sitemele informatice bancare
TRANSCRIPT
CAPITOLUL 1
1.1.APARIŢIA BĂNCILOR
Băncile au apărut pe măsura dezvoltării,concentrării activităţii
economice şi a apariţiei creditării ca mijloc de promovare a investiţiilor.
În Europa băncile publice au apărut în ţările cu putere economică recunos-
cută ,cum ar fi în Spania,la Barcelona la 1401 ţară, care avea schimburi economice
foarte intense cu coloniile ei,în special pe relaţia produse manufacturate –materii prime
,aur etc.;în Italia,la Genova (oraş-stat într-o anumită perioadă) la 1407,oraş cunoscut ca
având relaţii comerciale cu Orientul precum şi o activitate comercială foarte intensă în
bazinul Mării Negre ,care a avut colonii pe teritoriul actual al României ,în Olanda, la
Amsterdam ,în 1609,o altă mare putere colonială, care avea schimburi comeciale
importante cu zona Indiilor Orientale şi care avea să devină în timp un puternic centru
bancar,în Italia ,la Veneţia (oraş stat într-o anumită perioadă)băncile au apărut în
1619,fiind stimulate de puternice relaţii comerciale,pe care veneţienii le aveau cu diverse
state ,în Anglia la Londra ,1694,ţară recunoscută ca fiind la un moment dat cea mai mare
putere colonială şi manufacturieră,în special în perioada de avânt industrial,de
industralizare ,de apariţie şi dezvoltare a întreprinderilor manufacturiere şi a produselor
manufacturate.
Descoperirea unor noi continente a impulsionat dezvoltarea ecnomică de
ansamblu prin găsirea unor resurse suplimentare,în special petrol,aur,minereuri etc.Acest
lucru a acţionat ca un factor amplificator al creşterii economice la nivel mondial,prin
utilizarea resurselor provenite din aceste regiuni şi din colonii în economiile din ţările
Europei ,în special în Anglia,Spania,Olanda etc,,iar, ulterior,prin apariţia Statelor Unite
ale Americii, au acţionat ca un catalizator al economiei americane.
3
CAPITOLUL 2
2.1.DEFINIŢIA BĂNCII ŞI FUNCŢIILE ACESTEIA
Activitatea bancară din Italia Evului Mediu a fost deosebit de dezvoltată atât
în ce priveşte acordarea de credite comercianţilor,cât şi prin acivităţile de schimbare a
banilor.De aceea ,mulţi termeni bancari ,utilizaţi şi astăzi,îşi au originea în acest spaţiu
geografic.Astfel termenul de” bancă „ vine din limba italiană ,de la băncile („banca”în
italiană)pe care stăteau bancherii acelor vremuri.
Dacă bancherul nu-şi respecta obligaţiile şi îndatoririle asumate,el işi pierdea
reputaţia şi i se rupea banca ,fapt ce însemna că nu mai putea să-şi deruleze activitatea.De
la această practică derivă termenul de „bancrută”.
Este evidentă diferenţa enormă între operaţiunile limitate ,efectuate de
bancheri la începuturile activitaţii bancare şi gama complexă de servicii ,care pot fi
oferite de o banca modernă .Pe măsură ce băncile s-au dezvoltat mulţi expeţi au încercat
să definească ce se înţelege prin termenul de” bancă”,dar încă nu au ajuns la o definiţie
unanim acceptată.
O bancă este o instituţie căreia i se acordă permisiune (în general sub forma
unei autorizaţii/licenţe)de a efectua tranzacţii cu banii.Cu alte cuvinte o companie este
bancă ,dacă este recunoscută oficial ca bancă .Deşi aceasta este o definiţie” închisă”(o
bancă trebuie sa fie recunoscută ca bancă )ea este în general acceptată.Cercetătorii au
încercat însă ,în continuare ,să stabilească o definiţie, care să explice de ce o anumită
companie (societate comercială)trebuie să fie recunoscută ca o bancă.
O altă definiţie ar fi următoarea :banca reprezintă întreprinderi
particulare,societăţi în nume colectiv,societăti anonime sau ale statului ,care
concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pun la dispoziţia subiecţilor
economici,inclusiv al statului sub formă de credite.
Potrivit reglementărilor ,care guvernează activitatea bancară din ţara noastră
„Societăţile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl
4
constituie atragerea de fonduri de la persoanele juridice sau fizice,sub formă de depozite
sau instrumente nenegociabile,plătibile la vedere sau la termen.
Precum şi acordarea de credite”(Legea nr.33/1991)
Fiind instituţii specializate ,băncile au ca obiect de activitate gestionarea
împrumuturilor,iar scopul lor final este obţinerea profitului bancar .
Băncile îndeplinesc următoarele funcţii:
1.atragerea disponibilităţilor monetare, temporar libere,ale subiecţilor economici
sub formă în principal de depozite
2.emisiunea,adică punerea în circulaţie de monedă de hârtie,monedă divizionară,
precum şi monedă de cont
3.crearea instrumentelor de credit ale circulaţiei mărfurilor
4.asigurarea ,păstrarea sumelor deponenţilor,efectuarea rapidă a plătilor,furnizarea
informtiilor cerute
Realizarea acestor funcţii este mult uşurată , dacă banca îndeplineşte următoarele
condiţii
1. meţine încrederea clienţilor
2. înregistrează toate tranzacţiile
3. asigură confidenţialitatea bancară,dovedind discreţie faţă de afacerile
clienţilor
2.2.TIPURI DE BĂNCI
În literatura de specialitate şi practica bancară internaţională se întâlnesc în
principal ,urmatoarele tipuri de bănci:
1. banca centrală-instituţie bancară ,aflată în fruntea aparatului bancar,cu rol
de supraveghere şi organizare a relaţiilor monetar- financiare ale unui stat,atât în
plan intern,cât şi în relaţiile cu alte sisteme monetare
2. bănci comerciale-denumire generică ,dată celorlalte bănci(altele decât
banca centrală)
5
Băncile comerciale îşi desfăşoaraă activitatea atât pe plan intern cât şi internaţional.
Activitatea lor se bazeaza pe :
1. atragerea depozitelor şi acordarea de credite
2. acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme
3. operaţiuni valutare pentru persoane fizice sau juridice
4. plasamentul fondurilor
5. finanţarea shimburilor comrciale externe
După tipul operaţiunilor sau sfera teritorială:
1. bănci universale –sunt denumite acele bănci comerciale,care efectuează
toate operaţiunile bancare şi îşi limitează activitatea la anumite sectoare(la noi
societăţile bancare sunt prin lege ,bănci universale)
2. bănci specializate -sunt acele bănci comerciale sau instituţii de tip bancar
care de regulă alături de operţiuni bancare de bază ,dezvoltă preponderent
operaţiuni bancare de un anumit tip sau într-un anumit domeniu
Tipuri de bănci comerciale specializate:
1. banca agricolă-acordă credite şi alte facilităţi financiare şi de plată unităţilor
agricole pentru cumpararea de terenuri şi utilaje agricole ,îngrăşăminte
2. banca de investiţii-acordă credite pe termen mediu şi lung,întreprinderilor
industriale (uneori şi din alte ramuri economice ),de regulă pentru
investiţii,procurându-şi fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate
mai îndelungate decât cele obişnuite.
