supliment la „realitatea ilustratĂ” hr....
TRANSCRIPT
RÀN DUIALÂ MULT AŞTEP- J
TATA J
!n sfârşit, il. general An to- J uesca a făcut la S inaia , râa- f du ia l» caie de m a lt trebuia: ţ a desfătat** jocurile- de noroc *
«Se acslo. O! de când trebuia a- f ceasta! Câtă pustiire a tăcut ' c a a n c i l a ti* a, până să « st ; puie lacăt la poartă!
Se iiclsimbau m ulte In (ara J* noastră, se trâm biţau vorbe ‘ m ari despre cu ltură şi buna J gospodărie, despre tot soiul de * înd reptări; dar capiştile joc«- J rilor de noroc răm âneau. Peste J toate, plutea cea dela S i» ai a. * Odată însă ce o aveau pe ea, J puteau trage nădejde că n ’au să J p iară n ici cele dela Constanţa, \ Slănic, B ăile Herculane şi unde f se m ai aflau. Şi, tara era im- J pănată cu această ticăloşie şi J ispitea lum ea uşuratecă să‘ se J dusă să-şi scursă pungile acolo, f
Ce unealtă de stricăciune e- J ran aceste jocuri de noroci Şi J oare de ce nu se desfiinţau? Ce J le (inea in picioare?
Trebnie să ti lost ceva la » m ijloc; trebuie să fi fost m ari foloase, care se scurgeau în că- > m ările unor puternici ai zilei. * Aveau nevoie de aşa izvoare J pentrra tra iu l lor.
D ar acum ia tă , vestea cea ’ mare a venit. Templul neruŞi- n ării s’a închis. Ei, are să se ţ sim tă gospodăria S inaiei că pa- f costea jocurilor nu va m ai dăi- f nu i în m ijlocu l ei? f
Are să se sim tă, dar nu a pa- <f ijubă, ci a sănătate. Vor lips i f strigoii care m âncau vlaga şi ♦ vrednicia oraşului. S ina ia nu va pieri fără ei, ci se va însă- f nătosl.
i t
In ziua de 23 August ISSU s a născut cea m a i m ică fetiţă din lume. Se num ea Dot şi cântărea 140 grame. A trăit până la 15 an i şi la moarte cân-tărea patru kilogram e şi jum ătate.
Monedele «ie războiu
A L T » LA BAND
Ac mu, dacă s’a făcut ce s’a făcut cu S inaia , trebuie să ur- r inexe şi a]|ii. In tara noastră ' m a i avem astfel de cu iburi de $ stricăciune.
Dacă d. general Antonescu a . găsit de bine să lipsească tara J de pacostea Sinaiei, aşa trebue ' acum să cureţe tara şi de toate * celelalte ispite, care pun pun- ţ gilè oamenilor la grea incer- ţ care. Deocamdată ne fericim cu ce s’a făcut şi aşteptăm bucu- f rogi să urmeze şi celelalte. Vom t bate d in palme şi atunci. *
I I I
Ş I N E M E R N IC II DE ALT SOI f
Acum, dacă d. general Anto- nescn a sim ţit scârbă de cele ce se petreceau ia S ina ia şi pe care . toţi trâm bitaşii „asanării mo- J rale” a tă r ii le lăsau în pace, i la fel m a i avem în tară şi alte soiuri de cuibare ale ticăloşiilor ocrotite. Vai! de câte ori s’a dat zvoană în tară că se face rându ia lă , că s’a isprăv it cu j Crucea de P iatră, că a dat be- J leaua peste Casanova — ştiţi J tot locaşuri ale destrăbălării în J Bucureşti! Ş i oricât se scria J despre aceasta, că sunt mă- J trăşite d in locul lor, că sunt puse pe fugă, că l i s'a lua t apa dela moară, aş! ele răm âneau pe loc, de parcă ar fi avut ră dăcin i de otel.
