sociologie judiciara

5/13/2018 SOCIOLOGIE JUDICIARA - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/sociologie-judiciara 1/6

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIS” ARAD

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE

SPECIALIZAREA DREPT

SOCIOLOGIE JUDICIARA

STUDENT:

GAFTON IULIA DIANA



Valori , norme sociale, sanctiuni sociale si juridice

Norme si sanctiuni juridice

Specificul si trasaturile normelor juridice

Constituind o categorie speciala a normelor sociale, regulile juridice reprezinta

suportul,fundamentulpe care se instituie si functioneaza ordinea juridica in oricesocietate. Ca si normele sociale, cele juridice protejeaza principalele valori si relatii

sociale prin impunerea,permiterea sau interzicerea anumitor actiuni sau comportamente

,fiind insa insotite de sanctiuni organizate.

Reglementand diferitele domenii ale realitatii sociale, prin impunerea unor reguli

de conduita obligatorii, insotite de constrangere organizata, normele juridice prezinta,

totusi, anumite trasaturi specifice, care le diferentiaza de cele nejuridice, diferente ce

constau in :

a) modul de elaborare si aplicare –normele juridice sunt edictate, promulgate si aplicate

de catre autoritatea publica legitima, cu respectarea anumitor proceduri si tehnici

legislative, in timp ce normele morale (inclusiv cutumele,uzantele,obiceiurileetc)

reprezinta produsul creatiei colective, anonime, spontane si difuze a unor indivizi, grupurisi colectivitati sociale, fiind elaborate de regula, in forma nescrisa, prin proceduri

neorganizate;

b) actiune in timp si spatiu –imbracand forma scrisa (legi,decrete,hotarari etc.), normele juridice cunosc o anumita determinare in timp si spatiu, aparitia, modificarea sau

disparitia lor putand fi precizata spatial si temporal, pe cand regulile nejuridice, aparand

spontan si difuz, actiunea lor nu poate fi stabilita cu precizie;

c) forma si structura-indiferent de varietatea lor, normele juridice se caracterizeaza printr-o structura unitara, in cadrul careia pot fi identificate trei elemente importante

(ipoteza,dispozitia si sanctiunea), in timp ce regulile nejuridice nu cunosc, in cea mai

mare parte a cazurilor, aceste elemente;

d) eficienta si validitate –fiind insotite de sanctiuni organizate, normele juridiceactioneaza la nivelul intregii societati, nerespectarea sau incalcarea lor atragand

interventia coercitiva a organelor de specializare ale autoritatii publice, in timp ce

normele nejuridice nu sunt insotite de sanctiuni organizate, nerespectarea sau incalcarea

lor atragand alte forme de control social(de regula din partea grupurilor si colectivitatilor sociale).

Evidentiind aceste diferente, unii autori considera ca, spre deosebire de normele

nejuridice, cele juridice se caracterizeaza prin inca doua elemente, si anume:



a) neutralitatea –regulile de drept nu se raporteaza direct la sistemul de valori sociale, si

indirect, prin interventia factorului legislativ, dobandind astfel un caracter normativ si

coercitiv;

b) globa-litatea –normele juridice au o vocatie universala, fiind opozabile, in principiu,

“erga omnes”, tuturor indivizilor si grupurilor dintr-o societate.

Continand reguli de conduita obligatorii, care determina raporturile sociale

impuse de societate, normele juridice sunt caracterizate de existenta unor sanctiuniorganizate si institutionalizate. Acestea din urma includ un ansamblu de modalitati,

mijloace si masuri coercitive, care sunt adoptate fata de indivizii care nu respecta sau

transgreseaza prescriptiile privitoare la actiunile permise,impuse sau interzise. Sanctiunile

juridice imbraca o gama extrem de larga, in functie de valorile si relatiile sociale ce sunt protejate prin normele de drept (sanctiuni civile,disciplinare, procedurale, administrative,

penale etc.).

Dintre acestea, cele penale sunt cele mai coercitive, fiind adoptate fata deindivizii care violeaza normele dreptului penal, drept ce poate fi caracterizat ca fiind

insotit, precumpanitor, de sanctiuni negative organizate. Sanctiunile penale reprezinta,

deci, masuri de constrangere si de restrangere a drepturilor si libertatilor persoanelor care

incalca normele penale. Ele sunt prevazute expre in legislatia penala, fiind aplicate acelor indivizi care comit delicte si crime si au raspundere penala (varsta si discernamant).

