sinodul sau conciliul este o Întrunire bisericească ai cărei membri sunt Îndeosebi episcopi

9
Sinodul sau Conciliul este o întrunire bisericească ai cărei membri sunt îndeosebi episcopi, ca de exemplu Conciliul de la Calcedon. Întunirea lor este cauzată de apariţia unor probleme, a unor situaţii tensionate – uneori – şi au drept scop dezbaterea şi luarea deciziilor ce se impun atât în privinţa credinţei cât şi a cultului şi a moralei. Termenul „conciliu” (în Orientul creştin „Sinod”) numea întrunirile primelor comunităţi creştine (reprezentate de păstorii lor), întruniri în care se dezbăteau şi se decidea asupra problemelor ce interesau viaţa bisericească. În aceste întruniri – manifestări şi actualizări ale existenţei Bisericii – erau trasate legile fundamentale ale unanimităţii, fraternităţii şi comuniunii. == Conciliul Ecumenic == De-a lungul secolelor astfel de întruniri au luat forme diferite, nu uşor de clasificat. Totuşi, pragmatismul şi analiza juriştilor canonişti au sfârşit prin a identifica unele categorii de concilii şi de sinoade bazate mai ales pe dimensiunile şi reprezentarea Bisericii. Astfel sunt: concilii diecezane, particulare, regionale, mitropolitane, generale, universale, plenare şi, în sfârşit, ecumenice. Calificativul de „ecumenic” uşor-uşor a ajuns să deosebească acele întruniri a căror valoare şi autoritate principală sunt recunoscute, sub anumite aspecte, obligatorii pentru întreaga Biserică. Conciliile Ecumenice sunt întruniri ale episcopilor ce reprezintă întreaga Biserică, discută, formulează şi emană decizii privitoare la doctrină, la disciplină şi la materiile legate de acestea. Toate acestea au caracter normativ== Dezbaterile şi conţinutul Conciliilor Ecumenice == În ceea ce priveşte conţinutul Conciliilor ecumenice ale au însemnat – în general – faze de mare importanţă în viaţa Bisericii creştine, cristalizând curentele doctrinare spirituale şi devoţionale. pentru toţi creştinii. Au fost celebrate în Orient. Ele s-au confruntat cu limpezirea

Upload: johny

Post on 17-Sep-2015

213 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

sinod

TRANSCRIPT

Sinodul sau Conciliul este o ntrunire bisericeasc ai crei membri sunt ndeosebi episcopi, ca de exemplu Conciliul de la Cal

Sinodul sau Conciliul este o ntrunire bisericeasc ai crei membri sunt ndeosebi episcopi, ca de exemplu Conciliul de la Calcedon. ntunirea lor este cauzat de apariia unor probleme, a unor situaii tensionate uneori i au drept scop dezbaterea i luarea deciziilor ce se impun att n privina credinei ct i a cultului i a moralei. Termenul conciliu (n Orientul cretin Sinod) numea ntrunirile primelor comuniti cretine (reprezentate de pstorii lor), ntruniri n care se dezbteau i se decidea asupra problemelor ce interesau viaa bisericeasc. n aceste ntruniri manifestri i actualizri ale existenei Bisericii erau trasate legile fundamentale ale unanimitii, fraternitii i comuniunii.

== Conciliul Ecumenic ==

De-a lungul secolelor astfel de ntruniri au luat forme diferite, nu uor de clasificat.

Totui, pragmatismul i analiza juritilor canoniti au sfrit prin a identifica unele categorii de concilii i de sinoade bazate mai ales pe dimensiunile i reprezentarea Bisericii. Astfel sunt: concilii diecezane, particulare, regionale, mitropolitane, generale, universale, plenare i, n sfrit, ecumenice.

Calificativul de ecumenic uor-uor a ajuns s deosebeasc acele ntruniri a cror valoare i autoritate principal sunt recunoscute, sub anumite aspecte, obligatorii pentru ntreaga Biseric.

Conciliile Ecumenice sunt ntruniri ale episcopilor ce reprezint ntreaga Biseric, discut, formuleaz i eman decizii privitoare la doctrin, la disciplin i la materiile legate de acestea.

