studiu care vas ta la baza evaluărilor de mediu pentru pat€¦ · 8 studiu care vas ta la baza...

2 Studiu care vas ta la baza evaluărilor de mediu pentru PAT

Studiu care vas ta la baza evaluărilor de mediu pentru PAT 3

Cuprins

Cuprins ................................................................................................................................ 3

Lista figurilor ...................................................................................................................... 7

Lista tabelelor .................................................................................................................... 9

1. Introducere. Date generale privind zona analizată .................................................. 12

2. Factorul de mediu: APA ............................................................................................ 17

2.1. Informații generale ................................................................................................ 17

2.2. Apele de suprafață ................................................................................................ 21

2.2.1. Date hidrologice de bază ............................................................................... 21

2.2.2. Identificarea și caracterizarea surselor de poluare ......................................... 24

2.2.2.1. Surse punctiforme de poluare semnificative ............................................ 24

2.2.2.2. Surse de poluare industriale ................................................................... 25

2.2.2.3. Surse difuze de poluare semnificative ..................................................... 25

2.2.2.4. Surse cu potențial de producere a poluărilor accidentale ........................ 25

2.2.3. Evaluarea impactului descărcărilor apelor uzate industriale ........................... 26

2.2.3.1. Efecte negative ale descurcărilor de ape uzate industriale ...................... 26

2.2.3.2. Impacturile apelor uzate asupra receptorilor naturali ............................... 28

2.2.3.3. Măsuri reglementate pentru controlul impactului evacuării apelor industriale 31

2.2.4. Calitatea apelor de suprafață ......................................................................... 32

2.2.5. Riscul la inundații ........................................................................................... 34

2.2.6. Disfuncționalități constatate ........................................................................... 36

2.2.7. Măsuri și recomandări .................................................................................... 36

2.3. Apele subterane .................................................................................................... 36

2.3.1. Resurse de ape subterane ............................................................................. 36

2.3.2. Calitatea apelor subterane ............................................................................. 36

2.3.3. Disfuncționalități ............................................................................................. 38

2.3.4. Măsuri și recomandări .................................................................................... 39

2.4. Apa potabilă .......................................................................................................... 39

2.4.1. Echiparea localităților ..................................................................................... 39

2.4.2. Disfuncționalități și recomandări..................................................................... 39

2.5. Apele uzate ........................................................................................................... 39

2.5.1. Echiparea localităților ..................................................................................... 40

2.5.2. Disfuncționalități și recomandări..................................................................... 40

2.6. Efectele apei poluate asupra sănătății umane, florei și faunei ............................... 40


2.6.1. Efecte asupra sănătății umane ....................................................................... 40

2.6.2. Efecte asupra faunei și florei .......................................................................... 44

2.7. Concluzii și recomandări ....................................................................................... 45

3. Factorul de mediu: AER ............................................................................................ 47

3.1. Încadrarea meteo-climatică a zonei ...................................................................... 47

3.1.1. Regimul climatic general ................................................................................ 47

3.1.2. Temperatura aerului ....................................................................................... 47

3.1.3. Precipitațiile ................................................................................................... 48

3.1.4. Stratul de zăpadă ........................................................................................... 48

3.1.5. Regimul vânturilor .......................................................................................... 49

3.1.6. Concluzii și aprecieri teoretice privind climatul urban ..................................... 49

3.2. Descrierea poluării atmosferice locale................................................................... 51

3.2.1. Poluarea atmosferică ..................................................................................... 51

3.2.1.1. Poluarea cu dioxid de sulf (SO2) ............................................................. 51

3.2.1.2. Poluarea cu dioxid de azot (NO2) ............................................................ 52

3.2.1.3. Poluarea cu monoxid de carbon (CO) ..................................................... 53

3.2.1.4. Poluarea cu plumb (Pb) .......................................................................... 54

3.2.1.5. Poluarea cu Cadmiu (Cd) ....................................................................... 54

3.2.2. Monitorizarea calității aerului .......................................................................... 54

3.2.2.1. Nivelul concentrațiilor medii anuaale ale poluanților atmosferici .............. 54

3.2.2.2. Calitatea aerului ambiental...................................................................... 61

3.2.2.3. Emisiile de poluanți atmosferici și principalele surse de emisie ............... 62

3.2.2.4. Concluzii ................................................................................................. 65

3.3. Identificarea surselor de poluare fixe și mobile ...................................................... 66

3.3.1. Surse fixe de poluare a aerului ...................................................................... 66

3.3.2. Surse mobile de poluare a aerului .................................................................. 67

3.4. Efecte asupra sănătății umane, florei și faunei ...................................................... 69

3.4.1. Efecte asupra sănătății umane ....................................................................... 69

3.4.1.1. Monoxidul de carbon (CO) ...................................................................... 69

3.4.1.2. Plumbul (Pb) ........................................................................................... 70

3.4.1.3. Ozonul (O3) ............................................................................................ 71

3.4.1.4. Dioxidul de sulf (SO2) .............................................................................. 72

3.4.1.5. Aerosolii acizi (acid sulfuric și sulfați) ...................................................... 73

3.4.1.6. Dioxidul de azot (NO2) ............................................................................ 73

3.4.1.7. Particule în suspensie ............................................................................. 73

3.4.2. Efecte asupra vegetației ................................................................................ 73

3.4.2.1. Dioxidul de sulf (SO2) .............................................................................. 73

3.4.2.2. Oxizii de azot (NOx) ................................................................................ 74

3.4.2.3. Oxizii de azot (NOx) în combinație cu alți poluanți .................................. 74


3.4.3. Efecte asupra materialelor și construcțiilor ..................................................... 74

3.4.3.1. Materiale supuse riscului ........................................................................ 75

3.4.3.2. Oxizii de azot și posibilele interacțiuni sinergice ...................................... 78

3.4.3.3. Particulele și crustele de ghips ................................................................ 78

3.4.3.4. Degradarea biologică .............................................................................. 78

3.4.3.5. Poluarea aerului interior .......................................................................... 79

3.5. Măsuri de diminuare a concentrațiilor ridicate de poluanți periculoși pentru sănătatea umană, flora și fauna....................................................................................... 80

3.5.1. Reducerea poluării din transport .................................................................... 80

3.5.2. Reducerea poluării din surse de ardere urbane și stații distribuție carburanți . 80

3.6. Concluzii și recomandări ....................................................................................... 81

4. Factorul de mediu: SOL ............................................................................................. 83

4.1. Date generale ....................................................................................................... 83

4.1.1. Caracteristicile solurilor dominante ................................................................ 85

4.1.2. Geologia ........................................................................................................ 85

4.1.3. Potențialul seismic al zonei ............................................................................ 86

4.2. Analiza situației existente ...................................................................................... 88

4.3. Propuneri de eliminare/diminuare a disfuncționalităților. Priorități de intervenție ... 90

4.4. Concluzii ............................................................................................................... 93

5. Factorul de mediu: BIODIVERSITATEA .................................................................... 95

5.1. Flora și fauna ........................................................................................................ 97

5.1.1. Flora .............................................................................................................. 97

5.1.2. Fauna ............................................................................................................ 99

5.1.3. Spații verzi și parcuri publice .......................................................................... 99

5.1.4. Arii naturale protejate ................................................................................... 102

5.1.4.1. Arii de protecție specială Avifaunistice (SPA) ........................................ 103

5.1.4.2. Situri de importanță comunitară (SCI) ................................................... 110

5.2. Analiza critică a situației existente ....................................................................... 122

5.3. Propuneri pentru eliminare/diminuarea efectelor poluării și a măsurilor necesare a fi luate pentru protecția biodiversității ............................................................................... 125

6. Factorii de mediu: ZGOMOT, VIBRAȚII și RADIAȚII .............................................. 126

6.1. Analiza calitativă a climei acustice ...................................................................... 126

6.1.1. Prezentarea noțiunilor specifice ................................................................... 126

6.1.2. Legislație ..................................................................................................... 126

6.2. Identificarea surselor de poluare acustica fixe și mobile, și vibrații ...................... 129

6.2.1. Aspecte generale ......................................................................................... 129

6.2.2. Poluarea acustică ........................................................................................ 130

6.3. Descrierea și zonarea grafică a zonelor cu grad major de poluare acustică ........ 130


6.3.1. Poluarea fonică datorită transportului public și traficului urban ..................... 130

6.3.2. Necesitatea realizării hărților acustice .......................................................... 135

6.4. Măsuri de combatere a poluării acustice și riscuri pentru sănătatea umană, floră și faună 136

6.4.1. Obiective privind reducerea zgomotului ....................................................... 136

6.4.2. Riscurile poluării acustice pentru sănătatea umană, floră și faună ............... 137

6.5. Radioactivitatea .................................................................................................. 138

6.5.1. Generalități .................................................................................................. 138

6.5.2. Programul național standard de monitorizare a radioactivității mediului ....... 140

6.5.3. Radioactivitatea la nivelul județului Dolj ....................................................... 142

6.5.4. Obiectivele monitorizării radioactivității mediului .......................................... 146

6.6. Efectele biologice ale radiațiilor și măsuri de radioprotecție ................................ 147

6.7. Concluzii și recomandări ..................................................................................... 149

7. Deșeurile................................................................................................................... 150

7.1. Tipuri de deșeuri generate .................................................................................. 150

7.2. Prognoza privind generarea deșeurilor municipale.............................................. 157

7.3. Impactul generat de gestionarea deșeurilor asupra mediului .............................. 157

8. Sănătatea și mediul ................................................................................................. 160

8.1. Poluarea aerului și sănătatea .............................................................................. 160

8.2. Implicațiile poluării asupra sănătății omului ......................................................... 161

8.2.1. Riscurile poluării cu dioxid de sulf ................................................................ 161

8.2.2. Riscurile poluării cu plumb ........................................................................... 162

8.2.3. Riscurile poluării cu cadmiu ......................................................................... 162

8.2.4. Riscurile poluării cu zinc .............................................................................. 163

8.2.5. Efectele gestionării deșeurilor asupra stării de sănătate .............................. 163

8.2.6. Efectele poluării sonore asupra sănătății populației ..................................... 164

8.3. Concluzii ............................................................................................................. 164

9. Concluzii finale privind evaluarea de mediu pentru planul de amenajare a teritoriului ........................................................................................................................ 166

10. Bibliografie ........................................................................................................... 178


LISTA FIGURILOR

Figura 1. Amplasarea Zonei Metropolitane Craiova. ........................................................... 12

Figura 2. Zona Metropolitană Craiova. ............................................................................... 13

Figura 3. Evaluarea de mediu pentru P.A.T. ....................................................................... 14

Figura 4. Hidrologia Zonei Metropolitane Craiova. .............................................................. 21

Figura 5. Zona Metropolitană Craiova – hidrologie. ............................................................. 23

Figura 6. Temperatura în decursul unui an. ......................................................................... 48

Figura 7. Evoluția mediilor anuale înregistrate la stațiile de monitorizare față de valoarea limită anuală. ....................................................................................................................... 55

Figura 8. Evoluția concentrațiilor medii anuale înregistrate la stațiile de monitorizare.......... 57

Figura 9. PM10 - evoluția mediilor anuale obținute la stațiile de monitorizare față de valoarea limită anuală. ....................................................................................................................... 59

Figura 10. O3 - evoluția mediilor anuale obținute la stațiile de monitorizare față de valoarea limită anuală. ....................................................................................................................... 59

Figura 11. CO - evoluția mediilor anuale în stațiile de monitorizare. .................................... 60

Figura 12. Benzen - evoluția mediilor anuale în stațiile de monitorizare. ............................. 61

Figura 13. Evoluția poluanților atmosferici la stația de trafic DJ-1. ....................................... 61

Figura 14. Soluri județul Dolj. .............................................................................................. 83

Figura 15. Zona Metropolitană Craiova – Soluri. ................................................................. 85

Figura 16. Geologia județului Dolj. ...................................................................................... 86

Figura 17. Zonarea teritoriului României în termeni de valori de vârf ale accelerației terenului pentru proiectare ag pentru cutremure având intervalul mediu de recurență IMR=100 ani. .. 87

Figura 18. Zonarea teritoriului României în termini de Perioadă de control (colț) a spectrului de răspuns, Tc. ................................................................................................................... 88

Figura 19. Tendințe în utilizarea îngrășămintelor chimice în agricultură în județul Dolj. ....... 90

Figura 20. Variația anuală a consumului de sorturi de pesticide (kg/ha) în județul Dolj. ...... 90

Figura 21. Harta vegetație România. ................................................................................... 98

Figura 22. Harta provinciilor floristice ale României. ............................................................ 98

Figura 23. Zona Metropolitană Craiova – Natura 2000. Arii de protecție specială avifaunistică (SPA). ............................................................................................................................... 104

Figura 24. Zona Metropolitană Craiova – Natura 2000. Situri de importanță comunitară (SCI). ................................................................................................................................ 113

Figura 25. Harta strategică de zgomot pentru sursa de zgomot trafic rutier din Craiova. ... 131

Figura 26. Harta strategică de zgomot pentru sursa de zgomot feroviar din Craiova. ........ 132

Figura 27. Harta strategică de zgomot pentru sursa de zgomot industrial din Craiova. ..... 133

Figura 28. Municipiul Craiova: număr total de persoane (în sute), care trăiesc în locuințe expuse (fațada cea mai expusă), pe intervale de valori și diverse surse de zgomot – indicatorul L(zsn). .............................................................................................................. 134

Figura 29. Municipiul Craiova: număr total de persoane (în sute), care trăiesc în locuințe expuse (fațada cea mai expusă), pe intervale de valori și diverse surse de zgomot – indicatorul L(noapte). ........................................................................................................ 134


Figura 30. Variația sezonieră a radioactivității beta globală a aerosolilor – masurători immediate în locația Craiova în 2014. ............................................................................... 143

Figura 31. Evoluția concentrației radioactivității beta globale anuale a depunerilor atmosferice din Craiova în intervalul 2008 – 2014. ............................................................ 143

Figura 32. Evoluția radioactivității beta globală a probelor de apă de Jiu în anul 2014 (Bq/L). ......................................................................................................................................... 144

Figura 33. Evoluția concentrației de Cs-137 și Pb-210 din sedimentul Jiu, secțiunea Ișalnița în 2014 (Bq/kg). ................................................................................................................ 145

Figura 34. Concentrația radionuclizilor Ra-226 și Cs-137 din probele de sol din Ișalnița și parcurile petroliere din nordul județului Dolj. ...................................................................... 146

Figura 35. Evoluția multianuală a Cs-137 din probele de sol din zona de influență a CNE Kozlodui (Bq/kg). ............................................................................................................... 146

Figura 36. Evoluția radioactivității beta globale a vegetației spontane recoltate între 2007 și 2014 în localitățile Craiova și Bechet (Bq/kg). ................................................................... 146


LISTA TABELELOR

Tabel 1. Legislația relevantă în sectorul de mediu. .............................................................. 14

Tabel 2. Legislația europeană și națională în domeniul apei. .............................................. 17

Tabel 3. Principalele acte legislative naționale care reglementează activitatea de mediu specifică pentru protecția apelor. ........................................................................................ 19

Tabel 4. Caracteristici ale apelor uzate industriale. ............................................................. 29

Tabel 5. Starea ecologică a cursurilor de apă monitorizate (râuri naturale), în 2014 – B.H. Jiu. ...................................................................................................................................... 33

Tabel 6. Starea ecologică a cursurilor de apă monitorizate (râuri puternic modificate), în 2014 – B.H. Jiu. .................................................................................................................. 33

Tabel 7. Calitatea cursurilor de apă monitorizate la nivelul județului Dolj, în anul 2014 – B.H. Jiu. ...................................................................................................................................... 33

Tabel 8. Concentrațiile medii de CBO5 și N-NH4 determinate în cursurile de apă aparținând B. H. Jiu (județul Dolj), în anul 2014. ................................................................................... 34

Tabel 9. Concentrațiile medii ale azotaților și ortofosfaților determinate în cursurile de apă din B.H Jiu (județul Dolj), 2014. ........................................................................................... 34

Tabel 10. Localitățile Zonei Metropolitane Craiova supuse riscurilor naturale. .................... 35

Tabel 11. Starea chimică a corpului de apă subteran ROJi05 în anul 2014. ........................ 37

Tabel 12. Concentrații medii anuale ale azotaților. .............................................................. 37

Tabel 13. Informații generale privind monitorizarea pesticidelor din apele subterane. ......... 37

Tabel 14. Microorganismele și bolile transmisibile prin apă. ................................................ 41

Tabel 15. Efecte și surse de producer a compușilor anorganici toxici. ................................. 42

Tabel 16. Efecte și surse de producere a compușilor anorganici toxici. ............................... 43

Tabel 17. Medii anuale de SO2. ........................................................................................... 56

Tabel 18. Principalii poluanți din atmosferă și tipurile de daune asupra materialelor. .......... 74

Tabel 19. Rate de coroziune măsurate în mediul rural și urban. .......................................... 75

Tabel 20. Clasificarea relativă a sensibilității materialelor. ................................................... 76

Tabel 21. Principalii poluanți din aerul interior și tipuri de daune asupra materialelor. ......... 79

Tabel 22. Inventarul siturilor potențial contaminate. ............................................................ 88

Tabel 23. Specii de păsări enumerate în anexa I la Directiva Consiliului 79/409/CEE. ...... 105

Tabel 24. Specii de păsări cu migrație regulată nemenționate în anexa I la Directiva Consiliului 79/409/CEE. .................................................................................................... 107

Tabel 25. Caracteristici generale ale sitului. ...................................................................... 109

Tabel 26. Activități antropice și consecințele lor în interiorul sitului. ................................... 110

Tabel 27. Activități antropice și consecințele lor în jurul sitului. .......................................... 110

Tabel 28. Tipuri de habitat prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le privește. ........ 114

Tabel 29. Specii de mamifere enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE. .. 115

Tabel 30. Specii de amfibieni și reptile enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE. ....................................................................................................................... 115

Tabel 31. Specii de pești enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE. ......... 116


Tabel 32. Specii de nevertebrate enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE. ......................................................................................................................................... 116

Tabel 33. Specii de plante enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE. ....... 117




Tabel 37. Tipuri de habitat prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le privește. ........ 120

Tabel 38. Specii de amfibieni și reptile enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE. ....................................................................................................................... 120

Tabel 39. Specii de nevertebrate enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE. ......................................................................................................................................... 121

Tabel 40. Alte specii importante de floră și faună. ............................................................. 121




Tabel 44. Standarde zgomot. ............................................................................................ 127

Tabel 45. Număr de persoane expuse Lnoapte - trafic rutier. ................................................ 130

Tabel 46. Număr de persoane expuse LZSN – trafic rutier. ................................................. 130

Tabel 47. Număr de persoane expuse Lnoapte - trafic feroviar. ............................................ 131

Tabel 48. Număr de persoane expuse LZSN – trafic feroviar............................................... 131

Tabel 49. Număr de persoane expuse Lnoapte – activități industriale. .................................. 133

Tabel 50. Număr de persoane expuse LZSN – activități industriale. .................................... 133

Tabel 51. Situația sesizărilor primite de la cetățeni și instituții publice (GNM, OPC, Politie etc.) în perioada 2010-2014. ............................................................................................. 135

Tabel 52. Cantități de deșeuri municipal generate în perioada 2010 -2014, în județul Dolj. 150

Tabel 53. Gradul de conectare al serviciile de salubrizare 2010-2013. .............................. 151

Tabel 54. Informații specifice privind deșeurile municipal 2012-2014. ............................... 152

Tabel 55. Deșeuri industriale nepericuloase generate în perioada 2012-2014. ................. 152

Tabel 56. Deșeuri industrial nepericuloase generate în perioada 2012-2014. ................... 153

Tabel 57. Depozite de deșeuri nepericuloase existente la nivelul Zonei Metropolitane Craiova. ............................................................................................................................ 153

Tabel 58. Instalații pentru eliminarea finală (incinerare) a deșeurilor periculoase din județul Dolj. .................................................................................................................................. 154

Tabel 59. Cantități de DEEE colectate/tartare în perioada 2010-2014. .............................. 155

Tabel 60. Variația ratei de colectare a DEEE. ................................................................... 155

Tabel 61. Cantități de deșeuri de ambalaje colectate/valorificate/reciclate. ....................... 156

Tabel 65. Aspecte de mediu și obiective relevante de mediu. ........................................... 166

Tabel 62. Obiective urmărite în cadrul planului de amenajare a teritoriului. ....................... 167

Tabel 64. Probleme de mediu relevante. ........................................................................... 171

Tabel 63. Evoluția posibilă a stării mediului în situația neimplementării PAT. .................... 173

Tabel 66. Măsuri generale................................................................................................. 174


1. INTRODUCERE. DATE GENERALE PRIVIND ZONA ANALIZATĂ

Obiectivul Studiului care va sta la baza evaluărilor de mediu pentru planul de amenajare a teritoriului la nivelul Zonei Metropolitane Craiova este de a evidenția aspectele legate de dezvoltarea urbană, starea de sănătate și condițiile de mediu, de a evidenția zonele cu disfuncționalități și priorități de intervenție, precum și de a propune măsuri de eliminare/diminuare a disfuncționalităților.

Zona Metropolitană Craiova este amplasată în partea de sud-vest a țării, în județul Dolj, Regiunea de Dezvoltare Sud - Vest și este compusă din 24 localități, din care:

1 municipiu: Craiova; 2 orașe: Filiași și Segarcea; 21 de comune: Almăj, Brădești, Breasta, Bucovăț, Calopăr, Coțofenii din Față,

Ghercești, Ișalnița, Mischii, Murgași, Pielești, Predești, Șimnicu de Sus, Terpezița, Țuglui, Vârvoru de Jos, Cârcea, Coșoveni, Vela, Teasc, Malu Mare.

Zona Metropolitană Craiova are o suprafață totală de 1.510,25 km2, reprezentând 20,4% din suprafața totală a județului Dolj. 80,1% din fondul funciar al zonei este deținut de mediul rural, 14,6% de localitățile de rang III (orașe), iar 5,3% de localitățile de rang I (Municipiul Craiova). Localitățile cu cea mai mare suprafață din zonă sunt: Orașul Segarcea (120,08 km2), Vârvoru de Jos (107,86 km2) și Orașul Filiași (99,73 km2).

Figura 1. Amplasarea Zonei Metropolitane Craiova.


Figura 2. Zona Metropolitană Craiova.

Scopul Planului de Amenajare a Teritoriului Zonei Metropolitane Craiova este de a crea cadrul de reglementare din punct de vedere economic, social, cultural și instituțional pentru implementarea unei serii viitoare de proiecte pentru dezvoltarea și modernizare a teritoriului. PAT include prevederile domeniilor țintă potrivit obligațiilor survenite după integrarea României în spațiul Uniunii Europene, precum: peisajul, protecția mediului, măsuri privind zonele expuse la riscuri, cooperarea în cadrul zonelor metropolitane, etc. precum și conformarea la politicile și programele de dezvoltare ale ZMC.


Cerințele H.G. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri si programe prevăd să fie evidențiate efectele semnificative asupra mediului determinate de implementarea planului supus evaluării de mediu. Scopul acestor cerințe constă în identificarea, predicția și evaluarea formelor de impact generate de implementarea planului.

În vederea evaluării sintetice a impactului asupra mediului în termeni cât mai relevanți, vor fi stabilite categorii de impact care să permită evidențierea efectelor potențial semnificative asupra mediului generate de implementarea P.A.T. ZMC. Pentru a evalua impactul asupra factorilor de mediu relevanți se vor stabili pentru fiecare din aceștia câte o serie de criterii specifice care să permită evidențierea în principal al impactului semnificativ. Categoriile de impact și criteriile pentru evaluarea impactului vor fi stabilite cu consultarea grupului de lucru ce se va forma pentru evaluarea P.A.T.-ului.

Evaluarea de mediu pentru planuri și programe necesită identificarea impactului semnificativ asupra factorilor/aspectelor de mediu al P.A.T. ZMC. Impactul semnificativ este definit ca fiind „impactul care prin natura, magnitudinea, durata sau intensitatea sa alterează un factor sensibil”.

Efectele potențiale semnificative vor include efectele secundare, cumulative, sinergice pe termen scurt, mediu și lung, permanente și temporare, pozitive si negative.

În figura următoare este prezentat procesul de evaluare a impactului pentru P.A.T.

PLAN DE AMENAJARE A TERITORIULUI

RAPORT DE MEDIUAlte planuri și

programe relevante

Analiza stării actuale a mediului

Evoluția stării mediului în situația

neimplementarii PAT (Alternativa �0 )

Analiza alternativelor

Caracteristici de mediu posibil a fi afectate

Probleme de mediu/Disfuncționalități

Potențiale efecte semnificative asupra

mediului

Măsuri de prevenire, reducere și compensare a oricărui efect advers

asupra mediului

Măsuri/Program de monitorizare a

efectelor adverse asupra mediului

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA

MEDIULUI

Obiective de protecția mediului

Figura 3. Evaluarea de mediu pentru P.A.T.

Tabel 1. Legislația relevantă în sectorul de mediu.

Nr. Act normativ Denumire Scurta descriere

OUG 195/22.12.2005 privind protecția mediului (M.O.

Legea protecției Legislație privind protecției mediului ce are la bază principiul dezvoltării durabile. Include



nr.1196/30.12.2005). mediului

protecția apelor și a ecosistemelor acvatice. Stabilește procedura de evaluare a impactului asupra mediului, regimul substanțelor și deșeurilor periculoase precum și al altor deșeuri; regimul îngrășămintelor chimice și al pesticidelor: regimul privind asigurarea protecției împotriva radiațiilor ionizante și securității surselor de radiații: protecția atmosferei; protecția solului, a subsolului și a ecosistemelor terestre: regimul ariilor protejate și al monumentelor naturii; protecția așezărilor umane.

HOTĂRÂRE nr. 445 din 8 aprilie 2009, modificată prin H.G. nr. 17/2012.

Hotărâre privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului

Stabilește procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului, aplicată în scopul emiterii acordului de mediu, pentru anumite proiecte publice sau private care pot avea efecte semnificative asupra mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor.

Anexa 1 conține lista proiectelor supuse evaluări impactului asupra mediului; Anexa 2 conține lista proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării impactului asupra mediului; Anexa 3 conține criteriile de selecție; Anexa 4 conține lista informațiilor solicitate titularului de proiect privind proiectele supuse evaluării.

O.M. nr. 135/2010.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu

Reglementează condițiile de solicitare și obținere a acordurilor de mediu pentru proiectele cu impact semnificativ asupra mediului înconjurător. Completează prevederile HG nr. 918/2002

H.G. nr. 1076/2004 (M.O. nr. 707/05.08.2004) modificată prin H.G. nr. 1000/2012.

Stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe

Stabilește procedura de realizare a evaluării de mediu, definind rolul autorității competente pentru protecția mediului, cerințele de consultare a factorilor interesați și de participare a publicului.

Legea nr. 22/2001 (M.O.nr. 105/01.03.2001) modificată prin Legea nr. 293/2006.

Legea pentru ratificarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier. Espoo la 25 februarie 1991.

Legea prevede conținutul documentației pentru evaluarea impactului asupra mediului, criterii generale aplicabile în determinarea semnificației impactului asupra mediului, procedura de notificare a activităților susceptibile să aibă un impact transfrontalier negativ semnificativ.

Legea nr. 13/1993 (M.O.nr. 283/07.12.1993).

Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale în Europa

Legea transpune în legislația românească Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979.

O.U.G. nr. 57/2007 modificată prin Legea nr.

Regimul ariilor naturale protejate,

Reglementează asigurarea diversității biologice, prin conservarea habitatelor



49/2011, Legea nr. 187/2012, O.U.G. nr. 31/2014 și O.U.G. nr. 20/2014

conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

naturale, a florei și faunei sălbatice; menținerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilă a habitatelor și a speciilor din flora și fauna sălbatică; constituirea, organizarea și extinderea rețelei naționale de arii naturale protejate, precum și reglementarea regimului acestora.

Legea nr. 5 /2000 secțiunea III (M.O.nr. 152/12.04.2000)

Planul de amenajare a teritoriului național

Evidențiază zonele naturale protejate de interes național și identifică valorile de patrimoniu cultural național, care necesită stabilirea de zone protejate pentru asigurarea protecției acestor valori.

În capitolele următoare sunt prezentate studiile de fundamentare pe fiecare factor de mediu: apă, aer, sol, biodiversitate, zgomot, vibrații și radiații, deșeuri, sănătate și mediu, studii care vor sta la baza viitoarelor evaluări de mediu pentru planul de amenajare a teritoriului la nivelul Zonei Metropolitane Craiova.


2. Factorul de mediu: APA

2.1. Informații Generale

În Romania protecția calității apelor este reglementată prin Legea apelor nr. 107/1996 (cu modificările și completările ulterioare) ce a fost transpusă în conformitate cu Directiva Cadru 2000/60/EEC a Uniunii Europene în domeniul apelor.

Directiva Cadru 2000/60 definește apa ca pe un patrimoniu care trebuie protejat, tratat și conservat ca atare.

Directiva asigură cadrul necesar gospodăririi durabile a apei, reprezentat de controlul cantitativ și calitativ al apelor și ecosisteme sănătoase, având ca scop atingerea „stării bune” a apelor până în anul 2015.

În tabelele de mai jos sunt prezentate succint principalele reglementări europene și naționale din domeniul apei.

Tabel 2. Legislația europeană și națională în domeniul apei.

Aquis comunitar Legislație națională

Directiva 91/271/EC din 21 mai 1991 privind epurarea apelor uzate urbane, amendată prin Directiva 98/15/EC

Amendată prin 398L0015

Amendată prin 303R1882

H.G. nr. 188/28.02.2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, modificată prin H.G. nr. 352/2005 și H.G. nr. 210/2007.

Ordinul nr. 662/28.07.2006 (MO nr. 661/01.08.2006) privind aprobarea Procedurii și a competențelor de emitere a avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor.

Ordinul nr. 15/11.01.2006 (Mo nr. 108/3.02.2006) privind aprobarea procedurii de susp0endare temporară a autorizației de gospodărire a apelor și a Procedurii de modificare sau retragere a avizelor și a autorizațiilor de gospodărire a apelor.

Ordinul de ministru nr. 344/16.08.2004 (M.Of. nr. 995/19.10.2004) privind aprobarea Normelor tehnice pentru protecția mediului și în special a solurilor, atunci când se folosesc nămoluri de epurare în agricultură, care transpune prevederile Directivei nr. 86/278/CEE privind protecția mediului și, în special, a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură.

Directiva Consiliului 98/83/CE din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinată consumului uman

Amendată prin 303R1882

Legea nr. 458/08.07.2002 (MO nr. 552/29.07.2002) privind calitatea apei potabile, modificată prin Legea 311/2004, OG 11/2010, OG 1/2011 și Legea 182/2011.

H.G. nr. 974/15.06.2004 (MO nr. 669/26.07.2004) care aprobă normele de supraveghere, inspecție sanitară și monitorizare a calității apei potabile și procedura de autorizare sanitară pentru folosirea și înmagazinarea apei potabile modificată prin O.G. nr. 11/2010 și H.G. nr. 342/2013.

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 care stabilește cadrul comunitar

Legea Apelor nr.107/25.09.1996 (MO nr.244/08.10.1996), modificată prin: HG 948/1999, OUG 107/2002, Legea 404/2003, Legea 310/2004, Legea 112/2006, OUG 12/2007,OUG 130/2007, OUG 3/2010, OUG 64/2011, OUG 71/2011, Legea 187/2012.


Aquis comunitar Legislație națională

de acțiune în domeniul politicii apelor

Amendată prin 301D2455

Legea nr. 310/28.06.2004 (MO nr. 584/30.06.2004) pentru amendarea Legii Apelor nr. 107/25.09.1996 (MO nr. 244/08.10.1996).

H.G. nr. 472/09.06.2000 (MO nr. 272/15.06.2000) referitoare la măsurile de protecție a calității surselor de apă.

O.M. nr. 1012/19.10.2005 (MO nr.978/03.11.2005) privind aprobarea Procedurii privind mecanismul de acces la informațiile de interes public privind gospodărirea apelor.

O.M. nr. 161/16.02.2006 (MO nr. 511/13.06.2006) pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă.

Directiva Consiliului 75/440/CEE privind calitatea cerută apelor de suprafață destinate producerii de apă potabilă modificată de:

Directiva Consiliului 79/869/CEE

Transpunere totală

H.G nr. 100/07.02.2002 (M. Of. nr. 130/19.02.2002) pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare, modificată prin H.G. nr. 662/2005, H.G. nr. 567/2006 și H.G. nr. 210/2007.

O.M. nr.161/16.02.2006 (MO nr. 511/13.06.2006) pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă.

O.M. nr. 377/2001 privind aprobarea obiectivelor de referință pentru calitatea apelor de suprafață

Directiva Consiliului 76/464/CEE privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității și cele șapte Directive “fiice”

Directiva Consiliului 82/176/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările de mercur provenite din sectorul de electroliză a clorurilor alcaline

Directiva Consiliului 83/513/CEE privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările de cadmiu

H.G. nr. 351/21.04.2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase (M. Of. nr. 428/20.05.2005), modificată prin HG 783/2006, HG 210/2007 și HG 1038/2010.

Legea Apelor nr.107/25.09.1996 (MO nr.244/08.10.1996), modificată prin: HG 948/1999, OUG 107/2002, Legea 404/2003, Legea 310/2004, Legea 112/2006, OUG 12/2007,OUG 130/2007, OUG 3/2010, OUG 64/2011, OUG 71/2011, Legea 187/2012.

Legea nr. 14/24.02.1995 (M. Of. nr. 41/27.02.1995) pentru ratificarea Convenției privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea (Convenția pentru protecția fluviului Dunărea), semnată la Sofia la 29.06.1994

Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale.

H.G. nr. 351/21.04.2005 (M. Of. nr. 428/20.05.2005) privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase, modificată prin HG 783/2006, HG 210/2007 și HG 1038/2010.

H.G. nr. 472/09.06.2000 (M. Of. nr. 272/15.06.2000) privind unele măsuri de protecție a calității resurselor de apă


În tabelul de mai jos sunt prezentate principalele acte legislative naționale care reglementează activitatea de mediu specifică pentru protecția apelor. Pentru fiecare dintre acestea s-a realizat o scurtă descriere, cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu asupra prevederilor cuprinse în aceste acte legislative.

Tabel 3. Principalele acte legislative naționale care reglementează activitatea de mediu specifică pentru protecția apelor.

Nr. act normativ Denumire/Monitorul

Oficial data Scurtă descriere

REGLEMENTĂRI GENERALE ÎN DOMENIUL APEI ȘI PROTECȚIEI ACESTEIA

Legea Apelor nr.107/25.09.1996, modificată prin: H.G. nr. 948/1999, O.U.G. nr. 107/2002, Legea nr. 404/2003, Legea nr. 310/2004, Legea nr. 112/2006, O.U.G. nr. 12/2007, O.U.G. nr. 130/2007, O.U.G. nr. 3/2010, O.U.G. nr. 64/2011, O.U.G. nr. 71/2011, Legea nr. 187/2012.

M.O. nr. 224/8

octombrie

1996

Stabilește regimul de utilizare a apelor. Include reglementări privind lucrările de gestiune a apelor , planificare pe bazine hidrografice, regimul apei și a lucrărilor legate de cursurile de apă. Aceasta lege stabilește lățimea zonelor de protecție și alte lucrări hidrotehnice.

H.G. nr. 351/21.04.2005 modificată prin H.G. nr. 783/2006, H.G. nr. 210/2007 și H.G. nr. 1038/2010.

Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase (M. Of. nr. 428/20.05.2005),

Stabilește schema cadru și liniile directoare de prevenire și reducere a poluării mediului acvatic și a apelor subterane, cauzată de substanțe periculoase.

O.M. nr.161/16.02.2006. Normativul privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă. (MO nr. 511/13.06.2006)

Stabilește clasele de clasificare a calității apelor, în condițiile prevederilor Legii Apelor nr. 107/1996 și cu respectarea obiectivelor de referință.

Legea nr. 14/1995 (M.O. nr.41/ 27.02.1995).

Legea pentru ratificarea Convenției privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea. semnată la Sofia la 29 iunie 1994

Reglementează prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontalier; măsuri speciale pentru protecția resurselor de apă; limitarea emisiilor; obiective și criterii de calitate a apei; inventarierea emisiilor.

Legea nr. 30/1995 (M.O. Nr. 82/03.05.1995) modificată prin O.G. nr. 95/2005 și Legea nr. 82/2006.

Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, încheiată la Helsinki la 17 martie 1992.

Stabilește obligațiile părților riverane pentru prevenirea, controlul și reducerea impactului transfrontalier precum și pentru supraveghere, cercetare și dezvoltare, schimb de informații și protecția acestora.




REGLEMENTǍRI ÎN DOMENIUL ALIMENTǍRILOR CU APǍ și CANALIZĂRILOR

Legea nr. 458/08.07.2002, modificată prin Legea nr. 311/2004, O.G. nr. 11/2010, O.G. nr. 1/2011 și Legea nr. 182/2011

Legea privind calitatea apei potabile(M. Of. nr. 875/12.12.2011)

Legea stabilește valorile maxime admise pentru parametri microbiologici, chimici și parametri indicatori de calitate: parametri pentru monitorizarea de control, monitorizarea de audit.

H.G nr. 100/07.02.2002 (M. Of. nr. 130/19.02.2002), modificată prin H.G. nr. 662/2005, H.G. nr. 567/2006 și H.G. nr. 210/2007.

Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare

Reglementează cerințele de calitate pe care apele dulci de suprafață utilizate sau destinate potabilizării trebuie să le îndeplinească după o tratare corespunzătoare. Apa subterană și apa salmastră nu fac obiectul acestor norme de calitate.

H.G. nr. 930/2005. Norme speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică

M. Of. 800/02.09.2005

Stabilește normele speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară în jurul surselor de apă, lucrărilor de captare, construcțiilor și instalațiilor de alimentare cu apă potabilă, zăcămintelor de ape minerale utilizate pentru cura internă, lacurilor și nămolurilor terapeutice.

H.G. nr. 472/09.06.2000. Hotărâre de Guvern privind măsurile de protecție a calității resurselor de apă

(M. Of. nr. 272/15.06.2000)

Stabilește măsuri de protecție a resurselor de apă de suprafață și subterane și a ecosistemelor acvatice în vederea ameliorării și menținerii calității naturale a acestora în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului și sănătății umane, în contextul unei dezvoltări durabile.

NTPA 001/2005. Normativ tehnic privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptori naturali

Stabilește limitele de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptori naturali; introduce restricții privind evacuarea apelor uzate, valori limita de încărcare cu poluanți pentru apele uzate industriale și orășenești evacuate în receptori naturali.

NTPA 011/2005. Norme tehnice privind colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești

Prevede procedurile de colectare, epurare și evacuare a apelor uzate orășenești: cerințele de proiectare, construire și întreținere pentru rețelele de canalizare și stațiile de epurare; prescripțiile referitoare la evacuarea din stațiile de epurare a apelor uzate orășenești și în zonele sensibile supuse eutrofizării.

NTPA 002/2005. Normativ privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare

Stabilește principalii parametri/indicatori de calitate ce trebuie să caracterizeze apele uzate, condițiile de acceptare pentru evacuare și restricțiile privind evacuarea apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și/sau direct în stațiile de epurare municipale și orășenești.

O.M. nr. 344/2004. Norme tehnice privind protecția mediului și în special a solurilor când

Transpune în legislația românească Directiva 86/278/CCE privind protecția mediului și în special a solurilor, când se




se utilizează nămoluri de epurare în agricultură

utilizează nămoluri de la stațiile de epurare.

2.2. Apele de suprafață

2.2.1. Date Hidrologice De Bază

Din rețeaua de ape curgătoare care drenează teritoriul județului Dolj ies în evidență în primul rând fluviul Dunărea, colectorul principal, și râul Jiu, axul hidrografic cu orientare nord-sud al județului. Rețeaua hidrografică este completată de afluenții acestor două mari artere și de cursurile superioare ale Geamărtăluiului, afluent al Oltețului și Tesluiului, afluent al Oltului.

Figura 4. Hidrologia Zonei Metropolitane Craiova.

O situație deosebită o reprezintă Balasan sau Răsăceaua (S= 656 km2. L=42 km). situat în sud-vestul județului , care debușează în Balta Călugăreni prin Balta Strâmba. În prezent, el este transformat într-o serie de bălți succesive, pierzându-și caracterul de râu propriu-zis.

Densitatea rețelei hidrografice variază intre 0.3 —0.4 km/km2 pe o zonă restrânsă în nord-vestul județului și 0.0—0.1 km/km2 în zona joasă din sud. Debitele medii multianuale specifice au valori reduse și variază în limite strânse: între 3.0 l/s km2 în dealurile


piemontane și 0.5 l/s km2 în câmpie. În schimb, scurgerea medie multianual specifică de aluviuni în suspensie arată valori de cca 5 - 10 t/ha an în nord și mai puțin de 0.5 t/ha an în câmpie. Aluviunile târâte sunt neimportante comparativ cu cele în suspensie.

Cel mai important curs de apă pentru Zona Metropolitană Craiova este râul Jiu.

Jiul unul dintre sistemele fluviale mari ale țării, intră în județ imediat în aval de confluența cu râul Motru și se varsă în Dunăre în apropierea Ostrovului Kozlodui (S=10 070 km2, L= 331 km). Pe ultimul său tronson este paralel urmărit de Jieț, mic curs parazitar, o veche albie părăsită a Jiului, în bună parte colmatată de apele de inundații. Pe teritoriul județului primește afluenți Argetoaia sau Salcia (S=255 km2, L = 46 km) și Raznic sau Obedeanca (S=506 km2, L=42 km), pe dreapta, și Amaradia (S=870 km2, L=99 km) pe stingă, acesta din urmă numai cu bazinul său inferior, la intrarea în județ având o suprafață de bazin de 571 km2 și o lungime de 67 km.

Debitul mediu multianual al Jiului variază între 86 m3/s la intrare și 94.0 m3/s la vărsare, creșterea datorindu-se in principal Raznicului (debitul mediu multianual este de 1.30 m3/s) și Amaradiei (debitul mediu multianual este de 3.20 m3/s).

Debitul maxim cu probabilitatea de depășire de 1% (o dată la 100 ani) variază nesensibil, 2 240 m3/s în secțiunea aval Motru și 2 350 m3/s în secțiunea de vărsare. Aceeași slabă variație o prezintă și debitele medii zilnice minime cu probabilitatea de depășire de 80%, calculate considerând întregul an (anuale) sau numai perioada iunie - august , valorile fiind 10.5 m3/s și respectiv 11.4 m3/s.

Debitul mediu multianual de aluviuni în suspensie este de 165 kg/s. Formațiuni de îngheț (gheață la mal, curgeri de sloiuri, pod de gheață) apar în cca. 80— 90% din ierni și au o durată medie de 40 - 50 zile, cea mai lungă durată depășind dublul mediei, iar cea mai scurtă fiind zero în iernile în care nu apar astfel de fenomene. Podul de gheață apare mai rar, în cca. 60% din ierni, și durează în medie 23 -30 zile, cea mai lungă durată înregistrată fiind de cca 67 zile la s.h. Podari, iar cea mai scurtă de 5 zile la aceeași stație.

Desnățuiul, râu tipic de câmpie, își are izvoarele în Piemontul Bălăciței de la o altitudine de 260 m și se varsă în Lacul Bistreț, totalizând o suprafață a bazinului de recepție de 1 764 km2 și o lungime de 95 km. Panta generală a râului de la Izvor la vărsare este de 2.2‰. Afluenții săi principali sunt Terpezița sau Știubei (S=185 km2, L = 40 km) pe stânga, Baboia sau Eruga (S = 630 km2, L = 75 km), pe dreapta, acesta din urmă cu un curs temporar într-o vale slab schițată și cu numeroase bălți. Debilul mediu multianual al râului este de 2.75 m3/s. Pe anotimpuri, volumul maxim se înregistrează de obicei primăvara (martie - mai) iar cel minim la sfârșitul verii și începutul toamnei (august - octombrie) când se scurg în medie 57% și respectiv 6.2% din volumul anual. Debitul mediu lunar maxim se întâlnește obișnuit în martie și reprezintă în medie cca 27% din cel anual, iar cel minim în septembrie, reprezentând 1,8% din acesta. Debitul maxim cu probabilitatea de depășire de 1% este la s.h Lipovu, de 295 m3/s, iar cel minim cu probabilitatea de 80% de 0.04 m3/s. Debilul mediu multianual de aluviuni în suspensie este de 0.87 kg/s. Fenomene de îngheț (curgeri de sloiuri, gheată la mal, pod de gheață) apar în peste 90% din ierni și au o durată medie de 33 zile. Podul de gheață apare mai rar (40% din ierni) și are o durată medie de 34 zile. Regimul hidrologic al Desnățuiului este tipic și pentru celelalte râuri de șes din cuprinsul județului atât în ceea ce privește scurgerea de apă și de aluviuni, cât și formarea fenomenelor de îngheț. Dintre acestea, cele mai mari debite medii multianuale le au râurile Teslui, de cca 1.0 m3/s la ieșirea din județ (S=345 km2, L=55 km), Raznicul 1.30 m3/s și Argetoaia 1.10 - 1.20 m3/s.


Figura 5. Zona Metropolitană Craiova – hidrologie.

Principalul curs de apă ce străbate teritoriul Zonei Metropolitane Craiova este Jiul. Singura localitate pe care o străbate de la nord la sud este comuna Ișalnița, dar delimitează teritoriul administrativ al Municipiului Craiova și al localităților: Breasta, Bucovăț, Malu Mare, Țuglui, Teasc și Calopăr.

Teritoriul Zonei Metropolitane este traversat și de râurile Amaradia, ce se varsă în Jiu și râul Desnățui, afluent al Dunării.


Lacuri. Pe teritoriul Zonei Metropolitane Craiova se găsește lacul de acumulare Ișalnița, lacul Fântânele din comuna Vârvoru de Jos, lacul Hanul Doctorului și Lacul Tanchiştilor din Municipiul Craiova.

În bazinul hidrografic al Jiului se găsește lacul natural – Lacul Mic (Victoria – Geormane), lac de câmpie.

Pe râul Jiu este amplasat lacul de acumulare Ișalnița, creat ca urmare a construirii prizei de apă cu barare pe râul Jiu, pentru asigurarea alimentării cu apă a municipiului Craiova și a platformei industriale Ișalnița.

Tot în bazinul hidrografic al Jiului se găsesc lacurile de acumulare Fântânele, Caraula și Bistreț.

2.2.2. Identificarea și caracterizarea surselor de poluare

Principala sursă de poluare permanentă a corpurilor de apă de suprafață o constituie apele uzate provenite de la agenții industriali din Zona Metropolitană Craiova reintroduse în receptori după utilizarea apei în diverse domenii de activitate.

După proveniența lor, există următoarele categorii de ape uzate, în cadrul zonei analizate – Zona Metropolitană Craiova:

ape uzate orășenești, care reprezintă un amestec de ape menajere și industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodărești de apă, precum și a nevoilor gospodărești, igenico–sanitare și social administrative ale diferitelor feluri de unități industriale mici.

ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spală din atmosferă poluanții existenți în aceasta. Aceste ape de precipitații care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate din cadrul teritoriului analizat, în procesul scurgerii, antrenează atât apele uzate de diferite tipuri, cât și deșeuri, îngrășăminte chimice, pesticide, astfel încât în momentul ajungerii în receptor pot conține un număr mare de poluanți.

Principalele surse de ape uzate din Zona Metropolitană Craiova provin din activități menajere și sociale - ape uzate fecaloid menajere și din activități industriale (acestea fiind concentrate în general în perimetrele localităților Craiova, Ișalnița și Filiași).

2.2.2.1. Surse punctiforme de poluare semnificative

În conformitate cu cerințele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane (Directiva 91/271/ECC) apele uzate urbane ce pot conține ape uzate menajere sau amestecuri de ape uzate menajere sau amestecuri de ape uzate menajere, industriale și ape meteorice sunt colectate de către sistemele de colectare/canalizare, conduse la stația de epurare (unde sunt epurate corespunzător) și apoi evacuate în resursele de apă, având în vedere respectarea concentrațiilor maxime admise.

Apele uzate menajere și cea mai mare parte din apele industriale de la agenții economici din Zona Metropolitană Craiova sunt colectate în rețelele de canalizare aferente localităților din Zona Metropolitană și evacuate, după epurare în principalii emisarii ai zonei: râul Jiu, râul Amaradia și râul Desnățui.


2.2.2.2. Surse De Poluare Industriale

Din categoria apelor uzate industriale principalele surse de poluare a apelor de suprafață sunt constituite de activitățile industriale și de apele uzate evacuate de către agenții industriali din cadrul Zonei Metropolitane Craiova.

Activitățile industriale, care pot fi potențiale surse de poluare pentru factorul de mediu apa, sunt concentrate în marile platforme industriale:

platforma Ișalnița. platforma de vest a Craiovei. platforma de est a Craiovei.

Sursele punctiforme de poluare industriale și agricole trebuie să respecte cerințele directivei privind prevenirea și controlul integrat al poluării 96/61/EC (directiva IPPC), Directivei 2006/11/EC care înlocuiește Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanțele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității, Directivei privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole 91/676/EEC, Directivei privind accidentele majore 86/278/EEC (Directiva SEVESO), precum și cerințele legislației naționale (HG 352/2005 și HG 210/2007 privind modificarea și completarea HG nr. 188/2002 privind aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare, HG 351/2005 cu modificările și completările ulterioare (HG 1038/2010)privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase).

Impactul de mediu al efluentului evacuat de la stațiile de epurare orășenești asupra emisarilor depinde de proprietățile efluentului ca întreg. Stația de epurare din Zona Metropolitană Craiova tratează un amestec de ape uzate menajere și industriale.

Următorii compuși pot reduce calitatea efluentului:

Compușii toxici pentru viața din mediul acvatic. Substanțe bioacumulatoare. Substanțe (potențial toxice) care se biodegradează încet (în mediul natural)

Compușii toxici care nu sunt ușor biodegradabili, ca de exemplu substanțe care nu sunt (suficient) biodegradate în stația de epurare sau care nu sunt absorbite semnificativ în nămolul activ, pot să provoace eco-toxicitate efluentului.

2.2.2.3. Surse difuze de poluare semnificative

În principal o problemă pentru calitatea apelor de suprafață din Zona Metropolitană Craiova este reprezentată de activitățile agricole și de către deșeuri, în principal cele menajere care afectează apele de suprafață (râul Jiu, râul Amaradia și râul Desnățui, precum și afluenții acestora) prin antrenarea acestora în fluxul de curgere.

2.2.2.4. Surse cu potențial de producere a poluărilor accidentale

Calitatea resurselor de apă este influență într-o anumită măsură și de poluările accidentale, care reprezintă alterări bruște de natură fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste limitele admise. În funcție de tipul poluărilor, acestea pot avea magnitudini și efecte diferite asupra resurselor de apă de suprafață și subterane ale Zonei Metropolitane Craiova. Principalele surse cu potențial de producere a poluărilor accidentale sunt reprezentate de


către activitățile industriale desfășurate în Zona Metropolitană Craiova și de exploatarea sistemelor de canalizare și a facilităților de epurare a apelor uzate menajere și industriale.

2.2.3. Evaluarea impactului descărcărilor apelor uzate industriale

2.2.3.1. Efecte negative ale descurcărilor de ape uzate industriale

În termeni generali, apa uzata industriala evacuata în ape de suprafață trebuie să fie tratata suficient pentru a preveni efectele negative asupra receptorilor. In UE, Directiva PCIP și cea cadru privind apa oferă un ghid pentru descărcările de ape uzate industriale în ape de suprafață, folosind standardele de calitate pentru apa, valorile limita pentru emisii și conceptul de cea mai buna tehnologie disponibila (CBTD).