Acum dacă s’a pornit curăfi- 4 rea diintr’un capăt, să a jungă şi i la celălalt capăt $i să auzim că la Crucea de P ia tră este in a- {• devăr cruce şi nu desfrâul Va <i tresălta lum ea când va auzi de <i asemenea curăţiri, '<•
A rh im . SCRIBAN i
i\
onedele create in cu rsu l ş i d in cauza ră z b o iu lu i au fost, în 191k— 18, m u lte ş i de s o iu r i
varia te , m a i ales d a to rită m a te ria lu lu i d in care erau făcute. Un colecţ io n a r a adunat un nu m ăr m are, re p ro d u c â n d u-lc a p o i in t r ’un vo lum consacrat d e s c r ie r ii lo r. A la iu r i de banc note m inuscu le sc văd ş i je toane d in m eta l com un. Belgia‘ a a- v u t monede, de z in c ; a lte ţă r i le-au fa b ric a t d in fe r, u n e o ri n iche la le , ca de p ild ă ace'ea d in S cand inav ia , a lte o r i g rosolane ş i negre, asemeni co la n e lo r pe c a r i Kegele P ru s ie i le im p ă rţ ia , după în frân ge re a de la Jena, do am n e lo r de la Curte c a r i dăru ise ră s ta lu lu i toate b i ju te r iile pe r- soiu ile. .4« fos t bătute c h ia r jetoane c[e ca 'lon^ în t im p ce în l in s ia s’au t ip ă r i t m ă rc i poştale având valoare de m onedă, La P aris , câteva in s t it u ţ i i de c re d it au pus în c irc u la ţie monede de a lu m in iu ş i m onede cart erau o s im p lă m arcă poşta lă apăra tă de o p lacă de ce lu lo id .
a poşta c e n tra lă d in P aris , In s t ia i ia L u v ru lu i, fu n c ţio n e a ză
se rv ic iu fo a rte o r ig in a l, e w e co n s titu e u n u l d in m ira je le p r in c ip a le a le m e ca n ism u lu i a tâ t de co m p lica t a l a p a ra tu lu i posta i.
A cest se rv ic iu are ro lu l să descifreze. adesea c h ia r să ghicească, a - d resele fa lse sau in com p lec te depe p lic u r i, apo i să le re c tif ic e şi să le com plecteze, p e n iru c a sc riso rile să poa tă a jun ge la d e s tin a ţie cu o eû t m a i m ică în tâ rz ie re pos ib ilă .
D is de d im in e a ţă încep să sosească la acest b iro u s c r is o r i, m esagii şi •pachete, care n ’au p u tu t f i d is t r i b u ite de o f ic i ile de c a rt ie r , d in lipsa u n e i adrese su fic ien te . Se p o t soc o ti până la 3.000 de asemenea s c r iso ri pe zi, 27.000 z ia re , a p o i prospecte, c ă r ţ i ş i im p r im a te de to t fe lu l, care a r cădea în re b u t, fă ră v re d n ic ia şi — des igu r — in te lig e n ţa fu n c ţ io n a r i lo r acestu i se rv ic iu , care n u poate f i în c re d in ţa t o r icu i.
Ca să tr ie z i ş i să clasezi to a te a - ceste sc riso ri ş i să re s ta b ile ş ti adevă ra te le adrese, tre b u ie să f i i înzest r a t cu pe rsp icac ita te , p rezen ţă de s p ir it ş i un d a r a l g h ic itu lu i pe care n u - l\a re o ric ine . F u n c ţ io n a r ii acestu i se rv ic iu au fo s t s u p ra n u m iţ i ,,E d ip ii P oşte i“ , căc i adesea au de d e s c ifra t adevăra te en igm e. Şi asta n u n u m a i d in cauza g re şe lilo r şi n e g lije n ţe lo r, c i şi d in cauza fa rs o r ilo r , c a r i se d is trează să tra n s fo rm e adresele în adevăra te rebusu ri.
