ei. Când Susan scoase cheiadin geant`, \mpins de un reflex pe care nu [i-l putu st`pâni,Steve i-o lu` din mân` s` descuie el u[a.

Gestul acesta simplu f`cu s` se trezeasc` \n ei un val deamintiri. Susan, de acum, nu mai vroia nicidecum ca seara s` setermine aici, \n pragul u[ii… Totu[i, ce se-ntâmpla dac` \l invitape Steve s` intre? Ce evenimente putea s` declan[eze? Vor fi \nstare s`-[i st`pâneasc` \ncordarea [i s` discute cu inimadeschis`, ca apropia]i, nu ca doi du[mani?

Nu-[i d`dea seama. Se gândea la un singur lucru: s`-l maip`streze pe Steve \nc` pu]in al`turi de ea.

70 ELEEN KELLY


– Vrei… s` intri o clip`? propuse \n cele din urm`, cu glasulpu]in tremur`tor.

Steve \[i vâr\ mâinile \n buzunare [i o privi grav.– Susan, nu cred c` ar fi o idee prea bun`.Oft` discret [i se hot`r\ s` fie sincer.– Inten]iile mele de data trecut` nu s-au schimbat. Dac`

r`mân cu tine, [tii ce-o s` se \ntâmple… Dac` nu e[ti hot`rât`s` accep]i, prefer s`-mi spui. O s` m` duc „acas`“ [i cred c` a[aar fi mai bine pentru amândoi.

Era cât se poate de sincer, [i Susan sim]i un nod \n gât.– Ai… dreptate. Mai bine mai a[tept, s` fiu sigur` c`…

putem avea posibilitatea unui viitor comun… E mai bine decâts` complic`m situa]ia.

– {tiam c-o s` r`spunzi a[a, spuse b`rbatul \ncet.|i era profund recunosc`toare pentru tactul de care d`duse

dovad`. N-o brusca, nu c`uta s` se impun`…– |n definitiv, avem timp, nu-i a[a? [opti ea, stângace.Steve zâmbi.– Susan, pentru tine, a[ da dovad` de o r`bdare infinit`.Se aplec` spre ea, o s`rut` pe obraz [i disp`ru \n bezn`.

giannijollys

Capitolul 7

– Bun` ziua, Susan, spuse Eric cu un zâmbet larg. Speram s`te g`sesc acas`.

St`tea \n pragul u[ii, cu un teanc de c`r]i [i caiete sub bra].– Eric, ce surpriz` pl`cut`! exclam` Susan.Lucrase f`r` \ntrerupere toat` dup`-amiaza [i acum se

preg`tea s`-[i fac` un ceai pentru o pauz` binemeritat`.– Sper c` nu te deranjez, continu` nou-venitul. Vroiam s`

vorbesc pu]in cu tine.– Bine\n]eles! Intr`, te rog.|l lu` prietene[te de bra] s`-l conduc` \n buc`t`rie [i spuse:– Am s` te servesc cu biscui]i cu ciocolat`, cum \]i plac ]ie…

i-am f`cut asear`.– Mmm! veni imediat reac]ia b`iatului. Nici nu se putea s`

nimeresc mai bine!|ntorcându-se de la serat`, Susan nu se sim]ise destul de

lini[tit` s` se urce direct \n pat, [i \[i g`sise ceva de f`cut: s`treb`luiasc` prin buc`t`rie.

Amândoi erau acum a[eza]i la mas`, cu o tav` plin` cubiscui]i \n fa]`.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` binevoitoare gazda, turnând ceai\n ce[ti. Te ascult!

Eric rupse automat un biscuit.– Probleme sentimentale, r`spunse \ncet, f`r` s` ridice

ochii. M-am gândit c` ai putea s`-mi dai o mân` de ajutor…|nduio[at` de stânjeneala lui copil`reasc`, r`spunse cu

blânde]e:– Dumnezeule! Nu pretind c` sunt specialist` \n materie…

dar am s` fac tot posibilul s` te ajut.– Sunt sigur c`-]i aduci aminte de Wendy, morm`i Eric.

Ne-am \ntâlnit de câteva ori [i aveam impresia c` totul mergebine… Ieri \ns`, n-a mai vrut s` se-ntâlnesc` cu mine.

– V-a]i certat?– Nu… nu, despre a[a ceva este vorba. O preseaz` un coleg al

c`rui tat` este foarte \nst`rit. Cred c`-i place [i ei [i b`nuiesc c`…– C` se folose[te de tine ca s`-l fac` gelos? complet` Susan,

alarmat` \n sinea ei.– Chiar a[a, r`spunse sobru Eric, mâncând \nc` un biscuit.

Or, sunt sigur c` \n fond, tipului `stuia pu]in \i pas` de Wendy.El trece foarte repede de la o fat` la alta, [i m` tem c` o s-o fac`s` sufere…

Susan \[i sorbea ceaiul, gânditoare. Trebuia s` ac]ioneze cudiploma]ie.

– Din p`cate, doar Wendy poate s` fac` alegerea.– Mda! {tiu [i eu foarte bine c` a[a stau lucrurile, dar nu …

nu reu[esc s` nu m` mai gândesc la ea.La fel cum nici ea nu putea s` nu se gândeasc` la Steve…– Eric, ce-ai de gând s` faci?– N-am nici cea mai vag` idee. De asta am venit la tine.Dac` pu[toaica nu era \n stare s`-l aprecieze pe Eric la

adev`rata lui valoare, gândi Susan, ar fi fost mai bine s` renun]e


la ea, pur [i simplu. |ns`, dându-[i seama c` un asemenea sfatn-ar fi fost bine primit, \l \ntreb`:

– Dup` p`rerea ta, ce-i place lui Wendy la pretendentul `sta?Eric l`s` capul \n jos.– Are ma[in`, mul]i bani de buzunar… [i e mereu bine

\mbr`cat.– Eric, [tii bine c` nu haina \l face pe om, spuse cu blânde]e.– Da, bine\n]eles, dar…– Ai vrea ca Wendy s` fie mândr` de tine, nu-i a[a?– Da, repet` Eric \ncet. Eu unul, nu prea m` pricep la haine.

Dar a[ vrea s` fac un efort pentru ea… Am ceva economii, [i …mi-ar pl`cea dac-ai veni cu mine la Clacksburg, \ntr-o zi, sàlegem dou`-trei lucruri de \mbr`cat.

– Cum vrei tu, Eric. Vin cu pl`cere.Se \ndoia c` o hain` nou` ar fi f`cut o mare diferen]`, dar de

ce l-ar fi refuzat? El \[i d`dea seama probabil c` idila cu Wendyrisca s` se destrame. Era la vârsta când trebuia s` \nve]e singurce \nseamn` via]a.

– Mul]umesc, Susan, mul]umesc mult de tot! exclam`bìatul, vizibil u[urat. Acum, trebuie s` m` \ntorc…

Susan se uit` la ceas. – M` tem c` ai pierdut autobuzul… o s` te conduc eu.– Foarte frumos din partea ta, dar e[ti sigur` c` nu-]i \ncurc

treburile?– Nici vorb`.Din cauz` c` se lucra la [osea, trecu ceva timp pân` ajunser`

la el acas`, [i Susan refuz` oferta lui Eric de a intra o clip`.– Trebuie s` apar` [i Steve, insist` bìatul. O s`-i par` rù…– Eric, \]i mul]umesc, dar am mult de lucru. Salut`-l din

partea mea… [i spune-i c-o s` mergem sâmb`t`, \mpreun`, laClacksburg.

74 ELEEN KELLY

Se \ntoarse acas` [i, dup` ce-[i f`cu repede o limonad`, seapuc` din nou de lucru. Pe la opt, cineva sun` la u[`. Se ridic`,\[i trecu mâna prin p`r [i se duse s` deschid`.

Era Steve, \mbr`cat civil, ceea ce \nsemna c` trecuse pe acas`\nainte de a veni. Susan \l \ntâmpin` cu un zâmbet deschis, apoise \ncrunt` v`zându-i expresia preocupat`. Ce se-ntâmpla?

– Scuz`-m` c` te deranjez, spuse nou-venitul urmând-o\nùntru. Vin din cauza lui Eric… L-ai v`zut ceva mai devreme,nu-i a[a?

– Da, a trecut pe aici când a ie[it de la [coal`. Am hot`rât s`mergem s`-[i cumpere ni[te haine, sâmb`t`.

– Susan, asta m` deranjeaz`. I-am repro[at c` apeleaz` latine, c`-]i r`pe[te timpul. E ca [i cum n-ar fi \n]eles c` nu maisuntem logodi]i…

Femeia \ncerc` s`-l tempereze, cu blânde]e.– Ascult`, Steve, nu m` deranjeaz` deloc s` m` ocup de Eric,

ba dimpotriv`, sunt bucuroas` c` pot s-o fac.Steve se l`s` s` cad` \ntr-un fotoliu [i chipul i se destinse.– Dac` a[a stau lucrurile, nu mai am nimic de spus… Uite

c-am rezolvat o problem`. S` trecem la urm`toarea, pentru cÈric nu este singurul motiv pentru care am venit aici.

– Exist` [i un al doilea? murmur` ea, sim]ind un nod \n gât.|nainte de a se a[eza lâng` el, scoase dou` pahare [i-i oferi

de bùt. Dup` un moment de lini[te, el bù o \nghi]itur` dewhisky [i spuse:

– Dup` serata de ieri, m-am gândit mult la noi doi. Mi-amspus c` dac` n-o s` ne mai vedem, o s` ne petrecem tot restulvie]ii \ntrebându-ne dac` nu ne-am \n[elat renun]ând. Eu creddimpotriv` c` din moment ce e[ti aici, ar trebui s` ne \ntâlnimcât mai des posibil. Chiar dac` ne ciond`nim din când \n când,ceea ce, cunoscându-ne, mi se pare foarte probabil…


– Ei bine, Steve, vezi tu… [i eu am ajuns la acelea[iconcluzii. M-am gândit toat` noaptea. Pân` ieri, credeam c` arfi mai bine s` p`str`m distan]a. Pe urm`… m-am gândit c`poate gre[eam…

Impresionat, Steve o prinse de mân`.– Atunci, e[ti de acord? O s-o lu`m \ncet-\ncet, f`r` nici o

obliga]ie. {i o s` vedem…Femeia accept`, cl`tinând din cap, cu ochii scânteind.– Dac` e[ti liber`, hai s` ne petrecem seara \mpreun`!– Depinde ce vrei s`-mi propui, glumi ea. Sunt o fat`

serioas`. Dup` un moment de emo]ie intens`, sim]ea nevoia s` se

arate pu]in ironic`.– M-am gândit la tot, replic` mali]ios Steve. Ce-ai zice de un

picnic sub cerul liber? Co[ul cu mâncare e preg`tit, \n ma[in`.– Recunosc c` oferta e tentant`. Toat` ziua am lucrat la

ma[ina de scris, [i propunerea asta mi se pare paradiziac`… Ailuat cafea?

– Un termos plin. |n plus, gr`tar de pui, sosul pe care-ldore[ti, biscui]ii prefera]i…

– La asemenea bun`t`]i, cum a[ putea s` rezist? Vreau s` te\ntreb ceva… Erai sigur c-o s` primesc invita]ia?

– Nu, veni r`spunsul, grav. Susan, \n privin]a ta nu suntsigur decât de un lucru: am nevoie s` te v`d… cât mai des.

Urm` o t`cere deplin`, iar dup` câteva clipe, ea spuse:– Las`-m` o clip` s` m` preg`tesc, [i pe urm` sunt a ta.Se duse \n dormitor unde, cu mâinile tremurânde, \mbr`c`

haine care s`-i ]in` de cald. Trebuia s` spun` lucrurilor penume: \ntre ei \nc` exista ceva foarte puternic, o atrac]ie\mpotriva c`reia nu puteau s` lupte, dar… poate gre[eaujucându-se cu focul, hot`rându-se s` se \ntâlneasc` din nou. |n

76 ELEEN KELLY

definitiv, ce importan]` mai avea? De acum, se sim]ea \n stare s`accepte orice risc. Steve avea dreptate: dac` nu-[i acordau oultim` [ans`, aveau s` regrete mereu.

– Sunt gata! anun]` femeia \ntorcându-se \n salon.El \i privi admirativ pantalonii de lân` bej, asorta]i cu haina

cu guler de blan`, [i o lu` de bra] s-o conduc` la ma[in`.Dup` ce urcar` \n ma[in`, Susan \i sim]i aroma after-shave-ului.

|l adulmec` cu pl`cere, savurând anticipat ceasurile lungi pecare le va petrece \mpreun` cu el.

– V`d c` ai preg`tit totul, glumi ea.– Doar pentru c` speram s` plec \mpreun` cu o femeie

tân`r`…„Tân`ra femeie“ râse, \nro[indu-se, [i continu`:– Unde l-ai l`sat pe Eric?– |n sufragerie, \n fa]a unui morman de teme pe care ar

trebui s` le fac` pentru mâine. Astea fiind spuse, când amplecat, l-am l`sat discutând la telefon cu faimoasa Wendy.

– Aha! Vor continua deci s` se vad`?– Ca s` fiu mai clar, \[i d` toat` silin]a s-o conving` s` se

\ntâlneasc` din nou cu el. Zilele astea, abia am reu[it s` m`apropii de telefon! ~sta e de altfel motivul pentru care am venitla tine direct, f`r` s` te mai sun \nainte. F`r` s` mai spun c`,prin viu grai, reu[esc s` fiu mai conving`tor…

– De bun` seam`! fu ea de acord.Tocmai se preg`teau s` ias` din ora[, când ea \ntreb`:– |ncotro mergem?– Asta-i surpriza! E vorba despre un loc foarte frumos, pe

care pu]in` lume \l [tie. L-am descoperit \ntâmpl`tor \nperegrin`rile mele.

Câteva minute mai târziu, descoperea cu pl`cut`surprindere sub lic`rul stelelor un lac lini[tit m`rginit de copaci


mari, cu ramurile u[or unduite de briz`. |ncântat`, admir`câteva clipe peisajul, dup` care \l ajut` pe Steve s` fac` focul.Spectacolul fl`c`rilor o umplea de \ncântare.

– Am venit aici \mpreun` cu Eric vara trecut`, explic` Steve.E locul meu preferat pentru pescuit. Dup` desp`r]irea noastr`,am fost rupt de via]a social` timp de câteva s`pt`mâni, [i amvenit de multe ori s` m` refugiez aici.

– Atmosfera e atât de calm`, atât de lini[tit`, murmur` ea.Uit`-te la mun]ii `[tia…

Culmile mun]ilor Virginiei, de jur-\mprejur, formau odepresiune armonioas` [i grandioas`. Spre marea eisurprindere, Susan \[i d`du seama c` asemenea spa]ii vaste, \nora[, \i lipsiser`.

St`tur` la taclale mult timp. De mult` vreme nu se maisim]iser` atât de destin[i unul \n prezen]a celuilalt.

Steve deschise un s`cule] cu nalbe [i le puse s` ard` pe foc;imediat se r`spândi un miros pl`cut.

– N-ai niciodat` impresia c`… via]a trece prea repede?\ntreb` Susan, gânditoare.

Steve zâmbi tandru.– |n general, da. Dar depinde de \mprejur`ri… când ai

plecat la Lansing, aveam impresia c` fiecare zi dura un secol. |]ilipse[te Michiganul?

– Sentimental, nu, cu toate c` e foarte frumos. Dar \nVirginia m` simt la mine acas`… |n schimb, regret activitatea [itumultul ora[ului.

Medit`, melancolic`. Ce putea g`si la Grafton, \n afar` decâteva cafenele [i cinematografele de provincie mai importantecare se aflau \n \mprejurimi?

– Te… plictise[ti, aici?– Nu, murmur` ea. Dar… uneori, m` simt singur`.

78 ELEEN KELLY


– {i eu, Susan, [opti emo]ionat. Deseori. Foarte des…F`r` s` se poat` \mpotrivi, ochii tinerei femei se umezir`

brusc [i-l rug`:– Ia-m` \n bra]e, te rog. Strânge-m`…O strânse \n bra]e [i, \n timp ce ea \[i \nfunda fa]a la pieptul

lui, \i mâgâie p`rul, \ncet, cu blânde]e. Nu-i v`zuse lacrimile,dar un u[or suspin \l nelini[ti. O sili s` ridice capul, prinzând-ode b`rbie.

– Susan, ce se-ntâmpl`? Plângi?Cl`tin` din cap, incapabil` s` articuleze vreun sunet,

blestemându-se \n sinea ei. De ce trebuia s` dea dovad` de oasemenea sl`biciune prosteasc`?

– Te iubesc, \i murmur` deodat` Steve la ureche. Te-amiubit mereu…

– {i eu…Lacrimile, \ncet-\ncet, se oprir`. Poate nu aveau un viitor \n

comun, dar cel pu]in acum, ea refuza s` cread` c` ceva \l vastrica.

Se \ntoarser`, lipi]i unul de cel`lalt \n c`ldura din ma[in`.– O s` te sun, promise Steve când o l`s` acas`.– Am \n]eles… o s` a[tept, fu r`spunsul Susanei.

Capitolul 8

– Nu-mi vine s` cred! exclam` Eric \n momentul \n careSusan intr` \n casa lor, sâmb`t` diminea]a.

– Felicit`ri! r`spunse nou-venita râzând.Schimb` o privire complice cu Steve, care se apropie s-o

s`rute tandru [i se \ntoarse spre fratele lui mai mic.– Când va avea loc marele eveniment?– Duminica viitoare. Nu [tiu cum o s` am r`bdare pân`

atunci!Steve pufni \n râs [i, ]inând-o pe Susan \n bra]e, glumi:– Dac`-]i mai r`mân ceva bani \n diminea]a asta, cine [tie,

poate-]i cumperi [i o ma[in` sport! Ar fi foarte util` \n situa]ia\n care te afli…

– |ntr-adev`r, cu atât mai mult cu cât am renun]at la ceaveche, ripost` Eric pe acela[i ton glume].

Chiar visa s` aib` ma[ina lui– perspectiv` mult peste ceeace-[i putea permite– [i de obicei evita s` abordeze subiectul,dar ast`zi, parc` plutea pe noura[i [i nimic nu putea s`-lindispun`.

Cei doi fra]i \[i \mbr`car` paltoanele, [i to]i trei plecar` la drum.Când ajunser` la Clacksburg, aleser` un magazin elegant [i

Eric, dup` ce hoin`ri prin toate raioanele, \mbr`c` o superb`hain` de tweed.

– Eric, ]i se potrive[te de minune, \l asigur` Susan, cuc`ldur`.

– |ntru totul de acord, \nt`ri Steve.B`iatul, \ncruntat, se privea \n oglind` din toate unghiurile.– Crede]i c-o s`-i plac` lui Wendy? murmur` el. Nu e pu]in

prea… clasic`?Arunc` o privire nostalgic` spre un rând de haine ultimul

r`cnet, mai extravagante [i bine\n]eles mai scumpe.– Ar trebui s` iei haina de tweed, \i explic` Susan cu

diploma]ie. E o stof` care arat` foarte bine [i care se poateasorta cu o sumedenie de alte articole de \mbr`c`minte,obi[nuite sau mai sofisticate.

Ca s`-[i demonstreze spusele, \i trecu prin fa]a ochilor ni[tepantaloni de velur cu o c`ma[` asortat`, apoi ni[te pantaloni deocazie de culoare crem.

– |n]eleg ce vrei s` spui, r`spunse Eric c`ruia i se lumin`fa]a. Tu ce p`rere ai, Steve?

