săpătura arheologică de salvare de pe strada manejului din

Studia Universitatis Cibiniensis • Series Historica, tomul 6/2009, pp. 65-82

Săpătura arheologică de salvare de pe strada Manejului din Sibiu (zidul incintei de apărare)

Petre BEŞLIU MUNTEANU

Keywords: archaeology, medieval, precinct, Sibiu, Romania.

Abstract

The Rescue Archaeological Excavation in Sibiu, Manejului Street The study is about the archaeological research of Manejului Street, along the north-

east precinct of the medieval town. The results of the excavations consist of stratigraphical information planimetric and archaeologic material uncovered in the bases of the upstairs to the crenel. There are no traces of a wooden earth rampart in this place. The precinct wall was built down to the terrace and the hollow was filled with earth. On the edge of terrace there was a trench filled in that time with earth and ceramics. Outside the defense wall there were moors filled up in the 18th century.

Reabilitarea străzii Şelarilor, care însoţeşte traseul zidului de apărare al oraşului

Sibiu, a început în anul 2007, dar numai din februarie 2008 am putut iniţia sondaje arheologie pe traseul zidului. Motivul formal al cercetării de teren (pentru care nu s-a solicitat descărcare de sarcină arheologică – sic !) a fost dezvelirea în cursul reabili-tării străzii a unor structuri de zidărie. Situaţia nu era nouă, aşa că m-am adaptat rapid. În momentul începerii săpăturii arheologice era încă iarnă, iar o bună porţiune din stradă fusese pavată, ceea ce a împiedicat trasarea unor secţiuni de dimensiuni rezo-nabile. Ele au rămas astfel la lăţimea de 1,20 – 1,40 m, neobişnuită pentru o săpătură arheologică în condiţii normale.1

Zidul cetăţii în zona străzii Manejului este mai puţin cunoscut din volumele istorice de popularizare decât Grădina Mănăstirii, amenajată în exteriorul lui, şi decât Mănăstirea Ursulinelor2 echipată cu un pasaj de trecere boltit la etaj spre amintitul loc de recreare din secolul al XVIII-lea. (Fotografia 6)

Zidul de apărare al oraşului medieval Sibiu păstrează o bună parte din elevaţie pe toată lungimea străzii Manejului. În anii ’70 ai secolului trecut, într-un proces care a privit ansamblul fortificaţiilor oraşului, s-a început restaurarea zidului, proiect din nefericire nefinalizat. Contrastul actual între porţiunea restaurată şi cea abandonată este stânjenitor. (Fotografiile 1, 5)

Până la recentele lucrări de reabilitare a zidului de incintă, care le-au continuat pe cele din 2005-2007 din vatra istorică a oraşului, locul interesant istoric şi pitoresc prin

1 Raportul de cercetare a fost tipărit în Cronica 2009, p. 342-343. Studiul acum publicat cuprinde referiri

bibliografice ample şi ilustraţia corespunzătoare. 2 Excepţie face volumul: Fabini, H., A. 2001, p. 78, 79. Aici a este menţionat şi Turnul Bărbierilor.

66 Petre BEŞLIU MUNTEANU

vecinătatea zidului vechi şi a celor două mănăstiri (Mănăstirea Ursulinelor şi Mănăstirea Franciscanilor) era insalubru şi, ca urmare, evitat de vizitatorii străini şi localnici.

Lungimea segmentului de zid vizibil astăzi este de 217 m. În porţiunea restaurată zidul are înspre interior înălţimea de 3,80 m, iar spre exterior, unde terenul actual a rămas mai jos, 4,90 m (dimensiuni măsurate de la nivelul actual de călcare). Spre exterior se păstrează o bermă lată de aproximativ 2,50 m (Foto 9). Un cârlig masiv din fier a rămas înfipt la înălţimea de 2,40 m faţă de nivelul actual de călcare.