Ia tă , de exem plu , o scrisoare a - dresată lu i Cutare, s tr. B ă rb a ţ ilo r în s u ra ţ i No. 50. B in e în ţe les că nu ex is tă o asemenea s tradă , n ic i la P aris ş i n ic i a iu rea. Degeaba ş i-a u b ă tu t cap u l fa c to r ii , căc i nu isbuteau să id e n tif ic e b iza ra adresă. Scrisoarea tr im is ă d in b irou , căzu în m â in ile u n u i şef. Acesta, după ce se g â n d i câ tva , scrise pe p lic cu c re io n u l roşu ; „V ez i s tr. M a r t ir i lo r 50“ . Ş i c h ia r aşa e ra : u n g lu m e ţ bo te zase s tr. M a r t ir i lo r — * irn r in B ă rb a ţ i lo r în s u ra ţi.
T uiau ii en,triezi au o încredere tn r tu in înţepăturile de aitotne, tane ar vindeca reumatisme, nevral- £ ii şi alte boit de soiul acesta, l a ctată ce „aliaiătorul de dureri” îşi face apariţia. în tr ’un sat. pacienţii dau n ăva lă d in toate părţile , m a i ale« că preţul m ed icam entu lu i e foarte m ic: şase pence cu totul.
Ia tă cum procedează alin&torul: alege u n loc potrivit, pe braţu l sau pe piciorul bo lnavului, îl freacă cu un produs antiseptic, apoi ap lică deasupra o cuşcă m inuscu lă de sârm ă, in care este înch isă o a lb ină. Ou a ju to ru l uimii fir de paiu, el în tă r ită alb ina, p ân ă când. înfuriiin- du-se. aceasta decide să joace rolul „medical” ce i s’a a tr ibu it şi îşi în fige acul in pielea bolnavului, care pleacă m u lţum it de această m etodă simplistă.
u ji - i
a Hollywood există o poliţie in ternă adm irab il organizată, care veghează pretutindeni,
cu cea m a i m are atenţie, spre a constata dacă artistele au pierdut ceva.
Căci n u trece o zi fă ră ca „stelele” să n u uite, în cabine, inele scumpe, port-ţiigarete, bibelouri, ba chiar b iju te rii şi coliere de mare valoare.
Alteori, artiş tii u ită h â r t ii de a fa ceri sau — ceeace este şi m a i grav— scrisori in tim e, aruncate pe jos sau pe vreo m obilă.
Toate aceste obiecte sunt ridicate, clasate, puse în ordine şi înapoiate celor în drept. Natural, funcţional i i însărc inaţi cu acest serviciu, trebuie să a ibă o cinste ireproşabilă şi totodată o discreţie şi o tărie de caracter puţin comune, ca să reziste tuturor ispitelor. Şi Duamneaeu ştie cât de nfuniwxwje sunt aiceßte topite! .tJÜ
V il ele?
m
mu n o a ş te ţi m eseria de g u s tă - to r, ră s p â n d ită m a i ales în F ra n ţa ? G u s tă to ru l este u n
f in cunoscă to r de v in u r i, ca p a b il să spună p ro ve n ie n ţa , c a lita te a ş i d in ce an e reco lta c u tă ru i v in .
N u e o p ro fe s iu n e la înd e m â n a o ric u i. Ea cere a p t itu d in i specia le, o p ra c tic ă în d e lu n g a tă şi u n cer a i g u r i i deosebit de sensib il. C e lo t m a i f in i cun oscă to ri u se poate în tâ m p la să se înşele. Să ia de exem p lu u n v in 1920, d re p t v in 1921. In o c h ii p ro fa n ilo r este o greşală ne însem na tă . d a r p e n tru p ro fe s io n iş ti este c a p ita lă . S’au vă zu t oam en i c a r i au p re fe ra t să se s in uc id ă fa ţă de o asemenea dezonoare !
Ia tă o anecdo tă a m u z a n tă :Un negusto r de v in u r i d in c h a m
pagne ce>'u î n t r ’o z i pă re rea a do i e x p e rţ i re n u m iţ i, asupra u n o r v in u r i pe c a r i le avea în p iv n iţă . B in e în ţe les, fie ca re tre b u ia să lucreze separa t de c e lă la lt. D a r conc luz ia fu i - d e n tic ă : u n u l d in bu toa ie tre b u ia scos d in uz.