Descărcările de apa uzata industriala în sistemele de canalizare trebuie să fie reglementate pentru a se preveni următoarele:

Efecte negative asupra sănătății personalului operator și a altor persoane care sunt expuse datorita contactului cu apa uzata și nămolul

Efecte negative asupra sistemului de canalizare Efecte negative asupra facilitaților de epurare Efecte periculoase asupra apelor de suprafață receptoare.

Efecte negative asupra sănătății personalului operator și a altor persoane

Expunerea oamenilor la substanțe periculoase (de exemplu descărcări de ape uzate industriale) poate să se producă în timpul operării și întreținerii sistemului de canalizare și în timpul procesului de epurare. Riscurile potențiale înseamnă expunerea la substanțe volatile periculoase sau explozive. Evacuările de substanțe care pot cauza vătămări ale sănătății trebuie evitate sau reduse la nivelul la care nu înseamnă riscuri pentru efluentul descărcat în sistemul de canalizare.

Efecte asupra sistemului de canalizare

Efectele evacuării apei uzate industriale asupra sistemului de canalizare includ:

coroziunea; miros neplăcut.

Coroziunea sistemului de canalizare este un fenomen bine cunoscut. Acizi, baze, cloruri și sulfați pot cauza coroziune în sistem. Coroziunea produsa de către sulfați este de obicei asociata cu transformarea sulfaților în sulfuri; un proces anaerob care are loc în sistemul de canalizare.

Mirosul neplăcut din sistemul de canalizare este de obicei cauzat de produce-rea de hidrogen sulfurat, dar și de amoniac și alte substanțe volatile organice (mercaptan și sulfura de metal, etc) pot cauza mirosuri neplăcute. Producerea de sulfuri este cauzata de condițiile anaerobe din interiorul canalelor, concentrația de sulfați și compuși organici ușor biodegradabili.

Efecte asupra facilităților de epurare

Efectele apei uzate industriale asupra facilitaților de epurare includ:


Inhibarea procesului de tratare biologica Miros neplăcut Coroziunea unor obiecte din stația de epurare

Stațiile de epurare au de obicei treapta de tratare biologica pe baza conceptului privind nămolul activat. In condiții normale de operare, nămolul activat se biodegradeaza sau din el se înlătură o serie larga de compuși organici, inclusiv compuși potențial toxici. Aceasta activitate biologica poate fi totuși afectata în mod negativ în cazul în care compușii toxici non biodegradabili sunt prezenți în concentrații prea mari, sau concentrația (încărcarea) compușilor toxici biodegradabili depășește capacitatea de înlăturare a nămolului activ.

Procesele biologice relevante din interiorul unei unități de nămol activ sunt:

Linia apei Respirație aeroba, degradarea compușilor organici în condiții aerobe Nitrificare, oxidarea aeroba a azotului amoniacal în nitriți și nitrați Denitrificare, reducerea nitraților la azot liber în condiții anoxice Înlăturarea biologica a fosforului Linia nămolului: Fermentarea anaeroba a nămolului

In cadrul liniei apei, nitrificarea este considerata, de obicei, cel mai sensibil proces și este privita ca un parametru cheie pentru identificarea toxicității apei uzate. Inhibarea respirației aerobe este, în general, privita ca fiind un proces mai puțin sensibil decât nitrificarea. Totuși, inhibarea respirației aerobe va indica prezenta compușilor toxici.

In cadrul liniei nămolului, inhibarea procesului de fermentare a nămolului poate indica prezenta unor substanțe toxice pentru fermentarea anaeroba. Procesele anaerobe sunt, în general, mai sensibile decât cele aerobe.

Problemele cauzate de mirosurile neplăcute produse de compușii volatili orga-nici și anorganici reprezintă un fenomen bine cunoscut. Sulfuri, mercaptan și metil-sulfuri sunt câteva exemple de compuși care produc un miros neplăcut și care au fost identificați la stațiile de epurare. Unele descărcări industriale de substanțe volatile pot cauza astfel de probleme. Trebuie menționat faptul ca, multe dintre stațiile de epurare din Europa au luat masuri specifice pentru a preveni emisia în atmosfera a compușilor volatili. Aceste masuri includ doza-rea chimica, acoperirea unor secțiuni ale stației, inclusiv ventilație sau tratarea/purificarea aerului ventilat.

Coroziunea bazinelor din beton sau a echipamentului specific din stațiile de epurare poate avea loc în cazul în care compoziția apei uzate (de ex. nivelul sulfatului și clorurilor) favorizează procesul de coroziune, iar bazinele de beton si/sau echipamentele și conductele nu sunt proiectate pentru o anume compoziție a apei uzate.

Efecte asupra receptorilor naturali

Impactul de mediu al efluentului evacuat de la o stație de epurare asupra receptorului depinde de proprietățile efluentului ca întreg. Stații de epurare de dimensiuni medii și mari tratează un amestec de ape uzate menajere și indus-triale, în timp ce majoritatea stațiilor de dimensiuni mici, tratează numai ape uzate menajere.

Următorii compuși pot reduce calitatea efluentului:

Compușii toxici pentru viață din mediul acvatic


Substanțe bioacumulatoare Substanțe (potențial toxice) care se biodegradeaza încet (in mediul natural)

Compușii toxici care nu sunt ușor biodegradabili, ca de exemplu substanțe care nu sunt (suficient) biodegradate în stația de epurare sau care nu sunt absorbite semnificativ în nămolul activ, pot să provoace eco-toxicitate efluentului.

2.2.3.2. Impacturile apelor uzate asupra receptorilor naturali

Forme de impact

Impacturile urbane asupra receptorilor de apă naturali sunt datorate în principal de descărcarea apelor uzate urbane care includ ape meteorice, ape epurate descărcate de stațiile de epurare și efluenți industriali.

Literatura de specialitate subliniază că impacturile apelor uzate includ impactul fizic asupra habitatelor și schimbarea calității apei, impactul poluanților toxici, impactul asupra comunităților biotice și impactul asupra sănătății umane.

Evaluarea impactului efluenților urbani asupra receptorilor acestora trebuie să tină seama de distribuția spațială și temporală a efectelor, luând în considerare și natura cumulativă a impacturilor.

Impacturile acute se produc pe durată scurtă, câteva minute, și sunt cauzate de materia biodegradabilă, concentrația substanțelor toxice, cum ar fi amoniu și metalele grele sau bacteriile fecale, respectiv clorurile fecale. În caracterizarea impacturilor acute, concentrația poluanților și debitul, ca și durata și frecventa producerii acestor fenomene sunt importante.

Impacturile cumulative rezultă din modificarea graduală a poluanților în receptori, ducând după câteva schimbări succesive la atingerea unor praguri critice. Exemple tipice de impacturi cumulative includ eliberarea nutrimentelor și a substanțelor toxice din sedimente sau modificarea geomorfologică a curenților urbani.

Impacturile cronice sunt determinate de efectele cumulative ale stresorilor calității apei și din acumularea poluaților în sedimentele acvatice afectând organismele vii din sedimentele albiei.

Impacturile ecologice includ efectele asupra lanțurilor alimentare, asupra biodiversității, dezvoltarea speciilor critice și a ecosistemelor; pescuitul ca și ecosistemul receptorilor sunt cel mai afectate de apele uzate. Descărcarea apelor uzate poate conduce la acumularea biomasei în apele receptorilor ceea ce determină reducerea oxigenului dizolvat.

Eutrofizarea este determinată de azotul și fosforul acumulat. Încărcarea în acești nutrienti poate determina eutrofizarea caracterizată de creșterea planctonului și modificarea compoziției comunităților algale de la cele unicelulare – diatomi, la cele filamentoase - verzi, respectiv bleu - verzi.

Impacturile apelor uzate industriale asupra receptorilor naturali

Evidențierea contribuției industriilor locale la încărcarea cu poluanți a apelor uzate este deosebit de importantă. Stația de epurare va trebui să primească ape conform normelor impuse prin NTPA 002/2005 din HG 352/2005, altfel procesele tehnologice și fluxurile materiale vor fi perturbate, inhibate, îngreunate, ridicând costurile de operare.


Această evaluare va avea rolul de a demonstra că industriile se conformează cerințelor acestui normativ, sau că acestea vor trebui să-și instaleze stații de pre-epurare locale. Finanțarea noilor dezvoltări ale sistemului de canalizare și epurare nu trebuie să fie influențată de descărcarea apelor industriale ale unităților economice ce-și desfășoară activitatea la nivelul orașului.

Analiza trebuie realizată pe tipuri de activități industriale. O analiză comparativă a consumurilor și deversărilor de apă uzată scoate în evidență nivelul recirculării apelor în interiorul proceselor tehnologice. Este de asemenea important să se sublinieze la nivelul fiecărui oraș raportul între volumele de apă uzată pro-venind din diverse activități, respectiv cele menajere.

Compoziția apelor uzate industriale și concentrația poluării diferă în mod considerabil în funcție de tipul de activitate economica. In tabelul de mai jos, se prezintă sintetic originea și caracteristicile apelor uzate industriale pentru câteva activități economice.

Tabel 4. Caracteristici ale apelor uzate industriale.

Activitatea economică

Originea principalilor efluenți Caracteristici generale

INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Conserve Pregătirea, selecția, stoarcerea și decolorarea fructelor și legumelor

Cantități mari de suspensii, substanțe coloidale și dizolvate

Produse din lapte

Diluarea, separarea, prepararea untului și îndepărtarea zerului

Cantități mari de substanțe organice, îndeosebi proteine, grăsimi și lactoză

Carne și produse din carne

Grajduri, abatoare de animale, topirea grăsimilor și oaselor, reziduurilor din condensate, grăsimi și ape de spălare

Cantități mari de substanțe organice dizolvate și în suspensie, sânge, diferite proteine și grăsimi

Zahăr din sfeclă de zahăr

Transportul sfeclei, supernatant din nămolul de la tratarea cu var, condens după evaporare, extragerea zahărului

Cantități mari de substanțe organice dizolvate și în suspensie, conținând zahăr și proteine

Drojdie Filtrarea drojdiei (reziduuri) Cantități mari de substanțe solide, în special organice și CBO

Murături Pregătirea produselor - apă sărată, alaun, sirop, semințe și bucăți de castraveți

pH variabil, cantități mari de substanțe în suspensie, substanțe organice, culoare

Cafea Pregătire (pulpă și boabe de cafea) CBO mare și cantități medii de solide în suspensie

Pește Centrifugare, preparare pește, ape uzate CBO foarte mare, suspensii solide organice și mirosuri

INDUSTRIA BAUTURILOR

Băuturi nealcoolice

Spălarea sticlelor, pardoselilor și echipamentelor, drenarea rezervoarelor de sirop

pH mare, substanțe solide în suspensie și CBO mediu

Fabrici de bere și distilerii de băuturi alcoolice

Macerarea și presarea grăunțelor, reziduurilor de la distilarea alcoolului, condensatul de la rafinare

Cantități mari de substanțe organice solide, dizolvate, conținând azot și amidon fermentat




INDUSTRIA MEDICAMENTELOR

Produse farmaceutice

Micelium, filtratul epuizat, spălare Cantitate mare de substanțe organice în suspensie și dizolvate, incluzând vitamine

INDUSTRIA TEXTILĂ-PIELĂRIE

Textile Pregătirea fibrelor, fabricarea materialelor Ape alcaline, colorate, CBO și temperatură mari, cantități mari de substanțe solide în suspensie

Produse de pielărie

Îndepărtarea părului, înmuierea, pregătirea pentru introducerea în băi a pieilor

Cantități mari de solide totale, duritate mare, sare, sulfiți, crom, var preparat și CBO mediu

INDUSTRIA CHIMICĂ

Acizi Procesul tehnologic - ape uzate și acizi diluați

pH mic, conținut redus de substanțe organice

Detergenți Spălarea și purificarea săpunurilor și detergenților

CBO și săpunuri saponificate mari

Amidon din porumb

Evaporare (condensul), spălare finală (sirop), îmbuteliere (ape uzate)

CBO și substanțe organice dizolvate mari; în principal amidon

Fosfați și fosfor Spălarea, trecerea prin grătare și flotarea rocii, condens (rezultat din stația de reducere a fosfatului)

Argile, noroi și uleiuri, pH alcalin, substanțe solide în suspensie, fosfor, siliciu și fluoruri

Formaldehide Fabricarea enzimelor sintetice (reziduuri), vopsirea fibrelor sintetice

CBO normal și HCHO în cantități mari (toxice pentru bacterii )

Spălătorii de rufe și îmbrăcăminte

Spălarea rufelor și îmbrăcămintei Turbiditate mare, alcalinitate, substanțe organice solide.

INDUSTRIA DE PRELUCRARE A MATERIALELOR

Hârtie Pregătirea, rafinarea, spălarea fibrelor, trecerea prin grătare a pulpei de hârtie

pH mare sau mic; culoare; substanțe solide în suspensie, coloidale și dizolvate

Produse fotografice

Developare și fixare (soluții uzate) Ape cu caracter alcalin, conțin diferiți agenți de reducere organici și anorganici

Oțel Pregătirea cărbunelui, spălarea gazelor de la furnale și de la finisarea oțelului

pH mic, acizi, cianuri, fenol, minereu, cocs, piatră de var, alcalii, uleiuri, substanțe în suspensie fine

Acoperiri metalice

Striparea oxizilor, spălarea și acoperirea metalelor

Ape cu caracter acid, toxice, îndeosebi substanțe minerale

Produse din fontă

Îndepărtarea nisipului folosit prin evacuare hidraulică

Cantitate mare de substante solide în suspensie, în special nisip; argilă și cărbune

Țiței Procese tehnologice (noroi de foraj, sare, țiței și gaze în cantități mici, nămoluri acide și diferite uleiuri de la rafinare)

Cantități mari de săruri din țiței, CBO mare, miros, fenoli și compuși cu sulf de la rafinării

Cauciuc Spălarea latexului, coagularea cauciucului, CBO mare, miros, substante solide în suspensie în cantități mari, pH




îndepărtarea impurităților din cauciuc variabil, cloruri

Sticlă Polizarea și spălarea sticlei Culoare roșie, substanțe solide în suspensie nesedimentabile, ape cu caracter alcalin

INDUSTRIA ENERGETICĂ

Centrale cu abur

Răcire, drenare ape uzate, evacuarea boilerelor

Ape calde, volum mare, substanțe solide dizolvate și substanțe anorganice în cantități mari

Prelucrarea cărbunelui

Curățirea și clasificarea cărbunilor, contactul straturilor de sulf cu apa

Cantități importante de substanțe solide în suspensie; pH mic, H2SO4 mare și FeSO4

Pentru evaluarea impactului datorat descărcării apelor uzate în cursurile de apă de suprafață sunt folosite atât datele de monitorizare din secțiunile de control ale Direcției Apele Române cât și datele ce monitorizează calitatea apelor uzate evacuate din zonele urbane care dispun de rețele centralizate de canalizare și pentru care sunt disponibile determinări analitice. Caracterizarea nivelului epurării este necesară.

Alegerea secțiunilor de monitorizare din care provin datele de analiză este deosebit de importantă. Astfel, pentru fiecare secțiune de descărcare a apelor uzate într-un emisar natural este ideal să se găsească două secțiuni de monitorizare a calității apei emisarului dispuse amonte, respectiv aval de secțiunea de descărcare, cât mai apropiate de aceasta. În acest fel s-ar putea pune în evidență care este contribuția nemijlocită a apelor uzate la modificarea calității apei emisarului. Prezentarea unei hărți cu evidențierea poziției secțiunilor de control în raport cu cea a secțiunilor de descărcare a apelor uzate este necesară.

Din păcate pentru multe din râurile monitorizate, secțiunile de control sunt astfel dispuse (mult prea depărate de secțiunea de descărcare) încât nu vor permite evidențierea clară a contribuției deversării apelor uzate din fiecare localitate la modificarea concentrației indicatorilor de calitate ai apei din râu, autoepurarea diminuând acest efect.

2.2.3.3. Măsuri reglementate pentru controlul impactului evacuării apelor industriale

România, ca stat membru al Uniunii Europene, a transpus și implementat legislația comunitară în domeniul apelor, asigurându-se astfel alinierea la normele juridice internaționale și la reglementările comunitare în domeniul protecției mediului.

În conformitate cu prevederile legii apelor (nr. 107/1996, cu modificările ulterioare), obiectivele protecției apelor și mediului acvatic sunt:

prevenirea deteriorării tuturor corpurilor de apă de suprafață; protecția, îmbunătățirea și refacerea tuturor corpurilor de apă de suprafață în scopul

atingerii stării bune a acestora până la sfârșitul anului 2015; protecția și îmbunătățirea tuturor corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate

în scopul realizării unui potențial ecologic bun sau a unei stări chimice bune a acestora, până la sfârșitul anului 2015;


reducerea progresivă a poluării datorate substanțelor periculoase și încetarea sau eliminarea treptată a evacuărilor și a pierderilor de substanțe prioritar periculoase în mediul acvatic;

prevenirea sau eliminarea aportului de poluanți în apele subterane pentru a reduce progresiv poluarea tuturor corpurilor de ape subterane în scopul realizării unei stări bune a apelor subterane până la sfârșitul anului 2015;

protecția, îmbunătățirea și refacerea tuturor corpurilor de ape subterane și asigurarea unui echilibru între debitul prelevat și reîncărcarea apelor subterane, cu scopul realizării unei stări bune a apelor subterane, până la finele anului 2015.

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea apelor uzate industriale insuficient epurate sau neepurate. În acest context principala măsură de protecție a calității apelor de suprafață o reprezintă epurarea avansată a apelor uzate, retehnologizarea și eficientizarea procesului de epurare, obiective pentru care se impun următoarele măsuri:

reabilitarea și extinderea rețelelor de canalizare menajeră; reabilitarea stațiilor vechi de epurare;

realizarea de stații de epurare noi cu treaptă mecano-biologică și treaptă terțiară; realizarea etapizată a sistemelor de canalizare și a stațiilor de epurare în mediul

rural; tratarea corespunzătoare a nămolurilor provenite din apele uzate.

Pentru evaluarea impactului datorat descărcării apelor uzate în cursurile de apă de suprafață trebuie folosite atât datele de monitorizare din secțiunile de control ale Direcțiilor Apelor Române, cât și datele ce monitorizează calitatea apelor uzate evacuate din zonele urbane care dispun de rețele centralizate de canalizare și pentru care sunt disponibile determinări analitice.

2.2.4. Calitatea apelor de suprafață

Principalele probleme care afectează calitatea apelor de suprafață din Zona Metropolitană Craiova sunt: epurarea inadecvată a apelor uzate menajere, controlul inadecvat al evacuărilor de ape uzate industriale, pierderea și distrugerea zonelor de captare, amplasarea necorespunzătoare a obiectivelor industriale, defrișarea, modificarea necontrolată a tipurilor de culturi agricole și proastele practici agricole. Acestea poate să genereze scurgeri de substanțe nutritive și pesticide în corpurile de apă de suprafață și subterane care să afecteze calitatea factorului de mediu apa în Zona Metropolitană Craiova.

În anul 2014, evaluarea calității apelor de suprafață a fost efectuată conform Legii Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare, folosind metodologiile privind sistemele de clasificare și evaluare globală a stării apelor de suprafață elaborate conform cerințelor Directivei Cadru a Apei 2000/60/CEE pe baza elementelor biologice, chimice și hidromorfologice elaborate de INCDPM București.

Evaluarea s-a realizat pe corp de apă, acesta fiind unitatea de bază care se utilizează pentru stabilirea, raportarea și verificarea modului de atingere al obiectivelor de mediu țintă ale Directivei Cadru a Apei. Prin „corp de apa de suprafață” se înțelege un element discret și semnificativ al apelor de suprafață ca: râu, lac, canal, sector de râu, sector de canal.

Stare ecologică este o expresie a calității structurii și funcționării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafață, clasificate în concordanță cu Anexa V a Directivei Cadru Apă. Pentru categoriile de ape de suprafață, evaluarea stării ecologice se realizează pe 5 stări de calitate, respectiv: foarte bună, bună, moderată, slabă și proastă cu codul de culori corespunzător (albastru, verde, galben, portocaliu și roșu).


Evaluarea stării ecologice/potențialului ecologic a corpurilor de apă de suprafață se realizează prin integrarea elementelor de calitate (biologice, fizico chimice-suport, poluanți specifici). Starea ecologică/potențialul ecologic final ia în considerare principiul “one out – all out”, respectiv cea mai defavorabilă situație.

Centralizat situația se prezintă astfel:

Tabel 5. Starea ecologică a cursurilor de apă monitorizate (râuri naturale), în 2014 – B.H. Jiu.

Nr.

Crt. Bazin Curs apă

Lungime curs de apă monitorizată

Număr

secțiuni Stare ecologică

1 JIU Amaradia II 36 1 Moderată

2 JIU Jiu (Jiul de Vest) 167,9 3 Moderată

3 JIU Meretel (Belot) 42 1 Moderată

4 JIU Raznic (Obedeanca) 58 1 Moderată

TOTAL 303.9 6

Tabel 6. Starea ecologică a cursurilor de apă monitorizate (râuri puternic modificate), în 2014 – B.H. Jiu.

Nr.

Crt. Bazin Curs Apa

Lungime curs de apă monitorizată

Număr

secțiuni Stare ecologică

1 JIU Craiovita 9 1 Moderată

Din punct de vedere al stării ecologice (elementele biologice, fizico-chimice generale și poluanți specifici) cursurile de apă monitorizate s-au încadrat astfel:

Tabel 7. Calitatea cursurilor de apă monitorizate la nivelul județului Dolj, în anul 2014 – B.H. Jiu.

Bazin Categorie

curs de apa

Lungime

monitorizata

Stare ecologica a cursuri or de apă

Foarte bună Bună Moderată Slabă Proastă

km Km % Km % Km % Km % Km %

Jiu

Râuri naturale 303,9 0 0 0 0 303.9 100 0 0 0 0

Râuri puternic modificate

9 0 0 0 0 9 100 0 0 0 0

În ceea ce privește substanțele consumatoare de oxigen din râuri, CBO5 și amoniul sunt indicatori ce contribuie atât la evaluarea stării ecologice/potențialului ecologic al corpurilor de apă, cât și la urmărirea impactului antropic asupra resurselor de apă (în special impactul apelor uzate urbane evacuate). În tabelul următor se prezintă concentrațiile medii de CBO5 și N-NH4 determinate în cursurile de apă aparținând B. H. Jiu (județul Dolj), în anul 2014.


Tabel 8. Concentrațiile medii de CBO5 și N-NH4 determinate în cursurile de apă aparținând B. H. Jiu

(județul Dolj), în anul 2014.

Nr. crt.

Bazin Curs apă Secțiuni

de control

Concentrații medii anuale CB05

(mg02/l)

Concentrații medii anuale

N-NH4+ (mg N/l)

1 Jiu Amaradia II 1 5,28 0,06236

2 Jiu Jiu (Jiul de Vest) 3 5,42 0,16784

3 Jiu Carnesti 1 4,78 0,04874

4 Jiu Meretel (Belot) 1 4,64 0,03854

5 Jiu Raznic (Obedeanca) 1 4,76 0,13317

6 Jiu Craiovita 1 3,272 17,3475

TOTAL 8 4,692 2,96636

Nitrații și fosfații se monitorizează în apele de suprafață, atât în râuri cât și în lacuri, și sunt indicatori ce contribuie la evaluarea stării ecologice/potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață. Tabelul următor prezintă pentru anul 2014 concentrațiile medii ale azotaților și ortofosfaților determinate în cursurile de apă din B.H Jiu (județul Dolj).

Tabel 9. Concentrațiile medii ale azotaților și ortofosfaților determinate în cursurile de apă din B.H Jiu (județul Dolj), 2014.

Nr.

crt. Bazin Curs apa

Secțiuni de control

Concentrații medii anuale N-N03'

(mgN/l)

Concentrații medii anuale P-P04

3'(mgP/l)

1 Jiu Amaradia II 1 1,027 0,14618

2 Jiu Jiu (Jiul de Vest) 3 1,43275 0,07792

3 Jiu Carnesti 1 0,43315 0,01818

4 Jiu Meretel (Belot) 1 1,75074 0,0338

5 Jiu Raznic (Obedeanca) 1 2,8955 0,1497

6 Jiu Craiovita 1 0,065580 2,39750

TOTAL 8 1,26745 0,47055

Principalele surse de poluare cu impact major asupra apelor de suprafață în Zona Metropolitană Craiova sunt reprezentate de descărcările de ape uzate industriale și de descărcările de ape uzate menajere mai mult sau mai puțin epurate. În zona Podari - Malu Mare sunt deversate apele provenite de la Termocentrala Ișalnița, DOLJCHIM Craiova, apele menajere ale orașului Craiova, precum și apele uzate de pe platforma Podari.

2.2.5. Riscul la inundații

Situată pe cursul râului Jiu, între Podișul Getic și Câmpia Dunării, Zona Metropolitană a Craiovei este expusă deopotrivă riscului de inundație și de secetă, de alunecări de teren, dar și de cutremure.

Din cele 24 localități componente ale Zonei Metropolitane, 17 riscă să fie afectate de inundații, 10 de alunecări de teren, 16 de secetă, iar 9 de cutremure.


Un grad mai ridicat de producere a inundațiilor există la nord de Municipiul Craiova, pe malul drept al Jiului și în apropierea confluenței acestuia cu râul Amaradia, în comunele Almăj, Coțofenii din Față și Ișalnița. Localități pentru care există un risc ridicat de apariție a inundațiilor și în care sunt zone afectate de un exces de apă sunt situate pe cursul Jiului sau în apropierea acestuia (Filiași, Breasta, Bucovăț, Predești, Terpezița și Vârvoru de Jos).

Tabel 10. Localitățile Zonei Metropolitane Craiova supuse riscurilor naturale.

Localitatea

Tipul de risc

Inundație Alunecări de

teren Secetă Cutremure

Almăj X X X

Brădești

Breasta X X

Bucovăț X X X X

Calopăr X X X

Cârcea

Coșoveni X X

Coțofenii din Față

X

Filiași X X X X

Ghercești X X

Ișalnița X X

Malu Mare X

Mischii X X X X

Craiova

Murgași X X X

Pielești X X X

Predești X

Segarcea X X X

Șimnicu de Sus X

Teasc X X

Terpezița X X X

Țuglui X X X X

Vârvoru de Jos X X

Vela X X

În vederea diminuării riscurilor de producere a inundațiilor în zonele critice, sunt necesare măsuri specifice:

amenajarea unor sectoare ale cursurilor de apă, consolidări de maluri, îndiguiri pe sectoarele potențial inundabile, punerea în siguranță a unor lucrări existente.

Inundațiile produse în ultimii ani au evidențiat necesitatea utilizării unui mix de acțiuni și lucrări atât structurale cât și nestructurale:

infrastructuri verzi precum împăduririle, stabilirea unor zone inundabile controlat, impunerea unor practici agricole care să reducă viiturile, sistematizarea teritoriului


(inclusiv măsuri de interzicere a construcțiilor ori a defrișărilor în anumite zone), măsuri bazate pe ecosisteme;

construirea ori reabilitarea infrastructurii de reducere a riscului de inundații care vor include cu prioritate investiții pentru stocarea/devierea apelor provenite de la inundații, regularizări de albii și apărări de maluri,

actualizarea/completarea hărților de hazard și risc la inundații, dezvoltarea de studii, metodologii, evaluări și rapoarte.

2.2.6. Disfuncționalități constatate

Principalele disfuncționalități constate în ceea ce privește calitatea apelor de suprafață se referă la poluarea apelor de suprafață datorită activităților industriale, în general datorate funcționării necorespunzătoare sau inexistența instalațiilor de epurare ale agenților economici. O lată cauză de contaminare a apelor de suprafață este reprezentată de către depozitarea necontrolată, în special a deșeurilor menajere în albiile cursurilor de apă.

2.2.7. Măsuri și recomandări

Reabilitarea și extinderea rețelelor de canalizare menajeră; Întreținerea și funcționarea corespunzătoare a stațiilor de epurare; Tratarea și valorificarea/eliminarea corespunzătoare a nămolurilor provenite din

apele uzate. reducerea cantităților de poluanți evacuați în emisari, printr-un management

corespunzător al apelor uzate industriale provenite de la agenții economici din Zona Metropolitană Craiova, ce deversează apele uzate în rețeaua de canalizare orășenească;

Încadrarea calităților apelor evacuate în emisari în cerințele impuse în legislația în vigoare (NTPA001/2005);

Stoparea depozitării necontrolate a deșeurilor în zona inundabilă și pe malurile albiei râurilor, în special a deșeurilor menajere.

2.3. Apele subterane

2.3.1. Resurse de ape subterane

Apele subterane. În general, adâncimea pânzei acvifere scade de la nord către sud: 20 - 30 m pe platourile și dealurile piemontane, 2 20 m pe terasele Dunării din Câmpia Olteniei, 2-5 m în lunca Dunării. Variația adâncimii pânzei freatice se datorește neuniformității grosimii orizonturilor permeabile, precum și neuniformității reliefului (terase, dune. depresiuni intre dune etc.).

2.3.2. Calitatea apelor subterane

Evidența resurselor de ape subterane la nivelul unităților teritoriale de gospodărirea apelor a fost impusă de necesitatea realizării gestiunii acestora, de gospodărirea lor integrată cu cele de suprafață precum și de adoptarea unei politici de alocare preferențială.

Conform Directivei 60/2000/EC, privind stabilirea unui cadru de acțiune comunitar în domeniul politicii apei, s-a realizat zonarea sistemelor acvifere cu nivel liber și a celor cu


nivel sub presiune. În accepția acestei directive, corpul de apă subterană este un volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau mai multe acvifere.

În anul 2014 pe teritoriul Județului Dolj au fost monitorizate 3 corpuri de ape subterane prin intermediul a 47 puncte de monitorizare din care 16 foraje aparținând Corpului de ape freatice din terasele și luncile Jiului și afluenților - cod ROJi05 (corp de apă din zona de interes – Zona Metropolitană Craiova).

Ca urmare a aplicării metodologiei și a criteriilor de evaluare a corpurilor de ape subterane la nivelul anului 2014 s-a constatat ca corpul de apă ROJI05 s-a încadrat în stare chimică slabă.

Tabel 11. Starea chimică a corpului de apă subteran ROJi05 în anul 2014.

Nr.

crt. Corp de apă

Nr. foraje/izvoare monitorizate

Stare chimică Foraje care au înregistrat depășiri la nitrați (mg/l) - 50

mg/l Bună Slabă

1 Corpul apelor freatice din terasele și luncile Jiului și afluenților - cod ROJi05

16 0 Slabă

Drănic F1 -60.415

Ișalnița Poluare P6-2661.15

Rojiștea - 63.0985

Ișalnița F8 - 126.115

Mălăești F4 - 254.08

Padea F1 - 50.954

În ceea ce privește prezența nitriților în apa subterană situația pentru corpul de apă ROJi05 se prezintă astfel:

Tabel 12. Concentrații medii anuale ale azotaților.

Corp de apa Număr puncte de

monitorizare Concentrații medii anuale anuale

NO3(NO3/l)

ROJi05 16 204.17

În ceea ce privește prezența pesticidelor în apa subterană situația pentru corpul de apă ROJi05 se prezintă astfel:

Tabel 13. Informații generale privind monitorizarea pesticidelor din apele subterane.

Corp de apă subterană

Număr pesticide monitorizate

Număr puncte cu concentrație mai mare

de 0.1µ/l

Ponderea punctelor cu concentrație mai mare de

0.1µ/l(%)

ROJi05 15 0 0

O problemă importantă a municipiului Craiova în privința calității apelor subterane, o reprezintă localitățile componente de nord-vest, ce înglobează exploatările petrolifere respectiv Ghercești. Aici calitatea apelor subterane nu se încadrează în limitele prevăzute de STAS 1342/1991, prezentând concentrații mari de poluanți organici.


Acțiunea emisiilor bogate în compuși de azot atât în aer cât și în ape a determinat o creștere a concentrațiilor compușilor de azot și în apele din zonele învecinate Combinatului Chimic Craiova. Monitorizarea apelor freatice în perimetrul Câmpiei Olteniei de către D.A. Jiu se realizează în forajele hidrogeologice din rețeaua națională de monitorizare a apelor freatice, care captează apele subterane cantonate în depozitele detritice ale teraselor Jiului și afluenților.

În acest perimetru, deasupra stratului acvifer din terase se întâlnește, un strat acvifer suprafreatic, care este captat de fântânile locuitorilor din localitățile componente. Acestea au concentrațiile compușilor de azot mai ridicate decât cele din acviferul teraselor. Valorile determinate în fântânile publice din localitățile din perimetrul DA Jiu, pe baza analizelor făcute de Direcția de Sănătate Publică Județean, conform Legii apei potabile nr. 458/2002, în care azotații depășesc CMA sunt: Breasta -80 mg/l, Gherceşti-85 mg/l, Podari -163 mg/l, Şimnic-124 mg/l.

Datorită fenomenului de secetă prelungită, au avut loc fenomene de scădere a nivelului de apă în pânza freatică, având drept consecință o concentrare a sărurilor dizolvate din sol, iar în forajele de urmărire din zonele poluate (DOLJCHIM), o concentrare și o creștere mare în NH4 + - forajul P6 Ișalnița cu o concentrație de 22 mg/l, forajele de alimentare cu apă de la Breasta - valori de 4-6 mg/l, frontul de captare Mihăița 2-3 mg/l. Valorile determinate la Breasta și Mihăița sunt datorate concentrării amoniacului de zăcământ ca urmare a nivelului scăzut al pânzei freatice cauzat de secetă.

Acțiunea îndelungată a factorilor de impact reprezentați de funcționarea instalațiilor industriale cu emisii nocive precum și depozitarea unor cantități importante de deșeuri industriale sub forma haldelor a generat existența unor zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafață și a celor subterane.

Zona cu cel mai important impact din punct de vedere al calității apelor este zona Ișalnița - Breasta, o zonă de alimentare cu apă în care apele freatice din Lunca Jiului erau captate prin 5 fronturi de captare și trimise în stația de deferizare Breasta, după care se foloseau în alimentarea cu apă a municipiului Craiova.

Prezenta fierului bivalent în apele freatice este în situ astfel încât eliminarea acestuia este realizată în stația de deferizare. Pe baza buletinele de analiză fizicochimice ale probelor de apă prelevate din apele de suprafață, din apele râului Jiu (baraj Ișalnița ) și din forajele Stației hidrogeologice pentru urmărirea poluării Ișalnița, se poate constata că apele uzate evacuate de DOLJCHIM Craiova prin evacuările sale în râul Jiu și pârâul Amaradia nu mai au încărcările mari din anii anteriori. În schimb, apele din precipitațiile care cad pe suprafață batalului de reziduuri fosfo-amoniacale se infiltrează prin fundul batalului în apele freatice, antrenând mari cantități de amoniu, azotați, fosfați, care se regăsesc în analizele probelor din forajele hidrogeologice pentru urmărirea poluării. Aceste considerente ne determină să considerăm zona Ișalnița-Breasta o zonă critică din punct de vedere al calității apelor freatice. Conform analizelor fizico-chimice efectuate la forajele pentru urmărirea poluării apelor freatice din zona haldelor de cenușă ale CET II Craiova, în zona învecinată acestora apele freatice sunt poluate cu sulfați și fier, cu valori mari și la reziduu fix și pH.

În aval de Platforma industrială Ișalnița, apele subterane freatice sunt afectate de evacuările de ape uzate amoniacale de la S.C. DOLJCHIM S.A. Craiova, zona devenind critică, mai ales că aici este şi captarea de ape subterane Breasta a R.A. Apă Craiova.

2.3.3. Disfuncționalități


Principalele disfuncționalități de la nivelul Zonei Metropolitane Craiova în ceea ce privește apa subterană, se referă la:

poluarea solului datorită activităților industriale; parcarea autovehiculelor in spatii neamenajate; depozitarea deșeurilor direct pe suprafața solului; infiltrații de ape in subteran din pârâurile și torenții de la suprafață.

2.3.4. Măsuri și recomandări

aplicarea unor masuri de reducere a emisiilor de pulberi cu conținut de metale grele (plumb si cadmiu);

colectarea și gestiunea corespunzătoare a deșeurilor; în jurul captărilor si a rezervoarelor de apa se vor institui zone de protecție sanitara.

2.4. Apa potabilă

2.4.1. Echiparea localităților

În anul 2013, lungimea totală a rețelei de alimentare cu apă potabilă în cadrul Zonei Metropolitane Craiova era de aproximativ 770 km, gradul de modernizare al rețelelor fiind în jur de 23%.

În cadrul Zonei Metropolitane Craiova există localități ce nu dispun de alimentare centralizată cu apă potabilă. Aceste localități sunt: Calopăr, Predești, Șimnicu de Sus, Terpezița și Vela.

Este necesară extinderea rețelei de furnizare a apei potabile de nivelul Zonei Metropolitane cu încă 227 km și modernizarea a 66 km.

Numărul de gospodării racordate la rețeaua de canalizare este de 41938, adică doar 31,4% din numărul total de gospodării de la nivel metropolitan.

La nivelul Zonei Metropolitane Craiova, starea generală a rețelei de apă potabilă este evaluată cu un scor mediu de 3,8 (pe o scală de la 1 la 5, unde 1 reprezintă foarte proastă și 5 reprezintă foarte bună), ceea ce presupune că starea este una medie spre bună.

2.4.2. Disfuncționalități și recomandări

Disfuncționalități:

lipsa rețelelor de alimentare cu apă potabilă în întreaga Zonă Metropolitană Craiova; rețelele de alimentare cu apă vechi si din materiale necorespunzătoare, care

degradează calitatea apei potabile transportate; pierderi foarte mari de apă din rețelele de alimentare cu apă a localităților.

Se recomanda reabilitarea si extinderea sistemelor de canalizare și corelarea strictă a capacitații sistemelor de alimentare cu apa cu capacitatea sistemului de canalizare si de epurare a apelor uzate.

2.5. Apele uzate


2.5.1. Echiparea localităților

În anul 2013, lungimea rețelei de canalizare din Zona Metropolitană Craiova se întindea pe 501,6 km, din care modernizată era doar 16,8%. Rețea de canalizare există în localitățile: Breasta, Calopăr, Craiova, Coșoveni, Coțofenii din Față, Filiași, Ișalnița, Murgași, Segarcea și Vârvoru de Jos.

Sunt necesare investiții pentru extinderea rețelei cu încă 216,0 km și modernizarea a 62 km.

Numărul de gospodării racordate la rețeaua de canalizare este de 24.624, adică doar 18,5% din numărul total de gospodării de la nivel metropolitan.

Stație de epurare a apelor uzate există în Municipiul Craiova, orașele Filiași și Segarcea și în comunele Breasta, Calopăr, Cârcea, Ișalnița, Murgași și Vârvoru de Jos, adică în 56,3% din localitățile componente Zonei Metropolitane.

Investiții necesare pentru înființarea unei stații de epurare sunt necesare în localitățile Almăj, Coșoveni, Filiași, Mischii, Murgași, Predești, Șimnicu de sus și Vârvoru de Jos, în timp ce în orașele Filiași și Segarcea și în comuna Șimnicu de Sus sunt necesare investiții de modernizare a rețelei de canalizare.

În ceea ce privește starea generală a rețelei de canalizare se apreciază că aceasta este una proastă spre medie.

2.5.2. Disfuncționalități și recomandări

Disfuncționalități:

lipsa rețelelor de canalizare în întreaga Zonă Metropolitană Craiova; rețelele de canalizare a apelor uzate sunt vechi si din materiale necorespunzătoare,

care degradează calitatea apei transportate; epurarea parțială sau ne-epurarea apelor uzate descărcate în emisari; lipsa sau starea necorespunzătoare a stațiilor de epurare a apelor uzate.

Se recomanda reabilitarea si extinderea sistemelor de canalizare și corelarea strictă a capacitații sistemelor de alimentare cu apa cu capacitatea sistemului de canalizare si de epurare a apelor uzate.

2.6. Efectele apei poluate asupra sănătății umane, florei și faunei

2.6.1. Efecte asupra sănătății umane

Ca și aerul, apa este un factor indispensabil vieții. În organisme ea îndeplinește multiple funcții, de la dizolvarea și absorbția elementelor nutritive, la transportul și eliminarea produșilor nocivi și/sau rezultați din metabolism.

Substanțele poluante introduse în apă din surse naturale și artificiale sunt numeroase, producând un impact important asupra apelor de suprafață și subterane.

Substanțele poluante pot fi clasificate, după natura lor și după prejudiciile aduse, în mai multe categorii ce sunt prezentate în cele ce urmează.


Bacterii, virușii, paraziți

Bacteriile, virușii și paraziții provin din sistemele de canalizare, ape uzate municipale sau industriale insuficient epurate, dejecții umane sau animale deversate direct în apele de suprafață.

Apa reprezintă mediul ideal de transmitere a microorganismelor. Bacteriile patogene se dezvoltă foarte rapid în organismele vii și sunt eliminate de către acestea prin intermediul secrețiilor. În condițiile igenico – sanitare precare se pot produce epidemii care afectează un număr mare de consumatori prin îmbolnăviri grave sau chiar decese.

Tabel 14. Microorganismele și bolile transmisibile prin apă.

Microorganism Boala

Bacterii

Salmonella typhi Febra tifoida

Salmonella sp. salmoneloza

Ahigella sp. Dizenteria bacteriana

Bacillus anthracis antrax

Yersinia enterocolitica Enterita colica

Paraziți intestinali

Entamoeba histolztica Dizenteria amoebiana

Giardia Lambliaza

Taenia solium, saginata -

cryptosporidium criptosporidioza

Oxyures vermiculares -

Virusuri

enterovirusi Poliomielita

Meningita aseptica

herpangina

Virusul Hepatita A Hepatita infecțioasă

adenovirusuri Boli respiratorii

conjuctivite

Compușii organici biogeni (biodegradabili)

Compușii organici biogeni ce provin din descompunerea materiilor vegetale sau animale, existenți în compoziția solurilor sau apele uzate municipale sau industriale, insuficiente epurate sunt: carbohidtrații, proteine, grăsimi, aminoacizi, uree, compuși organici de sinteză cu molecule simple (acizi carboxilici, alcooli, substanțe humice (acid humic, acid fulvic).

Aceștia produc efecte nedorite în sursele naturale de apă, cum ar fi:

colorația; probleme de gust și miros;


consumul mare de oxigen dizolvat; interacțiunea cu alți impurificatori sau cu agenții de tratare ce determină scăderea

eficienței procesului de tratare pe ansamblul său.

Compușii poluanți toxici

Compușii poluanți toxici provin din deversarea efluenților industriali, infiltrații, efluenți de la fermele de creștere a animalelor, unități de mică producere fără racordare la sistemul de canalizare, ape de ploaie care traversează suprafețele agricole pe care s-au aplicat pesticide, ierbicide sau îngrășăminte.

Prezența acestor poluanți conduce la apariția gustului și mirosului neplăcut al apei.

Categorii de compuși toxici:

compuși organici nebiodegradabili existenți în apele uzate din industria chimică, petrochimică, a celulozei, metalurgică etc. Denumiți și poluanți prioritari sunt caracterizați de faptul că prezintă o rezistență foarte mare la degradarea biologică obișnuită. Acești compuși pot fi grupați după structura de baza în următoarele clase: compuși halogenați ai hidrocarburilor saturate și nesaturate, compuși aromatici monociclici, compuși fenolici, esteri ai acidului ftalic, eteri, compuși cu azot, pesticide, compuși policlorurați ai fenil benzenului.

Tabel 15. Efecte și surse de producer a compușilor anorganici toxici.

Compusul toxic Efecte asupra sănătății Sursa

arsen Risc cancerigen Produse chimice industriale, vopsele, materiale plastice, pesticide

tetraclorura de carbon Risc cancerigen Agenți de curățire, deșeuri industriale

heptaclor Risc cancerigen Insecticide

lindan Efecte nocive asupra SNC, ficatului și rinichilor, risc cancerigen

Agenți de conservare a lemnului

stiren Efecte nocive asupra SNC, ficatului

Materiale plastice, cauciucuri, industria farmaceutică

toluent Efecte nocive asupra SNC, ficatului și rinichilor, sistemului respirator

Solventi industriali, aditivi pentru benzină

trihalometani Risc cancerigen Cloroform, sub- prodese rezultate în pprocesul de clorinare

tricloroetilena Risc cancerigen Deșeuri rezultate din industria pesticidelor, vopselelor, cerurilor, agenților de degresare ai metalelor

Clorura de vinil Risc cancerigen Leșiile provenite din degradarea conductelor de PVC


Compusul toxic Efecte asupra sănătății Sursa

xilen Efecte nocive asupra SNC, ficatului și rinichilor

Subproduse rezultate la rafinarea benzinei, cerbeluri tipografice, detergenți.

compuși anorganici toxici: cianuri, metale grele (plumbul, mercurul, cadmiu, cromul, nichel), alți compuși anorganici (azotați și azotiți, arseniul și antimoniul, bariul, fluorul etc). Acestea sunt deseori denumiți micropoluanți datorită valorilor foarte mici ale concentrațiilor recomandate.

Tabel 16. Efecte și surse de producere a compușilor anorganici toxici.

Compusul toxic Efecte asupra sănătății sursa

arsen Efecte nocive asupra SNC, risc cancerigen

Pesticide, deseuri industriale, topitorii

azbest Risc cancerigen Depozite minirale naturale, conducte

bariu Efecte nocive asupra sistemului circulator și nervors

Depozite minerale naturale, vopsitorii

cadmiu Efecte nocive asupra rinivhilor și ficatului

Depozite minerale naturale, finisarea metalelor

crom Efecte nocive asupra ficatului, rinichilor, sistemului digestiv

Depozite minerale naturale, finisarea metalelor, industria textila și de pielarie

cupru Efecte nocive asupra sistemului digestiv

Coroziunea instalațiilor, depozite naturale, conservanți pentru lemn

cianuri Efecte nocive asupra SNC, combinatii ireversibile cu hemoglobină

Galvanizarea, fabricarea oțelurilor, materiale plastice, îngrașăminte

fluor Fluoroză, efecte asupra sistemului osos

Depozite geologice, aditivi pentru apă, industria aluminiului

plumb Efecte nocive asupra SNC și rinichilor, acumulare în oase, anemii, saturnism

Coroziunea conductelor și accesorilor de plumb, deversări accidentale, tipografii

mercur Efecte nocive asupra rinichilor și sistemului nervos, stomatite, gingivite

Instalațiile de obținere a mercurului, fungicide, depozite minerale naturale

nichel Efecte nocive asupra inimii, ficatului, rinichilor

Galvanotehnica, baterii, aliaje metalice

azotati și azotiti Methemoglobinemie la nou-nascuti, risc cancerigen

Ingrășăminte, nămoluri, sol, depoziite minerale

seleniu Efecte nocive asupra ficatului Depozite naturale,, topitorii


2.6.2. Efecte asupra faunei și florei

Acțiunea toxică a unei substanțe poluante prezentă în apa, intensitatea acestei acțiuni și rapiditatea cu care se manifestă substanța respectivă, variază funcție de mai mulți factori externi și interni.

Factorii externi cei mai importanți sunt:

temperatura, influențează gradul de toxicitate al poluanților astfel: ridicarea temperaturii are ca efect creșterea solubilizării substanțelor și creșterea toxicității acestora;

lumina, influențează procesele de fotosinteză și de degradare a substanțelor organice din apă, astfel: vara când unghiul de incidență al luminii este mare, procesele biochimice din apă sunt mai puternice, iar iarna sunt mai slabe;

viteza curentului apei influențează asupra gradului de aerare, de amestecare a apei cu substanțe poluante, asupra timpului de contact cu acestea (cu cât viteza apei este mai mare, cu atât aceste procese au loc mai rapid);

turbiditatea, influențează gradul de toxicitate al substanțelor în sensul ca apele ce conțin o cantitate mai mare de suspensii au toxicitate mai scăzută datorită proceselor de adsorbție a acestora la nivelul particulelor solide;

pH-ul acid sau alcalin are efecte negative asupra faunei și florei acvatice: în mediu acid crește solubilitatea și toxicitatea metalelor, iar în mediu alcalin crește stabilitatea și toxicitatea cianurilor și fenolilor prezenți în apă;

conținutul de oxigen dizolvat: prezența oxigenului dizolvat în apă grăbește oxidarea și descompunerea substanțelor organice ducând la micșorarea toxicității acestora asupra organismelor acvatice;

conținutul în dioxid de carbon, provine din respirația plantelor acvatice și din degradarea substanțelor organice, din care o parte ajută procesele de fotosinteză ale plantelor din apă, iar alta parte trece în atmosferă; în apa, dioxidul de carbon sub formă de bicarbonați sau carbonați, are rol de tampon (menține constant pH-ul apei).

Factorii interni care influențează gradul de toxicitate al substanțelor poluante sunt: specia organismelor prezente în apa, mărimea individului și starea fiziologică a acestora. Anumite specii de organisme se dezvoltă în număr mare în apele poluate, iar unele specii dispar.

Dintre efectele unor poluanți asupra mediului acvatic pot fi enumerate:

efectele substanțelor organice: substanțele organice de origine naturală: consumă oxigenul din apa necesar

procesului de respirație a plantelor acvatice, cât și pentru descompunerea aeroba completă a organismelor moarte din apă;

substanțele organice greu biodegradabile (produse petroliere, grăsimi) au efect toxic asupra organismelor acvatice și împiedica pătrunderea razelor solare în apa și reacțiile fotochimice din apă;

fenolii sunt toxici pentru pești, atacă sistemul nervos și imprimă gust și miros neplăcut cărnii și apei în general;

detergenții produc spumă la suprafața apei, limitează schimbul de gaze (oxigen și dioxid de carbon) dintre apă și atmosferă, distruge bacteriile aerobe care au rol important în descompunerea substanțelor organice;

pesticidele constituie o gravă amenințare pentru hidrosferă, aceste substanțe sunt acumulate în plantele acvatice, în peștii fitofagi și răpitori, care sunt consumați de către om; pesticidele pot constitui cauza unor boli grave, cum ar fi: cancerul, tulburări neurologice, afecțiuni ale glandelor endocrine, etc.

efectele substanțelor anorganice din apă asupra mediului: influența metalelor grele: plumb, mercur, cadmiu, au acțiune toxică asupra

organismelor acvatice și produc intoxicații grave asupra organismului uman –


anemie, insomnie, iritabilitate, plumbemie la intoxicațiile cu plumb – paralizii, insomnii, afecțiuni congenitale la intoxicațiile cu mercur – afecțiuni ale rinichiului, ficatului, inimii;

azotații ajunși în organismele vii și la om sunt reduși la azotiți care se combină cu hemoglobina din sânge, formând methemoglobina ce împiedică oxigenarea creierului și duce la moartea organismului; de asemenea, nitriții prezenți în organism se pot localiza la nivelul intestinului, formând un compus numit nitrozamină, care este cancerigen.

cianurile prezente în apa, chiar și în concentrații foarte mici, au acțiune toxică, provocând tulburări respiratorii, asfixiere, tulburări nervoase;

fosfații, alături de azotați, produc fenomenul de eutrofizare a apelor, în special al apelor stătătoare, astfel: creșterea concentrațiilor de azot și fosfor din apa determină înmulțirea rapidă a algelor și a macrofitelor acvatice la suprafața apelor și în zonele litorale; au loc modificări ale caracteristicilor apei (scăderea conținutului de oxigen, degajarea unor noxe cum ar fi amoniacul, hidrogenul sulfurat – provenite din descompuneri anaerobe), având ca efect moartea faunei acvatice.

poluarea biologică a apelor. Contaminarea biologică a apelor este produsă de diverși agenți biologici (microorganisme și substanțe organice fermentabile) provenite de la diferite fabrici alimentare, deversări industriale, zootehnice, spitale, etc.