– Susan are dreptate. Alegerea mi se pare cea mai chibzuit`.Dar Eric, din nou, [ov`ia.– Lui Wendy nu-i place ce este chibzuit…Steve reu[i s`-[i ascund` un oftat exasperat, dar nu putu s`

se ab]in` s` nu-i r`spund` sec:– Problema nu-i asta. Problema e s` [tii dac` te place

sau nu…– Da… da, m` place, murmur` Eric. O s` \mbrac [i ni[te

pantaloni, ca s` v`d cum \mi st`.


|n vreme ce disp`rea \n cabin`, Susan \i [opti lui Steve la ureche:– {tii c` cea mai bun` metod` de a \ncuraja pasiunea unui

adolescent este s-o dezaprobi?– Ai dreptate. Ar trebui s` dau dovad` de mai mult tact…– Ai \ncredere \n Eric. D`-i timp. |ntr-o bun` zi, o s`

\n]eleag` anumite lucruri.– A[ vrea s` nu-l fac s` sufere!– Steve, nu po]i s`-l protejezi ve[nic.T`cur`, pentru c` Eric tocmai ap`ruse din nou, \ncântat de

pantaloni. Susan \l ajut` s`-[i g`seasc` o c`ma[` [i o cravat`asortate, pe urm`, odat` cump`r`turile rezolvate – cu ajutorulgeneros al fratelui mai mare – Eric declar`:

– Eu mor de foame… de ce nu lu`m un sandvi[ \nainte dea trece la cump`r`turile pentru tine, Steve?

Acesta din urm` \ncepu s` râd`.– Haide, Eric, e abia ora unsprezece, [i diminea]` ai avut

parte de un mic dejun copios!– Dar sunt \n cre[tere, replic` Eric, solemn.– Susan izbucni \n râs, [i Steve hot`r\, uitându-se la ceasul

de la mân`:– Du-te [i m`nânc` singur. Ne \ntâlnim peste o or`, la barul

din col]ul str`zii.– Am \n]eles!Eric se \ndep`rt` cu pasul [trengarului, [i Steve se \ntoarse

spre Susan.– |]i mul]umesc c` ai venit… F`r` tine, nu [tiu cum m-a[ fi

descurcat s`-l conving s` fac` o alegere de bun-sim]…– Mama spune, r`spunse femeia amuzat`, c` te \n]elegi mai

u[or cu copiii altora decât cu ai t`i.Str`b`tur` la rândul lor toate raioanele, [i Steve \ncerc` un

blazer foarte frumos de lân` albastr`, la dou` rânduri. Cu

82 ELEEN KELLY

zâmbetul pe buze, f`cu o piruet`, ca s` fie admirat. Nuan]a \ipunea \n valoare culoarea ochilor, [i croiala i se potrivea la fixpe umerii la]i.

– Ia-l, Steve! spuse Susan, entuziasmat`. Ar`]i splendid.– O s`-]i ascult sfatul… cu atât mai mult cu cât, ad`ug`

mali]ios, \nc` nu [tii, dar [i tu e[ti invitat` sâmb`t` la bal.– Sâmb`ta viitoare? Cu ce ocazie?– Date fiind atribu]iile mele, directorul liceului mi-a cerut s`

fiu [i eu printre elevi, ca s` nu fie nici o problem`. Mi-ar pl`ceas`-mi ]ii companie, iar la terminarea balului, pe la miezulnop]ii, o s` putem merge \mpreun` la un restaurant dinClacksburg. Unele r`mân deschise pân` foarte târziu.

– Steve, nimic nu mi-ar putea face o pl`cere mai mare.Dup` atâtea reuniuni « serioase » la care participase, accepta

cu bucurie perspectiva unei seri romantice.– Cu ce s` m` asortez la blazerul `sta?– |]i sugerez o c`ma[` verde [i ni[te pantaloni \n carouri,

glumi cea \ntrebat`.Se sim]ea bine [i era gata s` spun` glume [i prostii, ca o

pu[toiac` f`r` griji. Din ce \n ce mai mult, \[i d`dea seama c`nu-[i mai putea \nchipui via]a f`r` el…

|n timp ce se preg`teau s` se duc` s`-l \ntâlneasc` pe Eric, oprinse de mân` [i o strânse zdrav`n.

– Ce p`cat c` dup`-amiaz` trebuie s` m` duc la munc`,murmur` el.

Femeia cl`tin` din cap [i privirile li se \ntâlnir`, deodat`aprinse de dorin]`. Când vor avea din nou câteva ceasuri lungide libertate \n fa]`?

* * *


S`pt`mâna urm`toare, ritmul febril al preg`tirilor electorale\ncepu din nou. De \ndat` ce aveau o clip` liber`, se \ntâlneaus` dea nenum`rate telefoane, s` r`spund` la scrisori, s` trimit`pliante. Prudent, Steve avea grij` s` p`streze o oarecare distan]`fa]` de ea, dar o fixa de multe ori cu câte o privire dr`g`stoas`.Când veni ziua balului, Susan era deja convins` c` trebuia s`g`seasc` un mijloc de a-[i uni destinele. Dar nu era u[or, cât`vreme se ag`]au amândoi cu atâta \nver[unare de propriileproiecte de carier`.

De data asta, când Steve veni s-o ia, era deja preg`tit`, [i-ideschise u[a \mbr`cat` cu o \ncânt`toare rochie de m`tase roz.

– Deja \mbr`cat`? \ntreb` nou-venitul, pref`cându-sedezam`git. {i eu, care speram s` ai nevoie de mine s` \nchizifermoarul neascult`tor…

– M` surprinde limbajul `sta, din partea unui [erif care vaavea grij` de buna desf`[urare a unei reuniuni de liceu.

– Balul \ncepe abia la ora opt, r`spunse el pe acela[i ton.Trebuie s` am grij` abia dup` aceea.

Pe urm`, sco]ând mâinile pe care pân` atunci le ]inuseascunse la spate, scoase la iveal` un buchet splendid de garoafealbe [i roz.

– Po]i s`-]i prinzi una la corsaj… Se potrive[te perfect laculoare cu rochia.

– E o \ntâmplare, sau [tiai de la \nceput cu ce m` \mbrac?murmur` Susan, impresionat`.

– Am sursele mele de informa]ii. |n cazul `sta, mama ta…Susan \ncepu s` râd`.– Acum \n]eleg de ce o s`pt`mân` \ntreag` m-a \ntrebat

despre toaletetele mele! M-a surprins o asemenea curiozitatedin partea ei.

Dup` ce puse florile \ntr-o vaz`, lu` una [i se duse \n fa]aoglinzii s` [i-o prind` cu o agraf`.

84 ELEEN KELLY

– Las`-m` s` te ajut…El se apropie, \i lu` garoafa din mân` [i, cu un gest sigur, o

strecur` \n decolteul rochiei. Apoi o prinse cu agrafa pe carei-o \ntinsese [i f`cu un pas \napoi s` vad` rezultatul.

– Susan, e[ti superb`, spuse b`rbatul cu un glas dintr-o dat`grav.

Mi[cat` de atingerea mâinilor lui, se \nro[i f`r` s` r`spund`,cuprins` de o subit` timiditate.

– Dac` te-a[ fi cunoscut \n perioada când mergem eu \nsumila balurile liceenilor…

Privind-o \mbr`când un mantou de velur gri, pentru ocazii,spuse surprins:

– F`r` blan`, ast`zi?– Da. M` tem c` \n mijlocul pu[tilor ar p`rea o ]inut` pu]in

deplasat`.El \ncuviin]`, cl`tinând din cap.– Ai dreptate, f`r` \ndoial`.Sala de sport a liceului fusese decorat` foarte frumos. De-a

lungul pere]ilor, \n partea de sus, erau \n[irate ghirlande cuflori colorate. Mesele rotunde, aduse de la cantin` [i acoperitecu fe]e de mas` albe, d`deau o not` elegant`. Pe scen`, oforma]ie de tineri entuzia[ti cântau ultimele hituri [i perechi\ncântate se zbân]uiau pe ringul de dans.

Steve [i Susan se plimbar` printre tineri, \nduio[a]i.– Asta-mi aduce aminte de adolescen]`! suspin` Susan, cu

un zâmbet nostalgic pe buze.– Pari mai proasp`t` decât multe dintre mutri[oarele astea,

prea intens machiate.Cu mâinile \n buzunare, [eriful supraveghea discret sala cu

ochii, pândind [i cea mai mic` dezordine.Susan, amuzat`, tocmai \l v`zuse pe Eric.


– Uite-]i fratele, \i [opti la ureche. Nu l-am v`zut niciodatàtât de fericit.

Mândru ca un pùn, mergea \mpreun` cu Wendy, radioas`,\mbr`cat` cu o minunat` rochie de muselin` de culoare galben-deschis. {i ea \[i prinsese flori la corsaj, doi trandafira[i deculoarea [ofranului.

– Am ales \mpreun` florile, preciz` Steve, vizibil impresionatde fericirea fratelui mai mic. Hai s` ne a[ez`m undeva…

Aleser` o mas` situat` \n centru, [i Steve aduse de la bufetdou` pahare cu suc de fructe.

– Fii atent` cum bei, o sf`tui \ncet \nso]itorul, pentru c` de[ialcoolul e strict interzis la asemenea evenimente, am auzit pecineva spunând c` unii sper` s` « \ndulceasc` » bùturile cuwhisky.

Susan bù o \nghi]itur`.– Pentru moment, totul mi se pare \n ordine!Cu [eriful prezent \n sal`, se gândea Susan, de bun` seam`

c` nimeni nu va \ncerca s` fac` ceva neregulamentar… |ntoarsecapul s`-i priveasc` din nou pe Eric [i pe Wendy care se ]ineaude mân`, [i o impresionar` privirile adoratoare pe care leschimbau. Sim]ise [i ea vreodat` o asemenea emo]ie? Da,bine\n]eles. De dou` ori. {i prima, ca [i a doua oar`, cu Steve…

– Mi se pare c` sentimentele lor sunt sincere. |mi \nchipuic` nu te temi de influen]a pe care ar putea s-o aib` asupra lui,nu-i a[a?

– Nu, cel pu]in pentru moment. Dimpotriv`, fata asta pares` aib` o influen]` miraculoas` asupra lui Eric… |i d` foartemult` siguran]`.

– Deci, e[ti de acord!– Da. Dar sunt totu[i vigilent…Privirile lor, tandre, se \ntâlnir`.

86 ELEEN KELLY

– Oricum, ai avut dreptate s` ai \ncredere \n el.– A[a cred [i eu. F`r` \ndoial`, de multe ori am tendin]a s`

m` ar`t prea ne\ncrez`tor. De exemplu, \n ceea ce ne prive[tepe noi…

Nu termin` fraza, dar \i prinse mâna [i i-o strânse. Pentrumoment, forma]ia abandonase ritmurile \ndr`cite ca s` cânte omuzic` mai lini[tit`, mai languroas`. Atunci \i propuse:

– Vrei s` dans`m?Ea arunc` o privire c`tre ceilal]i adul]i care veniser` pe post

de « \nso]itori ». To]i erau a[eza]i la mese [i probabil nici pringând nu le trecea s` se aventureze pe ringul de dans.

– Crezi c`… ne-am putea permite a[a ceva?Steve ridic` non[alant din umeri.– Bine\n]eles. Eu reprezint legea aici, [i \mi permit s`-mi

abandonez postul pe timpul unui dans! Cu atât mai mult cu câtnimic nu m` \mpiedic` s` stau cu ochii deschi[i.

O lu` cu el, \i strecur` o mân` dup` mijloc [i se l`sar`antrena]i de muzica melancolic`, senzual`. La sfâr[itulcântecului, nemairezistând, \[i lipi buzele de tâmpla\nso]itoarei. I se p`rea atât de greu s` nu cedeze dorin]ei fizicecare-l cuprindea, \n prezen]a ei. Dar [tia c` aceast` pruden]`constituia o etap` necesar` a rela]iei lor. Trebuia s-orecucereasc` pu]in câte pu]in, treptat. Nu-[i permitea nici ungest impulsiv pe care ar fi putut s`-l regrete dup` aceea. Cu osecret` satisfac]ie, o sim]i destinzându-se lipit` de el [i,imperceptibil, oftând u[urat`.

Deodat`, se \ncrunt`. Tocmai v`zuse un grup de adolescen]ifofilându-se afar`, cu Wendy [i Eric printre ei.

– A[teapt`-m` aici o clip`, \i spuse brusc. M` \ntorc imediat.Femeia \[i \n`l]` sprâncenele f`r` s` pun` nici o \ntrebare [i

se \ntoarse la masa lor.


Zece minute mai târziu, Steve ap`ru [i a[tept` ca so]iaprimarului, care venise s-o salute pe Susan, s` se \ndep`rteze.

– Unul dintre bìe]i a ascuns mai multe sticle de whisky \ndulap, explic` el. Fiecare membru al grupului trebuia s` ia câteuna…

– {i Eric? \ntreb`, speriat`.Steve cl`tin` din cap.– Nu, bine\n]eles. El [i Wendy, dimpotriv`, vroiau s`-i fac` s`

renun]e la planul lor.Susan zâmbi, u[urat`. Asta era impresia pe care o avea [i ea

despre Eric.– Ce-ai f`cut cu bùtura?– Am avut grij` s-o v`rs \n chiuvete!– O s`-i spui directorului se s-a \ntâmplat?– De data asta, nu. Din punctul meu de vedere, incidentul

este \nchis… |n schimb, dac` se repet`, o s` fie alt` poveste!Eric tocmai se apropia de masa lor, ]inând-o de mân` pe

Wendy, pu]in palid`.– Ne pare rù pentru ce s-a \ntâmplat, declar` bìatul, cu o

expresie sobr`. Nu i-a[ fi crezut \n stare s`…Wendy \[i mu[c` buzele [i, \ntr-o pornire de sinceritate,

interveni:– Eu, i-a[ fi crezut. |l cunosc bine pe Frankie, cel care a adus

sticlele. B`nuiam ceva \nc` de la \nceput… Or [tiam c`, \n cazul\n care se \ntâmpla ceva, am fi fost priva]i de balurile [i ie[iriledin restul anului…

– Ai procedat cum trebuie. Data viitoare, pur [i simplu vinola mine s`-mi spui. Ne-am \n]eles?

Fata l`s` ochii \n jos, ru[inat`.– Acum, am s-o duc pe Wendy s` mânc`m ceva, spuse Eric.Steve zâmbi, \ng`duitor.

88 ELEEN KELLY

– |n mod excep]ional, po]i s` prelunge[ti serata… dar vreaus` fii acas` \nainte de ora dou`. Ai \n]eles?

– |n]eles!Cei doi adolescen]i, din nou lini[ti]i, plecar`.– Asta \nseamn` c`… trebuie s` ne \ntoarcem [i noi pân` la

dou`? murmur` Susan, dezam`git`.– Nu. Am deplin` \ncredere \n Eric… Ast`zi avem liber,

Susan.Se bucura prea mult de prezen]a ei [i, cel pu]in pân` mâine

diminea]`, nimic pe lume nu l-ar fi putut \mpiedica s` r`mân`lâng` ea.

Restul s`rb`torii se desf`[ur` f`r` nici un incident [i, dup`aceea, \mpreun`, merser` pentru o cin` romantic` \ntr-un micrestaurant din Clacksburg. Când ma[ina opri \n sfâr[it \n fa]acasei Susanei, era aproape trei diminea]a.

Cu toate astea, nici unul dintre ei nu sim]ea nici o urm` deoboseal`; o stranie complicitate, amestecat` cu dorin]` [itensiune \i cople[i. Susan deschise u[a cu o mân` tremur`toare,aprinse \n sufragerie o lamp` de veghe [i murmur` aproapeimperceptibil:

– Vrei s`-]i fac o cafea? {tiu c` nu bei niciodat` când trebuies` conduci…

Dar Steve cl`tin` din cap. Se apropie de ea, o ajut` s`-[iscoat` mantoul [i o lu` \n bra]e.

– Nu vreau asta… ci altceva, Susan. Nu crezi c`, acum,putem s` ne permitem?

B`rbatul avea impresia c` venise timpul pentru o reg`siremai profund`, mai intens`. {tia c` nu trebuia s` lase s` scapeanumite momente privilegiate ale existen]ei, când atmosferavibra \ntr-un anume fel…


Con[tient` c`, pentru prima oar` dup` mult timp, erauperfect la unison, Susan [opti un „da“ abia auzit.

Ridic` fa]a spre el [i se s`rutar` cu pasiune, \ndelung, la felde tulbur`tor ca atunci când se cunoscuser`, cu câ]iva ani\nainte. Steve o ridic` \n bra]e [i o duse \ncet \n pat, [i \ncepus`-i desfac` rochia…

– Susan, [tii bine c` n-am nevoie numai de trupul t`u, \ispuse \nfl`c`rat, ci [i de dragostea ta, de tine \ntreag`… Nu-]icer absolut nici o promisiune. Las`-m` doar s` te iubesc atâtatimp cât suntem \mpreun` la Grafton…

|i oferea mai mult decât \i oferise vreodat`, f`r` s`-i cear`nimic \n schimb. Profund impresionat`, se lipi de el.

– Te iubesc, Steve…Numai lumina lunii p`trundea \n camer`, dând scenei un

aspect aproape ireal, [i totu[i, \n sfâr[it realizat. Se d`ruir` cupatim` clipei prezente, redescoperind pl`ceri pe care le maicunoscuser`, dar n-ar fi crezut posibil s` le fac` s` renasc` atâtde violent. Mult timp dup` aceea, \n extaz, adormir` unul \nbra]ale celuilalt…

* * *

A doua zi diminea]`, \n timp ce adunau mere din livada delâng` casa lui Steve, privind-o cu cât` vigoare umplea co[ul,acesta remarc`:

– De când te-ai \ntors, nu ]i-ai acordat nici o zi de repaus,nu-i a[a? Lucrezi \ntr-un ritm frenetic.

– Da… recunosc. E din cauz` c`… asta m` face s` nu m`mai gândesc la viitor, i se dest`inui cu sinceritate.

90 ELEEN KELLY

– E vorba [i de viitorul nostru?Femeia intuise c` avea s` urmeze aceast` \ntrebare [i,

stânjenit`, \ntoarse capul.– Steve, [tii c` nu pot s`-]i promit nimic, [i mi-ai spus c` nici

n-o s`-mi ceri a[a ceva… Data trecut`, am ac]ionat foarteprecipitat. S` lu`m lucrurile pe rând. |n plus, [i tu consacri multtimp lucrului tù.

– Cu diferen]a, r`spunse el cu blânde]e, c` a[a am f`cutmereu, pentru c` sunt fericit s` trìesc aici, ceea ce nu este [icazul tù.

Femeia suspin`. Obstacolul p`rea de neocolit. Cât detesta s`trebuiasc` s`-l \nfrunte!

– E foarte greu s` fii femeie. Ni se cere s` ducem [i s`câ[tig`m luptele pe toate fronturile, indiferent c` este vorba peplan profesional sau afectiv…

– |]i ceri tu \ns`]i, o corect` cu blânde]e Steve.Ridic` ochii spre el, cu privirea sincer` [i obosit`.– Nu ignor lucrul `sta… Teoretic, se poate. Din p`cate,

când ajungem la practic`, mi se pare absolut imposibil. |ntrecut, a trebuit mereu s` sacrific o alternativ`…

– Gânde[te-te totu[i la Patsy Winter. Lucreaz`, \[i cre[tecopiii…

– Steve, nu-i acela[i lucru. Ea lucreaz` chiar aici, unde are unmare num`r de m`tu[i, veri[oare, cumnate care s` mai stea cucopiii. De altfel, din cauza asta jurnalul nu merge prea bine…

– Insinuezi c` s-ar descurca mai bine dac` n-ar avea obliga]iifamiliale?

– E o ipotez` care trebuie luat` \n considerare, nu crezi?replic` Susan pe un ton sfid`tor. Patsy este unul dintre pu]ineleexemple de femei pe care le cunosc, \n stare s` \mpace [i capra


[i varza. Celelalte \[i petrec timpul jonglând \ntre carier` [ic`min; de aici rezult` c` fac totul la un nivel mediocru, \n loc s`reu[easc` s` fac` bine un singur lucru…

Glasul \ncepu s`-i tremure. Se sim]ea deodat` gata s`izbucneasc` \n lacrimi, aproape \nvins`.

– Eu… eu n-a[ vrea s` dau rasol \n ceea ce fac. Dup` e[eculde care am avut parte, mi-am pierdut aproape toat` \ncredere\n mine [i-mi vine greu s` urc \napoi panta pe care am coborât.Nu v`d cum mi-a[ putea \ntemeia o familie \n condi]iile astea.A[ avea tendin]a de a impune frustr`rile mele tuturor fiin]elordragi din anturajul meu…

Steve r`mase gânditor o clip`, cu un m`r \n mân`.– |]i \n]eleg greut`]ile, spuse pân` la urm`, [i recunosc c` e

greu s` realizezi totul \n acela[i timp. Totu[i, asta nu \nseamn`\n nici un caz c` ar fi imposibil, Susan.