— Este un exce len t v in de R om a- née, d in 1923, spuse cel d in tâ i, d a r are u n gu s t de corn , fo a rte n e p lă cu t.
N e gu s to ru l î i puse pe am â n d o i f a ţă în fa ţă , d a r n ic i u n u l n u vo i să cedeze asupra p ă re r ii lu i ; a tu n c i h o - tă r î ră să verse b u to iu l şi în fu n d u l lu i se găsi ceva care le dădu d re p ta te la a m â n d o i; u n c u ţ i t de o ţe l cu m â n e r de c o rn !
n America, ţara celor m a l nostime curiozităţi, marile in dustrii şi m arii fabricanţi se
servesc pentru reclam ă de oameni cari sunt în stare să se arunce d in vârfu l unu i sgârie-nour pentru ca a tunc i când vor ajunge să facă în- fcr’un mod foarte na tu ra l reclama cutăru i produs sau cutărei firme.
Albineleyindecă
r e i ş m a S k "
eorge Storey, d in D enham (Anglia), a găsit u n interesant m ijloc de a-şi câştiga
existenţa. E l şi-a lua t numele de „alinător de dureri” şi um b lă toa tă vara, d in sat în sat, pu rtând în spinare un fel de vas negru d in care se aude un zumzet curios. E o cu tie cu allibine, a i căror ro l este să înţepe eBentţiâ fcû Storey.
In vara anu lu i 1895 au apăru t pe
lacuri şi p la je „ghetele pentru apă”:
erau de a lum in iu si funcţionau de
stul de b ine _ când cel care le purta
reu ţia să se nteofinft In picioare.
2
M I G U E LDE CERVANTES • 1UN EROIC 1P
P entru a concepe această figwä de nebun sublim care este Don Quichotte,
pentru a închipui un suflet atât de mare §i de pur trebue să ai un caracter a cărui forţă şi frumuseţe să depăşească obicinuitul. Cervantes a fost uni părinte demn de nepieritorul său erom în cursul tragicei şi tumultoasei sale .vieţi el a dat uimitoare dovezi de nobleţă şi măreţie. In cei cinci ani de captivitate pe cari i-a petrecut sub cerul Africii, o- mul acesta s’a arătat capabil de un curaj şi de o generozitate atât de mare încât nu ne mai miră să vedem că dintr’un asemenea suflet a putut ieşi o operă atât de frumoasă.
într’o z i din Septembrie 1575, trei corăbii de piraţi încărcate cu prada şi prizonieri sosesc în portul D’zair, redutabilă fortăreaţă pe coastele Barbariei (nume dat regiunilor din Africa de Nord situate la Apus de Egipt, cuprinzând Marocul, Algeria, Tunisul şi regenta Tripolisului) unde sinistre galere îşi lasă ancorele a- semeni unor păsări de pradă ce-şi înîig ghiarele pe marginea cuibului. Printre captivii destinaţi tuturor supliciilor se află Miguel de Cervantes şi fratele său, Rodrîgo. Până aci. acela care avea să ilustreze literatura spaniolă, nu fusese decât un obscur soldat în armata lui Don Jüan d© Awstria. In bătălia dela Lepante, el se distinsese printr’o vitejie ian» de seamăn care-1 dăruise cu două răni în piept şi cuo paralizie a manei stângi pe veci schilodită.
Atunci când cade în mâinile piraţilor, Cervantes are 28 de ani; braţ»! sau mutilat îl cruţă de infernul galerelor unde prizonierii sunt legaţi cu lanţuri de vâsle şi rămân acolo până la moarte; el fu aruncat în temniţa lui Amant Dali Marni. Viitorul părinte al ilustrului Cavaler de la Mancia nu mai este decât un sclav supus tuturor umilirilor şi în primejdie de-a suferi cele mai teribile torturi.
Dar în sufletul acestui om arde un foc sacru a cărui flacără ajunge curând să ilumineze disperarea tovarăşilor săi de suferinţă; aceştia văd in el un erou care le va aduce mântuirea. In scurt timp, dorul de libertate începe să-l chinuiască amarnic pe bietul Mîguel care nu se poate resemna în faţa soartei sale şj înaintea spectacolului ce-1 oferă dezolarea amicilor săi.