3. banca ipotecară-acordă împrumuturi pe termen lung garantate cu o ipotecă asupra
imobilelor deţinute de debitori.
4. banca de export - import-creditează pe diferite termene,producătorii ,exportatorii
autohtoni,pentru ai sprijini în activitatea de promovare a produselor ţării
respective pe pieţele externe ;garantează creditele externe;efectuează operaţiuni
de casă în favoarea importatorilor şi exportatorilor etc.
5. banca internatională privată-bancă comercială cu numeroase sucursale în alte
ţări şi pentru care operaţiunele externe joacă un rol important,dar nu chiar
preponderent
6
Termenul de bancă internaţională este utilizat şi pentru instituţii
financiar -bancare interguvernamentale al căror capital provine din două sau mai
multe ţări şi a căror activitate specifică desfăşurându-se la nivel internaţional sau
mondial depăşeşte graniţele unei ţări(Ex.Banca Reglementelor Internaţionale,Banca
Europeană pentru Reconstrucţie si Dezvoltare,Banca Mondială etc)
6.băncile de depozit-realizează cea mai mare parte a activităţii lor pe plan intern prin
atragerea de depozite şi acordarea de credite financiare şi persoanelor private.În Franţa
‚băncile comerciale se numesc bănci de depozit .În S.U.A.si Germania aceste bănci se
ocupă şi de emisiune şi plasarea hârtiilor de valoare şi acordarea de credite având drept
gaj hârtiile de valoare.
7.băncile de accept-sau casele de accept sunt instituţii bancare, care susţin,prin
semnatura lor,titluri de credit (cambii,bilete la ordin)trase de exportatorii autohtoni asupra
importatorilor străini, iar titlul de credit astfel acceptat,devine negociabil;
8.case de emisiune-sunt instituţii bancare, care asigură plasarea pe piaţa a unor
emisiuni de hârtii de valoare(acţiuni ,obligaţiuni etc.);înAnglia aceste institutii sunt
considerate „merchant banks” pe când în SUA sunt calificate drept bănci de invesţii
Fiecare sistem bancar naţional are particularitătile lui , din punct de vedere al
denumirilor băncilor şi din punct de vedere al tipurilor de activităţi ,pe care acestea le
desemnează.
2.3.BANCA CENTRALĂ
Banca centrală acţionează ca instituţie din partea statului ,pentru a stabili
şi coordona politica monetară şi de credit a economiei .Ea are un rol deosebit în
menţinerea stabilitătii monedei naţionale şi a încrederii publicului în bănci.
Banca centrală are următoarele funcţii:
-stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit
-emisiunea de monedă
-monotorizarea cursurilor valutare
-administrarea rezervelor valutare
-supravegherea instituţiilor financiar-bancare
7
-acţionează ca bancă a celorlalte bănci
-împrumutător de ultimă instanţă
-acţionează ca agent al statului şi ţine în evidenţele sale Trezoreria statului
-asigurarea de fonduri pentru stat
-asigurarea legăturii cu organizaţii financiar –bancare internaţionale
-analist al condiţiilor monetare si economice
Banca Naţională a României are atribuţii speciale ,aceasta datorită faptului că
ţara noastră trece printr-o perioadă de tranzitie.Aceste atribuţii sunt:
-asigurarea unei concurenŢe loiale între bănci
-încurajarea dezvoltării unei practici bancare corecte ,care să sprijine dezvoltarea unui
sector privat sănătos. Banca centrală decide care entităţi pot opera ca bănci şi stabileşte
regulile de emitere a autorizaţiilor de funcţionare a băncilor.Ea supraveghează acivitatea
băncilor comerciale ,fie cerându-le periodic rapoarte financiare şi statistice,fie prin
efectuarea de controale la sediul acestora.
O altă atribuţie a băncii centrale este controlarea nivelului masei monetare şi
ratei dobânzii în economie ,acest lucru realizându-se de regulă în colaborare cu
Ministerul de Finanţe.
Banca centrală deţine monopolul emisiunii monetare ,care trebuie să se
realizeze în concordanţă cu creşterea economică ,pentru a se evita în acest fel producerea
fenomenului denumit inflaţie .Acesta costituie un argument pentru ca banca centrală să
fie independentă.Banca centrală se ocupă şi de preluarea bancnotelor uzate în vederea
distrugerii lor când au devenit prea murdare sau deteriorate pentru a mai fi în
circulaţie.Aceste bancnote sunt deobicei arse sau tocate mărunt în condiţii de securitate.
Băncile centrale solicită celorlate bănci să-şi păstreze la ea o parte a
depozitelor sub formă de rezervă ,ca depozite nepurtătoare de dobandă .De asemene ea
poate deţine conturi ale băncilor comerciale ,utilizate în decontarea datoriilor
interbancare.
Ca agent al statului banca ţine în evidenţele sale contul curent al
trezoreriei statului ,prin acest cont reflectându-se impozitele percepute şi alte plăţi
efectuate în numele Trezoreriei statului.
8
Banca centrală păstrează rezervele ţării în aur ,valuata convertibilă şi alte
active de rezervă,recunoscute pe plan internaţional,utilizând aceste rezerve fie pentru a
controla evoluţia cursului de schimb a monedei naţionale,fie pentru a asigura
convertibilitatea monedei naţionale pe piaţa valutară .
Banca centrală gestionează şi ţine evidenţa operaţiunilor financiare ale
ţării cu organisme internaţionale ,cum ar fi Fondul Monetar Internaţional sau Banca
Mondială ,participă în numele statului la tratative şi negocieri externe în probleme
financiare ,monetare şi de plăţi.
Acţionând ca împrumutător în ultima instanţă ,banca centrală acordă
împrumuturi băncilor comerciale ,pentru a sprijini acele bănci, care ,temporar ,nu au
suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenţi . Banca centrală
asigură şi fondurile necesare pentru guvern .Guvernul împrumută de pe piată
naţională ,oferind spre vânzare titluri de valoare ,obligaţiuni şi bonuri de tezaur, iar
banca centrală,ca agent al statului poate acţioana direct sau indirect în emiterea de
obligaţiuni sau altor înscrisuri ,în vânzare şi răscumpararea acestora şi plata dobânzilor
aferente .Suma datorată de guvern se numeşte „datorie publică”.