– Steve, gânde[te-te, a[ putea s` te fac fericit dac` ar trebuis` renun] la o parte din mine?

Urm` o t`cere prelungit`. Se gândea c` niciodat`, vreofemeie nu-i trezise o asemenea emo]ie. Trebuia s` reu[easc`s-o fac` s` \n]eleag` c` era un element de care trebuia s` ]in`seama \ntr-o bun` zi. Pentru fericirea amândurora, sau m`carpentru lini[tea sufleteasc`, trebuia s-o fac` s` ia o hot`râre,indiferent care ar fi fost aceasta.

– Susan, nu ]i-ai dorit niciodat` s` ai o familie?– Ba da, bine\n]eles!– Dar nu imediat… nu-i a[a?– Nu, recunoscu cea \ntrebat`, pe un ton mai sc`zut.Cu o recuno[tin]` amar`, \n]elese c` era sincer`, c` nu c`uta

s`-l \n[ele.– Ei bine, re\ncepu el prinzând-o \n bra]e cu tandre]e,

\n]eleg c` n-avem alt` solu]ie decât s` fim r`bd`tori. |n definitiv,

92 ELEEN KELLY

nici Roma n-a fost construit` \ntr-o zi… Cu timpul, poate c`lucrurile se vor rezolva de la sine.

Femeia \nchise ochii [i se lipi mai strâns de el.– Sper din toat` inima s` se \ntâmple a[a!– Câ]i copii ai vrea s` ai?– Doamne… cred c` unul. Poate doi, dar nu mai mul]i, din

cauz` c` am de gând s` muncesc din nou.– Mi se pare rezonabil. Maic`-ta, de exemplu, a predat mul]i

ani, nu-i a[a? Totu[i, mi se pare c` s-a descurcat de minune cueduca]ia ta!

Susan zâmbi.– Iau drept un compliment ceea ce-ai spus… Mama ta,

dimpotriv`, n-a muncit niciodat`, dac`-mi aduc bine aminte.Steve \ncuviin]` cl`tinând din cap, cu o privire deodat`

nostalgic`.– A[a este. |mi \nchipui c` a f`cut parte dintr-o genera]ie de

femei \ntru totul satisf`cute s` r`mân` acas`… [i cred c` a fostchiar fericit`. Singurul repro[ pe care i l-a[ fi putut face ar fi fostf`r` \ndoial` devotamentul f`r` limite pentru tata, care secompl`cea \n situa]ia asta. E o atitudine pe care eu n-a[ puteas-o suport. Pe de alt` parte, p`strez cea mai frumoas` amintiredespre c`ldura ei matern`, despre veselia permanent`…

|nduio[at`, Susan \i strânse mâna cu blânde]e, [i t`cur` unmoment. Dup` aceea, Steve vorbi din nou.

– S` nu crezi c` o consider modelul ideal… [tiu foartebine c` tu n-ai putea s` fii mul]umit` s` te \nchizi \n tine, chiardac-ai avea copii.

– Eu una, \ncepu Susan zâmbind din nou, cred c`maic`-mea mi-a servit ca exemplu. N-a muncit tot timpul, [tiibine. A r`mas acas` pân` am \mplinit zece ani…


– Ce s-a \ntâmplat atunci?– Tata a fost internat \n spital timp de câteva luni, din cauza

unei maladii serioase. Ca s` fac` fa]` problemelor financiare,mama s-a angajat ca secretar`. Pe urm` [i-a dat seama c` treabape care o f`cea nu-i pl`cea deloc, [i s-a hot`rât s`-[i reia studiileuniversitare ca s` devin` profesoar`.

– A fost un act de curaj din partea ei, interveni Steve, pe unton admirativ.

– Da, cu atât mai mult cu cât, la \nceput, tata s-a ar`tat foartereticent. |nceputul a fost foarte greu. Am \ncercat s-o ajut câtputeam la treburile casei, [i cred c` de atunci a ap`rut pasiuneamea pentru problemele consumului! |i c`utam produsele celemai ieftine, m` informam despre drepturile [i ajutorareaconsumatorului… |ncet-\ncet, ne-am antrenat \n joc. Când tataa venit de la spital, se a[tepta s` g`seasc` totul cu fundu-n sus,vasele de mai multe s`pt`mâni \nghesuite \n chiuvet`. |n loc deasta, totul era \n perfect` ordine, mama tocmai reu[ise laexamene [i plângea stropind florile, temându-se c` n-o va l`sas` munceasc`…

Steve o asculta cu aten]ie, fascinat.– {i cum a reac]ionat?– A fost foarte emo]ionant, [opti Susan. A fost o scen` pe

care n-am s-o uit niciodat`… A f`cut un tur prin toatecamerele, apoi a luat-o \n bra]e [i a s`rutat-o, cerându-iiertare cu o tandre]e pe care nu a[ fi b`nuit-o niciodat`.Când mama s-a angajat la colegiu, i-a oferit un enorm buchetde trandafiri.

Tot vorbind, \ncepuser` s` mearg` [i ajunser` la casa luiSteve. L`sar` merele \n c`mara de lâng` buc`t`rie.

– Aveam impresia c` [tiu totul despre tine, remarc` Steve;povestea asta n-o [tiam.

94 ELEEN KELLY


– F`r` \ndoial` c` mai ai multe de descoperit, \l tachin` ea.Deodat`, f`r` s`-[i dea seama de ce, \ncepu din nou s` spere.

Poate tocmai pentru c` reu[eau s` vorbeasc` cu inima deschis`,spre deosebire de atâtea alte cupluri…

– Dac` mai e[ti aici de Cr`ciun, declar` Steve care a[eza cugrij` fructele pe rafturi, o s`-]i fac o pl`cint` cu mere… m`pricep foarte bine.

|[i mu[c` buzele [i nu r`spunse. Cine [tie unde va fi atunci?|n mintea ei, spera s` g`seasc` un alt serviciu, \ns` deodat`, numai era atât de sigur` c` [tia ce vrea…

– Eventual, o s`-mi p`strezi [i mie o bucat`, spuse tân`rafemeie pe un ton relaxat.

Steve a[ez` ultimul m`r [i se \ntoarse spre ea, cu o privireserioas`. Inimile lor parc` \ncepuser` deodat` s` bat` la unison,[i Susan \[i sim]i palmele umezindu-se. Str`b`tur` \n acela[itimp distan]a care-i desp`r]ea, [i buzele lor se \ntâlnir`.

– Of, Susan, gâfâi Steve dup` s`rutul lung. Toat` s`pt`mânaviitoare trebuie s` fiu la un congres, la Charleston. O s`-milipse[ti teribil.

– {i tu o s`-mi lipse[ti mie, Steve, spuse \ncet femeia,ag`]ându-se de el.

B`rbatul o privi o clip`, cu infinit` tandre]e, apoi puse dinnou st`pânire pe gura ei.

– O s` te \ntorci repede, nu-i a[a?El \ncuviin]`, cl`tinând din cap. Ideea unei desp`r]iri, chiar

dac` de scurt` durat`, le devenea deodat` greu de suportat.

Capitolul 9

Luni dup`-amiaz`, la ora când aveau \ntâlnire, Mary LouBrucker o \ntâmpin` pe Susan cu amabilitate.

– Miss Trent, \]i suntem foarte recunosc`tori c` ]i-ai g`sittimp s` vii s` ne vezi instala]iile.

Din exterior, cl`direa imens` de beton [i sticl` p`rea foarteimpun`toare. Gazda \[i conduse vizitatoarea spre intrare,ad`ugând:

– Diminea]`, când ]i-am dat telefon, p`reai atât de ocupat`!Susan \[i amintea conversa]ia. Se str`duia s` lucreze la cartea

ei, f`r` s` reu[easc` s` nu se mai gândeasc` la Steve, [i [ov`iseun moment \nainte de a accepta invita]ia.

– Eram preocupat` de cartea la care lucrez, m`rturisi.Editorul abia a[teapt` manuscrisul.

Pân` la urm`, se hot`râse s` vin`, ca s`-l ajute pe Steve, darf`r` prea mare entuziasm…

– Robert Wakefield [i so]ia au fost pe aici s`pt`mâna trecut`,continu` Mary Lou. Au plecat \ncânta]i de ceea ce au v`zut, [ile-au pl`cut foarte mult preparatele noastre!

Susan se \ntreb` cum s` reac]ioneze. Cu gelozie sau dânddovad` de un entuziasm for]at? Hot`rându-se s` se arate cât maipu]in pref`cut`, \ntreb` politicoas`:

– Le consuma]i [i dumneavoastr`?|ntrebarea venea dintr-un reflex profesional. |n calitate de

specialist \n probleme de consuma]ie, remarcase deseori c`fabrican]ii erau mari amatori ai propriilor produse.

Totu[i, Mary Lou \[i \n`l]` sprâncenele [i o privi ca [icum n-ar fi \n]eles. Apoi, r`zgândindu-se, r`spunse cupruden]`:

– Ca s` fiu sincer`, nu, din cauza s`n`t`]ii so]ului, care arenevoie \n permanen]` de produse proaspete. |ncerc s` m`adaptez [i eu acestui regim.

Tocmai intraser` \ntr-o hal` frem`tând de activitate, cândochiul versat al Susanei remarc` imediat grave deficien]e deorganizare. Unii angaja]i-printre care Gena Borden – erauaglomera]i \ntr-un spa]iu foarte restrâns, \n timp ce al]ii trebuias` parcurg` distan]e mari ca s`-[i fac` treaba. Aerisirea l`sa multde dorit; mirosuri suspecte ie[eau din mai multe cuptoare.Pere]ii erau umezi.

Urmând-o pe Mary Lou, vizitatoarea remarc` nereguli \nc` [imai grave. Pe jos erau urme de resturi care \ncepeau s`putrezeasc`. Numero[i angaja]i nu erau \mbr`ca]i \n ]inutaregulamentar`. Unii fumau… Susan re]inu mai multe \nc`lc`rigrave ale legisla]iei din industria alimentar`.

– Aici se preg`tesc produsele de catering, explic` mândr`Mary Lou. Clien]ii nu trebuie decât s` le \nc`lzeasc` \n cuptoarecu microunde.

– G`sesc lucrul `sta foarte practic, r`spunse automat Susan,din ce \n ce mai [ocat` de ceea ce vedea.


Odat` vizita terminat`, Mary Lou o invit` s` bea o cafea \nbiroul ei, a c`rui decorare luxoas` contrasta cu ceea ce v`zusepân` atunci.

– Dumneavoastr` [i so]ul lucra]i de mult` vreme \n bran[`?\ntreb` Susan.

– Nu. Este prima noastr` \ncercare \n alimenta]ie [icatering… Lui Harvey, [i mie de altfel, ne-ar pl`cea s` ocup`mun loc mic \n cartea dumneavoastr`.

V`zând c` Susan \ncepea s` protesteze, Mary Lou o opri cuun gest din mân`.

– |mi aduc aminte foarte bine ce mi-a]i spus \ntr-o sear`despre teste… dar ne-am gândit c` a]i putea include marcanoastr` \n vreun capitol al c`r]ii. De altfel, dac` dori]i s` lua]icâteva e[antioane…

Deja, gazda \ntindea mâna spre telefon.– Nu, n-are rost, interveni gr`bit` Susan, c`reia i se f`cea

grea]`. {i eu m`nânc… numai proasp`t...F`r` s` promit` nimic \n leg`tur` cu cartea, vizitatoarea

mul]umi cât se poate de politicos [i \[i lu` r`mas-bun de lagazd`.

Odat` urcat` \n ma[in`, se duse direct la « Curierul deGrafton » [i urc` \n biroul lui Patsy Winter.

|i explic` \n câteva cuvinte ce v`zuse [i trase concluzia:– Patsy, trebuie s` spun c` \n uzina lor se comit grave

infrac]iuni. Nu numai asta, dar e posibil s` aib` de p`timit ceicare mânânc` produsele lor!

Se cutremur` evocând câteva exemple de intoxica]iialimentare datorate neglijen]elor criminale \n procesul defabrica]ie.

Patsy, care o ascultase cu aten]ie, se \ncrunt`.

98 ELEEN KELLY

– {i ce vrei s` faci?Susan se plimb` cu pa[i mari prin \nc`pere, cu o expresie

\ngrijorat`.– Nu [tiu… m` simt dezorientat`. Alegerile au loc peste trei

s`pt`mâni, [i n-a[ vrea s`-i irosesc [ansele lui Steve… Pe de alt`parte, nu pot s`-i las pe oamenii `[tia s` pun` \n vânzareasemenea produse. N-am de ales: trebuie s` alertez imediatserviciile sanitare… Slav` Domnului, Steve se duce laCharleston timp de o s`pt`mân`. |n felul `sta, nu va trebui s` iacuno[tin]` de plângerea oficial`.

– Cu toate astea, o s`-i spui? – Da. O s`-i dau telefon chiar ast`-sear`. |mi pare atât de rù

c` am acceptat invita]ia lui Mary Lou Brucker!Patsy zâmbi, \n]eleg`toare.– Consoleaz`-te spunându-]i c` \n curând [i lor le va p`rea

atât de rù…Se uit` la ceas [i adùg`, cu o mic` strâmb`tur`:– Ce p`cat! E prea târziu s` mai intervii ast`zi. Por]ile de la

Serviciul de S`n`tate s-au \nchis pân` mâine diminea]`.– Cât m` enerveaz` a[teptarea asta, mormì Susan.– Din p`cate, n-ai de ales. S` sper`m c` nu va ap`rea nici un

caz de \mboln`vire… dac` tu crezi c` este posibil a[a ceva.– Patsy, sunt sigur` de asta. }inând seama de instala]iile de

acolo, germenii trebuie s` se \nmul]easc` \ntr-un ritm infernal.Patsy \[i puse coatele pe birou [i, a[ezându-[i b`rbia pe

mâini, \ntreb`, hot`rât`:– Susan… ai vrea s` scrii pentru mine un articol despre

povestea asta? |n stadiul actual al finan]elor ziarului, ar fi oadev`rat` man` cereasc`.

Susan oft` din adâncul inimii.


– {tii bine c`, dac-ar fi dup` mine, m-a[ fi a[ezat deja lama[ina de scris…

– Crezi c` scandalul ar putea s` compromit` [ansele luiSteve?

– M` tem c` da. Gânde[te-te: uzina va fi \nchis`, oamenii \[ivor pierde slujbele… Vor arunca toat` vina asupra mea, [i prinasociere, asupra lui Steve. N-or s` \n]eleag` c` nu-i vorba despreo manevr` electoral`.

– Dar, Susan, câteva voturi \n minus mi se par o problem`secundar`, când este vorba despre s`n`tatea unei mul]imi deoameni! Dac` nu spui nimic, o s` fii vinovat` de complicitate.De altfel, sunt sigur` c` dac` Steve ar fi aici te-ar sus]ine dintoat` inima.

– Cred c` ai dreptate… \n ceea ce prive[te denun]ul, admiseSusan, cu sinceritate. Dar chiar trebuie s` scriu articolul?

– Teoretic, nu, bine\n]eles. |ns` din punctul de vedere aleticii jurnalistului…

Susan se pr`bu[i pe scaun [i \nchise ochii o clip`. Fire[te,Patsy avea dreptate. Nu trebuia s` lase sentimentele pentruSteve s` interfereze cu exigen]ele justi]iei [i profesiei sale.

– Chiar dac` denun]ul va fi anonim, Bruckerii or s` [tieimediat c` vine de la tine.

– De ce? \ntreb` Susan, confuz`.– Dintr-un motiv foarte simplu. Dac` au putut s` deschid`

uzina \n asemenea condi]ii [i nu au fost \ngrijora]i niciodat`,\nseamn` c` cineva bine pozi]ionat a acceptat s` \nchid` ochii…

Susan \n]elese imediat unde vroia s` ajung` prietena ei.– Vrei s` spui c` au… « uns » pe cineva de sus?Se sim]i deodat` cuprins` de furie. Cum puteau s` se joace

cu vie]ile oamenilor cu atâta sânge-rece?

100 ELEEN KELLY

– Mi se pare evident, replic` pragmatic Patsy. Pl`tesc una saumai multe persoane ca s` p`streze t`cerea. Dar pe cine?

Susan \[i mu[c` buzele.– Doamne, cât a[ vrea s` [tiu pe cine… Dar, din p`cate, nu

v`d de unde [i cum a[ putea s` ob]in asemenea informa]ii!– Dac` nu reu[e[ti singur`, cere autorit`]ilor s` deschid` o

anchet`. Fii sigur` c` n-or s` te refuze. E[ti o personalitatecunoscut`, se [tie c` niciodat` n-ai dat \napoi \n fa]aobstacolelor ca s`-]i faci bine emisiunile… Recunoa[te c` abiaa[tep]i s` te angajezi \n ac]iunea asta!

Susan zâmbi [i \ncuviin]` cl`tinând din cap. Da, de multtimp nu se mai sim]ise atât de stimulat` de o afacere… darimediat, gândurile i se \ntunecar`. Mai era [i Steve. Ar fi vruts`-i fac` un serviciu, dar dac`, dimpotriv`, dezv`luia ni[temanevre care riscau s` zdruncine lini[tea regiunii?

– Atunci? \ntreb` simplu Patsy, v`zând-o atât de t`cut`.– O s`-l scriu, r`spunse Susan. Oricum, n-am de ales…Patsy n-o l`s` s` continue [i \ntreb` repede, deschizându-[i

blocnotesul:– Când crezi c` po]i s`-mi dai articolul?Susan nu se putu st`pâni s` nu pufneasc` \n râs, apoi,

devenind din nou serioas`, spuse:– M` apuc ast`-sear`… [i mâine diminea]` \]i dau telefon.

* * *

A doua zi, la deschiderea uzinei, inspectorii de la S`n`tateerau gata de ac]iune. Dup` ce vizitar` instala]iile, ordonar`imediat \nchiderea [i, \n lipsa lui Steve, Frank Winter fu cel


desemnat s` aib` grij` de buna desf`[urare a lucrurilor. Joidup`-amiaz` ap`rea o edi]ie special` a « Curierului », consacrat`\n \ntregime scandalului. Fuseser` intervieva]i proprietarii, lafel [i angaja]ii. Primii, furio[i, ]ipau [i vorbeau de un complot,\n timp ce ceilal]i recuno[teau c` sufereau mult din cauzacondi]iilor de munc`. Totu[i, evident, nici unul dintre ei nu sebucura de pierderea locului de munc`.

Vineri, Patsy, care organizase o conferin]` de pres` la sediul« Curierului » , o felicit` cu c`ldur` pe Susan.

– Ai ridicat o problem` spinoas` [i ai declan[at o adev`rat`tornad`, declar` ea cu un zâmbet radios.

Erau prezen]i mai mul]i reprezentan]i ai cotidianelorna]ionale [i o echip` a televiziunii locale, care a[teptau \ntr-osal` al`turat` s` ia interviuri eroinei zilei.

– Articolul t`u o s` apar` \n presa din toat` ]ara… [i, cine[tie, poate o s` ]i se ofere o nou` slujb` \n televiziune!

Susan cl`tin` din cap, mai mult gânditoare decât entuziast`.Acum, \[i f`cea griji mai mult pentru Steve decât pentru carier`.De bun` seam`, nu avea s` fie deloc \ncântat s` afle c` uzinafusese \nchis` \n lipsa lui.

– Miss Trent, suntem preg`ti]i, anun]` un reporter de laKVUE– canalul regional – vârând capul pe u[`. Când vre]i…

– Vin \ntr-o clip`.Susan \[i netezi p`rul [i trase adânc aer \n piept. |ntr-un fel,

era bine c` se apuca din nou de adev`rata ei munc`.– Ureaz`-mi succes! \i [opti lui Patsy.Aceasta \i f`cu cu ochiul [i ridic` dou` degete f`când semnul

victoriei.Transmiterea \n direct a informa]iilor de la ora 18 abia

\ncepuse \n momentul \n care Steve se strecur` \n sal`. Susan

102 ELEEN KELLY

a[tepta zâmbitoare ca prezentatorul s` termine scurtaalocu]iune \nainte de a-i pune \ntreb`ri. Cameramanii aruncarò privire surprins` spre Steve dar, cum era \n uniform`, nimeninu-i puse nici o \ntrebare [i lu` loc cu discre]ie pe un scaun,lâng` perete.