Ca şi segmentul integral restaurat de pe strada Cetăţii, zidul de apărare din cărămizi de pe Manejului păstrează arce de descărcare în elevaţie, evidente pe faţa interioară. Ele se sprijineau, aşa cum s-a văzut la o săpătură superficială, pe segmente de fundaţii proprii (Foto 1). Cărămizile din structura zidului au dimensiunile de 28 – 30 X 14 – 15 X 4,5 -6 cm şi sunt bine arse, unele până la vitrifiere. Segmentele de zidărie care ancorau arcele în zid au în structură cărămizi şi bolovani de mari dimensiuni (Foto 7). Am observat un arc de descărcare în structură în partea de jos a zidului, spre interior (Foto 8) şi o nişă postată între două arce de sprijin care nu mai păstrau ritmicitatea firească. O singură ţiglă a fost vizibilă în grosime, pe faţa interioară a zidului. Mortarul conţinând nisip cu pietricele şi relativ mult var a fost depus între cărămizi în grosime de 2-3 cm.

O porţiune din zid de 60 m a rămas nerestaurată. Lucrarea de restaurarea a înce-put de la nord şi s-a oprit într-o zonă unde ritmicitatea arcelor de descărcare nu se mai „citea“ pe zid. Restauratorii au continuat lucrarea începând de la sud cu un segment de doar 4 m şi apoi au abandonat proiectul. Nu avem ştiri despre cercetări arheologice pentru depistarea picioarelor-fundaţii ale arcelor de descărcare ce au dublat zidul de incintă. În cămaşa adosată zidului vechi, restauratorii au folosit excesiv piatră în comparaţie cu structura originală predominant cu cărămizi, astăzi vizibilă.

Segmentul de zidărie de pe strada Manejului nu a beneficiat de o cercetare anterioară de parament extinsă şi publicată. Pe străduţa învecinată, a Funarilor, am văzut în 1985 o fundaţie din pietre de râu sprijinită pe piloni din lemn. Era vorba de fundaţia unei case de locuit şi nu de zidul de apărare.

E adevărat, din informaţii greu de controlat, reiese că a fost efectuat un sondaj arheologic în urmă cu câţiva ani pe strada Manejului. Pe de altă parte, în cercuri de specialişti locali a circulat ipoteza existenţei unei prime fortificaţii din lemn. În aceste condiţii, informaţiile sumare şi generale oferite de Ludwig Reissenberger asupra ansamblului de fortificaţii din Sibiu sunt singurele de la care poate porni o cercetarea arheologică serioasă.1

Publicarea raportului cercetării arheologice efectuate cu eforturi despre care nu are rost să discutăm, era cu atât mai necesară cu cât despre fortificaţiile oraşului medieval Sibiu circulă informaţii generale, „generos basculate“ dintr-o parte în alta2,

1 Reissenberger 1900, p. 315-417. 2 Rusu 2005, p. 533: Dublarea incintei a doua s-a realizat la mijlocul secolului al XIV-lea, în sectorul

denumit zwinger. El a preluat informaţiile din Luca et alii 2003, p. 202 -203: La mijlocul secolului al XIV-lea apare şi un al doilea zid care înconjura acelaşi areal, aşa numitul zwinger. Fraza a fost copiată – cu greşeala de ortografie zwinger în loc de Zwinger – în Ţiplic 2006, p. 263. Zwinger este terenul dintre două ziduri de apărare, dispuse în paralel (Nota Noastră).

Săpătura arheologică de salvare de pe strada Manejului (zidul incintei de apărare) din Sibiu 67

cu afirmaţii doar ipotetice (de exemplu prezenţa crenelurilor) şi, mai regretabil, fără trimitere la rapoartele de cercetare publicate.1

În ultimul timp, componente importante ale fortificaţiilor oraşului au beneficiat şi de alte intervenţii arheologice. Urme ale Porţii Burger au fost identificate cu ocazia reabilitării drumului. Mai mult, Poarta Ocnei şi Poarta Elisabeta au intrat în proiecte finanţate de reabilitare a oraşului istoric.

Rezultatele cercetării arheologice

Primul sondaj arheologic a vizat zidăria nemijlocit afectată de săpăturile cons-tructorilor. Caseta s-a lărgit mai mult decât zidăria şi s-a adâncit până la 2,10 m faţă de nivelul străzii. (Planşele I şi III, Foto 2).