Libertatea... Ea devine pentru el o iubită inaccesibilă ale cărei mângâieri le-a gustat odată şi inima sa n’o mai poate uita. De
patru ori, cu primejdia vieţii sale, el încearcă s’o recucerească, într’o sforţare tenace şi e- roică.
Ţinta întâiului său proect de evadare este Oran, pe vremea aceea spaniol. Dar vai! pentru a ajunge acolo trebue să străbată 60 leghe deacurmezişul unei câmpii aproape pustii, ostilă prin mărăcinişul şi terenul său pietros. Pentru a putea ajunge la ţintă, fugarii au nevoie de o călăuză; ei şi-o aleg dintre servitorii lui Dali Marni şi încearcă primejdioasa aventură. Au înşelat vigilenta gardienilor, au rupt lanţurile şi acum înaintează pe
AL LIBERTĂŢII
cărările arse de soare. E u:f drum pe care moartea pândeşte la fiece pas, căci leii rag în câmpia berberă, şerpii mişună de colo-colo, iar triburile nomade stau la pândă, gata oricând să pună mâna pe fugari şi să'i predea stăpânirii în schimbul unei pumn de gologani... Miguel ştie bine toate acestea dar el caută să-şi însufleţească tovarăşii de nenorocire cu vorba, şi evoacă în ei peisagiile luminoase ale patriei, pentru a le galvaniza curajul. Insă el şi-a făcut socotelile fără a se gândi la trădarea aceluia care s’a angajat a-i conduce la tinta: călăuza e cuprinsă de o spaimă subită la gândul că stăpânul său ar putea s “1 bănuie că a înlesnit fuga sclavilor şi sub pretext că se întoarce un y moment înapoi, spre a-şi da mai, bine seama de drumul pe care au pornit, el se face nevăzut.
In prada celei mai cumplite spaime, fugarii îi aşteaptă întoarcerea, o zi întreagă, urmată de o noapte chinuitoare şi, în cele din urmă, văzând că nu mai revine şi măsurând imposibilitatea de a continua singuri drumul, ei revin vlăguiţi, pieriţi de foame la închisoarea sumbră care-şi reînchisde în urmă"le sinistrele-i porţi. *
Zilele trec, Cervantes nu poate accepta sclavia; el suferă atât
Hassan-Paşa, s tăpân i torul A lgerulu i
în mândria cât şi în trupul său încărcat de lanţuri. Primul eşec n’a izbutit să-l doboare, setea sa de libertate este nestinsă. El se împrieteneşte în curând cu Jüan, clavul unui renegat grec, cu un
lip suspect, numit „Poleitorul”, care-şi schimbă zeii după nevoile turburei sale existenţe şi a cărui duplicitate Don Miguel nici n’o Înmieşte. Acest al doilea proect de evadare este abia în faşă când pe pământul maur sosesc răscumpărătorii, aducând bani pentru eliberarea mai multora din- tre prizonieri. Dar vai! Familia Cervantes este săracă şi cu toate sacrificiile sale n'a putut strângeo sumă suficientă pentru a-şi salva amândoi fiii. Miguel nu stă mult la gânduri: inima sa generoasă reclamă pentru sine soarta cea mai amară. Şi se mulţumeşte cu bucuria tristă a sacrificiului îi sfătueşte pe Rodrigo să beneficieze de aceşti bani veniţi din Spania şi să-şi cumpere libertatea. Tânărul acceptă, făgăduind să facă imposibilul pentru a veni în ajutorul celui rămas captiv (cuvânt pe care şrl va ţine) şi pleacă!