– Se afl` \mpreun` cu noi, continu` prezentatorul, tân`raavocat` [i ziarist` specialist` \n probleme de consum care adescoperit neregulile de la uzina Brucker. Miss Trent, avea]iidee de ce o s` g`si]i vizitând instala]iile?

– Nu, r`spunse hot`rât Susan. Am remarcat primele neregulicând am ajuns acolo…

Se \ntrerupse o frac]iune de secund`, pentru c` tocmai \ldescoperise pe Steve, apoi continu` uitându-se la camer`:

– Inspectorii de la Serviciul de S`n`tate sunt cei care, la ocercetare mai minu]ioas`, au constat restul, \n primul rând unsistem defectuos de cuptoare de coacere la temperatur` \nalt`.Dat fiind riscul de intoxicare cu salmonela, au hot`rât sòpreasc` instala]iile [i s` interzic` pentru moment vânzareaacestor produse.

Inima \i b`tea ca o tob`. De ce oare Steve avea o expresieatât de sumbr`? Totu[i, acceptase f`r` s` clipeasc` s-o lase s`dea interviul `sta. Chiar dac`-i p`ruse rù c` nu-l a[teptase s` se\ntoarc` \nainte de a trece la ac]iune…

– Ce p`rere ave]i despre aceast` \nchidere?– Mi se pare justificat` [i necesar` pentru c` altfel nu s-ar fi

intervenit pentru repara]ii.– Bruckerii estimeaz` c` li se face o nedreptate pentru c`

sunt nou-veni]i \n regiune. Ce p`rere ave]i?Steve o privea fix, \n timp ce ea nici nu \ndr`znea s` se uite

la el.


– Cred c`, dimpotriv`, toat` popula]ia i-a primit cât se poatede bine, r`spunse, calm`.

– Totu[i, ei amenin]` c` pleac` definitiv…– Bine\n]eles, n-ar fi deloc bine pentru for]a de munc`

local`.– Nu v` suscit` nici un regret c` a]i intervenit?Susan \[i \ncruci[` discret picioarele.– Cred c` oricare cet`]ean responsabil ar fi procedat a[a

cum am f`cut eu.Reporterul arunc` o privire pe noti]ele lui.– |ntr-un interviu pe care l-au dat \n diminea]a asta,

Bruckerii \l acuz` pe [eriful Markham c` a pus la cale aceast`opera]iune [tiind c` se preg`teau s`-l sus]in` pe candidatulrival, Robert Wakefield. Acesta din urm` a confirmat c`, \ntr-adev`r, se poate crede [i a[a ceva…

Privirea Susanei se \nfl`c`r` [i adopt` un ton ferm [iautoritar, demn de un politician de carier`.

– E absurd! {eriful Markham este omul cel mai cinstit pecare-l cunosc.

Steve se \ncrunt`. Atitudinea reporterului \ncepea s` nu-imai plac`. De ce aceast` disput`?

– De altfel… \l cunoa[te]i foarte bine, nu-i a[a? – Suntem prieteni, admise Susan pe un ton neutru.– Doar prieteni? insist` b`rbatul cu un zâmbet ambiguu. Mi

s-a spus c` a]i fost logodnici…– Exact. E mult de-atunci, ripost` Susan cu trufie.– Miss Trent, cum v` explica]i c` n-a fost aici \n momentul

\n care a izbucnit scandalul?

104 ELEEN KELLY

Reporterul nu-l v`zuse pe Steve plecând brusc de la locul lui[i traversând sala ca s` dea buzna pe platou. Auzindu-i glasulaproape, tres`ri.

– Miss Trent n-are nici o explica]ie de dat pe tema asta!Urm` un moment de [ov`ial`, dup` care reporterul se a[ez`

din nou, \i oferi un loc lui Steve [i, \n timp ce camera f`cea ungros-plan pe insignele tân`rului [erif, declar`:

– Iat` c` \nsu[i [eriful Markham ne face onoarea s` fie cunoi. Domnule Markham, bun` ziua…

– Bun` ziua, r`spunse Steve cl`tinând din cap \n direc]iacamerei.

Susan, fericit` s` treac` \n planul doi, \[i \ncruci[` mâinile \npoal`.

– V` ascult`m, spuse jurnalistul, care f`cea tot posibilul s`r`mân` jovial, cu toate c` era contrariat.

– S-a \ntâmplat s` plec la Charleston, unde am fost timp deo s`pt`mân` la un congres.

– N-a]i fi putut s` delega]i pe altcineva s` v` reprezinte?– A[ fi putut s` fac asta numai \n cazul \n care a[ fi fost

bolnav, r`spunse Steve, de acum sigur pe el [i st`pân pesitua]ie. Or, dup` cum pute]i vedea, sunt perfect s`n`tos. Uncameraman f`cu semn c` mai erau \nc` treizeci de secunde deemisiune.

– Iat` deci un mister dezlegat… Acestea fiind spuse, cep`rere ave]i despre felul cum a fost f`cut` afacerea asta,domnule Markham?

– Sunt \ntru totul de acord. Nici nu se punea problema s`continu`m s` punem \n pericol vie]ile concet`]enilor no[tri.

Dup` r`spunsul la aceast` \ntrebare, camerele \ncetar`transmisiunea [i toat` lumea r`sufl` u[urat`.


– Domnule Markham, interveni imediat reporterul de laKVUE, cred c` aceast` modalitate de a intra \n platou este…

– … deplasat` [i antiprofesional`, sunt de acord,complet` Steve. |mi cer scuze, dar era vorba despre ni[telucruri la care vroiam s` r`spund personal. Susan nucunoa[te exigen]ele meseriei mele, cum nici eu nu le cunoscpe ale ei. Dac` a[ fi aflat la timp, a[ fi solicitat pe cale oficial`s` pot interveni.

Pe urm`, f`r` s` mai spun` nimic, o lu` pe Susan de mân` [io sili s` se ridice.

– Vino cu mine… am ceva s`-]i spun. Ziari[tii se apropiar` s`-i pun` \ntreb`ri, dar el ridic` mâna

[i se strecur` printre ei.– Mai târziu, domnilor… vom avea ocazia s` mai st`m de

vorb`.O scoase pe Susan afar`, o duse \n parcare [i, deschizând

portiera ma[inii lui, o f`cu s` se a[eze. Apoi se duse pe parteacealalt`, intr` [i se a[ez` lâng` ea. Tân`ra femeie nu spuneanimic, dar inima \i b`tea gata s`-i sparg` pieptul.

– Poate s` ne vad` toat` lumea, \ncerc` ea s` glumeasc`,dup` câteva clipe. Nu g`se[ti c` e compromi]`tor?

De data asta, el l`s` ironia deoparte.– Susan, te-ai descurcat admirabil… sunt mândru de tine.– Mul]umesc, murmur` ea, \ncântat` de laud`.– Acum \n]eleg de ce pierderea slujbei te-a bulversat atât.

E[ti f`cut` pentru « live ». Dar nu a[a vreau s`-]i câ[tigipâinea…

Oft` \ncet, o prinse de mân` [i continu`:– Azi-diminea]`, Harvey Brucker a venit s` m` caute la

Charleston. Furios, bine\n]eles… m-a \nvinuit c` te-am l`sat

106 ELEEN KELLY

nesupravegheat` [i, când i-am spus c` te sus]in \ntru totul, m-aamenin]at c-o s` fac` totul s`-mi ruineze cariera.

Bulversat`, Susan \[i mu[c` buzele.– Dumnezeule! De la bun \nceput mi-era team` de asta.

Steve, a[ fi vrut atât de mult s`-l evit!– Nu se putea! Partea proast` este c` a \nceput s` le spun`

tuturor celor ce vor s`-l asculte, fire[te [i presei, c` am plecatdin ora[ ca s` nu m` compromit direct. |ntr-un cuvânt, c` amfost la[… Pe de alt` parte, Robert Wakefield vine cu o alt`versiune, conform c`reia a[ fi fost pl`tit s` \nchid ochii laproblemele privind func]ionarea uzinei. Altfel spus, dac-a[ fifost prezent, a[ fi \n`bu[it scandalul…

– Steve, nimeni n-o s`-l cread`, protest` p`tima[ femeia, culacrimi \n ochi. Mai ales dup` ce or s` vad` interven]ia ta latelevizor!

El \[i strânse buzele [i, eliberându-i mâna, privi fix \nainte,f`r` s` se mai gândeasc` la ea.

– Acum… te temi s` nu-]i pierzi postul, nu? murmur`femeia cu glas tremurat.

– |ntr-adev`r, riscul exist`… se afl` \n faz` de l`star.Deodat`, Susan se sim]i teribil de r`spunz`toare pentru ce

se \ntâmplase, dar cum ar fi putut s` evite acest lucru? Pusemâna pe clan]` [i, deschizând portiera, spuse:

– Cred c`… nu ar mai trebui s` ne vedem pân` la alegeri.Ar fi mai bine pentru tine.

El o prinse de bra].– Vorbe[ti serios?– L-ai auzit pe reporterul de la KVUE, nu? Steve… n-a[ vrea

s` fiu cauza e[ecului t`u.


108 ELEEN KELLY

– Cum a[ putea s` suport s` nu te mai v`d dou` s`pt`mâni?protest` b`rbatul pe un ton aspru.

Cu un nod \n gât, Susan se \nc`p`]ân`. Nu trebuia s`-l lases`-[i dea seama cât de greu \i va fi [i ei…

– Trebuie, Steve. Oamenii trebuie s` se obi[nuiasc` s` tevad` ducându-]i singur campania electoral`, f`r` mine al`turi.De altfel, eu… am mult de lucru. |n felul `sta, a[ putea s`-miv`d de treaba mea.

|i d`du drumul din nou [i o privi adânc \n ochi.– Cum vrei tu. Dac` te r`zgânde[ti cumva…– Nu, deocamdat`, Steve. Te asigur.De data asta, chipul lui Steve se \ntunec`. O l`s` s` ias` din

ma[in` [i porni motorul. – Foarte bine… cum vrei tu. Te las, pentru c` am treab`.– Steve…– Pe curând, Susan.Când urc` \n ma[ina ei, trebui s` fac` un efort s`-[i \n`bu[e

lacrimile. De ce trebuia s` piard` pe de o parte ce câ[tiga pepartea cealalt`?

Capitolul 10

Când Susan ajunse, \n fa]a casei o a[tepta un grup de câtevafemei, cu figuri hot`râte. Cu inima strâns`, recunoscumuncitoare de la uzina care se \nchisese. Gena Gordon p`reaconduc`toarea lor.

– Bun` ziua, Gena, spuse vesel`, dup` ce-[i parc` ma[ina.Ve]i s` vorbi]i cu mine? S` [ti]i c`-mi pare r`u pentru slujbelevoastre. N-am avut de gând s` v` fac s` le pierde]i…

– Ce-a fost a fost, ripost` Gena, f`când un gest cu mâna, s`nu mai vorbim despre asta. Am venit la tine s` ne aju]i… [icredem c` ne e[ti datoare cu asta. La mina Taylor, se facangaj`ri din nou. Se zvone[te c` numele or s` fie afi[ateast`-sear`… or, ne-ar pl`cea s` le aducem aminte c` unelefemei se afl` pe lista de a[teptare de mai mul]i ani.

Uitând de orice altceva, Susan \n`l]` sprâncenele [i seapropie.

– Vre]i s` spune]i c`… fac angaj`ri discriminatorii?Gena \[i aprinse o ]igar` [i ridic` b`rbia.

– Asta e pu]in spus! |n zece ani, au angajat doar dou` femeipe lâng` treizeci de b`rba]i, [i le-au obligat s` demisionezedup` o lun` sau dou`, fiind h`r]uite.

Dup` ce mai trase un fum, continu`:– Dac` vii cu noi, vom putea s` atragem aten]ia mass-mediei.

Ai putea s` fii purt`toarea noastr` de cuvânt…Nu putea s` le refuze, \[i spuse Susan. Aruncând o privire la

taiorul elegant cu care se \mbr`case pentru \ntâlnirea cuteleviziunea, explic`:

– De acord. L`sa]i-m` s` m` duc s` m` schimb…– N-avem timp de asta, ripost` Gena luând-o de mân`.

Trebuie s`-i lu`m prin surprindere!Susan lu` loc al`turi de Gena \n vechiul „Dodge“ ro[u al

acesteia. Nori \ntuneca]i se adunau la orizont. Era norocul lordac` \ncepea s` plou`!

– Te-am v`zut la „[tiri“, \i spuse Gena cu sincer` admira]ie.Te-ai ap`rat bine. Dup` toate minciunile lansate de Bruckeri,trebuia s` spun` cineva adev`rul…

– Mul]umesc, murmur` Susan. Gena, \nc` o dat`, \mi parefoarte r`u c` v-a]i pierdut slujbele prin \nchiderea uzinei.

– |n felul `sta, suntem obligate s` ne mai batem o dat`pentru dreptul la munc`…

– O s` fac tot ce pot, promise Susan.|n sinea ei, se gândi c` Patsy o s` accepte cu siguran]` un

articol pe tema asta.Ma[ina \ncetini [i, urmat` de celelalte, \n care se

\nghesuiser` \nso]itoarele, intr` \n parcarea uzinei.Mai multe persoane erau deja prezente; notabilit`]i, ziari[ti,

Patsy [i b`rbatul ei, [i – spre marea dezam`gire a Susanei –\nsu[i Steve.

110 ELEEN KELLY

– Se pare c` suntem a[tepta]i, declar` Gena, sobr`.Cineva trebuie s`-i fi prevenit c` femeile n-or s` se lase a[au[or…

Susan cobor\ din ma[in` [i se uit` la Steve. Acesta o privitimp de câteva zeci de secunde, apoi \ntoarse capul, f`r` cel maimic gest de \ntâmpinare. Ei i se p`ru c` i se oprise inima \npiept.

Gena, care nu b`gase nimic de seam`, ap`ru lâng` ea.– Susan, e[ti sigur` c` po]i s` faci fa]` situa]iei? Nu [tim ce

poate s` ias` din asta.Hot`rât`, Susan scoase din geant` un blocnotes [i un pix. – Gena, po]i s` contezi pe mine.– Perfect! Hai s` mergem!Pornir` spre intrare când, deodat`, Susan sim]i c` cineva o

prinde brusc de mân`. Se \ntoarse… era Steve.– Fetelor, scuza]i-ne o clip`, Susan [i cu mine avem ceva de

discutat \ntre patru ochi.Susan se \ncrunt` [i \ncerc` \n zadar s` scape de el. Gena,

care \n prima clip` se uitase furioas` la Steve, ridic` din umeri.– Cum vre]i, dar Susan… nu uita ce-ai promis.– Nu-]i face nici o grij`! r`spunse Susan, pe care atitudinea

lui Steve o f`cu mai hot`rât` ca niciodat`.B`rbatul o sili s`-l \nso]easc` [i-l \ntreb`, furioas`:– Cumva, pot s` [tiu [i eu unde mergem?– |ntr-unul din birouri, veni replica scurt`.– Am fi putut foarte bine s` st`m de vorb` afar`!– }in ca discu]ia asta s` fie \ntre patru ochi!El deschise u[a; \ntr-o sal` mic`, mai mul]i b`rba]i – printre

care Susan recunoscu responsabili de la min` – st`teau de


vorb`. T`cur` o clip` ca s`-i priveasc` pe cei doi trecând, \ntimp ce Steve o conducea spre o \nc`pere situat` undeva mai \nspate.

– Suntem \n biroul Directorului de Personal, anun]`,\nchizând u[a \n urma lui. Nimeni n-o s` vin` s` ne deranjeze.

Femeia p`str` o t`cere \nc`p`]ânat`, remarcând c` dincamer` disp`ruser` toate hârtiile [i documentele. Sea[teptaser` la o posibil` \nfruntare?

Steve se a[ez` pe col]ul unui birou \n timp ce ea r`mase \npicioare, cu bra]ele \ncruci[ate, rezemat` de perete.

– Po]i s`-mi explici ce cau]i aici? \ncepu el pe un ton sec.– Gena [i tovar`[ele ei m-au rugat s` le ajut s`-[i câ[tige

dreptul la munc`. Cererea asta, \n condi]iile actuale, mi se pareperfect \ndrept`]it`.

– {i este, i-o t`ie el. Dar… atâta timp cât te limitezi s`-]ifolose[ti doar ma[ina de scris!

– De unde mi-a[ culege informa]iile, dac` nu de la fa]alocului? \ntreb`, suav`.

– |ntoarce-te acas`, Susan, oft` Steve f`cându-se c` vrea s-oduc` la u[`.

Femeia scutur` negativ din cap, mai hot`rât` ca oricând, [ioft` din adâncul inimii.

– Ascult`… lucrurile pot s` ias` prost [i, dac` vrei s` [tii,[efii au tot dreptul s` angajeze pe cine vor pentru bunafunc]ionare a instala]iilor.

– Nu v`d de ce am ajunge la asta. Gena [i colegele ei vordoar s` se exprime, [i…

– Susan, primele liste cu angaja]i vor fi afi[ate \ntr-ojum`tate de or`. Cel mult unul din trei candida]i o s` g`seasc`

112 ELEEN KELLY

de munc`, atât de ridicat e nivelul [omajului \n regiune. Cumcrezi c` or s` reac]ioneze b`rba]ii, v`zând c` femeile vor s`\ncerce s` le ia locurile?

– Ele nu iau locul nim`nui! exclam` Susan. La fel ca ei, audreptul s` munceasc` dac` au calificarea cerut`!

– {tii foarte bine c` sunt de acord cu tine, dar problema n-os` se rezolve cu violen]`. Dac` acest conflict este dublat de unr`zboi \ntre sexe, Dumnezeu [tie unde o s` ajungem… \n oricecaz, nu la o solu]ie.

– Cine [tie? replic` femeia. Poate asta o s`-i pun` pe unii pegânduri…

– A[ fi surprins, [i \n orice caz, asta nu explic` delocprezen]a ta aici!

Amândoi se \nc`lziser`, [i Susan lans` pe un ton acid:– Trebuie s` pun punctele pe i? Femeile astea conteaz` pe

mine pentru c` sunt o personalitate destul de cunoscut` \nmass-media. N-am intervenit \n timpul campaniei electorale!Dac-a[ fi vrut, a[ fi…

– Ai fi f`cut… ce? i-o t`ie Steve cu asprime.Femeia \[i mu[c` buzele, regretând deja c` se angajase pe

drumul `sta.– A[ fi putut s` m` fac mai bine auzit`.– |n]eleg. {i prin asta, mai vrei s`-]i spore[ti [ansele s`-]i

g`se[ti un loc de munc` la televiziune, complet` el cu sarcasm.Asta vrei s` faci azi? S` g`se[ti o ocazie de publicitate \n jurulnumelui t`u?

– Cum \ndr`zne[ti s` insinuezi a[a ceva?Se uitar` cu du[m`nie unul la cel`lalt, cu din]ii strân[i. Pe

urm` Steve, cu o expresie sumbr`, se apropie [i-i oron` pe unton autoritar:


– |]i repet, Susan, \ntoarce-te acas`. Sunt sigur c` ast`-sear`n-o s` se \ntâmple nimic. O s`-]i pierzi timpul de poman`.

N-o s` se \ntâmple nimic? se \ntreb` \n sinea ei, zâmbind.N-ar fi b`gat mâna-n foc! Dimpotriv`, sim]ea tensiunea plutind\n aer. Evenimentele riscau s` se precipite, [i pentru nimic \nlume n-ar fi ratat lucrul `sta.

– Dac` femeile astea ar reu[i s` se fac` auzite, asta ar aveaimportan]`, [i ]in s` fiu martor` la ce voi vedea. Deci…r`mân.

Se scurser` câteva zeci de secunde. Steve, \n picioare, \n fa]aei, foarte ferm, o privea fix.