Zidăria dezvelită şi cercetată în adâncime, în fapt baza scării de acces la drumul de strajă, era alcătuită din pietre de râu pe care au fost aşezate două structuri simetrice din cărămizi groase de 5 cm. Cărămizile au fost puse îngrijit pe cant formând baza unor arce de cerc. Partea din mijloc, între cele două structuri cu cărămizi pe cant, se adâncea cu 30 cm. În plan cu partea centrală a structurii menţionate, dar în exterior, mai jos cu 20 cm, au fost aşezate două pietre de râu. Dispoziţia planimetrică a zidăriei sugerează baza unor scări, cu dimensiunile de 2,60 m × 1, 25 m, care urcau spre nord şi sud.

Profilul stratigrafic de nord şi sud al casetei I (Planşele VI – VII) ne arată depuneri succesive de pământ brun-cenuşiu sau verzui, mâlos, urme de arsură vizibile în straturi de depunere şi un nivel consistent rămas în urma unui incendiu, materiale de construcţie într-o groapa săpată în solul viu. În profilul de nord se distinge un nivel inferior gros de 10 cm rezultat din depunerea mortarului pe solul viu.

Altă casetă a fost practicată în partea de nord-est a segmentului de zid, având ca latură arcul de descărcare al culoarului de trecere spre grădină. Fundaţia zidului din cărămizi şi pietre a zidului de incintă este superficială; sub ea se observă sol viu. Urmele activităţii constructorilor sunt sesizabile sub talpa arcului de zidărie. Spre nord-vest au fost amenajate construcţii moderne, evidente şi în caseta învecinată.

A treia casetă a fost plasată şi mai la nord, acolo unde planuri şi gravuri din seco-lele XVIII-XIX arată un turn de incintă (Planşa II, Foto 4). În caseta de 1,20 × 1,20 m am dezvelit un segment al zidului turnului, pe direcţia est-vest, amenajat din cărămizi de 30 × 15 × 3(4) cm (Foto 3). Pe malul de sud-est a fost vizibil un şanţ care cobora până la -0,90 m, tăind stratul natural de pietriş. La sud-vest, în plan cu frontul caselor actuale, au fost evidente fundaţiile superficiale ale unei amenajări numite magazie în planurile vechi. (Planşa II A)

În capătul de sud-est al segmentului de zid de incintă a fost săpată o casetă (C 4) în spaţiul permis de constructori 1,40 × 1,40 m, cu o latură mărginită de piciorul de sprijin al unui arc din cărămizi, parte a zidului de incintă. Malul de sud a lăsat să se vadă la un metru de fundaţia zidului de incintă, pe o lăţime de 0,50 m, un şanţ adâncit cu 0,70 m în stratul natural şi nisip. Groapa a fost nivelată cu pământ care avea pigmenţi de arsură, suprapus la rându-i de stratul de construcţie (Planşa VIII). Între talpa zidului care susţinea arcul zidului şi stratul de construcţie se vede un strat de 1 Beşliu – Guttmann 1995, p. 59-76; Beşliu, P. – Beşliu, O. 2001-2002, p. 269-284.


pământ brun-verzui. Profilul scoate în relief stratul de construcţie la nivelul părţii inferioare a fundaţiei din piatră, sub care se află patru cărămizi de 25 × 4 cm; 18 × 4 cm; şi 12 X 4 cm. O groapă săpată în straturile superioare, conţinea urme de lemn ars. Peste groapă şi nivelele fără materiale de construcţie s-a depus un strat compact de arsură. Şi straturile superioare de nivelare conţin pigmenţi de arsură (Planşa IX).

Terenul din afara incintei de apărare a fost sondat printr-o secţiune (SI) de 3 × 1 m plasată perpendicular pe direcţia zidului din strada Funarilor. Fundaţia zidului cetă-ţii, alcătuită din pietre şi cărămizi, a fost suprapusă după demolarea suprastructurii de un strat de nivelare peste care a fost ridicată o zidărie din cărămizi, ajunsă şi ea între timp sub pământ.

Materialul arheologic este sărac: puţine fragmente ceramice moderne şi medie-vale şi un medalion din bronz al Sfintei Ursula (Planşa X). Merită menţionate fragmentele ceramice recuperate din şanţul săpat în solul viu din caseta de la sud-est, fiind anterioare momentului construirii zidului de apărare. Ele nu au caracteristici deosebite faţă de cele ale ceramicii medievale.