Unul dintre cele mai obișnuite semne ale poluării apelor este vegetația verde de la suprafața, cunoscută sub numele de eutrofizare. Plantele acvatice și algele se dezvoltă la suprafața apelor, atunci când apa este îmbogățită cu un amestec de compuși care s-au infiltrat din solurile din apropiere. Fosfații sunt mai vinovați de apariția eutrofiei, decât nitrații. Amestecul format de cele două substanțe este ideal pentru dezvoltarea plantelor, inclusiv algele de adâncime și alte alge, dar și pentru unele microorganisme (bacterii, protozoare, ciuperci).

Compuși anorganici

Compușii anorganicii, solubili sau parțial solubili au în concentrații mari efecte negative asupra ecosistemelor acvatice, se acumulează în sedimentele din albie sau consumă oxigen dizolvat: carbonați, bicarbonați, sulfuri, cloruri, sulfiți, sulfați, fosfați.

2.7. Concluzii și recomandări

Calitatea factorului de mediu apa din Zona Metropolitană Craiova este afectată de către populație și activitățile industriale care determină și au determinat existența unor zone de poluare, concentrate în cadrul platformelor industriale. Se apreciază că calitatea factorului de mediu apa în cadrul Zonei Metropolitane Craiova este în general bună, identificându-se următoarele probleme:

afectarea calității apelor de suprafață datorită activităților industriale (prin funcționarea necorespunzătoare sau inexistenta instalațiilor de epurare);

depozitarii necontrolate a deșeurilor pe malurile cursurilor de apă, in special a deșeurilor menajere;

poluarea a solului si implicit a apelor subterane datorita activităților industriale; poluarea apelor subterane datorita depozitării necorespunzătoare a deșeurilor; rețele de apă sunt insuficiente și parțial uzate; sunt zone care nu au rețele de apa si zone care au presiune redusa in rețea. lipsa rețelelor de canalizare în unele zone; reabilitarea sistemelor de colectare a apelor uzate acolo unde este necesar, în

vederea reducerii ex filtrațiilor în apa subterană.


Pentru păstrarea și îmbunătățirea calității factorului de mediu apa, se fac următoarele recomandări:

Reducerea cantităților de poluanți evacuați in emisari; Încadrarea calităților apelor evacuate in cerințele impuse in legislația in vigoare; Extinderea si reabilitarea sistemelor de alimentare cu apa si canalizare in Zona

Metropolitană Craiova; Stoparea depozitarii necontrolate a deșeurilor in zona inundabila si pe malurile

albiilor râurilor, in special deșeurile menajere. Corelarea stricta a capacitații sistemelor de alimentare cu apa cu capacitatea

sistemului de canalizare si de epurare a apelor uzate; Preluarea apei potabile se va face din surse sigure, iar parametrii de calitate a apei

vor fi controlați înainte de a fi trimisa, prin sistem centralizat, la consumatori; În jurul captărilor si a rezervoarelor de apa se vor institui zone de protecție sanitara; Vor fi prevăzute aparate de contorizare a debitelor de apa captate, precum si a

debitelor de apa uzata ce ajung în stația de epurare; Limitele maxim admisibile pentru indicatorii de calitate ce trebuie sa caracterizeze

apele uzate evacuate din gospodăriile populației în rețeaua publica de canalizare sunt cele prevăzute de normativul NTPA-002 privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților si direct în stațiile de epurare (HG nr. 352/2005 privind modificarea si completarea HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate);

Limitele maxim admisibile pentru indicatorii de calitate ce trebuie sa caracterizeze apele uzate la ieșirea din stațiile de epurare (cu evacuare în emisari naturali) sunt cele prevăzute de normativul NTPA-001 privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale si urbane la evacuarea în receptorii naturali;

Branșarea consumatorilor individuali la sistemele de alimentare cu apa este de preferat sa se realizeze după execuția si punerea în funcțiune a sistemelor de canalizare si a stațiilor de epurare;

Lucrările de traversare a albiilor râurilor (poduri, podețe, conducte, linii electrice, etc.) se vor realiza cu asigurarea condițiilor normale de scurgere a apelor mari;

Amplasarea de lucrări sau construcții, inclusiv cele de locuit, în zonele inundabile se va face numai pe baza avizului de amplasament si a avizului de gospodărire a apelor eliberat de autoritățile de gospodărirea apelor, conform normelor legale în vigoare;

În perioada execuției lucrărilor de construcții se va interzice depozitarea materialelor de construcție si a deșeurilor în albiile si pe malul cursurilor de apa, precum si evacuarea de ape neepurate pe sol sau în apele de suprafață;

Se vor lua masurile necesare de apărare împotriva inundațiilor si se vor respecta zonele cu interdicții de construire;

În documentațiile de urbanism ulterioare adoptării PAT se vor preciza restricțiile la

regimul construcțiilor în funcție de limitele de inundabilitate a localității (unde este

cazul).


3. Factorul de mediu: AER

3.1. Încadrarea meteo-climatică a zonei

3.1.1. Regimul climatic general

Clima reprezintă una din componentele de bază ale cadrului natural cu influență nemijlocită și directă asupra tuturor activităților social-economice.

În acest context, cunoașterea caracteristicilor climatice, respectiv a valorilor elementelor și parametrilor meteorologici este necesară tuturor domeniilor a căror activitate este afectată de condițiile de vreme. Planificarea și desfășurarea eficientă a activităților din agricultură, energetică, transporturi, turism și arhitectură, ori în balneologie și igiena publică etc. este de neconceput fără luarea în considerare a complexului caracteristicilor climatice.

Amplasarea și orientarea corectă a obiectivelor industriale în perimetrul arealelor urbane impune discernământ pentru evitarea creșterii poluării.

Adâncimea de fundare a construcțiilor, precum și cea de îngropare a conductelor de apă trebuie să țină seama de regimul termic (adâncimea de îngheț în sol, valoarea temperaturii negative și durata) pentru a se evita spargerea țevilor de apă și de canalizare.

Ca urmare a poziției sale în sud-estul continentului european și în sud-estul României, deasupra zonei analizate – Zona Metropolitană Craiova – acționează în principal centrii barici specifici Europei meridionale și de sud-est.

Ciclonii mediteraneeni, Anticiclonul siberian, Anticiclonul scandinav.

Zona Metropolitană Craiova aparține zonei cu climă temperată, cu influențe mediteraneene. Poziția sa și caracterul de depresiune al terenului pe care îl ocupă în vecinătatea curburii făcute de lanțul carpato-balcanic, determină, per ansamblu, un climat mai cald decât în partea centrală și nordică a țării, cu o medie anuală de 10 – 11,5°C, iar numărul zilelor fără îngheț depășește 225 de zile/an.

Zona se caracterizează prin ierni moderate, veri călduroase, cu un număr mare de zile tropicale, precipitații în toate anotimpurile, dar cu îndelungate perioade secetoase în intervalul iunie - iulie și uneori martie - aprilie.

3.1.2. Temperatura aerului

Temperatura medie anuală la Stația meteorologică Craiova este de 10,8 °C, de-a lungul anilor valorile variind între 9,1 °C (în 1933) și 12,5 °C (în anul 2000). Mersul anual este unul normal pentru zona temperat-continentală, cu media lunară cea mai ridicată în iulie (22,5 °C) și cea mai coborâtă în ianuarie (-2,4 °C), rezultând astfel o amplitudine medie anuală de 24,9 °C. Se remarcă faptul că valori negative ale mediilor lunare apar numai în ianuarie și februarie.

Cele mai mari temperaturi medii lunare au valori pozitive în tot cursul anului, acestea fiind cuprinse între 3,7 °C (ianuarie) și 25.8 °C (iulie). Cele mai mici valori medii lunare sunt negative în intervalul noiembrie-martie (-11,2 °C în ianuarie) și pozitive în restul anului, însă nedepășind pragul de 20 °C (19,4 °C în iulie).


Maximele și minimele absolute lunare sunt mult diferite față de valorile medii. Astfel, temperaturile maxime absolute lunare variază între 19.5° C, în luna decembrie, și 41.5 °C, în luna iulie. Temperaturile minime absolute lunare au valori pozitive numai în lunile de vară (iunie-august), fără a depăși însă 7,5 °C. în intervalul decembrie-martie, minimele absolute scad sub -25,0 °C, cea mai mică valoare fiind caracteristică lunii ianuarie (-35,5 °C).

Zilele de vară sunt cele cu temperatura maximă diurnă > 25 °C, zilele tropicale au temperatura maximă diurnă > 30 °C, iar nopțile tropicale sunt cele în care temperatura minimă diurnă este > 20 °C. Procentual, din numărul total al zilelor anului, zilele de vară reprezintă 28.7 % (104.8 zile), zilele tropicale 9,5 % (34.7 zile), iar nopțile tropicale 1,3 % (4,9 zile).

Figura 6. Temperatura în decursul unui an.

3.1.3. Precipitațiile

Precipitațiile atmosferice înregistrează, în ciuda uniformității reliefului, diferențe sensibile de la un loc la altul. Cantitățile medii anuale cresc dinspre partea joasă din sud, către dealurile din nord: 523.0mm la Craiova, 529.0 mm la Brădești.

Cantitățile medii lunare cele mai mari cad în luna iunie (71.3 mm la Craiova și 62.9 mm la Brădești). Cantitățile medii lunare cele mai mici cad în luna februarie: 28,2 mm la Craiova sau martie (34.6 mm la Brădești. Cea mai mare parte a precipitațiilor cad în semestrul cald, când aversele însoțite de descărcări electrice sunt frecvente. Cantitățile maxime căzute In 24 de ore au însumat 85.0 mm la Craiova (29 aug. 1927), 87.9 mm la Brădești (20 Iun. 1954).

3.1.4. Stratul de zăpadă

Stratul de zăpadă prezintă mari discontinuități atât în timp, cât și în spațiu. Durata medie anuală este de 47.5 zile la Craiova, de peste 50,0 zile pe dealurile din extremitatea nordică a județului Dolj. Grosimile medii decadice variază la Craiova între 6,0 și 14,0 cm în ianuarie și februarie.


3.1.5. Regimul vânturilor

La Stația meteorologică Craiova, în vecinătatea suprafeței terestre, la înălțimea de 10 m a giruetei, vântul bate cel mai frecvent dinspre vest și est, aceste două direcții având o frecvență aproape egală și însumând aproximativ 44 % din numărul observațiilor. Vitezele medii cele mai ridicate aparțin acelorași direcții (4.3 m/s pentru direcția E, 4.2 m/s pentru direcția V), iar viteza medie anuală este de circa 3 m/s. Vântul bate cel mai intens în perioada martie-aprilie, (4.7 m/s, din direcția E, în luna aprilie), iar vitezele medii cele mai mici (în jur de 1.0 m/s, din direcția S), se înregistrează în lunile noiembrie și decembrie. Frecvența calmului atmosferic este de numai 23 %. Trebuie remarcat faptul că, la nivel de topoclimat, configurația reliefului are o mare importantă pentru direcția vântului. Astfel, orientarea NNV-SSE a văii Jiului conferă circulației atmosferice din zona joasă a municipiului Craiova si a întregii zone metropolitane o componentă în același sens.

3.1.6. Concluzii și aprecieri teoretice privind climatul urban

Zona Metropolitană Craiova reprezintă un component al peisajului geografic antropizat. Modificările caracterului suprafeței (subiacente, active) din interiorul orașului au atras după ele modificări de ordin climatic.

Orașul se deosebește de localitățile rurale în primul rând prin materialul de construcții folosit. În timp ce localitatea rurală în majoritatea zonelor sunt acoperite preponderent cu un înveliș vegetal (grădini, livezi, curți) în zonele urbane predomină piatra artificială, cărămida, țigla ori terasele de beton ale acoperișurilor și pereților, asfaltul străzilor.

În locul solului poros, acoperit cu vegetație al localităților rurale, în oraș se întâlnește asfalt și beton compact, impermeabil, deosebiri care aduc schimbări asupra climatului.

Climatul orașelor, inclusiv al municipiului Craiova, poate fi definit ca ansamblul unor microclimate separate. Acest climat este caracterizat prin trăsături proprii, deosebit de cele ale regiunilor înconjurătoare. Factorii care influențează climatul în oraș se pot grupa în două mari categorii și anume, naturali și artificiali. Din categoria factorilor naturali fac parte: radiația solară – diferită după latitudine, circulația generală, relieful vetrei orașului și al împrejurimilor și vegetația.

În a doua categorie intră: topografia urbană, forma orașului și întinderea lui în suprafață.

Odată cu industrializarea, alți trei factori capătă importanță sporită și anume: numărul și densitatea populației, sursele artificiale de căldură și poluarea atmosferei orașelor.

Dintre sursele de căldură, cea mai importantă este aceea provenită din consumul de combustibil casnic și industrial.

Căldura primită prin arderea combustibilului este nesemnificativă vara, în schimb iarna poate echilibra căldura primită prin radiația solară.

În ceea ce privește poluarea atmosferei orașului aceasta are o serie de consecințe de ordin climatic și biologic.

Astfel, valul de impurități absoarbe radiația solară în timpul zilei în schimb micșorează radiația efectivă în cursul nopții – atenuând astfel răcirile excesive.

În general, în perimetrul Zonei Metropolitane Craiova (datorită factorilor de natură locală) apar diferențieri microclimatice. Se pot distinge astfel două categorii de microclimate:


Microclimatul exterioarelor (microclimatul străzilor, curților, acoperișurilor, al fațadelor umbrite sau însorite, al spațiilor verzi care în ansamblu formează topoclimatul urban);

Microclimatul interioarelor, denumit microclimatul spațiilor închise. Acesta reprezintă în fapt tipul de climat artificial propriu-zis, fiind deopotrivă rezultatul factorilor naturali ca și ai celor artificiali.

Orașul acționează asupra vântului în două moduri total diferite. Pe de-o parte datorită diferențelor de temperatură care apar temporar, între oraș și zonele limitrofe lui se formează un sistem de vânt propriu nu prea intens dar totuși existent (“vântul urban”). De exemplu supraîncălzirea orașului în serile senine și cu vânt slab, duce la formarea vântului spre oraș. Pe de altă parte, cea mai importantă influență a orașului asupra vântului constă în faptul că aceasta acționează ca obstacol pentru curenții generali ai circulației atmosferice. Din cauza clădirilor cu înălțimi și poziții diferite, orașul acționează asupra vântului ca un obstacol pentru curenții generali ai circulației atmosferice. Din acest motiv vântul este slăbit ca intensitate în imediata vecinătate a solului, iar turbulența este apreciabil sporită. Între clădiri și până la o anumită înălțime deasupra acestora se formează o masă de aer turbulent, peste care curenții generali ai vântului trec ca peste un obstacol.

Ca la orice obstacol, rezultă o îndesire a liniilor de curent ceea ce de la o anumită altitudine, conduce la sporirea vitezei vântului deasupra orașului și în mod corespunzător la apariția unei componente ascensionale a aerului în partea “în vânt” și o componentă descendentă a curenților de aer în partea de “sub Vânt” a orașului.

Făcând abstracție de perturbarea generală a vântului în oraș, pe anumite porțiuni – în special pe arterele lungi și drepte, orientate paralel cu circulația generală a curenților de aer, se constată “efecte de ajutaj” care sporesc viteza vântului.

Limita climatului urban se consideră ca se extinde pe întreaga suprafața acoperită cu construcții, cu mici influențe asupra zonelor înconjurătoare.

Pe verticală, climatul urban se manifestă până la o înălțime de 3 – 5 ori mai mare decât înălțimea medie a construcțiilor. Fenomenul complex de “clima urbană” se materializează prin valori diferite ale temperaturii aerului față de împrejurimi. Valorile maxime ale regimului termic nu sunt apreciabil diferite față de zonele limitrofe.

Temperaturile minime în schimb, sunt mai mari în oraș decât în zonele limitrofe, dar turbiditatea aerului în oraș este mai pronunțată. Între oraș și arealele limitrofe se poate dezvolta în anumite situații aero-sinoptice, un curent de aer specific “vânt urban de sol”.

Din punct de vedere topoclimatic, Craiova și spațiul său metropolitan se încadrează în topoclimatul etajului dealurilor joase, respectiv al câmpiilor înalte. La scară locală se pot deosebi topoclimate naturale, pentru care rolul predominant în diferențierea regimului elementelor climatice îl au particularitățile suprafeței active, în primul rând cele ale reliefului, și topoclimatele antropice, pentru care nuanțarea climatului este datorată activităților umane.

În arealul de studiu, topoclimatele naturale cuprind trei categorii. în separarea lor s-a ținut cont mai ales de caracteristicile reliefului (altitudine, formă, expoziție, înclinare etc.).

Partea mediană, cea mai joasă, corespunde topoclimatului de luncă. Configurația reliefului favorizează cantonarea aerului rece în formele negative de relief, creșterea frecvenței inversiunilor de temperatură, a cețurilor, precum și o dispersie mai dificilă a poluanților atmosferici. Pe de altă parte, dacă direcția vântului corespunde cu orientarea generală a văii, dinamica aerului este intensificată prin efectul de canalizare.

Topoclimatul de terase și câmpii înalte are o extindere mare în sudul regiunii studiate și este favorabil culturilor agricole. La rândul său, este alcătuit dintr-un mozaic de microclimate ce


se suprapun peste areale cu diferite expoziții și înclinări, cu favorabilitate pentru un anumit mod de utilizare a terenului (culturi anuale, culturi perene, viticultură etc.).

Topoclimatul de dealuri joase predomină în jumătatea nordică și se suprapune peste un mod mixt de utilizare a terenului (culturi agricole, pășuni, păduri etc.).

Topoclimatul antropic caracterizează orașul Craiova, zonele industriale din vecinătate și aeroportul. La rândul său, este alcătuit din topoclimate elementare ce se suprapun peste areale cu suprafețe relativ omogene. Se pot identifica: topoclimate urbane rezidenţiale, topoclimate de zone industriale, topoclimate de spatii verzi intraurbane, topoclimate de suprafețe lacustre, topoclimat de aeroport. O caracteristică comună a acestor topoclimate este aportul de căldură datorat activităților antropice, o suprafața activă modificată și impurificarea aerului cu gaze și aerosoli cu consecințe în regimul elementelor climatice.

3.2. Descrierea poluării atmosferice locale

3.2.1. Poluarea atmosferică

3.2.1.1. Poluarea cu dioxid de sulf (SO2)

Caracteristici generale:

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu miros pătrunzător care irită ochii și căile respiratorii.

Surse naturale: erupțiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentația bacteriană în zonele mlăștinoase, oxidarea gazului cu conținut de sulf rezultat din descompunerea biomasei.

Surse antropice: (datorate activităților umane), sistemele de încălzire a populației care nu utilizează gaz metan, procesele industriale (siderurgie, rafinărie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei și hârtiei și, în măsură mai mică, emisiile provenite de la motoarele diesel.

Efecte asupra sănătății populației:

În funcție de concentrație și perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sănătății umane. Expunerea la o concentrație mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurtă de timp, poate provoca dificultăți respiratorii severe. Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii, vârstnicii și persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii. Expunerea la o concentrație redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infecții ale tractului respirator. Dioxidul de sulf poate potența efectele periculoase ale ozonului.

Efecte asupra plantelor:

Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii și țesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber. Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele, ghindele roșii și negre, frasinul alb, lucerna, murele.

Efecte asupra mediului:


În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitațiilor, cu efecte toxice asupra vegetației și solului. Creșterea concentrației de dioxid de sulf accelerează coroziunea metalelor, din cauza formării acizilor. Oxizii de sulf pot eroda: piatra, zidăria, vopselurile, fibrele, hârtia, pielea și componentele electrice.

3.2.1.2. Poluarea cu dioxid de azot (NO2)


Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conțin azot și oxigen în cantități variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.

Principalii oxizi de azot sunt:

Monoxidul de azot (NO) care este un gaz incolor și inodor; Dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roșcat cu miros puternic,

înecăcios.

Dioxidul de azot în combinație cu particule din aer poate forma un strat brun-roșcat. în prezența luminii solare, oxizii de azot pot reacționa și cu hidrocarburile formând oxidanți fotochimici. Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atât suprafață terestră cât și ecosistemul acvatic.

Surse antropice:

Oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci când combustibilii sunt arși la temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităților industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea calității apei, efectului de seră, reducerea vizibilității în zonele urbane.


Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atât pentru oameni cât și pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decât cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la concentrații reduse afectează țesutul pulmonar. Populația expusă la acest tip de poluanți poate avea dificultăți respiratorii, iritații ale căilor respiratorii, disfuncții ale plămânilor. Expunerea pe termen lung la o concentrație redusă poate distruge țesuturile pulmonare ducând la amfizem pulmonar. Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.

Efecte asupra plantelor și animalelor:

Expunerea la acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetației prin albirea sau moartea țesuturilor plantelor, reducerea ritmului de creștere a acestora.

Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare animalelor, care seamănă cu emfizemul pulmonar, iar expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor provocând boli precum pneumonia și gripa.


Alte efecte:

Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide și favorizează acumularea nitraților la nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental. De asemenea, poate provoca deteriorarea țesăturilor și decolorarea vopselurilor, degradarea metalelor.

3.2.1.3. Poluarea cu monoxid de carbon (CO)


La temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, de origine atât naturală cât și antropica. Monoxidul de carbon se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili.

Surse naturale: arderea pădurilor, emisiile vulcanice și descărcările electrice.

Surse antropice: se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili.

Alte surse antropice: producerea oțelului și a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier, aerian și feroviar.

Monoxidul de carbon se poate acumula la un nivel periculos în special în perioada de calm atmosferic din timpul iernii și primăverii (acesta fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic la temperaturi scăzute), când arderea combustibililor fosili atinge un maxim.

Monoxidul de carbon produs din surse naturale este foarte repede dispersat pe o suprafață întinsă, nepunând în pericol sănătatea umană.


Este un gaz toxic, în concentrații mari fiind letal (la concentrații de aproximativ 100 mg/m3) prin reducerea capacității de transport a oxigenului în sânge, cu consecințe asupra sistemului respirator și a sistemului cardiovascular.

La concentrații relativ scăzute:

Afectează sistemul nervos central; Slăbește pulsul inimii, micșorând astfel volumul de sânge distribuit în organism; Reduce acuitatea vizuală și capacitatea fizică; Expunerea pe o perioadă scurtă poate cauza oboseală acută; Poate cauza dificultăți respiratorii și dureri în piept persoanelor cu boli

cardiovasculare; Determină iritabilitatea, migrene, respirație rapidă, lipsa de coordonare, greața,

amețeală, confuzie, reduce capacitatea de concentrare.

Segmentul de populație cel mai afectat de expunerea la monoxid de carbon o reprezintă: copiii, vârstnicii, persoanele cu boli respiratorii și cardiovasculare, persoanele anemice, fumătorii.

Efecte asupra plantelor:

La concentrații monitorizate în mod obișnuit în atmosferă nu are efecte asupra plantelor, animalelor sau mediului.


3.2.1.4. Poluarea cu plumb (Pb)


Metalele toxice provin din combustia cărbunilor, carburanților, deșeuri menajere și din anumite procedee industriale. Se găsesc în general sub formă de particule (cu excepția mercurului care este gazos). Metalele se acumulează în organism și provoacă efecte toxice de scurtă și/sau lungă durată. În cazul expunerii la concentrații ridicate ele pot afecta sistemul nervos, funcțiile renale, hepatice, respiratorii.

3.2.1.5. Poluarea cu Cadmiu (Cd)

Cadmiul face parte din grupa ultramicroelementelor (Trifu, 1997), nu prezintă nici o funcție esențială pentru plante (Lehoczky s.a., 2000), fiind toxic atât pentru plante, cat și pentru animale și om.

3.2.2. Monitorizarea calității aerului

În cursul anului 2014, supravegherea calității aerului s-a realizat prin intermediul sistemului automat de monitorizare a calității aerului (inclus în RNMCA), format din cinci stații amplasate în aglomerarea Craiova:

Stația DJ-1 (stație urbană de trafic amplasată în Craiova, pe Calea București, vis-a-vis de Piața Mare, locația respectivă fiind reprezentativă din punct de vedere al traficului - raza ariei de reprezentativitate max. 100m): poluanții monitorizați sunt: SO2, NO, NO2, NOx, CO, PM10 și BTEX.

Stația DJ-2 (stație de fond urban amplasată în zona Primăriei Craiovei, parcarea acesteia, expusă mai puțin traficului și industriei): poluanții monitorizați SO2, NO, NO2, NOx, CO, PM2,5 și BTEX.

Stația DJ-3 (stație mixtă- industrială și de trafic, amplasată Craiova, str. Maria Tănase, în zona Billa, aflată sub influența ambelor termocentrale și a rețelei de trafic intens din vestul orașului - raza ariei de reprezentativitate este de max. 1 km): poluanții monitorizați sunt SO2, NO, NO2, NOx, PM10 și O3.

Stația DJ-4 (stație industrială, situată la intrarea în Ișalnița, în mediu suburban, aflată sub influența termocentralei din zonă mai ales): poluanții monitorizați sunt SO2, NO, NO2, NOx și O3.

Stația DJ-5 (stație de fond suburban amplasată în zona pod Jiu spre intrarea în Breasta, situată la distanta de aproape toate sursele de poluare majore din aglomerare, afectată uneori de emisiile de la CET Ișalnița): poluanții monitorizați sunt SO2, NO, NO2, NOx, PM10, CO și O3.

3.2.2.1. Nivelul concentrațiilor medii anuaale ale poluanților atmosferici

În general, valorile cele mai ridicate pentru oxizii de azot, monoxidul de carbon și pulberile în suspensie monitorizate s-au înregistrat în cursul lunilor de toamnă și iarnă, în timpul cărora sursele de emisie se amplifică mai ales datorită necesității încălzirii locuințelor. SO2 a avut o variație diferită a datelor orare în cursul zilei, de cele mai multe ori valorile mai ridicate ale concentrațiilor au fost independente de variația oxizilor menționați mai sus și de cea a PM10.


Trebuie menționat faptul că în aglomerarea Craiova s-au desfășurat în ultimii ani diverse lucrări de șantier pentru optimizarea infrastructurii în special, dar nu numai, care, pe de altă parte, au influențat concentrațiile poluanților atmosferici monitorizați, după cum se poate observa din evoluția concentrațiilor.

Oxizii de azot - NO2

Oxizii de azot au ca surse emisiile din procesele de ardere a combustibililor în diverse industrii și din încălzirea casnică, dar semnificativ și din traficul urban și extraurban.

Precizăm că în nici un an, la nici o stație pentru care datele au fost suficiente pentru evaluare nu s-au înregistrat depășiri ale valorii limită anuale în primul rând, respectiv ale limitei de depășiri pentru valoarea limită orară (maxim 4/an în zona urbană, la DJ-1 în 2011 respectiv în 2012 la DJ-2).

Figura 7. Evoluția mediilor anuale înregistrate la stațiile de monitorizare față de valoarea limită anuală.

În ceea ce privește evoluția acestui poluant la stațiile de monitorizare din Craiova se menționează următoarele, conform APM Dolj:

a) la DJ-2- stația de fond urban, din motive tehnice în cursul anilor 2013 și 2014 nu sunt disponibile date; în anii precedenți se observă o variație a mediilor anuale și implicit a concentrațiilor între 20-37 μg/m3, acestea fiind probabil influențate de lucrările de șantier din apropierea stației (2011-2012 - construcția pasajului suprateran din zona centrală a orașului Craiova).

b) la DJ-1- stația de trafic, din motive tehnice nu sunt suficiente date pentru anul 2014; pentru anii precedenți se observă o variație a mediilor anuale între 30-40 μg/m3, cu tendință de creștere. Se precizează că și această stație este posibil să se fi aflat sub influența lucrărilor la infrastructură și a altor șantiere din zone apropiate.

c) la stația industrială DJ-3, din motive tehnice pentru acest poluant datele înregistrate pentru anii 2012, 2013, 2014 nu sunt suficiente conform criteriilor de calitate din legislație; în anii anteriori putem observa o variație a mediilor anuale în jurul a 30 μg/m3.

d) la stația industrială DJ-4, pentru anii 2009, 2010, 2011 datele înregistrate nu sunt suficiente conform criteriilor de calitate din legislație, iar în ultimii 3 ani sunt disponibile datele din motive tehnice; pentru anii în care au existat date putem totuși afirma că acestea au fost apropiate de cele înregistrate pentru DJ-5 (zonele în care sunt amplasate ambele stații sunt suburbane). De menționat faptul că


termocentralele sub influența cărora se află stația utilizează din 2008-2009 instalații de reducere a oxizilor de azot

e) la stația suburbană DJ-5, din motive tehnice nu s-au obținut date suficiente pentru anii 2010, 2014; datele înregistrate în ceilalți ani indică însă medii anuale scăzute, de aproximativ 16 μg/m3.

Se precizează că în nici un an, la nici o stație pentru care datele au fost suficiente pentru evaluare nu s-au înregistrat depășiri ale VL anuale în primul rând, respectiv ale limitei de depășiri pentru VL orară (maxim 4/an în zona urbană, la DJ-1 în 2011 respectiv în 2012 la DJ-2).

SO2

SO2 este emis în special în procesele de ardere a combustibililor solizi, acre au conținut ceva mai ridicat în sulf, procese care în zona se produc în termocentrale care folosesc drept combustibil cărbunele și la încălzirea casnică, dar și din traficul urban și extraurban.

Nu s-au mai înregistrat concentrații mai ridicate și depășiri ale VL orare și zilnice la SO2 la cele două stații urbane (pentru care datele îndeplinesc criteriile de calitate conform Legii 104/2011), odată cu începerea utilizării instalațiilor de desulfurare una dintre termocentralele din zonă.

Tabel 17. Medii anuale de SO2.

Stație Poluant Media anuală Unitate de măsură

DJ-1 SO2 8 µg/m3

Dj-3 SO2 7 µg/m3

În anii 2009-2010 evenimentele de poluare (depășiri ale VL orare și VL zilnice) s-au diminuat ca număr și intensitate față de anii precedenți; în 2011 s-au semnalat din nou câteva evenimente pe fondul unei acumulări de poluant în condiții de ceață persistentă. În 2012 au fost evenimente izolate, însă importante ca pondere în numărul total de depășiri al VL orare. În ultimii doi ani, la stațiile DJ-1 și DJ-3 la care datele au fost suficiente pentru evaluare nu s-au înregistrat depășiri ale VL orare.

Privitor la valorile maxime înregistrate și la depășirea pragului de alertă pentru SO2, se precizează:

în 2008, la 2 stații urbane (DJ1 și DJ3) s-a înregistrat, pe 13 noiembrie, depășirea pragului de alertă, fenomenul nu s-a repetat în 2009 și 2010;

în 2011 s-a înregistrat din nou, pe 13 decembrie, depășirea pragului de alertă la stația DJ1;

în 2012, 2013, 2014 nu s-a înregistrat depășirea pragului de alertă și nici valori peste 650 μg/m3 la nici una dintre stații.


Figura 8. Evoluția concentrațiilor medii anuale înregistrate la stațiile de monitorizare.

Poluantul SO2 are ca surse principale în zona municipiului Craiova procesele de ardere a combustibililor solizi care au conținut ceva mai ridicat în sulf de la cele 2 termocentrale. În ceea ce privește evoluția acestui poluant la stațiile de monitorizare din Craiova se fac următoarele precizări:

a) la DJ-2- stația de fond urban, din motive tehnice în cursul anilor 2011 și 2013 nu sunt date suficiente pentru a îndeplini criteriile de calitate; în ceilalți ani se observă variația mediilor anuale și implicit a concentrațiilor, posibil influențate și de lucrările de șantier din apropierea stației (2011-2012 - construcția pasajului suprateran din zona centrală a orașului); în afară de sursele principale de emisie reprezentate de cele două termocentrale din aglomerare al căror combustibil principal este cărbunele.

b) la DJ-1- stația de trafic se observă o variație a mediilor anuale între 22-8 μg/m3, cu tendință de scădere în ultimii ani; și această stație este posibil să se fi aflat sub influența lucrărilor la infrastructură și a altor șantiere din zone apropiate.

c) la stația industrială DJ-3, din motive tehnice pentru acest poluant datele înregistrate pentru anul 2011 nu sunt suficiente conform criteriilor de calitate din legislație; mediile anuale sunt de asemenea în scădere în ultimii 2 ani; sursa industrială care influențează mai puternic stația pare a fi termocentrala de la Ișalnița, unde funcționează instalația de desulfurare de la sfârșitul lui 2013; concentrațiile înregistrate în această locație au putut fi influențate însă și de anumite arderi necontrolate ale diverselor deșeuri și de încălzirea casnică din timpul iernii, stația fiind apropiată de o mare zonă de case.

d) la stația industrială DJ-4, din motive tehnice pentru anii 2010, 2011, 2013 datele înregistrate nu sunt suficiente conform criteriilor de calitate din legislație, iar în anul 2014 nu sunt date din motive tehnice; pentru anii în care au existat suficiente se observă variația concentrațiilor anuale.

e) la stația suburbană DJ-5, din motive tehnice nu s-au obținut date suficiente pentru anii 2010, 2011 și 2013 și nu sunt date pentru 2014. Stația se află sub influența termocentralei de la Ișalnița mai ales; mediile anuale obținute ținând cont de criteriile de calitate din legislație nu au o variație importantă, se situează în domeniul 17-18 μg/m3.

În anii 2009-2010 evenimentele de poluare (depășiri ale VL orare și VL zilnice) s-au diminuat ca număr și intensitate față de anii precedenți; în 2011 s-au semnalat din nou câteva evenimente pe fondul unei acumulări de poluant în condiții de ceață persistentă. În 2012 au existat evenimente izolate, însă importante ca pondere în numărul total de depășiri al VL orare. În ultimii doi ani, la stațiile DJ-1 și DJ-3 la care datele au fost suficiente pentru evaluare nu s-au înregistrat depășiri ale VL orare.

Privitor la valorile maxime înregistrate și la depășirea pragului de alertă pentru SO2 se precizează:


În 2008, la 2 stații urbane (DJ1 și DJ3) s-a înregistrat, pe 13 noiembrie, depășirea pragului de alertă, fenomenul nu s-a repetat în 2009 și 2010

În 2011 s-a înregistrat din nou, pe 13 decembrie, depășirea pragului de alertă la stația DJ1

În 2012, 2013, 2014 nu s-a înregistrat depășirea pragului de alertă și nici valori peste 650 μg/m3 la nici una dintre stații.

PM10 și PM2,5

Fracțiile PM10 și PM2,5 au ca surse principale emisiile din procesele de ardere a combustibililor în diverse industrii și din încălzirea casnică, semnificativ și traficul urban si extra urban, resuspensia pulberilor de pe terenurile agricole și activitățile de șantier.

Evoluția pulberilor în suspensie PM10 monitorizate prin metoda gravimetrică, care în anii 2008-2009 a ridicat probleme de depășire a VL zilnice prevăzute în legislație, a înregistrat valori mai ridicate în timpul iernii, în perioada în care procesele de ardere industriale și casnice pentru încălzire sunt decisive. De asemenea, se înregistrează concentrații ceva mai ridicate în perioade de secetă și de calm atmosferic, evoluția fiind foarte apropiată în cursul zilei de cea a oxizilor de azot.

În anul 2014, deși la cele două stații urbane DJ-1 și DJ-3 nu s-au colectat suficiente date, acestea sunt apropiate ca procent de criteriul de calitate specific, putem totuși preciza că în general s-au înregistrat valori mai scăzute ale datelor gravimetrice zilnice, însă evoluția concentrațiilor în cursul lunilor de toamnă și iarnă a ridicat probleme în perioade caracterizate de calm atmosferic și lipsa precipitațiilor, ca și în anii precedenți.

În ceea ce privește evoluția acestui poluant la stațiile de monitorizare din Craiova se menționează următoarele:

Poluantul nu se monitorizează la stația DJ-2 din 2009 și la DJ-4; La stația de trafic DJ-1, din motive tehnice nu s-au obținut date suficiente conform

criteriilor de evaluare decât în 2013 (însă foarte aproape de îndeplinirea criteriilor au fost și datele din 2014)

La stația industrială DJ-3, din motive tehnice nu s-au obținut date suficiente conform criteriilor de evaluare decât în 2013 (însă foarte aproape de îndeplinirea criteriilor au fost și datele din 2008 și 2014)

La stația suburbană DJ-5 în perioada în discuție, din motive tehnice nu au fost obținute date suficiente conform criteriilor de evaluare din legislație.

Cele mai ridicate concentrații s-au înregistrat de-a lungul anilor de monitorizare la stația DJ-3. În ultimii ani se remarcă în general o scădere a mediilor și maximelor valorilor înregistrate la stațiile urbane, la DJ-3 (în 2008 avem o medie anuală de 60 μg/m3 la 73% captură date, în 2013- 28 μg/m3, iar în 2014- 27 μg/m3 la aproape 70% captură date) și DJ-1 (medie anuală de 47 μg/m3 în 2008, la 62% captură date, 23 μg/m3 în 2013 și respectiv 21 μg/m3 în 2014 la 74% captură date).

Pentru fracția PM2,5 din pulberile în suspensie, monitorizată conform normativelor în vigoare doar la stația de fond urban DJ-2- Primăria s-au înregistrat media anuală de 25 μg/m3 pentru 2009. În ceilalți ani, din motive tehnice nu s-au obținut date care să respecte criteriile prevăzute în legislație pentru raportare.

Valorile cele mai ridicate pentru pulberile în suspensie monitorizate s-au înregistrat, ca și la PM10, în cursul lunilor de iarnă, în timpul cărora sursele de emisie se amplifică mai ales datorită necesității încălzirii locuințelor, mai ales în condiții de calm atmosferic.


Figura 9. PM10 - evoluția mediilor anuale obținute la stațiile de monitorizare față de valoarea limită anuală.

Ozonul O3

Ozonul, poluant secundar a cărui formare și acumulare în atmosferă depinde mult de condițiile climatice- respectiv radiația solară și temperaturile ridicate din sezonul primăvară- toamnă, presiunea ridicată, vântul și de existența în principal a precursorilor de natură organică și a oxizilor de azot.

Ozonul a putut fi monitorizat doar la stația Billa (DJ-3) și a avut, ca de obicei, câteva depășiri ale valorii țintă pentru sănătatea umană, fără a avea date concludente în perioada iulie-august, de obicei cele mai călduroase și cu radiația solară cea mai intensă din cursul anului.

Figura 10. O3 - evoluția mediilor anuale obținute la stațiile de monitorizare față de valoarea limită anuală.

Evoluția O3, așa cum reiese din graficul de mai sus, a înregistrat de-a lungul anilor valori diferite, în general ridicate, la toate stațiile la care se monitorizează, însă fără atingerea pragului de alertă și foarte rar cu depășirea pragului de informare:

La stația industrială DJ-3 s-au înregistrat medii anuale în domeniul 44-58 μg/m3; La stația industrială suburbană DJ-4, din motive tehnice nu s-au obținut date

suficiente pentru a respecta criteriile de calitate pentru anii 2011, 2013 și nu sunt date pentru 2014


La stația suburbană DJ-5 (Breasta), din motive tehnice nu s-au obținut date suficiente pentru a respecta criteriile de calitate în anul 2013 și nu sunt date pentru 2014.

După cum se observă, anii cu cele mai ridicate medii au fost 2012 pentru stațiile suburbane DJ-4 și DJ-5, respectiv 2013 pentru stația industrială urbană DJ-3, unde s-au înregistrat valori ridicate și cele mai multe depășiri ale VL țintă (120 μg/m3- 65 zile), în condițiile de lipsă de date a stațiilor suburbane pe perioada cea mai călduroasă, datorită problemelor tehnice (procentul de date valide la aceste stații fiind în jurul a 40-50% din an).

Monoxidul de carbon

CO poluant provenit, ca și NO2, în special din procesele de ardere industriale, încălzire casnică și din trafic s-au obținut medii anuale scăzute de-a lungul anilor, după cum reiese din graficul de mai jos:

la stația de fond urban DJ-2 din motive tehnice nu s-au obținut date suficiente conform criteriilor de evaluare pentru anul 2011 și nu sunt date pentru anii următori;

la stația de trafic DJ-1, din motive tehnice nu s-au obținut date suficiente conform criteriilor de evaluare în anul 2008 și în 2014;

la stațiile industriale DJ-3 și DJ-5 nu se monitorizează; la stația suburbană DJ-5, din motive tehnice nu au fost obținute date suficiente

conform criteriilor de evaluare din legislație în 2008, 2009, 2011, 2013 și 2014.

Figura 11. CO - evoluția mediilor anuale în stațiile de monitorizare.

Benzen

Benzenul are ca sursă principală de proveniență traficul și monitorizat în stația de trafic DJ-1 și în stația de fond urban DJ-2:

la stația DJ-2, din motive tehnice nu au fost obținute date suficiente conform criteriilor de evaluare din legislație în perioada solicitată;

la stația de trafic DJ-1 s-au obținut mediile anuale de 2,11 μg/m3 în 2009 și 2,78 μg/m3 în 2012, în ceilalți ani din motive tehnice nu au fost obținute date suficiente conform criteriilor de evaluare.


Figura 12. Benzen - evoluția mediilor anuale în stațiile de monitorizare.

În ceea ce privește evoluția poluanților la stația de trafic DJ-1, mediile anuale obținute sunt conforme graficului de mai jos. După cum se observă, SO2 are medii anuale variabile și în scădere în ultimii ani, NO2 are tendință de creștere (dar nu sunt date pentru 2014), iar CO medii foarte scăzute, cu variație slabă.

Figura 13. Evoluția poluanților atmosferici la stația de trafic DJ-1.

3.2.2.2. Calitatea aerului ambiental

În cazul SO2 s-au înregistrat în anul 2011 mai mult de 24 depășiri ale VL orare (26) la stația urbană de trafic, situația însă nu s-a repetat, din contră, în ultimii ani nu s-au mai înregistrat astfel de depășiri -una singură pentru 2012 și deloc în 2013 și 2014. Episoadele de poluare din 2011 s-au concentrat practic în câteva zile din luna septembrie și în decembrie, în data de 13 decembrie fiind înregistrate, în condiții de ceată și calm atmosferic, 6 depășiri ale VL orare, inclusiv a pragului de alertă. Populația expusă la concentrațiile ridicate de SO2 în 2011 a fost de aproximativ 3% din numărul total de locuitori ai aglomerării Craiova. Pentru celelalte stații urbane nu s-au înregistrat de-a lungul timpului mai mult de 24 depășiri ale VL orare.

Pentru NO2, în anii în care s-au colectat date suficiente pentru evaluare nu s-au înregistrat mai mult de 4 depășiri ale VL orare.

În cazul O3,la stația industrială și de trafic urbană DJ-3 în ultimii 5 ani s-au îndeplinit criteriile de colectare a datelor, iar din medierea numărului de depășiri pe ultimii 3 ani ale valorii țintă rezultă un număr de 31depășiri.

Pentru PM10, în ultimii 5 ani de monitorizare nu s-au înregistrat depășiri ale mediei anuale și nici mai mult de 35 depășiri ale VL la 24 de ore la nici o stație urbană cu 65-75% date.


Pentru benzen, poluantul monitorizat la stația de trafic și la cea de fond urban nu s-a depășit media anuală în anii în care datele au fost suficiente pentru evaluare.

La CO nu s-a depășit nici una dintre limite în anii pentru care datele au fost suficiente pentru evaluare, la nici una dintre stații.

Pentru metale grele nu sunt disponibile date.

3.2.2.3. Emisiile de poluanți atmosferici și principalele surse de emisie

Energia

Energia este unul dintre cei mai importanți factori ce prejudiciază mediul prin diverse fenomene: creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, poluarea mediului cu hidrocarburi, stocarea pe termen lung a deșeurilor miniere și nucleare, despăduri în ritm alert etc.

Producția și consumul de energie exercită presiuni considerabile asupra mediului, care includ contribuții la schimbările climatice, deteriorarea ecosistemelor naturale și producerea de efecte negative asupra sănătății umane.

Sectorul energetic a contribuit ca factor major de degradare a mediului prin dezvoltarea centralelor electrice pe cărbuni inferiori. Poluarea în acest sector poate fii cauzată de procesul de producție a energiei primare, de transport, conversie și consum. Sectorul energetic contribuie la emisia în atmosferă a unor cantități însemnate de dioxid de sulf (SO2), monoxid de carbon (CO), dioxid de carbon (CO2), oxizi de azot (NOx), particule fine, precum și la deversarea de ape reziduale.

Emisiile de substanțe acidifiante pot prejudicia sănătatea umană, ecosistemele, clădirile și materialele (prin coroziune chimică). Efectele asociate fiecărui poluant depind de potențialul de acidifiere al acestuia și de proprietățile ecosistemelor și ale materialelor. Acidifierea este procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului, ca urmare a prezentei unor compuși care determină o serie de reacții chimice în atmosferă, conducând la modificarea pH-ului precipitațiilor și chiar al solului.

Indicatorul RO 01 urmărește tendințele emisiilor antropice ale substanțelor acidifiante: oxizi de azot (NOx), amoniac (NH3) și oxizi de sulf (SOx, SO2), la fiecare dintre acestea ținându-se cont de potențialul său acidifiant. Indicatorul oferă de asemenea informații referitoare la modificările survenite în emisiile provenite de la principalele sectoare sursă: producerea și distribuția energiei; utilizarea energiei în industrie; procesele industriale; transport rutier; transport nerutier; sectorul comercial, industrial și gospodării; folosirea solvenților și a produselor; agricultură; deșeuri; altele.

În județul Dolj, emisiile de dioxid de sulf, corespunzătoare anului 2014 sunt caracterizate de o scădere cu 68,41% față de anul 2010. Emisiile totale de NOX au atins în anul 2014, valoarea de 10548 t, față de 18671 t cât erau în 2010. Emisiile de NOX provin în special din sectoarele „Producția de energie termică și electrică” și „Transport rutier”. Emisiile de NH3 prezintă o scădere (22,83%) față de anul 2010. În 2014 emisiile totale de NH3 au fost de 153,45 t.

Emisiile de compuși organici volatili nemetanici (COVNM), oxizi de azot, monoxid de carbon și metan contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului (troposferă).

Ozonul este un oxidant puternic, iar ozonul troposferic poate avea efecte adverse asupra sănătății umane și a ecosistemelor. Este o problemă în special în timpul lunilor de vară. Concentrațiile mari de ozon la nivelul solului afectează în mod negativ sistemul respirator uman și există dovezi că expunerea pe termen lung accelerează declinul funcției pulmonare


cu vârsta și poate afecta dezvoltarea funcției pulmonare. Unele persoane sunt mai vulnerabile la concentrații mari decât altele, cu efectele cele mai grave, în general, la copii, astmatici și persoanele în vârstă. Concentrațiile mari în mediul înconjurător sunt dăunătoare culturilor și pădurilor, reducerea randamentelor, cauzând pagube frunzelor și reducând rezistența la boli.

Indicatorul RO 02 urmărește tendințele emisiilor antropice de poluanți precursori ai ozonului: oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), metan (CH4) și compuși organici volatili nemetanici (COVNM). Indicatorul oferă de asemenea informații referitoare la emisiile provenite din sectoarele: producerea și distribuția energiei, utilizarea energiei în industrie, procesele industriale; transportul rutier, transportul nerutier, arderi în sectorul comercial-rezidențial, producerea și utilizarea solvenților, agricultură, deșeuri, altele.

Activitatea energetică este responsabilă de existența poluanților în proporție de cca 50% monoxid de carbon.

Ozonul este un poluant secundar deoarece, spre deosebire de alți poluanți, nu este emis direct de vreo sursă de emisie, ci se formează sub influența radiațiilor ultraviolete, prin reacții fotochimice în lanț între o serie de poluanți primari (precursori ai ozonului – NOx, compuși organici volatili (COV), monoxid de carbon). Emisiile principalilor poluanți precursori ai ozonului de la nivelul solului au scăzut după anul 2010: oxizii de azot (NOx) cu 43,5%, compușii organici volatili nemetanici (COV) cu 51%, monoxidul de carbon (CO) cu 45%.

Industria

Industria reprezintă sectorul economic cu cea mai mare contribuție la poluarea mediului, prin cantitatea mare de poluanți gazoși, solizi și lichizi eliminată în aer, apă și sol.

Scopul sistemului integrat este implementarea unor măsuri de prevenire sau de reducere a emisiilor în atmosferă, apă și sol, inclusiv a măsurilor privind managementul deșeurilor, pentru atingerea unui înalt nivel de protecție a mediului ca un întreg. În acest sens este necesară reglementarea și controlul integrat al acestor activități astfel încât să se asigure respectarea legislației în domeniul protecției mediului și a principiilor dezvoltării durabile.

Impactul sectorului industrial asupra factorului de mediu aer se datorează:

emisiilor atmosferice de gaze și pulberi rezultate din procesele tehnologice și de producție;

pulberilor și gazelor provenite din procesele de ardere. producerii de deșeuri și existenței depozitelor de deșeuri industriale; producerii de deșeuri periculoase (șlamuri petroliere).

Principalele ramuri industriale cu impact semnificativ sunt: industria energetică; industria metalurgică (feroasă și neferoasă); industria materialelor de construcții; industria chimică; industria alimentară; creșterea intensiva a animalelor; industria constructoare de mașini; industria ușoară.

Industria energetică este reprezentată de unitățile de producere a energiei termice, în urma cărora rezultă emisii de poluanți în atmosferă, afectarea vegetației, poluare fonică, generarea de deșeuri. Industria materialelor de construcții este reprezentată prin unități importante de producere a cimentului, varului, cărămizilor refractare etc, activități ce elimină mari cantități de praf și mai puțin gaze nocive. Industria alimentară este reprezentată de instalații de producere a alimentelor și băuturilor din materii prime de origine animală și vegetală. Acest tip de activitate poate avea un impact semnificativ asupra mediului prin


emisii de poluanți în atmosferă, emisii de substanțe provenite de la instalațiile frigorifice, prin evacuarea apelor uzate tehnologice cu încărcare organică mare, producerea de deșeuri solide specifice acestor tipuri de activitate. De aceea, operatorii au acordat o atenție mărită eliminării acestor probleme prin realizarea unor stații de epurare, achiziționarea de incineratoare ecologice pentru deșeuri de origine animală etc.

Creșterea intensivă a animalelor este reprezentată prin fermele de păsări sau porci cu un impact semnificativ asupra aerului și solului.

Industria constructoare de mașini are un impact semnificativ asupra mediului prin deșeurile metalice rezultate din producția de serie și poluanți specifici rezultați în urma activității tratării suprafețelor metalice, obiectelor sau produselor utilizând solvenți organici.

Industria ușoară este reprezentată de fabricile de pretratare (operațiuni precum spălare, albire, mercerizare) sau vopsire a fibrelor ori textilelor care sunt surse generatoare de deșeuri și ape uzate.

Strategia industrială de dezvoltare durabilă vizează stimularea competitivității având ca rezultat creșterea economică stabilă, de durată și protecția mediului.

Transportul

Activitatea de transport joacă un rol esențial în dezvoltarea economică și socială a unei societăți. Sistemele de transport existente în România sunt transportul de marfă și transportul de călători, în cadrul acestor sisteme funcționând sisteme de transport rutier, feroviar, pe căi navigabile interioare, maritim, aerian, nemotorizat și speciale (prin conducte și transport electric aerian).

Impactul transportului se manifestă la nivelul tuturor factorilor de mediu. Dintre efectele pe care transportul le are asupra sănătății umane sunt importante cele legate de nocivitatea gazelor de eșapament care conțin NOx, CO, S02, CO2, compuși organici volatili, particule încărcate cu metale grele (plumb, cadmiu, cupru, crom, nichel, seleniu, zinc). Aceste noxe, împreună cu pulberile antrenate de pe carosabil, pot provoca probleme respiratorii acute și cronice, precum și agravarea altor afecțiuni. Gazele emise din trafic contribuie atât la creșterea acidității atmosferei, cât și la formarea ozonului troposferic, cu efecte directe și/sau indirecte asupra tuturor componentelor de mediu.

Transportul rutier de călători are o evoluție ascendentă, numărul autovehiculelor a crescut față de extinderea și modernizarea drumurilor publice, aceasta exercitând asupra mediului o presiune ridicată. Pentru perioada 2010 – 2014 se constată că scade ponderea utilizării transportului feroviar al călătorilor și crește ponderea transportului rutier.