Mi&UEL DE CERVAKTES-SAAVEßRA
Miguel rămâne singur cu disperarea şi curajul său. El reîncepe să construiască un proect de fugă şi-l execută. In fruntea unui grup alcătuit din tovarăşii săi de suferinţă, evadează, ajunge la o peşteră ascunsă sub lauri trandafirii şi tufe de mirt care se află în grădinile lui Hassan, guvernatorul închisorii. Ajutat de Jüan, el îşi procură prin mii de şiretlicuri şi minuni de energie hrana necesară tovarăşilor săi şi lui însuşi. Şapte luni se scurseră astfel, în chinurile spaimei şi ale febrei pentrucă în cele din urmă să-şi vadă visul spulberat: mate- loţii corăbiei creştine care tre
buia să-i salveze nu îndrăznesc să debarce şi dau îndărăt atunci când ei ajung la ţărm!
Miguel priveşte disperat pânzele salvatoare ce înaintează în larg; libertatea se depărtează de el, scapă voinţei sale dârze de-ao recuceri.
In momentul acela „Poleitorul” socoteşte oportun să-şi vândă prietenii şi-i predă noului rege al Algerului, llassan Paşa. Cer- vantès vede pătrunzând în grotă oameni înarmaţi, trimişi în grabă să pună mâna pe fugari. Marele Spaniol ştie că orice captiv care evadează riscă ţeapa, spânzură-
toarea sau rugul; se hotărăşte să suporte numai el aceste suplicii şi-şi roagă tovarăşii să arunce a- supra sa toată vina acestei tragice aventuri. Declară inamicilor că numai el e vinovatul şi se vede târît în lovituri şi injurii, adus astfel înaintea cruntului stăpân, Hassan-Paşa. Acesta era vestit pentru cruzimea sa. dar
Cervantès e dintre acei cari ştiu să-şi înăbuşe glasul cărnii pentru a nu asculta decât de mândria sa, de un neîmblânzit simţ al demnităţii. Orgoliul său atinge cele mai înalte culmi ale curajului omenesc; nu imploră, nu în- genunchie înaintea învingătorului, astfel că acesta, uluit de a- tâta măreţie, nu vrea să se mânjească cu sângele lui, mulţumin- du-se a-1 închide din nou, într’o celulă întunecoasă şi prins solid în lanţuri unde petrece cinci luni, pe jumătate gol, ros de disperare şi torturat de foame.
In sfârşit, inamicii săi au reuşit oare a~l învinge, a-i distruge dorul de libertate pentru el şi prietenii săi? Nn Ştiind că, actualul comandan pieţei Oransuferise şi el amărăciunea captivităţii. încearcă a-i trimite o scrisoare prin care-i solicită a- jutorul. Dar, surprins, mesagerul este spânzurat, iar el condamnat să primească două mii de beţe. Din fericire, această groaznică sentinţă nu e aplicată, graţie u~ nei intervenţii a nobililor mauri cuprinşi de respect înaintea a- cestui sublim aventurier.
La începutul anului 1579 el mai încearcă odată imposibilul. Făcând cunoştinţa unui grenadin, anume Gîron, care trăia ca renegat sub numele de Abder- ramau, el reuşeşte a deştepta în omul acesta amintirea patriei şi a credinţei sale de altădată, câşti- gândirl pentru cauza captivilor. E vorba, ca ajutat de un negustor din Valencia, să cumpere o fregată, echipată ca un vas de război, a cărei comandă s’o ia însuşi Abderraman. Pe corabia a
ceasta trebue să fugă Cervantès cu cei şaptezeci tovarăşi de suferinţe ai săi. Dar trădarea ve- ghiază. luda se arată de data a- ceasta sub înfăţişarea unui do- minican, călugăr numai cu vestmântul; el îşi vinde fraţii... pentru un scund de aur şi o oală cu grăsime!
Deşi ameninţat cu cele mai teribile torturi, Cervantes nu deschide gura să-i trădeze pe cei doi bărbaţi care-l secundaseră cu atâta generozitate în proectul său şi ispăşeşte singur o pedeapsă înfiorătoare: el petrece luni de groaznică recluziune, cu fiare la mâini şi la picioare.
Dar, după cinci ani de captivitate, cinci ani de chinuri în cursul cărora tinereţea sa s’a' vestejit, îi vine însfârşit eliberarea. Neînfricoşatul îndrăgostit al libertăţii, atât de scumpă oricărui om, se reîntoarce în patrie cu sufletul însă destul de matur pentru a da la iveală acea capo d’operă care avea să-l facă ne" muritor.