2.4.STRUCTURA ALTOR SISTEME BANCARE
Sistemul bancar britanic
Băncile au jucat un rol important în Marea Britanie,economia acestei ţări având o
poziţie importantă în lume ,nu doar în dezvoltarea industrială şi comercială ,ci şi în
organizarea sistemului bancar. În 1694 a luat fiinţă Banca Angliei (Bank of
England)printr-un decret regal –Royal Charter),având la început un capital de 1.200.000
lire sterline .Cu timpul Banca Angliei a evoluat de la rolul unei bănci comerciale spre
funcţiile unei bănci centrale.
În 1844 ,pe baza unei legi bancare ,Banca Angliei a fost împărţită în două departa-
mente:Departamentul Bancar si Departamentul de Emisiune.
9
În 1964 a devenit bancă de stat aflându-se în strânsă legatură cu Trezoreria.după
semnarea Tratatului de la Maastricht(1992)aceasta ,asemănator altor bănci centrale din
ţările membre ale Uniunii Europene,a înregistrat un grad sporit de autonomie funcţională.
Funcţiile actuale ale Băncii Angliei sunt:
1. bancă a Guvernului
2. bancă a băncilor
3. gestionează contul de regularizare valutară
4. răspunde de emiterea bonurilor de trezorerie
5. supraveghează instituţiile bancare din Regatul Unit al Marii Britanii
6. păstrează conturile în lire sterline ale altor bănci centrale şi organizaţii
internaţionale
7. împrumutător de ultimă instaţă
8. autoritate de emisiune monetară
Clasificarea băncilor britanice în funcţie de mărimea tranzacţiilor tipice ,pe care o bancă
le derulează:
Retail banks(banci” cu amănuntul”)-aceste bănci se adresează cu precădere clienţilor
individuali (persoane fizice )
Wholesale-banks(banci”en-gros”)-aceste bănci operează în principal numai cu afaceri
de valori mari,realizând, astfel relaţii financiare cu firme de mari proporţii sau cu alte
bănci pe piata monetară.
Clasificarea băncilor în funcţie de tipurile de depozit pe care le acceptă:
Băncile primare –sunt bănci, care derulează operaţiuni prin intermediul
mecanismului de plăţi ,în interiorul ţării,ele oferind un sistem de transfer monetar prin
intermediul conturilor curente.
Băncile secundare –acestea nu fac parte din mecanismul de plăţi şi nu participă la
sistemul de compensare .Majoritatea depozitelor acestor bănci sunt depozite la termen în
mare parte în valută ,chiar dacă aceste aspecte diferă de la bancă la bancă.
10
Există şi alte instituţii financiare ,care prin acte emise de Parlament au
dreptul să accepte depozite .Astfel de instituţii sunt:societatile de investiţii pentru
locuinţe(Building societies),uniunile de credit şi Banca Naţională de Economii(care are la
baza reţeaua oficiilor poştale).
Sistem bancar italian
Italia este ţara cu cea mai veche tradiţie în activitatea bancară dintre toate ţările
europene şi multe dintre tehnicile cheie ale activităţii bancare au fost inventate în Italia.
Până de curând sistemul bancar italian a funcţionat pe baza unei legi din
1936 ,care a fost votată după o serie de falimente bancare .În urma acestei legi s-a format
un sistem financiar unic ce reflectă interacţiunea a trei factori principali:
1. coexistenţa instituţiilor publice şi acelor private
2. distincţia dintre bănci şi alte instituţii financiare
3. codificarea relaţiilor dintre diferite sectoare
Acest sistem se caracteriza prin faptul ca multe din băncile sectorului
public nu aveau ca scop realizarea de profituri şi acordarea de asistenţă financiară şi
realizarea de acte de caritate pe plan local.De asemenea băncile de economii ,erau
limitate la anumite tipuri de operaţiuni.
O lege recentă a schimbat acest sistem.
Legea are ca scop principal permiterea instituţiilor financiare de stat să-şi schimbe forma
legală şi să devină companii de investiţii în domeniul titlurilor de valoare .Alte tendinţe
sunt:
1. eliminarea diferenţei ,prin lege ,dintre tipurile de bănci
2. acordarea dreptului băncilor din sectorul public de a intra pe pieţele de
capital
3. favorizarea fuziunilor de bănci
4. privatizarea băncilor de stat
5. posibilitatea expansiunii băncilor ,pe teritoriul Italiei
11
Evolutia sistemului bancar italian dovedeşte o tendinţă de transformare a
marilor bănci în conglomerate financiare(asemănăoare celor britanice )şi mai putin în
bănci universale (ca în cazul băncilor germane).
Sistemul bancar francez
În conformitate cu legislaţia bancară franceză se disting următoarele categorii de instituţii financiar-bancare:bănci propriu-zise ,bănci mutuale sau cooperatiste ,case de economii,case de credit municipal,societăţi financiare ,instituţii financiare specializate.Tot ca urmare a acestei legi a fost creat şi Comitetul Instituţiilor Financiar Bancare care are ca atribuţii:autorizarea activităţii instituţiilor financiar- bancare şi clasificarea acestora în conformitate cu categoriile menţionate. Alte organisme de supraveghere a activităţii bancare sunt:Consiliul Naţional de
Credit ,Comitetul de Reglementări Bancare şi Comisia Bancară .
Banca Franţei a fost creată în 1800 şi naţionalizată în 1945.Ea exercita rolul
băncii centrale .Ca urmare a tratatului de la Maastricht au fost luate măsuri pentru
sporirea autonomiei sale în domeniul politicii monetare şi de credit .
La 4 august 1993 a fost adoptată o lege care a sporit gradul de autonomie
decizională a Băncii Franţei ,potrivit acestei legi obiectivul principal al Băncii Franţei
este de a defini şi de a pune în practică politica monetară cu scopul de a asigura
stabilitatea preţurilor.Reglementarea cursului de schimb şi a parităţii francului rămân în
competenţa Guvernului ,dar cu toate acestea banca Franţei monotorizează cursul de
schimb al francului francez ,deţine şi administrează rezervele de aur şi devize ale
statului.Ea se ocupa şi de rescontarea portofoliului de cambii ,facilitând emisiunea
titlurilor de valoare de către băncile comerciale .Ca element specific Franţei ,se disting
faptul că ,alături de bănci ,un rol important il deţin organizaţiile de plasament colectiv în
valori mobiliare .La începutul anilor 90 Franţa ocupa primul loc în Europa şi al doilea în
lume,după SUA din punct de vedere al valorii fondurilor administrate de aceste
organizaţii.
În prezent şi în sistemul bancar francez există tendinţa universalizării băncilor.