Incluzand, de regula, pedepse, masuri de siguranta, masuri educative, sanctiuni penale se

aplica numai de catre instantele specializate, in cadrul unui mecanism public organizat(procesul judiciar). Scopul lor nu este razbunarea, intimidarea sau umilirea individului

delincvent, ci prevenirea, recuperarea si reinsertia individului, protectia si apararea

sociala a institutiilor, grupurilor si colectivitatilor.

Contribuint la rationalizarea actiunilor sociale, normele juridice nu sunt izolateunele de altele, intre ele existand raporturi si interactiuni ce conduc la o anumita

articulare si ierarhizare a lor in functie de domeniul pe care-l reglementea. La nivelul

morfologiei sociale exista, de pilda, fenomenele cele mai elementare – arata E.Durkheim – care “constau intr-un act unic, definit si determinat, pozitiv sau negativ”, si care sunt

denumite “practici juridice “(astfel, exogamia este o practica, o regula juridica de natura

negativa, care consta in interzicerea casatoriei intre indivizii determinati). La randul ei,fiecare practica (norma) juridica este solidara cu alte practici (reguli), formand impreuna

un ansamblu cu un oarecare grad de autonomie, denumit institutie juridica ( astfel,

exogamia intra ca element component important, alaturi de alte practici juridice, in cadrul

institutiei casatoriei si familiei). In sfarsit, toate institutiile juridice ale unei societati suntsolidare intre ele, formand impreuna u n ansamblu unitar si coerent, denumit sistemul

juridic al societatii, inlauntrul caruia exista si functioneaza diferite ramuri si subramuri

ale dreptului ( civil, penal, comercial,procedural, administrativ, constitutional etc). Acestsistem asigura realizarea efectiva a ordinii juridice (publice sau de drept), ordine ce

presupune atat consensul indivizilor fata de modelul normativ, cat si constrangerea si

coercitia acestora in vederea respectarii valorilor si normelor fundamentale protejate desistemul juridic.



Forma si structura normelor si sanctiunilor juridice

Indiferent de diversitatea lor si de domeniul pe care il reglementeaza, normele

juridice prescriu conduita tipica a indivizilor in diferite situatii actionale, in functie decare comportamentul lor este apreciat sau evaluat ca legal –ilegal, legitim-ilegitim,

corect-incorect, moral-imoral, licit-ilicit, dezirabil-indezirabil. Incluzand standarde saumetodele de conduita obligatorii pentru indivizi, normele juridice au un caracter genral si

impersonal, in sensul ca prescriu doar forma generica a actiunilor si comportamentelor pecare trebuie sau nu sa le urmeze acestia, neputand prevedea totatlitatea situatiilor concrete

ce pot aparea in realitate. Ele se adreseaza tuturor indivizilor si grupurilor sociale, deci

unui cerc nedeterminat de persoane. Cu toate acestea, cu exceptia normeoor inscrise inactul juridic fundamental al oricarei societati ( Constitutia ), care se adreseaza tuturor

indivizilor, grupurilor, organizatiilor si institutiilor, exista unele norme care se adreseaza

numi anumitor categorii de indivizi ( cum sunt, depilda, cele referitoare la institutiafamiliei si casatoriei) sau anumitor catergorii de organizatii, institutii sau asociatii (cum

sunt, de pilda, normele referitoate la functionarea organelor administrative, de justitie,

politie sau cele referitoare la organizatiile non guvernamentale, asociatii ,ligi etc).