Toate acestea au caracter normativ== Dezbaterile i coninutul Conciliilor Ecumenice ==

n ceea ce privete coninutul Conciliilor ecumenice ale au nsemnat n general faze de mare importan n viaa Bisericii cretine, cristaliznd curentele doctrinare spirituale i devoionale. pentru toi cretinii. Au fost celebrate n Orient. Ele s-au confruntat cu limpezirea dogmatic a cristologiei, lucru ce a condus la formularea Profesiunii de credin (numit i Crez sau Simbol de credin) care este n uz pn n prezent. Atunci au fost elaborate formulele pentru exprimarea divinitii Fiului i a Duhului Sfnt; unitatea Persoanei lui Christos n dou naturi: uman i dumnezeiasc. Au fost fixate normele privitoare la ierarhia bisericeasc, rolul diferitelor biserici i, n cele din urm, cultul icoanelor. Al patrulea Conciliu din Constantinopol (al optulea ecumenic), care conine condamnarea lui Fotie, a nsemnat o mare ruptur ntre cele dou Tradiii cretine: Rsrit i Apus (Bizan i Roma). De altfel, Biserica Rsritean (Ortodox) nici mcar nu-l recunoate ca fiind Ecumenic.

Primul conciliu de la Niceea (astzi znik, n Turcia) a fost primul conciliu ecumenic. S-a desfurat n anul 325.

La acest prim conciliu (sinod) ecumenic, convocat de mpratul Constantin cel Mare au participat dup unele mrturii 200, dup altele 318 episcopi din tot inutul cretin, mai puin de la iudeii cretini i de la Biserica Mar Thoma. Sinodul a discutat problemele ridicate de Arius din Alexandria. Acesta susinea c Iisus din Nazaret nu ar fi fiul lui Dumnezeu nscut din venicie, ci doar o creatur a Tatlui care n singurtatea lui l-ar fi creat pe Iisus i l-ar fi nfiat. Discuia central a acestui sinod se poart n jurul termenului de "homoousios" (cosubstanial, de aceeai fiin). Arius propunea formula "homiousios" (de fiin asemntoare), n sensul c Iisus ar fi primit o fiin asemntoare Tatlui i nicidecum aceeai fiin. De asemenea, doctrina arian susine c: a fost o vreme cnd Fiul nu exista , adic Fiul ar fi fost o creatur superioar, dar totui doar o creatur. Exact acest lucru e lmurit de sinodul I de la Niceea: Iisus Christos este de o fiin (homoousious) cu Tatl. Fiul este nscut, iar nu fcut. Primele opt articole ale simbolului niceno-constantinopolitan reprezint formula dogmatic adoptat de acest sinod.

Icoan reprezentnd conciliul de la Niceea I.

Se consider c acest conciliu a fost prezidat de ctre Alexandru, papa Alexandriei. n general este acceptat c au participat 318 episcopi, dar cifrele variaz (Socrate Scolasticul, Epifanie de Salamina i Eusebiu de Cezareea vorbesc de 250; Eustaiu de Antiohia: 270; Atanasie de Alexandria, n jur de 300; Gelasiu de Cizic, peste 300). Istoricii moderni sunt de prere c cifra de 318 episcopi este amplificat simbolic, probabil n legtur cu numrul brbailor narmai ai lui Abraham din Genez (14,14).

Printre participani s-au numrat i Eustaiu al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Ossiu de Cordoba, precum i diaconii Vit i Viceniu, diaconi de la Roma (delegaii papei Silvestru I), acetia din urm fiind i primii semnatari. Dei numrul de mai sus este impresionant, numrul celor invitai de mpratul Constantin a fost cu mult mai mare, 1800, adic toi episcopii bisericii cretine din acea vreme. De asemenea, fiecare episcop a avut voie s ia cu sine doi preoi i trei diaconi, situaie n care numrul total al participanilor a fost semnificativ mai important.

Tot cu acest prilej s-au adoptat i 20 de canoane care s-au referit la (pe canoane):

1. cei care se mutileaz sau cer s fie mutilai s nu fie primii n cler;

2. cei de curnd botezai s nu fie promovai de ndat la Ordul sacru (i.e. n cler);

3. viaa clandestin a clericilor;

4. cerine pentru a fi consacrat episcop;

5. situaia celor excomunicai i datoria de a ine sinod de dou ori pe an n fiecare diocez;

6. precedena anumitor sedii episcopale; consensul mitropolitului pentru a fi consacrat episcop;

7. episcopul Ierusalimului;

8. atitudinea fa de catari;

9. promovarea la preoie fr examenul recerut;

10. cei care i-au renegat credina n timpul prigoanei i apoi admii ntre clerici;

11. renegarea propriei credine de ctre mireni;