Agricultură

Activitățile din sectorul agricol au impact asupra mediului înconjurător, în special asupra solului, prin cultivarea necorespunzătoare a terenurilor în pantă, prin sărăturarea și deșertificarea pământurilor prost administrate sau compactizarea solului, poluării prin utilizarea excesivă a pesticidelor (folosite la combaterea dăunătorilor) și îngrășămintelor (folosite la fertilizarea solurilor), prin pătrunderea poluanților din sol în stratul freatic favorizată și de practicarea inadecvată a irigațiilor.


Emisiile în atmosferă rezultate din agricultură constau în principal în metan și amoniac, gaze rezultate din procesele de fermentație enterică și din dejecțiile animalelor. Fermele zootehnice sunt importante surse de poluare, atât a aerului cât și a apelor.

Evoluția calității aerului este dependentă în principal de evoluția populației, de presiunea exercitată de sectorul industrial și de sectorul energetic. La acestea se adaugă în mai mică măsură presiunea exercitată de sectorul agricol și turistic. Acestea se cuantifică prin valoarea anuală a emisiilor atmosferice și prin efectele asupra sănătății oamenilor și ecosistemelor

Emisiile de gaze acidifiante (oxizi de azot, oxizi de sulf și amoniac) au scăzut în mod semnificativ în județul Dolj, emisiile de dioxid de sulf, corespunzătoare anului 2014 sunt caracterizate de o scădere cu 68,41% față de anul 2010. Emisiile totale de NOX au atins în anul 2014, valoarea de 10548 t, față de 18671 t cât erau în 2010. Emisiile de NOX provin în special din sectoarele „Producția de energie termică și electrică” și „Transport rutier”. Emisiile de NH3 prezintă o scădere (22,83%) față de anul 2010. În 2014 emisiile totale de NH3 au fost de 153,45 t. Tendința este de scădere și în cazul emisiilor principalilor poluanți precursori ai ozonului: compușii organici volatili nemetanici (COV) cu 51%, monoxidul de carbon (CO) cu 45%.

Există numeroși factori importanți în spatele reducerii accentuate a emisiilor de SOx. Una dintre acestea este trecerea, în sectorul energetic, de la utilizarea combustibililor cu un conținut ridicat de sulf (cărbunele sau păcura) la utilizarea combustibililor cu un conținut scăzut de sulf (gazul natural). În ultimii ani însă, din cauza prețului ridicat al energiei, utilizarea cărbunelui în centralele electrice este din nou în creștere. Montarea tehnologiei de desulfurare a gazelor de ardere în instalațiile industriale și impactul directivelor UE referitoare la conținutul de sulf din anumiți combustibili lichizi utilizați în transporturi sunt de asemenea factori importanți ce influențează nivelul emisiilor.

Reducerea emisiilor de NOx a apărut în aproape toate sectoarele economice. Principalele sectoare responsabile pentru această reducere sunt centralele electrice și industria. În sectorul energetic, reducerea emisiilor a avut loc ca urmare a modificării combustiei, introducerii tehnicilor de reducere a gazelor de ardere și trecerea combustibililor de la cărbune la gaz. Ca și în cazul SOx, schimbările economice și structurale semnificative din România au contribuit la reducerea emisiilor de NOx.

Emisiile de NH3, care contribuie la acidifiere, eutrofizare și formarea particule în suspensie, au scăzut.

Declinul emisiilor de NMVOC (precursori ai ozonului troposferic) s-a datorat în principal introducerii convertoarelor catalitice pentru vehicule, precum și introducerii măsurilor legislative privind limitarea utilizării emisiilor provenite de la solvenți în sectoarele non-combustie.

3.2.2.4. Concluzii

Zonele critice sub aspectul poluării atmosferice a Zonei Metropolitane Craiova sunt situate în apropierea unor artere rutiere intens circulate, a haldelor industriale și a depozitelor de deșeuri.

Punctele critice în privința protecției mediului la nivelul Zonei Metropolitane Craiova sunt:


Platforma industrială Ișalnița; Platforma de Sud - Est (Electroputere, Ford, M.A.T. Reloc); Pe Blvd. Nicolae Titulescu, Calea București și pe Blvd. Decebal din Craiova, traficul

rutier și cel feroviar poluează chimic și fonic atmosfera.

Prin specificul activităților desfășurate pe cele două platforme industriale, sunt evacuate în cadrul factorilor de mediu: aer, apă, sol, vegetație și așezări umane și mai departe, prin surse dirijate și nedirijate - o diversitate de noxe care afectează semnificativ calitatea tuturor componentelor mediului. Se impun, așadar, măsuri de protecție a mediului prin îmbunătățirea sistemului de evaluare a calității aerului, prognoză pe termen scurt și mediu, și modernizarea rețelei/sistemului pentru măsurarea noilor poluanți.

Traficul auto este o altă sursă de poluare importantă, ce contribuie la calitatea aerului și implicit, la calitatea vieții locuitorilor din municipiul Craiova și din localitățile aflate pe marile artere de circulație. Sunt necesare măsuri de decongestionare a traficului urban prin stimularea traficului pe rute ocolitoare, crearea de zone de parcare, crearea zonelor pietonale, crearea infrastructurii și stimularea transportului ecologic (ciclism, transport public).

3.3. Identificarea surselor de poluare fixe și mobile

3.3.1. Surse fixe de poluare a aerului

Sursele fixe de poluare ale aerului la Zonei Metropolitane Craiova, care influențează calitatea aerului, se regăsesc în:

Industrie; Lucrările de construcții – emisii de pulberi; Stațiile de preparare a betoanelor – emisii de pulberi; Încălzirea spațiilor de locuit, comerciale, instituționale; Prepararea hranei (mijloace proprii și unități specializate); Servicii (spălătorii, service auto și aparatura electronică, distribuție gaze naturale și

produse petroliere, etc.);

Aceste surse generează o gama de poluanți atmosferici comuni majorității, care se constituie la rândul lor în categoria poluanților tipic urbani. Aceștia sunt formați dintr-un complex de substanțe sub forma de aerosoli și gaze, cu efecte negative atât prin acțiune singulară, cât și sinergică.

Majoritatea poluanților gazoși generați de sursele urbane și anume: oxizi de sulf, oxizi de azot, oxizi de carbon, compuși organici volatili au natură acidă, contribuind la acidifierea nu numai a atmosferei, ci și a tuturor celorlalte componente ale mediului natural și artificial. Unii dintre acești poluanți primari conduc, datorită apei din atmosferă și reacțiilor fotochimice, la formarea unor poluanți secundari, dintre care în primul rând oxidanții fotochimici (ozon, peroxiacetilnitrat, apă oxigenată, acid formic, etc.) acidul sulfuric și acidul azotic, cu un grad de agresivitate ridicat.

Agresivitatea poluanților urbani primari și secundari se manifestă nu numai asupra sănătății umane, prin creșterea morbidității și mortalității, ci și asupra construcțiilor civile și industriale. Astfel, aerosolii solizi și lichizi, precum și gazele acide și puternic oxidante determină creșterea substanțială a raței de coroziune și de degradare a materialelor: beton, metal, sticlă, lemn, cauciuc, vopsele, etc.

Aceasta are drept consecință apariția unor daune importante asupra mediului urban construit: locuințe, instituții, străzi, monumente arhitectonice, opere de artă, etc. Efectul


acestor daune se răsfrânge, desigur, tot asupra factorului uman, nu numai în plan economic (cheltuieli de întreținere, restaurare, conservare) ci și în plan psihic și moral, atât la nivelul individului, cat și la cel al societății.

Vegetația este un alt factor asupra căruia se repercutează în mod direct poluarea atmosferei. În marile aglomerări urbane nu se pune problema plantelor de cultură pentru că daunele să fie privite din punct de vedere economic, se iau însă în considerare spațiile verzi, plantele ornamentale, parcurile atât de necesare populației. Acestea reprezintă un element deosebit de important în menținerea echilibrului fizic și psihic și așa alterat prin îndepărtarea tot mai gravă a citadinului de natură.

Atunci când în interiorul sau în apropierea zonelor urbane este dezvoltată activitatea industrială și agricolă, potențialul de stres chimic al atmosferei crește evident, atât prin aportul de poluanți comuni cu cei tipic urbani, cât și prin generarea de poluanți specifici surselor industriale și agricole.

Din cele de mai sus se desprinde faptul că menținerea calității atmosferei între limite acceptabile, cu tendința de aducere la parametrii naturali constituie o linie strategică esențială a unui program de management al mediului într-o zonă, program al carui scop constă în recontrucția ecologică a zonei și asigurarea dezvoltării sale durabile.

Dezvoltarea urbanistică a unei localități, ca parte componentă a programelor generale de utilizare a teritoriului la diferite scări (locală, regională, națională) trebuie să se înscrie în cerințele și în structura programelor de management al mediului. Dezvoltarea durabilă nu poate fi realizată decât dacă orice activitate umană, de la asigurarea condițiilor civilizate ale existenței cotidiene (încălzire, hrana, îngrijirea sănătății, dezvoltare spirituală, etc.) până la activitățile de folosire a resurselor și de producere a bunurilor materiale, este privită prin prisma integrării sale ecologice.

În mod particular în ceea ce privește dezvoltarea urbană propriu-zisă a Zonei Metropolitanei Craiova, integrarea să ecologică înseamnă a realiza un echilibru între rezolvarea cerințelor individuale și de grup ale comunității umane și protecția acestei comunități și a mediului sau de viață la agresiunea agenților poluanți.

3.3.2. Surse mobile de poluare a aerului

Transportul are un rol important în dezvoltarea economico-sociala a Zonei Metropolitane Craiova și reprezintă unul din cei mai importanți poluatori ai mediului înconjurător. Efectele poluanților proveniți de la autovehicule sunt la fel de grave ca și cele ale activităților industriale și acestea sunt:

Poluarea legată de circulația mijloacelor de transport, ca urmare a emisiilor de substanțe poluante rezultate în urma consumului de combustibil, a zgomotului și a antrenării particulelor de praf aflate pe carosabil;

Antrenarea de pericole grave pentru om și mediu, generate de lipsa de securitate a transporturilor sau de conținutul mărfurilor transportate (substanțe inflamabile, toxice).

Creșterea parcului auto, a mobilității, schimbarea structurii deplasărilor efectuate pe teritoriul municipiului, schimburile cu teritoriul de influența, lipsa locurilor de parcare, nivelul traficului de tranzit poluant sunt elemente care necesită a fi luate în calcul în evidențierea surselor mobile de poluare a atmosferei.


Traficul determină eliminarea în atmosferă a poluanților gazoși și solizi (particule), dintre care cei mai importanți sunt: monoxidul de carbon (CO), dioxidul de carbon (CO2), oxizii de azot (NOx), hidrocarburi volatile (COV), dioxid de sulf (SO2) și compuși ai plumbului (Pb). Odată ajunși în atmosferă, în funcție de condițiile meteorologice, acești poluanți participă la o serie de reacții fotochimice, care contribuie la formarea ozonului de atmosferă joasă, una din noxele cele mai periculoase, producând dificultăți de respirație și afecțiuni pulmonare.

Sursele mobile de poluare a aerului împrăștie la distanțe mult mai mari decât sursele fixe, diverși poluanți. În această categorie intră: mijloacele de transport rutier, pe cale ferată, naval și aerian.

Împrăștierea poluanților este întotdeauna influențată de mișcarea aerului, care se realizează datorită diferențelor de temperatură existente în două regiuni adiacente.

Temperatura modifică densitatea aerului, producând curenți orizontali, verticali, sau vârtejuri (turbioane).

Dacă sursele sunt în apropiere, între ele zona suferă impurificarea cu ambii poluanți. Împrăștierea poluanților depinde și de starea de agregare, iar la particulele solide și lichide și de mărimea particulelor. Astfel, particulele solide vor cădea mai repede, cu cât diametrul și densitatea lor sunt mai mari, cele lichide vor cădea la distanță mai mare, diametrul mare favorizând căderea, iar gazele vor fi transportate la distanța cea mai mare poluând o arie mult mai mare.

Cele mai frecvente situații de poluare datorate traficului care conduc la afectarea sănătății populației sunt expunerile pe termen scurt (de ordinul zecilor de minute) la concentrații mari. Totuși, nu sunt de neglijat nici expunerile pe termen lung la concentrații moderate, în special atunci când sunt implicați poluanți cu grad ridicat de toxicitate (plumbul, care are și proprietatea de a se acumula în organism).

Dat fiind ca emisiile de poluanți de la autovehicule au loc aproape de nivelul solului, impactul maxim al acestora asupra calității aerului are loc (exceptând axa căii) în proximitatea căii de trafic la nivelul respirației umane (înălțimea efectivă de emisie este de circa 2 m). O stradă circulată este asimilată unei surse liniare în apropierea solului.

Nivelul concentrațiilor de poluanți generate de traficul rutier depinde de trei categorii de factori:

Intensitatea traficului și tipurile de autovehicule; Configurația stradală (lărgimea, orientarea față de vânturile dominante, înălțimea și

conformarea fronturilor de clădiri care o mărginesc); Condițiile meteorologice de dispersie a poluanților.

Astfel din punct de vedere al traficului, zonele cele mai expuse sunt de-a lungul arterelor cele mai intens circulate și în apropierea intersecțiilor. Situația se agravează atunci când în trafic sunt implicate autovehicule de capacitate mare (autobuze, camioane) și/sau autovehicule vechi întreținute necorespunzător. Alte zone puternic expuse sunt cele care atrag în parcări și pe străzile laterale un număr important de autovehicule: centre comerciale, stadioane, instituții, centre culturale și de agrement.

Configurația și orientarea străzilor reprezintă elemente foarte importante din punct de vedere al nivelului pe care îl pot atinge concentrațiile de poluanți. Astfel, cea mai defavorabilă situație o prezintă străzile de tip canion, adică acele străzi care, pe o lungime semnificativă, sunt mărginite de construcții înalte, în front închis. Aceste străzi dispun de condiții defavorabile dispersiei poluanților emiși în apropierea solului, dispersia laterală fiind limitată la distanța dintre cele două șiruri de clădiri, iar cea verticală redusă de absența, în general, a


curenților convectivi. Situația se accentuează în cazul în care vântul are viteza, iar direcția acestuia nu este orientată în lungul străzii.

Condițiile meteorologice au o influență deosebită asupra concentrațiilor. Astfel, situațiile de circulație redusă a maselor de aer (calm, vânt cu viteze mici) și de stabilitate atmosferică (in special inversiuni termice) determină creșteri accentuate ale concentrațiilor de poluanți generați de traficul rutier. Situațiile de ventilație naturală slabă însoțite de inversiune termică sunt asociate cu înălțimi de amestec reduse (de ordinul a câteva sute de metri). Dispersia poluanților emiși în stratul de inversiune este diminuată atât de ventilația orizontală redusă, cât și amestecul vertical diminuat.

3.4. Efecte asupra sănătății umane, florei și faunei

3.4.1. Efecte asupra sănătății umane

3.4.1.1. Monoxidul de carbon (CO)

Studiile epidemiologice au pus în evidență patru tipuri de efecte asupra sănătății asociate cu expunerile la monoxidul de carbon (în special cele care produc niveluri ale carboxihemoglobinei - COHb sub 10 %):

Efecte cardiovasculare; Efecte neurocomportamentale; Efecte asupra fibrinolizei; Efecte perinatale.

Hipoxia cauzată de CO determină deficiențe în funcțiile organelor senzoriale și țesuturilor.

În ceea ce privește efectele cardiovasculare, și anume, o scădere a capacității de preluare a oxigenului și scăderea rezultantă a capacității de muncă, acestea s-au pus clar în evidență, începând de la o concentrație de 5 % a COHb.

Unele studii raportează aceste efecte chiar de la 3,3-4,3 % COHb.

Efectele cardiovasculare pot avea implicații asupra sănătății profesionale sau recreative. Un segment important al populației asupra căruia se manifestă efectele cardiovasculare ale expunerii la CO este reprezentat de bolnavii de angină pectorala. La aceștia, agravarea anginei apare la 2,9 – 4,5 % COHb, iar uneori chiar sub 2 % COHb.

Niveluri ridicate ale COHb determină și efecte secundare, ca de exemplu schimbări în pH-ul sângelui și în fibrinoliză, reducerea greutății fătului la naștere și dezvoltarea postnatală întârziată.

Alte segmente, ale populației supuse unui risc crescut sunt:


Femeile însărcinate și copiii mici; Vârstnicii; Bolnavii de bronșită cronică și enfizem pulmonar; Tinerii cu tulburări cardiace sau respiratorii grave; Persoanele cu tulburări hematologice; Persoanele cu forme genetice neuzuale ale hemoglobinei asociate cu reducerea

capacitații de oxigenare.

Organizarea Mondială a Sănătății recomandă un nivel de 2,5-3,0 COHb pentru protecția sănătății populației, incluzând și grupurile sensibile. Pentru aceasta, concentrațiile de CO în aer nu trebuie să depășească următoarele valori (recomandate ca valori – ghid protecția sănătății populației):

60 mg/mc pentru 30 minute; 30 mg/mc pentru 1 oră; 10 mg/mc pentru 8 ore;

Standardul românesc (STAS 12574-87) prevede următoarele limite sanitare:

6 mg/mc pentru 30 minute; 2 mg/mc pentru 24 ore.

3.4.1.2. Plumbul (Pb)

Întrucât organismul uman are proprietatea de a acumula plumbul, efectele asupra populației au fost studiate pentru expuneri pe termen lung la niveluri crescute ale concentrațiilor de plumb în atmosferă.

Aceste efecte se clasifica în trei categorii:

Asupra biosintezei hemoglobinei; Asupra sistemului nervos; Asupra presiunii sângelui.

Pragurile concentrației de Pb în sânge sub care nu apare prima categorie de efecte sunt:

0,2 μg/ml la adulți; 0,1 μg/ml la copii.

Pragul pentru a doua categorie de efecte se situează sub 0,3 μg/ml.

Pentru a treia categorie de efecte nu s-a putut stabili un prag, dar întrucât populația din centrele urbane și industriale prezintă, într-o proporție ridicată, hipertensiune arterială, iar studiile au dovedit că reducerea nivelului de Pb în sânge reduce numărul hipertensivilor, pentru protejarea populației se recomandă pe cât posibil reducerea emisiilor de Pb.

Este de menționat ca aportul de Pb în organismele umane este adus nu numai din aerul atmosferic, prin inhalare, ci și prin îngurgitare, din alimente și din apă.

La populația adultă, circa 40 % din Pb introdus în organism provine din aer, în timp ce la copii acest aport scade la 6 %. Aportul mult mai mare de Pb prin ingurgitare, la copii, se datorează următoarelor cauze:

Copiii mănâncă și beau mai mult, pe unitatea de greutate corporală, decât adulții; Înghițirea prafului încărcat cu plumb de pe mâini; Absorbția plumbului pe tractul intestinal este de circa 50 %, față de 10 % la adulți;


Printre copii prevalează deficiențele nutriționale care favorizează absorbția Pb; Caracteristicile comportamentale (nepăstrarea igienei, joaca în afara casei) ale

copilului cresc riscul expunerii.

Segmentul de populație care prezinta cel mai ridicat risc la expunerea la Pb îl reprezintă copiii până la 6 ani.

Cauzele principale ale acestui risc sunt:

Bariera sânge – creier nu este complet dezvoltată; Efectele hematologice și neurologice apar la praguri mai coborâte.

Al doilea segment cu grad ridicat de risc sunt femeile însărcinate, întrucât placenta nu reprezintă o barieră în expunerea fătului la plumb.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă ca valoare-ghid concentrația de 0,5-1 μg/mc de Pb în aer, pentru un timp de mediere de un an.

Este de menționat ca o concentrație medie anuală de suspensii de Pb între limitele 0,5 – 1 μg/mc este bazată pe presupunerea că pentru 98 % din populație se va menține concentrația de Pb în sânge sub 0,2 μg/ml. în plus, este recunoscut faptul că pot apărea unele efecte pentru care nu se poate stabili o limită, deci în mod normal suspensii de Pb în aerul urban ar trebui să nu existe.

De asemenea, limitele de 0,5 – 1 μg/mc nu asigură protecția suficientă a copiilor, ceea ce conduce la necesitatea luării unor măsuri drastice de limitare și de eliminare a emisiilor de Pb.

STAS 12574-87 prevede valoarea de 0,7 μg suspensii/mc de aer, ca normă sanitară pentru un timp de mediere de 24 ore, neprevăzând o normă pentru timp lung de expunere (an).

Legea 104/2011 în cazul plumbului stabilește 0.5 μg suspensii/mc de aer, ca valoare limită mediată pe un an pentru protecția sănătății umane.

Este interesant faptul că aceasta noxă se reține în proporție mai mare în organismul bărbaților în raport cu cel al femeilor, iar în corpul copiilor se poate reține de 10 ori mai mult plumb decât în cel al adulților, explicația fiind procesul de asimilație mult crescut la copii în raport cu cel de dezasimilație. Toxicitatea plumbului se poate traduce și prin inhibarea fermenților celulari care determină tulburări ce se referă la sinteza hemoglobinei, (globulelor rosii), contribuind astfel la îmbătrânirea precoce a acestora. Absorbția plumbului este un proces lent, progresiv, de durată, dar sigur, manifestându-se prin dereglări nervoase, metabolice și nu numai.

Se poate aprecia că, în general, senzația de moleșeală, indispoziție, somnolență sau chiar oboseală nejustificată a locuitorilor, rezidă în diminuarea aportului de oxigen la nivelul țesuturilor și al creierului în principal, explicația fiind dată de substituirea parțială a ionilor de fier din hemoglobină cu ioni de plumb, care n-au afinitate față de oxigen.

3.4.1.3. Ozonul (O3)

Ozonul este un oxidant puternic și deci poate reacționa, în mod virtual, cu fiecare clasa de substanță biologică. În general ozonul își exercita acțiunea în principal prin două mecanisme:


Oxidarea grupurilor sulfhidril și a aminoacizilor enzimelor, coenzimelor, proteinelor și peptidelor;

Oxidarea acizilor grași polinesaturați în acizi grași peroxidici.

Întrucât membranele sunt compuse din proteine și din lipide, acestea sunt supuse atacului ozonului. Celulele sau organele cu suprafața specifică mare pot fi extrem de vulnerabile.

Studiile au evidențiat următoarele efecte ale expunerii la ozon și la alți oxidanți fotochimici:

Afectarea semnificativă a funcției respiratorii (volumul expirator forțat, existența căilor de pătrundere a aerului, capacitatea vitala forțată, frecvența respiratorie);

Iritarea ochilor, nasului și laringelui; Disconfort al cutiei toracice; Tuse și dureri de cap; Favorizarea infecțiilor bacteriene.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă o valoare-ghid pentru mediere pe o oră de 150 – 200 μg/mc și pentru mediere pe 8 ore de 100 – 120 μg/mc.

STAS 12574-87 prevede următoarele norme sanitare:

100 μg/mc pentru 30 minute; 30 μg/mc pentru 24 ore.

În Legii 104/2011 pragul de alertă a fost stabilit la 240 μg/mc (medie orară) și pragul de informare la 180 μg/mc (medie orară).

3.4.1.4. Dioxidul de sulf (SO2)

Calea de pătrundere în organism este tractul respirator.

Efectele atât la expunerea pe termen scurt (10 – 30 minute), cât și la expunerea pe termen mediu (24 ore) și lung (an) sunt legate de alterarea funcției respiratorii.

În concentrații peste 1000 μg/mc (apar, în general, numai la locul de muncă) timp de 10 minute pot apărea efecte severe ca: bronhoconstricție, bronșite și traheite chimice). La concentrații de 2600 – 2700 μg/mc pe 10 minute crește riscul apariției spasmului bronhic la astmatici.

De remarcat că există o mare variabilitate a sensibilității la SO2 a subiecților umani.

Expunerea repetată la concentrații mari pe termen scurt combinată cu expunerea pe termen lung la concentrații mai mici crește riscul apariției bronșitelor cronice, în special la fumători.

Expunerea pe termen lung la concentrații mici conduce la efecte în special asupra subiecților sensibili (astmatici, copii, oameni în vârstă).

Dioxidul de sulf și particulele în suspensie au efect sinergic, asocierea acestor poluanți (prezenți simultan în gazele de ardere de la centralele termice) conduce la creșterea mortalității, morbidității prin afecțiuni cardio-respiratorii și a deficiențelor funcției pulmonare. La copii care trăiesc în zone industrializate s-a remarcat scăderea capacității vitale. Efectul sinergic apare atât la expunerea pe termen scurt, cat și la cea pe termen lung.

Conform Legii 104/2011 valoarea limită pentru protecția sănătății umane este de 350 μg/mc medie orară.


3.4.1.5. Aerosolii acizi (acid sulfuric și sulfați)

Expunerea la aerosoli de acid sulfuric și la aerosoli de sulfat conduce la creșterea morbidității prin afecțiuni pulmonare ca: bronșite astmatice alergice și bronșite cronice.

3.4.1.6. Dioxidul de azot (NO2)

Expuneri pe termen scurt conduc la schimbări în funcția respiratorie atât la subiecți normali, cât și la cei cu bronșită.

În amestec cu ozonul are efecte sinergice, ca și în prezența pulberilor în suspensie.

Expuneri pe termen lung conduc la efecte asupra plămânului, splinei, ficatului și sângelui. Efectele asupra plămânului pot fi reversibile și ireversibile. S-au observat: apariția enfizemelor, alterarea celulelor pulmonare, creșterea susceptibității la infecții bacteriologice ale plămânului.

Legea 104/2011 stabilește valoarea limită (orară) pentru protecția sănătății umane la 200 μg/mc.

3.4.1.7. Particule în suspensie

În cadrul acestui poluant se înscriu particulele solide netoxice cu diametru până la 20 μm. Dintre acestea, cele cu diametre micronice și submicronice pătrund prin tractul respirator în plămân, unde se depun. Atunci când cantitatea inhalată într-un interval de timp depășește cantitatea ce poate fi eliminată în mod natural, apar disfuncții ale plămânului, începând cu diminuarea capacității respiratorii și a suprafeței de schimb a gazelor din sânge. Aceste fenomene favorizează instalarea sau cronicizarea afecțiunilor cardio-respiratorii.

În cazul în care particulele conțin substanțe toxice, ca de exemplu metale grele în cazul cenușii de cărbune, acestea devin foarte agresive, eliberarea în plasmă și în sânge a ionilor metalici conducând, în funcție de metal și de doza, la tulburări foarte serioase.

Conform Legii 104/2011 valoarea limita pe 24 ore pentru pulberile în suspensie este de 50 μg/mc.

3.4.2. Efecte asupra vegetației

3.4.2.1. Dioxidul de sulf (SO2)

Efectele fitotoxice ale SO2 sunt puternic influențate de abilitatea țesuturilor plantei de a converti SO2 în forme relativ netoxice. Sulfitul (SO2) și acidul sulfitic (HSO3-) sunt principalii compuși formați din dizolvarea SO2 în soluții apoase. Efectele fitotoxice sunt micșorate prin convertirea lor prin mecanisme enzimatice și neenzimatice în sulfat, care este mult mai puțin toxic decât sulfitul.

În funcție de cantitatea de SO2 pe unitatea de timp la care este expusă planta, apar efecte biochimice și fiziologice ca: degradarea clorofilei, reducerea fotosintezei, creșterea ratei respiratorii, schimbări în metabolismul proteinelor, în bilanțul lipidelor și al apei și în activitatea enzimatică. Aceste efecte se traduc prin necroze, reducerea creșterii plantelor, creșterea sensibilității la agenți patogeni și la condiții climatice excesive.


În comunitățile de plante apar schimbări ale echilibrului între specii: reducerea varietăților sensibile determină alterarea structurii și funcțiilor întregii comunități. Uniunea Internațională a Organizațiilor pentru Cercetarea Pădurilor recomandă următoarele concentrații ca valori-ghid pentru protecția plantelor:

Media anuală:

50 μg/mc pentru a se menține întreaga producție în cele mai multe locuri; 25 μg/mc pentru întreaga producție și a proteja mediului; Medie pe 30 min.: 150 μg/mc si, respectiv, 75 μg/mc pentru cele două situații de mai sus (se admite

depășirea acestor valori cu o frecvență anuală de maximum 2,5 %). Organizația Mondială a Sănătății recomandă limita de 30 μg/mc ca medie anuală.

3.4.2.2. Oxizii de azot (NOx)

Până la anumite concentrații oxizii de azot au efect benefic asupra plantelor, contribuind la creșterea acestora. Totuși s-a constatat ca în aceste cazuri crește sensibilitatea la atacul insectelor și la condițiile de mediu (de exemplu la geruri).

Peste pragurile toxice, oxizii de azot au acțiune fitotoxică foarte clară.

Mărimea daunelor suferite de plante este funcție de concentrația poluantului, timpul de expunere, vârsta plantei, factori edafici, lumina și umezeala. Simptomele se clasifică în „vizibile” și „invizibile”. Cele invizibile constau în reducerea fotosintezei și a transpirației. Cele vizibile apar numai la concentrații mari și constau în cloroze și necroze.

Ca valoare ghid de protecție la acțiunea NO2 se recomandă 95 μg/mc pe interval de 4 ore.

3.4.2.3. Oxizii de azot (NOx) în combinație cu alți poluanți

Studiile au pus în evidență efectul sinergic al dioxidului de azot și al dioxidului de sulf, precum și al acestor două gaze cu ozonul.

Pe baza acestora se recomandă ca valoare-ghid de protecție anuală pentru NO2 – 30 μg/mc, în prezența unor nivele maxime de 30 μg/mc pentru SO2 și de 60 μg/mc pentru O3.

3.4.3. Efecte asupra materialelor și construcțiilor

Gama de poluanți care pot afecta direct sau indirect materialele de construcție este foarte largă, deoarece unii dintre ei, ca de exemplu compușii organici volatili, pot fi precursorii altor poluanți activi, ca de exemplu ozonul. Totuși, în principal, de interes direct sunt SO2 și sulfații, NOx și azotații, clorurile, dioxidul de carbon, ozonul. Redam mai jos tabelul principalilor poluanți din atmosfera liberă și tipurile de daune asupra diferitelor materiale (Yocum and Baer, 1984).

Tabel 18. Principalii poluanți din atmosferă și tipurile de daune asupra materialelor.

Materialul Dauna Poluanți

Piatra de construcție Eroziunea suprafeței, SOx și alte gaze acide, H+


Materialul Dauna Poluanți

murdprire, formare

Metale Coroziune, mptuire, gpurire SOx, H2S și alte gaze acide

Vopsea și alte acoperiri organice

Decolorare, murdprire, cojire, crapare, umflare

SOx, H2S, aerosoli alcalini, H+,

oxidanți

Ceramica și sticla Eroziunea suprafeței, formare crustă

Gaze, acide, în special cu conținut de fluoruri

Cauciuc Crăpare Ozon

Poluanții acizi sunt depuși pe suprafețe prin depunere uscată și prin depunerea umedă. Prin depunere uscată gazele și aerosolii sunt absorbiți pe suprafețe (inclusiv suprafețe umede).

În fază umedă, poluanții sunt fie încorporați în precipitații în timpul proceselor de formare a lor (fenomenul de „rain-out”), fie absorbiți prin căderea precipitațiilor prin atmosfera poluată (fenomenul de „wash-out”).

Alături de cele două forme de depunere de mai sus există și a treia formă, depunerea ceții și a vaporilor de apă (prin condensare), mult mai acizi decât picăturile de precipitații. Prezenta poluanților pe suprafețe este, independent de procesul de depunere, afectată de mai mulți factori: parametrii micrometeorologici, viteza vântului și rugozitatea suprafeței.

Alături de poluanți, în degradarea construcțiilor și materialelor intervin și factori naturali ca: viteza și direcția vântului, temperatura și umezeala relativă a aerului, frecvența și intensitatea precipitațiilor. Ratele de fond ale degradării sunt dificil de apreciat, în primul rând datorită efectelor puternic localizate.

Rolul poluanților în determinarea degradării observate este greu de apreciat. Materialele poroase absorbante, ca piatra de var, au putut fi afectate pe perioade lungi de produși de reacție care s-au format când concentrațiile unor poluanți atmosferici au fost mult mai mari decât în perioada de observație. De aceea este dificil de separat ratele de fond ale degradării construcțiilor vechi și ale monumentelor din cele două rate de degradare, istorică și actuală, unde efectul de histerezis sau „memorie” poate încă afecta comportarea suprafețelor construcțiilor.

3.4.3.1. Materiale supuse riscului

Degradarea materialelor supuse riscului poluării se manifestă prin pierderea sau câștigul de masă, schimbări de porozitate, modificări ale proprietăților optice ale suprafeței, schimbări de culoare, etc. Degradarea poate fi monitorizată în pași de circa o decada.

Evidența degradării poate fi determinata din clădirile studiate sau prin expunerea unor probe de materiale în condiții în care sunt monitorizate simultan, luând în considerare poluanții și alți parametri ai mediului. Cercetările au condus la un consens în privința celor mai sensibile materiale la atacul poluanților, acestea fiind rocile calcaroase, dolomitice și metalele feroase.

În tabelele de mai jos se prezintă o sinteză a informațiilor în acest domeniu.

Tabel 19. Rate de coroziune măsurate în mediul rural și urban.


Metalul Rata de coroziune (µm/an)

Rural Urban

Lingou oțel 48 173

Oțel cuprat 36 109

Oțel cuprat - 62

Oțel cuprat - 36

Zinc 1 10

Cupru 0,2 – 0,6 0,9-2,2

Aluminiu 250-500 (gaurire) 2-5 (suprafata)

Cositor 0,05 0,125-0,175

Magneziu - 76

Nichel 0,25 1,75

Tabel 20. Clasificarea relativă a sensibilității materialelor.

Material Reactivitatea Utilizarea Sensibilitatea

Zinc Mare Împrejmuiri sârmă, Oțel galvanizat Relativ mare

Marmura Mare Fațade, sculpturi, pavaje Medie

Beton Mare Pavaje Mică

Vopsea Medie la mica Vopsire lemn , metal Mică

Cupru Mica Cladiri, jgheaburi Mică

Rocile

Literatura de specialitate conține foarte multe informații referitoare la forma, degradarea și mecanismele atacului poluanților asupra unei game largi de roci.

Cele mai multe își concentrează însă atenția asupra rocilor calcaroase și a marmorei, deoarece rocile granitice și o parte din gresii (altele decât formele dolometrice și calcaroase) sunt relativ insensibile la atacul poluanților.

Există multe exemple de degradare a rocilor, în special în cazul clădirilor vechi. Ele includ dispariția detaliilor din partea cioplită sau sculptată în porțiunile spălate de precipitații și formarea „crustei de ghips negru” în porțiunile apărute. Porțiunile spălate de ploaie ale clădirilor din roci calcaroase și gresie par adesea a fi într-o stare mai bună decât cele adăpostite, dar aceasta numai pentru ca materialul degradat este îndepărtat de pe suprafața de ploaie. Crustele se formează în porțiunile aparate prin combinarea unei acoperiri cristaline de sulfat de calciu (ghips) care provine din roca cu compuși pe baza de carbon negru.

Betonul

Bioxidul de carbon este principalul gaz atmosferic răspunzător de degradarea betonului împreună cu o contribuție mai mică a SO2 și NOx.


Studiile de specialitate menționează o anumită accelerare a degradării datorată unei mari contribuții a SO2, NOx și HCl. Concentrațiile mult mai mari de CO2 din atmosferă decât cele de SO2 conduc la faptul că principala formă a atacului poluanților asupra betonului este carbonatarea.

Sticla

Sticla modernă nu este afectată de poluanți, aceștia afectând însă sticla medievală.

Durabilitatea sticlei este funcție de compoziția sa.

Cea mai mare partea a sticlei medievale conține concentrații mari de potasiu și calciu care scad conținutul de siliciu. Aceasta compoziție este asociată cu o structură slăbită și ca urmare, aceasta sticlă mai puțin durabilă este sensibilă la atacul apei.

Coroziunea sticlei poate fi atribuită schimbului între ionii alcalini (Na+, K+) cu ionii de calciu care migrează la suprafață formând un strat de hidroxid de calciu care poate fi apoi carbonatat și sulfatat cu formarea sărurilor higroscopice solubile.

Fitz (1989) a remarcat existența crustelor care se degradează și deci, coroziunea sau mătuirea ferestrelor de sticlă colorată.

Zidărie

Charola și Lazzarini (1986) au studiat mecanismele posibile ale atacului ploilor acide asupra materialelor de zidărie, inclusiv mortarurile cu diferite formule, incluzând și rolul apei în acest proces.

Metale

Corodarea fierului și a oțelului este în primul rând determinata de oxigen și de umezeală, fiind accelerată prin contaminarea cu SO2 și cu cloruri. Adăugarea de Cu, Ni, sau Cr reduce coroziunea. S-a demonstrat ca absorbția SO2, în perioadele uscate, de către oxizii de fier formați prin coroziunea oțelului, are efecte semnificative în procesele de coroziune.

Lemnul

În afara degradării biologice, factorii principali în degradarea atmosferică a lemnului sunt radiațiile UV, umezeala și ozonul. Acidifierea poate conduce la hidroliza în componentele celulozice sau la mici creșteri în ratele degradării. SO2 și NOx pot conduce la oxidarea și ruperea structurii celulozei, ceea ce determină pierderea proprietăților mecanice. În contextul depunerilor acide, tratamentele de prezervare a durabilității trebuie să stea cu prioritate în atenția producătorului și utilizatorului.

Vopselele


Vopseaua este folosită pentru a asigura o acoperire de protecție și pentru a conferi calități estetice.

Degradarea stratului de material sub vopsea, în special când acesta este metalic, poate conduce la degradarea și/sau detașarea filmului de vopsea. Nu există dovezi certe ca SO2 este implicat în acest proces, degradarea părând a fi legată de incidența radiațiilor UV și a ozonului care atacă vopselele bazate pe polimeri.

3.4.3.2. Oxizii de azot și posibilele interacțiuni sinergice

Efectele NOx asupra coroziunii rocilor fost studiat în relație cu cele ale SO2. Reacțiile care afectează rocile calcaroase într-o atmosferă care conține un amestec de poluanți (SO2, NOx) la diferite umezeli sunt complexe evidențiindu-se și un efect sinergic între NO2 și SO2 la umezeli mari.

Pentru metale (otel, Cu, Zn și Al) expuse la aer umed care conțin SO2 și NO2, cresc ratele de coroziune ale oțelului la umezeală relativă mai mare de 30 % în timp ce la cupru creșterea ratelor este detectabilă la umezeli peste 90 %.

3.4.3.3. Particulele și crustele de ghips

Crustele de gips negru se formează pe părțile nespălate de ploaie ale clădirilor. Ele constau din gips, format din reacția SO2 cu carbonatul de calciu, în care sunt încorporate particule provenite din arderea combustibilului lichid și a cărbunelui, precum și din absorbția pe suprafața clădirii a murdăriei și a depozitelor carbonice provenite de la particulele emise de autovehicule (în special cu motoare diesel).

Particulele solide din atmosferă produc coroziunea și degradarea materialelor. Materialul carbonic poate include particule provenite din arderea combustibililor fosili în surse fixe și mobile, particule care conțin urme de vanadiu, crom, etc. și care sunt potențiali catalizatori.

Aceste particule pot cataliza oxidarea SO2 în sulfați, determinând sulfatarea construcțiilor urbane.

Particulele constituie, de asemenea, agenți de corodare a metalelor. Daunele provocate sunt funcție de natura particulelor și de suprafața metalului (straturile de oxid, hidroxid, carbonați pot oferi o oarecare protecție). Studiile asupra efectelor sulfatului de amoniu și a altor particule prezente în atmosfera urbană asupra oțelului, în absența SO2, au demonstrat inițierea coroziunii și creșterea agresivității SO2 (Walton, 1982). Studiile asupra aluminiului, magneziului și a aliajelor lor (Mazurkiewcz, 1976, Al-Ismail 1981, Olimsted 1982) indică faptul că particulele cu conținut de clor conduc la coroziunea localizată, în timp ce particulele cu sulfați determină coroziunea nelocalizată.

Hidrocarburile volatile reduc corozivitatea aerului umed „curat” asupra oțelului.

3.4.3.4. Degradarea biologică

Degradarea construcțiilor este adesea atribuită, alături de factorii abiotici, factorilor biologici (biodeteriorarea) – cel mai adesea creșterii lichenilor (simbioza între alge și fungi). Studiile au pus în evidență faptul că degradarea biologică are același ordin de mărime cu cea datorată factorilor abiotici.


Poluarea atmosferei cu substanțe abiotice poate potența dezvoltarea unor tipuri de bacterii care determină degradarea construcțiilor. Astfel, May și Lewis fac referiri la două clase de bacterii:

Autotrofe, bacterii care oxidează sulful și azotul și se dezvoltă pe substraturi anorganice;

Heterotrofe, care se dezvoltă pe substraturi organice.

Daunele provocate de acestea se datorează produșilor lor acizi care reacționează cu carbonatul de calciu.

3.4.3.5. Poluarea aerului interior

Concentrațiile de poluanți din interiorul clădirilor, deși de regulă puțin mai mici decât cele din exterior, reflectă pe cele din atmosfera liberă. Pentru unii poluanți, însă, concentrațiile din interior pot depăși pe cele din exterior. Poluanții implicați cel mai adesea în impurificarea aerului din interioare sunt monoxidul de carbon, acidul azotic, bioxidul de sulf, ozonul, formaldehida, vaporii organici, radonul, particulele în suspensie, acizii volatili, aldehidele, cetone și alții.

Uneori, concentrațiile de SO2 și de NO2 din interior pot fi mai mari decât cele din exterior, atunci când acești poluanți sunt generați de surse interne: sisteme de încălzire proprie (sobe) și mașini de gătit. Prezența umezelii din interior (în mod obișnuit umezeala relativă este 60%) determină absorbția poluanților de către suprafețele poroase.

Poluanții menționați, specifici zonelor urbane, având un potențial coroziv ridicat, sunt capabili să producă daune asupra patrimoniului cultural din muzee, galerii de artă, biblioteci, arhive, precum și asupra zugrăvelilor și suprafețelor vopsite și a obiectelor din locuințe.

În tabelul următor se prezintă principalii poluanți din aerul interioarelor și tipul de daune asupra diferitelor materiale.

Tabel 21. Principalii poluanți din aerul interior și tipuri de daune asupra materialelor.

Poluantul Materialul Dauna

Oxizi de sulf Hârtie Decolorare, acidifiere, fragilizare

Oxizi de sulf și de azot Textile Reducerea rezistenței, pătare chimică

Ozon, oxizi de azot Coloranți textili Decolorare, schimbarea culorii

Oxizi de sulf, hidrogen sulfurat

Materiale fotografice Micropete, „sulfurizare”

Oxizi de sulf, hidrogen sulfurat, aerosoli alcalini

Vopsele și acoperiri organice

Decolorare, murdărire

Oxizi de sulf Pielărie Pierderea elasticității, pudrarea suprafeței

Oxizi de sulf și alte gaze acide, hidrogen sulfurat.

Metale Corodare, mătuire

Pentru protejarea materialelor din interioare trebuie să se utilizeze sisteme de ventilație, filtrare și climatizare.


Întrucât însă nu sunt bine cuantificate relațiile concentrație poluant – timp expunere – daună, sunt necesare cercetări în domeniu care să se finalizeze cu stabilirea de standarde pentru protecția materialelor.

Cantități critice și concentrații

Exista multe definiții ale cantităților critice și ale concentrațiilor, fiecare depinzând de receptor (clădiri, materiale sau ecosisteme terestre sau acvatice). în general o concentrație critică este definită ca acea concentrație a poluantului în atmosferă peste care pot apărea efecte adverse asupra receptorului. O cantitate critică este o estimare cantitativă a unei expuneri la unul sau mai mulți poluanți sub care nu apar efecte semnificative.

Pentru materiale nu este posibilă definirea cantităților critice deoarece nu există nici o concentrație a poluantului sub care să nu apară deteriorarea materialului. În locul acesteia, se sugerează că scopul stabilirii unor concentrații critice ar trebui să fie asigurarea unei durate de viață acceptabilă pentru diferite materiale, sisteme sau obiecte.

Pentru stabilirea zonării din punct de vedere al cantităților / concentrațiilor critice este necesar să se identifice existența structurilor moștenite construite din materiale sensibile ca piatra calcaroasă. Pentru locurile cu clădiri semnificative este necesară și zonarea din punct de vedere climatologic.

3.5. Măsuri de diminuare a concentrațiilor ridicate de poluanți periculoși pentru sănătatea umană, flora și fauna

3.5.1. Reducerea poluării din transport

Reducerea poluării rezultate din activitățile de transport din Zona Metropolitană Craiova, se poate face prin:

Dezvoltarea transportului în comun. Adoptarea unor măsuri legislative referitoare la diminuarea emisiilor de poluanți de la

toate categoriile de vehicule, în acord cu directivele UE. Aplicarea unui program ferm de penalități la persoane fizice și juridice în cazul

depășirii normelor legale privind emisiile de la autovehicule rutiere. Elaborarea și implementarea unor programe specifice pentru educarea publicului și

factorilor de decizie din unitățile care dețin și utilizează autovehicule rutiere în legătură cu problemele de poluare a atmosferei generate de traficul rutier și cu responsabilitățile pe care le au fiecare, atât din punct de vedere legal, cât și pentru comunitate.

Sprijin în implementarea de rețele de monitorizare locală a poluării din transporturi. Achiziționarea de aparatură necesară pentru măsurarea emisiilor de la autovehicule. Elaborarea, implementarea și actualizarea permanentă a programului de fluidizare a

traficului în Municipiul Craiova, și nu numai. Promovarea transportului ecologic: realizarea de piste de bicicliști.

3.5.2. Reducerea poluării din surse de ardere urbane și stații distribuție carburanți

Pentru reducerea poluării din surse de ardere urbane și stații de distribuție din Zona Metropolitană Craiova, se urmărește:


Reducerea emisiilor de compuși organici volatili (vapori de hidrocarburi) de la depozitele și stațiile de distribuție carburanți.

Reducerea emisiilor de NOx de la sursele de ardere a gazelor naturale.

Măsuri pentru reducerea poluării:

Montarea la fiecare depozit/stație de carburanți de sisteme eficiente pentru recuperarea vaporilor rezultați de la rezervoarele de stocare și de la rezervoarele autovehiculelor.

Creșterea randamentelor la producerea și la distribuirea agentului termic, controlul automat al arderii, camere de ardere cu reducerea NOx.

Aplicarea fermă a penalităților în caz de nerespectare a programelor de conformare. Inițierea unui studiu de soluții și programe pentru reducerea emisiilor de NOx de la

sursele staționare de ardere în mediul urban. Inițierea unor studii și programe privind utilizarea surselor alternative de energie. Utilizarea surselor de producere a energiei termică omologate și respectarea

termenelor de verificare periodică a parametrilor de combustie. Utilizarea de către agenții economici a unor tehnologii moderne, cu potențial redus

de poluare, precum si asigurarea unor masuri tehnologice de reținere si neutralizare a poluanților atmosferici ce rezulta din procesele tehnologice.

Utilizarea de către populație și instituțiile publice a sistemelor de încălzire moderne cu randamente si eficienta ridicata în scopul respectării standardelor de calitate pentru aerul ambiental.

Utilizarea energiilor alternative si a echipamentelor eficiente din punct de vedere energetic;

Extinderea zonelor verzi si a perdelelor de protecție. La eliberarea autorizațiilor de construcție se va impune si respectarea suprafețelor minime de spatii verzi.

Asigurarea de sectoare constituite din perdele vegetale între zonele industriale si cele rezidențiale.


Poluarea industrială în România este o realitate concretizata prin 195 de unități poluatoare, care depășesc limitele maxime admise și au termene fixate pentru încetarea poluării prin actul de aderare a României la Uniunea Europeana, depășirea acestor termene urmând să atragă penalități de 300.000 euro pentru fiecare zi de întârziere și de neîncadrare în termenele fixate.

Calitatea aerului în Zona Metropolitană Craiova este apreciată ca fiind bună. Calitatea aerului s-a menținut constantă, în ultimii ani neexistând variații mari ale concentrațiilor măsurate. Emisiile de gaze acidifiante (oxizi de azot, oxizi de sulf și amoniac) au scăzut în mod semnificativ în județul Dolj, emisiile de dioxid de sulf, corespunzătoare anului 2014 sunt caracterizate de o scădere cu 68,41% față de anul 2010. Emisiile totale de NOX au atins în anul 2014, valoarea de 10548 t, față de 18671 t cât erau în 2010. Emisiile de NOX provin în special din sectoarele „Producția de energie termică și electrică” și „Transport rutier”. Emisiile de NH3 prezintă o scădere (22,83%) față de anul 2010. În 2014 emisiile totale de NH3 au fost de 153,45 t. Tendința este de scădere și în cazul emisiilor principalilor poluanți precursori ai ozonului: compușii organici volatili nemetanici (COV) cu 51%, monoxidul de carbon (CO) cu 45%.

Industria reprezintă sectorul economic cu cea mai mare contribuție la poluarea mediului, prin cantitatea mare de poluanți gazoși, solizi și lichizi eliminată în aer, apă și sol. Principalele


ramuri industriale cu impact semnificativ sunt: industria energetică; industria metalurgică (feroasă și neferoasă); industria materialelor de construcții; industria chimică; industria alimentară; creșterea intensiva a animalelor; industria constructoare de mașini; industria ușoară.

Traficul rutier reprezintă și el o sursă importantă de poluare a atmosferei specifică marilor aglomerări urbane, cu efecte asupra sănătății și condițiilor de viată ale populației Zonei Metropolitane Craiova.

Emisiile în atmosferă rezultate din agricultură constau în principal în metan și amoniac, gaze rezultate din procesele de fermentație enterică și din dejecțiile animalelor. Fermele zootehnice sunt importante surse de poluare, atât a aerului cât și a apelor.


4. Factorul de mediu: SOL

4.1. Date generale

Solurile de pe teritoriul județului Dolj sunt în strânsă legătură cu roca, clima, precum și cu vegetația și se grupează astfel:

clasa argilovisoluri cu tipurile: soluri brune de pădure, soluri brun-roșcate de pădure, soluri argiloiluviale moderat podzolite;

clasa molisoluri cu tipurile: cernoziomuri, cernoziomuri levigate, cernoziomuri castanii, cernoziomuri carbonatice;

clasa solurilor neevoluate cu tipurile: soluri aluviale, soluri nisipoase, slab solificate.

Figura 14. Soluri județul Dolj.

Clasa argilovisolurilor evoluează sub pădurea de stejar, cer și gârniță, pe formațiuni geologice de argile, nisipuri și pietrișuri care alcătuiesc dealurile din nordul județului. În sud, aceste soluri se întâlnesc în arealul localităților: Unirea, Giubega, Perișor, Segarcea, Celaru. Această categorie de soluri se formează pe luturi argiloase și sunt soluri fertile pentru majoritatea culturilor agricole, pentru pomicultură și viticultură.

Clasa molisolurilor, cu cernoziomuri levigate și cernoziomuri ciocolatii, se formează pe luturi loessoide, depozite luto-nisipoase sub vegetația de stepă și silvostepă pe terasele mai înalte de la vest de Valea Desnățuiului și pe câmpul din stânga Jiului unde nu sunt nisipuri.

Clasa solurilor neevoluate, prezente în lunca largă a Dunării și Jiului, se grupează în soluri aluviale, care în multe porțiuni au evoluat spre cernoziomuri aluviale.


În Lunca Dunării prezența aluviunilor nisipoase și a nisipurilor spulberate de vânt a determinat predominarea solurilor nisipoase în diferite grade de evoluție, precum și a nisipurilor nesolificate.


Figura 15. Zona Metropolitană Craiova – Soluri.