12
Sistem bancar german
Instituţiile cele mai importante ale sistemului bancar german sunt:Banca
Federală (Budensbank) şi Consiliul Federal de Supraveghere Bancară .Banca Federală cu
sediul la Frankfurt ,are oficii în toate landurile .Aceasta bancă este entitate legală prin ea
însăşi ,fiind independentă şi nesubordonată Guvernului Federal ,dar are obligaţia de a
susţine politica economică a Guvernului.Ea deţine monopolul emisiunii monetare şi
acţionează ca o bancă de rezervă .Deşi operează în limitele precizate de legea bancară
federală ea stabileşte ,în mod independent nivelul dobânzilor şi a taxei scontului pentru
tranzacţiile sale cu băncile ,solicită tuturor băncilor să păstreze anumite rezerve minime
obligatorii la Banca Federală ,în vederea reglării ofertei monetare şi nivelului general al
ratei dobânzii. Deobicei ,Banca federală nu acordpă împrumuturi institutiilor non-
bancare ,cu excepţia celor acordate Guvernului şi anumitor instituţii publice ,cu toate
acestea ea poate tranzacţiona anumite titluri de valoare pe piaţă.Coniliul Federal de
Supraveghere Bancară este un organism federal independent ,iar preşedintele acestui
Guvern este numit de către Guvernul Federal.Acest consiliu acordă în limitele
legii ,licenţe de funcţionare bancară şi în strânsă colaborare cu Banca
Federală ,urmăreşte respectarea şi aplicarea legii.Consiliul are în plus anumite puteri
decizionale cum ar fi :să decidă dacă o anumită afacere poate fi privită ca o activitate
bancară ,să emită reglementări referitoare la raportările ,care trebuie prezentate de
bănci ,cu privire la limitarea dobânzilor sau a comisioanelor percepute de către bănci.
Celelalte bănci germane pot fi împărţite în :bănci comerciale ,bănci de
economii şi bănci specializate.
În anul 1913 a fost creat Sistemul Federal de Rezerve ,acest sistem fiind
condus de Consiliul Guvernatorilor şi este format din 12 bănci regionale .Din sistem fac
parte Comitetul Federal pentru Operaţiunele pe Piaţa Liberă şi Consiliul Consultativ
Federal.
Sistemul Federal de Rezerve(SFR)îindeplineste funcţiile specifice unei
bănci centrale ,într-un mod, care reflectă dimensiunele continentale ale SUA.Băncile
comerciale importante devin membre ale SFR,fiind arondate pe langă o bancă federală
regională.Băncile comerciale ,care sunt membre ale SFR trebuie să îndeplinească o serie
13
de cerinţe ,dar beneficiază şi de anumite avantaje .Aceste bănci sunt automat asigurate de
Corporaţia Federală pentru Asigurarea depozitelor.
14
CAPITOLUL 3
3.1.TEHNOLOGIA DATAWAREHOUSE
Tendinţa actuală manifestată şi pe piaţa informatică ,este de globalizare şi
presupune standarde bazate pe sisteme deschise .Aceste tendinţe au impus băncilor
regândirea sistemelor informatice în optica unei structuri standardizate.Noile sisteme
informatice au permis o nouă abordare în ceea ce priveşte relaţia clientului cu
banca .Începutul este reprezentat de apariţia primelor centre de apel,urmate apoi de
servicii oferite prin online banking.
Orice bancă dispune de nenumărate informaţii referitoare la clienţii săi
1. natura activităţii desfăşurate
2. putere economică
3. stare financiară
4. gradul de îndatorare
Sistemele informatice trebuie să asigure posibilitatea accesului ,prelucrării
şi difuzării rapide,chiar în timp real a informaţiei privind clienţii către toţi angajţii băncii
abilitaţi să acceseze această informaţie.
Tehnologia care răspunde cel mai bine acestui deziderat este reprezentată
de datawarehouse.Aceasta reprezintă o colecţie de date detaliate ,cu o înaltă valoare
informaţională ,provenite din sursele relevante din cadrul băncii ,permiţând interogarea
dinamică şi analiza informaţiilor cu scopul susţinerii proceselor decizionale.
Aceasta se carcterizează prin:
1. integrarea atât a datelor curente cât şi a celor istorice
2. organizarea datelor pe domenii de interes
3. posibilitatea accesului read only,deci doar pentru consultare fără
drept de actualizare de către utilizatori
15
4. actualizarea se realizează orar ,zilnic săptămânal sau lunar în fucţie
de dinamica informaţiei gestionate
5. oferă instrumente de raportare ,analiză multicriterială şi facilităţi
grafice deosebite
Multe bănci (Bank of America ,Barclys Bank,Credit Lyonnais,chiar şi
bănci mai mici cum ar fi Croaţia Bank )expoaltează curent datawarehouse permiţându-le
să-şi particularizeze ofertele în funcţie de client şi să le anticipeze nevoile .Uneltele de
datamiting(ansamblu de tehnici bazate pe motoare de asistare a cunoaşterii –arbori de
decizie ,reţele neuronale –permiţând elaborarea pe baza unor volume mari de date ,de
modele de previziune )permit descoperirea unor tendinţe sau corelaţii semnificative prin
analiza datelor curente şi istorice referitoare la clienţi.
3.2.SISTEMELE EXPERT
Sistemele expert sunt folosite în domenii cum ar fi:
1. evaluarea situţiei financiare a clienţilor
2. evaluarea riscului de creditare sau consiliere privind gestionarea
portofoliului de titluri şi implicit calitatea deciziei formulate prin
valorificarea acestui diagnostic
În cadrul băncilor ,un domeniu predilect de utilizare a sistemelor expert
este cel al creditării.Pe baza datelor istorice privind clientul solicitant de credit se
evaluează într-o primă etapă ,comportamentul acestuia în postura de debitor al băncii .Se
evaluează apoi riscul legat de situaţia financiară a clientului şi se determină posibilul risc
legat de planul de afaceri pentru care se solicită creditul .În final sistemul expert
realizează o sinteză globală a evaluărilor obţinute şi stabileşte suma ce poate fi oferită
drept credit generând şi planul de amortizare a creditului.Astfel de sisteme expert
utilizate în bănci occidentale pot oferi în mai puţin de două ore ,evaluarea necesă în
vederea luării deciziei de creditare .
Sistemele informatice bancare româneşti nu integrează şi soluţii de tipul
sistemelor expert .Ele oferă însă aplicaţii necesare determinării gradului de risc al
16
creditului,plecându-se de la criteriile de evaluare stabilite în normele interne de creditare
bancară,utilizând metoda scorului.
Dematerializarea mijloacelor de plată este o altă caracteristică a sistemului
bancar actual .Astăzi ordinele de plată se transmit în timp real ,de la un calcultor la altul .
3.3.BăNCILE ONLINE
Clienţii persoane fizice ,utilizatori ai ofertei de internet ,s-au devedit prin
caracteristicile lor ,foarte apropiaţi de împătimiţii PC –urilor din anii 90.Unele studii
realizate în SUA au arătat că utilizatorii serviciilor online sunt mai educaţi (80% au studii
superioare),sunt mai tineri (80% au mai puţin de 44 de ani ) şi au venituri anuale mai
mari decât media .Valoarea serviciilor online le-a asigurat mai multă informaţie şi
câştiguri superioare .Statistic s-a arătat ca aceşti clienţi deţin mai multe produse din oferta
băncii decât clienţii fideli ghişeelor (3,2 produse faţă de 2).