U N D E MERGEM?TEATRE
T IvV i. ALHAMBRA: „Târgul salu ta tu lu i“ .
TEATRUL COM EDIA : „Blockhouse“.TEATRUL R E G IN A M A R IA : „Papa
se lustrueşte“.
C INEM ATOGRAFE
ARO : ,,P r im u l ba l“.CAPITOL: „Furtuna“ .CARLTON: „La răscruce ae v ân
tu r i“ .ELYSÉE: ,S a lly , Irene şi M ary“ ; ,,La
răspântie“ şi „Rendez-vous la Elysée“.
FEM INA: „Anton cel groaznic“ .M IO R IŢ A : „Procesul Mărie i L a fa r
ge“ şi ,.Cântecul eroilor“ .NISSA: „Em igranta“ şi „Călăreţii
veseli“OMNTiA: ' „Răsboiul fulger“ şi „13
scaune"PAiLAS: „Cântecul deşertului“ şi
„Soţul m eu conduce ancheta“ .M A LT O : „Vulpea arg intie“ şi M a
ria Ohapdelaine“ .R O X Y : ,^Balalaica“ .SELECT: „Vortoeşte-mâ de dragoste“,TRIANON : „Cei 3 Codon as”.
La întoarcerea in patrie, Don M iguel de Cervantes Istoriseşte prietenilor peripeţiile celor cinci an i de captivitate a sa
4
rA M U R I T U N O M I N T R ’ A D E V Ă R N E C U N O S C U T
eunăzi s’a stins d in v ia ţă , la New- York, v e s tit ili e xp lo ra to r F rede ric A lb e rt Cook. Pe v re m u ri, aven tu
r i le şi necazurile lu i de e xp lo ra to r po la r au făcu t o zarvă neob ic inu ită , s tâ rn ind până şi în presă o serie lungă de po le m ic i fu lgeră toa re . Se născuse în s ta tu l N e w -Y o rk ; cobora d in t r ’o fa m ilie ge rm ană cu num ele de Koch, num e că ru ia p ă rin te le la i î i dete a[>ot o fo rm ă englezească.
Lându -ş i doc to ra tu l, p a rtic ip ă în 1891- 92 — ca m edic — la exped iţia a rc tică a lu i Peary.
D upă şase an i, în aceiaşi ca lita te , ia parte la exped iţia an ta rc tică belg iană la care se asociase ş i Am undsen pe care Cook, în descrierea acestei în tre p rin d e ri, ,1 citează ca m a rto r a l opere i sale, susţ in â n d că n u m a i m u lţu m ită în g r i j i r i lo r lu i neostenite e x p lo ra to r ii au p u tu t sup ra v ie ţu i f r ig u lu i ş i lipse i de a lim en te vrem e de câteva săptăm âni. In tre 1903 ş i 1900 Cook conduse el însuşi o exped iţie pe M untele M ckin leg , în A laska, dec la rând că atinsese creştetu l acelui, rr. lin te .