Reglementand domenii diferite ale realitati sociale, prin impunerea unor reguli deconduita obligatorii,insotite de constrangerea organizata normele juridice se

caracterizeaza printr-o structura unitara in cadrul careia pot fi identificate trei elemente.

a) ipoteza –arata imprejurarile, faptele sau circumstantele de care norma leaga anumite

consecinte juridice desi majoritatea actiunilor indivizilor se desfasoara in prezenta si subimpreiul unui complex de prscriptii normative, aceasta din urma nu-si fac simtita

prezenta coercitiva decat in momentul producerii unui fapt, a unei imprejurari prin care

sunt lezate interesele sau asteptarile indivizilor. Aparitia si manifestarea acestor

imprejurari ( cum ar fi ,de pilda, nasterea sau moartea unei persoane, incheierea uneiintelegeri sau a unui contract, furtul unui obiect,uciderea unei persoane etc), sunt cele

care constientizeaza si concretizeaza drepturile si obligatiile indivizilor si care existau

pana atunci in stare latenta. Ca atare, pentru producerea unor consecinte, normative,trebuie sa existe, mai intai, o imprejurare, un fapt, o circumstanta, care lezeaza sau

violeaza drepturile si obligatiile protejate printr-o norma de drept. De aceea, arata juristul

roman Mircea Djuvara,” a vori de fenomene juridice,de relatii juridice, fara a avea invedere imprejurarile si actele concrete ale anumitor persoane este lipsist de sens”. In

functie de gradul de generalitate si precizie, ipoteza poate fi : a) determinata – atunci cand

imprejurarile, conditiile sau circumstantele sunt precizate la modul general, dendefinit si b) determinata – atunci cand sunt detaliate si concretizate diferitele situatii si imprejurari

de care norma leaga anumite consecinte juridice. Distinctia facuta intre ipotezadeterminata si nedeterminata are o importanta nu atat teoretica sau metodologica,cat maiales practica, urmarind respectarea in practica a legalitatii, prin limitarea la minimum

posibil al regulilor vagi si imprecise, care pot conduce la arbitrariul legislativ si

judecatoresc (cum a fost, de pilda, cazul multor prescriptii cu caracter general si

nedefinit,dar represiv, elaborate si aplicate imn timpul regimurilor totalitare comunisteintr-o serie de tari europene.intre care si tara noastra) si extensia regulilor juridice care

include situatii cat mai detaliate posibil.



b) dispozitia –reprezinta acea parte din norma juridica care prescrie conduitele ce trebuie

adoptate sau urmate de indivizi atunci cand apar imprejurarile sau circumstantele cu

efecte normative. Ea stipuleaza, de fapt, fie impunerea, fie abtinerea, fie permisiuneaunor actiuni sau conduite in conditiile prevazute de norma.

c) sanctiunea –include masurile si mijloacele ce sunt adoptate fata de indivizi care incalca prescriptiile normative privitoare la actiunile impuse,permise sau interzise. Santiunile

juridice imbraca o gama extrem de larga,in functie de valorile si relatiile pe care norma le protejeaza. Astfel, intalnim sanctiuni civile ( constand din despagubiri,reparatii morale

sau materiale,restituiri de bunuri etc.); disciplinare (incluzand retrogradari din functie,

retineri procentuale din salariu, desfacerea contractului de munca,etc.);contraventionale(amenzi), penale(amenzi confiscarea de bunuri, privare de libertate, etc.);

procesuale (plata cheltuielilor de judecata); administrative ,etc. In functie de gradul de

determinare si de intensitatea masurilor prevazute ,sanctiunile pot fi : a) determinate,care nu pot fi marite sau micsorate de instantele judiciare; b) relativ determinate, in care

exista un minimum si maximum de pedeapsa, instanta adoptand, in functie de anumite

criterii, cuantumul pedepsei; c) alternative, care permit instantei de judecata alegereaintre doua sau mai multe pedepse (de pilda in functie de gravitatea unui delict, instanta poate alege fie sanctiunea contraventionala, fie condamnarea persoanei la munca

corectionala, fie privarea ei de libertate); d)cumulative, rezultate prin insumarea mai

multor pedepse sau masuri (de pilda,pentru delicte deosebit de grave instanta poate hotara pentru anumiti delincventi sanctiunea privarii de libertate, confiscarea averii, interzicerea

unor drepturi politice sau civile, etc.).

Asadar, in orice societate ,normele si sanctiunile juridice ocupa un loc central in

cadrul mijloacelor de constrangere si control social. Cu toate acestea, ele se dovedescineficiente si devin inefective daca se indeparteaza de modelul valori pe care il

intruchipeaza si care le-a validat sau, daca nu exista garantia ca au fost intelese, urmate sirespectate de catre indivizii sau grupurile sociale carora le sunt adresate.