În pofida climatului economic incert, 18.6 milioane de vest-europeni (1
din 4 utilizatori activi Internet) au vizitat în luna octombrie o bancă online, arată un nou
studiu cooordonat de compania de analiză Nielson’—Net Ratings.În decursul ultimelor
şase luni, numărul europenilor ,care au accesat site-urile băncilor a crescut cu 3 milioane
de persoane.
În Marea Britanie, în luna octombrie peste 7 milioane de englezi şi-au
administrat online finanţele de acasă şi de la serviciu. Cea mai populară bancă britanică
este Egg, aceasta atrăgând pe site-ul său 1.5 milioane de vizitatori.
Anglia este unica piaţă bancară online din Europa de Vest cu adevarat competitivă, ceea
ce nu se poate spune despre restul regiunii, în care, una sau două bănci online, de regulă
filialele Web ale unei singure bănci mai mari, domină întregul peisaj.
Deşi britanicii sunt persoanele care-şi coordonează cel mai frecvent
activităţile financiare prin intermediul Internetului, cea mai mare rata de creştere a
bancherilor care facilitează tranzacţiile online se găseste în Suedia şi Olanda, citează
17
studiul. În Olanda, 97% din vizitatorii site-urilor web bancare au coordonat, într-o măsura
sau alta, activităţi bancare online. În Germania, pe de altă parte, 60% din vizitatori
desfăşoară în mod activ tranzacţii bancare online.
Specialiştii au efectuat studii care au permis evaluarea avantajelor oferite
de banca online.Banca online asigură un coeficient de exploatare (cheltuieli generale pe
produs net bancar )de 3-4 ori inferior sistemului bancar european sau american .Costurile
tranzacţiilor s-au dovedit a fi într-un rapot de 1 la 10 între online banking şi o reţea
tradiţională de agenţii bancare .
3.4.GROUPWARE
Utilizarea soluţiilor intranet în cadrul sistemelor bancare a adus şi
avantajul promovării conceptului de groupware şi îmbunătăţirea comunicării în cadrul
băncii .Conceptul de groupware promovează colaborarea în cadrul grupurilor de lucru
definite pe specilizări în scopul atingerii unor obiective .Dezvoltarea şi promovarea unei
oferte competitive implică grupul în echipe atât pentru punerea la punct cât şi pentru
lansarea rapidă a noilor produse şi servicii bancare.Intranetul oferă suportul necesar
oferind şi posibilitatea utilizării mai performante de instrumente knowledge
worker.Tehnologia intranet aduce infrastructura necesară.Se pot astfel difuza rapid
informaţii de uz general ,metodologii de lucru ,hotărâri şi planuri de acţiune impuse de
strategia adoptată de conducerea băncii.
18
CAPITOLUL 4
4.1.GLOBALIZAREA ACTIVITĂŢII
BANCARE
Piaţa bancară nu poate fi ocolită de procesul globalizării ,fiind chiar una
dintre expresiile cele mai semnificative ,cu reverberaţii directe asupra ansamblului
fenomenului.Globalizarea actităţii bancare este pe de o parte ,un aspect firesc al alinierii
la transformările derulate în procesele de producţie ,circulaţiei mărfurilor şi prestărilor de
servicii pe plan mondial .Pe de altă parte globalizarea activităţii bancare se află ca un
promotor ,ca un factor de penetrare şi susţinere a globalizării în toate
compartimentele ,dat fiind rolul prioritar al asigurării şi distribuirii resurselor financiare
în toate procesele de dezvoltare.
Globalizarea activităţii bancare este o rezultantă a evoluţiei informaţiei ,a
tehnologiilor şi diseminării ei pe plan mondial.
Formele extinse ale globalizării activităţii bancare au evoluat în timp şi
literatura bancară consemnează etapele lansării sale ,de la operaţiunile simple la
operaţiunele sofisticate.
Prima fază se identifică cu finanţarea exportatorilor şi importatorilor locali
,faza a –II-a se defineşte prin credite către bănci străine şi participări la credite ,faza a-III-
a o reprezintă creditele directe acordate firmelor nonfinanciare străine incluzând şi birouri
nereprezentative ,iar faza a-IV-a de operare în străinătate .
Angajarea amplă a băncilor americane în procesul de globalizare a
activităţii bancare adeterminat pentru aceasta atingerea unui înalt nivel calitativ ,ceea ce
a insuflat unora ideea de traducere a cuvântului „globalizare”prin „americanizare”.
În fapt globalizarea pe plan mondial are însă şi alte coordonate cantitative
unde se poate interpreta o poziţie superioară a Japoniei ,situaţie care poate motiva
atributul de” japonizare”,cu care poate fi caracterizată globalizarea bancară.
Superioritatea japoneză se manifestă primordial prin poziţia ocupată în
primele bănci din lume.Consolidarea şi restructurarea japoneză au adus semnificative
19
schimbări în topul celor 25 de bănci din lume pentru anul 2002,numărul lor s-a redus la
4:Mizuho,Sumitomo Mitsui,Mitsubishi Tokyo,UFJ Holding,ceea ce dovedeşte o prezenţă
concentrată a băncilor japoneze în topul mondial.Şi toate cele 4 bănci sunt situate în
primele 10 din lume.
TOP 10 MONDIAL după capital de rang I
Poziţia Banca Ţara Capital de rang I
(mil.USD)
1 Citigroup SUA 58.448
2 Bank of America Corp SUA 41.972
3 Mizuho Financial Group Japonia 40.498
4 JP Morgan Chase &Co SUA 37.713
5 HSBC Holdings Marea Britanie 35.074
6 Sumitomo Mitsui Banking Corp Japonia 29.952
7 Credt Agricole Group Franţa 28.876
8 Mitsubishi Tokyo Financial
Group
Japonia 25.673
9 UFJ Holding Japonia 23.815
10 Ind&com Bank of China China 23.107
Dacă extindem studiul la nivelul primelor 200 de bănci din lume observăm
că aproape o pătrime din cele 200 sunt bănci japoneze ,care ocupă 34,21% din cele 200
iar băncile japoneze au în medie ,o parte din piaţă reprezentând 0,712 % din
piaţă ,procent superior altor ţări.
Ca un răspuns firesc proceselor de globalizare bancară marile puteri şi
comunitatea bancară internaţională au instituit prin Comitetul de la Basel de
Supraveghere Bancară un for metodologic menit să asigure consolidarea sistemelor
naţionale de supraveghere bancară şi mobilizarea ţărilor pe plan mondial .În sensul
sprijinirii relaţiilor internaţionale între bănci şi implicit procesului de globalizare
Comitetul de la Basel recomandă ca suprevaghetorii bancari să practice o supraveghre
globală,consolidată adecvat monitorizată şi aplicând norme prudenţiale tuturor aspectelor
20
operaţiunilor desfăşurate în aria organizaţiilor bancare mondiale şi în primul rând
propriilor unităţi subsidiare.