– Ascult`, continu` el, am trecut pe aici chiar \nainteaemisiunii din dup`-amiaza asta, imediat ce m-am \ntors de laCharleston, [i pot s` spun c`…

– Erai la curent? i-o t`ie ea.Din ce \n ce mai bine! \[i spuse cu am`r`ciune. O ]inea cu

bun` [tiin]` departe de tot ce putea s-o intereseze pe planprofesional!

– {tiam c` trebuia s` publice listele, [i riscau s` aib`dificult`]i, explic` el.

Deodat`, p`ru z`p`cit, [i ad`ug` cu nelini[te \n glas:– Susan, te rog… N-a[ vrea s` ai s` ai probleme, sau chiar s`

fii r`nit`.Emo]ia lui o impresion` mai mult decât cuvintele.– O s` stau deoparte, promise ea. Vreau doar s` v`d ce

se-ntâmpl` [i s`-mi iau noti]e ca s` pot fi martor` dup` aceea.El cl`tin` din cap, descurajat.– Nu [tii cum se-ntâmpl` lucrurile astea… dac` izbucne[te

gâlceava, nu mai po]i s` pleci de acolo.

114 ELEEN KELLY

– Femeile astea nu sunt tratate cum trebuie [i au dreptuls`-[i spun` cuvântul!

– Susan, izbucni el, te-ai gândit m`car o dat` la sentimentelemele?

– Bine\n]eles! r`spunse ea, pe acela[i ton iritat. Dar m`gândesc [i la femeile astea care lupt` [i…

Amândoi vorbeau din ce \n ce mai tare. Nu numai c` riscaus` fie auzi]i, dar \n plus era o situa]ie ridicol`… f`când efort s`se calmeze, femeia continu` mai \ncet:

– Nu mai insista, Steve. N-o s` m` faci s` m` r`zgândesc.O mai privi o dat`, apoi ridic` din umeri.– A[ fi vrut… nu-mi mai asum nici o r`spundere pentru ce

]i s-ar putea \ntâmpla.– Ce vrei s` spui? \l \ntreb`, trufa[`, cu mâna pe clan]a u[ii.– O s`-n]elegi destul de repede.Deschise u[a; \n camera cealalt`, se adunaser` mai mul]i

jurnali[ti [i reporteri, printre care, bine\n]eles, cel care ointervievase cu câteva ore \nainte. To]i o privir` surprin[i.

– Tu mi-ai spus ce aveai s`-mi spui, \i [opti lui Steve. Te-amascultat. Acum…

– Chiar m-ai ascultat? rânji el.Ignorându-i \ntreruperea, continu`:– … acum, ]i-a[ fi recunosc`toare dac` m-ai l`sa singur`.Cu pas hot`rât, se \ndrept` spre ie[ire, urmat` de

reporterul de la KVUE. Sub privirea dezaprobatoare a lui Steve,accept` s` r`spund` la \ntreb`ri [i chiar s`-l duc` la Gena [i la\nso]itoarele ei.

B`rba]ii care abia fuseser` angaja]i se adunaser` lâng` uzin`,\n fa]a grupului de femei. |n]eleseser` imediat de ce veniser` [i


\ncepuser` s` le insulte [i s` le amenin]e cu represalii dac`puneau piciorul \n min`. Gena, f`r` s`-[i piard` sângele rece,expuse plângerile lor reporterului KVUE, [i Susan generaliz`situa]ia pentru toate femeile din regiune. Unul dintre b`rba]ilans`, rânjind, c` nici una dintre ele n-ar fi putut face muncagrea din min`; Gena se apropie de el [i, \n fa]a obiectivelorcamerelor TV, \i propuse s` se bat` pu]in, f`cându-se c`-[i\ncordeaz` mu[chii. Provocarea nu fu pe gustulinterlocutorului, [i doar interven]ia lui Frank Winter f`cu s` nuse ajung` la o \ncìerare general`.

Steve st`tea deoparte, \ncruntat. Nu se f`cuse \nc` nici oarestare, conduc`torii vrând s` evite s` se ajung` la ce era mairù, dar tensiunea dintre cele dou` tabere cre[tea ne\ncetat…Deodat`, impulsiv, hot`r\ s` \ncerce pentru ultima dat`.

Dup` ce-i \ncredin]` lui Frank portavocea, se strecur` prinmul]ime s` se apropie de Susan [i o prinse de mân`, s-o ducùndeva, pu]in mai departe.

– N-ai v`zut destul? o \ntreb` cu voce [uier`toare. E[ti dejape ecranele televiziunilor din toat` ]ara. Cred c` asta ar trebuis`-]i fie de-ajuns!

Faptul c` p`rea \ncântat` nu f`cea decât s`-i sporeasc` furia.F`r` s` se fâstâceasc` vreun pic, \i adres` un zâmbet larg [iripost` cu non[alan]`:

– Tot ce se-ntâmpl` aici m` intereseaz`… n-am s` plec\nainte de a se termina.

– Chiar dac-ar trebui s` ajungi dincolo de gratii?– De ce nu? N-ai dreptul s`-mi interzici nimic, Steve.{tia foarte bine c` a[a st`teau lucrurile, din p`cate! Nu-i pl`cea

s` se simt` atât de neputincios, [i nu [tia ce motiv s` mai invoce.

116 ELEEN KELLY

– La sfâr[it, s` nu vii la mine s`-mi ceri vreun favor! \i arunc`\n disperare de cauz`.

Ce naiba, nu era [eriful ora[ului? Nu avea autoritate denet`g`duit asupra concet`]enilor? De ce toate astea n-aveau niciun efect când era vorba despre Susan?

Ea \i sus]inu privirea timp de câteva minute, cu o expresieindescifrabil` \ntip`rit` pe fa]`. |n alt` situa]ie, i-ar fi apreciatcapacitatea remarcabil` de a dezamorsa conflictele, de aconvinge oamenii s` se poarte rezonabil, dar acum era vorbadespre confruntarea lor, pe care nu vroia s-o rezolve printr-uncompromis. |ntoarse \n sfâr[it capul, [i, eliberându-se dinmâinile lui, se \ndep`rt`.

– Bine, murmur` Steve, \nvins. Cum vrei tu.Susan nu mai spuse nimic, sim]ind un nod \n gât. |i p`rea

foarte r`u de complicitatea lor din ultimele zile, dar de ce se\nc`p`]âna s` n-o \n]eleag`?

La c`derea nop]ii, situa]ia se \nveninase considerabil.Femeile \ncercaser` de mai multe ori s` dep`[easc` rândul depoli]i[ti care proteja intrarea \n birourile unde se refugiaser`conduc`torii. Fuseser` date \napoi cu brutalitate; acum se]ineau de mâini, refuzând s` fac` vreun pas \napoi. Muncitorii,desp`r]i]i de ele printr-un mic cordon de poli]i[ti, continuau s`le insulte. La fiecare soma]ie a lui Steve, care invita mul]imea s`se r`spândeasc`, Gena r`spundea cu voce tare c` aveau s`r`mân` pe loc dac` trebuia, pân` vor primi o promisiune dinpartea vreunuia dintre responsabili…

Camerele TV continuau s` filmeze [i s` \nregistreze f`r` s`mai deranjeze pe nimeni. Din când \n când, se instala o lini[teap`s`toare, pe care \ntunericul o f`cea aproape tangibil`.


– Susan, ]i-e fric`? murmur` Gena, care o ]inea ferm demân`. Acum, dac` vrei, po]i s` pleci. |n]elegem.

Susan trase adânc aer \n piept. Era impresionat` detensiunea situa]iei, dar n-ar fi renun]at pentru nimic \n lume.Avea deja material pentru mai multe articole, dar vroia [i mai mult.

– Totul e bine. R`mân.Dup` un ultim ordin de r`spândire, dat \n zadar de Steve,

mai multe ma[ini de poli]ie \[i f`cur` apari]ia [i venir` \n fa]abirourilor. Din ele, coborâr` oameni \n uniforme… Gena \[i\n`bu[i o exclama]ie.

Imediat, \ncepur` arest`rile; mai \ntâi printre b`rba]ii caretulburaser` lini[tea, lansând proiectile improvizate… pe urm`printre femei.

Steve, cu o expresie sumbr`, se apropie s-o ia el pe Susan.Femeia sim]i c` fierbea pe din`untru. Totul p`rea atât deridicol! Ce li se repro[a? Totu[i, ca s` evite o scen` \n public,strânse din din]i [i nu spuse nimic.

Deodat`, Robert Wakefield trecu prin fa]a lor, cu o expresieagitat`. Ridic` sprâncenele [i spuse:

– Ia te uit`! Aplici logodnicei acela[i tratament ca celorlal]i? – Domnul Markham nu face nici o excep]ie, nu se putu

ab]ine ea s` nu contraatace acid.Imediat dup` aceea, zâmbi pentru o clip`, amuzat` f`r` s`

vrea de ironia situa]iei. Steve o aresta, [i ea \i lua ap`rarea!Trebuia neap`rat s` intervin`, pentru ca rivalul s` nu profite deevenimente [i s` trag` spuza pe turta lui.

– De altfel, toat` lumea [tie asta, ad`ug` pe un ton sarcastic.– Mai r`mâne de v`zut… \ncepu cel`lalt. Dar Steve, ca pentru a dovedi imediat veridicitatea spuselor

lui Susan, \l \ntrerupse:

118 ELEEN KELLY

– Nu sta aici, Wakefield! Altfel, o s` te acuz pentruobstruc]ionarea ac]iunii for]ei publice.

Robert arunc` o privire \n spatele lui; camerele seapropiaser`.

– O s` plec! spuse cu voce tare.{i, sco]ând câteva pliante din serviet`, \ncepu s` explice

jurnali[tilor c` dac` ar fi fost el [erif, nu s-ar fi ajuns la asemeneasitua]ie.

Susan \i arunc` o privire dispre]uitoare. Ar fi pus pariu c`n-ar fi fost \n stare nici m`car s`-[i p`streze sângele rece, cumf`cuse Steve. Acesta, cu o expresie sumbr`, continua s-o duc`spre ma[inile de poli]ie.

– M` doare, protest` ea.Cu o furie rece, \i r`spunse f`r` s-o priveasc`:– }i-am spus c-o s`-]i par` r`u!– A[ fi preferat s` evit o scen` \n public, exclam` ea, dar te

por]i atât de ridicol…|i sl`bi pu]in strânsoarea [i-i [uier` printre din]i:– Fii calm`, Susan. Dac` nu pentru mine, cel pu]in pentru

p`rin]ii t`i. Ce-or s` cread` dac` o s` m` faci s`-]i pun c`tu[ele?Cuvintele « dac` nu pentru mine » o umplur` de disperare.

A[adar, se sim]ea vizat personal de ceea ce f`cuse… i se p`reac` \ntre ei se deschisese o pr`pastie. Susan nu mai spuse nimicpân` ajunser` la ma[in`.

Steve o ajut` s` urce [i-i spuse, \nainte s` dispar`:– Susan, când totul se va termina, ar trebui s` avem o

discu]ie serioas`.– Serios? S` vorbim despre ce? \l \ntreb`, str`duindu-se \n

zadar s`-[i ascund` tremurul vocii.


120 ELEEN KELLY

– Despre noi, veni imediat r`spunsul.Femeia se a[ez` pe bancheta \ngust`, oftând din toat` inima.

Ziua fusese o adev`rat` catastrof` pe toate planurile…Frank Winter veni s` se a[eze \n fa]a ei [i declar` cu regret:– Susan, n-o s` scapi de condamnare, [tii asta, nu?Femeia \nchise ochii strâns, apoi \i deschise.– Ei bine! Uite c` a mai ap`rut ceva pe viitorul meu

curriculum vitae…– N-am reu[it s` ob]inem de la Companie s`-[i retrag`

plângerea, explic` el. De asta am obligat-o pe Patsy s` se duc`acas`, de la \nceput…

Susan, care cuno[tea caracterul greu de \mblânzit alprietenei sale, nu putu s` nu zâmbeasc`.

– Cum ai reu[it s-o convingi?– I-am cerut s` se gândeasc` la copii, r`spunse sobru.Susan t`cu, gânditoare. Câteva minute mai târziu, dup` ce

Gena urcase la rândul ei– nu f`r` proteste violente,bine\n]eles– ma[ina o lu` din loc.

Totu[i, printre femei domnea o stranie bun` dispozi]ie.– Ne-au filmat toat` seara, spuse una dintre ele. Ce

propagand` mai bun` ne-am fi putut dori?Energia lor o revigor` pe Susan, care promise:– O s` umplu „Curierul“ cu articole.– Ai mai fost la \nchisoare, Susan?– Nu, niciodat`.– Ei bine! Poate n-o s` fii decep]ionat`… [i o s` ai multe

lucruri de povestit!

Capitolul 11

– Haide, Susan, nu mai fi atât de am`rât`, \i spuse cublânde]e Gena,

[i cu un zâmbet pe jum`tate filozofic, pe jum`tate sarcastic,adùg`: s` [tii c` putea s` fie [i mai rù!

Se \nghesuiau vreo treizeci \ntr-o celul` de patru pe cinci,prev`zut` pentru mai pu]ine persoane. A[teptau de [ase ore, [iSusan avea impresia c` erau acolo de ani de zile. Ar fi vrut s`respire o gur` de aer curat, s` fac` o baie [i s` devoreze o mas`copioas`.

– Mai rù de atât? Nu v`d cum ar putea exista a[a ceva…Gena zâmbi din nou.– Spre deosebire de mine, tu nu te-ai opus arest`rii, ceea ce

face cazul tù mult mai pu]in grav…Susan se \ntinse s`-[i trosneasc` oasele [i se a[ez` pe banca

tare de lemn.– M` simt pu]in nùc`, se spovedi bine dispus`. De aproape,

asemenea scene sunt foarte impresionante.

Vorbea \ncet, pentru c` majoritatea celorlalte, epuizate,adormiser`. Gena trase lini[tit` din ]igar`. D`dea dovad` de orezisten]` surprinz`toare.

– Nu te deprim` s` fii \nchis` la fel ca o…– Ca o curv`? complet` Gena. Ba da, pu]in, bine\n]eles. Dar

mi s-a mai \ntâmplat…Susan \[i \n`l]` sprâncenele [i parcurse cu ochii \nc`perea

cenu[ie, cutremurându-se.– Chiar?– Când eram adolescent`, explic` Gena, am petrecut câteva

s`pt`mâni \ntr-un centru pentru delincven]i juvenili.Vorbea f`r` stânjeneal`. Sinceritatea ei lipsit` de cochet`rie

era unul dintre lucrurile pe care Susan le aprecia cel mai mult.– |mi aduc aminte c` lipseai deseori de la [coal`.Gena \ncuviin]`, cl`tinând din cap.– Eram un adev`rat bìe]oi, gata \ntotdeauna s`-mi fac de

cap. Trebuie s` spun c`… veneam dintr-o familie „cuprobleme“. Tata era iute la mânie, [i fugeam mereu de acas`…

Vorbea pe un ton neutru [i nu cerea nici o comp`timire.Susan, interesat` [i impresionat`, \[i strânse picioarele sub ea cas` se simt` mai \n largul ei [i continu`:

– Te mai vezi cu ai tì?– Nu. Tata a murit acum doi ani, \n urma unei b`tì la un

scandal. Cât despre mama, a plecat altundeva [i s-a m`ritatacolo.

– Ai fra]i, surori?Gena se lumin` la fa]`.– Am doi fra]i marinari [i o sor`, al c`rei b`rbat, din p`cate,

e [i el cam brutal…Medit` o clip`, apoi adùg` cu patim`:

122 ELEEN KELLY

giannijollys

– Susan, de asta mi-ar pl`cea s` lucrez la min`. Ca s` ledovedesc unor b`rba]i pe care-i cunosc c` n-au dreptate cândconsider` femeile ni[te fiin]e inferioare.

F`cu o mutr` badjocoritoare [i Susan nu se putu ab]ine s`nu pufneasc` \n râs. Era \ntr-adev`r un personaj ie[it dincomun!

– Gena, n-ai fost m`ritat` niciodat`? \ntreb` Susan,masându-[i gleznele umflate…

– Nu. Am trìt cât`va vreme cu unul… pe urm`, cândm-am s`turat s` fiu femeia lui de serviciu, l-am dat pe u[àfar`.

– |n]eleg, zâmbi Susan. Spune-mi sincer; nu ]i-a fost fric`nici o clip` \n confruntarea de ast`-sear`?

– Bine\n]eles c` mi-a fost, r`spunse Gena cu sinceritate.Se ridic` s` fac` doi-trei pa[i, [i continu` venind s` se a[eze

din nou:– Perspectiva de a risca o \ncìerare cred c` sperie pe toat`

lumea. Numai c`, dup` p`rerea mea, nu-i un motiv s` dai\napoi… Mai ales când [tii c` dreptatea e de partea ta.

Susan aprecia din ce \n ce mai mult pozi]ia curajoas` [itran[ant` a tovar`[ei sale. Dintr-un impuls de moment, o\ntreb`:

– Te-ar deranja dac` a[ scrie un articol despre tine, dup` ceie[im de aici?

Gena nu-[i ascunse ne\ncrederea.– Chiar e nevoie? |n ce scop?– Ei bine… dup` p`rerea mea, dac` se aduc la cuno[tin]a

opiniei publice exemple ca al tù, asta ar putea s` permit` s` sefac` presiuni asupra directorilor de la min`, [i s`-i determine s`


modifice criteriile de angajare. |n plus, cred c` ar putea ajutamulte femei care, \n multe locuri, se afl` \n situa]ii similare.

Gena [ov`i câteva clipe, dar \n cele din urm` \ncuviin]`.– Ne-am \n]eles! {tii c`, pân` la urm`, ai crescut mult \n

ochii mei?– Gena, [i reciproca e adev`rat`, murmur` Susan,

\ncântat`.Susan \[i petrecu restul nop]ii intervievând femeile care se

trezeau una dup` alta [i, când fu chemat` \n fa]a judec`toruluia doua zi diminea]`, adunase deja \n carnet o cantitateconsiderabil` de informa]ii pre]ioase.

Fu condamnat`, la fel ca celelalte, la un num`r de ore demunc` \n folosul colectivit`]ii, care aveau s` se desf`[oare de-alungul câtorva luni. Steve asistase la audiere cu o expresiesumbr`, f`r` s` intervin`. Când femeia ie[i din sal`, [eriful seapropie de ea [i o prinse de bra].

– Vino… trebuie s`-]i spun ceva.– Despre ce? replic`, \ncrâncenat`.– O s` vezi. Urc` la mine \n birou, vin [i eu \n zece minute.Ea [ov`i. Nu se gândea decât la un singur lucru: s` se

\ntoarc` acas`, s` fac` baia atât de a[teptat` [i, mai ales, s` sea[eze imediat la ma[ina de scris. Totu[i, aproape f`r` s` vrea,porni spre scar`.

Intr` la toalet`, se sp`l` pe fa]`, se piept`n` [i \[i puse un picde ruj pe buze. Cu toat` oboseala, se sim]ea deja mai bine… Ocafea pe care o lu` de la un automat de pe hol, o f`cu s`-[irecapete toat` energia, [i se duse cu pas hot`rât spre biroul luiSteve.

O a[tepta deja, furios.

124 ELEEN KELLY

– Stai jos, o \ntâmpin` brutal.Nou-venita \[i \n`l]` sprâncenele. Alt`dat`, n-ar fi tolerat

s`-i vorbeasc` pe un asemenea ton… Dar, considerând c` eramai bine s` nu se gr`beasc`, lu` loc \n fa]a biroului.

Steve, care-[i luase [i el o cafea, \i puse zah`r [i amestec` \nt`cere. Susan a[tept` r`bd`toare, terminând ce mai r`m`sesedin cafeaua ei.

– Ai v`zut ziarele, azi-diminea]`? \ntreb` el pe un ton sec,sprijinindu-se de perete f`r` s` se a[eze.

– Bine\n]eles c` nu! Mi-am petrecut noaptea la \nchisoare,\n cazul \n care ai uitat.

Acum \i p`rea r`u c` nu se \ntorsese direct acas`, dar eraprea târziu. Steve ar`t` cu degetul spre biroul unde erau maimulte cotidiane.

– Arunc` o privire pe `sta!Se supuse ascunzându-[i un oftat. Pe prima pagin` a

«Telegramei de Charleston » se etala o fotografie a lui Steve [i aei \n momentul \n care, \n ajun, el o ducea spre ma[ina depoli]ie. «Un [erif din Virginia aresteaz` un reporter deteleviziune », scria dedesubt.