Pozitie,status si rol al indivizilor

Orice sicietate este alcatuita din comunitati si grupuri sociale,iar acestea la randul

lor, din indivizi,fiecare ocupand o anumita pozitie in structura ierarhica a grupului si

indeplinind un anumit rol, o anumita functie,potrivit unui anumit model.

Statusul reprezinta “pozitia pe care un individ o ocupa in una din dimensiunilesistemului social, precum profesia,nivelul de pregatire,sexul sau varsta”. El defineste, de

fapt,”identitatea sociala” a individului, drepturile si indatoririle acestuia si incluzandansamblul asteptarilor legitime ale unui individ din partea celorlalti membri ai grupului.El este elementul care prescrie care sunt drepturile si obligatiile ce-i revin individului in

grupul social de care apartine sau cu care se relationeaza.

In schimb, rolul desemneaza asteptarile celorlalti fata de modul in care individul

isi indeplineste sau nu obligatiile ce-i revin in raport cu statusul sau. Fiind elementuldinamic al statusului, rolul reprezinta standardele acceptate de un grup relativ la modele



de comportament, atitudini si valori asteptate de la indivizii care ocupa pozitii specifice in

aceste grupuri. Rolul este strans legat de conceptele de “norma” si “model cultural ” ,

norma fiind o “obligatie specifica rolului,o constrangere sociala care leaga un individ deunul sau mai multe grupuri. Pentru acest motiv, rolurile prescrise sunt reguli sociale si

“simbolizeaza modele abstracte prezentate de grup”.

Reprezentand pozitia ocupata de un individ in societate, statusul defineste ,de

fapt,”identitatea sociala” a acestuia, precum si drepturile si obligatiile ce-i revin in cadrulsocietatii sau grupului din care face parte, conferindu-i, totodata, un anumit prestigiu

social. pentru acest motiv exista :

a)statusuri atribuite care sunt conferite unui individ de catre societate, comunitate sau de

un grup social, fara ca acestea sa aiba, cel putin , initial vreo contributie personala, cum ar fi , de pilda, rasa, etnia, sexul, clasa sau religia;

b)statusuri dobandite ,care reprezinta “pozitia castigata” de un individ intr-un grup social,

datorita pregatirii lui scolare, profesionale sau culturale, pozitie ce ste influentata, inmare masura de abilitatile personale ale individului (cum ar fi statusul

profesional,marital,cultural, care sunt dobandite si ca o recunoastere, de catre societate, a

meritelor individului).

Incluzand “asteptarile” indivizilor fata de modul in care individul isi indeplinestesau nu drepturile si obligatiile ce-i revin in raport cu statusul sau, rolul da expresie unui

comportament social si aspectului prescriptiv al conduitei sociale si anume al

comportamentului efectiv realizat sau “jucat” de individ. Desi aparent inrudite, rolul si

statusul sunt diferite in sensul ca un individ ocupa sau detine un anumit status, dar indeplineste sau “joaca” un anumit rol social, motiv pentru care orice status nu are nici o

acoperire daca nu este atasat prescriptiilor rolului, pozitia oricarui individ intr-o reteasociala fiind limitata daca nu este descrisa de prescriptiile rolului. In realitate nu exista rolfara status si nici status fara rol, pozitia si prestigiul social al oricarui individ fiind

determinate atat de contextul social, cat si de numarul de roluri indeplinite sau “jucate”.

In plan normativ, echivalentul notiunilor de status si rol se refera la asa numitacapacitate juridica a individului, concept intim legat de persoana individului si de personalitatea sa. Ca posibilitate recunoscuta de lege, de a avea drepturi si obligatii

juridice concrete, capacitatea juridica “apare ca o premisa a calitatii de subiect de drept”

si in lipsa ei nu poate fi posibila participarea indivizilor la relatiile sociale reglementatede normele juridice. Capacitatea juridica apare ca o premisa initiala, legala si teoretica a

calitatii unui individ de a fi subiect de d rept, fiind deci”o conditie sine aqua non adrepturilor si obligatiilor ce revin sau incumba partilor intr-un raport juridic”.

sociologie judiciara

Documents