4.1.1. Caracteristicile solurilor dominante

Tipurile de sol întâlnite în Zona Metropolitană Craiova sunt (vezi figura de mai jos):

Cernoziomuri; Cernoziomuri cambice; Vertisoluri; Lacoviști; Aluviuni și soluri aluvionare; Soluri argiloiluviale; Soluri brune; Soluri gleice; Nisipuri.

Solurile brune de pădure acoperă podurile teraselor și culmile deluroase de la nord de linia Terpezița, Craiova, Robănești. Solurile brun-roșcate de pădure apar frecvent în partea de mijloc a județului pe o fâșie lată, ocupând treptele mai înalte ale câmpiei de la vest de Jiu, ca și partea nordică a câmpului dintre Jiu și Olt. Această fâșie reprezintă o zonă de tranziție de la podiș la câmpia propriu-zisă a Olteniei. În sud, aceste soluri le întâlnim în arealul localității Segarcea. Această categorie de soluri se formează pe luturi argiloase și loessoide (loessul –o rocă prăfoasă, ușor cimentată de culoare gălbuie) sunt soluri fertile pentru majoritatea culturilor agricole, pentru pomicultură și viticultură. Renumitele plantații din podgoria Segarcea, Galicea Mare sau Dealul Viilor din jurul Craiovei, se află în cea mai mare parte pe astfel de soluri.

4.1.2. Geologia

Din punct de vedere geologic, spațiul ocupat de județul Dolj face parte din marea depresiune structurală care a apărut în mezozoicul superior între Carpați și Balcani, odată cu înălțarea acestora. Fundamentul cristalin al depresiunii a fost acoperit cu o cuvertură groasă de formațiuni sedimentare (calcare, gresii, marne, argile, nisipuri, pietrișuri), așezate orizontal sau monoclinal, având caracteristicile unei structuri de platformă.

Teritoriul județului Dolj este alcătuit la suprafață dintr-o cuvertură de formațiuni recente, cuaternare. și numai in lungul văilor sunt scoase la zi depozite levantine. Sub acestea, și peste fundamentul cristalin al Platformei Moesice, situat la adâncimi de peste 2500 - 3000 m, se dispune o suită groasă de sedimente care nu apar la zi. În cadrul acestei stive de sedimente cu grosimi de peste 3 000 m se pot separa trei complexe stratigrafice distincte: cuvertura inferioară a platformei (paleozoic-mezozoic), constituită predominant din roci carbonatice (calcare, dolomite), la care se adaugă subordonat cele detritice (gresii cuarţitice și silicoase, argilite), cuvertura intermediară a platformei (tortonian superior - levantin) alcătuită din roci detritice (gresii, marne, argile, nisipuri) și cuvertura superioară (cuaternară) ce formează rocile la zi, alcătuită din depozite fluvio-lacustre, fluviatile și eoliene (pietrișuri, nisipuri, luturi). Ultimul complex stratigrafie reprezintă încheierea colmatării bazinului getic odată cu formarea câmpiei piemontane getice.

Din punct de vedere tectonic, Doljul se încadrează într-o arie cu o stabilitate pronunțată. Mișcări slabe de scufundare lentă se manifestă totuși în sectoare relativ largi la sud-est de Calafat și Filiași, iar în partea sudică a interfluviului Jiu - Olt a fost pusă în evidență o mișcare, la fel de slabă, de înălțare.


Figura 16. Geologia județului Dolj.

4.1.3. Potențialul seismic al zonei

Zonarea teritoriului României pe baza intensității seismice, încadrează municipiul Craiova și Zona Metropolitană Craiova în zona seismică C, de grad seismic 8. Această seismicitate crescută față de zonele adiacente se datorează unei falii crustale orientată aproximativ nord-sud pe meridianul Craiovei, care intră în rezonanță, la apariția undelor seismice venite din epicentrul Vrancea.

Așezarea municipiului Craiova inclusiv a localităților componente zonei metropolitane, pe substraturi diferențiate din punct de vedere litologic, face ca efectele seismelor să nu fie uniforme în regiunea urbană și periurbană.

Zona piemontană înaltă și terasele (a-V-a, a-IV-a și a-lll-a), cu substrat format preponderent din roci neconsolidate psefito-psamitice, atenuează efectele seismului, în timp ce terasa a-ll-a, l-a şi lunca, cu roci preponderent pelitice, mâloase, se comportă elastic amplificând efectele seismului. Frunțile de terase, prin care se realizează trecerea la unitatea morfologică vecină, de terasă ori luncă, prezintă declivitate sau pantă mare, ce măresc instabilitatea terenului în timpul unui seism, care poate genera alunecări, surpări sau alunecări - surpări. Cele mai expuse sunt așezările de pe malul drept al Jiului, unde există numeroase alunecări de teren active sau stabilizate, care pot fi reactivate de mișcarea seismică.


Figura 17. Zonarea teritoriului României în termeni de valori de vârf ale accelerației terenului pentru proiectare ag pentru cutremure având intervalul mediu de recurență IMR=100 ani.

Zonarea seismică a teritoriului municipiului Craiova, după modul de manifestare seismică a substratului, bazată pe efectele cutremurului din 1977, și apreciată ca intensitate seismică pe scara MSK conform STAS 11 100/1993 și parametrilor de zonare a seismicității teritoriului studiat conform normativului P100/1992 (având ca perioadă medie de revenire a cutremurelor cu intensitate mai mare de 6 grade pe scara Richter), comportă pe măsura creșterii intensității seismice, următoarele zone:

zona 1 - zona piemontană înaltă, pe care se desfășoară cartierul Bariera Vâlcii, cu efecte mai reduse decât zona 2;

zona 2 -terasele V, IV, III, pe care se află cartierele Brazdă, Rovine, Calea București, Sărari, zona centrală, vor resimți efectul seismic mai slab decât zona 3;

zona 3 - terasa a-ll-a, pe care sunt așezate cartierele: Craiovița Nouă, 1 Mai, Romanești și Valea Roșie, va prezenta distrugeri mai mici decât zona 4;

zona 4 - terasa l-a și lunca Jiului, în care se află cartierele Brestei, Nisipului, Luncă și Catargiu vor fi cele mai afectate în urma unui seism cu intensitate MSK mai mare de 6, datorită prezentei depozitelor nisipoase slab consolidate sau neconsolidate. Saturate în apă, acestea suferă la cutremure un proces de lichefiere, fiind supuse unor solicitări de forfecare, manifestând o tendință de îndesare, la care se opune apa din pori.

Conform reglementarii tehnice „Cod de proiectare seismica - Partea I -Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P 100/1 - 2013 teritoriul analizat prezinta o valoare de vârf a accelerației terenului ag = 0.16g, pentru cutremure cu intervalul mediu de recurenta IMR = 100 ani, cu perioada de control a spectrului de răspuns Tc = 0,7-1,0 sec.


Figura 18. Zonarea teritoriului României în termini de Perioadă de control (colț) a spectrului de

răspuns, Tc.

4.2. Analiza situației existente

Calitatea a solului este marcată direct prin intervențiile defavorabile și practicile agricole neadaptate la condițiile de mediu, prin folosirea solului ca suport de depozitare a unei game foarte mari de deșeuri, cât și prin acumularea de produse toxice care provin din activitățile industriale sau urbane și indirect, din depunerea agenților poluanți eliminați inițial în atmosferă, prin intermediul vântului și ploilor.

Degradarea solurilor din județul Dolj a apărut ca urmare a defrișărilor masive și a ploilor abundente, triunghiul Sadova – Bechet – Corabia fiind cunoscut tocmai din cauza apariției fenomenului de deșertificare.

Potrivit Agenția Pentru Protecția Mediului Dolj, 3,5% din terenurile agricole ale județului Dolj sunt afectate de eroziune, 3,5% - de deșertificare, 0,2% - de alunecări de teren, 2,5% sunt afectate de exces de umiditate, iar 39,5% sunt terenuri cu soluri acide.

Zone critice sub aspectul deteriorării solului

Inventarul siturilor potențial contaminate din Zona Metropolitană Craiova, natura poluantului și tipul de activitate ce a provocat poluarea, suprafața contaminată – ha, localizarea poluanților) este redat în tabelul următor. Termenul „sit potențial contaminat” include orice site în care se suspectează, dar nu este verificată, o contaminare a solului, și sunt necesare investigații detaliate pentru a verifica dacă există un impact relevant.

Tabel 22. Inventarul siturilor potențial contaminate.


Numele

proprietarului /

administratorulu

i /deținătorului

sitului

contaminat

Localizare

a

sitului

contamina

t

Tipul de

proprietat

e asupra

terenului

Tipul

activității

poluatoare

Natura

sursei de

poluare

Natura

poluanțilo

r

Vârsta

poluări

i

Suprafață

contaminat

ă (m2)

Observații

Petrom SA -

Membru OMV

Group

Ghercești Proprietate

privată

industria

petrolieră

Poluare

accidental

ă

Produse

petroliere 1997 17050

Contaminar

e observată

dar

nedovedită

analitic

Petrom SA -

Membru OMV

Group

corn

Brădești

proprietate

privata

industria

petrolieră

Poluare

accidental

ă

produse

petroliere 1990 71492

Contaminar

e observată

dar

nedovedită

analitic

Petrom SA.

Combinat

DoljChim

DE 70, km

7, Craiova

județul Doij

proprietate

privata

industria

chimică

Poluare

accidental

ă

Ape fosfo-

amoniacal

e

1661 65000

Contaminar

e observată

dar

nedovedită

analitic

SC.

Electroputere SA

Calea

București

nr. 80.

proprietate

privata

producție de

motoare,

generatoare și

transformatoar

e

Poluare

accidental

ă

metale

produse

petroliere

1939 120

Contaminar

e observată

dar

nedovedită

analitic

S.C. Complex

Energetic

Craiova SA

Sucursala

Electrocentrale

Craiova II

str. Bariera

Vilei, nr.

195,

Craiova

Ministerul

Economiei-

proprietate

privată a

statului

depozit deșeuri

depozitare

zgură și

cenușă

zgură și

cenușă 2004 1200000

Contaminar

e observată

dar

nedovedită

analitic

Ford Romania

SA

Str.

Caracal nr.

119.

proprietate

privată

industria

construcțiilor

de mașini

poluare

accidental

ă

metale

grele

produse

petroliere,

azbest,

dizolvanți

1976 1090000

Contaminar

e observată

dar

nedovedită

analitic

Depozit

Neecologic

Mofleni (Primara

Municipiului

Craiova)

Mofleni domeniul

puric

depozit deșeuri

municipale

depozitare

deșeuri

municipale

metale

grele.

compuși

anorganici

1975 334200

Contaminar

e observată

dar

nedovedită

analitic

Presiuni asupra stării de calitate a solurilor

Utilizarea și consumul de îngrășăminte - Aplicarea îngrășămintelor este un factor important care determină productivitatea plantelor și fertilitatea solului. Cercetările efectuate au demonstrat că îngrășămintele pot provoca dereglarea echilibrului ecologic în cazul în care sunt folosite fără a se lua în considerare natura solurilor, condițiile meteorologice concrete și necesitățile plantelor. Utilizarea nerațională a îngrășămintelor determină apariția unui exces


de azotați și fosfați, care au efect toxic asupra microflorei din sol și duce la acumularea în vegetație a acestor elemente.

Figura 19. Tendințe în utilizarea îngrășămintelor chimice în agricultură în județul Dolj.

Consumul de produse pentru protecția plantelor

Figura 20. Variația anuală a consumului de sorturi de pesticide (kg/ha) în județul Dolj.

4.3. Propuneri de eliminare/diminuare a disfuncționalităților. Priorități de intervenție

Măsurile privind protecția mediului în Zona Metropolitană Craiova vizează următoarele direcții principale:

Ecologia urbană – prin stoparea diminuării și degradării spațiilor verzi; diminuarea poluării fonice și vibrațiilor în zonele rezidențiale și spațiilor de locuit.

Managementul deșeurilor – prin eliminarea/diminuarea impactului asupra mediului a practicilor actuale de gestionare a deșeurilor. În județul Dolj există un depozit de deșeuri ecologic, precum și puncte de colectare a deșeurilor. Se propune extinderea acestor puncte, precum și dezvoltarea conceptului de colectare selectiva pentru minimizarea cantităților de deșeuri evacuate la rampă.


Creșterea nivelului de educație ecologică comunitară.

Aspectele pozitive cu rol de suport în realizarea măsurilor de reducere a impactului negativ asupra solului și subsolului din Zona Metropolitană Craiova sunt următoarele:

Existenta programelor comunitare de susținere a intervențiilor în domeniul mediului și implicit a riscurilor naturale;

Adaptarea și aplicarea legislației comunitare în domeniul riscurilor naturale; Limitarea utilizării abuzive a resurselor, prin eliminarea acelor intervenții care nu au

valoare pentru comunitatea locala sau contravin principiilor dezvoltării spațiale durabile;

Eficientizarea reconstrucției fondului natural prin reabilitarea spatiilor aflate în dezechilibru din punct de vedere al mediului natural;

Eliminarea poluării solului și apelor de suprafața cauzata de depozitarea necontrolata a deșeurilor;

Implementarea sistemului de colectare selectiva a deșeurilor, atât la nivelul gospodăriilor populației, cat și în zonele publice;

Investiții în colectarea, sortarea, recuperarea, valorificarea sau depozitarea deșeurilor, inclusiv cele provenite din ambalaje sau deșeuri industriale ne-periculoase;

Reabilitarea spatiilor verzi intra-rezidențiale prin refacerea și geometrizarea calității solului, gazonare, plantare de arbori și arbuști ornamentali, alei pietonale și mobilier urban.

Reconstrucția ecologica a solurilor

Pe baza studiilor de evaluare a calității solurilor, a evoluției solurilor folosite agricol și silvic și a monitorizării în ultimii ani a stării de calitate a solurilor, componenta importanta a ecosistemelor, se recomanda refacerea ecologica a solurilor afectate de diferite procese de degradare, având în vedere trei categorii de acțiuni:

reconstrucția sau restaurarea ecologica (cu revenirea treptata la starea anterioara); ameliorarea ecologica (cu modificarea dirijata a condițiilor ecologice inițiale – regim

hidric, salin, trofic, etc.) pentru a îmbunătăți funcția de baza solurilor; reconstrucția ecologica cu realizarea artificiala de noi pedotopuri, dandu-se prioritate

funcției de protecție a mediului ambiant presupune lucrări importante care necesita deplasări de mase mari de sol.

Mediul natural diversificat al Zonei Metropolitane Craiova pune probleme de monitorizare și protecție prin mărimea să și prin complexitatea fenomenelor care au loc, în acord cu standardele europene de protecție a mediului. Interacțiunea dintre mediul natural și cel antropic a dus la fenomene negative din categoria poluării, modificării biodiversității și trecerii definitive a unor zone naturale în folosința economica.

Principalele fenomene ce amenința calitatea și integritatea mediului natural sunt poluarea și ocuparea iraționala a solului prin depozitarea inadecvata a deșeurilor industriale și urbane, precum și prin extinderea necontrolata a terenurilor intravilane.

Poluarea mediilor hidrice este cauzata de deversările de ape uzate din localitățile și arealele care nu dispun în prezent de stații de epurare.

Solul este afectat de fenomene naturale mecanice și chimice, precum și de poluarea industriala și casnica. Gospodărirea deșeurilor menajere este o problema prioritara a protecției mediului natural din zonă. O alta direcție de acțiune cuprinsa în obiectivul referitor


la mediu este prevenirea riscurilor naturale și diminuarea sau anihilarea efectelor fenomenelor distructive, ce afectează comunitățile umane.

Strategia de planificare și dezvoltare spațiala urmărește promovarea unor masuri și acțiuni de prevenire, pregătire, protecție și intervenție în cazul riscurilor naturale – inundații, seceta, alunecări de teren și cutremure, în vederea limitării și înlăturării efectelor produse de acestea asupra populației și bunurilor de orice fel, astfel încât să se asigure revenirea la normal a vieții social-economice. In acest sens, strategia națională de management al riscului la inundații vizează, cu prioritate, realizarea unor poldere, lucrări de îndiguire, regularizarea cursurilor de apa, corelate cu masuri de conservare a zonelor umede.

O atenție deosebita este acordata modernizării și dezvoltării sistemelor informaționale pentru avertizare – alarmare în timp real a populației, elaborării hărților de risc la inundații și introducerii lor în planurile de urbanism general.

Diminuarea riscurilor alunecărilor de teren cauzate de factori naturali sau antropici și protecția mediului împotriva efectelor acestor fenomene presupune următoarele acțiuni și masuri:

întocmirea studiilor geotehnice care să ofere soluțiile concrete de consolidare a versanților instabili prin lucrări de arta speciale (ziduri de sprijin etc.);

reducerea/eliminarea instabilității versanților și a declanșării fenomenelor de alunecare din cauze naturale (precipitații atmosferice, eroziunea apelor curgătoare, acțiunea apelor subterane);

îmbunătățirea drenajului natural al solului prin lucrări specifice de îmbunătățiri funciare aplicate în complex cu alte tipuri de lucrări (hidroameliorative și agro-pedo-ameliorative) în funcție de modul de utilizare al terenului;

îmbunătățirea regimului de scurgere a apelor de suprafață pe versanți prin lucrări de colectare și evacuare a apei;

captarea izvoarelor de coasta cu debit permanent prin lucrări de drenaj pe versanți; lucrări pedoameliorative (nivelare – modelare, astuparea crăpăturilor etc.) pe

versanții afectați de alunecări active și pe terenuri cu alunecări stabilizate.

Masuri pentru eliminarea sau stabilizarea alunecărilor de teren din cauze antropice (defrișarea abuziva a pădurilor, alunecări transversale pe versanți, săpături la baza versanților pentru diverse construcții):

stabilizarea și valorificarea terenurilor alunecate prin împăduriri și însămânțare cu amestec de ierburi care, prin consumul mare de apa, asigura protecția antierozională și stabilizarea versanților;

executarea arăturilor de-a lungul curbei de nivel; evitarea executării de cai de comunicații (drumuri, cai ferate) pe versanții instabili; evitarea supraîncărcării versanților cu construcții de orice fel.

Acțiuni pentru prevenirea degradării terenurilor prin alunecări de teren din cauze naturale:

urmărirea caracteristicilor terenurilor în vederea cunoașterii tendințelor de evoluție a proceselor de alunecare, mai ales în zonele afectate de activitatea umana;

avertizarea organelor și întreprinderilor interesate, cat și a factorilor de decizie în cazurile de extindere și intensificare a unor procese dăunătoare;

furnizarea de date pentru a se putea stabili principalele cauze care generează declanșarea alunecărilor de teren în vederea fundamentării masurilor preventive pentru limitarea și atenuarea pagubelor posibile.

Prevenirea proceselor de torentialitate, prăbușire, surpare și tasare


evitarea pășunatului excesiv sau a altor activități care favorizează eroziunea (defrișări abuzive, turism supradimensionat);

mărirea capacitații de retenție a apei în partea superioara a bazinetelor prin lucrări de împădurire și îmbunătățiri funciare;

evitarea schimbării folosințelor și executarea lucrărilor care duc la destabilizarea versanților;

consolidarea haldelor de steril și a galeriilor de exploatare subterana cu grad ridicat de susceptibilitate la procese gravitaționale;

colectarea eficienta a apelor de suprafață pe versanți prin lucrări agrotehnice și hidrotehnice, care să transforme scurgerea liniara în non-liniara sau canalizata, atenuând intensitatea eroziunii în adâncime;

implementarea sistemului integrat de evaluare a riscurilor naturale și antropice la nivelul unităților administrative-teritoriale.

4.4. Concluzii

Poluarea mediului se conturează, tot mai clar, ca fiind una dintre principalele probleme ale lumii contemporane însă gradul de conștientizare a riscurilor majore pe care poluarea le implica la nivelul tuturor geosferelor și la nivelul sănătății populației și adoptarea unor strategii și politici de mediu riguroase și energice în ceea ce privește reducerea acesteia, variază de la un stat la altul.

Fenomenul de poluare a mediului înconjurător nu mai poate fi privit ca având un caracter local sau regional, ci unul global, cu implicații deosebite asupra întregului geosistem.

Protecția împotriva poluării solului – se poate realiza prin masuri, cum ar fi:

monitorizarea surselor de poluare; penalizarea depășirii limitelor reglementate; alcătuirea și aplicarea programelor de conformare, pana la eliminarea

disfuncționalităților create de emisiile de poluanți; amendarea neaplicării programelor de conformare; închiderea poluatorilor; remedierea si reconstrucția ecologica a zonelor critice din punct de vedere al poluării

solului; utilizarea de către agenții economici a unor tehnologii moderne, cu potențial redus de

poluare a solului; delimitarea zonelor de risc la alunecări de teren si inundații si respectarea

prevederilor legislației specifice acestui domeniu; respectarea tehnologiile de utilizare si tratare a terenurilor cu îngrășăminte chimice si

pesticide si utilizarea acestora numai pe baza studiilor agrochimice; utilizarea îngrășămintelor organice în gospodăriile individuale se va face cu evitarea

scurgerii în cursurile de apa; controlul pășunatului si limitarea sau interzicerea lui în interiorul ariilor protejate; nu se vor introduce substanțe poluante în sol si nu se va modifica structura sau tipul

solului; în cadrul oricărei lucrări de construcții se vor lua masuri pentru evitarea pierderilor de

pământ precum si pentru utilizarea pământului excavat în reamenajarea si restaurarea terenurilor;

închiderea spatiilor actuale neconforme de depozitare a deșeurilor municipale din zona urbana si din zona rurala se va face cu reabilitarea suprafețelor. Stratul exterior de sol fertil va trebui sa permită cel puțin înființarea si dezvoltarea unui covor vegetal ierbos.


5. Factorul de mediu: BIODIVERSITATEA

Biodiversitatea este compusă din diversitatea ecosistemelor, a speciilor și cea genetică, dar și cea etnoculturală. Biodiversitatea este puternic influențată de activitățile umane, inclusiv agricultura, silvicultura și pescuitul, precum și de către urbanizare.

Biodiversitatea României este importantă la nivel global, regional, național și local. România a ratificat Convenția privind Diversitatea Biologică ale cărei obiective sunt:

conservarea diversității biologice utilizarea durabilă a componentelor diversității biologice împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor

genetice.

Pe teritoriul țării noastre se reunesc cinci regiuni biogeografice, dintre care două, cea stepică și cea pontică, reprezintă elemente naturale noi, reprezentate prin noi tipuri de habitate și specii.

Cele cinci regiuni biogeografice sunt:

continentală (53%); alpină (23%); stepică (17%); panonică (6%); pontică (1%).

Zona Metropolitană Craiova se situează în zona biogeografică continentală.

Habitatele din țara noastră sunt caracterizate de o anumită compoziție a florei și a faunei, componente ale biocenozelor și sunt influențate de diferiți factori climatici sau edafici.

Flora și fauna sălbatică constituie un patrimoniu natural de valoare estetică, științifică și culturală.

Din perspectiva principiilor și obiectivelor de conservare și utilizare durabilă a componentelor biodiversității, principalele consecințe relevante sunt: manifestarea unui proces activ de erodare a diversității biologice care se exprimă prin dispariția sau reducerea efectivelor unor specii, în special mamifere și păsări; fragmentarea habitatelor a mai mult de 114 specii și întreruperea conectivității longitudinale (prin bararea cursurilor de apă) și laterale (prin îndiguirea zonelor inundabile, blocarea sau restrângerea drastică a rutelor de migrație a speciilor de pești și a accesului la locurile potrivite pentru reproducere și hrănire); restrângerea sau eliminarea unor tipuri de habitate sau ecosisteme din zonele de tranziție (perdele forestiere, aliniamente de arbori, zone umede din structura marilor exploatații agricole sau a marilor sisteme lotice) cu efecte negative profunde asupra diversității biologice și a funcțiilor de control al poluării difuze, eroziunii solului, scurgerilor de suprafață și evoluției undei de viitură, controlului biologic al populațiilor de dăunători pentru culturile agricole, reîncărcării rezervelor sau corpurilor subterane de apă; modificarea amplă, uneori dincolo de pragul critic, a configurației structurale a bazinelor hidrografice și a cursurilor de apă, asociată cu reducerea semnificativă a capacității sistemelor acvatice de a absorbi presiunea factorilor antropici care operează la scara bazinului hidrografic și cu creșterea vulnerabilității lor și a sistemelor socio-economice care depind de acestea; simplificarea excesivă a structurii și capacității multifuncționale ale formațiunilor ecologice dominate sau formate exclusiv din ecosisteme agricole intensive și creșterea gradului lor de dependență față de input-urile materiale și energetice comerciale; destructurarea și reducerea capacității productive a componentelor biodiversității din sectorul agricol; impactul asupra peisajului, la nivelul fiecăreia din cele 3 componente ale sale: elemente culturale (așezări, infrastructură,


construcții, activități umane), biodiversitate și structura geomorfologică (relief, caracteristici geologice, hidrologice)

Intervențiile umane cu impact negativ asupra peisajului, în funcție de gravitate, sunt următoarele:

1. Distrugere – pierderi semnificative la nivelul tuturor celor 3 componente ale peisajului. Acestea sunt cauzate în principal de dezvoltări urbanistice intensive inadecvate mediului și arhitecturii locale, schimbarea funcțiunii terenurilor, defrișări, transformarea radicală a țesuturilor tradiționale ale localităților (îndesire, demolări, schimbări de funcțiuni).

2. Degradare – transformări puternice la nivelul componentelor, care însă nu schimbă caracterul unitar. Acestea sunt cauzate de: deteriorări la nivelul biodiversității (amenajarea spațiilor verzi urbane cu specii alohtone, neglijarea și abandonul spațiului public în favoarea traficului rutier), pierderi culturale (transformări ale elementelor de construcție cu derogări de la legislația în vigoare, urbanism intensiv de factură nesustenabilă, fără planificare strategică, cartiere suburbane lipsite de identitate, infrastructură și integrare în organismul orașului, abandonarea tradițiilor), poluare (acumulare de deșeuri, cauzată de acumularea de deșeuri, poluarea aerului, apelor și terenurilor).

3. Agresiuni – acțiuni punctuale cu impact major la nivelul tuturor componentelor. Acestea sunt cauzate de activitățile economice și turistice, precum cariere, balastiere, exploatări forestiere etc. - care se desfășoară în mod nesustenabil și cauzează modificarea formelor de relief, acumularea de deșeuri, dezechilibre ale ecosistemelor, lipsa de continuitate în politicile de amenajare a teritoriului.

Turismul necontrolat practicat intens creează impact negativ de intensitate prin deteriorarea și degradarea florei sălbatice, neliniștirea speciilor de animale, degradarea solurilor în pantă prin nerespectarea traseelor marcate, precum și prin campări și focuri deschise în locuri nepermise, aruncarea de deșeuri menajere oriunde și oricum. Toate acestea au determinat o mare presiune asupra cadrului natural, ducând la degradarea acestuia, fiind necesară astfel implementarea conceptului de ecoturism, nu numai în ariile naturale protejate.

Activitățile care au parcurs procedura de reglementare din punct de vede al mediului s-au supus măsurilor de protecție și conservare impuse, astfel încât impactul să fie diminuat.

Extinderea intravilanului în interiorul ariilor naturale protejate sau în imediata vecinătate a acestora generează o presiune uriașă asupra ariilor naturale protejate.

Fără a ține seama de necesitățile generațiilor viitoare, exploatarea excesivă a unor resurse naturale și fragmentarea unor habitate naturale periclitează viața sălbatică.

Drept urmare, conservarea biodiversității trebuie realizată în baza unui management eficient și durabil al componentelor capitalului natural, iar asigurarea unui regim de protecție pentru speciile vulnerabile, endemice sau pe cale de dispariție se poate face prin instituirea de arii naturale protejate.

Ținând seama de importanța deosebită a capitalului natural și având în vedere dezvoltarea durabilă a colectivităților umane este imperios necesară conservarea biodiversității, ca o condiție esențială pentru dezvoltarea armonioasă a generațiilor viitoare.

Ecosistemele, formate dintr-o mare varietate de specii, prezintă o probabilitate mai ridicată de a rămâne stabile, atunci când se înregistrează unele pierderi sau deteriorări, decât ecosistemele cu funcții reduse. Fragmentarea habitatelor este cauzată de o întreagă serie de factori diferiți legați de schimbările în utilizarea terenurilor, printre care se numără extinderea urbană, infrastructurile de transport și intensificarea practicilor agricole sau


silvice. Pierderea zonelor naturale are repercusiuni care se extind dincolo de dispariția speciilor rare.

Astfel, se impune asigurarea condițiilor naturale necesare printr-o abordare integrată a utilizării terenurilor prin:

Îmbunătățirea conectivității între zonele naturale existente pentru a contracara fragmentarea și pentru a accentua coerența ecologică a acestora, de exemplu prin protejarea gardurilor vii, a fâșiilor de vegetație de pe marginea câmpurilor, a micilor cursuri de apă;

Accentuarea permeabilității peisajului pentru a sprijini dispersarea speciilor, migrația și circulația, de exemplu prin utilizarea terenurilor într-un mod favorabil faunei și florei sau introducerea unor scheme ecologice agricole sau silvice care sprijină practicile agricole extensive;

Identificarea zonelor multifuncționale. În astfel de zone, utilizarea compatibilă a terenurilor, care susține ecosistemele sănătoase este favorizată în detrimentul unor practici distructive. De exemplu, acestea pot fi zone în care agricultura, silvicultura, activitățile de recreare și conservarea ecosistemelor funcționează toate în același spațiu. Astfel de combinații cu avantaje de ambele părți sau cu puține dezavantaje și numeroase avantaje pot aduce beneficii multiple nu numai celor care utilizează terenurile (fermieri, silvicultori, furnizori de servicii de turism etc.), ci și societății în ansamblu prin furnizarea de servicii valoroase ale ecosistemului precum purificarea apei sau îmbunătățirea solului și crearea unor spații atrăgătoare „de respiro”, de care oamenii să se bucure.

Amenajarea teritoriului ghidat pe dezvoltarea de infrastructuri în afara siturilor sensibile, reducând astfel riscul fragmentării suplimentare a habitatelor

5.1. Flora și fauna

5.1.1. Flora

În ansamblu, ecosistemul Zonei Metropolitane Craiova este influențat de ocuparea terenului prin crearea de locuințe de către populație, utilizarea apei din subteran și evacuarea apelor uzate, poluarea aerului și solului generată de activitățile agenților economici și traficul rutier.


Figura 21. Harta vegetație România.

Din punct de vedere biogeografic Zona Metropolitană Craiova se găsește în regiunea continentală.

Figura 22. Harta provinciilor floristice ale României.

Din punct de vedere al vegetației, Zona Metropolitană Craiova se încadrează în zona de silvostepă. Antropizarea puternică a teritoriului a determinat înlocuirea pe suprafețe mari a vegetației naturale ca urmare a defrișărilor, culturilor și urbanizării.


Vegetația cuprinde o gamă variată de specii ierboase și arborescente, în funcție de varietatea terenului, a solului și a climei.

Din punct de vedere al provinciilor floristice amplasamentul studiat se găsește în Danubiană-Getică.

Vegetația spontană a suferit în ultimele două secole modificări însemnate, ca urmare a intervenției omului care a defrișat pădurile de pe suprafețe întinse, determinând despădurirea câmpiei și a unei bune părți din Piemontul Getic în scopul transformării lor în vaste zone pentru practicarea culturilor agricole sau de ținuturi cu ierburi pentru pășunarea animalelor.

În partea de nord a Zonei Metropolitane Craiova, cu ținuturi deluroase mai înalte apar păduri de cer (Quercus cerris) și gârniță (Quercus frainetto), iar în Dealurile Amaradiei, cu altitudini mai mari se află păduri de gorun (Quercus petraea), ale căror arie de răspândire se află pe întreaga jumătate nordică a Podișului Getic, până la limita cu Subcarpații Getici. Alături de acestea se întâlnesc și alte specii de foioase care apar în dealurile mai joase și chiar în câmpie, cum sunt: teiul, ulmul, frasinul, carpenul.

În partea de sud a Zonei Metropolitane, până la limita localității Segarcea, se află păduri de cer și gârniță, dar sub formă de fragmente, față de fostele ținuturi, cândva, cu păduri întinse. Frecvent, apar specii de stejar pufos și brumăriu, care fac trecerea spre silvostepă, cu specii de ierburi din familia gramineelor: păiușul, pirul, bărboasa, coada vulpii, golomățul etc. Excepție face sectorul din vestul și nord-vestul orașului Craiova, în aria localităților Breasta și Bucovăț, unde apare o grupare de arbori „favorizată” de cadrul natural oferit de Valea Jiului, cum sunt: gârniță, gorunul, frasinul, stejarul pufos și fagul.

Vegetația Luncii Jiului este influențată de terenurile nisipoase, nivelul apei freatice aproape de suprafața solului, precum și de prezența mâlurilor umede. De-a lungul acestora apar grupări de sălcii, plopi, răchită, care formează coridoare de zăvoaie în plină câmpie aridă din vecinătate. De asemenea, apar și specii de stejar în asociație cu subarboret de alun, măceș, cătină etc. În perimetrul bălților și zonelor umede (mlaștini) apare o vegetație hidrofilă formată de specii de trestie, papură, nufăr, rogoz, pipirig, piciorul cocoșului, lintiță etc.

5.1.2. Fauna

În linii generale repartiția faunei urmărește mediul propriu de viață, respectiv, pădurea, silvostepa și câmpul cultivat, luncile cu zonele sale umede până în domeniul acvatic propriu-zis. În zonă pădurilor de foioase și subarboretelor trăiesc mamifere mari, cum sunt căpriorul, mistrețul, iepurele, vulpea ș.a. Dintre păsări sunt specifice cele mici, cântătoare: privighetoarea, cucul, mierla, turtureaua, pițigoiul, sticletele, care sunt frecvente și în zăvoaiele de pe lângă ape.

În câmpie, prezența plantelor ierboase din speciile gramineelor ca se a culturilor agricole propriu-zise, determină existența mamiferelor rozătoare (șoarecele de câmp, șobolanul cenușiu, popândăul) și răpitoare mici (dihorul, nevăstuica), iar dintre mamiferele mai mari, vulpea și iepurele. Dintre păsări cele mai frecvent întâlnite sunt: prepelița, potârnichea, ciocârlia, graurul, iar prigoria și lăstunul cuibăresc deseori în malurile lutoase sau nisipoase ale treptelor de relief.

5.1.3. Spații verzi și parcuri publice


În Municipiul Craiova se găsește 92,6% din suprafața spațiilor verzi din mediul urban al Zonei Metropolitane, în orașul Filiași – 5,6%, iar în orașul Segarcea, 1,8%.

Raportat la numărul de locuitori din cele trei centre urbane ale zonei, suprafața verde ce îi revine unei persoane, în anul 2012, este de 34,5 m2, valoarea mai scăzută decât media județeană urbană, de 35,2m2/locuitor.

Suprafața spațiilor verzi de pe teritoriul Zonei Metropolitane Craiova era, în anul 2013, conform datelor furnizate de reprezentanții primăriilor componente, de 276,3 ha, 88,0% dintre acestea fiind reprezentate de parcuri și grădini publice, iar 3,8% zone de agrement.

Potrivit Primăriilor membre, la nivel metropolitan sunt necesare investiții de modernizare a cel puțin 15,8 ha de spații verzi, și de înființare a altora pe 30,38 ha.

Starea generală a spațiilor verzi, în opinia reprezentanților locali ai Zonei Metropolitane este una de nivel mediu, nici bună, dar nici proastă.

Suprafața totală a pădurilor și a vegetației forestiere a județului Dolj, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, a fost, în anul 2012, de 85.308 ha, din care doar 22,9% în Zona Metropolitană, ceea ce înseamnă 19.557 ha.

Localitatea Bucovăț are cea mai întinsă suprafață ocupată de păduri raportată la suprafața fondului funciar, de 39,1%, fiind urmată de Murgași (35,3%), Calopăr (29,9%) și Vârvoru de Jos (22,9%). În Municipiul Craiova, 6,1% din suprafață este ocupată de păduri, iar în Mischii și în orașul Segarcea, doar 1,6%, respectiv 0,2% din fondul funciar.

Cele mai importante spații verzi și parcuri, deosebit de valoroase si ca monumente de arhitectura peisageră sunt:

1. Parcul Romanescu - unul dintre obiectivele emblematice al Craiovei formând un ansamblu complex desfășurat pe mai mult de 96 ha, inaugurat în februarie 1903 și considerat unul dintre cele mai reprezentative monumente de artă peisageră din România.

Este amplasat în zona de sud a Craiovei la capătul străzii centrale a orașului – calea Unirii, în cartierul 1 Mai și este considerat printre cele mai valoroase monumente de arhitectură peisageră a țării.

În trecut, i se spunea Parcul Bibescu deoarece a fost amenajat pe pământurile familiei Bibescu, renumită în perioada de la mijlocul secolului al XIX-lea atât prin potențialul economic dar și prin inițiativele edilitare la nivelul orașului.

Parcul Romanescu poartă numele realizatorului său într-o manieră modernă și complexă, reorganizat între anii 1900-1903 după proiectul arhitectului peisagist francez Eduard Redont, proiect premiat cu medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris, în anul 1900. Este unul din cele mai mari și mai frumoase parcuri din țară ocupând o suprafață de 100 ha din care, 96 ha de plantații, 4 ha luciul de apă al lacurilor, un hipodrom, un velodrom, drumuri și alei pe o întindere de 35 km, monumente de artă, o sală de expoziții și o bibliotecă, unități de servire a publicului, debarcader și un punct zoologic.

Pe lângă construcțiile îndrăznețe care asigură un cadru romantic special (un castel, imitații de stânci, podețe etc.), se detașează podul suspendat peste pârâul în cascade care traversează parcul, într-o arhitectură aparte sub supravegherea savantului Gogu Constantinescu.

Valoarea deosebită a decorului este dată de un număr foarte mare de exemplare de arbori și arbuști ornamentali aduși din mai multe continente și aclimatizate la latitudinea orașului Craiova, unele fiind întâlnite destul de rar la noi în țară și chiar pe continentul european.


2. Parcul Lunca Jiului. Parcul Lunca Jiului se remarcă prin potențialul peisagistic forestier completat, pentru vizitare și agrement, cu drumuri, alei, terenuri sportive, camping, opere de artă sculpturale.

Parcul Lunca Jiului se întinde pe o suprafață de 150 ha cu o mare biodiversitate în care drumurile și aleile asfaltate ocupă 5% din întreaga suprafață. Speciile de arbori impunători sunt reprezentate de stejar, cer, gârniță, carpen, ulm de câmp, platan, arin negru, asociații cu specii de arbuști (cornul, sângerul, păducelul, socul).

În parc se află o pepinieră silvică, o bază sportivă, teren de joacă pentru copii, lucrări de artă, un restaurant care nu mai funcționează în prezent și la fel, un camping cu căsuțe.

3. Parcul Sf. Dumitru (Grădina Băniei) este un exemplu de integrare a unor obiective aparținând sit-ului istoric al Craiovei (Casa Băniei, Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru) într-un ansamblu cu spațiu verde amenajat sub forma unei grădini publice pe 23 800 mp. În cadrul acestuia se remarcă și spațiul cu trandafiri, precum și grupul statuar al fraților Buzești.

4. Grădina Unirii (English Park), evidențiază modalitatea de armonizare, pe un areal limitat, patrulateric a unui ansamblu emblematic de clădiri ale Craiovei (Primăria, Prefectura ș.a.), cu o combinație reușită cu linii riguroase cuprinzând plante ornamentale, arbuști și copaci înglobând statuia domnitorului Al. I. Cuza și arteziana.

Ocupă o suprafață de 4670 mp și este amplasată în centrul orașului, în față clădirii unde funcționează Primăria Craiova. Grădina Unirii poartă acest nume pentru că locul respectiv amintește de importante evenimente petrecute în 1857 la Craiova și pentru că întreg spațiul este dominat de impunătoarea statuie a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (sculptor Rafaello Romanelli). Grădina a mai purtat și alte nume dar cel mai frecvent este English Park deoarece amintește de modelul scuarurilor londoneze. Cuprinde arbori și arbuști decorativi și covorul speciilor de flori care sunt schimbate periodic în funcție de perioada de înflorire.

5. Parcul Teatrului Național se detașează prin soluția dezvoltării în trepte, valorificând versantul scurt cu expoziție nordică, prin alei, bascheți, grupări de arbori și arbuști, statui și grupuri statuare, integrat ansamblului format din clădirea Universității si Teatrul Național dând o notă de armonie peisajului urban prin modul de amenajare și componenta speciilor vegetale de arbori și arbuști ornamentali care se evidențiază în toate sezoanele.

6. Grădina Botanică, amplasată în nord-vestul părții centrale a Craiovei a fost concepută de arhitectul peisagist francez Eduard Redont încă din primii ani ai secolului al XX-lea ca o mică replică pentru ceea ce era Parcul Romanescu din sudul orașului.

Gradina Botanica din Craiova se află pe locul patru în țară după Cluj Napoca, București, Iași, Grădina Botanică din Craiova. Desfășurată pe 16 ha ea cuprinde următoarele sectoare: Sectorul ,,Sistematica plantelor”, Sectorul ,,Regiunile biogeografice ale globului” (flora globului), Sectorul ,,Plante cultivate” Sectorul ,,Provinciile floristice ale României, ,,Fitogeografia Olteniei, Sectorul ,,Sere” ce cuprinde serele propriu-zise în suprafață de aproximativ 750 mp cuprinzând o colecție de peste 900 de specii exotice cu valoare științifică și decorativă, Sectorul ,,Pepinieră”, ,,Rosariul” sau sectorul ,,Grădina cu trandafiri”, ,,Sectorul ornamental, ,,Herbarul Alexandru Buia” ce poartă numele ctitorului grădinii botanice – prof.dr. Al. Buia, fiind compus din peste 15000 coli determinate (specii de plante puse la herbar în format A3 cu denumirea populară și științifică), ,,Muzeul” cuprinzând mostre de semințe, planșe, grafice, postere ilustrative și colecția de cataloage editate de grădina botanică de la înființare până în prezent.

7. Parcul Crizantemelor. Este situat în partea de sud-est a orașului într-un cartier mai liniștit ornat cu arbori și arbuști decorativi asemănători celor din aria municipiului. În centrul parcului se află un bust ridicat în memoria poetului Traian Demetrescu.


8. Grădina Trandafirilor sau Grădina Frații Buzești. Inițial, a fost numită Grădina Băniei datorită amplasării în vatra veche a Craiovei, unde sunt așezate Casa Băniei și catedrala Sfântul Dumitru.

9. Grădina Mihai Bravu. Este situată în față Facultății de Agronomie și a Tribunalului Județean Dolj (fostă casă a boierului Glogoveanu). În fața parcului se află statuia lui Tudor Vladimirescu iar în interior un bust al lui Nicolae Titulescu, diplomat și om politic de importanță europeană. Grădina este alcătuită din aceeași structură de arbori și arbuști ornamentali plantați și în alte spații verzi din aria orașului: pini, molizi, arțari americani, ulmul de munte, castanul porcesc, frasin, molid argintiu, tuia, tisa, garduri vii din lemnul câinelui.

10. Parcul 1 Mai. Se află în partea de sud sud-vest a orașului, amenajată pe o suprafață de 3,2 ha cu plantarea de arbori (stejari, tei, castani, platani, pini) și specii de arbuști. Aici s-a construit în anul 1977 cu prilejul anului Centenarului Independenței, Monumentul Independenței operă a sculptorului Emil Mereanu.

11. Parcul Hanul Doctorului. Se află situat în partea de est a orașului cu acces la drumul E576 dinspre București. În anii 1980 bazinul hidrografic al pârâului Valea Hanul Doctorului de 2,4 km2 și lung de 800 m a fost transformat într-un frumos parc cu alei pietonale, un complex hotelier, ștrand și camping. Cursul pârâului a fost amenajat în cinci mici acumulări de apă devenite ștranduri iar în aval, în trei mici acumulări în spatele unor diguri din pământ. Structura întregului parc sub formă de trepte frumos individualizate prin diguri și luciuri de apă însumează o mare varietate de specii de arbori și arbuști armonizați în covorul ierbaceu la fel de diversificat.

12. Parcul Craiovița. Se află în partea de vest a orașului și cuprinde în perimetrul său vechea Baltă Craiovița, restrânsă în dimensiunile ei de astăzi de repetate lucrări de asanare, îndiguire și canalizare coordonate de Primăria Craiova. Parcul se află în curs de amenajare pentru a se realiza zone de agrement și sport nautic. Speciile vegetale din parc aparțin genurilor întâlnite și în celelalte spații verzi: salcii, plopi, arini, stejari, frasini, arbuști, erbacee diverse.

13. Parcul Cornițoiu. Se află în partea de nord a orașului și este în curs de definitivare. Suprafața sa de 24 ha se suprapune peste valea mlăștinoasă a pârâului Cornițoiu care își are izvoarele la contactul morfologic între terasa înaltă și cea superioară. Încă din anul 1987 s-au realizat lucrări de canalizare a pârâului, desecarea mlaștinilor și plantări de arbuști și arbori ornamentali, gazon care dau imaginea de perspectivă a unui frumos parc atât de necesar și în această parte a orașului.

Bilanțul teritorial al verdelui urban existent în municipiul Craiova, scoate în evidență ponderea mare a spațiilor verzi din cartiere (285 ha), aproximativ 41% din suprafața totală a spațiilor verzi amenajate, urmate de parcurile municipale cu 36% (cca. 243 ha), doar 6% (cca. 38 ha) grădini publice, restul de 17% înglobând alte categorii de spații verzi. Cea mai mare parte a acestor spații se află către periferia orașului, în zona centrală existând doar câteva grădini publice de mici dimensiuni. În ultimii ani a fost construit în zona centrală a orașului doar un singur parc – Parcul Teatrului Național. Mai mult, suprafața altor parcuri s-a redus constant, începând din anii 70, cum este Parcul Crizantemelor în urma construirii unui minicartier de vile.

5.1.4. Arii naturale protejate

Pe teritoriul administrativ al Zonei Metropolitane Craiova se află/se suprapun ariile protejate Natura 2000 (detaliate în continuare):


ROSPA0023 Confluența Jiu – Dunăre: Calopăr (16%), Malu Mare(5%), Segarcea(<1%), Teasc(15%), Ţuglui(10%).

ROSCI0045 Coridorul Jiului: Almăj (4%), Brădești (6%), Breasta (6%), Bucovăț (42%), Calopăr (21%), Coțofenii din Față (13%), Craiova (3%), Filiași (7%), Ișalnița (<1%), Malu Mare (5%), Segarcea (<1%), Teasc (16%), Țuglui (76%), Țuglui (13%), Vârvoru de Jos (14%);

ROSCI0202 Silvostepa Olteniei: Vela (3%) și Vârvoru de Jos (<1%);

5.1.4.1. Arii de protecție specială Avifaunistice (SPA)

În Zona Metropolitană Craiova se regăsește o singură arie de protecție specială avifaunistică (SPA) – ROSPA0023 Confluența Jiu-Dunăre, în partea de sud (vezi figura de mai jos).


Figura 23. Zona Metropolitană Craiova – Natura 2000. Arii de protecție specială avifaunistică (SPA).


DESCRIEREA SITULUI NATURA 2000 ROSPA0023 CONFLUENȚA JIU-DUNĂRE

DESCRIERE GENERALĂ

Lunca Jiului se prezintă ca un teritoriu bogat în ce privește habitatele, aici întâlnindu-se păduri de luncă și zăvoaie, livezi, pajiști, teren agricol, zone umede - bălți și canale și numeroase habitate antropogene, toate concentrate pe această suprafață, astfel că se întrepătrund iar delimitarea lor devine uneori dificilă.

Clase de habitate: râuri, lacuri, culturi (teren arabil), pășuni, alte terenuri arabile, păduri de foioase, habitate de păduri (păduri în tranziție).

Calitate și importanță: Acest sit găzduiește efective importante ale unor specii de păsări protejate printre care și păsări cuibăritoare. Situl este important pentru iernat pentru mai multe specii. Se remarcă prezența speciilor de păsări de apă, care au găsit aici condiții de viață și reproducere.

Vulnerabilitate: extinderea suprafețelor modificate antropic, poluarea cursurilor de apă.

Management: Administrator/custode: Consiliul Județean Dolj

IDENTIFICAREA SITULUI

Tip J ROSPA0023

LOCALIZAREA SITULUI

Longitudine 23.896667 Latitudine 43.993889 Suprafață (ha) 19799.80 Altitudine (m): Minimă 6.00, Maximă 162.00, Medie 48.00 Regiunea administrativă: Dolj (100%) Regiunea biogeografică: Continentală.

INFORMAȚII ECOLOGICE

Tabel 23. Specii de păsări enumerate în anexa I la Directiva Consiliului 79/409/CEE.

Cod Nume

Populație Evaluarea sitului

Residentă Migratoare

Populație Conservare Izolare Evaluare

globală Reproducere Iernat Pasaj

A020 Pelecanus crispus 30-70 i C B B B

A021 Botaurus steliaris 2-4 p C B C C

A022 Ixobrychus minutus 12-20 p C B C C

A026 Egretta garzetta 150-200 i D

A027 Egretta alba 20-30 i D

A029 Ardea purpurea 10-30 i D


Cod Nume Populație Evaluarea sitului

Residentă Migratoare Populație Conservare Izolare Evaluare

globală A030 Ciconia nigra 2-3p C B C B

A031 Ciconia ciconia P 500-800Í C B C C

A032 Plegadis falcinelius 750-1000 i D

A0

34

Platalea leucorodia 150-200 i C B C B

A072 Pernis apivorus 12-20 p D

A073 Milvus migrans 2-4 p C B C C

A075 Haliaeetus albicilla 1-2 p C B C B

A081 Circus aeruginosus 6-10 p C B C B

A0

89 Aquila pomarina 2-2p D

A122 Crex crex 100-150 p C B C B

A131 Himantopus

himantopus 20-30 i D

A132 Recurvirostra

avosetta 30-40 i D

A133 Burhinus

oedicnemus 10-20 p B B C B

A166 Tringa glareola

1000-2000

i C B C B

A177 Larus minutus 100-150 i C B C B

A193 Sterna hirundo 150-250 i C B C C

A195 Sterna albifrons 70-140 i C B C C

A196 Chlidonias hybridus 200-300 i D

A197 Chlidonias niger 50-100 i C B C C

A224 Caprimulgus

europaeus 120-150 p C B C B

A229 Alcedo atthis 50-60p C B C B

A231 Coradas garrulus 46-50 p C B c C

A238 Dendrocopos

medius 100-130 p C B c B

A246 Lullula arbórea RC D

A255 Anthus campestris 10-20 p D

A321 Ficedula albicollis 300-400Í D

A338 Lanius collurio C D

A393 Phalacrocorax

pygmeus

40-70

i C B c B

A403 Buteo rufinus 2-4p C B c B

A429 Dendrocopos 90-120 p C B c C




globală syriacus

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C – considerabilă.

Tabel 24. Specii de păsări cu migrație regulată nemenționate în anexa I la Directiva Consiliului 79/409/CEE.