– Ei bine, [i? \ntreb` ea \n`l]ându-[i sprâncenele. Nuv`d ce…

– Cite[te articolul.Se conform` [i, la sfâr[itul lecturii, se cutremur`.– Trebuie s` recunosc c` au scos totul la lumin`. Totul e

aici: logodna rupt`, faptul c` ne vedem din nou… m` \ntreb dela cine vin toate astea.

– E mâna lui Robert Wakefield, f`r` nici o \ndoial`, spuseSteve pe un ton sec. Dar uite-l pe `sta.


|i \ntinse « Diminea]a », din Cincinatti. « O specialist` \nconsum », citi Susan, « duce b`t`lia pe toate fronturile ; almuncii [i al dragostei… »

Nu putu s` nu râd` [i remarc`, vesel`:– |n ansamblu, articolele astea mai degrab` te laud`! Arat`

c` respec]i legea integru [i cu abilitate…– Poate ai dreptate, dar a[ remarca faptul c` [i tu e[ti

prezentat` ca o eroin`! ~sta era planul t`u? S`-]i faci publicitatedistrugând tot ceea ce am realizat, pentru care m` bat de lunide zile?

Acum \i \n]elegea motivul furiei… [i \[i mu[c` buzele. Dac`vroia s`-l conving` c` lucrurile nu st`teau a[a, trebuia neap`rats`-[i p`streze calmul.

– Nu… nu \n]eleg ce vrei s` spui, Steve.– |n cazul `sta, o s`-]i explic. Te-ai hot`rât s`-]i cau]i un loc

\n televiziune [i recurgi la toate mijloacele posibile… printrecare [i acela de a m` face s` pierd postul de [erif!

– Nici vorb`, [tii foarte bine! r`spunse cu voce tremurat`.Niciodat` n-am…

– Deci nu te-ai gândit nici o clip` c` prezen]a ta aici, asear`,o s` fac` s` par un prost \n ochii tuturor? Deja, to]i cei cu caream fost la Charleston m` sun` râzând. Li se pare foarteamuzant` „povestea [erifului obligat s-o aresteze peSUFRAGETA cu care a fost logodit! »

Susan f`cu un efort imens s`-[i p`streze sângele rece.– Eu… de bun` seam` c` nu m-am gândit la aspectul `sta al

lucrurilor.– Cine, dup` p`rerea ta, va vota un b`rbat incapabil s`

st`pâneasc` o femeie care i-a fost atât de apropiat`?

126 ELEEN KELLY

Se ar`ta incoerent [i deforma realitatea. Cum putea s`-lconving` s` readuc` drama la dimensiuni reale? |nainte, nu-lmai v`zuse atât de pornit decât o singur` dat`, se gândi cuam`r`ciune. |n ziua rupturii lor…

– Steve… gânde[te-te. Toat` lumea [tie foarte bine c` nupo]i s` ai nici o autoritate asupra mea, [i…

– {i ai ]inut mor]i[ s` ar`]i tuturor asta!T`cur` o clip`, [i furia f`cu loc unei emo]ii mai dureroase,

mai adânci. Nu erau pe cale s` strice din nou totul \ntre ei?– Steve, nu m-am gândit nici o clip` s`-]i compromit

realegerea, murmur`, gata s` plâng`. Te asigur c`…El oft` adânc, dându-[i seama c` se l`sase antrenat de un

vârtej de sentimente complexe. |n primul rând, teamapentru ea…

– {tii c-ai fi putut fi r`nit`? re\ncepu, cu glas r`gu[it.– Slav` Domnului c` nu s-a \ntâmplat a[a ceva.– Doar din \ntâmplare, pentru c` n-ai avut \ncredere când

]i-am atras aten]ia…Se l`s` s` cad` pe scaun [i ad`ug`:– Susan, nu v`d cum lucrurile vor putea s` mearg` vreodat`

\ntre noi. O s` pui \ntotdeauna meseria pe primul plan, [ipovestea asta demonstreaz` acest lucru. Or, cum nu suntpreg`tit s` te urmez peste tot unde vei fi trimis`, nici s`-]ifolosesc drept trambulin`…

Exagera din nou, ca s-o nec`jeasc`. |[i d`du seama de astachiar \n clipa \n care vorbi, dar era deja prea târziu s`-[i retrag`cuvintele.

Ca s`-[i ascund` imensa triste]e, femeia adopt` o expresie\nchis`, glacial`. Nu era momentul s` discute cu Steve;acumulase \mpotriva ei un resentiment mult prea adânc.


128 ELEEN KELLY

Dup` o t`cere prelungit`, se ridic` [i porni spre u[`. Steve o\ntreb`, cu jum`tate de glas:

– Vrei s` vin cu tine?– Nu, mul]umesc.Vroia \n primul rând s` stea de vorb` cu Patsy, [i nu dorea

ca Steve s` [tie asta. N-ar fi \n]eles. Dar vroia s`-i demonstrezec` n-avusese nici o clip` inten]ia s`-i n`ruie cu bun` [tiin]`campania.

– }i-ar pl`cea s` fac o declara]ie referitoare la rela]ia noastr`?O punere la punct ar putea s` te ajute la realegere…

– N-are rost, r`spunse f`r` s-o priveasc`. Ne vedem maitârziu. O s`… te sun.

|l privi o clip`, cu inima strâns`. Chiar o s`-i dea telefon?Avea un sumbru presentiment c` n-o va face.

Femeia ie[i din camer` cu fruntea sus. Dac` se \ntâmpla onou` ruptur`, n-avea decât s-o fac`. |l prevenise de la bun\nceput c` o nou` leg`tur` \ntre ei nu putea fi decâttemporar`…

Capitolul 12

– Nu ]i-am spus c` un efort permanent e \ntotdeaunar`spl`tit? \i spuse tat`l Susanei, câteva zile mai târziu.

Se a[ez` alene pe sofa [i \[i scoase paltonul [i m`nu[ile. I sep`rea c` trecuser` secole de când nu-l mai v`zuse pe Steve.

– Ai dreptate, r`spunse ea surâzând. Oferta asta de munc`de la televiziunea din Minneapolis este exact ceea ce speram.

Se sim]ise atât de fericit`, \ntorcându-se de la interviu, \ncâttrebuise s`-i dea imediat telefon lui Steve ca s`-i anun]e vesteacea bun`. Pe urm`, gândindu-se mai bine, socotise c` trebuia s`treac` mai \ntâi pe la ai ei.

– Programul este perfect, continu`, vesel`. Cinci zile pes`pt`mân`. Mi se propune un salariu convenabil. Audien]a emai mic` decât la Lansing, dar asta va constitui o perioad`suplimentar`, extrem de pre]ioas` pentru cariera mea.

– Ce spune Steve despre toate astea? \ntreb` Emma Trent,ridicându-[i ochii de pe buchetul de flori pe care-l aranja.

Susan ridic` o floare c`zut` cu un aer absent [i evit` privireascrut`toare a mamei.

– Nu i-am spus \nc`.– Serios?Emma schimb` o privire nelini[tit` cu so]ul ei.– Nu mai [tiu nimic despre el de la arestare, explic` scurt

Susan. Va trebui s` trec pe la el…|[i aranj` o clip` m`nu[ile [i relu`:– Trebuie s` \ncep peste o lun`. |n r`stimpul `sta, pot s`

renun] la contract. Am timp s` m` gândesc…O lun`. Atunci, pe 15 noiembrie, va trebui s` plece din

Grafton [i s`-l p`r`seasc` pe Steve.– E cam repede, remarc` \ncet Emma, f`când un pas \napoi

ca s` admire buchetul. Asta \nseamn` c` n-o s` fii cu noi deCr`ciun…

– {tiu.Cuprins` de o brusc` triste]e, privi \n jos f`r` s` vad`

covorul. Trebuia s` se sfâr[easc` totul a[a de absurd?|ntr-adev`r, rela]ia ei cu Steve se stricase, nu putea s`

ascund` lucrul `sta. F`r` \ndoial`, se \n[elase crezând c` arputea s-o ia de la cap`t… |n primul rând \[i repro[a c`re\ncepuse o leg`tur` mai serioas` cu el, [tiind c` trebuia s`tran[eze situa]ia \ntr-o bun` zi, ceea ce nu f`cea decât s` adaugeceva \n plus suferin]ei lor. O lini[te adânc` se instalase \n\nc`pere. Dup` câtva timp, Clayton tu[i s`-[i dreaag` glasul [i\ntreb`:

– Cum o s` faci cu cele cincizeci de ore de munc` pe caretrebuie s` le prestezi pentru comunitate?

– Teoretic, ar trebui s` vin o dat` la dou` sâmbete, darmi-ar pl`cea, dac` e posibil, s` le fac \n luna care urmeaz`…Este unul dintre motivele pentru care trebuie s`-l v`d pe Steve.Sper s` accepte s` strecoare judec`torului o vorb` bun` pentrumine…

130 ELEEN KELLY

Se ridic` s` se plimbe pu]in prin camer`, gânditoare. Defapt, ar fi putut s` vorbeasc` singur` cu judec`torul, dar \n felul`sta avea un pretext pentru o \ntâlnire cu Steve…

– Nu [tiu dac`, \n momentul `sta, Steve o s` se arate foartecooperant! exclam` Clayton.

Tân`ra \[i \nfund` mâinile \n buzunare [i se \ntoarse spre el,oftând.

– |nc` este furios pe mine, e adev`rat. Dar poate c` dac-aivorbi tu cu el…

Se \ntrerupse imediat. Tat`l ei, [tia bine, nu s-ar fi amestecatniciodat` \n via]a ei. O \nv`]ase tot timpul s` se descurcesingur`.

Arunc` o privire spre mam`, [i \[i d`du seama c` aceasta vafi \ntru totul de acord cu p`rerea so]ului. De altfel, Claytondeclar` hot`rât:

– Susan, toate astea se \ntâmpl` \ntre tine [i Steve. Nimenialtcineva nu poate s` v` rezolve problemele.

– Dar e foarte greu, pentru c` \n momentul de fa]` nici nucred c-o s` vrea s` stea de vorb` cu mine! protest` f`r` preamult` convingere, cu inima strâns`, gândindu-se la r`ceala luiSteve când vorbiser` ultima dat`.

– Poate ar fi de-ajuns dac` ]i-ai cere scuze… suger` Emmaf`r` s` ridice ochii.

Susan se \ntoarse spre ea.– Eu, s`-mi cer scuze? Cât` vreme el m-a arestat [i m-a trimis

\n fa]a judec`torului…– Susan, asta s-a \ntâmplat pentru c` erai pornit` \mpotriva

lui, interveni tat`l. Te-ai n`pustit f`r` s` te gânde[ti \n afacereaasta, care, pân` la urm`, s-a terminat bine pentru tine, [i noi nebucur`m. Din p`cate, rela]ia ta cu Steve este reversul medaliei.I-ai pricinuit multe nepl`ceri, [i, sincer vorbind, ar trebui…


– Cum po]i s` fii \mpotriva fiicei tale? \l \ntrerupse Susan,gata s` izbucneasc` \n lacrimi.

– Nu fac altceva decât s` fiu obiectiv, r`spunse cel \ntrebat.Am vorbit deja prea mult despre subiectul `sta, f` cum crezi c`e mai bine pentru tine.

T`cu câteva clipe, apoi continu`, emo]ionat:– Susan , mai vreau s` adaug un singur lucru. Du-te la Steve.

|ncerca]i m`car s` g`si]i o solu]ie… Sunte]i datori unul celuilaltcu asta.

Tat`l ei avea dreptate, [i [tia foarte bine c` a[a st`teaulucrurile. Dup` o noapte alb` \n care se gândise cum s` fac` maibine, a doua zi diminea]` se duse s`-l vad` pe Steve la birou.

Nefiind \n stare s` intre direct \n subiectul noii sale slujbe,declar` pu]in nervoas`, dup` ce schimbar` formulele de salut:

– Steve, a[ vrea s` m` achit de cele cincizeci de ore pe carele am de f`cut \n folosul comunit`]ii, \n luna care vine.

El \[i a[ez` cana cu cafea pe birou [i \[i \n`l]` sprâncenele.– De ce aceast` brusc` precipitare?Cu reticen]`, tân`ra femeie men]ion` oferta pe care i-o

f`cuse televiziunea din Minneapolis.– Am o lun` s` m` gândesc, \ncheie ea cu glasul pu]in

tremurat.Steve r`mase impasibil.– {i cartea? Credeam c` numai la asta te gânde[ti…– Aaa… aproape am terminat-o. O s` am tot timpul s` m`

achit de munca \n folosul comunit`]ii [i \n acela[i timp s` duccartea la bun sfâr[it.

El \[i ascunse oftatul. |n mod absurd, sperase c` redactareac`r]ii o va re]ine mai mult timp la Grafton. Nu voise s` segândeasc` la urmare… |nsemna c` n-o cuno[tea pe Susan.

Brusc iritat, declar` pe un ton acid:

132 ELEEN KELLY

– |ntr-un cuvânt, \mi ceri s` te ajut s` pleci cât mai repedeposibil! {i mi te adresezi tocmai mie!

Susan \[i mu[c` buzele. F`r` \ndoial`, nu d`duse dovad` deprea mult` diploma]ie… dar trebuia s`-i r`spund` pe tonul`sta?

– Nu m-am hot`rât definitiv s` plec… Vroiam doar s` scapde obliga]ii, mi se pare logic.

– Nu schimba subiectul, interveni b`rbatul, care \nmomentul de fa]` mi se pare a fi urm`torul: ai hot`rât s` nu-miiei \n seam` sentimentele. Nu te gânde[ti decât la un singurlucru, recunoa[te: s` pleci din Grafton.

Se ridic` \n picioare, cu o expresie \ntunecat`, [i se duse lafereastr` s` contemple peisajul. Pe strad`, scâr]âir` frânele uneima[ini.

– Nu-i adev`rat, murmur` ea, cu un nod \n gât.T`cerea deveni ap`s`toare. Susan rezist` tenta]iei de a se

ridica [i a se duce la el, \ncruci[ându-[i mâinile pe genunchi.F`când haz de necaz, \[i aminti c` se \mbr`case [i se machiasecu mult` grij`, lucru care p`rea s` aib` un efect invers fa]` deceea ce sperase; abia se uitase la ea.

Cu inima grea, \n cele din urm` se ridic` [i \[i lu` paltonul.– Chiar nu putem… g`si o formul` de \n]elegere?– Nu [tiu, r`spunse el, \ntors cu spatele. Am mai pu]in decât

tine tendin]a s` pun etichete clare pe sentimentele pe care le\ncerc.

– Ce… ce vrei s` spui?– Susan, vrei s` fac parte din via]a ta, dar numai \n m`sura

\n care nu-]i \mpiedic ambi]iile. Altfel, preferi s` sacrifici tot ceexist` \ntre noi, prietenie sau altceva. Nu `sta este felul de via]`la care m` gândeam…


– E[ti nedrept!– Nu, sunt realist.Se a[ternu o lini[te \nc` [i mai ap`s`toare, cenu[ie ca lumina

de toamn`. |[i \mbr`c` paltonul [i \[i lu` geanta.– Eu… \n condi]iile \n care mai r`mân câtva timp aici, spuse

ea cu blânde]e, am putea continua s` ne vedem. Depinde detine…

Inima Susanei b`tea atât de tare \ncât i se p`rea cìnterlocutorul putea s`-i aud` b`tìle.

– Pentru ce ne-am vedea?– Nu [tiu. Te las s` te gânde[ti la asta…{i, f`r` s` mai spun` nimic, ie[i din birou. Poate stângace,

dar sincer`, se str`duise s` fac` un prim pas spre \mp`care.Restul depindea de el… Dar viitorul lor comun nu p`ruseniciodat` atât de compromis.

Dup` ce reu[ise s` ob]in` o \ntrevedere cu judec`torul, reu[is`-l conving` s` cumuleze orele pe care le avea de f`cut \nfolosul comunit`]ii, \n r`stimp de trei s`pt`mâni. Se \ntoarseacas` u[urat`. Dup`-amiaz`, merse la p`rin]i s` stea de vorb` cumama. Ducându-se acolo, pretindea c` avea nevoie, dac` nu desfaturi, cel pu]in de o companie prietenoas`…

– |l cunosc pe Steve, declar` Emma, punând o tav` cus`r`]ele \n cuptor. D`-i un r`gaz… o s` fie mai \n]eleg`tor.

– Avem o lun`, r`spunse fiica. Nu [tiu dac-o s`-i fiede-ajuns…

– |ntr-adev`r, e un r`gaz cam scurt, dar n-ai putea s`-l mailunge[ti pu]in?

– Cum a[a? \ntreb` Susan, surprins`.Emma o privi calm.– Ei bine, de ce s` nu la[i pentru mai târziu cùtarea unui loc

de munc`, atunci când lucrurile or s` fie \n sfâr[it clare \ntre voi?

134 ELEEN KELLY

– Nu te-a[ fi crezut atât de desuet`, replic` Susan cuam`r`ciune. Nu! Dac` Steve m` iube[te, trebuie s` m` acceptea[a cum sunt, inclusiv cariera.

– Altfel spus, sublinie Emma str`duindu-se s` vorbeasc`degajat, \nc` nu e[ti gata s` la[i nimic de la tine!

Susan oft`, dezam`git`. Venise aici s` g`seasc` un pic de\n]elegere, nu s` asculte o lec]ie de moral`!

– N-a[ putea s`-mi schimb ambi]ia a[a cum fac cufardurile… asta face parte din mine.

– Nu po]i, dar nici nu vrei s-o faci, nu-i a[a?– Mam`, [i tu ai lucrat. Nu po]i s` m`-n]elegi?– Susan, nu ]i-am sugerat nici o clip` s` nu-]i cau]i de lucru.

M` \ntreb pur [i simplu dac` n-ar trebui s` te gânde[ti mai binela rela]ia ta cu Steve, la o eventul` c`s`torie…

– Nu mai avem nici o rela]ie, i-o t`ie sumbru Susan. Tocmaiasta-i problema!

Spre marea ei surprindere, atunci când \[i sim]i ochii umezide lacrimi, maic`-sa schi]` un zâmbet, \n acela[i timp tandru [izeflemitor.

– Mi se pare c` te-am auzit spunând exact acela[i lucru,ultima dat` când v-a]i desp`r]it!

Susan nu r`spunse [i l`s` capul \n jos. Mama o contempl` oclip` cu afec]iune apoi, l`sând la o parte legumele pe caretocmai le cur`]a, veni s` se a[eze lâng` ea [i o cuprinse cu bra]ulpe dup` umeri.

– Ascult`-m`, Susan. E drept, am g`sit mari satisfac]ii \nmunca mea, dar nimic nu se compar` cu sentimentul de\mplinire pe care \l \ncerci atunci când reu[e[ti s` pui temeliaunei familii durabile [i solide. Acesta este adev`ratul punct desprijin al existen]ei mele…


– Tata [i cu tine sunte]i altfel, mormì Susan cu glastremur`tor.

– Nu v`d \n ce privin]`. Crezi c` pentru ceilal]i e mai simplu?Susan, nu e u[or pentru nimeni s`-[i g`seasc` echilibrul. Pentruo slujb`, ai nevoie de câteva ore pe zi. |n schimb, pentru oleg`tur` care s` v` mul]umeasc` pe amândoi, trebuie s` facieforturi \n fiecare zi, necesit` un angajament permanent…Nimic nu se poate compara cu bog`]ia unei iubiri care dureaz`dup` zeci de ani.

– Crezi c` nu [tiu asta? ripost` Susan, cu ochii acum [iroindde lacrimi.

Furioasc` pe ea \ns`[i, le [terse cu dosul palmei, \n timp cemama \i spunea:

– Poate nu [tii \nc` destul de bine. Nu \ntr-atât \ncât s` puicap`t ambi]iei personale ca s` rezolvi problema cu Steve, [i sàjunge]i la un compromis rezonabil… O s` mai g`se[ti [i alteoferte de munc`. Dar o dragoste ca asta? Nu merit` unminimum de efort ca s` se poat` \mplini?