ŢARAACTIVE
(mld.USD
)
Parte de piaţă
(%)
Număr
bănci
Încărcătură medie
Active pe
bancă
Parte de
piaţă bancă
Japonia 8.259 34,21 48 172 0,712
Germania 3.337 11,28 21 158,9 0,537
SUA 2.404 1 32 75,1 0,343
Franţa 2.022 7,55 9 224,7 0,838
Anglia 1.298 5,9 8 162,2 0,737
Italia 0.930 3,85 10 93 0,385
Elveţia 846 3,5 4 211,5 0,875
21
CAPITOLUL5
5.1.TENDINŢE ŞI EXPERIENŢE
SEMNIFICATIVE PE PLAN MONDIAL ŞI
EUROPEAN
Instabilitatea financiară a pieţelor emergente (America Latină, Asia,
Rusia şi Europa de Est).
Tendinţa de agregare a intereselor economice prin formarea de blocuri
comerciale, caracterizate prin:
- libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi capitalului,
- înlăturarea barierelor fiscale şi vamale.
Uniunea Economică şi Monetară în cadrul UE.
Tendinţa de globalizare a economiei mondiale, inclusiv în domeniul
bancar manifestată prin fuziuni, achiziţii şi acorduri de cooperare, tendinţă
care demonstrează României că nu poate rămâne izolată faţă de sistemul
bancar internaţional.
Concentrarea capitalului şi consolidarea noilor entităti.
Deplasarea centrului de greutate a activităţii bancare către Investment
Banking.
Crearea de bănci universale (universal banking) -conform modelului
Uniunii Europene.
22
Introducerea şi dezvoltarea unor noi produse bancare, de înaltă tehnicitate,
Electronic Banking şi Internet Banking, care contribuie la înlocuirea celor
tradiţionale
5.2.CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR
SISTEME BANCARE ÎN PREZENT
Sistemul bancar reprezintă puterea financiară a lumii, şi rolul său a
crescut de-a lungul timpului. Din anii ’80, după a doua criză de petrol, afluxul de bani a
determinat băncile, şi în special pe cele americane, să împrumute fără măsură, fie statelor
din lumea a treia, fie întreprinderilor mai mult sau mai puţin sigure. Dezechilibrul produs
de liberalismul anilor ’80, care a suprimat garanţiile solide şi ascensiunea tinerilor
bancheri, a făcut ca mai toate băncile globului să aibă la sfârşitul deceniului al optulea
mari datorii nerecuperabile, care le-au condus în pragul falimentului.
Între 1990-1996, sistemele bancare au reuşit să iasă din această criză.
Marile bănci au fost salvate prin scăderea drastică dobânzilor pe termen scurt pentru mai
mulţi ani. În 1996 marile bănci americane sunt mai puternice ca niciodată, au mai mulţi
bani decât au nevoie pentru împrumuturile întreprinderilor şi încep să folosească aceşti
bani pentru a fuziona între ele. Aceasta tendinţă se va diminua căci legea va interzice
băncilor să amestece specializările. Aceasta explică de ce în S.U.A. există un număr mare
de bănci, dar care au dimensiuni mici.
Japonia deţine 11 din cele 25 de mari bănci mondiale, din care 6 în topul
fruntaş; criza a fost mult mai tardivă iar ieşirea din aceasta a fost mult mai dificilă. Pentru
redresare s-a aplicat aceeaşi metodă ca la americani, respectiv reducerea dobânzilor la
minimum (1%). Cu toate acestea ieşirea din criza rămâne un proces dificil, întrucât
activele japoneze au rămas supraevaluate, mai ales în domeniul imobiliar.
23
În Europa situaţia este plină de contraste. În Anglia marile bănci au
rezistat bine, în timp ce micile bănci de afaceri au fost înghiţite de concurenţii germani,
olandezi sau elveţieni. În Fraţa pentru a se evita prăbuşirile pieţei, băncile au achiziţionat
stocurile imobiliare ale pieţelor de bunuri, cărora băncile le-au împrumutat imprudent la
finele anilor ’80. Politica "francului puternic" a împiedicat scăderea dobânzilor pentru
refacerea beneficiilor băncilor. În Italia cele care au suferit au fost băncile din sud pentru
salvarea cărora guvernul a decis privatizarea lor. Elveţia se află într-o poziţie mai bună, în
special marile bănci, care prin uriaşele rezerve au putut să-şi amoritzeze pierderile şi să
achiziţioneze din străinătate bănci specializate în activităţi de vârf. Ele profită din
specializarea în gestionarea averilor, care este astăzi una din cele mai profitabile
sectoare.
În acelaşi timp băncile au şi numeroşi concurenţi: fondurile de plasament
şi fondurile pentru pensii. În ţările anglo-saxone unde pensiile se fac prin capitalizare,
fondurile de pensii ajung la sume imense. Acestea reprezintă o putere deosebită, presupun
o bună contabilitate, înlatură preşedinţii ineficienţi şi ajută întreprinderile. Circa 80% din
aceste fonduri se află la americani. Astfel, dominaţia financiară americană nu a fost
nicicând mai puternică, dar totuşi este influenţată de lumea militară şi diplomatică.
24
CAPITOLUL 6
6.1.EVOLUŢIA SISTEMULUI BANCAR ÎN ROMÂNIA
Primele încercări de creare a unor bănci au avut loc la mijlocul secolului al XIX-
lea ,în 1856 fiind înfiinţată Banca Naţională a Moldovei ,cu sediul la Iaşi.Unirea
Principatelor a creat un mediu naţional ,propice din punct de vedere economic ,ducând
astfel la crearea altor bănci ,după 1864 fiind fondată Casa de Depuneri şi
Consumaţiuni ,principala instituţie de emisiune pe teritoriul României ,până la înfiinţarea
Băncii Naţionale în 1880.
În secolul al XIX-lea ,datorită puternicii centralizări a capitalului bancar a
generat schimbarea statutului juridic al caselor bancare şi al asociaţiilor bancare sau
absorbirea acestora prin comasare ,după primul război mondial băncile multiplicându-se
din nou până la falimentele din anii 30.După această criză sistemul bancar românesc a
fost dominat de 5 bănci ,care realizau peste 50% din operaţiunile bancare .
După 1947 s-a constituit o economie centralizată, care a determinat restrângerea
şi transformarea sistemului bancar într-un instrument pasiv de finanţare a dezvoltării
planificate a economiei.
Prin reglementarile Băncii Naţionale ,banca de emisiune şi comercială în
acelaşi timp rolul şi funcţiile băncilor au fost strict limitate ,vizând în principal atragerea
disponibilităţilor băneşti de la populaţie şi din economie ,distribuirea acestuia conform
planului de credite ,eliminându-se orice formă de concurenţă între bănci.