Cod Nume





A004 Tachybaptus ruficollis C D

A005 Podiceps cristatus C D

A017 Phalacrocorax carbo RC D

A028 Ardea cinérea 500-600Í D

A041 Anser albifrons R D

A043 Anser anser R D

A050 Anas peneiope

1000-

1200i C C C C

A051 Anas strepera RC R D

A052 Anas crecca

4000-

6000Í D

A053 Anas platyrhynchos

2000-

3000Í D

A055 Anas querquedula

1500-

2000Í D

A056 Anas clypeata R D

A059 Aythya ferina RC D

A061 Aythya fuligula R D

A096 Falco tinnunculus RC D

A099 Falco subbuteo RC D

A113 Coturnix coturnix R D

A125 Fúlica afra RC

2000-

2500Í D

A136 Charadrius dubius R D

A137 Charadrius hiaticula R D

A142 Vanellus vanellus RC D




globală A145 Calidris minuta R D

A146 Calidris temminckii R D

A147 Calidris ferruginea RC D

A153 Gallinago gallinago

1000-

1200i D

A156 Limosa limosa

2000-

3000Í C B C B

A161 Tringa erythropus 600-800Í C B c B

A164 Tringa nebularia 500-600Í C B c B

A165 Tringa ochropus RC D

A179 Larus ridibundus R

2000-

3000Í C C c C

A207 Columba oenas RC D

A208 Columba palumbus RC D

A212 Cuculus canorus RC D

A221 Asió otus R D

A230 Merops apiaster R D

A232 Upupa epops RC D

A247 Alauda arvensis RC C C c C

A249 Riparia riparia RC D

A251 Hirundo rustica C C D

A253 Delichon urbica RC RC D

A256 Anthus trivialis RC D

A257 Anthus pratensis RC D

A258 Anthus cervinus R D

A259 Anthus spinoletta R D

A260 Motacilla flava C D

A262 Motacilla alba C C D

A269 Erithacus rubecula RC D

A270 Luscinia luscinia V D

A271 Luscinia megarhynchos C D

A273 Phoenicurus ochruros RC D

A274 Phoenicurus

phoenicurus RC D

A275 Saxícola rubetra RC D

A277 Oenanthe oenanthe RC D

A283 Turdus merula RC D




globală A285 Turdus philomelos RC D

A291 Locustelia fluviatilis RC D

A292 Locustella luscinioides C D

A295 Acrocephalus

schoenobaenus RC D

A296 Acrocephalus palustris R D

A297 Acrocephalus

scirpaceus RC D

A298 Acrocephalus

arundinaceus RC D

A308 Sylvia curruca RC D

A309 Sylvia communis RC D

A310 Sylvia borin R D

A311 Sylvia atricapilia RC D

A315 Phylloscopus collybita C C D

A319 Muscícapa striata RC C D

A336 Remiz pendulinus RC D

A337 Oriolus oriolus RC D

A340 Lanius excubitor RC D

A351 Sturnus vulgaris C P D

A359 Fringilla coelebs RC C D

A364 Carduelis carduelis C D

A366 Carduelis cannabina RC D

A383 Miliaria calandra C D

A459 Larus cachinnans

800-1

OOOi D

Populație: C – specie comună, R - specie rară, V - foarte rară, P - specia este prezentă Evaluare (populație): A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%, D - nesemnificativă Evaluare (conservare): A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă Evaluare (izolare): A - (aproape) izolată, B - populație ne-izolată, dar la limita ariei de distribuție, C - populație ne-izolată cu o arie de răspândire extinsă Evaluare (globală): A - excelentă, B - bună, C - considerabilă

DESCRIEREA SITULUI

Tabel 25. Caracteristici generale ale sitului.

Clase de habitat pondere in %

N04 - Dune de coastă, plaje cu nisip. machair 2.00

N06 - Ape dulci continentale (stătătoare, curgătoare) 16.00


N07 - Mlaștini (vegetație de centură), smârcuri, turbării 2.00

N12 - Culturi cerealiere extensive (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire) 23.00

N14 - Păiuști ameliorate 10.00

N15 - Alte terenuri arabile 4.00

N16 - Păduri caducifoliate 38.00

N26 - Habitate de păduri (păduri in tranziție) 5.00

ACTIVITĂȚI ANTROPICE ȘI EFECTELE LOR ÎN SIT ȘI ÎN JURUL ACESTUIA

Tabel 26. Activități antropice și consecințele lor în interiorul sitului.

Cod Intensitate % din sit Influentă

100 - Cultivarea C 50.00 0

120 - Fertilizarea C 50.00 0

170 - Creșterea animalelor C 20.00 0

230 - Vânătoarea C 25.00 -

511 - Linii electrice C 10.00 +

701 - Poluarea apei B 40.00 -

900 - Eroziunea C 10.00 0

941 - Inundații C 40.00 +

300 - Extragerea de balast C 2.00 -

Intensitatea influenței: A – mare, B - medie, C - scăzută Influență: (+) - pozitivă, (0) - neutră, (-) – negative

Tabel 27. Activități antropice și consecințele lor în jurul sitului.

Cod Intensitate % din sit Influentă




500 - Rețea de comunicație C 20.00 +

430 - Construcții agricole C 30.00 0

511 - Linii electrice C 20.00 +

300 - Extragerea de balast C 2.00 -

870 - îndiguirea. consolidarea malurilor, plaje artificiale C 40.00 0


5.1.4.2. Situri de importanță comunitară (SCI)

În Zona Metropolitană Craiova se regăsesc două situri de importanță comunitară (SCI) – ROSCI0045 Coridorul Jiului și ROSCI0202 Silvostepa Olteniei (vezi figura următoare).


DESCRIEREA SITULUI NATURA 2000 ROSCI0045 CORIDORUL JIULUI

DESCRIERE GENERALĂ

Teritoriul, situat de-a lungul cursului mijlociu și inferior al Jiului, include unul dintre cele mai rare și mai reprezentative eșantioane relictare de luncă europeană puțin alterată în dispariție vertiginoasă. Din suprafața totală 34.979 ha revin fondului forestier, din care pădurile dețin 33.543 ha și concentrează un complex de ecosisteme preponderent naturale, cu o diversitate considerabilă și o abundență locală de 764 – 5.000 ori superioară valorilor medii specifice pădurii românești, ceea ce-i conferă o personalitate biogeografică de excepție.

Clase de habitate: râuri, lacuri, mlaștini, turbării, culturi (teren arabil), pășuni, alte terenuri arabile, păduri de foioase, habitate de păduri (păduri în tranziție).

Calitate și importanță: Cercetările în derulare relevă apartenența arealului la teritoriile prioritare pentru conservarea biodiversității continentale cu o valoare foarte înaltă a acestuia. Astfel, deși ocupă abia 0,5 % din suprafața pădurilor tarii și 0,6 % din suprafața națională, totuși concentrează 9 (91E0*, 91F0, 91I0*, 91M0, 91Y0, 9130, 91V0, 9170, 92A0), respectiv 32 % din cele 28 tipuri de habitate naturale forestiere protejate de legislația română și comunitară, din care 2 (91E0*, 91I0*), respectiv 33 %, din cele 6 prioritar protejate, dispuse în 4, respectiv 36 %, din cele 11 etaje fitoclimatice ale tarii (Etajul deluros de cvercete – gorunete, cerete, gârnițete, amestecuri dintre acestea – și șleauri de deal; Etajul deluros de cvercete cu stejar – și cu cer, gârniță, gorun , amestecuri ale acestora; Câmpie forestieră Silvostepă); 56 (26 %) din cele 212 tipuri de stațiune forestieră identificate în România; 22 (44 %) din cele 50 formații forestiere, cu 97 (32 %) din cele 306 tipuri de pădure evidențiate în tara. Valea Jiului este unul dintre principalele culoare transbalcanice de migrație a păsărilor (drumul centro-european-bulgar) urmat de un număr impresionat de păsări. Împreună cu cele sedentare, în Coridorul Jiului au fost identificate 135 (33 %) din cele 406 specii avifaunistice semnalate în România, din care 114 (84 %) protejate prin legi române și comunitare.

Cantonarea unor contingente relevante din inventarul viu al țării, din care multe elemente submediteraneene rare, altele endemice, parte protejate, conferă teritoriului o specificitate remarcabilă, evidențiată prin: - concentrarea unor asociații vegetale de mare valoare bioistorică ce reflectă interferența elementelor termofile sudice cu cele central-europene; - conservarea unor fragmente relictare nealterate ale structurilor forestiere arhetipale situate la margine de areale biogeografice sau chiar disjunct (insulele de fag de la Dâlga, Ţuglui, Bucovăț) sau insularizate antropic (stejarul brumăriu din Pădurea Braniștea Bistrețului etc.); - adăpostirea unor populații durabile de specii animale și vegetale a căror conservare necesită, conform legii, desemnarea ariilor speciale de conservare, ariilor de protecție specială avifaunistică și o protecție strictă etc. Valorificarea durabilă a acestui patrimoniu natural de excepție justifică și impune: - utilizarea pădurii naturale ca etalon de gestiune pentru silvicultura practică apropiată de natură - conservarea vieții sălbatice, a unor habitate naturale relictare și a unui rezervor local de gene valoroase; - gestionarea responsabilă a întregului patrimoniu natural local, în general și a celui forestier, în special; - menținerea unor unități peisagistice silvestre, rare și insolite, cu mare forță de seducție ; - oficializarea unui parc natural care, prin funcțiile sale multiple, va asigura baza pentru reconversia forței de muncă locale și locuri de muncă într-un domeniu de mare interes național și internațional; - asigurarea unui spațiu natural de educație și instruire ecologică- promovarea ecoturismului, sursă de valută nepoluantă, prin perpetuarea activităților tradiționale locale;- optimizarea deciziei, protecție mediului, protecția vieții și sănătății și creșterea calității vieții.


Vulnerabilitate: Amplasarea teritoriului în două județe și în apropierea municipiului Craiova impune elaborarea unui plan judicios de amenajarea teritoriului (P.A.T.) în baza căruia să poată fi actualizat, decenal, planul de urbanism general (P.U.G.) al tuturor localităților aferente. P.U.G., odată actualizat, permite elaborarea planului urbanistic zonal (P.U.Z.), din care derivă planul urbanistic de detaliu (P.U.D.). Elaborarea P.A.T., reclamă armonizarea tuturor intereselor prezente și viitoare din acest spațiu extrem de mozaicat, în care ponderea fondului forestier (34 %) și a pădurii (33 %) nu pot să scadă, la fel ca și a altor categorii funciare care focalizează habitate naturale protejate prin legi române și comunitare. In acest fel, poluarea, urbanizarea, agriculturalizarea și alte impacturi antropice ecodistructive pot fi conciliate cu imperativele majore ale dezvoltării durabile și ale conservării biodiversității în fruntea cărora e însuși omul.



Figura 24. Zona Metropolitană Craiova – Natura 2000. Situri de importanță comunitară (SCI).



Tip K ROSPA0045

LOCALIZAREA SITULUI

Longitudine 23.925556 Latitudine 44.016667 Suprafață (ha) 71451.90 Altitudine (m): Minimă 6.00, Maximă 398.00, Medie 102.00 Regiunea administrativă: Dolj (75%), Gorj (25%) Regiunea biogeografică: Continentală.


Tabel 28. Tipuri de habitat prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le privește.

Cod Pondere Reprezen-

tativitate

Suprafață

relativă

Stare de

conservare

Evaluare

globală

92A0 - Zavoaie cu Salix albă si Populus albă 3.70 A B B B

91 MO - Păduri balcano-oanonice de cer si aorun 6.80 A B B B

91YO - Păduri dacice de steiar si carpen 3.00 A C A A

91EO - Păduri aluviale cu Alnus qlutinosa si Fraxinus

excelsior 0.10 A B B A

91 IO - Veqetatie de silvostepa eurosiberiană cu Quercus

spp. 1.00 A B B B

9130 - Păduri de fah de tip Asperulo-Faqetum 1.70 B C B B

9170 - Păduri de steiar cu carpen de tip Galio-

Carpinetum

0.40 B B B B

Î91F0 - Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus

laevis, Fraxinus excelsior) 0.50 A B B B

Isau Fraxinus anqustifolia, din lunqul marilor râuri)-

3130 - Ape stătătoare oliqotrofe până la mezotrofe cu

veqetatie din Littoretea uniflorae si/sau Isoeto-

Nanoiuncetea

0.50 B C B B

6120 - Pajiști xerice pe substrat calcaros 1.00 B B B B

6440 - Pajiști aluviale din Cnidion dubii 1.00 B B B B

6510 - Pajiști de altitudine ioasă 1.00 B C B B

3270 - Râuri cu maluri nămoloase cu veqetatie de

Chenopodion rubri si Bidention 0.10 B C B B

1530 - Pajiști si mlaștini sărăturate panonice si ponto-

sarmatice 3.00 B B B B

3140 - Ape puternic oliqo-mezotrofe cu veqetatie 0.01 C C C C


Cod Pondere Reprezen-

tativitate

Suprafață

relativă

Stare de

conservare

Evaluare

globală

bentonică de specii de Chara

3150 - Lacuri eutrofe naturale cu veqetatie tip

Maqnopotamion sau Hvdrocharition 0.01 C C C C

3260 - Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele

montane, cu veqetatie

din Ranunculion fluitantis si Callitricho-Batrachion

0.01 C C B B

6430 - Comunități de liziera cu ierburi înalte hiqrofile de

la nivelul câmpiilor, până

la cel montan si alpin

1.00 B C B B

Reprezentivitate: A - excelentă, B - bună, C - semnificativă, D – nesemnificativă, Suprafața relativă: A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%Starea de conservare: A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă, Evaluarea globală: A - valoare excelentă, B - valoare bună, C - valoare considerabilă.

Tabel 29. Specii de mamifere enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE.

Cod Nume





1335 Spermophilus

citellus

P C B C B

1355 Lutra lutra P C B C B


Tabel 30. Specii de amfibieni și reptile enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE.

Cod Nume





1188

Bombina

bombina

P B B C B

1220

Emys

orbicularis

P C B C B

1166 Triturus

cristatus

P B B C B



Tabel 31. Specii de pești enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE.

Cod Nume





1124

Gobio

albipinnatus P

C B C B

4125 Alosa immaculata P R C B B B

1149 Cobitis taenia P C B C B

1146 Sabanejewia

aurata

P C B C B

1157

Gymnocephalus

schraetzer P

C B B B

1145 Misgurnus fossilis P C B C B

1130 Aspius aspius P B B C B

2522 Pelecus cultratus P C B C B

1134 Rhodeus sericeus

amarus

P C B C B

1160 Zingel Streber P B B C B

1159 Zingel zingel P B B C B

2555 Gymnocephalus

baloni

P?


Tabel 32. Specii de nevertebrate enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE.

Cod Nume





4013 Carabus R C B B B




globală hungaricus

1044

Coenagrion

mercuriale R

B B C B

4045

Coenagrion

ornatum R

B B C B

1042 Leucorrhinia

pectoralis

P A B C B

4048 Isophya costata P B B C B

4054 Pholidoptera

transsylvanica

P B B A B

1083 Lucanus cervus P C B C B


Tabel 33. Specii de plante enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE.


Populație Conservare Izolare Evaluare globală

1428 Marsilea quadrifolia V C C C C

DESCRIEREA SITULUI



N06 - Ape dulci continentale (stătătoare, curgătoare) 12.00

N07 - Mlaștini (vegetație de centură), smârcuri, turbării 9.00

N12 - Culturi cerealiere extensive (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire) 13.00

N14 - Pajiști ameliorate 13.00

N15 - Alte terenuri arabile 2.00

N16 - Păduri caducifoliate 48.00

N26 - Habitate de păduri (păduri in tranziție) 3.00




Cod Intensitate % din sit Influență



140 - Pășunatul B 30.00 0


500 - Rețea de comunicație C 30.00 0

701 - Poluarea apei B 20.00 -

941 - Inundații B 20.00 -

243 - Braconajul, otrăvirea, capcane C -

300 - Extragerea de balast c -

400 - Urbanizare, industrializare, si alte activități similare B -

440 - Depozitare de materiale C 0

512 – Țevi, conducte C 0

511 - Linii electrice C 0

503 - Cale ferată. TGV C -

502 - Străzi, autostrăzi C -

160 - Managementul silvic C +

161 - Plantarea C +

220 - Pescuitul recreativ sportiv C -

230 - Vânătoarea C 0

500 - Rețea de comunicație c 0






140 - Pășunatul C 20.00 0


430 - Construcții agricole C 30.00 0

500 - Rețea de comunicație C 30.00 0

511 - Linii electrice C 0



400 - Urbanizare, industrializare, si alte activități similare C -

300 - Extragerea de balast C 0

331 - Activități miniere si exploatare de suprafață B -

703 - Poluarea solului C -

171 - Stockfeedinq (hrănirea animalelor) C 0

230 - Vânătoarea C 0

243 - Braconajul, otrăvirea, capcane C -

220 - Pescuitul recreativ sportiv C 0

419 - Alte zone industriale/ comerciale C -

502 - Străzi, autostrăzi C 0

850 - Modificarea funcționării hidrografice C 0

790 - Alte tipuri de poluare sau impacturi ale activității umane C -

512 – Țevi, conducte c 0

160 - Managementul silvic c +

161 - Plantarea c +


DESCRIEREA SITULUI NATURA 2000 ROSCI0202 SILVOSTEPA OLTENIEI

DESCRIERE GENERALĂ

Situl este constituit din 6 poligoane, reprezentând 6 trupuri de pădure. Din punct de vedere al administrației silvice, pădurile aparțin la OS Perișor (cca. 6 800 ha -trupurile de pădure Caprioara-Tencanau-Maracine, Tarnava-Intorsura, Perisor, Plenita si Verbicioara) si la OS Craiova (trupul de pădure Seaca-Știubei- cca. 2500 ha). Din cele 6 poligoane forestiere delimitate în suprafață totală de 9.296,7 ha (100 %), suprafața tipurilor de habitate forestiere de interes comunitar totalizează 7.573,8 ha (81,5 %), după cum urmează: - 91E0* ocupă 108, 4 ha (1,2 %) - 91M0 - 6.487 ha (70,7 %) - 91I0* - 975,4 ha (10,5 %) Din punct de vedere geografic, situl este situat in partea vestica a Câmpiei Olteniei, mai exact in Câmpia Desnățuiului, la contactul cu Platforma Piemontana Getica. Terenul este in general orizontal, cu depresiuni mai mult sau mai puțin adânci si versanți scurți. Altitudinea terenului variază intre 60m si 230 m. Substratul litologic este alcătuit din loessuri si , mai puțin din dune de nisip, in partea de sud. Valea Desnățuiului care străbate situl are o lunca bine dezvoltata , meandrata, iar debitul este scăzut si fluctuant. Apa freatica este situata pe terase la peste 10 m adâncime, apropiindu-se de suprafata doar in lunca. Solurile aparțin claselor Cernisoluri - cernoziom- si Luvisoluri- preluvosol si luvosol - , iar in lunca Hidirisol/aluvisol. Vegetatia forestiera este specifica zonelor fitoclimatice de câmpie forestiera si celei de silvostepa. Predomina ceretele, garnițele, cereto-garnitetele, care insumeaza peste 80 % din suprafața pădurilor, stejaretele de stejar pedunculat, stejaretele de stejar brumăriu si amestecurile de cvarcinee.


Calitate și importanță: Pădurile sunt in proporție de peste 85 % de tip natural fundamental si se încadrează in doua tipuri de habitate forestiere de interes comunitar -91M0 si 91I0. Sunt cele mai reprezentative păduri din partea de vest a Câmpiei Olteniei, având o stare buna de conservare, suprafețe compacte destul de mari (peste 1500-2000 ha), ceea ce le conferă o mai mare stabilitate. De asemenea, aceste păduri adăpostesc si elemente de flora si fauna foarte valoroase.

Vulnerabilitate: Apropierea localităților, accesibilitatea ușoară a pădurilor, braconajul, nevoia de lemn de foc, pășunatul în pădure, descărcarea frauduloasă a deșeurilor în pădure, precum și presiunea turistică în perioada de înflorire a bujorului din luna mai, constituie principalele puncte sensibile ale agresiunii antropice.



Tip KB ROSPA0202

LOCALIZAREA SITULUI

Longitudine 23.282222 Latitudine 44.352222 Suprafață (ha) 9296.70 Altitudine (m): Minimă 91.00, Maximă 276.00, Medie 185.00 Regiunea administrativă: Dolj (100%) Regiunea biogeografică: Continentală.


Tabel 37. Tipuri de habitat prezente în sit și evaluarea sitului în ceea ce le privește.

Cod Pondere Reprezentativitate Suprafață

relativă

Stare de

conservare

Evaluare

globală

91 MO - Păduri balcano-Danonice de cer si

qorun

72.00 A C B B

40C0 - Tufărișuri de foioase oonto-sarmatice * 0.05 B C B B

9110 - Veqetatie de silvosteoa eurosiberiană

cu Quercus SDD. * 10.00 A C B B

91E0 - Păduri aluviale cu Alnus qlutinosa si

Fraxinus excelsior* 1.00 B C B B

62C0 - Stepe ponto-sarmatice * 10.00 C C C C

Reprezentivitate: A - excelentă, B - bună, C - semnificativă, D – nesemnificativă, Suprafața relativă: A - 100 ≥ p > 15%, B - 15 ≥ p > 2%, C - 2 ≥ p > 0%Starea de conservare: A - excelentă, B - bună, C - medie sau redusă, Evaluarea globală: A - valoare excelentă, B - valoare bună, C - valoare considerabilă.

Tabel 38. Specii de amfibieni și reptile enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE.


Cod Nume





1166

Triturus

cristatus

P C B C B

1220

Emys

orbicularis

P C B C B

1188 Bombina

bombina

P C B C B


Tabel 39. Specii de nevertebrate enumerate în anexa II la Directiva Consiliului 92/43/CEE.

Cod Nume





4013

Carabus

hungaricus P

C C C C

1083 Lucanus cervus P D B C B

1088 Ceram byx

cerdo

R D C C C


Tabel 40. Alte specii importante de floră și faună.

Categorie Cod Denumire științifică Populație

Plante Paeonia peregrina R A

A - Lista roșie de date naționale, B - Endemic, C - Convenții internaționale (Berna, Bonn, etc), D - Alte motive


DESCRIEREA SITULUI



N12 - Culturi cerealiere extensive (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire) 3

N16 - Păduri caducifoliate 97




166 - Eliminarea copacilor morți (Tăiere de igienizare) B 100.00 +

251 - Recoltarea ilegală de specii floristice C 15.00 -

160 - Managementul silvic A 100.00 +

140 - Pășunatul A 100.00 -

161 - Plantarea A 10.00 -

166 - Eliminarea copacilor morți (Tăiere de igienizare) A 100.00 -

250 - Recoltarea din floră B 5.00 -

Intensitatea influenței: A – mare, B - medie, C - scăzută Influență: (+) - pozitivă, (0) - neutră, (-) –

negative



230 - Vânătoarea B 100.00 0



166 - Eliminarea copacilor morți (Tăiere de igienizare) B 100.00 +

150 - Restructurare/ regrupare de parcele A 25.00 -

140 - Pășunatul B 25.00 -


5.2. Analiza critică a situației existente

Amenințările directe asupra biodiversității

Amenințările directe asupra biodiversității se consideră :

conversia terenurilor; dezvoltarea infrastructurii;


extinderea și dezvoltarea așezărilor umane; poluarea; speciile invazive; schimbările climatice.

Conversia terenurilor

Conversia terenurilor în scopul dezvoltării urbane, turistice sau pentru transport, reprezintă cauza principală a pierderii de biodiversitate, ducând la degradarea, distrugerea și fragmentarea habitatelor.

Dezvoltarea infrastructurii

Intensificarea investițiilor pentru dezvoltarea infrastructurii (extinderea rețelelor de transport urban, reabilitarea drumurilor, extinderea/înlocuirea rețelelor electrice, de gaze, de alimentare cu apă, telefonie etc) fără măsuri pentru diminuarea/eliminarea impactului asupra biodiversității poate fi considerată principala amenințare la adresa biodiversității, în contextul dezvoltării economice actuale.

Extinderea și dezvoltarea așezărilor umane

Fragmentarea habitatelor apare și atunci când există aglomerări mari de locuințe, dar și în cazul celor izolate, datorită construcției suplimentare de căi de acces și utilități. Construirea haotică, fără respectarea unei strategii de urbanism coerentă și consecvență conduce la utilizarea nejudicioasă a zonelor destinate pentru construcții și extinderea acestora în detrimentul celor naturale.

O presiune foarte importantă este exercitată asupra biodiversității din ariile naturale protejate, din zona costieră și montană cu potențial turistic, unde pe lângă construcțiile rezidențiale se dezvoltă și construcții cu destinație sezonieră.

Poluarea

Principalele noxe care au determinat modificări în structura și calitatea biocenozelor în Zona Metropolitană Craiova sunt cele evacuate în atmosferă, apă și sol și anume: pulberile cu metale grele, compuși de sulf și azot, produsele petroliere, alte substanțe organice și organisme.

Aceste substanțe impurificatoare au – separat sau concomitent – influențe dăunătoare asupra organismelor care se produc fie prin acțiune directă, fie pe cale indirectă, prin modificarea unor parametrii externi sau interni.

Astfel, poluarea atmosferei cu SO2 duce la formarea ploilor acide al căror efecte directe – în timp – sunt de acidifiere a solului și de solubilizare a metalelor grele. Aceste efecte directe au repercusiuni indirecte asupra fertilității solului și asupra productivității plantelor care se dezvoltă pe sol.

Metalele grele au un timp de înjumătățire de circa 20 de ani. În organismul animalelor metalele grele se acumulează la nivele mult superioare determinărilor din mediu.


Tot un exemplu de acțiune indirectă este reproducerea fotosintezei ca efect al poluării atmosferice cu pulberi și gaze; acești poluanți reduc intensitatea radiației luminoase care ajunge la nivelul frunzelor; paralel are loc mărirea incidentei radiațiilor difuze care produc încălzirea plantelor și solului. Rezultatul celor două acțiuni se traduce prin reducerea intensității fotosintezei și creșterea transpirației, fenomene care în final conduc la perturbări în dezvoltarea plantelor, scăderea productivității și îmbătrânirea precoce.

Poluarea mediului se traduce prin efecte de amploare diferită în funcție de o serie de factori externi sau interni care influențează condițiile de viată și reacția organismelor vii.

Astfel, plantele și animalele afectate de poluarea atmosferică se afla de obicei în zonele influențate de dispersia poluanților, proces care depinde în principal de direcția vânturilor dominante.

Printre factorii interni, caracteristici speciei și indivizilor și care condiționează reacția la poluarea mediului se numără stadiul de dezvoltare (organismele tinere sunt întotdeauna mai sensibile) starea fiziologică, zestrea genetică. Comportându-se ca bioindicatori sensibili pentru gradul real de poluare, unele specii reacționează cu rapiditate la prezența și amploarea noxelor.

De aceea în studiul efectelor biologice ale poluării mediului, măsurătorile de noxe au valoare doar în măsura în care pot fi corelate cu reacțiile plantelor și animalelor.

Deoarece animalele au capacitatea de a se deplasa depărtându-se de sursa de poluare și având în vedere ca diversitatea biologică a zonei este legată de prezența „covorului verde” format din specii ierboase și lemnoase vegetația este cea care răspunde cel mai evident la schimbarea condițiilor de mediu.

Calitatea atmosferei în Zona Metropolitană Craiova este afectată de poluanți emiși de surse de tip industrial și de tip urban, la niveluri ce depășesc limitele pentru protecția receptorilor: populația, mediul natural și mediul construit.

Alte surse urbane care afectează calitatea atmosferei sunt și traficul rutier respective sistemele de încălzire urbană rezidențiale (sisteme proprii și centrale termice de bloc sau scara), instituționale și industriale precum și emisiile de la depozit de deșeuri menajere neconform.

Principalele presiuni exercitate de traficul urban sunt legate de poluarea fizico - chimică prin produse petroliere, funingine, gaze de ardere (SO2, NOx), particule și plumb.

Arealele în care se manifestă influențele dăunătoare ale poluării sunt circumscrise pe raza a 1 pana la 5 km în jurul sursei de poluare. Din punct de vedere al florei aceste areale se caracterizează prin:

Reducerea numărului de specii paralel cu creșterea numărului de indivizi din speciile invazive și rezistente, mai puțin valoroase;

Modificări anatomice și fiziologice la nivel individual care merg până la moartea plantei.

Poluanții acționează la nivel individual prin producerea de modificări anatomice și fiziologice.

Modificările anatomice constau în apariția de peste și leziuni pe frunze, instalarea unei cloroze difuze și persistente ca semn de îmbătrânire precoce, distrugerea stamatelor. Efectele anatomice sunt însoțite de modificări fiziologice importante care perturba procesul de transpirație, respectiv și absorbție a dioxidului de carbon. Intensificarea fotosintezei scade datorită reducerii cantității de clorofilă și este afectat sistemul enzimatic.


Specii invazive

Speciile invazive pot cauza pierderi majore de biodiversitate, putând determina, în unele cazuri, eliminarea speciilor native ce ocupa aceeași nișă ecologică..

Schimbările climatice

Temperatura medie globală a crescut în ultimul secol cu 0.74°C. Oamenii de știință afirmă că aceasta este cea mai ascendentă tendință din istoria planetei. Actualele prognoze arată că trendul va continua și chiar se va accelera. Cele mai optimiste estimări indică faptul că Pământul s-ar putea încălzi pe parcursul secolului XXI cu 3°C. Cercetătorii recunosc acum că majoritatea schimbărilor produse de gazele cu efect de seră au drept cauza factorul antropic.

Gazele respective, cel mai important dintre ele fiind dioxidul de carbon, rețin căldura în atmosferă, rezultând creșterea în ansamblu a temperaturilor globale care sunt susceptibile să deturneze modelele climatice obișnuite. Într-o ierarhie a ultimilor 150 de ani, cei mai călduroși au fost ultimii 11. Încălzirea a afectat deja toate continentele și oceanele.

5.3. Propuneri pentru eliminare/diminuarea efectelor poluării și a măsurilor necesare a fi luate pentru protecția biodiversității

Reconstrucția ecosistemelor distruse va trebui să fie în egală măsură opera omului și a naturii. În edificarea acestui proces în Zona Metropolitană Craiova, omului îi revine sarcina să facă primul pas prin încercarea de refacere a echilibrului între suprafețele împădurite, cele acoperite de luciu de apă și cele cu folosință urbană sau agricolă.

Printre măsurile esențiale pentru îmbunătățirea calității aerului se amintesc:

Refacerea spațiilor verzi afectate de diferite lucrări de construcție și reparații; Plantarea de arbori și perdele forestiere pe aliniamentul bulevardelor și drumurilor

principale; Reamenajarea de spații verzi prin plantări de arbori; Înființarea de parcuri de joacă și amenajări peisagistice. Respectarea regimului de construire si distantelor minime de protecție fata de

ecosistemele forestiere; Conservarea zonelor de pădure si zonelor umede, punerea în valoare a cursurile de

apa, amenajarea de spatii verzi. Acolo unde este posibil, se recomandă crearea de legături între aceste zone, care sa permită dezvoltarea faunei si florei caracteristice;

Evaluarea corecta si de detaliu a biodiversității din zona proiectelor; Orice intervenție realizata în interiorul sau în imediata vecinătate a ariilor protejate se

va realiza cu avizul administrațiilor acestora.


6. Factorii de mediu: ZGOMOT, VIBRAȚII și RADIAȚII

6.1. Analiza calitativă a climei acustice

6.1.1. Prezentarea noțiunilor specifice

Zgomotul este definit ca vibrații sonore fără caracter periodic care se propagă prin diverse medii (aer, apă) și care poate afecta mediul.

Confortul acustic este un element important pentru desfășurarea normală a activităților umane care necesită menținerea nivelului de zgomot în parametrii recomandați de legislația în vigoare.

La nivel european, evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental sunt reglementate de Directiva 2002/49/CE, transpusa în legislația românească, prin Hotărârea de Guvern nr. 321/2005, care abordează unitar, la nivel național, prevenirea sau reducerea efectelor dăunătoare provocate de expunerea populației la zgomotul ambiant, inclusiv a disconfortului produs de acesta.

Undele sonore sunt unde mecanice longitudinale, ce se pot propagă în solide, lichide și gaze. Particulele materiale care transmit o astfel de undă oscilează în direcția de propagare a undei însăși. Undele longitudinale din aer, atunci când vin în contact cu urechea, dau naștere senzației de sunet. Deci, putem afirma că sunetul reprezintă vibrația acustică capabilă să producă o senzație auditivă.

Cele mai simple unde sonore sunt undele sinusoidale de frecvență și amplitudine cunoscute. Când acestea ajung la ureche, provoacă vibrația, cu aceeași frecvență și amplitudine, a particulelor de aer din apropierea timpanului. Aceste vibrații pot fi descrise ca variații ale presiunii aerului din acel punct.

Unitatea de măsura a intensității sunetelor este decibelul (db). Este o unitate de măsură relativă, având ca baza logaritmul raportului între intensitatea zgomotului dat și intensitate de referință, stabilită convențional ca fiind presiunea vibrațiilor sonore de 0, 0002 dine/cm și care a fost considerată ca limita de jos a sunetelor audibile de către om. Ținând seama de scara logaritmică, înseamnă că sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 db reprezintă depășirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intensității.

Omul percepe sunete cu o frecvență între 16 și 20000 vibrații pe secundă și cu o intensitate între 0 și 120 db (de 10 000 000 000 000 ori peste pragul minim.) Zgomotul produs de o convorbire se situează între limitele de 30 și 60 db.

6.1.2. Legislație

Legislația actuală stabilește un cadru juridic relativ corespunzător în ceea ce privește poluarea sonoră.

Astfel Ordonanța Guvernului nr. 39/1998 modificată de Legea nr. 355/2002la articolul 2 lit. c prevede: standarde române referitoare la protecția vieții, sănătății și securității persoanelor fizice, mediului înconjurător și apărarea intereselor consumatorilor care au caracter obligatoriu.

Sancționarea producerii de zgomote peste limitele admise de standarde în vigoare este reglementată prin HG nr. 127/1994.

În normele de igienă referitoare la protecția mediului din zonele locuite (Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536 din 23/06/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena și a recomandărilor


privind mediul de viață al populației, cu modificările și completările ulterioare) se arată că amplasarea obiectivelor economice cu surse de zgomot și dimensionarea zonelor de protecție sanitară se vor face în așa fel încât să nu depășească 50 dB (A), curba de zgomot Cz45. În timpul nopții (orele 22,00 – 6,00), nivelul acustic echivalent trebuie redus cu 10 dB (A), față de valoarea din timpul zilei.

STAS 10009-88 se referă la limitele admisibile ale nivelului de zgomot în mediul urban, diferențiate pe zone și dotări funcționale, pe categorii tehnice de străzi (conform STAS 10144/1-80), stabilite conform reglementărilor tehnice specifice în vigoare, privind sistematizarea și protecția mediului înconjurător.

În ceea ce privește nivelul exterior pe străzi, standardul stabilește limite ale nivelului de zgomot echivalent (Lech) și ale nivelului de zgomot de vârf (L10).

În cele ce urmează prezentăm lista standardelor în domeniul protecției mediului la zgomot.

Tabel 44. Standarde zgomot.

Nr. crt.

DENUMIRE DOCUMENT

1

SR ISO 1996 – 1 /2008

Acustică

Descrierea, măsurarea și evaluarea zgomotului din mediu ambiant

Partea 1: Mărimi fundamentale și metode de evaluare

2

SR ISO 1996 – 2 /2008

Acustică

Descrierea, măsurarea și evaluarea zgomotului din mediu ambiant

Partea 2: Determinarea nivelurilor de zgomot din mediul ambiant

3

STAS 6161/1 – 2008

Măsurarea nivelului de zgomot în construcții civile

Metode de măsurare

4

STAS 10009 - 88

Acustică urbană

Limite admisibile ale nivelului de zgomot

5

SR ISO 9613 - 1996

Acustică

Atenuarea sunetului propagat în aer liber.

Partea 1: Calculul absorbției atmosferice.

6

SR ISO 9613 - 2006

Acustica

Atenuarea sunetului propagat în aer liber.


Nr. crt.

DENUMIRE DOCUMENT

Partea 2: Metoda generală de calcul.

7

SR EN ISO 3746/AC - 2003

Acustică

Determinarea nivelurilor de putere acustică ale surselor de zgomot utilizând presiunea acustică.

Metoda de control care utilizează o suprafață de măsurareînconjurătoare, deasupra unui plan reflectant.

8

SR EN ISO 3746 - 1998

Acustică

Determinarea nivelurilor de putere acustica emise de surse de zgomot utilizând presiunea acustică.

Metoda de control care utilizează o suprafațăde măsurare înconjurătoare, deasupra unui plan reflectant.

9

SR EN ISO 3744 - 1997

Acustică

Determinarea nivelurilor de putere acustică ale surselor de zgomot utilizând presiunea acustica.

Metoda tehnică în condiții apropiate de cele ale unui câmp liber deasupra unui plan reflectant.

10

SR ISO 8297 - 1999

Acustica

Determinarea nivelurilor de putere acustica ale instalatiilor cu multe surse pentru evaluarea nivelurilor de presiune acustica din mediu inconjurator.

Metoda tehnica.

11.

SR ISO 8297/C1 - 1999

Acustică

Determinarea nivelurilor de putere acustică ale instalațiilor cu multe surse pentru evaluarea nivelurilor de presiune acustică din mediu înconjurător.

Metoda tehnică.

12.

STAS 6161/2 - 89

Determinarea în laborator a izolării la zgomotul aerian a elementelor despărțitoare ce conțin uși,ferestre sau elemente vitrare

13.

STAS 6161/1-2008

Determinarea nivelului de zgomot în localitățile urbane

Metoda de determinare

14.

STAS 6156 - 86

Protecția împotriva zgomotului în construcții civile și social-culturale

Limite admisibile și parametrii de izolare acustică


Nr. crt.

DENUMIRE DOCUMENT

15.

OMS 536 – 97 (cu modificările și completările ulterioare)

Ordin al ministrului sănătății pentru aprobarea Normelor de igiena și a recomandărilor privind mediul de viața al populației-(pt LIMITE)

16. HG 321 – 2005

Privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental

17

STAS 12025 / 1-81

Acustică în construcții. Efectele vibrațiilor produse de traficul rutier asupra cladirilor sau parților de clădiri. Metode de măsurare.

18

STAS 12025 / 2-1994

Acustică în construcții. Efectele vibrațiilor asupra clădirilor sau partilor de clădiri.Limite admisibile.

6.2. Identificarea surselor de poluare acustica fixe și mobile, și vibrații

6.2.1. Aspecte generale

Sursele majore din Zona Metropolitană Craiova care produc zgomot și asupra cărora trebuie intervenit sunt traficul rutier, comerțul, construcțiile, lucrările publice. Sursele de poluare fonică sunt clasificate în:

surse fixe, incluzând zonele rezidențiale, de construcții și demolare; surse mobile care sunt date de rețeaua de transport urban de suprafață.

La reuniunea de la Paris din anul 1990, s-a stabilit ca transporturile rutiere constituie principala sursă de zgomot în societatea moderna, circa 80% din poluarea fonică a unui oraș fiind zgomotul emis de autovehicule. În cazul circulației rutiere zgomotul este determinat de:

sistemul de propulsie; transmisiile mecanice; contactul pneu-cale de rulare;

Factorii care influențează nivelul de zgomot sunt:

factorii de emisie; factorii de propagare (distanța față de sursa de zgomot); factorii meteorologici.

Zgomotul produs de traficul feroviar, nu afectează întreaga populație a orașelor, arterele feroviare sunt mai puțin numeroase, traficul fiind concentrat pe anumite direcții și zone, iar zgomotul se propagă în lungul axei căii ferate.


6.2.2. Poluarea acustică

Principalele surse de zgomot în Zona Metropolitană Craiova sunt reprezentate de:

activitățile industriale; traficul rutier; traficul feroviar; traficul aerian – într-o mică măsură; manifestări cultural-sportive; restaurante sau cluburi în aer liber.

Principala sursă de zgomot urban este traficul rutier. Traficul rutier, pe infrastructura urbană existentă, a înregistrat o creștere în ultimii ani (tendința fiind de creștere continuă), iar aportul la poluarea acustică este accentuat substanțial de traficul de tranzit precum și de starea precară a unor tronsoane de drum intraurban.

6.3. Descrierea și zonarea grafică a zonelor cu grad major de poluare acustică

6.3.1. Poluarea fonică datorită transportului public și traficului urban

Sursele de poluare acustică cele mai importante sunt următoarele: traficul rutier, activitatea industrială, manifestările cultural-sportive, restaurante și discoteci în aer liber ori mixte, traficul feroviar și într-o măsură mai mică traficul aerian.

În Municipiul Craiova traficul rutier generează nivele ridicate de disconfort acustic pe direcțiile principale ale fluxurilor de circulație: intrările dinspre Timișoara, București, Calafat si Bechet, rocada de vest-nord-est și artera principală din interiorul orașului: Calea București - Calea Severinului.

Cele mai circulate intersecții (artere) sunt: Km 0, Universitate, Piața Centrală, PECO Severinului, Stația RA – Plaiul Vulcănești, Pasaj Electroputere – Electroputere Parc, Piața Gării, Strada Râului – Strada Breștei, Ciupercă, Zona Spitalul nr. 1, intersecția AI Cuza – Calea București (McDonalds), diverse intersecții din cartierul Craiovița Nouă.

Tot în această categorie putem menționa lucrările de construcție a parcării subterane din zona Teatrului National, acestea creând un anumit disconfort fonic locuitorilor din zona Primărie – Str. Romul – Str. A.I. Cuza, uneori chiar și noaptea, dar aceste fenomene au avut un caracter izolat, iar lucrările de construcție a parcării subterane urmează să fie finalizate în toamna anului 2015.

Tabel 45. Număr de persoane expuse Lnoapte - trafic rutier.

Bandă dB 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 >70

Nr. de persoane* 464 610 463 544 80 4

* - Numărul persoanelor afectate de zgomot este exprimat în sute.

Tabel 46. Număr de persoane expuse LZSN – trafic rutier.


Bandă dB 55-60 60-65 65-70 70-75 >75

Nr. de persoane* 507 577 566 418 43


Figura 25. Harta strategică de zgomot pentru sursa de zgomot trafic rutier din Craiova.

Traficul feroviar afectează continuu liniștea locuitorilor dintr-un culoar de cca. 100 m adiacent liniilor feroviare.

Tabel 47. Număr de persoane expuse Lnoapte - trafic feroviar.

Bandă dB 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 >70

Nr. de persoane* 96 170 32 0 0 0


Tabel 48. Număr de persoane expuse LZSN – trafic feroviar.


Bandă dB 55-60 60-65 65-70 70-75 >75

Nr. de persoane* 106 124 7 0 0


Figura 26. Harta strategică de zgomot pentru sursa de zgomot feroviar din Craiova.

Activitățile industriale, care creează probleme în domeniul acustic, sunt concentrate în marile platforme industriale:

platforma Ișalnița, care nu afectează direct locuitorii din Craiova ci doar pe cei din zona Ișalnița – Breasta - Izvorul Rece. Zgomotele continue sunt estompate până la zonele locuite, în schimb vârfurile (depresurizarea cazanelor CET, purje de la fabrica de oxigen) ajung la limitele locuite ca nivele vârf de 60-70 dB.

platforma de vest (Elpreco SA, Heineken SA, Târg Marlorex) generează nivele de zgomot mai reduse și doar cu impact local.

platforma de est (Electroputere, Popeci Utilaj Greu SA, Reloc SA, Ford România SA, alți agenți economici mai mici) generează zgomote continue (zi și noapte) și afectează locuitorii din zonele limitrofe printr-un zgomot de fond.


Figura 27. Harta strategică de zgomot pentru sursa de zgomot industrial din Craiova.

Tabel 49. Număr de persoane expuse Lnoapte – activități industriale.

Bandă dB 45-49 50-54 55-59 60-64 65-69 >70

Nr. de persoane* 2 1 0 0 0 0


Tabel 50. Număr de persoane expuse LZSN – activități industriale.

Bandă dB 55-60 60-65 65-70 70-75 >75

Nr. de persoane* 1 0 0 0 0


În zona municipiului Craiova traficul aerian civil este scăzut, iar aplicațiile militare (câteva într-un an) se desfășoară de regulă ziua. În contextul mai sus menționat, R.A. Aeroportul Craiova a realizat harta de zgomot și rapoartele aferente pentru traficul aerian civil produs de Aeroportul Craiova, acestea fiind raportate la A.P.M. Dolj în luna iunie 2013. Este de menționat faptul că au fost introduse mai multe curse aeriene regulate către diverse orașe europene, dar acestea nu au încă un impact major în poluarea fonică generată de traficul aerian pe Aeroportul Craiova.


Figura 28. Municipiul Craiova: număr total de persoane (în sute), care trăiesc în locuințe expuse (fațada cea mai expusă), pe intervale de valori și diverse surse de zgomot – indicatorul L(zsn).

Figura 29. Municipiul Craiova: număr total de persoane (în sute), care trăiesc în locuințe expuse (fațada cea mai expusă), pe intervale de valori și diverse surse de zgomot – indicatorul L(noapte).


Documentația ”Reevaluarea și revizuirea planurilor de acțiune privind diminuarea zgomotului ambiant în Municipiul Craiova”, elaborată de S.C. Institutul de Cercetări în Transporturi – INCERTRANS S.A. București a fost aprobată de comisia A.P.M. Dolj în luna octombrie 2014. Având în vedere că în municipiul Craiova, traficul rutier este cel mai mare poluant din punct de vedere fonic, măsurile propuse inițial se referă numai la sursă.

Măsurile propuse pentru acest tip de sursă de zgomot au fost următoarele:

planificarea traficului, amenajarea teritoriului, măsuri tehnice la nivelul surselor de zgomot, introducerea, după caz, a pârghiilor economice stimulative care să încurajeze

diminuarea sau menținerea valorilor nivelului de zgomot sub maximele permise.

În tabelul următor se prezintă situația centralizată a sesizărilor privind poluările fonice primite de la populație și instituțiile publice.

Tabel 51. Situația sesizărilor primite de la cetățeni și instituții publice (GNM, OPC, Politie etc.) în perioada 2010-2014.

An Număr de Sursă fixă de Sursă mobilă de Număr de

sesizări zgomot zgomot depășiri

2010 11 11 10

2011 15 15 7

2012 13 13 2

2013 11 10 1 7

2014 9 9 4

6.3.2. Necesitatea realizării hărților acustice

În iulie 2002, Uniunea Europeana a adoptat directiva 2002/49/CE care vizează evaluarea zgomotului în mediul înconjurător, care impune un cadru comun statelor membre prin lupta împotriva poluării sonore datorate infrastructurilor de transport terestru, aeroporturi și industrial. Acesta impune stabilirea de hărți de expunere la zgomot și pe baza acestor hărți, adoptarea de planuri de acțiuni în materie de prevenire și de reducere a zgomotului în mediul înconjurător, ca și păstrarea zonelor liniștite. În conformitate cu această directivă, toate aglomerațiile urbane mai mari de 250.000 de locuitori, trebuie să stabilească hărți de zgomot ale infrastructurilor terestre (aerian, cale ferată, șosele) și ale industriilor de pe teritoriul lor, înainte de 30 iulie 2007 și de asemenea, planuri de expunere la zgomot înainte de iulie 2008. Pentru celelalte aglomerații urbane, mai mari de 100.000 de locuitori și pentru infrastructurile de transport menționate mai sus, data scadenței este fixată la 30 iunie 2012 pentru hărți și 18 iulie 2013 pentru planurile de prevenție. În Franța, această directivă vizează 58 de aglomerații urbane de peste 100.000 de locuitori, din care 24 sunt de peste 250.000 de locuitori, în care locuiesc aproximativ 27 milioane de locuitori.

Conform directivei 2002/49/EC și transpusă în legislația românească prin HG 321/2005 completata și republicata cu HG 674/2007, privind evaluarea și administrarea zgomotului ambiental, toate aglomerările urbane, drumurile naționale importante, magistralele de cale ferata și aeroporturile mari, trebuie să aibă întocmite hărți de zgomot care să oglindească situația zgomotului urban.


Astfel, până în iunie 2007 trebuiau întocmite hărțile de zgomot pentru:

aglomerări cu peste 250.000 de locuitori; orașele cu peste 6.000.000 de vehicule pe an; căi ferate cu peste 60.000 trenuri pe an; aeroporturi cu peste 30.000 de mișcări pe an;

Până în iunie 2012 vor trebui să se întocmească harți de zgomot pentru toate zonele, hărți care vor fi repetate la fiecare 5 ani.

Autoritățile administrației publice locale elaborează, potrivit HG 321/2005, hărțile de zgomot pentru aglomerările aflate în administrarea lor, hărțile strategice de zgomot și planurile de acțiune de reducere a zgomotului aferente acestora.

O hartă strategică de zgomot este o reprezentare a informațiilor referitoare la unul din următoarele aspecte:

starea din punct de vedere acustic existentă, anterioară și viitoare în funcție de un indicator de zgomot;

depășirea unei valori limită; estimarea numărului de locuințe, școli, spitale dintr-o anumită zonă expuse la

anumite valori ale unui indicator de zgomot; estimarea numărului de persoane stabilite într-o zonă expusă la zgomot.

Pe baza acestor hărți urmează să se întocmească planuri de acțiune pentru controlul și reducerea zgomotului urban pentru minimizarea efectelor lui asupra populației.

Realizarea hărților acustice constituie un factor important în stabilirea viitoarei strategii de dezvoltare a orașelor în vederea îmbunătățirii habitatului în zona în condițiile ecologice de nivel european, cerințe obligatorii ale Planului Național de Acțiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot.

6.4. Măsuri de combatere a poluării acustice și riscuri pentru sănătatea umană, floră și faună

6.4.1. Obiective privind reducerea zgomotului

Direcțiile de perspectivă în domeniul reducerii poluării fonice publice Zona Metropolitană Craiova constau în principal în realizarea următoarelor măsuri:

asigurarea transportului cu mijloace nepoluante fonic, înnoirea parcului pentru transportul public;

încadrarea în normele și standardele de poluare fonică și prin vibrații a sectoarelor stradale intens circulate, prin restricții de viteză și de tonaj;

stimularea comunității în investițiile de reabilitare a construcțiilor civile și creșterea gradului de izolație fonică;

identificarea tronsoanelor intens circulate în mediul urban, care depășesc limita maxima admisă în zonele rezidențiale pentru poluarea fonică în relație cu starea drumurilor și tipul autovehiculelor de tranzit și promovarea proiectelor de construire a drumurilor de centură.

De asemenea în vederea respectării normelor și standardelor de poluare fonică produsă de traficul rutier intens se dorește implementarea următoarelor obiective:

extinderea și modernizarea transportului public ;


creșterea accesibilității prin modernizarea infrastructurii de transport și a eco-transportului.

6.4.2. Riscurile poluării acustice pentru sănătatea umană, floră și faună

Poluarea fonică reprezintă expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale căror intensități sunt stresante sau care afectează sistemul auditiv. Deși sunetele puternice sau înspăimântătoare fac parte din natură, în ultimele două secole zonele urbane și industriale au devenit extrem de zgomotoase.

Autovehiculele și în special autoturismele sunt principala sursă de poluare fonică în zonele urbane. Femeile însărcinate și copii, tinerii și cei cu probleme respiratorii sunt supuși celor mai mari riscuri de sănătate.

În UE cca. 28% din emisiile de gaze cu efect de seră, 84% dintre acestea provin din transportul rutier. Poluarea fonică, zgomotul, afectează indivizii în mod diferit, disconfort și probleme de sănătate, ritm cardiac înalt, dereglări psihice și nivel mare de stres, dereglări de somn, probleme cognitive, capacitate redusă de concentrare, probleme auditive.

Intensitatea sunetelor se măsoară în decibeli. Scala decibelilor este logaritmică: o creștere a sunetului cu trei decibeli echivalează cu dublarea volumului sunetului, nivelul normal al sunetelor ar fi de 35 de decibeli. Intensitatea cu care un om vorbește este de 65 până la 70 de decibeli și traficul generează sunete de până la 90 de decibeli.

La intensitatea de 140 de decibeli, sunetul devine dureros pentru urechea umană și poate chiar afecta sistemul auditiv.

Cea mai mare parte din poluarea fonică provine de la automobile, trenuri și avioane. Echipamentele de construcție și mașinăriile din fabrici produc sunete care pot fi asurzitoare.

Unele aparate casnice, instrumente muzicale și jucării pot fi la fel de zgomotoase ca și pocnitorile și armele de foc. Muzica atunci când este ascultată la volum ridicat în caști poate afecta urechea internă.