Concluzii sumare

Datele stratigrafice din casetele arheologice de pe strada Manejului sunt de natură a oferi reconstituirea, în linii generale, a evoluţiei fortificaţiei. Nu există urmele unei construcţii din lemn anterioare zidului din material durabil. Cea mai veche amenajare este un şanţ puţin adâncit în solul viu, surprins în săpătură pe o lăţime de 50 cm. În umplutura şanţului s-au păstrat fragmente ceramice medievale. Chiar în secolul al XVIII-lea, după cum arată planurile oraşului din 1749, pe lângă zidul de apărare curgea un pârâu (Planşa II B).

După construirea zidului, nivelul de călcare a crescut cu 50 cm, în partea lui superioară fiind depus un strat de pământ cu urme de arsură provenind de la un incendiu. După acest „eveniment“ a fost, probabil, dublat zidul vechi cu structura interioară pe arce masive. Zidul de apărare a fost ridicat sub buza terasei şi a fost refăcut, probabil, după incendiul din 1556. Atunci s-au adăugat arcele din cărămizi şi s-a construit baza scării de acces.

Nu am văzut în săpăturile constructorilor urme ale segmentului de zid ce se continua spre nord-est, demolat odată cu construirea Mănăstirii Ursulinelor. Solul bun de fundaţie aflându-se în această zonă foarte ridicat nu a fost nevoie de o fundaţie solidă care să lase urme consistente.

În exteriorul zidului de incintă se afla un teren mlăştinos. Momentul demolării segmentului de zid cu direcţia est-vest şi desecarea / umplerea mlaştinii exterioare este ilustrată de medalionul cu Sfânta Ursula, descoperit în umplutură cu material modern, intersectată de SI. Nu am găsit analogii pentru acest medalion.

Segmentul de zid cercetat arheologic este cuprins între turnurile numerotate cu 9 şi 10 în inventarul din 1751. Planul care însoţeşte studiul lui Ludwig Reissenberger, ca şi cel al lui Morando Visconti (Planşa II A) ne arată un sistem dublu de apărare, cu un segment de zid ce proteja la nord-est Turnul Bărbierilor1 (substrucţiile lui se află

1 Reissenberger 1900, p. 396.


actualmente în grădina Liceului Pedagogic – Mănăstirea Ursulinelor), aşa cum am descoperit în faţa Turnului Lăcătuşilor1.

Pornind de la rezultatele cercetării arheologice, constructorii au marcat în pavaj picioarele arcelor de descărcare ale zidului din cărămizi care l-a căptuşit în interior pe cel mai vechi. Chiar dacă zidul din cărămizi al incintei de apărare se degradează, reabilitarea străzii a inclus pentru moment zona istorică între locurile ce pot fi încă vizitate. Un panou cu informaţii istorice aşteptă iniţiativă şi bani, care până acum, din nefericire, nu au fost pe agenda administraţiei locale.

ANEXĂ

DESCRIEREA TURNULUI BĂRBIERILOR

N. 10-mo Der Ballbierer Thurm ist 4. Stok und 4 Eckigt gebaut, an Gemäuer zwar gut, allein die inwendigen Stiegen vor Holz seyend ruinirt, und die Dachung sehr beschädigt, auch ist die Ring Mauer zwischen leztern 2 Thürnen hier und dar durch die ausgehobene Saliter Erde schadhafft worden. Die zwischen erst beschriebenen 2 Thürnen auf der Ring Mauer aufgerichtete Defensions Czartacke ist an ihren Holtzwerk ruiniret, auch die Gallerie und ihre Dachung sehr schadhafft, und der vor der Haller Bastion bis an dik erwehnten Thurn N. 10 (allwo die Mauer eine Ecke oder Tenaille formiret) vor der Stadt Mauer befindliche Zwinger, so sich allhier endiget, und nebst denen außer denen Maueren befindlichen Garten der Schuster Zunft zuständig. ist sehr verfallen, welcher wiederumen aufrecht gestellet werden, müste, weilen solcher allhier nöthig fallet;