Sistemul bancar românesc din periaoada anterioară anului
1990,era format dintr-un număr restrâns de bănci ,toate fiind instituţii de stat .În afară de
Banca Naţională mai funcţionau :Banca Română de Comerţ Exterior,Banca penru
Agricultură şi Industrie Alimentară,Banca de Investiţii şi Casa de Economii şi
Consumaţiuni ,fiecare desfăşurând o activitate deosebit de specializată pe sectoarele
economiei .Sistemul bancar din acea perioadă se caracteriza printr-o sectorizare
accentuată:
25
1.Banca de Investitii(BI)-era o bancă de stat specializată în finanţarea şi
creditarea investiţiilor.Sursele de finanţare proveneau din:alocaţiile de la
buget ,fondurile de amortizare ,şi partea din beneficiile planificate ale
întreprinderilor ,destinate investiţiilor.Banca de Investiţii era cea care
verifica studiile tehnico-economice referitoare la proiectele de investiţii
înainte ca acestea să fie propuse spre aprobare ,urmărind şi controlând,după
aprobare modul de realizare a acestora.
2.Banca pentru Agricultură şi Industrie Alimentară (BAIA)-înfăptuia
politica statului în domeniul creditării ,finanţării şi decontării producţiei
agricole ,prelucrării acesteia ,investiţiilor şi circulaţiei mărfurilor din
agricultură ,industria alimentară şi domeniul apelor.Această bancă colecta şi
distribuia fondurile bugetare destinate activităţii de profil şi acorda credite de
producţie ,pe termen scurt ,întreprinderilor agricole de stat cooperativelor
agricole de producţie şi producătorilor cu gospodării individuale.Totodată
aceasta aproba propunerile de investiţii ale întreprinderilor şi cooperativelor
agricole şi acorda credite pe termen lung pentru inveţii ,controlând
ulterior ,execuţia planurilor financiare şi de investiţii.
3.Banca Română de Comerţ Exterior(BRCE)-era instituţie centrală de
stat ,specializată în efectuarea operaţiunilor financiar-bancare cu
străinătatea .Ea organiza şi efectua încasări şi plăti privind operaţiunile de
comerţ exterior ,administra disponibilităţile în mijloace de plată
străine ,cumpăra si vindea ,în ţară şi străinătate ,valuată ,efecte de
comerţ ,titluri şi obligaţiuni străine.BRCE încheia angajamente de
corespondent cu bănci şi instituţii financiare străine ,primea şi acorda credite
în valută ,din şi în străinătate ,pe baza de convenţii sau alte înţelegeri ,acorda
credite în valută unităţilor economice române şi societăţilor mixte cu sediul în
ţară .Ea emitea de asemenea efecte de comerţ în favoarea unor beneficiari din
străinătate şi accepta efecte de comerţ trase asupra sa .Totodată garanta şi gira
efecte de comerţ emise de terţi ,acorda şi primea garanţii pentru aranjamente
de plată în străinătate .
26
4.Casa de Economii şi Consumaţiuni (CEC)-deţinea monopolul operaţiunilor
bancare cu populaţia. Activiatatea sa se concentra în atragerea economiilor
băneşti ale populaţiei ,păstrarea lor şi efectuarea decontărilor în legătura cu
acestea .În acest scop derula urmatoarele activităţi;depuneri şi restituiri
privind economiile populaţiei ,operaţiuni de consemnare ,acordarea de credite
populţiei pentru construire şi cumpărare de locuinţe şi pentru cumpărarea de
autoturisme ,efectuararea de operaţiuni privind execuţia de casă a bugetului de
stat ,în legătură cu încasarea impozitelor şi taxelor de la populaţie ,alte
încasări şi plăţi ,deservirea- pe linie bancară- a unităţilor economice şi a
organizaţiilor ,care îşi păstrau mijloacele băneşti în conturi, la CEC.
După 1989 sistemul bancar a înregistrat anumite schimbări concretizate prin
:liberalizarea activităţii bancare ,reglementarea acesteia conform cerinţelor economiei de
piaţă ,diversificarea şi creşterea numărului de bănci ,îndeosebi prin apariţia băncilor
private ,româneşti ,străine sau mixte şi transformarea privată a băncilor de stat.
Potrivit Legii33/1991 .activiatatea bancară în România este organizată şi
se desfasoară prin:
1. Banca Naţională a României (cu rol de bancă centrală)
2. societăţile bancare (constituirea de societăţi comerciale)
Prin noua legislatie ,Banca Naţională a României a fost degrevată de toate
activitaţile specifice băncilor comerciale ,acestea fiind preluate de o bancă nou infiinţată
–Banca Comercială Româna.Funcţiile Băncii Naţionale în prezent constau în controlul
emisiunii monetare şi al creditului ,supravegherea activităţii bancare ,politica valutară şi
administrarea rezervelor monetare internaţionale.Băncile vechi ,deşi au fost nevoite să-şi
restructureze şi modernizeze activitatea ,pentru a corespunde noilor cerinţe ,au avantajul
existenţei unei reţele de subunităţi ,distribuite pe tot teritoriul ţării .
Caracteristica perioadei 1990-2001 în ceea ce priveşte sistemul bancar rezidă
în desprinderea treptată a acestuia de sub tutela statului ,Banca Naţională beneficiind prin
lege de independenţa şi autoritatea de decizie ,situaţie, care a facilitat doua procese
aparent contardictorii :debilitarea băncilor de stat ,prin promovarea creditelor
neperformante şi consolidarea băncilor străine ,cu infuzii de capital productiv.
27
6.2.SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ACTUAL
Sistemul bancar românesc s-a dezvoltat puternic în ultimul deceniu
comparativ cu anul 1990 ,moment caracterizat prin existenţa unui sistem bancar
centralizat ,Banca Naţională a României cumulând majoritatea funcţiilor şi operaţiunilor
bancare .În prezent s-a ajuns la un număr de 45 de bănci autorizate să funcţioneze în
România ,din care 32 sunt constituite cu capital integral sau majoritar românesc .Însă
numărul de bănci ,care funcţionează în România astăzi pare departe de a fi
insuficient ,dacă ar fi să ne compăram cu cele 920 de bănci ce funcţionau în anul 1935 în
ţară ,ori cu cele 3050 ce funcţionează în Belgia sau cele peste 4300 ce funcţionează în
Germania.