Sunetele nedorite reprezintă cel mai larg răspândit tip de disconfort. Dar zgomotul este mai mult decât un simplu disconfort, reprezentând un pericol real și prezent pentru sănătatea oamenilor.

Supusă la 45 decibeli de zgomot o persoană normală nu poate dormi. La 120 decibeli urechea înregistrează durere, dar afectarea auzului începe la un nivel mult mai mic, pe la 85 decibeli. Durata expunerii este de asemenea importantă. Exista dovezi ca în rândul tinerilor americani sensibilitatea auzului scade cu fiecare an din cauza expunerii îndelungate la zgomot, incluzând muzica amplificată excesiv. În afara de pierderea auzului, astfel de zgomot poate provoca lipsa somnului, iritabilitatea, indigestie, ulcer, hipertensiune, și posibil chiar boli de inimă. O singură izbucnire de zgomot, cum ar fi trecerea unui camion, se știe ca poate dăuna funcțiilor endocrine, neurologice și cardiovasculare la mulți indivizi, expunerea prelungită sau frecventă la astfel de zgomot tinde să facă acest disconfort fiziologic cronic. În plus, stresul provocat de zgomot induce o tensiune severă în viața zilnică și contribuie la producerea bolilor psihice.

Cea mai gravă boală produsă de poluarea fonică este pierderea auzului. Expunerea prelungită la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli poate afecta temporar sau chiar definitiv structura fragilă a urechii interne. Sunetele puternice – cum ar fi sunetul armelor de foc la un poligon – pot duce la pierderea imediată a auzului.


Majoritatea cazurilor de boală s-au înregistrat la locul de muncă, unde lucrătorii nu pot evita expunerea la sunetele de intensități ridicate, și dacă aceasta expunere este îndelungată pericolul este iminent. Muncitorii din fabrici, cei din domeniul construcțiilor, personalul militar, polițiștii, pompierii și muzicienii sunt cei mai predispuși la apariția acestei boli.

Chiar și la nivele la care nu există pericolul pierderii auzului, poluarea fonică produce probleme. Zgomotul face comunicarea între oameni dificilă, reduce capacitatea de concentrare și deranjează somnul. Ca sursă de stres, poate duce la ridicarea tensiunii sângelui și la alte probleme de ordin cardiovascular, cat și boli pe fond nervos.

Autovehiculele, alarmele auto și chiar aparatele casnice vor fi evaluate în funcție de vibrații și de intensitatea zgomotelor pe care le produc, se vor introduce și taxele pe care utilizatorii vor trebui să le achite dacă depășesc limitele de zgomot maxim admise. Taxele vor fi diferite în funcție de activitatea și de durata acesteia.

În Zona Metropolitană Craiova principalele surse de poluare acustice cu risc direct asupra sănătății umane, florei și faunei sunt reprezentate de către traficul auto, care în unele zone depășește limitele admise privind poluarea fonică. Se consideră totuși ca acesta nu este în măsură să afecteze semnificativ sănătatea umană, flora și fauna.

6.5. Radioactivitatea

6.5.1. Generalități

Radioactivitatea (lat. radius = rază, radiație) este un fenomen rezultat din dezintegrarea radioactivă a atomilor sau, mai bine zis, a nucleelor acestora, este procesul prin care nucleul unui atom se transformă spontan în alta specie de nucleu atomic. O specie de atomi - un izotop – care poate suferi dezintegrare radioactivă se numește izotop radioactiv. Radioactivitatea depinde fundamental de numărul de neutroni din nucleu, izotopii aceluiași element chimic comportându-se în general foarte diferit.

Transformarea este însoțită de obicei de expulzarea unor particule subatomice având viteza foarte mare, precum și emiterea unor unde electromagnetice cu lungime de undă foarte mică. Radioactivitatea este un fenomen exoterm (produce eliberarea energiei către mediu).

Radioactivitatea naturală

Fenomenul radioactivității a fost descoperit în 1896 de fizicianul Henri Becquerel la elementul uraniu, ca urmare a dezvoltării generale a fizicii și ca o consecință directă a descoperirii de către Roentgen, în 1895 a razelor X. Becquerel a observat ca uraniul emite raze invizibile, cu proprietăți asemănătoare razelor X. Ceva mai tarziu s-a descoperit că și thoriul emite asemenea radiății și de asemenea faptul că razele γ sunt cele mai asemănătoare cu razele X, atât prin duritatea lor, adică puterea lor de penetrare, cat și prin viteza lor.

Ceva mai tarziu, în 1898, soții Pierre și Marie Curie au descoperit două noi specii atomice radioactive pe care le-au numit: pe cea dintâi poloniu (Po), pe al doilea radiu (Ra) pentru deosebita sa radioactivitate. Un număr mare de savanți din diferite țări au întreprins apoi cercetări pe căile deschise de aceste noi importante descoperiri.


Radioactivitatea artificială

Experiențele de bombardare cu raze α, au dus în 1934 la o nouă descoperire de importanță primordială. Este vorba de radiaoctivitatea artificială descoperită de soții Frederic și Irene Joliot-Curie, ginere și fiica ai descoperitorului poloniului și radiului. În 1934 aceștia au supus unui bombardament cu raze alfa niște foite de aluminiu. Au observat faptul că în timpul bombardamentului, aluminiul emitea neutroni. Când bombardamentul înceta, foițele de aluminiu încetau și ele să mai emită neutroni, însă foițele de aluminiu continuau să emită o radiație asemănătoare cu razele β.

După multe cercetări, soții Joliot-Curie au lămurit ce se întâmplă sub acțiunea razelor alfa, nucleul de aluminiu se transmută într-un nucleu de fosfor radioactiv care nu există în natură.

În același mod, prin transmutarea elementului magneziu și bor, soții Joliot-Curie au obținut un radiosiliciu și respectiv un radioazot. Descoperirea posibilității de a crea pe cale artificială izotopi radioactivi ai celor mai felurite elemente au avut un răsunet deopotrivă de mare ca și descoperirea radioactivității naturale cu 36 de ani în urmă.

Punând aceasta idee în practică, fizicianul Ernico Fermi a bombardat vreo 60 de elemente diferite și 40 dintre ele au dat naștere la izotopi radioactivi artificiali, cu timpi de înjumtățire cuprinși între câteva secunde și câteva zile.

Radiațiile emise

Există două tipuri de “radiații” emise cu ocazia dezintegrării radioactive:

particule subatomice, acestea au primit inițial nume de raze deoarece natura lor nu era cunoscută la început;

nuclee de heliu (He2+) de mare viteză, numite și raze alfa;

electroni, numiți și raze β; pozitroni, numiți și raze β+; neutroni; unde electromagnetice de mare energie (frecvență mare sau, echivalent, lungime de

undă mică), numite radiații (raze) gama.

Toate aceste “radiații” au proprietatea de-a ioniza gazele prin care trec, făcându-le astfel conductoare electrice. Din acest motiv, aceste “radiații” se numesc radiații ionizante.

“Radiațiile ” α, β și γ se deosebesc prin puterea de penetrare (distanța pe care o pot parcurge într-un anumit mediu, până sunt absorbite complet). Razele α sunt cele mai rapide, dar sunt complet oprite în grosimea unei foi de hârtie obișnuită sau în cel mult o zecime de milimetru de aluminiu. În aer, distanța maximă pe care o poate strabate nu depășește 11 cm. Razele β sunt mai puțin rapide, dar considerabil mai mari decât cele α, putând să străbată 2-3 mm de aluminiu. În aer distanța nu depășește mai mult de 10-15 m. În schimb razele γ sunt cele mai penetrante datorită puterii lor de ionizare foarte scăzută (procesele de interacțiune cu atomii substanței prin care trec sunt foarte rare), neavând nici sarcina electrică și nici masă. Razele γ pot strabate cu ușurință grosimi considerabile din tesuturile animale și vegetale, substanțe ușoare și chiar câțiva centimetrii din substanțe grele cum ar fi de exemplu plumbul. Datorită puterii lor mari de penetrare, mai mare chiar decât a razelor X descoperite de Roentgen, razele γ sunt folosite în aceleași scopuri ca cele dintâi. Astfel sunt folosite în medicină, sau la măsurarea unor obiecte metalice din exterior, fără să fie nevoie măcar desfacerea acestora, se poate face controlul unor piese de mașini fabricate în serie, se pot face cercetări geologice cu privire la zăcămintele de petrol și multe altele.


Detectarea radiațiilor se poate face pe mai mult căi:

datorită efectului de ionizare, pot fi detectate cu electrometre sensibile, pe acest principiu funcționează de exemplu detectorul Geiger Muller;

prin înnegrirea unei placi fotografice; cu ajutorul camerei cu ceață.

Transformările suferite de nuclee

La cele mai multe tipuri de descompunere radioactiva, are loc o transformare a nucleului în nucleul altui atom.

dezintegrarea α produce un nucleu cu număr atomic cu 2 mai mic și număr de masă cu 4 mai mic;

dezintegrarea β produce un nucleu cu număr atomic cu 1 mai mare și cu același număr de masă. La dezintegrarea β are loc transformarea unui neutron într-un proton și un electron, electronul fiind expulzat ca rază β. Exemplu: tritiul (3H) se transformă în heliu 3 (3He), perioada de înjumătățire fiind de 12,46 ani.

Există izotopi radioactivi – este drept puțin la număr – la care unele nuclee se dezintegrează prin raze β, celelalte prin raze α. Un exemplu:21283 Bi (bismut) numit și thoriu C, se dezintegrează prin raze β, restul de 33,7%, prin raze α. Este ceea ce se numește o “dezintegrare bifurcată”.

Măsurarea radioactivității

Radioactivitatea se măsoară prin numărul de dezintegrări produse într-o secundă. Unitatea de măsură este unitatea becquerel (bq) prin care se exprimă cantitatea de radiații pe secundă.

6.5.2. Programul național standard de monitorizare a radioactivității mediului

Monitorizarea radioactivității mediului este o cerință a UE prin Tratatul Euratom – Art. 35 si Ar.36., Legea 111/1996 specifică că responsabilitatea organizării monitorizării mediului îi revine autorității centrale pentru protecția mediului (MMSC) care organizează rețeaua de supraveghere a radioactivității mediului (RNSRM), asigurând fluxul informațional necesar sistemului integrat de mediu.

Rețeaua Națională de Supraveghere a Radioactivității Mediului (RNSRM) face parte din sistemul integrat de supraveghere a poluării mediului pe teritoriul României, aflată în subordinea Ministerului Mediului și Pădurilor. RNSRM a fost înființată în anul 1962 și constituie o componentă specializată a sistemului național de radioprotecție, care realizează supravegherea și controlul respectării prevederilor legale privind radioprotecția mediului și asigură îndeplinirea responsabilităților Ministerului Mediului și Pădurilor privind detectarea unor niveluri crescute de radioactivitate, avertizarea și alarmarea factorilor de decizie în cazul unor evenimente cu impact radiologie asupra mediului. RNSRM funcționează cu un număr de 37 de Stații de Supraveghere a Radioactivității Mediului din cadrul Agențiilor pentru Protecția Mediului. Coordonarea științifică, tehnică și metodologică a RNSRM este asigurată de Laboratorul Național de Referință pentru Radioactivitate din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.


Programul de supraveghere a radioactivității mediului are doua componente:

Supravegherea si controlul de rutină în jurul unui obiectiv nuclear -debitul dozei gamma in aer:

o detectarea concentrației radio nuclizilor emiși de sursă în mediu; o evaluarea expunerii suplimentare a populației ca urmare a funcționării sursei

respective. Supravegherea radioactivității mediului la nivel național - debitul dozei gamma în aer:

o determinarea concentrațiilor radionuclizilor artificiali prezenți in mediu ca urmare a contribuției la scara globala a unui număr mare de surse potențiale de poluare radioactiva.

APM Dolj realizează supravegherea radioactivității mediului prin intermediul a 2 stații de specialitate din Craiova (SSRM Craiova), Bechet (SSRM Bechet) dar și a 15 stații automate de măsurare a dozei care fac parte din Sistemul National de Avertizare/Alarmare pentru Radioactivitatea Mediului (S.N.A.A.R.M.) Stațiile automate locale sunt concepute să permită funcționarea și monitorizarea radioactivității mediului în zonele în care au fost montate, într-o manieră continuă, fără necesitatea intervenției umane (operare automată), în condițiile de mediu existente în regiunile de amplasare. S.N.A.A.R.M. este coordonat de la un centru de comandă aflat în cadrul Laboratorul de Radioactivitate. ANPM. 13 dintre aceste stații sunt amplasate de-a lungul Dunării, în jurul CNE Kozlodui iar 2 în Municipiul Craiova, localitatea cea mai populată din vecinătatea unității) una este amplasată in interiorul orașului, iar cealaltă pe un deal din vecinătate (sediul SSRM Craiova).

Scopul activitatea celor doua stații este:

realizarea monitorizării de rutină în județul Dolj; realizarea monitorizării speciala a unui obiectiv nuclear CNE Kozlodui.

Obiectivele Monitorizării:

Monitorizarea radioactivității în situații normale; o verificarea condițiilor de funcționare și controlul evacuărilor de la sursă; o avertizarea cu privire la condiții neobișnuite; o furnizarea de date pentru publicul general; o păstrarea unor înregistrări continue cu privire la impactul sursei; o respectarea cerinței Art. 35 EUROATOM.

Monitorizarea radioactivității în situații de urgentă radiologică (CNE KOZLODUI) o furnizarea de informații privind clasificarea accidentului: o localizarea norului radioactiv; o determinarea concentrației radionuclizilor din aer; o determinarea contaminării solului și a suprafețelor expuse: o determinarea concentrație radionuclizilor in alimente, apa. lapte, etc : o ajutor in estimarea termenului sursa: o confirmarea eficientei contramăsurilor; o prevenirea răspândirii contaminării.

SSRM Craiova (Stația de Supraveghere a Radioactivității Mediului Craiova) care funcționează neîntrerupt din 1967, desfășoară un program de 24 de ore/zi. Programul de lucru a presupune măsurători de activități beta globale în raport cu sursa etalon (Sr-Y)90. măsurători gamma spectrometrice ale factorilor de mediu: aer, depuneri atmosferice, apa brută Jiu – secțiunea Podari și Ișalnița, apa din foraj Hanul Doctorului, vegetație spontană, sol necultivat, sediment Jiu și determinări de debit doză gamma. SSRM Craiova efectuează și un program special de monitorizare a zonei Ișalnița și a zonelor de extracție și depozitare petroliere din județ.


Anual SSRM Craiova efectuează aproximativ 6000 măsurători beta globale, 874 determinarea a 16 indicatori (Be-7, K-40, Pb-210, Bi-212, Pb-212, Ac-224, Bi-214, Pb-214, Co-60, I-131, Ru-103, Ru-106, Sb-125, Cs-137, Cs-134, Am-241).

Diferite activități industriale sau umane, pot produce dispersia în mediul înconjurător de radionuclizi naturali sau artificiali, atât în timpul funcționării normale sau a unor accidente sau incidente operaționale. Acest lucru se produce prin eliberarea radionuclizilor în aer sau în apă controlat sau accidental.

6.5.3. Radioactivitatea la nivelul județului Dolj

Radioactivitatea aerului

În aer pot ajunge atât radionuclizii naturali de origine cosmogenică (Be-7). de origine terestră (gazele radioactive radon și toron și descendenții acestuia) dar și radionclizii artificiali a căror sursă pot fi reactoarele nucleare sau bombele nucleare (1-131, Cs-137, Cs-134. Sr-90, H-3, C-14).

RNSRM realizează monitorizarea prin doua căi:

O monitorizare continuu efectuată cu ajutorul stațiilor automate de determinare a debitului dozei gama ambientală. Acestea sunt alcătuite din 2 detector Geiger Muller, care măsoară și mediază echivalentul debitului dozei gama din 10 în 10 secunde. În Dolj exista 15 stații automate: 13 de-a lungul Dunării și în jurul CNE Kozlodui și 2 in Municipiul Craiova (una în centrul orașului și alta în afara lui).

Sursa: Raport județean privind starea mediului, anul 2014 – APM Dolj

Figura. Evoluția debitului efectiv al dozei gama în Municipiul Craiova (2006-2014).

Debitul dozei echivalente gama s-a situat in limita de variație a fondului natural, iar doza gama echivalentă anuală, încasată de populația din zonă a fost de 1.11 mSv/an. Fluctuația sezonieră se datorează componenței naturale dată de radionuclizii telurici si cosmogenici, a


căror concentrație este influențată de climă și altitudine. Valoarea medie a echivalentului de doză efectivă pentru tara noastră este de 2,4 mSv/an.

Monitorizarea prin eșantionare și măsurare în laborator a aerosolilor atmosferici. Monitorizarea cu staţiile automate nu este suficientă pentru că nu se pot identifica radionuclizii răspindiţi în mediu, concentraţia lor în diferitele compartimente ale lui şi nici concentraţiile mici ale acestora. În judetul Dolj funcţionează doua staţii de măsurare a radioactivităţii mediului una în Craiova şi alta în Bechet.


Figura 30. Variația sezonieră a radioactivității beta globală a aerosolilor – masurători immediate în

locația Craiova în 2014.

Radionuclizii din atmosferă, atașați de aerosoli, ajung pe suprafețele de pe Pământ, fie sub acțiunea propriei greutăți, fie antrenați de precipitațiile atmosferice. Acestea sunt colectate și măsurate zilnic, deoarece ele reprezintă un indicator foarte bun al contaminării mediului.

Radioactivitatea depunerilor atmosferice între 2008 și 2014 variază între 0,09 și 17,49 Bq/mp*zi, fiind puternic influențată de cantitatea de precipitații. Limita de atenționare pentru acest tip de factor de mediu este de 200 Bq/mp*zi, iar cea de alarmare de 2000 Bq/mp*zi.


Figura 31. Evoluția concentrației radioactivității beta globale anuale a depunerilor atmosferice din

Craiova în intervalul 2008 – 2014.


Radioactivitatea apelor

În județul Dolj există doua bazine hidrografice importante. Bazinul Dunăre este monitorizat radioactiv datorită prezentei CNE Kozlodui pe malul drept al fluviului, în apropierea orașului Bechet.

Bazinul Jiu este monitorizat din punct de vedere al radioactivității mediului, datorită faptului că pe malul lui există halde de cenușă de la CET Ișalnița I și CET Ișalnița II.

Platforma industrială Ișalnița este monitorizată printr-un program special pentru zonele cu fondul natural modificat antropic. Sunt efectuate măsurători beta globale și gama spectrometrice asupra probelor de ape de suprafață Jiu , ape freatice, sol , vegetație și sediment Jiu.

În anul 2014, radioactivitatea artificială beta globală a probelor de apă din Jiu - secțiunea Podari (măs. imediate) a variat între 0,1şi 0,9 Bq/L iar cea întârziată măsurată după 5 zile de la recoltare, a variat între 0,07 Bq/mc şi 0,09 Bq/L.


Figura 32. Evoluția radioactivității beta globală a probelor de apă de Jiu în anul 2014 (Bq/L).

Singurul radionuclid artificial găsit a fost Cs -137. Concentrația lui în probele de apă a fost de cele mai multe ori, mai mică decât activitatea minim detectabilă.

Proveniența acestuia este cernobiliană și se datorează suspensiilor care ajung în apă ca urmare a fenomenului de spălare de către precipitații, a zonelor străbătute de R Jiu. Concentraţia radionuclizilor natural este normală pentru acest tip de probă de mediu.

Radioactivitatea beta globală a probelor de apă freatică recoltate din Forajul Hanul Doctorului Craiova, Ișalnița, Mihăița, Ostroveni, Bechet, Dăbuleni, s-a situat în apropierea limitei de detecție a aparaturii.

Concentrația din sediment este un bun integrator al contaminării acvatice. Ea este totodată un posibil contaminator prin fenomenul de desorbție.



Figura 33. Evoluția concentrației de Cs-137 și Pb-210 din sedimentul Jiu, secțiunea Ișalnița în 2014 (Bq/kg).

Pb-210 este un descendent al gazului Radon, care se atașează de particulele de praf din aer și ajunge pe pământ prin intermediul precipitațiilor. Aici se acumulează in mod continuu in sediment. Pb-210 poate fi un indicator , integrator al concentrației de radon din zona haldelor de cenușă.

Cs-137 este un radionuclid artificial care se găsește peste tot in mediu, după accidentul de la Cernobil. El ajunge in apele Râului Jiu în urma spălării de ploi, a versanților pe care îl străbate.

Radioactivitatea solului

În sol se găsesc radionuclizi naturali, radionuclizi artificiali sau naturali concentrați (TENORM) care ajung la suprafața Pământului prin depuneri uscate sau umede. Probele de sol, recoltate punctual sunt măsurate beta global și gama spectrometric. Sunt recoltate atât probe de sol necultivat cât și sol cultivat.

Radioactivitatea beta globala a solului a variat în Municipiul Craiova între 141,4 și 410,8 cu o medie de 292,62 Bq/kg.



Figura 34. Concentrația radionuclizilor Ra-226 și Cs-137 din probele de sol din Ișalnița și parcurile

petroliere din nordul județului Dolj.

Radionulidul Cs-137 este de natură cerbobiliană, el fiind prezent în mediu după accidentul de la Cerbobîl, intr-o concentraţie din ce in ce mai mică.


Figura 35. Evoluția multianuală a Cs-137 din probele de sol din zona de influență a CNE Kozlodui (Bq/kg).

Radioactivitatea vegetației

Vegetația poate fi contaminată extern, prin depunerea radionuclizilor din atmosferă sau prin resuspensia de pe sol, sau prin concetrarea radioactivităţii din sol. Concentrarea radionuclizilor din sol depinde in cea mai mare parte de tipul plantei, de afinitatea ei pentru anumite elemente din sol.


Figura 36. Evoluția radioactivității beta globale a vegetației spontane recoltate între 2007 și 2014 în localitățile Craiova și Bechet (Bq/kg).

Nu au fost identificați radionuclizi artificiali în probele de vegetație spontană recoltate din locațiile: Craiova, Bechet, Dăbuleni, Bistreț, Nedeia, Ostroveni și Ișalnița. Singurii radionuclizi găsiți au fost K-40, Pb-210 şi Be-7, în concentrații aflate în limita fondului natural.

6.5.4. Obiectivele monitorizării radioactivității mediului


Principalele obiective ale monitorizării radioactivității mediului sunt:

detectarea rapidă a oricăror creșteri cu semnificație radiologică a nivelurilor de radioactivitate a mediului pe teritoriul național;

notificarea rapidă a factorilor de decizie în situație de urgență radiologică și susținerea, cu date din teren, a deciziilor de implementare a măsurilor de protecție în timp real;

controlul funcționării surselor de poluare radioactivă cu impact asupra mediului, în acord cu cerințele legale, și limitele autorizate la nivel național;

evaluarea dozelor încasate de populație ca urmare a expunerii suplimentare la radiații, datorate practicilor sau accidentelor radiologice;

urmărirea continuă a nivelurilor de radioactivitate naturală, importante în evaluarea consecințelor unei situații de urgență radiologică;

furnizarea de informații către public.

6.6. Efectele biologice ale radiațiilor și măsuri de radioprotecție

În urma interacțiunii dintre radiații și organismele vii apar fenomene fizice (ionizări, excitări) care determină fenomene chimice (alterări ale macromoleculelor și a sistemelor enzimatice). Dar cele mai importante efecte se observă la celulele germinale. În urma interacțiunii dintre radiații și celulele germinale se observă o alterare a cromozomilor și a codului genetic – ADN. Gravitatea acestor probleme este amplificată prin transmiterea lor la descendenți chiar și la doze foarte mici.

Una dintre cele mai simple soluții, folosite pentru micșorarea dozelor absorbite, pentru cei care lucrează în medii radioactive este învelirea cu ecrane protectoare (din plumb) a aparatelor care utilizează radiații. Este cunoscut faptul că plumbul este un material foarte absorbant de radiații provenite de la materialele sau aparatura care produc asemenea radiații.

Pornind de la faptul că radiațiile reprezintă o emisie de unde sonore, electromagnetice, sau de particule care se propagă sub forma de raze în toate direcțiile, se poate deduce faptul că mediul înconjurător este permanent străbătut de o gamă largă de radiații, începând cu cele sonore și terminând cu partea opusă a spectrului, respectiv cu radiațiile emise în cursul proceselor de dezintegrare radioactivă. Însă nu toate aceste radiații emise nu au același impact asupra organismului. Spre exemplu, undele electromagnetice nu au nici un fel de influență asupra lumii înconjurătoare, pe când undele sonore sau anumite porțiuni ale spectrului luminii (spectrul infraroșu sau ultraviolet) afectează, într-o măsură mai mare sau mai mică, anumite componente ale mediului înconjurător. Efectele de pierdere a energiei radiațiilor prin interacții electrice și de ionizare este ușor de intuit în cazul moleculei de apă, care are 10 protoni și 10 electroni, iar după trecerea unei particule încărcate, un electron este expulzat, molecula rămânând cu o sarcină electrică în exces. Aceste molecule se pot transforma în alte entități, de tipul radicalilor liberi, puternic reactivi din punct de vedere chimic și care pot să modifice molecule importante ale unui țesut.

De o importanță cu totul deosebită este acidul dezoxiribonucleic (ADN), localizat în nucleul celulei, rolul lui fiind acela de a controla structura și funcționarea celulei și de a produce replici ale lui însuși. Deși modurile în care radiația afectează celulele nu sunt pe deplin lămurite, s-au putut totuși evidenția două tipuri de acțiune a radiațiilor asupra ADN: fie o modificare chimică directă prin ionizare, fie indirect, prin intermediul unui radical liber existent în lichidul celulei. În ambele cazuri, modificarea chimică poate sta la baza unui efect biologic dăunător, datorită unui defect puternic localizat sau unui defect global, ambele fiind implicate în tarele genetice și dezvoltarea cancerului. Funcție de puterea de penetrație,


particulele α având viteza micp, abia pot pătrunde prin suprafața exterioară a pielii, deci radio nuclizii care le emit nu sunt periculoși, în afara cazului când ar fi încorporați în organism. Particulele β pot pătrunde în organism circa 1 cm, deci radio nuclizii care le emit sunt periculoși pentru țesuturile superficiale, dar nu și pentru organele interne, cu excepția cazului când sunt încorporate în organism.

Radiațiile γ, X și neutronii trec prin întregul organism si, prin urmare, radio nuclizii care le emit pot fi periculoși, atât în afara cât și în interiorul organismului.

Efectele radiațiilor naturale asupra organismului uman.

Cantitatea de radiații acumulată de organismul uman poate fi determinată sub forma unei mărimi fizice numită echivalentul dozei anuale, a cărei unitate de măsura poartă numele de seevert, având simbolul Sv. Întrucât echivalentul unei doze de 1 seevert pe an (1 Sv/an) reprezintă o cantitate foarte mare de energie, în determinările curente se utilizează un submultiplu al acestei unități de măsură, respectiv microseevert-ul, având simbolul μSv, și care reprezintă 1/1.000.000 dintr-un Sv. Valoarea echivalentului dozei anuale este influențată, în cea mai mare parte, de intensitatea radiației și de timpul de expunere, unitatea de măsură a acestei mărimi complexe, utilizată în mod curent, fiind denumită microröentgen pe oră, având simbolul μR/h. Fiecare individ uman, indiferent de zona geografică de reședință, este supus continuu agresiunii celor două tipuri de radiații, respectiv radiația cosmică și radiația terestră, la care se adaugă, accidental, expunerea la radiația artificială.

Radiația cosmică.

Întrucât majoritatea populației globului trăiește la altitudini joase, din punct de vedere al radiației cosmice există o variație mică a dozei anuale, datorită latitudinii, aceasta oscilând între 320 μSv/an în zona nordică a Europei și 250 μSv/an în zona mediteraneană. Împotriva acestei categorii de radiație nu se poate face nimic, pentru a micșora expunerea, deoarece pătrunde ușor prin pereții clădirilor obișnuite.

Radiația terestră.

Radiațiile α și β, având o putere de pătrundere destul de mică, influența lor asupra populației este, practic, nulă, influența de bază fiind dată de radiațiile γ, X și gazele radioactive (radon). Radiația γ emisă de radionuclizii terestrii iradiază întregul organism uman. Având în vedere ca materialele de construcție sunt extrase din litosferă, deci sunt radioactive, populația este iradiată atât în casă cât și în aer liber, dozele fiind influențate atât de geologia zonei, cat și de structura clîdirilor. Echivalentul mediu al dozei care provine de la radiația γ este în jur de 400 μSv/an, însă există variații considerabile în jurul acestei valori, unele persoane primind doze de câteva ori mai mari decât media.

Pentru reducerea dozei în încăperi se poate acționa prin îndepărtarea produselor de dezintegrare din clădire, făcându-se o creștere a ventilației, folosind instalații de purificare a aerului sau âmbunătățind ventilația. Doza totală de radiație acumulată de organismul uman datorată radiației de origine naturală este, în medie, de circa 1870 μSv/an.

Efectele radiațiilor artificiale asupra organismului uman.


Primele utilizări medicale ale radiațiilor ionizate sunt legate de descoperirea radiațiilor X de către fizicianul german Wilhelm Conrad Rontgen, în anul 1895. La două luni după descoperirea radiațiilor X, la Viena s-a efectuat prima radiografie a mâinii unui soldat, pentru stabilirea poziției unui glonte.


Nu s-au înregistrat probleme deosebite privind afectarea stării de sănătate a locuitorilor Zonei Metropolitane Craiova, de către zgomotul ambiental și de vibrații.

Trebuie să se acorde atenție problemelor de mediu, în acest sens urmărindu-se:

investigarea problemelor despre poluarea fonica prin analiza bibliografiei de specialitate;

realizarea de hărți acustice în diferite zone (pentru zgomotul interior și exterior) ale Zonei Metropolitane Craiova;

propuneri de metode care limitează poluarea fonica prin folosirea de materiale inovative (reciclate);

propunerea unui management adecvat al acestui tip de poluare și a unei politici eficiente de protecție contra poluării sonore.


7. Deșeurile

Deșeurile sunt definite ca „orice substanță sau orice obiect de care deținătorul se debarasează, are intenția sau obligația de a se debarasa” și reprezintă ultima etapă din ciclul de viața al unui produs. Termenul de „deșeu” se referă la materialele rezultate în urma activităților umane și este în general abordat din perspectiva reducerii efectelor asupra sănătății, esteticului și mediului și din perspectiva recuperării resurselor.

Procesele și metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea deșeurilor trebuie să nu pună în pericol sănătatea populației și a mediului, respectând în mod deosebit următoarele:

să nu prezinte riscuri pentru apă, aer, sol, fauna sau vegetație; să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut; să nu afecteze peisajele sau zonele protejate/zonele de interes special.

În acest sens se interzice abandonarea, aruncarea sau eliminarea necontrolata a deșeurilor.

7.1. Tipuri de deșeuri generate

Deșeuri municipale

Cantitățile de deșeuri municipale generate la nivelul județului Dolj, în ultimii 3 ani sunt prezentate mai jos.

Tabel 52. Cantități de deșeuri municipal generate în perioada 2010 -2014, în județul Dolj.

Nr.crt. Tipuri de deșeuri 2012 2013 2014

1 deșeuri municipale și asimilabile din comerț, industrie, instituții din care:

179485.79 184554.843 177090.885

1.1. deșeuri menajere colectate în amestec de la populație

52024.73 62828.98 55633.067

1.2. deșeuri asimilabile menajere colectate în amestec din comerț, industrie și instituții

25510.74 20152.57 29797.79

1.3. deșeuri municipale și asimilabile colectate separat (exclusiv deșeuri din construcții și demolări), din care:

6960.8 553.705 378.995

hârtie și carton 182.98 363.5 238.235

sticlă 0 0 49

plastic 6777.77 190.135 91.76

metale 0.05 0.07 0

lemn 0 0 0

deșeuri biodeqradabile 0 0 0

altele 0 0 0

1.4. deșeuri voluminoase 17.45 30.008 0

1.5. deșeuri din grădini și parcuri 64 160 150

1.6. deșeuri din piețe 3110 2553.06 2364.353


Nr.crt. Tipuri de deșeuri 2012 2013 2014

1.7. deșeuri stradale 5495.86 5465.31 4386.68

1.8. deșeuri generate și necolectate 86302.21 92811.21 84380

2 nămoluri de la stațiile de epurare orășenești, din care

1899 6444.77 2014.045

2.1. cantitate valorificată (s.u.) 1849 6444.77 2014.045

2.2. cantitate depozitată (s.u.) 50 0 0

3 deșeuri din construcții și demolări, din care:

1700 245 67

3.1. deșeuri inerte 0 0 0

3.2. deșeuri mixte 1700 245 67

TOTAL DEŞEURI GENERATE 183084.79 191244.613 179171.93

La nivelul anului 2010, circa 95% din cantitatea de deșeuri municipale (exclusiv deșeurile din construcții și demolări), colectată de operatorii de salubrizare, a fost eliminată prin depozitare, ratele de reciclare și valorificare a acestor tipuri de deșeuri fiind încă foarte reduse. Deșeurile municipale conțin multe materiale pentru care reciclarea este benefică mediului.

În anul 2014, cantitatea de deșeuri municipale colectată prin intermediul serviciilor proprii specializate ale primăriilor sau ale firmelor de salubritate a fost de 179171.93 tone.

Față de cantitatea de deșeuri municipale generată în anul 2013, în 2014 aceasta a înregistrat o scădere de aproximativ 6%. Pe fondul crizei economice, consumul mai redus a dus la generarea unei cantități mai mici de deșeuri atât de la populație cât și din sectorul economic.

Trebuie menționat faptul că, în Dolj, colectarea deșeurilor municipale nu este generalizată la nivelul județului. S-a constata o creștere, de la an la an, a gradului de conectare la serviciul de salubritate, în special în mediul rural.

Tabel 53. Gradul de conectare al serviciile de salubrizare 2010-2013.

An Urban Rural Județ

2009 60.933% 0.577% 33.016%

2010 62.947% 2.083% 34.959%

2011 78.039% 4.106% 41.703%

2012 66.406% 4.260% 37.887%

2013 60.220% 4.870% 34.760%

Pentru anul 2014, a fost estimată o cantitate de 84380 tone de deșeuri menajere generate de populația care nu este deservită de servicii de salubritate, rezultând o cantitate totală de deșeuri municipale generate, în anul 2014, de 179171.93 tone. Pentru calculul acestor


cantități de deșeuri generate și necolectate s-au folosit următorii indicatori de generare: 0,9 kg/loc/zi în mediul urban și 0,4 kg/loc/zi în mediul rural.

Se constată o tendință de descreștere a cantității de deșeuri municipale generată în anul 2013 față de anul 2014, aceasta datorându-se situației economice din perioada respectivă (criza economico-financiară, diminuări salariale în sectorul bugetar, etc.).

Tabel 54. Informații specifice privind deșeurile municipal 2012-2014.

2012 2013 2014

Gradul de conectare la serviciul de salubritate (%) 37.89 34.76 Date indisponibile

- mediul urban 66.41 60.22 Date indisponibile

- mediul rural 4.26 4.87 Date indisponibile

Cantitatea de deșeuri municipale colectate separat (tone) exclusiv cele din construcții si demolări

6960.8 553.705 378.995

Cantitatea de deșeuri municipale reciclate (tone) 6960.8 553.705 378.995

Cantitatea de deșeuri biodegradabile din deșeurile municipale depozitate (mii tone)

86 91 92

Numărul de depozite municipale conforme în operare 1 1 1

Numărul stațiilor de transfer și sau sortare existente 0 0 0

La nivelul județului Dolj a fost construită stația de transfer din comuna Goicea prevăzută cu instalații pentru sortarea, balotarea și compactarea deșeurilor colectate. Stația a fost realizată cu sprijin financiar PHARE CES 2004, are capacitatea de 17 tone/zi dar nu este funcțională.

Deșeuri industriale

Principalele ramuri industriale aparțin industriei prelucrătoare (97% din totalul unităților), reprezentate în special de:

industria alimentară; industria băuturilor; industria textilă; recuperarea deșeurilor și resturilor de materiale reciclabile; industria construcțiilor metalice și a produselor de metal; producția de mobilier etc.

Tabel 55. Deșeuri industriale nepericuloase generate în perioada 2012-2014.

An 2012 2013 2014

Tip deșeu

Sticla 239.727 618 469.66

PET 677.728 1230.772 295.175


An 2012 2013 2014

Tip deșeu

PE 139.426 360.862 407.286

Hârtie/carton 2778.073 4118.089 3844.443

anvelope uzate 5491.296 5157.812 1738.12

des. lemnoase 738.673 1808.503 426.037

rumeguș 161.05 1231.63 103.08

Tabel 56. Deșeuri industrial nepericuloase generate în perioada 2012-2014.

An 2012 2013 2014

Tip deșeu

uleiuri uzate 242.059 215.893 199.349

acumulatori

auto 3024.766 4288.761 3606.953

La nivelul județului Dolj sunt în exploatare mai multe depozite industriale aparținând unor instalații IPPC.

depozitul ecologic de şlamuri și nămoluri, în localitatea Ișalnița, aparținând SC FORD Romania SA, depozit care a sistat activitatea din anul 2009 (format din 2 cuve din beton armat, conținând 24 de celule din care 21 de celule au fost acoperite cu plăci de beton, folie de polietilenă și strat de sol fertil de 50 cm înierbat, spațiile dintre celule fiind etanșate cu beton)

două depozite aparținând SNP Petrom la Ghercești și Vârteju, depozite care au avut ca termen de închidere 31.12.2006, care au sistat activitatea în anul 2008; în prezent cele două depozite sunt monitorizate post - închidere. S.N.P. PETROM S.A a sistat depozitarea șlamului petrolier începând cu 01.01.2007.

În prezent funcționează trei depozitele de zgură și cenușă aparținând Complexului Energetic Craiova, depozite care și-au îmbunătățit tehnologia de depozitare și începând cu luna septembrie 2010 au trecut la depozitarea zgurii și cenușii în tehnologia fluidului dens astfel reducându-se poluarea prin antrenarea zgurii și cenușii. De asemenea, Combinatul Doljchim - OMV PETROM SA, deține un depozit conform de deșeuri nepericuloase, pentru eliminarea deșeurilor proprii.

Tabel 57. Depozite de deșeuri nepericuloase existente la nivelul Zonei Metropolitane Craiova.

Tip depozit Denumire operator depozit/localizare

Amplasament Situația actuala a

depozitului

Perioada de tranziție /termen

de sistare activitate

Depozit de deșeuri lichide

COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA - SE Craiova

Valea Mănăstirii

Depozitarea zgurii si cenușii funcționează in tehnologia fluidului

Conformare pana la 31.12.2009


Tip depozit Denumire operator depozit/localizare

Amplasament Situația actuala a

depozitului

Perioada de tranziție /termen

de sistare activitate

dens din 01.09.2010.


COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA - SE Ișalnița

Ișalnița II în exploatare Conformare pana la 31.12.2009


COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA - SE Ișalnița

Ișalnița 1 în exploatare Conformare pana la 31.12.2009

Depozit de deșeuri periculoase

SC FORD Romania SA , fost Daewoo Automobile Craiova SA; Depozitul ecologic de șlamuri si nămoluri Ișalnița

Craiova Activitate sistată Din data de 02.10.2009 nu s-a mai depozitat

Depozit de deșeuri nepericuloase, depozit industrial

Depozit de deșeuri nepericuloase, COMBINAT DOLJCHIM - OMV PETROM SA

Ișalnița, Dolj în exploatare Depozit conform

În județ funcționează două incineratoare de deșeuri periculoase aparținând SC STERICYCLE ROMÂNIA SRL și SC MEDLINE EXIM SRL.

În 2014, SC MEDLINE EXIM SRL a incinerat următoarele cantități și tipuri de deșeuri: deșeuri medicale 39,824 to/an, deșeuri din unități veterinare incinerate 0,055 to/an, substanțe chimice expirate incinerate 5,541 to/an, alte deșeuri incinerate = 1,801 to/an, în total 47,221 to/an .

SC STERICYCLE ROMÂNIA SRL a incinerat în anul 2014 cantitatea de 860.510 tone deșeuri periculoase.

Tabel 58. Instalații pentru eliminarea finală (incinerare) a deșeurilor periculoase din județul Dolj.

Județ Operator economic Tip incinerator Capacitatea instalației

(tone/oră. tone/zi și tone/an)

Dolj SC STERICYCLE ROMÂNIA SRL

Instalație de incinerare deșeuri periculoase

0.95 t/h 11.4 t/zi

3990 t/an

Dolj SC MEDUNE EXIM SRL Instalație de incinerare

deșeuri periculoase

1.9 t/h 45.6 t/zi

11400 t/an

Deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE)

În prezent, deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) sunt considerate a fi una dintre categoriile de deșeuri cu cea mai rapidă creștere. DEEE conțin o serie de substanțe periculoase care sunt în același timp și materiale valoroase. Reglementările în vigoare stabilesc măsuri pentru a reduce generarea de DEEE și pentru a spori gradul de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare prin responsabilizarea producătorului.

Pot introduce pe piață echipamente electrice și electronice numai producătorii înregistrați în Registrul National al Producătorilor și Importatorilor de Echipamente Electrice și Electronice, care este gestionat de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.


La sfârșitul anului 2014 dețineau numere de înregistrare valabile 41 operatori economici producători și importatori de EEE, din județul Dolj.

Începând cu data de 1 ianuarie 2016, producătorii de EEE sunt obligați să realizeze ratele de colectare minime, calculate ca raport procentual între masa totală a DEEE colectate în anul respectiv și masa medie a cantității totale de EEE introduse pe piață în cei 3 ani precedenți.

Până la data de 31 decembrie 2015, producătorii de EEE sunt obligați să organizeze colectarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare astfel încât să realizeze o rată medie de colectare separată la nivel național de cel puțin 4 kg/locuitor/an.

Colectarea separată a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE), recuperarea și tratarea ulterioară într-un mod ecologic se face prin intermediul operatorilor autorizați în acest sens. Astfel, la nivelul județului Dolj, în anul 2014 erau autorizați 20 operatori care își desfășoară activitatea pe 24 puncte de lucru.

Tabel 59. Cantități de DEEE colectate/tartare în perioada 2010-2014.

An Stoc DEEE la

începutul anului (tone)

DEEE

colectate

(tone)

DEEE trimise la tratare (tone)

Stoc DEEE la sfârșitul anului

(tone)

2010 28.56 51.616 34.325 45.851

2011 25.851 43.856 21.283 48.424

2012 15.075 19.709 16.341 18.443

2013 13.215 24.415 33.038 4.592

2014 4.592 33.663 27.462 10.793

Tabel 60. Variația ratei de colectare a DEEE.

An DEEE colectate

(kg)

Populaţie

stabila

Dolj

rata de colectare (Kg/loc)

2010 51616 702124 0.074

2011 43856 697813 0.063

2012 19709 694266 0.028

2013 24415 690257 0.035

2014 33663 686257 0.049

Deșeuri de ambalaje

La nivelul anului 2014, în județul Dolj, erau autorizați 64 colectori deșeuri de ambalaje (PET, plastic, metale, hârtie și carton, sticlă, textile) provenite de la persoane fizice și juridice, deșeuri care sunt mai departe transferate către operatori economici autorizați să recicleze/valorifice, în județ funcționând 13 reciclatori.


Cantitățile reciclate provin, în principal, de la agenții economici și într-o mai mică măsură de la populația care primește bani în schimbul materialelor predate unităților specializate. Alte circuite paralele de reciclare au la baza colectarea pe străzi sau în zonele de depozitare. Ele reprezintă, de asemenea, o pondere importantă, dar greu de cuantificat. Toate aceste circuite au un punct comun și anume faptul că eficienta colectării este determinată de rentabilitatea economică a activității de reciclare pentru deținătorul de deșeuri de ambalaje.

Tabel 61. Cantități de deșeuri de ambalaje colectate/valorificate/reciclate.

Tip

deșeu Cantitate colectată (tone) Cantitate reciclată (tone) Cantitate valorificată (tone)

an 2010 2011 2013 2014 2010 2011 2013 2014 2010 2011 2013 2014

Sticla 2.3 12.2 7.073 16.021 0 0 0 7.47 0 0 0 7.47

Plastic 128.19 26.56 1251.4 78.918 56.75 9.72 932.314 31.529 73.35 9.79 932.314 31.529

Hârtie si Carton

561.04 471.88 3890.93 1797.19 497.82 458.67 2440.7 725.4 552.12 493.73 2440.71 725.42

Metal - Total

12832.4 14847.54 613.387 4.723 12494.7 14913.7 103.365 0.323 12494.7 14913 103.365 0.323

Lemn 71.18 10.8 153.771 28.383 38.3 0 0 6.233 55.5 0 58.861 6.233

Altele 193.1 188.57 28.477 41.463 176.1 167.26 0 35.491 176.1 170.27 0 35.491

TOTAL 13788 15557 5945 1966 13263 15549 3476 806 13351 15587 3535 806

Vehicule scoase din uz

Numărul de VSU colectate în anul 2014 a fost de 1560 bucăți.

Obiectivele realizate la nivelul anului 2013, pentru VSU intrate în procesul de tratare, au fost:

valorificarea: 87.07%; reciclarea: 86.82%

Este de așteptat ca masa materialelor valorificate provenite din dezmembrarea vehiculelor scoase din uz să crească în mod semnificativ în anii următori

În ceea ce privește sistemul de colectare a VSU, la nivelul județului își desfășurau activitatea de colectare/tratare un număr de 28 operatori economici autorizați dintre care 17 operatori autorizați pentru activitatea de tratare.

VSU-urile reprezintă doar vehicule dezmembrate care au fost golite de orice lichide și alte componente periculoase. Numărul pare a fi subestimat, probabil pentru că multe vehicule sunt raportate ca fier vechi sau metale mărunțite. Fier vechi, plastic și sticlă - aceste materiale sunt colectate și trimise spre valorificare la fabrici din industria siderurgică sau fabrici de materiale plastice.

Se impune dezvoltarea de sisteme de reciclare/valorificare a deșeurilor provenite de la vehicule, componentele fiind necesare reparării altor vehicule în cazul în care acestea sunt tehnic fezabile precum și integrarea unei cantități ridicate de materiale reciclate care provin din deșeurile vehiculelor scoase din uz, în noile vehicule și alte produse, pentru dezvoltarea piețelor de materiale provenite din deșeuri.

Depozite de deșeuri


La nivelul județului Dolj există 5 depozite municipale de deșeuri neconforme dintre care 2 (Mofleni și Băilești) au sistat depozitarea, iar pentru depozitele de la Filiași, Calafat și Segarcea au fost prevăzute lucrări de închidere în cadrul proiectului "Sistem de Management Integrat al Deșeurilor în județul Dolj". În mediul rural au fost inventariate 309 amplasamente de depozitare a deșeurilor având impact negativ asupra calității factorilor de mediu, a căror activitate a fost sistată în luna iulie 2009. Depozitul de deșeuri solide urbane și industriale asimilabile, MOFLENI, este singurul depozit construit conform normelor în vigoare, celelalte depozite existente sunt neconforme, nu dețin instalație de colectare levigat și nici instalație de colectare gaz de depozit.

Cele trei depozitele de zgură și cenușă aparținând Complexului Energetic Craiova și-au îmbunătățit tehnologia de depozitare și începând cu luna septembrie 2010 au trecut la depozitarea zgurii și cenușii în tehnologia fluidului dens astfel reducându-se poluarea prin antrenarea zgurii și cenușii. De asemenea, la nivelul județului există Depozitul ecologic de șlamuri și nămoluri Ișalnița aparținând SC FORD Romania SA, depozit care a sistat depozitarea din anul 2009 și depozitul de deșeuri nepericuloase aparținând SNP PETROM - SUCURSALA Craiova , care a sistat activitatea în anul 2008; în prezent cele două depozite sunt monitorizate post - închidere.

7.2. Prognoza privind generarea deșeurilor municipale

Creșterea cantității de deșeuri municipale este influențată în principal de următorii factori:

evoluția populației; evoluția gradului de acoperire cu servicii de salubrizare; evoluția indicatorului de generare a deșeurilor municipale.

Cantitatea de deșeuri urbane generată, considerată ca fiind un indicator al consumului populației, va avea în următorii ani o evoluție moderat crescătoare. Creșterea cantităților de deșeuri colectate se va datora măririi consumului de produse și extinderii serviciilor de salubritate în zonele rurale.

În urma dezvoltării sistemului de colectare selectivă se va micșora cantitatea deșeurilor depozitate și va crește cantitatea valorificată. De asemenea, promovarea compostării va contribui la reducerea cantităților depozitate, și la îndepărtarea problemelor pe care le presupune fermentarea acestora în depozitele neconforme actuale (levigatul, degajările de gaz cu fenomene de autoaprindere, mirosuri, insecte etc.).

7.3. Impactul generat de gestionarea deșeurilor asupra mediului

Toate sistemele de gestionare a deșeurilor pot avea un impact potențial asupra mediului.

Implementarea unui sistem modern de management al deșeurilor reduce considerabil posibilitatea apariției impactului până la un nivel acceptabil din punct de vedere al mediului și social. Depozitarea în spatii neadecvate a deșeurilor, mai ales în mediul rural, a determinat apariția de depozitări necontrolate pe străzi sau la marginea așezării rurale.

Așa cum s-a prezentat în capitolele anterioare, deșeurile generate în mediul urban sunt cele rezultate ca urmare a activităților casnice, precum și cele provenite de la întreținerea spațiilor verzi. Ca urmare a îmbunătățirii condițiilor de viața a crescut și cantitatea de deșeuri generate de populația din mediul urban.


Prin sortarea deșeurilor încă din momentul generării acestora se contribuie la reducerea cantităților de deșeuri ce sunt eliminate prin depozitare finală.

Depozitarea în spații neadecvate a deșeurilor, a determinat apariția de depozitări necontrolate pe străzi sau la marginea așezării rurale. Pe lângă aspectul inestetic, există un impact economic reprezentat de o slabă dezvoltare în domeniul turismului.

Depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor poate cauza înfundarea sistemelor de canalizare/drenare și apariția inundațiilor.

În depozitele de deșeuri, deșeurile biodegradabile se descompun, producând gaze și levigat. Dacă nu sunt captate, gazele generate de depozitele de deșeuri contribuie în mod semnificativ la efectul de seră, deoarece acestea constau în principal din metan, care este de 23 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon în ceea ce privește efectul asupra schimbărilor climatice în perspectiva orizontului de 100 de ani luat în considerare de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC).

Înainte de adoptarea Directivei privind depozitele de deșeuri, emisiile de metan generate de depozitele de deșeuri reprezentau 30% din emisiile antropice globale de metan în atmosferă. În ipoteza ca toate țările ar respecta dispozițiile Directivei privind depozitele de deșeuri, se estimează ca, în 2020, emisiile de metan exprimate în echivalent CO2 vor fi cu 10 Mt mai mici decât în 2000. Dacă nu este colectat în conformitate cu dispozițiile Directivei privind depozitele de deșeuri, levigatul poate contamina apele subterane și solul.

Un alt efect negativ al depozitării deșeurilor este acela ca aria de teren utilizată este mai mare decât cea necesară altor metode de gestionare a deșeurilor.

Depozitarea deșeurilor biodegradabile nu prezintă aproape niciun avantaj, cu posibila excepție a capacității de „stocare” a carbonului sechestrat în deșeurile pretratate și a unei cantități foarte reduse de energie generată de gazele provenind de la depozitele de deșeuri, dacă respectivele depozite de deșeuri sunt gestionate în mod corespunzător. Implementarea dispozițiilor Directivei UE privind depozitele de deșeuri va duce la reducerea principalelor efecte negative ale depozitării deșeurilor, însă acestea nu vor fi complet eliminate. De asemenea, depozitarea deșeurilor echivalează cu pierderi irecuperabile de resurse și de teren.

Emisiile necontrolate de biogaz contribuie la formarea gazelor cu efect de seră.