Von diesen Thurn ziehet sich die Stadt Mauer auswerts, und formiret nach einer ziemlichen Distanz einen ausgehenden Winkel, dessen Ecke mit keinen Thurn versehen ist; diese Seite nebst jener bis an das Elisabeth Thor, und weiters bis an Wagner Thurn der Defension und Situation nach die schwächste, auch hier Orts die Stadt Mauer besonders bis zum ausbiegenden Ecke in der That so baufällig, und von außen in so viele Löcher eingebrochen, daß man mit Wahrheit sagen kann, wie daß dieser Theil der Stadt Mauer fast gäntzlich neu herzustellen und an dem ausspringenden Winkel einen großen und soliden Thurn zu bauen die höchste Nothwendigkeit um so mehr erheischet, als auch, daß auf eine ziemliche Distanz vor solcher aufgericht geweste Envelope, welche diese unflankirte Stadt Mauer bedekte und defendirete, von der linken Face der Haller Bastion bis über Wagner Thurn N. 41 ja bis gegen das Burger Thor theils Orten dem Horizont gleich ruiniret, und theils Orten durch Gärtel verdorben worden ist.

După: Ludwig Reissenberger, Über die ehemaligen Befestigungen von

Hermannstadt, în Archiv des Verein für Siebenbürgische Landeskunde, XXIX, 2, 1900, p. 396-397.

1 Beşliu – Guttmann 1995, p. 64 – 65.


Lista ilustraţiilor

Planşa I – Sibiu, strada Manejului, 2008. Planul săpăturii arheologice de salvare. Planşa II – A. Segmentul din zidul de apărare al oraşului Sibiu între Bastionul

Haller (F) şi Turnul Bărbierilor aflat în capătul opus. În plan sunt marcate în interior magaziile moderne şi în exterior sistemul de protecţie a zidului. (Morando Visconti, Planul oraşului Sibiu din 1699, după Reissenberger 1900, planşa I. B. Partea de sud-est a oraşului medieval Sibiu cu segmentul din sistemul defensiv de la Turnul Gros (22) la Poarta Elisabeta (18). Planul lui Suly este datat 1749.

Planşa III – Sibiu, strada Manejului, 2008. Planul substrucţiilor scării de acces la drumul de strajă.

Planşa IV – Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 3: substrucţii de zidărie. Pe direcţia est-vest este zidul fortificaţiei medievale.

Planşa V – Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 4: Şanţul amenajat în solul viu, anterior zidului de apărare.

Planşa VI – Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 1, profilul de nord. Planşa VII – Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 1, profilul de sud. Planşa VIII – Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 4, profilul de sud. Planşa IX – Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 4, profilul de nord. Planşa X – Sibiu, strada Manejului, 2008. Medalion cu Sfânta Ursula. Foto 1 – Sibiu, strada Manejului 2008. Reabilitarea străzii. Se observă starea de

degradare a zidului de apărare. Foto 2 – Sibiu, strada Manejului, 2008. Vedere spre Biserica Ursulinelor. În prim

plan, substrucţiile scării de acces la drumul de strajă. Foto 3 – Sibiu, strada Manejului 2008. Fundaţia turnului medieval al bărbierilor

suprapusă de zidăria modernă a arcelor culoarului de trecere spre grădina Mănăstirii Ursulinelor.

Foto 4 – Rohbock, L. Mănăstirea Ursulinelor, gravură oţel, tipar, Colecţia de grafică a Muzeului Brukenthal, XV, 174. Turnul Bărbierilor este marcat cu săgeată.

Foto 5 – Sibiu, strada Manejului 2009. Vedere a segmentului de zid nerestaurat. Foto 6 – Sibiu, strada Manejului 2009. Coridorul de trecere spre Grădina

Mănăstirii Ursulinelor. Foto 7 – Sibiu, strada Manejului 2009. Structură de zidărie originală (zonă de

ţesere a picioarelor de arce cu zidul anterior). Foto 8 – Sibiu, strada Manejului 2009. Arc de descărcare în structura de zidărie. Foto 9 – Sibiu, strada Manejului 2009. Faţa exterioară a zidului de apărare.


