Ziditorul l-a văzut pe om ca moare si a vrut să-l salveze iarsingurul Lui motiv a fost ca I-a fost mila.  Deci, inainte de orice, se cuvine sa ne fie mila de cei pe care ii cunoastem, poate ca trec prin clipe grele si noi nici nu ne dam seama, si sa ii ajutam cum putem daca vem sa aflam şi noi milă de la Dumnezeu

Orice am dat săracului, ispiteam dacă îmi va da Dumnezeu însutit, precum a zis. Şi am ispitit de multe ori si am aflat că aşa este; iar mai pe urmă am zis în mine: "Încetează, suflete al meu, de a mai ispiti pe Domnul Dumnezeul tău"

Sfantul Ioan cel Milostiv

omul avea doua zile pe saptamana in care statea la usa unei biserici din Alexandria ( nu la birou. statea afara, in fata unei biserici obisnuite) si asculta pe oricine ar fi vrut sa vorbeasca direct cu el. ( omul era patriarh). zicea asa: eu pot sa il rog si sa ii spun orice oricand lui Dumnezeu, atunci si oamenii sa poata vorbi cu mine ce doresc macar aceste doua zile.

fii atent ce deschidere mare, ca la Sfantul Nectarie -  care nu lasa neajutat pe nimeni din cei ce il roaga ceva

***

Sfantul Carp sta la rugăciune si zicea în sine că nu este drept ca să traiasca pe pămînt oamenii  fără de lege, care se răzvrătesc împotriva căilor Domnului, care sînt drepte şi s-a rugat lui Dumnezeu să cadă peste cei doi* foc din cer care să-i ucida.( * un credincios care se luase dupa un necredincios si a iiesit din ortodocsie)

Cînd se ruga el cu tot dinadinsul, îndată s-a cutremurat casa în care stătea şi s-a desfăcut în două începînd de la vîrf, încît lui i se părea că stă afară şi o văpaie luminoasă de foc s-a coborît din cer înaintea lui şi a privit  în sus, a văzut cerul deschis şi pe Iisus pe tronul Sau iar înaintea lui stăteau în chip omenesc mulţime nenumărată de îngeri.

Şi se minuna fericitul Carp cand vedea în cer aceste minuni. Apoi, a privit în jos, a văzut pămîntul desfăcîndu-se şi o prăpastie adîncă şi întunecoasă se deschidea înaintea lui, iar la gura acelei prăpăstii stăteau cei doi oameni, asupra cărora se mîniase şi le cerea de la Dumnezeu moartea.

Şi stăteau acei oameni cu umilinţă, cu mare frică şi cutremur, căci acum erau gata să cadă în prăpastie, iar în adîncul prăpastiei era un balaur care se trezise si scrîşnea din dinţi.Erau acolo şi nişte bărbaţi care îi băteau, îi împingeau şi îi trăgeau pe cei doi spre acel înfricoşător balaur. 

Carp i-a vazut pe cei ce l-au suparat pe el că erau gata să cadă în prăpastie şi să fie mîncaţi de balaur si ii placea şinu dorea atît să privească la cerul cel deschis şi la Iisus, care şedea acolo, cît la moartea celor doi păcătoşi. Si era furios că încă nu căzuseră şi din nou se ruga lui Dumnezeu ca să cadă şi să moara.

Apoi, abia şi-a ridicat ochii spre cer, ca şi mai înainte şi a văzut pe Iisus cum s-a ridicat de pe cerescul Său tron şi a venit la acei oameni, care stăteau lîngă gura prăpastiei şi le-a întins mîna Sa de ajutor. Iar îngerii i-au luat pe oamenii aceia i-au sprijinit de amîndouă părţile şi îi întăreau, ca apoi să-i scoată din prăpastia aceea. Şi Iisus i-a spus lui Carp: "Bate-mă pe Mine de acum,  sînt gata ca pentru mîntuirea oamenilor iarăşi să fiu răstignit;  Îmi este iubit acest lucru, numai oamenii sa işi urasca păcatele lor. Si vezi, oare mai plăcut este a vieţui cu balaurul în prăpastie, decît cu Dumnezeu şi cu îngerii Lui cei iubitori de oameni?"

Această povestire a pus-o Sfîntul Dionisie în scrisoarea sa către monahul Demofil, cel care a alungat un preot din biserică pentru că îi învăţa pe credincioşi blîndeţea şi bunătateaPublicado por l e