AmoniacNH3Are forma gazoasa sau solutie incolor, cu miros intepator, sufocant. Asupra organismului, actioneaza la nivel local, iritand caile respiratorii sau digestive. Este toxic pentru sistemul nervos central si, mai ales, pentru centrul respirator. Concentratiile mari pot declansa edem pulmonar acut, edem glotic, ulceratii la nivelul ochilor, tuse iritativa. Ulterior, in cazul supravieturii pacientilor, pot aparea complicatii bronho-pulmonare. Simptomatologie :

concentratiile mari pot declansa edem pulmonar acut, edem glotic, laringospasm, ulceratii oculare, lacrimare, tuse.

senzatii de arsuri ale mucoasei bucale, dureri la inghitire, varsaturi mucoase si cu sange si colici abdominale.

ulterior, pot aparea complicatii bronho-pulmonare. Prin ingerarea toxicului, tabloul clinic este asemanator intoxicatiei cu hidrati alcalini

se merge pana la afectarea activitatii cerebrale, starea de coma instalandu-se foarte rapid, chiar la cateva ore

intoxicatiile puternice (in special in cazul copiilor sau batranilor) sunt mortale.Antidotul este acidul acetic 5% sau acizii organici din sucurile de fructe, care impreuna cu hidroxidul de amoniu dau saruri netoxice.

ClorCl2Fiind toxic, clorul duce la inflamarea mucoaselor nazale, produce hemoragii si poate duce la sufocare. Antidotul in intoxicatiile cu clor este o substanta anticlor - triosulfatul de sodiu (Na2S2O3). Tot un bun antidot este si oxigenoterapia. Efectele clorului asupra sntii : Clorul gazos distruge vegetaia i contamineaz bunurile materiale. Nu este inflamabil i nici combustibil n amestec cu aerul. Clorul este un gaz mai greu dect aerul si are tendina de a se acumula in subsoluri. Efectele clorului asupra organismului uman nu sunt totdeauna semnificative, ele difer de la caz la caz n funcie de timpul si intensitatea inhalrii.INFLUENA CLORULUI ASUPRA ORGANISMULUI : 1 ppm Cl2 /aer (volum) permite respiraia pe parcurs de ore fr a se decela mirosul.

3,5 ppm Cl2 miros detectabil ; - 4 ppm Cl2 permite lucrul o or fr probleme deosebite

5 ppm Cl2 provoac probleme de respiraie dup cteva minute ; - 15,1 ppm Cl2 atac mucoasa nazal

30,2 ppm Cl2 provoac tusea ; - 40-60 ppm Cl2 dup circa 30 min. provoac edem pulmonar

1000 ppm Cl2 doz cu efect letal

Dioxid de azotNO2Dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roscat cu un miros puternic, inecacios. Concentrat, ataca violent organele respiratorii si actioneaza asupra muschilor inimii, provocand moartea. Amestecat cu dioxidul de carbon este si mai toxic. Dioxidul de azot in combinatie cu particule din aer poate forma un strat brun-roscat. Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atat pentru oameni cat si pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decat cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentratii ridicate poate fi fatala, iar la concentratii reduse afecteaza tesutul pulmonar. Populatia expusa la acest tip de poluanti poate avea dificultati respiratorii, iritatii ale cailor respiratorii, disfunctii ale plamanilor. Expunerea pe termen lung la o concentratie redusa poate distruge tesuturile pulmonare ducand la emfizem pulmonar. Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.Expunerea la acest poluant produce vatamarea serioasa a vegetatiei prin albirea sau moartea tesuturilor plantelor, reducerea ritmului de crestere a acestora.

Dioxid de carbonCO2Dioxidul de carbon in concentratie mica (1 la 100) nu este periculos. Inspirat in cantitate mare, provoaca moartea prin asfixie. Se utilizeaza ca forta motoare in torpile, pompe de incendiu, extinctoare de avion. Cea mai mare parte din dioxidul de carbon se foloseste in industria alimentara, la transvazarea berei, la fabricarea bauturilor gazoase, la conservarea sucurilor nefermentate de fructe.

Dioxid de sulfSO2Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amrui, neinflamabil, cu un miros ptrunztor care irita ochii si caile respiratorii. Dioxidul de sulf este produs prin arderea sulfului. nclzirea elimin dioxidul de sulf din produs sub form de gaz. Efecte secundare:

Datorit efectului su oxidant, poate reduce coninutul de vitamine n produse. Este redus n ficat la sulfai inofensivi i excretat in urin. Poate provoca probleme de respiraie la pacienii astmatici. n concentraii crescute (peste cele utilizate n mod normal n alimente) poate provoca probleme gastrointestinale la unele persoane.

Efecte asupra sanatatii populaiei : in funcie de concentraie si perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sanatatii umane. Expunerea la o concentraie mare de dioxid de sulf, pe o perioada scurta de timp, poate provoca dificultati respiratorii severe. Sunt afectate in special persoanele cu astm, copiii, vrstnicii si persoanele cu boli cronice ale cailor respiratorii. Expunerea la o concentratie redusa de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infectii ale tractului respirator.