Reziduurile depozitate pe rampele de deșeuri menajere pot constitui vectori importanți în răspândirea infecțiilor. Reziduurile provenite din diferite surse conțin o gamă diversificată de microorganisme printre care și agenți patogeni. În condiții prielnice, agenții patogeni pot trai în reziduuri timp îndelungat (zile, săptămâni, luni) de unde pot pătrunde în sol, apa de suprafața, pânza freatică, putând provoca astfel infecții și prin contact direct. Reziduurile pot asigura crearea unor condiții favorabile pentru înmulțirea insectelor și rozătoarelor, ele fiind cunoscute ca purtătoare de boli infecțioase.

Reziduurile necorespunzător tratate cât și produsele lor de descompunere, fiind spălate de ape de precipitații, se împrăștie și pătrund în sol. Se poate polua astfel suprafață solului pe întinderi mari, după care particulele de sol contaminate și de materii poluante, prin apele din precipitații, pătrund în apele freatice sau în apele de suprafață din apropiere.

Reziduurile provenite din procesele de curățare și spălare din gospodăriile individuale, dar mai ales reziduurile proceselor industriale pot ajunge în mediul înconjurător și prin circulația schimbului de materii. Depozitarea și tratarea necorespunzătoare a deșeurilor solide menajere pot conduce la poluarea atmosferei.


Descompunerea reziduurilor cu conținut de substanțe organice este însoțită de degajarea unor gaze urât mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfurat). Vântul și mișcările de aer antrenează praful din grămezile de reziduuri, poluând atmosferă.

Prin implementarea prevederilor legale în activitatea curentă a agenților economici și a administrațiilor publice locale, se preconizează reducerea semnificativă a impactului negativ al deșeurilor asupra mediului și sănătății umane.

Conform legislației în vigoare, obiectivul general al Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, este dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor, eficient din punct de vedere economic, care să asigure protecția sănătății populației și a mediului.

Pentru îndeplinirea acestor obiective este necesară implicarea, practic, a întregii societăți, reprezentată prin autorități publice, generatori de deșeuri, asociații profesionale, societatea civilă.

Obiectivele specifice pentru gestionarea deșeurilor sunt:

asigurarea celor mai bune opțiuni pentru colectarea și transportul deșeurilor municipale, în vederea unei valorificări cât mai eficiente și reducerea cantităților de deșeuri eliminate prin depozitare, pentru asigurarea unui management ecologic rațional;

reutilizarea, reciclarea, tratarea în vederea recuperării sau eliminării corespunzătoare a deșeurilor provenite din construcții și demolări;

prevenirea eliminării necontrolate pe soluri și în apele de suprafață a nămolurilor orășenești provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate;

adoptarea și implementarea măsurilor în vederea prevenirii generării deșeurilor de ambalaje, asigurării valorificării și reciclării și minimizarea riscului determinat de substanțele periculoase din ambalaje;

punerea în practică a obiectivelor Planului Național/Regional de Gestionare a Deșeurilor.

În vederea conformării cu cerințele legislative în domeniul gestionării deșeurilor, programele de investiții vor include activități legate de ierarhia în ceea ce privește managementul deșeurilor (prevenire, colectare și colectare selectivă, valorificare și reciclare, tratare și eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deșeuri neconforme.

Este necesară derularea în același timp a proiectelor de conștientizare a populației, având în vedere faptul că realizarea sistemelor eficiente de gestionare integrată a deșeurilor presupune nu doar dezvoltarea infrastructurii, ci și implicarea populației, dezvoltarea laturii educaționale pentru un mediu sănătos și curat. Conform PATZ educația publicului în domeniul protecției mediului va conduce la sporirea acțiunilor de voluntariat, în special în managementul deșeurilor la nivel comunitar.

Fiecare cetățean trebuie să conștientizeze faptul că, dacă nu acționează în direcția colectării selective a unor deșeuri care se generează zilnic (ambalaje de hârtie și carton, recipiente din plastic, sticlă sau metal, DEEE, baterii) și le aruncă amestecat în pubele sau containere de gunoi, acest lucru se va reflecta, foarte curând, nu doar în gradul ridicat de poluare care afectează sănătatea umană și a mediului, ci și în prețul pe care trebuie să-l plătească pentru produsele noi din același material, pentru serviciul de salubritate etc.


8. Sănătatea și mediul

În prezent, Indicele Dezvoltării Umane calculat pentru România are valoarea de 0,837 (valoarea maximă posibilă este de 1). Acest indice reprezintă un indicator complex de evaluare a gradului de dezvoltare a unei societăți, care dă măsura dezvoltării umane bazat pe următoarele elemente definitorii:

Starea de sănătate (speranța de viață); Mediul de educație; Standardul de viață (PIB).

În clasamentul general după Indicele Dezvoltării Umane, România ocupă rangul 63 (în urma Bulgariei dar în poziția superioară față de Muntenegru, Belarus și Albania). Totuși, acest rang reprezintă cea mai slabă clasare din țările Comunității Europene.

Se constată că în România, nivelul de educație este mai ridicat însă starea de sănătate are un nivel scăzut.

Pe baza acestui criteriu, în ierarhia județelor, indiferent de grupa de indicatori utilizați: profilul dezvoltării umane, stare de sănătate, infrastructură de sănătate, educație, locuințe, dezvoltare economică, etc. județul Dolj se situează la un nivel scăzut.

Orașele sunt astăzi confruntate în principal cu probleme de sănătate asociate cu ingestia și inhalarea poluanților produși de trafic și industrie, cu îmbolnăviri asociate deficiențelor în aprovizionarea cu apă potabilă și salubritate mai ales în țările în curs de dezvoltare.

Descrierea stării de sănătate a populației posibil influențată de către calitatea aerului, sistemul de aprovizionare cu apă potabilă și salubritate s-a efectuat pe baza datelor de morbiditate prin afecțiuni respiratorii acute, tuberculoza, hepatita virală tip A, boli diareice acute, scabie, parazitoze intestinale în populația generală pentru perioada 1991 - 1996 și după reforma medicală, în perioada 2000 - 2008.

8.1. Poluarea aerului și sănătatea

Substanțele poluante, odată ajunse în troposferă, se mențin o perioadă variabilă de timp, de la câteva zile până la câțiva ani, în funcție de reactivitatea lor și de condițiile meteo dând naștere la numeroase reacții chimice.

Monoxidul de carbon este stabil timp de aproximativ trei ani. Este foarte toxic, la concentrații ridicate devenind letal (in incinte închise). Expunerea la concentrații ridicate de monoxid de carbon produce cefalee, oboseala, pierderea cunoștinței. După oxidare la bioxid de carbon, CO devine gaz cu efect de seră.

Oxizii de azot provin din procesele de ardere și din transportul auto, în special diesel, în condiții de accelerare și la viteze ridicate. Oxizii de azot se mențin în atmosfera timp de câteva zile. Gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de patru ori mai mare decât cel al monoxidului de azot.

Oxizii de sulf provin din sistemele de încălzire (cu excepția celor pe baza de metan), turnatorii, rafinării, fabrici de acid sulfuric, și în mica măsura de la motoarele diesel. Oxizii de sulf produc iritarea ochilor, gâtului, sistemului respirator. Expunerea la concentrații mari timp de câteva minute poate provoca constricția bronhiilor. Persoanele în vârsta și cele cu probleme respiratorii deja existente sunt primele afectate de poluarea cu SO2. Compușii bogați în sulf ajunși în atmosferă funcționează ca substrat pentru cloroflorocarburi, ducând la afectarea stratului de ozon stratosferic.


Ozonul troposferic este o substanță poluantă secundară, formarea să depinzând de prezenta altor poluanți: oxizii de azot și hidrocarburile. Este un gaz puternic iritant, ce poate provoca distrugerea ochilor și a aparatului respirator. Ca rezultat al expunerii pe o perioadă de două ore la o concentrație mai mare de 2000 micrograme/mc, poate produce oboseală accentuată și lipsa de coordonare.

Hidrocarburile provin din arderea incompletă, industria petrochimică, transportul și stocarea produselor petrochimice, transportul auto. Vehiculele reprezintă principala sursă de poluare cu hidrocarburi. Hidrocarburile se mențin în atmosferă până la trei ani. Unele dintre ele, (benzen, toluen, xilen, benzo-piren, benzo-antracen) sunt puternic cancerigene. Hidrocarburile aciclice și aliciclice, la concentrații mai mari de 500 ppm, provoacă iritarea mucoasei și asfixia.

Pulberile sunt stabile în atmosferă de la câteva minute până la câteva zile, în funcție de dimensiunile lor și de proprietățile statului atmosferic. Daca ajung direct în stratosferă acestea pot circula în jurul globului timp de câțiva ani, cu efecte considerabile asupra climatului.

Pulberile sunt toxice nu numai datorită caracteristicilor fizico-chimice ale constituenților ci și datorită dimensiunilor. Particulele grosiere, cu diametru mai mare de zece microni, sunt blocate în primele părți ale aparatului respirator. Cele cu diametru mai mic, PM10, și PM2.5, pot atinge alveolele plămânului, provocând inflamații sau intoxicări. În plus, particulele poarta cu ele gaze iritante (SO2, NOx), elemente toxice (plumb, cadmiu, alte metale grele), substanțe cancerigene (hidrocarburi policiclice aromatice, nitrocompuși, aldehide).

Sănătatea populației și a unor colectivități mari este determinată de un complex de indicatori demografici: natalitatea, mortalitatea generală, mortalitatea infantilă, sporul populației, morbiditatea, raportate la o perioada de timp, la un anumit teritoriu și la un număr concret de populație.

8.2. Implicațiile poluării asupra sănătății omului

8.2.1. Riscurile poluării cu dioxid de sulf

Efectele negative ale dioxidului de sulf asupra sănătății oamenilor sunt numeroase (Barnea, 1973):

Acționează asupra mucoaselor căilor respiratorii și conjunctivale provocând boli otorinolaringologice și afecțiuni bronhice;

Diminuează funcțiile plămânului, inhibând mișcarea cililor și determinând reflexul de tuse;

Determina fenomenele de disconfort, iritare, afecțiuni acute și cronice și chiar mutații genetice;

Distruge vitamina D din organism, iar tulburarea metabolismului glucidic poate declanșa hiperglicemia (diabetul);

În contact cu sângele, oxizii de sulf pot forma sulf-hemoglobină, care împiedică circuitul normal al oxigenului în organism;

Afectează sistemul circulator sanguin și cauzează boli cardiovasculare; Provoacă afecțiuni acute ale căilor respiratorii superioare și complicații pulmonare

(rinite, laringite, faringite, traheite, bronșite, emfizem); Produce reacții glandulare.


8.2.2. Riscurile poluării cu plumb

Eliminarea plumbului în atmosferă se face sub forma de particule foarte fine, care apoi condensează și se transformă în formațiuni cu mare stabilitate în aer.

Vaporii metalici se oxidează și se transformă într-o pulbere foarte fină, cu răspândire până la 20 km (Bindea Violeta, 1993).

Poluarea cu plumb se cunoaște după praful vinețiu care se depune pe nervurile frunzelor de pe fața superioară a acestora.

Plumbul nu este un constituent al materiei vii, fiind considerat un oligoelement toxic pentru toate viețuitoarele. Zilnic un organism introduce 0,36-0,50 mg plumb prin alimente (0,32 mg), apă (0,02 mg) și inhalare (0,02 mg). Din plumbul ingerat pe cale digestivă se reține 4-10 %, iar din cel inhalat prin respirație se reține 40-50% datorită suprafeței alveolare foarte mari și a barierelor de detoxifiere respiratorie la nivelul aparatului respirator. Aproape 90% din plumb se fixează în schelet sub forma de fosfat terțiar de plumb (Blindea, 1993).

Plumbul inhibă fermenții celulari, tulbură sinteza hemoglobinei și contribuie la îmbătrânirea precoce a hematiilor (globule roșii). Plumbul substituie parțial ionii de fier din hemoglobina și diminuează aportul de oxigen la nivelul creierului, determinând o stare de apatie, indispoziție, somnolență, oboseală nejustificată.

Plumbul afectează tunică internă a vaselor sanguine, provocând endarterite și determină complicații renale (nefrite) și gastrice (ulcere).

Plumbul este acumulat în oase (vertebre și coaste) și se elimina doar parțial, inclusiv prin laptele matern. Prin expunerea timp îndelungat într-un mediu poluat cu plumb, are loc impregnarea organismului cu plumb.

Acțiunea plumbului este tolerată de organism până la 16 – 20 micrograme plumb/100 ml sânge sau 30 – 40 micrograme plumb/urină.

Simptomele impregnării organismului cu plumb sunt: inapetența, scăderea în greutate, irascibilitatea, insomnia și influențele nefavorabile asupra dezvoltării neuropsihice la copii (Bindea, 1993).

Saturnismul reprezintă tipul clasic de intoxicație cronică, produs prin acumularea lentă a plumbului în organism și are ca simptome: colici, dureri de stomac, stări de vomă, constipație, inapetența, pierderi în greutate, dureri de cap, oboseală, insomnie, nervozitate, anemie, hipertensiune, o dungă albastră de 1-2 mm pe gingii și culoarea palid – cenușie a pielii.

Saturnismul poate fi cauza unor avorturi, determină mortalitatea infantilă, degenerescență sau predispoziție la tuberculoză. Plumbul este responsabil de arteroscleroză, coronaropatii, boli renale. Plumbul tinde să substituie ionii de calciu din organism, determinând carii dentare și fracturi. (Nadisan, Chereches și Ieremia, 2001).

8.2.3. Riscurile poluării cu cadmiu

Cadmiul face parte din grupa ultramicroelementelor (Trifu, 1997), nu prezintă nici o funcție esențială pentru plante (Lehoczky s.a., 2000), dar are o biodisponibilitate ridicată pentru acestea.


Cadmiul pătrunde cu ușurință în lanțul trofic și în organismul uman. Ingerarea cronică perturbă structura și funcția renală, iar prin expunerea prin inhalare este răspunzătoare de disfuncții renale și cancer pulmonar, mai ales dacă sunt inhalați în cantități mari și timp îndelungat, cum sunt : azbest, siliciu, pulberi minerale (Cu, Zn, Fe, Mg), cărbune, arsenic sau gazul radioactiv radon.

Pe lângă cancerul pulmonar, cadmiul mai poate cauza sau favoriza: cancer de piept, boli de inima și hipertensiune, anemie, carență de fier în sânge, lipsa poftei de mâncare, slăbirea sistemului imunitar, tulburări respiratorii, iritații ale bronhiilor și plămânilor, emfizem pulmonar, disfuncții ale sistemului reproductiv (avort spontan, moartea copilului la naștere, naștere prematură, greutate mică la naștere), dereglări neuro-psihice (oboseală cronică, slăbiciune, probleme de comportare, dificultăți de comportare, dificultăți la învățare, vătămarea creierului și a nervilor), boli ale ficatului și rinichilor, dilatarea prostatei, reducerea conținutului de calciu în oase și articulații, afecțiuni hormonale, căderea părului, iritarea țesutului digestiv: stări de vomă, diaree, crampe musculare, convulsii și soc, tulburări senzoriale (atenuarea simțului mirosului, cruste uscate pe piele).

8.2.4. Riscurile poluării cu zinc

Zincul, ca și celelalte metale grele, este unul din cele mai periculoase noxe pe termen lung, deoarece se acumulează în produsele alimentare.

Zincul poate cauza sau favoriza afecțiuni gastrice, anemie, dureri abdominale și insuficiență respiratorie.

Când oxidul de zinc este inspirat sub formă de pulbere fină, poate provoca bronhoalveolită acută. Aceasta se manifestă prin accese febrile, numite “friguri de turnatorie”, însoțite de greață, vărsături, dureri abdominale și dispnee (Barnea, 1973).

8.2.5. Efectele gestionării deșeurilor asupra stării de sănătate

Depozitele de deșeuri menajere existente în județ nu dispun de amenajări și dotări precum : folie geosintetică de etanșare din polietilenă cu densitate mare, sisteme de captare și monitorizare a levigatului, sistem de captare și pompare a biogazului.

Levigatul format în depozitele de deșeuri menajere are o influență negativă asupra apelor de suprafață și subterane. Deșeurile netratate cât și produsele lor de descompunere sunt spălate de ape de precipitații, împrăștiindu-se și pătrunzând în sol. Emisiile necontrolate de biogaz contribuie la poluarea aerului și la cumularea gazelor cu efect de sera.

Reziduurile depozitate pe rampele de deșeuri menajere sunt potențiali vectori în răspândirea infecțiilor. Reziduurile provenite din diferite surse conțin o gamă diversificată de microorganisme printre care și agenți patogeni. În condiții prielnice, agenții patogeni pot trăi în reziduuri timp îndelungat (zile, săptămâni, luni) de unde pot pătrunde în sol, apa de suprafață, pânza freatică, putând provoca astfel infecții și prin contact direct. Reziduurile pot asigura crearea unor condiții favorabile pentru înmulțirea insectelor și rozătoarelor, ele fiind cunoscute ca purtătoare de boli infecțioase.

Descompunerea reziduurilor cu conținut de substanțe organice este însoțită de degajarea unor gaze urât mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfurat). Vântul și mișcările de aer antrenează praful din grămezile de reziduuri, poluând atmosfera.


Produsele de ardere (fum, funingine, cenușa) apărute în urma autoaprinderii incomplete a reziduurilor la locurile de depozitare poluează mediul înconjurător pe întinderi foarte mari. Aspectul deprecierii estetice a cadrului natural este un alt factor de impact al depozitelor de deșeuri.

Întreținerea necorespunzătoare a vehiculelor de colectare a deșeurilor duce la emanarea unor nivele ridicate de gaze de eșapament. Sunt eliberate de asemenea, lichide și odoruri. Transportul deșeurilor în mijloace auto fără să fie acoperite permite pierderea unei cantități din deșeuri.

Nu s-au realizat studii care să evalueze efectele slabei gestionari a deșeurilor asupra stării de sănătate, în județul Dolj.

8.2.6. Efectele poluării sonore asupra sănătății populației

În Zona Metropolitană Craiova nu sunt probleme deosebite privind impactul zgomotului asupra stării de sănătate a populației, în sensul acesta existând o serie de obiective și măsuri privind poluarea sonora:

Încadrarea în normele și standardele de poluare fonică și prin vibrații a sectoarelor stradale intens circulate;

Stimularea comunității în investiții de reabilitare a construcțiilor civile și creșterea gradului de izolație fonică;

Identificarea tronsoanelor intens circulate, care depășesc limita maximă admisă în zonele rezidențiale pentru poluarea fonică în relație cu starea drumurilor și tipul autovehiculelor de tranzit și promovarea proiectelor de construire a drumurilor de centură.

8.3. Concluzii

Poluarea mediului se conturează, tot mai clar, ca fiind una dintre principalele probleme ale lumii contemporane însă gradul de conștientizare a riscurilor majore pe care poluarea le implică la nivelul tuturor geosferelor și la nivelul sănătății populației și adoptarea unor strategii și politici de mediu riguroase și energice în ceea ce privește reducerea acesteia, variază de la un stat la altul.

Fenomenul de poluare a mediului înconjurător nu mai poate fi privit ca având un caracter local sau regional, ci unul global, cu implicații deosebite asupra întregului geosistem.

Protecția împotriva poluării – se poate realiza prin măsuri, cum ar fi:

monitorizarea surselor de poluare; penalizarea depășirii limitelor reglementate; alcătuirea și aplicarea programelor de conformare, până la eliminarea

disfuncționalităților create de emisiile de poluanți; amendarea neaplicării programelor de conformare; închiderea poluatorilor; utilizarea combustibililor superiori pentru încălzirea centralizată; scoaterea traficului greu din oraș (rute ocolitoare); decontaminarea solului – în măsura posibilităților; crearea unor zone de pădure parc prin reîmpădurirea tuturor zonelor exploatate,

intensiv defrișate, cu pericol de alunecări și terenuri virane necultivate.


9. Concluzii finale privind evaluarea de mediu pentru planul de amenajare a teritoriului

Cerințele H.G. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri si programe prevăd să fie evidențiate efectele semnificative asupra mediului determinate de implementarea planului de amenajare a teritoriului supus evaluării de mediu. Scopul acestor cerințe constă în identificarea, predicția și evaluarea formelor de impact generate de implementarea planurilor.

Propunerile planului de amenajare a teritoriului pot genera, de asemenea din punct de vedere al mediului (inclusiv cadru natural și zone supse riscului) o multitudine de forme de impact asupra factorilor/aspectelor de mediu, forme de impact ce prezintă diferite magnitudini, durate și intensități.

Astfel în cadrul planului de amenajare a teritoriului Zonei Metropolitane Craiova, se vor urmări din punct de vedere al mediului următoarele aspecte de mediu și obiective:

Tabel 62. Aspecte de mediu și obiective relevante de mediu.

Aspecte de mediu Obiective relevante

Aer Îmbunătățirea calității aerului ambiental

Apa Limitarea poluării punctiforme și difuze a apei de suprafață și subterană

Sol Limitarea poluării punctiforme și difuze a solului

Protecția solului împotriva eroziunii eoliene și alunecări

Modificări climatice Scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră

Creșterea gradului de absorbție și retenție al gazelor cu efect de seră

Biodiversitate

Îmbunătățirea stării favorabile de conservare a habitatelor și speciilor de floră și faună sălbatică (inclusiv evitarea fragmentării habitatelor)

Menținerea funcțiilor ecologice a apelor curgătoare.

Sănătatea Umană

Îmbunătățirea stării de sănătate umană prin implementarea unor măsuri de prevenire a poluării și ameliorarea problemelor existente (ex: calitatea apei de băut, canalizare, depozitarea deșeurilor, poluare sonoră)

Managementul riscurilor de mediu

Creșterea protecției populației față de riscurile naturale

Conservarea / utilizarea eficientă a resurselor

naturale

Creșterea utilizării resurselor regenerabile

Reducerea generării deșeurilor, creșterea gradului de colectare a deșeurilor, creșterea gradului de valorificare a deșeurilor

Peisajul și moștenirea culturală

Asigurarea protecției peisajului natural și cultural prin revitalizarea zonelor degradate

Transport durabil Dezvoltarea unei infrastructuri durabile de transport

Turism durabil Promovarea agro-turismului și a ecoturismului

Creșterea gradului de conștientizare asupra problemelor de mediu

Îmbunătățirea comportamentului față de mediul înconjurător prin informarea și educarea publicului, încurajarea practicilor durabile și a participăm publicului


În concordanta cu politica de dezvoltare urbana a administrației locale este necesara rezolvarea in cadrul Planului de amenajare a teritoriului a următoarelor categorii de probleme:

analiza situației existente, evidențierea disfuncționalităților si determinarea priorităților de intervenție in teritoriu;

zonificarea funcționala a terenurilor si indicarea posibilităților de intervenție prin reglementari corespunzătoare;

condiții si posibilități de realizare a obiectivelor de utilitate publica.

Astfel din punct de vedere al mediului, Planul de amenajare a teritoriului Zonei Metropolitane Craiova trebuie să urmărească următoarele obiective:

Tabel 63. Obiective urmărite în cadrul planului de amenajare a teritoriului.

Domeniu Subdomeniu Aspect de

mediu Obiective

Amenajarea teritoriului

Aspecte referitoare la

calitatea factorilor de

mediu

Calitatea factorilor de

mediu

Reabilitarea, protecția și valorificarea durabilă a elementelor mediului natural

Îmbunătățirea calității aerului în ZMC

Îmbunătățirea calității apelor de suprafață și a apelor subterane

Protecția și revitalizarea solurilor

Conservarea/Protecția biodiversității

Stimularea mediului socio-economic al ZMC

Zone cu risc natural și antropic

Identificarea, atenuarea sau anihilarea efectelor fenomenelor distructive ale alunecărilor de

teren în scopul gestionarii eficiente a resurselor materiale

Crearea condițiilor de stabilitate si siguranță a zonelor expuse eroziunii, dezastrelor naturale si fenomenelor de despădurire, reducerea riscului de calamitați

Apărarea împotriva inundațiilor

Protecția împotriva efectelor distructive ale cutremurelor

Patrimoniul natural și construit

Patrimoniul natural și construit

Conservarea și utilizarea durabilă a patrimoniului natural.

Protecția/Managementul corespunzător al auriilor naturale protejate.

Protejarea și valorificarea patrimoniului construit.

Localitățile din cadrul

ZMC

Structură, ierarhizare

Dezvoltarea unei rețele de localități policentrice, echilibrate în teritoriu si racordate la sistemul urban național/regional

Asigurarea condițiilor de locuit, de acces la servicii.

Dezvoltarea localităților rurale prin dezvoltarea durabila a zonelor rurale prin promovarea dezvoltării endogene, bazata pe diversitate si



mediu Obiective

performanta, în vederea creșterii competitivității lor si îmbunătățirea condițiilor de viață pentru locuitorii așezărilor rurale, în condițiile protejării mediului natural.

Asigurarea condițiilor de accesibilitate a localităților.

Asigurarea accesului la utilități.

Asigurarea accesului la serviciile de sănătate.

Asigurarea accesului la învățământ.

Asigurarea accesului tuturor locuitorilor la dotările de sport și agrement.

Locuire Crearea/Îmbunătățirea condițiilor de locuire la standarde moderne/actuale.

Căi de comunicație

Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii rutiere de transport

Dezvoltarea si modernizarea infrastructurilor rutiere de interes local

Modernizarea si dezvoltarea rețelei feroviare

Dezvoltarea traficului aerian de calatori si marfa

Rețele edilitare

Rețele de alimentarea

cu apă potabilă și de

canalizare

Reabilitarea/extinderea rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare.

Îmbunătățirea calității apei potabile furnizate populației.

Epurarea apelor uzate menajere și industriale.

Gospodărirea resurselor de apă.

Rețele pentru asigurarea

energiei electrice

Asigurarea alimentarii cu energie electrica a tuturor localităților/Modernizarea rețelelor acolo unde este cazul.

Transportul si distribuția energiei electrice

Alimentarea cu energie

termică

Reabilitarea/extinderea rețelelor de termoficare pentru municipiul Craiova și pentru celelalte localități care dispun de alimentare cu energie termică centralizată.

Alimentarea cu gaze naturale

Alimentarea cu gaze naturale în localitățile în care exista distribuții de gaze naturale.

Extinderea rețelelor de alimentarea cu gaze naturale în localitățile care nu dispun de rețele de distribuție a gazelor naturale.

Surse regenerabile de energie

Utilizarea energiei solare pentru prepararea apei calde menajere

Utilizarea energiei solare pentru încălzirea si pentru prepararea apei calde menajere, precum

si pentru producerea energiei electrice cu celule fotovoltaice

Montarea experimentala a turbinelor eoliene



mediu Obiective

Încurajare utilizării surselor regenerabile de energie

Zonificarea teritoriului

Zonificarea teritoriului

Asigurarea unei structuri echilibrate de utilizare a teritoriului, prin valorificarea superioara si eficienta a resurselor zonale în scopul atenuării dezechilibrelor de dezvoltare teritoriala

Reglementarea si controlul dezvoltării în teritoriu a localităților

Evoluția socio

demografică

Evoluția populației si potențialul

demografic

Evoluția populației si potențialul

demografic

Creșterea reala a gradului de urbanizare si reducerea migrației din zonele urbane

Creșterea accesibilității populației la servicii medicale si de asistenta sociala

Dezvoltarea sistemului educațional în scopul obținerii unor resurse umane de calitate

Dezvoltarea de programe de revitalizare a zonelor sărace și a grupurilor de persoane defavorizate.

Resursele de munca

Resursele de munca

Creșterea gradului de ocupare a forței de munca în activități economice viabile

Combaterea disparităților teritoriale privind ocuparea forței de munca

Dezvoltarea sistemului educațional în concordanta cu cererea pieței muncii

Crearea si asigurarea funcționalității unor parteneriate între unitățile de învățământ profesional si tehnic si agenții economici

Reducerea șomajului.

Activități economice

Agricultură

Agricultură

Dezvoltarea agriculturii prin valorificarea eficienta a potențialului natural

Creșterea capacitații productive a terenurilor agricole

Dezvoltarea serviciilor productive în agricultura

Stimularea activității în domeniul agriculturii ecologice

Valorificarea locala a resurselor agricole

Practicarea unei agriculturii durabile

Silvicultură

Creșterea eficacității funcționale a ecosistemelor forestiere

Reconstrucția pădurilor necorespunzătoare ecologic si economic

Sprijinirea deținătorilor de terenuri forestiere în vederea gestionarii durabile a acestora

Conservarea biodiversității ecosistemelor forestiere

Dezvoltarea ofertei de servicii si produse ale



mediu Obiective

pădurii altele decât lemnul

Industrie Industrie

Creșterea competitivității produselor industriale

Sprijinirea activității IMM-urilor

Sprijin pentru investiții necorporale si dezvoltarea asistentei pentru rețelele de întreprinderi si asociațiile profesionale industriale

Dezvoltarea unui mediu de afaceri viabil si deschis

Revitalizarea economiei orașelor mici

Dezvoltarea cooperării industriale

Turismul Turismul

Publicarea si promovarea informațiilor privitoare la potențialul turistic natural si antropic

Diversificarea ofertei turistice

Diversificarea producției de suveniruri pentru turiști

Valorificarea turistica a unor noi obiective, areale si/sau comunități cu potențial turistic, diversificarea tipurilor de turism practicate

Sprijinirea întreprinzătorilor în activități turistice de tip agro-turism

Modernizarea si extinderea infrastructurii de acces si a celei specifice

Dezvoltarea competentelor resurselor de forța de munca implicate în activități turistice

Servicii Servicii

Creșterea atractivității ZMC ca o destinație pentru investiții, prin sprijinirea inovării tehnologice si cercetării aplicate, a transferului tehnologic de la universități la administrația publica si întreprinderi, precum si prin promovarea introducerii inovării în sectorul productiv, în administrație, în viață cotidiana si de dezvoltarea a pieței pentru o noua generație de produse si servicii

Îmbunătățirea infrastructurii de cercetare dezvoltare în scopul creșterii competitivității economiei ZMC

Îmbunătățirea infrastructurii de afaceri prin crearea de situri tehnologice, industriale, comerciale, de agricultura si meșteșugărești.

Promovarea valorilor culturale.

Dezvoltarea culturii în plan local, ținând seama de specificul si de potențialul fiecărui UAT si păstrarea unor tradiții identitare, prezervarea meșteșugurilor si formelor de exprimare artistica

(Re)inserția monumentelor istorice în viață culturala a comunităților (prin reabilitare) si utilizarea acestui potențial ca resursa importanta a turismului cultural

Contextul Contextul Contextul Integrarea armonioasa a teritoriului ZMC în spațiul



mediu Obiective

teritorial

interjudețean,

regional,

național

suprateritorial suprateritorial județean, regional si național, racordarea la

rețeaua națională si europeana a polilor si coridoarelor de dezvoltare spațială.

Problemele de mediu relevante, identificate la nivelul Zonei Metropolitane Craiova sunt prezentate în tabelul următor.

Tabel 64. Probleme de mediu relevante.

Aspecte de mediu

Probleme de mediu relevante

Aer

Existența unor zone critice din punct de vedere al poluării aerului, datorate activităților din sectorul energetic, industria constructoare de mașini, industria extractivă, gestiunea deșeurilor, zootehnie;

Creșterea parcului auto și intensificarea traficului.

Apă

Existența unor zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafață și subterane, datorate activităților de gospodărie comunală, industriei alimentare, zootehniei și depozitării deșeurilor;

Existența unor zone critice sub aspectul poluării apelor subterane, cauzate de activități industriale extractive și prelucrătoare, energetice, depozitarea deșeurilor și practicarea agriculturii intensive;

Infrastructură slab dezvoltată de alimentare cu apă și canalizare in mediul rural; Infrastructură slab dezvoltată de canalizare și epurare a apelor uzate in mediul urban; Insuficiența stațiilor și instalațiilor de epurare pentru procesarea integrală a debitelor

de ape uzate provenite din activitățile industriale și agrozootehnice și creșterea încărcărilor apelor uzate evacuate in receptori naturali;

Tendință de accelerare a procesului de eutrofizare a unor lacuri; Supraexploatarea resurselor de apă subterană atât pentru alimentarea cu apă a

populației, cât și pentru nevoile agenților economici.

Sol

Existența unor zone critice din punct de vedere al poluării solului, datorate activităților din sectorul energetic, industria extractivă, agricultură și gestiunea deșeurilor;

Existența unor zone cu soluri afectate de eroziune, acid fiere, exces de umiditate, compactare, sărăturate;

Infrastructură slab dezvoltată de canalizare și epurare atât in mediul rural cât și in mediul urban;

Insuficienta dezvoltare a sistemelor de management integrat al deșeurilor municipale și depozitarea necontrolată a acestora.

Modificări climatice

Insuficiența suprafețelor de spatii verzi și păduri, cui rol in reținerea și stocarea gazelor cu efect de seră;

Emisii ridicate de gaze ai efect de seră provenite din sectorul energetic și transporturi.

Biodiversitate

Management insuficient al ariilor naturale protejate (lipsa planurilor de management al ariilor naturale protejate);

Creșterea suprafețelor agricole in detrimentul vegetației naturale, ce duce la reducerea biodiversității precum și la distrugerea habitatelor;

Defrișările ilegale, braconajul, pășunatul intensiv, turismul neorganizat - conduc la degradarea ecosistemelor și pot avea ca efect dispariția unor specii de floră și faună;

Fragmentarea habitatelor și conectivitatea scăzută a anilor naturale valoroase; Este necesară menținerea unei suprafețe cât mai mari ocupate de păduri; Depozitarea necontrolată a deșeurilor, ce reprezintă un factor important de reducere


Aspecte de mediu

Probleme de mediu relevante

a diversității biologice, îndeosebi in zonele rurale ai potențial natural ridicat.

Sănătatea umană

Insuficiența/lipsa sistemelor de alimentare cu apă, canalizare și gestiune a deșeurilor, in special in mediul rural, contribuie la problemele de sănătate ale populației;

Acces insuficient al populației la servicii medicale de calitate (in special in mediul rural).

Managementul riscurilor de mediu

Existența unor suprafețe întinse sensibile la alunecări de teren, eroziune și inundații; Despăduriri necontrolate, defrișări ilegale cu implicații in manifestarea alunecărilor de

teren; Instituirea de zone construitele fără a se tine cont de condițiile de protecția mediului și

de zonele de risc natural in special in arealele expuse hoardelor hidrologice; Existența unor lucrări de apărare împotriva inundațiilor cu grad de apărare depășit.

Conservarea/

utilizarea eficientă a resurselor naturale

Lipsa politicilor privind economisirea și conservarea energiei; Utilizarea redusă a surselor de energie regenerabilă pe teritoriul ZMC; Insuficienta valorificare a materialelor reciclabile in scopul reducerii presiunii asupra

resurselor naturale.

Peisajul și

moștenirea culturală

Degradarea peisajului urban și a zonelor de interes cultural, peisagistic sau de agrement

Abandonarea terenurilor agricole, defrișările necontrolate și extinderea urbanizării (principalele forme de impact asupra peisajului natural);

Lipsa dotărilor culturale in zonele rurale și concentrarea acestora și valorificarea lor doar in zonele urbane;

Dificultăți de protejare a monumentelor istorice cauzate de lipsa reglementărilor din documentații de urbanism pentru majoritatea localităților ce includ monumente istorice clasate;

Monumente istorice aflate in diferite stadii de degradare; Grad redus de accesibilitate la monumente istorice valoroase; Valorificare insuficientă a zonelor cu concentrare mare de patrimoniu cultural.

Transport durabil

Lipsa autostrăzilor și a drumurilor expres; Existența unor drumuri naționale ce nu corespund cerințelor traficului actual; Starea precară a urnii procent ridicat de drumuri județene și comunale; Tronsoane de drumuri afectate de alunecări de teren și inundații; Insuficienta dotare a rețelei rutiere cu piste pentru bicicliști și persoane cu handicap

neuromotor; Insuficienta dezvoltare a rețelelor de cale ferată și starea avansată de uzură a

acestora.

Turism durabil

Existența unui grad scăzut de acoperire ai servicii agro-turistice; Lipsa infrastructurii și a facilităților necesare dezvoltării turismului durabil; Nivelul insuficient de modernizare a bazei de cazare; Valorificarea turistică insuficientă a obiectivelor/manifestărilor cultural- religioase,

etnofolclorice, de arhitectură și istorice; Neintegrarea in circuite ecoturistice a ariilor protejate.

Creșterea gradului de

conștientizare asupra

problemelor de mediu

Lipsa/insuficiența programelor de informare și sensibilizare a populației, ce are ca efect atât expunerea directă a populației la riscurile legate de poluarea mediului, cât și ca aceasta să reprezinte un factor important de presiune asupra mediului înconjurător.


Având în vedere situația actuală descrisă în tabelul anterior, neimplementarea Planului de amenajare a teritoriului Zonei Metropolitane Craiova va crea următoarele probleme din punct de vedere al calității factorilor de mediu.

Tabel 65. Evoluția posibilă a stării mediului în situația neimplementării PAT.

Aspecte de mediu relevante

Evoluția posibilă în situația neimplementării PAT

Aer

In lipsa unor investiții in infrastructura rutieră și pe fondul unei creșteri a parcului auto și a activităților industriale se pot înregistra tendințe de creștere a emisiilor poluanților caracteristici gazelor de eșapament, a particulelor in suspensie și a poluanților generați de activitățile economice.

Apă

Se va menține tendința de creștere a debitelor masice de poluanți evacuați in apele de suprafață din industrie.

In lipsa corelării proiectelor de alimentare ai apă ai cele de realizare a sistemelor de colectare și epurare a apelor uzate există riscul creșterii concentrațiilor de poluanți in apele freatice.

Sol

Sub aspectul poluării solului există premisele continuării tendințelor de îmbunătățire a situației prin: includerea depozitelor neconforme de deșeuri, realizarea de sisteme de canalizare in special in mediul rural, reducerea cantităților de chimicale utilizate in agricultură și reducerea presiunii exercitate de activitățile industriale.

îngrijorătoare este tendința de transformare a terenurilor agricole in suprafețe construite. Apreciem că in lipsa unei viziuni unitare și ambițioase se pierde oportunitatea utilizării eficiente a terenurilor intravilane ai extinderea suprafețelor construite in actualele extravilane.

Există premisele menținerii sau creșterii suprafețelor de teren degradate ca urmare a abandonului agricol, fenomenelor de eroziune și a alunecărilor de teren.

Modificări climatice

Lipsa unor soluții alternative de asigurare a încălzirii locuitelor, precum și menținerea activității industriale fără implementarea de măsuri privind reducerea poluării vor face ca emisiile de gaze ai efect de seră să se mențină la nivelul actual sau să crească.

In lipsa aplicării unei viziuni unitare la ZMC pentru mărirea suprafețelor împădurite și realizarea de spatii verzi ai producție ridicată de biomasă, se va menține capacitatea actuală redusă de absorbție și retenție a gazelor cu efect de seră.

Biodiversitate

Lipsa unei viziuni strategice de ansamblu va permite extinderea activităților antropice in zonele naturale valoroase sau in vecinătatea acestora afectând diversitatea biologică și funcționalitatea acestor sisteme.

In condițiile neimplementării măsurilor propuse, defrișările ilegale, braconajul, pășunatul intensiv, turismul neorganizat vor continua să contribuie la degradarea ecosistemelor, distrugerea habitatelor și chiar dispariția unor specii de floră și faună.

Sănătatea umană

Menținerea eforturilor actuale de dotare edilitară a localităților, de sistare a activităților neconforme de gestiune a deșeurilor și de reducere a poluării din industrie va permite o reducere lentă a riscurilor asupra sănătății umane. Se vor menține însă perimetrele critice sub aspectul poluării aerului sau a apei (subterane și de suprafață) ce vor continua să afecteze populația rezidentă.

Managementul riscurilor ele

mediu

Se va menține tendința de scădere a împăduririlor ai efecte directe asupra producerii și nivelului de manifestare a unor riscuri naturale precum alunecările de teren sau inundațiile.

In lipsa unei bune cunoașteri a zonelor de risc natural va continua tendința de extindere a suprafețelor locuite in interiorul acestora.

Conservarea Asigurarea surselor energetice va continua să se facă preponderent din resurse


Aspecte de mediu relevante

Evoluția posibilă în situația neimplementării PAT

/utilizarea eficientă a resurselor naturale

neregenerabile. Lipsa politicilor privind economisirea și conservarea energiei și utilizarea resurselor regenerabile va face ca presiunea asupra resurselor naturale să crească. Lipsa unui program de împăduriri in scopuri energetice va face ca cerința pentru lemn de foc să genereze un impact negativ semnificativ asupra ecosistemelor forestiere valoroase. Gradul scăzut de dotare edilitară a localităților rurale va duce la menținerea unor zone de risc a apelor freatice și de suprafață.

Peisajul și moștenirea

culturală

Lipsa unei viziuni strategice de dezvoltare va contribui la continua degradare a peisajului urban și a zonelor de interes cultural, peisagistic sau de agrement, la abandonarea terenurilor agricole, defrișări necontrolate și extinderea urbanizării. Există riscul menținerii unui efort scăzut de împădurire. Vor fi preferate specii non-native datorită randamentului de creștere. Lucrările de reconstrucție ecologică se vor limita la înierbarea suprafețelor afectate.

Lipsa unei viziuni integrate privind identificarea și ierarhizarea obiectivelor de patrimoniu cultural ce necesită reabilitare va împiedica dezvoltarea potențialului de valorificare turistică a acestora. Se vor menține tendințele de degradare a monumentelor istorice cauzate de lipsa reglementărilor din documentații de urbanism pentru majoritatea localităților ce includ monumente istorice clasate (prin nerespectarea regimului contracțiilor și al utilizării terenului pe amplasamentul și in zonele de protecție ale monumentelor).

Transport durabil

In anii următori se vor realiza mai multe proiecte de reabilitare / extindere / realizare a infrastructurii rutiere și feroviare. Lipsa unui cadru organizat de analiză, planificare și decizie ar putea face ca aceste proiecte să genereze un impact semnificativ asupra componentelor de mediu valoroase.

Nu vor exista oportunități de promovare a mijloacelor de transport ecologic (culoare pentru bicicliști).

Turism durabil

Lipsa / insuficiența investițiilor in infrastructura de turism nu va permite valorificarea durabilă a potențialului turistic din ZMC. Investițiile se vor concentra in punctele de mare atracție, existând riscul depășirii capacității de suport a componentelor ecologice din zonă.

Creșterea gradului de

conștientizare asupra

problemelor de mediu

Lipsa programelor de informare și sensibilizare a populației va face in continuare ca aceasta să fie in egala măsură expusă direct riscurilor legate de poluare, dar și să reprezinte un factor important de presiune asupra mediului înconjurător.

Pe baza celor expuse anterior se fac o serie de recomandări generale în ceea ce privește protecția mediului de care trebuie să se țină cont în cadrul planului de amenajare a teritoriului Zonei Metropolitane Craiova și în cadrul evaluării de impact aferente acestui plan.

Tabel 66. Măsuri generale.

Factor de mediu Măsuri generale propuse

Aer

Utilizarea de către agenții economici a unor tehnologii moderne, cu potențial redus de poluare, precum si asigurarea unor masuri tehnologice de reținere si neutralizare a poluanților atmosferici ce rezulta din procesele tehnologice;

Utilizarea de sisteme de încălzire moderne cu randamente si eficienta



ridicata în scopul respectării standardelor de calitate pentru aerul ambiental;

Utilizarea energiilor alternative si a echipamentelor eficiente din punct de vedere energetic;

Adoptarea unor masuri de limitare/reducere a emisiilor de praf în aerul atmosferic pe durata executării lucrărilor de construcție;

Extinderea zonelor verzi si a perdelelor de protecție. La eliberarea autorizațiilor de construcție se va impune si respectarea suprafețelor minime de spatii verzi;

Asigurarea de sectoare constituite din perdele vegetale între zonele industriale si cele rezidențiale;

Asigurarea de masuri si dotări speciale pentru izolarea si protecția fonica a surselor generatoare de zgomote si vibrații, astfel încât sa se respecte limitele prevăzute de legislația în vigoare.

Apă

Corelarea stricta a capacitații sistemelor de alimentare cu apa cu capacitatea sistemului de canalizare si de epurare a apelor uzate;

Preluarea apei potabile se va face din surse sigure, iar parametrii de calitate a apei vor fi controlați înainte de a fi trimisa, prin sistem centralizat, la consumatori;

În jurul captărilor si a rezervoarelor de apa se vor institui zone de protecție sanitara;

Vor fi prevăzute aparate de contorizare a debitelor de apa captate, precum si a debitelor de apa uzata ce ajung în stația de epurare;

Limitele maxim admisibile pentru indicatorii de calitate ce trebuie sa caracterizeze apele uzate evacuate din gospodăriile populației în rețeaua publica de canalizare sunt cele prevăzute de normativul NTPA-002 privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților si direct în stațiile de epurare (HG nr. 352/2005 privind modificarea si completarea HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate);

Limitele maxim admisibile pentru indicatorii de calitate ce trebuie sa caracterizeze apele uzate la ieșirea din stațiile de epurare (cu evacuare în emisari naturali) sunt cele prevăzute de normativul NTPA-001 privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale si urbane la evacuarea în receptorii naturali;

Branșarea consumatorilor individuali la sistemele de alimentare cu apa este de preferat sa se realizeze după execuția si punerea în funcțiune a sistemelor de canalizare si a stațiilor de epurare;

Lucrările de traversare a albiilor râurilor (poduri, podețe, conducte, linii electrice, etc.) se vor realiza cu asigurarea condițiilor normale de scurgere a apelor mari;

Amplasarea de lucrări sau construcții, inclusiv cele de locuit, în zonele inundabile se va face numai pe baza avizului de amplasament si a avizului de gospodărire a apelor eliberat de autoritățile de gospodărirea apelor, conform normelor legale în vigoare;

În perioada execuției lucrărilor de construcții se va interzice depozitarea materialelor de construcție si a deșeurilor în albiile si pe malul cursurilor de apa, precum si evacuarea de ape neepurate pe sol sau în apele de suprafață;

Se vor lua masurile necesare de apărare împotriva inundațiilor si se vor respecta zonele cu interdicții de construire;

În documentațiile de urbanism ulterioare adoptării PAT se vor preciza restricțiile la regimul construcțiilor în funcție de limitele de inundabilitate a localității (unde este cazul).

Sol Remedierea si reconstrucția ecologica a zonelor critice din punct de vedere al poluării solului;



Utilizarea de către agenții economici a unor tehnologii moderne, cu potențial redus de poluare a solului;

Delimitarea zonelor de risc la alunecări de teren si inundații si respectarea prevederilor legislației specifice acestui domeniu;

Respectarea tehnologiile de utilizare si tratare a terenurilor cu îngrășăminte chimice si pesticide si utilizarea acestora numai pe baza studiilor agrochimice;

Utilizarea îngrășămintelor organice în gospodăriile individuale se va face cu evitarea scurgerii în cursurile de apa;

Controlul pășunatului si limitarea sau interzicerea lui în interiorul ariilor protejate;

Nu se vor introduce substanțe poluante în sol si nu se va modifica structura sau tipul solului;

În cadrul oricărei lucrări de construcții se vor lua masuri pentru evitarea pierderilor de pământ precum si pentru utilizarea pământului excavat în reamenajarea si restaurarea terenurilor;

Închiderea spatiilor actuale neconforme de depozitare a deșeurilor municipale din zona urbana si din zona rurala se va face cu reabilitarea suprafețelor. Stratul exterior de sol fertil va trebui sa permită cel puțin înființarea si dezvoltarea unui covor vegetal ierbos.

Biodiversitate

Respectarea regimului de construire si distantelor minime de protecție fata de ecosistemele forestiere;

Conservarea zonelor de pădure si zonelor umede, punerea în valoare a cursurile de apa, amenajarea de spatii verzi. Acolo unde este posibil, se recomandă crearea de legături între aceste zone, care sa permită dezvoltarea faunei si florei caracteristice;

Evaluarea corecta si de detaliu a biodiversității din zona proiectelor; Orice intervenție realizata în interiorul sau în imediata vecinătate a ariilor

protejate se va realiza cu avizul administrațiilor acestora.

Sănătatea umană

Asigurarea extinderii serviciilor de alimentare cu apa si canalizare în toate localitățile județului;

Asigurarea alimentarii cu apa la parametri de calitate în conformitate cu prevederile legale;

Se va asigura delimitarea zonelor de protecție sanitara pentru sursele de apa si stațiile de epurare si se va realiza urmărirea respectării acestora;

Asigurarea extinderii serviciilor de colectare si colectare selectiva a deșeurilor de la populație si agenții economici prin intermediul unor operatori specializați si autorizați, cu respectarea reglementarilor specifice activităților de colectare si transport al deșeurilor;

Se vor realiza perdele vegetale de protecție între zonele de locuit si cele industriale sau unitățile agricole.

Riscuri de mediu

Delimitarea zonelor de risc la alunecări de teren si inundații si respectarea prevederilor legislației specifice acestui domeniu;

Se va urmări stabilizarea zonelor expuse la riscuri naturale (alunecări de teren, zone inundabile, eroziuni, terenuri mlăștinoase) prin lucrări specifice (consolidări, plantarea cu vegetație arboricola, desecări sau alte tipuri de lucrări) si stabilirea de reguli cu privire la amplasarea de construcții în aceste zone;

Interzicerea / limitarea realizării de construcții de orice fel în albiile minore ale cursurilor de apa si în zonele inundabile;

Se va evita executarea de lucrări ce ar putea duce la declanșarea de alunecări de teren.

Peisajul și moștenirea

culturală

Interzicerea realizării de construcții care prin amplasament, funcțiune, volumetrie si aspect arhitectural depreciază valoarea peisajului;

Consiliul Județean si Consiliile locale au responsabilități pentru adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densității de locuire,



concomitent cu menținerea si dezvoltarea spatiilor verzi, a amenajărilor peisagistice cu funcție ecologica, estetica si recreativa;

Impunerea refacerii stratului vegetal si plantarea acestuia după fiecare construcție realizata;

Delimitarea prin documentațiile de urbanism a zonelor de protecție a monumentelor istorice si urmărirea respectării acestora;

Adoptarea de masuri pentru protecția prioritara a ansamblurilor si obiectivelor construite valoroase clasificate (monumente si situri arheologice, monumente aparținând cultelor religioase, monumente civile);

Interzicerea realizării de construcții care, prin funcțiune, configurație arhitecturala sau amplasament, compromit aspectul general al zonei, distrug coerenta specificului zonei sau afectează valoarea monumentelor sau a zonelor de protecție a acestora.

Interzicerea amplasării de facilitați de producție în zone protejate, în interiorul zonelor de protecție a monumentelor istorice.


10. Bibliografie

1. ANPM - www.anpm.ro

2. ANPM DOLJ - apmdj.anpm.ro

3. APM Dolj - Raport anual privind starea mediului în județul Dolj, anul 2014.

4. Atlasul României

5. Elemente din Planul de Amenajare a Teritoriului Județean

6. Elemente din secțiunile Planului de Amenajare ale Teritoriului National

7. Enciclopedia geografica a României

8. Hidrografia României

9. Evaluarea nevoilor de dezvoltare la nivelul ZMC pe termen mediu și lung la nivelul ZMC și identificarea perspectivelor de dezvoltare.

10. Raport de expertiză (cercetare) cu privire la identificarea zonelor de excluziune socială din ZMC și a planurilor integrate de măsuri aferente.

11. Plan integrat de dezvoltare urbană pentru polul de creștere Craiova.

12. Analiza disparităților de dezvoltare la nivelul Zonei Metropolitane Craiova.

13. Alte studii.

http://www.anpm.ro/

Acest studiu a fost elaborat în cadrul proiectului ”Sprijin pentru coordonarea implementării

Planului Integrat de Dezvoltare al Polului de Creștere Craiova”, cod SMIS 15276, cofinanțat

din FEDR în cadrul POAT 2007-2013.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii

Europene sau a Guvernului României

studiu care vas ta la baza evaluărilor de mediu pentru pat€¦ · 8 studiu care vas ta la baza...

Documents