BIBLIOGRAFIE/BIBLIOGRAPHY

Cronica 2009 Cronica Cercetărilor Arheologice din România / Campania 2008, Valachica, XXI – XXII, Târgovişte, 2009.

Beşliu, Guttmann 1995

Petre Munteanu Beşliu; Szabolcs Guttmann, Cercetările arheologice de la Sala Thalia din Sibiu, în Anuarul Institutului de Cercetări Socio – Umane, Sibiu, II, 1995.

Beşliu, P. – Beşliu, O. 2001-2002

Petre Beşliu Munteanu, Olga Beşliu, Turnul Sfatului din Sibiu, în Sargetia, XXX, 2001-2002.

Fabini, H., A. 2001 Hermann şi Alida Fabini, Sibiu. Portretul unui oraş din Transilvania, Sibiu, 2001.

Luca et alii 2003 Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al judeţului Sibiu. Situri, Monumente Arheologice şi Istorice, Sibiu, 2003.

Reissenberger 1900 Ludwig Reissenberger, Über die ehemaligen Befestigungen von Hermannstadt, în Archiv des Verein für siebenbürgische Landeskunde, XXIX, 2, 1900.

Rusu 2005 Adrian Andrei Rusu, Castelarea Carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate, Cluj-Napoca, 2005.

Ţiplic 2006 Ioan Marian Ţiplic, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Bucureşti, 2006.


Planşa I Sibiu, strada Manejului, 2008. Planul săpăturii arheologice de salvare.


A B

Planşa II A. Segmentul din zidul de apărare al oraşului Sibiu între Bastionul Haller (F) şi Turnul Bărbierilor aflat în capătul opus. În plan sunt marcate în interior magaziile moderne şi în exterior sistemul de protecţie a zidului. (Morando Visconti, Planul oraşului Sibiu din 1699, după Reissenberger 1900, planşa I. B. Partea de sud-est a oraşului medieval Sibiu cu segmentul din sistemul defensiv de la Turnul Gros (22) la Poarta Elisabeta (18). Planul lui Suly este datat 1749.

Planşa III Sibiu, strada Manejului, 2008. Planul substrucţiilor scării de acces la drumul de strajă.


Planşa IV Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 3: substrucţii de zidărie. Pe direcţia est-vest este zidul fortificaţiei medievale.

Planşa V Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 4: Şanţul amenajat în solul viu, anterior zidului de apărare.


Planşa VI Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 1, profilul de nord.


Planşa VII Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 1, profilul de sud.

Planşa VIII Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 4, profilul de sud.


Planşa IX Sibiu, strada Manejului, 2008. Caseta 4, profilul de nord.


Planşa X Sibiu, strada Manejului, 2008. Medalion cu Sfânta Ursula.

Foto 1 Sibiu, strada Manejului 2008. Reabilitarea străzii. Se observă starea de degradare a zidului de apărare.


Foto 2 Sibiu, strada Manejului, 2008. Vedere spre Biserica Ursulinelor. În prim plan, substrucţiile scării de acces la drumul de strajă.

Foto 3 Sibiu, strada Manejului 2008. Fundaţia turnului medieval al bărbierilor suprapusă de zidăria modernă a arcelor culoarului de trecere spre grădina Mănăstirii Ursulinelor.


Foto 4 Rohbock, L. Mănăstirea Ursulinelor, gravură oţel, tipar, Colecţia de grafică a Muzeului Brukenthal, nr. inv. XV, 174. Turnul Bărbierilor este marcat cu săgeată.

Foto 5 Sibiu, strada Manejului 2009. Vedere a segmentului de zid nerestaurat.


Foto 6 Sibiu, strada Manejului 2009. Coridorul de trecere spre Grădina Mănăstirii Ursulinelor.

Foto 7 Sibiu, strada Manejului 2009. Structură de zidărie originală (zonă de ţesere a picioarelor de arce cu zidul anterior).


Foto 8 Sibiu, strada Manejului 2009. Arc de descărcare în structura de zidărie.

Foto 9 Sibiu, strada Manejului 2009. Faţa exterioară a zidului de apărare.

săpătura arheologică de salvare de pe strada manejului din

Documents