Efecte asupra mediului : in atmosfera, contribuie la acidifierea precipitatiilor, cu efecte toxice asupra vegetatiei si solului. Cresterea concentratiei de dioxid de sulf accelereaza coroziunea metalelor, din cauza formarii acizilor. Oxizii de sulf pot eroda: piatra , zidaria, vopselurile , fibrele, hartia , pielea si componentele electrice.

Hidrogenul sulfuratH2 SHidrogenul sulfurat este un gaz toxic, incolor, cu miros neplcut de ou clocite. Mirosul se datoreaz sulfului coninut n compoziia gazului care are formula chimic H2S. Hidrogenul sulfurat este incolor, inflamabil, avnd o reacie uor acid, cu bazele formeaz sruri. Hidrogenul sulfurat are aciune toxic asupra tegumentelor i mucoaselor cilor respiratorii deoarece ionii alcalini tisulari formeaz sulfuri alcaline caustice .

Rspndire : In natur se poate gsi n regiunile cu gaze naturale, petrol sau cu vulcanism activ. Mai poate lua natere prin procesele de putrefacie a substanelor organice, n intestin, depozitele de gunoaie, n minerit gazul se formeaz prin putrezirea lemnului folosit la susinerea lucrrilor miniere.

Hidrogenul sulfurat este foarte toxic:

paralizeaza centrul nervos care comanda respiratia; aciunea la nivelul sistemului nervos central este la nceput una excitatorie i ulterior deprimant . De asemeni dozele mari aconeaz asupra sistemului nervos central, iar cele mici au aciune iritant tisular

fenomenele de iritare a cilor respiratorii i a esutului pulmonar pot duce la instalarea edemului pulmonar .

este antidot pentru veninul de cobra si de vipera.

hidrogenul sulfurat se foloseste ca fungicid.

Monoxid de carbonCOMonoxidul de carbon este un gaz, incolor, inodor, insipid. Acest gaz invizibil, otravitor, provine din arderea unor gaze precum gazul natural, motorina, petrolul sau a lemnelor (de exemplu in sistemul de incalzire casnic, in motoarele masinilor, in sistemele de gatit sau focuri). Intoxicarea cu monoxid de carbon apare cand se inhaleaza destul monoxid de carbon, incat acesta incepe sa inlocuiasca oxigenul transportat de sange. Aceasta se intampla, deoarece moleculele de monoxid de carbon se ataseaza de celulele rosii din sange de 250 de ori mai puternic decat cele de oxigen. In timp ce oxigenul din sange este inlocuit de monoxidul de carbon, tesuturile si organele din organism care depind de acest oxigen, nu mai pot functiona normal. Monoxidul de carbon este o combinie ntre un atom de carbon i un atom de oxigen. El este un gaz asfixiant, toxic, incolor i inodor, care ia natere printr-o ardere (oxidare) incomplet a substanelor care conin carbon. Acest proces are loc n cazul arderii la temperaturi nalte ntr-un loc srac n oxigen, formndu-se monoxidul n locul bioxidului de carbon. Monoxidul este un gaz inflamabil, care arde cu o flacr albastr. Nivelul redus de oxigen conduce la o ardere incomplet a gazului, astfel nct n ncpere este degajat monoxid de carbon. Cu ct cei din ncpere sunt mai expui atmosferei nocive, cu att starea lor va evolua spre intoxicare grav. De aceea, cnd intr ntr-o ncpere incendiat, pompierii poart aparat de protecie respiratorie.

Simptome ale intoxicaiei cu monoxid de carbon:

la expunere redus: dureri de cap, ameeli

la expunere medie: dureri de cap persistente cu senzaia de zvcnire, ameeli, somnolen, vom, puls rapid, reflexe i judecat ncetinite.

la expunere ridicat: convulsii, com, deces

Durata de expunere :

0,1 % de CO n aer omoar ntr-o or

1 % de CO n aer omoar n 15 minute

10% de CO n aer omoar imediat

Dioxid de clor ClO2

Fiind toxic, clorul duce la inflamarea mucoaselor nazale, produce hemoragii si poate duce la sufocare. Antidotul in intoxicatiile cu clor este o substanta anticlor - triosulfatul de sodiu (Na2S2O3). Tot un bun antidot este si oxigenoterapia.

Efectele clorului asupra sntii : Clorul gazos distruge vegetaia i contamineaz bunurile materiale. Nu este inflamabil i nici combustibil n amestec cu aerul. Clorul este un gaz mai greu dect aerul si are tendina de a se acumula in subsoluri. Efectele clorului asupra organismului uman nu sunt totdeauna semnificative, ele difer de la caz la caz n funcie de timpul si intensitatea inhalrii.INFLUENA CLORULUI ASUPRA ORGANISMULUI : 1 ppm Cl2 /aer (volum) permite respiraia pe parcurs de ore fr a se decela mirosul.

3,5 ppm Cl2 miros detectabil ; - 4 ppm Cl2 permite lucrul o or fr probleme deosebite

5 ppm Cl2 provoac probleme de respiraie dup cteva minute ; - 15,1 ppm Cl2 atac mucoasa nazal

30,2 ppm Cl2 provoac tusea ; - 40-60 ppm Cl2 dup circa 30 min. provoac edem pulmonar

1000 ppm Cl2 doz cu efect letal