Dup` o t`cere de câteva clipe, continu` cu blânde]e:– Nu crezi c`, dac`-l pierzi pe Steve, o s`-]i par` rù toat`

via]a?Susan \[i \ngrop` fa]a \n palme. Cum s` spun` c` era [i ea

convins` de lucrul `sta, pân`-n m`duva oaselor?

* * *

– Dac` vrei s` [tii p`rerea mea, spuse deodat` Eric, mi separe c` cearta voastr` este ridicol`.

Bù un pahar cu oranjad` [i continu`:

136 ELEEN KELLY

– Nici cu mine n-ai r`mâne atâta timp sup`rat [i distant.Steve se gândea ru[inat cum se purtase cu Susan, \n

diminea]a aceea. Furia \l orbise. Nici m`car nu \ncercase s-o fac`s` mai r`mân`… Fusese cât se poate de la[. |[i pierduse oareorice urm` de bun-sim]?

Totu[i, ripost` f`r` s` ridice ochii:– Am motivele mele s` fiu sup`rat pe Susan… [i oricum,

asta nu te prive[te pe tine.Eric nu se l`s`.– Ce crim` a f`cut? I-ai citit articolele, la fel ca mine. |n locul

t`u, a[ fi mândru de ea.Steve, f`r` poft` de mâncare, \[i \mpinse farfuria. F`r` s`

vrea, sim]ea c` Eric avea dreptate…Fratele mai mic, care abiaavea cincisprezece ani, \i d`duse o lec]ie. Era culmea!

– Eric, nu te-am \ntrebat…– De ce nu te duci s-o vezi? i-o t`ie pu[tiul, implacabil.Steve oft` din adâncul sufletului. Avea s`-i mai deschid` u[a

dup` felul cum se purtase cu ea?– A]i putea m`car s` face]i pace, suger` Eric, sim]indu-l

cedând. La urma urmei, te-a ajutat \n campanie. |i datorezim`car asta…

– Da, nu pot s` neg, murmur` Steve. Pliantele pe care le-af`cut au fost primite foarte bine.

– |n plus, trase concluzia Eric, eu personal am foarte multde câ[tigat… pentru c`, odat` \mp`ca]i, [i sper s` se \ntâmpleasta cât mai repede, o s`-]i recape]i buna dispozi]ie!

Steve cl`tin` din cap, cu furia domolit`. |n definitiv, de ce s`nu-[i reconsidere pozi]ia? Fusese prea intransigent. Nu putea s`n`ruiasc` \n felul `sta poten]ialul viitor comun. Pân` la urm`,aveau s` g`seasc` o modalitate…


* * *

Dup` ce refuzase invita]ia mamei la cin`, Susan se \ntoarseacas`, melancolic`. Se gândea c` maic`-sa, \n ultima vreme, sedovedea prea sentimental`. |n fond, avea dreptate \ntr-om`sur` oarecare. De ce s`-l alunge pe Steve din via]a ei?Trebuia s` existe o solu]ie.Dar care?

Nu mai vru s` se gândeasc` la asta \nainte de a fi terminatcomplet cartea. Totul era aproape gata; \i mai r`mâneau doarcâteva pagini de b`tut la ma[in`. Pe urm`, avea s` fac` toateeforturile s` [i-l apropie pe Steve.

Tocmai pusese punct final lucrului cu un oftat de u[urare,când auzi soneria de la u[`. Se duse s` deschid`… [i \ntâlniprivirea albastr` care-i era atât de familiar`.

– Steve! I se puse un nod \n gât. Inima \ncepu s`-i bat` mai repede…

pe urm`, aducându-[i aminte de ostilitatea lui de diminea]`, se\ncord` pu]in.

El \i remarc` ezitarea [i \[i repro[` purtarea de la ultima\ntâlnire. De ce trebuia s-o fac` s` sufere a[a? Mâinile i secrispar` pe buchetul de anemone pe care-l ]inea.

– Pot s` intru un minut?– Bine\n]eles!|i f`cu loc. Când trecu pe lâng` ea, \i sim]i aroma pu]in

condimentat` a after-shave-ului. |n fond, era \ncântat`, absolut\ncântat` s`-l revad`…

– Mul]umesc, murmur` femeia luând florile pe care i le\ntinsese. Sunt \ncânt`toare.

138 ELEEN KELLY

– E… felul meu de a-mi cere scuze. M` tem c` mi-ampierdut sângele rece de mai multe ori. Din cauza alegerilor, f`r`\ndoial`…

„{i mai ales, la gândul c-o s` pleci din nou!“ \[i spuse \nsinea lui.

Ea \i zâmbi timid. Amândoi f`cuser` o sumedenie de gre[eli!Chiar [i ei \i era acum ru[ine c`-i tulburase existen]a.

– Nici eu nu m-am purtat cum trebuia.– Susan, ai avut motive s` te por]i a[a cum ai f`cut-o…T`cur` o clip` amândoi, dup` care ea propuse:– Tocmai vroiam s`-mi preg`tesc ceva de mâncare. N-ai vrea

s` m`nânci cu mine?– Cu mare pl`cere. Mor de foame.O urm` \n buc`t`rie [i se a[ez` pe un taburet \nalt, \n timp

ce ea preg`tea o salat` asortat`.– Hmm… ai luat… o hot`râre privitoare la Minneapolis? o

\ntreb` dup` ce-[i drese glasul.– Nu \nc`, \i r`spunse privindu-l sincer. Slujba asta m-ar

interesa dar… e foarte departe. Mi-ar fi pl`cut ceva mai aproape.– Susan, adev`rul este c` distan]a m` sperie [i pe mine. De

aia am reac]ionat a[a cum am f`cut-o. Ar fi trebuit s` te felicit,f`r` s` fiu egoist… dar eu… mie mi-ar pl`cea atât de mult s`r`mâi la Grafton!

– {tiu, r`spunse femeia cu \ng`duin]`, dar te rog s` nu maivorbim acum despre asta. S` a[tept`m s` v`d ce mai g`sesc…Am de gând s` iau leg`tura cu televiziunea din Atlanta. Dac`ob]in un interviu, o s` urc \n avion… chiar dup` alegeri.

– Adic`, \ntr-o s`pt`mân`… Susan, sper s` g`se[ti ceea ce vrei.– Cât despre mine, sper c` tu vei fi ales.Se privir` câteva clipe cu o infinit` tandre]e, [i Susan oft`,

u[urat`. |n sfâr[it, se \mp`cau din nou!


Dup` o or`, se instalau confortabil \n sufragerie, la o cafea.– Susan, am venit s`-]i cer scuze. |nc` n-am terminat… cred

c` gre[eala cea mai mare a fost c` ]i-am impus prea multeultimatumuri. Dar acum, sunt gata s` fiu r`bd`tor. N-o s`vorbim chiar acum despre viitor, ai dreptate. S` lu`m lucrurilea[a cum vin, unul dup` altul…

– {i eu vroiam s`-]i spun exact acela[i lucru, murmur`tân`ra femeie cu voce gâtuit`.

Veni s` se a[eze lâng` el, [i un s`rut prelung le pecetlui\mp`carea.

Noaptea asta trebuia s` marcheze o adev`rat` turnur` \nrela]ia lor. |n zilele care urmar`, se purtar` unul cu cel`lalt cuo pruden]` extrem`, ca [i cum ar fi umblat cu cristaluri.

|ntr-o dup`-amiaz`, când se plimbau prin parc, \ntr-unfo[net pl`cut de frunze c`zute, Steve remarc`:

– Am avut mare grij` s` nu vorbim despre viitor, nu-i a[a?– Da. Am hot`rât s` nu ne gr`bim, [i-]i sunt recunosc`toare

pentru asta…– Cred totu[i, propuse Steve cu o expresie deodat`

mali]ioas`, c` am putea s` trecem la etapa urm`toare.– Adic`?– Un week-end \ntreg departe de grijile de fiecare zi,

departe de tot, doar tu [i cu mine. Un amic \mi \mprumut`cabana lui de pescuit, la munte… Am putea s` plec`m vineriseara [i s` ne \ntoarcem luni diminea]`, foarte devreme. Cep`rere ai?

|l strânse de mân`, emo]ionat`. Avea dreptate. O perioad`de singur`tate, oricât de scurt`, nu putea decât s`-i ajute s`-[ireg`seasc` echilibrul [ubrezit…

– A[ fi de-a dreptul \ncântat`!

140 ELEEN KELLY

Capitolul 13

– Nu e prea frig de mers la pescuit? \ntreb` Susan \n timp cema[ina urca anevoie pe un drum de munte \ngust.

Pe bancheta din spate, lâng` cutia cu provizii [i sacii dedormit, Steve pusese undi]ele [i tot materialul pentrupescuit.

– Nu, dimpotriv`! replic`, entuziasmat. Pe timp rece,p`str`vilor \ncepe s` le fie foame. Nivelul apei este \nc` destulde sc`zut, [i dac` reu[im s` prindem… o s` avem pe[te pentrucin`!

Era prima dat` când \l \nso]ea \ntr-una din expedi]iile lui. Deobicei, nu tolera pe nimeni altul \n afar` de Eric.

– De bun` seam`, [tii c` n-am nimic \n comun cu sportul`sta, nu-i a[a?

– O s` te \nv`], o lini[ti cu un zâmbet plin de siguran]`.Dup` câ]iva kilometri, ajunser` s` vad` \n sfâr[it cabana.

Frumos construit` din bârne la ad`postul pinilor, era clar c` nuavea decât o singur` camer`, mai mic` decât \[i \nchipuiseSusan.

Steve, \n timp ce desc`rca bagajele, \i remarc` surprinderea.– Nu-]i face griji. E o caban` foarte confortabil`. Ap`

curent`, du[, cuptor cu lemne… [i chiar electricitate, gra]ieunui generator instalat \n spate.

Susan nu putu s` se ab]in` s` nu izbucneasc` \n râs.– Deci, o s` m` simt ca \ntr-un adev`rat hotel… La prima

vedere, p`rea s` fie ceva mult mai rustic.|l urm` \n`untru [i scoase o exclama]ie de admira]ie.– E \ncânt`tor, Steve! Nu vedeam lucrurile \n felul `sta…|ntr-adev`r, \n afar` de ceea ce men]ionase deja, descoperi

un pat mare acoperit cu o cuvertur`, covoare de blan` pe jos,[i un [emineu spa]ios.

Zâmbi, \ncântat s`-o vad` satisf`cut`, apoi se uit` la ceas.– Aproape ora dou`sprezece… dac` vrem s` pescuim pe

ziua de azi, ar fi bine s` nu mai \ntârziem.Scoase dintr-un sac cizmele de pescuit ale lui Eric, lungi

pân` la pulpe, [i o hain` matlasat` plin` cu buzunare.– Pune astea pe tine!Ea se retrase \ntr-un col], apoi se \ntoarse, echipat`. Steve,

dup` ce \mbr`case o ]inut` similar`, \[i puse pe cap o o p`l`riede fetru pe care o ornase cu pene colorate, ca s` impresioneze.

– E[ti gata? Hai la drum!Cu undi]ele pe um`r, intrar` \n p`dure, unul \n spatele

celuilalt. |n aerul proasp`t, era un miros pl`cut de mu[chi [ifrunze uscate. Nu dup` mult timp, se auzi un susur cristalin [iSteve \ncepu s` mearg` de-a lungul unui torent unde apa c`dea\nspumat` \n cascade.

– Unde ne oprim? \ntreb` Susan ar`tând cu degetul.– Cât mai sus. Acolo sunt p`str`vii cei mai mari.Câteva clipe mai târziu, se instalaser` \n sfâr[it. Steve preg`ti

o undi]` pentru Susan, apoi, \n cea mai adânc` t`cere, \ncepur`s` a[tepte.

142 ELEEN KELLY

Calmul acesta n-o deranja absolut deloc, ba dimpotriv`… \ipl`cea foarte mult acest armisti]iu lini[tit \n compania lui Steve.Dup` câteva clipe, continuând s`-[i supravegheze undi]a,deschise termosul cu cafea [i-i \ntinse lui Steve o can`. |[iocupar` din nou pozi]iile ini]iale f`r` s` fac` zgomot,schimbând din când \n când câte un zâmbet complice.

– S` [tii… [u[oti Steve, pu]in mai târziu, s` [tii c` po]i s`cobori pu]in cârligul sub piatr`, \n felul `sta…

Cu o mi[care elastic` se plas` \n spatele ei, luând-o de bra]ca s`-i arate cum s` fac`, [i-i d`du câteva sfaturi.

|l asculta, concentrat`.– A[a? [opti, \ntorcându-se spre el.Steve \ncuviin]`, cl`tinând din cap.– Perfect!Se \ntoarse la undi]a lui [i, dup` câteva minute, scoase \n

sfâr[it un strig`t triumfal, cam gâtuit. F`cu un gest scurt [iprecis, [i un p`str`v argintiu, sclipind \n soare, ap`ru la cap`tulfirului undi]ei lui. |ncântat`, Susan deschise co[ul, \n timp ce elscotea pe[tele din ac.

– Felicit`rile mele, Steve . Trebuie s` aib` vreo treizeci decentimetri!

– Ai r`bdare, replic` el cu un zâmbet cu sub\n]eles. |ncurând, o s` vin` unul [i mai mare…

Avea dreptate; când pornir` pe drumul spre caban`, \naintede apusul soarelui, pe fundul sacului erau cinci capturisuperbe.

– Susan, \]i pare bine c-ai venit?Femeia trase adânc aer \n piept, \ncântat` de cercul grandios

al mun]ilor care-i \nconjurau.– Da… enorm!Privirile li se \ntâlnir`, o clip` nemi[cate, apoi Steve deschise

u[a [i se apropie de [emineu, ca s` preg`teasc` focul.


Susan, care avusese grij` s` se documenteze \n prealabilcum se preg`tesc p`str`vii, se apropie de cuptor. Nu dup` multtimp, un miros delicios se r`spândea \n aer [i Steve, ademenitde arom`, veni s` vad` ce se-ntâmpla.

– Ce garnitur` avem la ei?– Porumb la gr`tar, salat` asortat`… [i o sticl` cu vin alb,

care a[teapt` \n frigider.– {i… ce-ai fi preg`tit dac` nu prindeam nimic? – Ce-a mai r`mas din [unca de la prânz, nimic mai mult,

r`spunse ea râzând. N-am pus nici o clip` la \ndoial` faptul c`e[ti un pescar iscusit!

B`rbatul cl`tin` din cap, pe jum`tate \ncântat, pe jum`tatene\ncrez`tor.

– Bravo… uite ce-mi place s` aud.Când totul fu preg`tit, se a[ezar` pe covor \n fa]a focului

care trosnea vesel. Domnea o atmosfer` foarte lini[tit`. |ntimpul acestei zile petrecute \mpreun`, nu avuseser` nici radio,nici televizor nici o alt` solicitare exterioar`; totu[i, fiecareminut fusese ocupat, [i via]a p`rea s` capete o nou`dimensiune, mai bogat`.

Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, Steve murmur`:– Ca s` te destinzi, nimic nu-i mai bun decât s`-]i petreci

câteva ore \n mijlocul naturii, nu-i a[a?„Mai ales \n compania ta“, ad`ug` pentru el \nsu[i \n timp ce

\nso]itoarea \l aproba.Se privir` \ndelung. Deodat`, sângele \ncepu s` le curg` mai

repede prin vene… |ncet, Steve o \mbr`]i[` [i o mângâie cubuzele pe gât. Femeia \nchise ochii când buzele lui ajunser` pegur`, pentru un s`rut prelung…

– Nu m-am gândit c-o s` ajungem la asta, Susan. |mispusesem c` n-o s` complic leg`tura noastr` l`sând s` intervin`pasiunea… dar mi se pare c` nu pot s` fac altfel.

144 ELEEN KELLY

– Nici eu, Steve, \ncuviin]` femeia lipindu-se de el. Amimpresia c`… au trecut secole de când nu m-ai mai ]inut \nbra]e.

O dorin]` violent`, avid`, \i f`cu s` se \nfierbânte, [i se l`sar`purta]i de vârtej, doar \n lumina fl`c`rilor care f`ceau s`danseze umbre \n jurul lor.

* * *

Când se trezi, lipit` de Steve, primele raze de soarep`trundeau \n camer`. Oft` mul]umit` [i-i mângâie \ncet p`rul.Pentru nimic \n lume nu [i-ar fi dorit s` fi fost altundeva...

Se ridic` \ncet, \ncruntându-[i sprâncenele. Da, nu seputeau lipsi unul de cel`lalt… [i totu[i, asta nu rezolva absolutdeloc problema lor; \nc` \[i doreau de la via]` lucruri foartediferite.

– Susan? murmur` Steve, trezindu-se la rândul lui. Spune-mic` m` iube[ti, te rog…

Ea uit` totul, pentru a se contopi din nou cu el, [u[otindu-itandrele m`rturisiri de care nu puteau s` se plictiseasc`.

Abia dup` mult timp, Steve declar`:– Susan, nu ]i se pare minunat … c-am reu[it s` ocrotim

leg`tura noastr` pân` acum? Timpul lucreaz` pentru noi. Nuavem nevoie s` impunem solu]ii arbitrare… Vor veni singure.

Susan nu [tia dac` putea s` \mp`rt`[easc` acela[i optimism,dar m`car era sigur` de un lucru: \i apar]inea trup [i suflet.

– Sper, Steve, [opti, f`r` s` \ndr`zneasc` s` cread` lucrul`sta. Sper…

Se s`rutar` din nou. |ncântarea de a redescoperi pasiuneafizic` ce-i unea se dovedea, cu toate incertitudinile, de neoprit.


Capitolul 14

Steve porni motorul [i, \nainte de a porni la drum, omângâie cu blânde]e pe obraz.

– Ce-i cu expresia asta atât de trist`?El \nsu[i se str`duia s` par` vesel, dar nu reu[ea pe de-a-ntregul.Spre marele ei necaz, Susan \[i sim]i ochii umezindu-se.

Redeveni st`pân` pe sine [i, cu un zâmbet tremur`tor,r`spunse:

– M-am sim]it chiar foarte bine aici. Mi-ar fi pl`cut s` durezemai mult…

Detesta gândul s` fie din nou desp`r]i]i.– Putem s` mai venim, strecur` el pe un ton neutru, cu ochii

pe drum.– Da… da, bine\n]eles.Dar cum s` se mul]umeasc` doar cu câte un week-end din

când \n când, cu câteva ceasuri furate pe ici, pe colo. Dintr-odat`, \[i d`du seama c` avea nevoie de el \n fiecare zi, c` orela]ie sporadic` nu i-ar fi fost de-ajuns…

– O s` vii la Grafton, din când \n când, nu-i a[a?P`rea la fel de nesigur pe viitor ca [i ea.– Fire[te…De ce era atât de am`rât`? Nu-i mai impunea nici un

ultimatum, o l`sa s` procedeze cum vroia. Nu asta \i ceruse tottimpul?

T`cur` un timp. Steve se concentra asupra condusului, cu oexpresie sumbr`. Se hot`râse s` nu-i mai cear` s` r`mân` laGrafton, s`-[i sacrifice cariera. La ce-ar fi folosit dac` pân` laurm` ar ajunge s`-l du[m`neasc`? O nou` desp`rire p`reainevitabil`, \ns` risca s` se dovedeasc` mai crud` ca oricând…

Femeia se lupt` câteva clipe cu centura de siguran]` care se\n]epenise, [i el rezist` tenta]iei de a-i veni \n ajutor. Acum, ar fivrut s-o sus]in` \n permaanen]`, s`-i consacre tot timpul, s`\mpart` totul cu ea, bucuriile [i greut`]ile. De exemplu, cu cepl`cere o \nv`]ase s` pescuiasc`… Nu fusese decât ceva cât sepoate de simplu [i de banal, dar savurase expresia concentrat`cu care-i ascultase explica]iile. De ce oare n-o luase niciodat` cuel \ntr-una dintre expedi]iile dinainte?

Nu putu s` se st`pâneasc` s` nu zâmbeasc`, auzind-ospunând, ca [i cum i-ar fi citit gândurile:

– Steve, de ce n-am mers niciodat` cu tine la pescuit pân`acum?