12. cei care au prsit lumea pentru viaa consacrat i apoi s-au ntors la ea;

13. penitenii care cer Euharistia pe patul morii;

14. despre catecumenii lapi (care au cedat n timpul prigoanei);

15. despre clericii care se mut din loc n loc;

16. despre clericii care nu locuiesc n bisericile pentru care au fost alei;

17. despre clericii cmtari;

18. locul diaconilor la celebrrile liturgice i rndul lor la mprtanie;

19. despre cei care vin n Biserica catolic de la eroarea (erezia) lui Paul din Samosata i despre diaconese;

20. n zilele de duminic i n perioada Cincizecimii nu trebuie s se fac rugciuni n genunchi.

Data celebrrii Patilor.

Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol - sau Primul conciliu de la Constantinopol - a fost convocat de ctre mpraii Garian i Theodosius I pentru a se lua msuri mpotriva arienilor i pentru a se judeca cazul episcopului Constantinopolului, Maximus Cynic.

Lucrrile, la care au luat parte 150 de episcopi, au fost conduse de Melentie al Antiohiei, de Grigore de Nazians al Constantinopolului i de Nectarie.

Lucrrile sinodului au fost materializate n lucrarea doctrinar "tomos kai anathematismos engraphos" (raport i anateme), din care ns nu a rmas nici un exemplar. Din acest motiv, datele prezentate aici se bazeaz pe scrisoarea sinodal elaborat n anul 382 la Constantinopol, care expune pe scurt doctrinele elaborate (cosubstanialitatea i coeternitatea celor Trei Persoane ale lui Dumnezeu i umanitatea Fiului ntrupat).

n timpul acestui Sinod s-a completat Crezul de la Niceea. Dei acest lucru nu reiese din scrisoare, el este atestat de ctre Sinosul III ecumenic de la Calcedon. n versiunea elaborat la acest sinod ecumenic se pune accent pe concepia Trinitar, afirmndu-se c Duhul Sfnt este Dumnezeu la fel cum i Tatl i Fiul sunt: "i ntru Duhul Sfnt, Domnul de via fctorul, Care din Tatl purcede, Cel ce mpreun cu Tatl i cu Fiul este nchinat i slvit, Care a grit prin Proroci".

Canoanele elaborate s-au referit la :

Reafirmarea validitii Crezului de la Niceea i la anatemizarea lui Arie i a sectelor sale (canonul 1) ;

Limitarea autoritii episcopilor la teritoriile de care rspund (canonul 2);

Privilegiile episcopului Constantinopolului sunt ridicate pn la a le urma pe cele ale episcopului Romei (canonul 3);

Maximus nu poate fi episcop i nu poate hirotonisi clerici (canonul 4);

Se arat similitudinea de credin cu cei din Vest privind mrturisirea Unui singur Dumnezeu Treimic format din Tatl, din Fiul i din Duhul Sfnt (canonul 5);

Definirea unei proceduri corecte de tratare a acuzaiilor aduse episcopilor, astfel nct s se menin reputaia clerului i linitea bisericii. Procedura delimiteaz acuzaiile de natur eclezial de cele de alt natur i admite ca acuzele s poat fi formulate n faa bisericii doar pe motive ce in de biseric i doar de ctre de persoane care nu sunt eretici, nu au fost excomunicate i nu sunt ele nsele sub acuzaie, doar pe baz de probe, numai n faa unui sinod i numai dac declar scris c sunt gata s primeasc pedepse echivalente dac se va dovedi c au prezentat false acuzaii (canonul 6);

Descrierea procedurilor de primire a ereticilor n rndurile bisericii i a condiiilor n care ele se aplic, funcie de sectele din care au provenit (canonul 7).

Probleme specifice acelei perioade (schisma lui Melentie, situaia clericilor catari, etc

Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes - sau Conciliul de la Efes.

De la 22 iunie la 31 iulie 431 Papa Celestin I (422-432)Convocat de mpratul Teodosie al II-lea (...)Cinci sesiuniTema: Maternitatea divin a Mariei mpotriva lui Nestorie (...)Documente: 6 canoane.

A doua scrisoare a sf. Ciril adresat lui Nestorie A treia scrisoare a sf. Ciril adresat lui NestorieCele 12 aneteme (afurisenii)

A fost convocat la cererea adresat mpratului Teodosie al II-lea de ctre Nestorie, care a fost nemulumit c a fost condamnat de un sinod la Roma, n 430. mpratul Teodosie al II-lea a convocat sinodul mpreun cu Valentinian al II-lea i cu acceptul papei Celestin I.