Cu toate acestea băncile din România par a fi suficiente atâta timp cât se
manifestă un recul al creditului lucru datorat unor factori de natura extrabancară,dar care
a afectat puternic situaţia băncilor româneşti în această perioadă .Principala trăsătura a
sistemului bancar românesc în aceasta periaoadă a fost dezvoltarea structurală şi
calitativă a activităţii majorităţii băncilor ,ca o reacţie comportamentală normală a
acestora la cerinţele impuse de economia de piaţă .Falimentul unor bănci pe parcursul
acestui deceniu (Dacia Felix sau Columna ,Banca Albina ,Bankoop,Credit Bank sau mai
recent Banca Religiilor)nu caracterizează întrega activitate bancară din România însă
afectează imaginea acestor bănci.Apare astfel ca o reacţie normală orientarea
depunătorilor spre alte categorii de plasamente (în special plasamente în titluri de
stat ,garantate şi cu o rentabilitate extrem de mare ,ce depăşeste pe cea a plasamentelor la
bănci )şi în consecinţă ,creşterea concurenţei pe piaţa resurselor ,slăbirea capacităţii
băncilor mici de a rămâne pe piaţă ,reducerea masei creditului din economie.
Dezvoltarea sistemului bancar românesc se află în stânsă legătură cu
evoluţia economiei din acest deceniu.Sistemul bancar românesc ,deşi avansat în raport cu
celelalte ramuri economice ,se află încă în perioada de tranziţie ,fiind necesare în
continuare restructurarea şi dezvoltarea atât cantitativă,sub aspectul numărului de unităţi
28
bancare ,cât şi calitativă ,în sensul perfecţionării structurilor de operare şi modernizării
activităţii ,implementării de produse şi servicii bancare moderne ,care să aducă avantaje
mai mari băncilor cât şi clienţilor.
O caracteristică a sistemului bancar românesc actual este ajustarea
sistemelor de operare la cerinţele şi practicile internaţionale ,ceea ce înseamnă că băncile
s-au dezvoltat,şi-au adaptat oferta ,în funcţie de cerinţele impuse de impactul factorilor
exogeni asupra economiei reale ,precum şi de presiunea din ce în ce mai evidentă a
concurenţei pe piaţa financiar –bancară din România .Deci,în deceniul nouă evoluţia
sistemului bancar s-a concretizat în :dezvoltarea şi diversificarea produselor şi serviciilor
bancare ,modernizarea sistemului de evidenţă şi control,creşterea vitezei şi diversificarea
instrumentelor de decontare,informatizarea sistemelor de transmitere a datelor de natură
contabilă ,statistică şi chiar a celor din procesul de transfer,modernizarea reţelei
teritoriale.
Această evoluţie a adus şi efecte negative,care au lăsat o umbră asupra
băncilor româneşti ,atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional .Anumite evoluţii
nesatisfăcătoare ale băncilor româneşti se explică pe de o parte ,prin însuşi ritmul de
evoluţie a sistemului bancar ,care a surprins băncile nepregătite în ceea ce priveşte
instrumentele de instruire a personalului bancar şi mai ales insuficienţa la nivelul
întregului sistem a managerilor profesionişti de bancă .Recesiunea economică manifestată
în această perioadă ,lipsa sau dispersia capitalului ,amalgalmul legislativ,agresivitatea
politicii fiscale şi în special insecuritatea generată de ezitările din domeniul măsurilor de
politică economică ,au determinat comportamente de tip reactiv ,nefundamentate
strategic la nivelul agenţilor economici.,care sunt principalii parteneri ai băncilor.Fiindcă
o bancă nu poate exista fară clienţi,calitatea clienţilor acesteia determină de
asemenea ,nivelul de eficienţă şi gradul de stabilitate a unei bănci.Este cert faptul
că ,acolo unde au apărut situaţii de instabilitate, concretizate fie în încetarea activităţii ,fie
doar în atragerea procedurii de supraveghere de către Banca Naţională a României ,fie în
faliment ,unul din factorii de influenţă chiar determinanţi este legat de calitatea
managementului respectivelor bănci.Evoluţiile pieţelor financiar monetare în contextul
economic contemporan caracterizat prin procesul globalizării economiei şi integrării
zonale precum şi prin accentuarea concurenţei în domeniul financiar au determinat
29
apariţia şi dezvoltarea procesului denumit dereglementare ,caracterizat prin faptul ca
banca centrală nu mai intervine direct în activitatea băncilor comerciale prin normarea
unor categorii de operaţiuni şi prin stabilirea de plafoane a dobânzilor şi prin
implementarea unor decizii de politică monetară ce determină băncile să efectueze
anumite corecturi ale propriilor strategii şi politici .
Înca din anii 80 se constată în SUA,că fenomenul reglementării are loc in
două sensuri:
1. banca centrală nu renunţă la funcţia sa de supraveghere şi nici
în totalitate la cea de reglementare;supravegherea bancară se
desfăşoară în continuare având în vedere impactul pe care
instabilitatea unei bănci îl poate avea asupra mediului
economic şi asupra sistemului bancar în sine (cu cât banca este
mai mare cu atât acest efect de antrenare este mai
pronunţat ),iar aceasta funcţie de reglementare se realizează
prin stabilirea unui cadru general ,astfel este permisă
menţinerea controlului băncii centrale asupra mişcărilor de
bani în economie prin intermediul sistemului bancar ,iar pe de
altă parte desfăşurarea activităţilor financiar –bancare pe
principiile liberei concurenţe
2. dezvoltarea şi diversificarea activităţii determină apriţia
necesităţii ca băncile să-şi elaboreze propriile reglementări
interne în aplicarea principiilor din cadrul general de
reglementare,ceea ce conduce la transmiterea responsabilităţii
asupra conducerii activitătii băncii,la nivelul managerilor
acestora
Băncile sunt de asemenea imporatante , deoarece crează bani pe linia
creditului,motivul fiind ca depozitele la vedere reprezintă o parte a masei
monetare.Intermedierea financiară reduce costurile generate de insuficienţa
informaţiilor.În anumite cazuri ,potenţialii clienţi pentru împrumuturi deţin informaţii
faţa de performanţa ulterioară a clientului creditat.Intermediarii monotorizează debitorii
30
pentru sesizarea primelor semnale de avertizare în cazul dificultăţilor financiare şi pun în
practică o remediere optimă ,ceea ce poate consta în refinanţarea sau o restructurare dacă
este nevoie.Se poate spune ca băncile sunt producătoare de informaţii necesare pentru
facilitarea acordării creditelor de către deţinătorii unui surplus de resurse celor, care
resimt lipsa acestor resurse.Cu alte cuvinte se poate spune că băncile pot fi privite în
prezent nu numai ca producătoare de bani ci şi ca producătoare de informaţie financiară .
În concluzie rolul băncilor s-a amplificat în prezent ,accentul punându-se în special pe
funcţiile de asigurare a informaţiilor financiare şi de transfer.
Pentru menţinerea poziţiei pe piaţa ,băncile trebuie să păstreze încrederea
clienţilor în eficienta relaţie cu banca ,în cazul României ,care este o ţară în tranziţie
încrederea publică în bănci poate fi fragilă .Aceasta înseamnă că o bancă trebuie să aibă
un sistem riguros şi regulat de audit şi control intern ,verificări contabile
periodice ,plafoane asumate pentru creditare etc.,toate acestea pentru a spori încrederea în
bănci .
31