– Cred c`… m` temeam s` nu te plictise[ti.|ntr-un fel, era adev`rat. {tiind-o obi[nuit` cu ritmul vie]ii de

ora[, nu [i-ar fi putut \nchipui c` va aprecia atât de mult dou`zile de via]` \n mijlocul naturii. N-o cuno[tea prea bine: tot ceera nou o interesa, o stimula.

– Ce idee! replic` Susan zâmbind. Credeam c`, dimpotriv`,la pescuit preferi s` mergi cu b`rba]ii, c` te-ar fi deranjatprezen]a unei femei…


– E rândul meu s` exclam:« ce idee »! spuse [oferulizbucnind \n râs. Paradoxal, se pare c` mai avem multe de\nv`]at unul despre cel`lalt…

Plecând \n zori, ajunser` la Grafton foarte devreme [i, Steve,\nainte de a se duce la serviciu, o l`s` \n fa]a casei [i plec` dup`un s`rut scurt de desp`r]ire.

Susan \nchise u[a apartamentului, oftând din adâncul inimii.Se sim]ea agitat` [i nu reu[ea s`-[i pun` ordine \n vârtejulgândurilor. Ce vroia ea pân` la urm`? Ce vroia Steve? Se ar`tasefoarte tandru dar [i pu]in distant, aproape resemnat. S` firenun]at definitiv la gândul unui viitor \mpreun`?

Ziua urm`toare era ajunul alegerilor. Steve nu-i d`dutelefon. Femeia se gândi c` trebuia s` fie extrem de ocupat,bine\n]eles… Totu[i, \n mod absurd, sim]i o vag` decep]ie. Cas` nu se mai gândeasc` la asta, \[i preg`ti \ntâlnirea pe careurma s-o aib` cu cei de la televiziunea din Atlanta [i redact`,pentru Patsy, un articol despre urm`rile manifest`rii de lamin`.

|n ziua alegerilor, se trezi devreme, s` mearg` la biroul devot. Era vreme \nchis` [i peste ora[ c`zuse un pic de brum`.Dup` ce puse \n urn` buletinul de vot, marcat pe numele luiSteve, se \ntoarse acas` s` arunce o ultim` privire peste articol,apoi se duse la maic`-sa. Aceasta, urma s` dea seara o recep]ie,[i-i solicitase ajutorul.

Când termin` de aranjat nenum`ratele platouri cu tartine,ce trebuia s` hr`neasc` cincizeci de persoane, era dup`-amiaz`târziu.

– Asta a fost tot! declar` Susan, pr`bu[indu-se pe un scaun.Cred c` n-am uitat nimic.

148 ELEEN KELLY

Maic`-sa a[ez` un bol cu punci pe o mas` rulant`, apoi venis` ia loc lâng` ea.

– Susan, nu fi atât de \ngrijorat`, spuse mama, cu blânde]e.Sunt sigur` c` Steve o s` câ[tige.

– Sper, pentru el, oft` Susan. Cu toate c`, evident, pe de alt`parte, mi s-ar simplifica via]a dac-ar pierde…

– Cum a fost \n week-end-ul pe care l-a]i petrecut \mpreun`?\ntreb` Emma cu tact.

Era prima oar`, \n ziua aceea, când \ndr`znea s` abordezesubiectul `sta.

– Bine. Foarte bine…Susan \[i mu[c` buzele [i ad`ug`, \ncet:– S` [tii c` \nc` \l iubesc pe Steve. Sunt nevoit` s` recunosc

lucrul `sta…– El [tie?– Da… dar la ce poate s` duc` acest lucru? Via]a lui e aici. A

mea este… altundeva, acolo unde o s` se iveasc` ocazia…Emma \[i \n`l]` sprâncenele.– Pân` la urm`, n-a]i stabilit \nc` nimic? Credeam c`,

dimpotriv`, a]i discutat problema.– Am preferat s` evit`m pentru moment discu]ia pe tema

asta, r`spunse Susan ridicând din umeri, obosit`.Emma ezit` o clip`, apoi \ntreb` brusc:– Ce-ai face dac`… Steve te-ar cere din nou de so]ie?Susan se gândi o clip` la vaporoasa rochie de mireas`

ag`]at` \n [ifonier.– N-a f`cut-o, morm`i, \ncercând s` se eschiveze.– Susan, r`spunde-mi f`r` ocoli[uri, insist` cu blânde]e, dar

ferm, Emma.


– M-a[ mai gândi…Emma nu putu s`-[i ascund` o u[oar` exasperare.– «Te-ai mai gândi »?Pu]in iritat`, Susan ridic` mâinile.– M-a[ gândi foarte serios, fire[te… |n week-end-ul `sta, am

avut impresia c` mai greu a[ putea s` m` despart de el decât decarier`. Numai c`… dac` n-ar merge rela]ia dintre noi, ce s-ar\ntâmpla cu mine?

– Ai lua-o de la \nceput, pur [i simplu, replic` Emma categoric.Numai c`, dup` p`rerea mea, ai fi mai lini[tit` suflete[te, pentruc` ai f`cut tot posibilul ca rela]ia voastr` s` izbândeasc`…

– Dar e… e foarte posibil s` plec \nainte ca el s` segândeasc` s`-mi vorbeasc` despre c`s`torie. Dac` se gânde[tecumva la a[a ceva!

– De ce nu-l aju]i s` ias` din impas? suger` Emma.Susan f`cu ochii mari.– Ce vrei s` spui?– Ei bine… de exemplu, anun]`-l c` r`mâi la Grafton,

deocamdat`. Dac` n-o s` aib` nici o reac]ie, ai putea s` tegânde[ti s` te duci \n alt` parte, pentru moment. Nu uita c`trebuie s` fi fost foarte r`nit \n amorul propriu. Nu mai\ndr`zne[te s` se impun`…

– Poate. Numai c` nu vreau s` aib` impresia c`-i for]ezmâna. M` tem un pic s` nu dau vrabia din mân` pentru cioarade pe gard…

Maic`-sa se apropie s-o s`rute [i o strânse \n bra]e.– Draga mea, s` sper`m c` totul o s` se rezolve.Susan lu` un platou s`-l duc` \n sufragerie, unde \ncepeau

s` vin` invita]ii. Eric, care st`tea de vorb` \ntr-un col] cu Wendy,\i f`cu semn cu mâna, cu un zâmbet larg pe buze.

150 ELEEN KELLY

– Bun`, Susan. |l cau]i pe Steve?– A venit? r`spunse imediat Susan, l`sând platoul pe o mas`.

Nu [tiam…– A ie[it pu]in \n gr`din` \mpreun` cu tat`l t`u, s` vad` cum

stau lucrurile cu o strea[in`.– Dar s-a \nnoptat… [i plou`!– Doar \l [tii pe Steve, spuse vesel Eric. Trebuie s` rezolve [i

cea mai mic` problem`, f`r` s` piard` nici un minut. R`bdarean-a fost niciodat` punctul lui forte… A spus c` ploaia o s`-iarate mai bine g`urile din strea[in`, [i a plecat \narmat cu olantern`.

– Cred c` e ud leoarc` la ora asta! exclam` Susan râzând.– Cine e ud leoarc`? \ntreb` curioas` Patsy Winter, care se

apropia \mpreun` cu so]ul ei.Susan \i spuse cum st`teau lucrurile, apoi \ncepur` s`

vorbeasc` despre viitoarele articole ce urmau s` apar`.– Datorit` ]ie, trase concluzia Patsy, „Curierul“ [i-a g`sit din

nou caden]a. Nu uita c` sunt gata s` te angajez oricând, \ncondi]iile pe care le vrei…

– |]i mul]umesc, spuse Susan cu c`ldur`, dar cred c` trebuies`-mi \ncerc mai \ntâi [ansa \n televiziune… care m` atrage maimult decât presa scris`… De altfel, am ob]inut un interviu laAtlanta, mâine.

– Ei bine, atunci \]i urez succes, concluzion` Patsy zâmbind.Susan \i mul]umi [i, dup` ce \mbr`c` un impermeabil, plec`

\n gr`din` s`-l caute pe Steve. |l g`si singur, a[ezat sub foi[or– la ad`post de ploaie– contemplând gânditor stelele.Pic`turile de ploaie care c`deau pe acoperi[ d`deau scenei ocurioas` atmosfer` de intimitate.


– Ai rezolvat problema? – Cu strea[ina? Da. Am rezolvat-o \n dou` minute…El \i privi o clip` chipul luminat de un felinar [i ad`ug`

b`tând cu palma locul de lâng` el:– Stai cu mine o clip`… Invita]ii or s` ne a[tepte.Ea se conform`, cutremurându-se pentru c` era rece, [i \[i

strânse poalele impermeabilului.– Steve… mâine am programat` o \ntâlnire la Atlanta,

pentru un interviu.– Aha! Crezi c` ai [anse? \ntreb` pe un ton neutru.– Mi-e greu s` spun dinainte… Vom vedea.O surprinse indiferen]a proprie. Orice team` de e[ec,

nelini[tea referitoare la problemele de carier`, disp`ruser`. Eradin cauza vremii? Sau poate Steve [tiuse s`-i redea \ncrederea \nea \ns`[i?

Dup` o clip` de ezitare, continu`:– Patsy mi-a propus s` m` angajeze cu norm` \ntreag`…O privi o clip` cu aten]ie [i, spre marea ei surprindere, \l

auzi r`spunzând:– Sper c` n-ai acceptat!I se puse un nod \n gât. Deci nu vroia s-o vad` r`mânând la

Grafton? |ncerc` s` glumeasc`:– Te temi s` nu fac \n permanen]` scandal cu articolele mele?– Nu numai asta, r`spunse el râzând. {tiu \ns` c` dup`

câteva luni, o s` te plictise[ti de moarte…O lu` de mân` [i continu`:– F` tot ce po]i mâine, la Atlanta. Sunt sigur c-o s` fii

angajat`. Dac` nu, bine\n]eles, \]i mai r`mâne variantaMinneapolis…

152 ELEEN KELLY

– {i… noi? \ntreb`, cu voce tremur`toare.– O s` ne vedem cât de des vom putea, r`spunse Steve cu

non[alan]`. Adic`, de fiecare dat` când o s` vii la Grafton…– Dar… [tii bine c` prima dat` n-a mers, protest` ea, din ce

\n ce mai dezorientat`.El cl`tin` din cap [i \ncepu s`-i explice, mângâind-o pe

mân`:– E drept… dar cred c` eu sunt vinovatul de atunci. N-am

vrut s` v`d cât aveai nevoie de munca ta ca s` fii fericit`.Entuziasmul [i abilitatea ta, din timpul incidentului de la min`,mi-au deschis ochii… Nu mai vreau s`-]i fiu un obstacol \ncalea carierei.

Susan nu mai \n]elegea. N-o mai implora s` r`mân`. Parc`-[ialungase din minte perspectiva mariajului…

– Steve, succesul… \n carier` nu este singurul lucru pe care-la[tept de la via]`.

– Poate nu, ripost` el ferm. Totu[i, cred c` nu te po]i lipside a[a ceva. Pentru asta, de acum \ncolo, sunt gata s` acceptpu]inul timp pe care o s` mi-l consacri… [i s` nu-]i mai solicitaltul \n plus.

Se sim]ea \n acela[i timp emo]ionat` [i tulburat` degenerozitatea de care d`dea dovad`. F`r` \ndoial`, ar fitrebuit s` se bucure c` o l`sa liber`, dar \ncerca o decep]ieprofund`.

– {i… c`s`toria noastr`? \ntreb` ea, nemaiputând rezista.|i venea s` strige:“ {i noi? {i cuplul nostru?“– Poate o s` ne mai gândim, \ntr-o zi. Deocamdat`, nu pot

s` fac nici o promisiune. Dac` sunt ales, mai am \nc` doi anitreab` aici…


154 ELEEN KELLY

Susan \[i mu[c` buzele, ca [i cum \i ap`rea din nou un vechico[mar. |nc` o dat`, ambi]iile \i desp`r]eau.

– {i peste… peste doi ani? \ntreb` \ncet femeia.Steve ridic` din umeri.– O s` vedem atunci. Eric o s` fie plecat la universitate, ceea

ce va schimba poate lucrurile.Susan era prea distrus` ca s` mai r`spund`. Visul pe care

abia \ndr`znise s`-l contureze se risipea. Parc` prin vis, \l auzipe Steve tr`gând concluzia:

– Du-te acas` s` te odihne[ti, pentru c`-mi \nchipui c` mâineo s` pleci diminea]`… |n orice caz, rezultatul alegerilor n-o s`fie cunoscut decât mâine sear`.

Femeia se ridic` [i murmur` cu glas stins:– Am \n]eles. Succes, Steve.– {i ]ie, Susan.

Capitolul 15

– Cum s-a desf`[urat interviul? \[i \ntreb` Emma Trent fiica.Aceasta abia venise de la aeroport. Epuizat`, se pr`bu[i pe

canapea.– Mai bine decât m` a[teptam… Mi-au oferit postul!P`rin]ii, \ncânta]i, scoaser` exclama]ii victorioase [i venir` s-o

s`rute c`lduros.– Poveste[te-ne am`nun]it, o rug` Clayton.R`ut`cioas`, Susan hot`r\ s`-i ]in` pu]in \n suspans.– Ei bine… ca s` \ncep, trebuie s` spun c` linia aerian` care

face leg`tura dintre Clacksburg [i Atlanta e foarte prostorganizat`. Nici m`car nu servesc prânzul…

– Susan! protest` tat`l.Ea izbucni \n râs [i continu` mai serioas`:– Trebuie s` realizez o emisiune s`pt`mânal` de dou`zeci de

minute despre problemele consumului. Salariul e mai mic decâtla Minneapolis, dar, \n schimb, pot s`-mi organizez programulcum vreau. |n plus, am ocazia s` promovez \n continuare…

T`cu o clip` [i continu` cu un mic zâmbet:

– Mai mult chiar, cum zborul nu dureaz` decât o or`, pot s`locuiesc la Grafton. Aici o s` fac documentarea [i o s` m` ducla Atlanta de trei-patru ori pe s`pt`mân`, pentru film`ri.

– Mi se pare o solu]ie excelent`, murmur` Emma cublânde]e.

Susan \ncuviin]` cl`tinând din cap.– Da… [i mie mi se pare. {tii unde-i Steve? Am \ncercat \n

zadar s` iau leg`tura cu el de la aeroport. Mi s-a spus de la birouc` [i-a luat dou` zile de concediu…

– Dup` succesul \n alegeri, judec`torul l-a sf`tuit s`-[i ia oscurt` pauz` binemeritat`, spuse Clayton. Cred c` a plecat lapescuit, acolo unde se duce de obicei.

Tân`ra femeie \[i sim]i inima b`tându-i mai repede.– Eric e cu el?– Nu. A r`mas la noi, pentru c` Steve nici n-a vrut s` aud` s`

lipseasc` de la [coal`.– Mda… \n]eleg. Vi s-a p`rut fericit c` a câ[tigat?Interveni Emma:– La drept vorbind, nu atât cât am crezut noi… A primit

vestea cu mult calm.– Sunt totu[i sigur` c` \n sinea lui s-a sim]it impresionat c`

oamenii au \n continuare \ncredere \n el, remarc` Clayton.-{i Robert Wakefield? A fost sup`rat?Clayton pufni \ntr-un hohot sincer de râs.– E pu]in spus! |n plus, risc` s` se compromit` din cauza

unei afaceri dubioase cu Bruckerii. O anchet` e \n curs dedesf`[urare…

Mai st`tur` de vorb` câteva minute, dup` care Susan seridic`. Abia a[tepta s`-l vad` pe Steve, [i [tia c` ai ei o vor\n]elege.

156 ELEEN KELLY

– A[ vrea s`-i dau personal vestea lui Steve, anun]` tân`rafemeie. Mai bine s` plec, acum dac` vreau s` ajung \nainte del`sarea \ntunericului.

– Ai dreptate… [i s` [tii c` gândurile noastre bune te vor\nso]i, spuse tat`l cu tandre]e.

|[i lu` r`mas-bun de la amândoi [i, f`r` s` mai piard` o clip`,urc` \n ma[in`.

Când ajunse la u[a cabanei, se \nnoptase [i Steve preg`teafocul. Când auzi zgomot, se \ntoarse imediat; un zâmbet radios\i ap`ru pe chip [i veni la ea s-o strâng` \n bra]e.

– Susan… ce surpriz` minunat`!O conduse \n fa]a focului, ad`ugând:– {tii c` azi n-am prins nimic? |]i \nchipui c`… numai la asta

nu m` gândeam.Nou-venita \ncepu s` râd` [i odat` a[ezat` pe perne, spuse:– Steve… am c`p`tat o slujb` pentru televiziunea din

Atlanta, dar… o s` locuiesc \n Grafton.O privi câteva clipe, cu ochi scânteietori.– Am [i eu un amestec \n hot`rârea asta?– Da, m`rturisi ea.|[i adun` tot curajul [i trase adânc aer \n piept.– M-am hot`rât s` m` instalez aici pentru c`… a[ vrea s` m`

ceri \n c`s`torie.Steve r`mase mut \n prima clip`. Când vorbi, o emo]ie

adânc` \i voala vocea.– De când tinerele femei iau asupra lor r`spunderea cererii

\n c`s`torie?– De ast`zi, decret` cea \ntrebat`. {i [tiu c` n-o s` accept nici

un r`spuns negativ!


– N-ai de ce s`-]i faci griji, replic` el cu blânde]e. O s` fiuso]ul tù.

Se strânser` \n bra]e din nou, bulversa]i, mai ferici]i caoricând. Era ca [i cum nodul gordian ar fi fost \n sfâr[itdesf`cut…

– Susan, te-am iubit \ntotdeauna. S` ne c`s`torim cât sepoate de repede. Am pierdut deja prea mult timp.

– |ntru totul de acord. De ce s` nu facem anun]ul pentruCr`ciun, de exemplu?

– Mi se pare o idee excelent`. Ai timp s` preg`te[ti totul?– Am deja rochia de mireas`, nu uita.– Spune-mi… când \]i ocupi postul de la Atlanta?– La \nceputul lui ianuarie.B`rbatul cl`tin` din cap, \n]eleg`tor.– |n condi]iile astea, suntem constrân[i s` l`s`m luna de

miere pentru mai târziu.Se s`rutar` \ndelung, apoi Steve \ntreb` pe un ton \n acela[i

timp \nduio[at [i mali]ios:– Cum se face c` ai venit s`-mi faci propunerea pe care

mi-ai f`cut-o?– Nu puteam s` mai suport ideea de a te pierde din nou!– Dar ce-ai fi f`cu dac` n-ai fi fost angajat` la Atlanta? Ai fi

plecat la Minneapolis?– Nu, Steve. Era prea departe. A[ fi cùtat \n continuare,

lucrând pentru moment \n jurnalistic`.– E[ti sigur` c` nu-]i pare rù pentru Minneapolis? }i se

oferea un salariu mai mare…– Ce importan]` are? Mi-am dat seama, la un moment dat, c`

cel mai important lucru este s` fiu cu tine… [i nu m-am sim]it\ndrept`]it` s`-]i cer s` m` urmezi oriunde m-a[ duce.

158 ELEEN KELLY


– Din partea mea, renun]asem s`-]i impun o via]` de femeiecasnic`, pentru c` n-ai fi fost niciodat` fericit`… {tii c`, \ntr-ooarecare m`sur`, Eric mi-a deschis ochii?

Femeia \[i \n`l]` sprâncenele, surprins`.– Cum asta?– Ei bine… rela]ia lui cu Wendy p`rea compromis`, la

\nceput, de numeroase obstacole. Totu[i, s-a \nc`p`]ânat [i, cumult` r`bdare, a reu[it s` construiasc` ceva ce pare din ce \n cemai solid.

– |n]eleg, [opti ea. Sunt… sunt atât de fericit` c` am reu[it\n sfâr[it s` g`sim o solu]ie…

– Susan, cu o dragoste ca a noastr`, totul devine posibil.Nimic nu ne mai poate desp`r]i.

Noaptea acoperea \ncet-\ncet mun]ii, \n timp ce focul, \n[emineu, trosnea vesel, ca un simbol al unei fericiri \n sfâr[itrealizate.

Sfâr[it

giannijollys

seriful si ziarista - wordpress.com · 2018. 6. 24. · semaforul se f`cu verde pentru circula]ia...

Documents