Lucrrile au fost conduse de Ciril al Alexandriei. Iniial s-au nscris 197 de episcopi, ns numrul celor care au participat a fost mai mare pentru c s-au nscris i pe parcursul lucrrilor.

Dei Nestorie a fost cel care a fcut demersurile pentru ca sinodul s aib loc i dei a fost chemat de trei ori, totui el nu a venit. Acest lucru ns nu a mpiedicat episcopii reunii s decid decderea lui din onoarea de a fi episcop i interzicerea ca el s fac parte din cler, avnd la baz i mesajul adus de delegaia sosit din partea Romei.

Sinodul a luat poziie mpotriva nestorianismului, o erezie care susineau c n Iisus s-ar afla dou Persoane, una divin i alta uman. De asemenea, Nestorie susinea c Fecioara Maria este nsctoare de om , dar nu ar putea fi numit i nsctoare de Dumnezeu . Episcopii adunai la lucrri apr clar poziia conform creia n Iisus Christos este o singur Persoan care are nou naturi (firi) i c Fecioara Maria este cu adevrat Maica lui Dumnezeu (Theotokos).

Sentina de condamnare pronunat mpotriva lui Nestorie: Sfntul Sinod a spus, pe lng altele, "deoarece preailustrul Nestorie nu a voit nici s asculte chemarea noastr, nici s-i primeasc pe preanalii i onoraii episcopi trimii de noi am fost nevoii - n mod necesar - s purcedem la examinarea (analizarea exprimrilor sale nepioase. Dup ce am constatat - analiznd scrisorile lui, scrieri care au fost aici citite, recentele lui afirmaii fcute n aceast metropol i confirmate de martori - lucruri pe care el le gndete i le predic fr pietate, determinai de canoanele scrisorii preasfntului nostru printe i coleg n slujire Celestin, episcopul Bisericii din Roma, cu lacrimi n ochi am fost nevoii s ajungem la aceast dureroas condamnare a lui. nsui Iisus Christos, Domnul nostru, mpotriva cruia rostete blasfemii, a definit prin vocea acestui preasfnt Conciliu c Nestorie este exclus de la demnitatea episcopal i din oricare colegiu sacerdotal. (Scrisoarea general a Sinodului).

Sinodul a elaborat urmtoarele documente:

Decizia privind care din documente ("A doua scrisoare a lui Chiril adresat lui Nestorie", sau "A doua scrisoare a lui Nestorie ctre Chiril") este n acord cu Crezul de la Niceea. Sinodul a decis c n conformitate cu Crezul de la Niceea este "A doua scrisoare a lui Chiril adresat lui Nestorie";

Cele 12 anateme i scrisoarea explicativ de nceput, care au fost concepute de Chiril la sinodul din Alexandria inut n 430, trimise lui Nestorie, citite la lucrrile Sinodului de la Efes i incluse n lucrrile acestuia;

Decizia cu privire la Nestorie;

Scrisoarea prin care episcopii, clerul i poporul sunt informai cu privire la condamnarea lui Ioan al Antiohiei;

O declaraie de credin prin care se confirm Crezul de la Niceea i se afirm c Nu este permis s se produc, scrie sau compun orice alt Crez, cu excepia aceluia care a fost definit de Sfinii Prini care s-au adunat mpreun n Spiritul Sfnt de la Niceea ;

O luare de poziie contra mesalianilor;

Un decret privind autonomia bisericii din Cipru.

Cele ase canoane ale sinodului sunt: 1. n privina situaiei mitropoliilor care sunt de partea lui Nestorie i a lui Celestin (nu papei);2. situaia episcopilor care vor adera la Nestorie;3. despre acei clerici care au fost depui de Nestorie pentru ortodoxia credinei lor;4. clericii care urmeaz sau vor urma erazia (opiniile) lui Nestorie;5. despre clericii nevrednici pedepsii pe drept, dar primii de Nestorie;6. situaia celor care vor ncerca s nesocoteasc hotrrile Sinodului.

n paralel cu acest sinod, Ioan al Antiohiei a convocat un sinod propriu.

n urma celor dou sinoade inute, ambele grupri au trimis delegaii la mpratul Teodosie al II-lea, care ns nu a ratificat hotrrile nici unuia. Aprobarea Sinodului Ecumenic de la Efes a fost ns fcut de ctre Sixt al III-lea