In p rim ă va ra a n u lu i 1900, p regă ti în secret o exped iţie a rc lică . P lecai în i- lie d in A m erica , el se întoarse în tem brie , pentrue.a nu m a i decât să lau. -^c svonu l că în z iua de 2 t A p r ilie atinsese P o lu l N o rd unde, până a tunci, nu m a i călcase p ic io r omenesc. V â lva pe care o s tâ rn i în lum e a firm a ţia aceasta a fost im ensă; Cook fu să rb ă to rit, încărca t cu o n o ru ri de to t soiul, ia r A cadem iile de ş tiin ţe de p re tu tin d e n i î l n u m iră m em b ru de onoare. A m e rca n ii î i fă cu ră o p r i m ire tr iu m fa lă şi câtăva vrem e el fu erou l na ţiona l, un adevărat L in d b e rg a l v re m u r ilo r de a tunc i. In vo lu m u l „M g
a tta inm en t o f the Pole" Cook îş i povesteşte că lă to ria noroi oasă în cu rsu l căreia insă n u m a i eschimoşii. î i fuseseră înso ţi- to r i. D a r în cu rând lum ea inccpu să pună !a îndo ia lă adevăru l spuselor sale ş i a trn e i Societatea de ş tiin ţe d in Copenhaga î l in v ită să p rtz in te m a te r ia lu l doved ito r, ceeace Cook şi făcu . D a r cu toate acestea. îndoe lile se presch im bară în siguranţă. Se dec la ră în m od solemn că el nu ajunsese n ic ioda tă la Pol. O ricum a r f i fost, p opu la rita tea e x p lo ra to ru lu i se iro s i ş i o avalanşă de c r it ic i şi de în v in u ir i se abătu asupra lu i. Cook se apără îm p o tr iva în v in u ir i lo r ş i Am undsen să ri in a ju to ru l său; ba a tu n c i când căp ita
nu l Peary se înapo ia d in reg iun ile a rctice, la o săptăm ână după el, Cook contestă acestuia g lo r ia de a f i descoperit P o lu l. Apo i, vrem e îndelungată, nu s’a m ai v o rb it de el.
In 1924 reapare pe scenă. A tu n c i lansă
ştirea că. în tr ’o regiune îndepă rta tă d in Texas, găsise imense izvoare de pe tro l, în tem eia o societate pe a c ţiu n i pentru exploata rea lo r ; se fă cu ră p re g ă tir i u r ia şe pentruca în cele d in u rm ă să se constate că în zona ind ica tă nu exista n ic i m ăcar o p ică tu ră d in p re ţiosu l lich id . A tu n c i se redeschise cam pania contra exp lo ra to ru lu i: nu n u m a i că i se contesta m a i m u lt decât o ricând g lo r ia de-a f i atins Po lu l, d a r au fost puse la îndo ia lă toate în tre p r in d e rile lu i precedente şi c h ia r ascensiunile pe m unte le M ckin ley. E bine să se şlie că m u lţ i savanţi adm it pos ib ilita te a ca unele isvoare de pe tro l să d ispară pen tru a reapare după câtva tim p . D a r aceasta nu fo lo s i la n im ic . A- m e ric a n ii erau fu r io ş i contra lu i ; i se făcu un proces şi ju d e c ă to r ii î l condam na ră pen tru înşe lătorie la p a tru a n i de închisoare. Dacă Cook avea duşm ani, nu e m a i p u ţin adevăra t că avea ş i p rie ten i ca ri nu se o d ih n iră până în c lip a când is b u tiră să capete re a b ilita re a lu i. Cercetă r i am ănun ţite doved iră că, în tr'adevar, în regiunea T exas-u lu i in d ica tă de el se găsise în 1924 nişte zăcăm inte de pe tro l Şi, de fap t, p r in a n u l 1925 începură lu c ră r ile c a r i duseră la exp loatarea izvoare lo r astfe l încât astăzi zona aceea, m u lţu m ită p e tro lu lu i, este cea m a i bogată ri n Statele Unite.
Cook a fost re a b ilita t în och ii tu tu ro r co n a ţio n a lilo r săi ca ri l-au socotit persecu ta t de nenoroc în tr ’un ch ip de necrezut. In 1932 începu rev izu irea procesului său care se încheie tn m od satisfăcător pen tru el, deşi ch ia r astăzi m a i sunt l in i i ca ri con tinuă să pună la îndo ia lă fa p tu l că a r f i descoperit P o lu l Nord.
G. K.
aomori ascunse s’au găsit în C u r i o a s e î n t â m p l ă r i viata z i l n i c ătoate timpurile şi continuă ■» ti descoperite chiar astăzi,
deşi în cazuri foarte rare, numai că norocoşii muritori cărora li e dat să le găsească, evită să divulge locul, pentru o sumedenie de motiv®
S ta tu e d in te m p lu l B o ro b o d u r ( in su la J a v a l
! EXTRAORDINARELE PERIPEŢII ALE UNUI
N A V I G A T O R
ce simt lesne de îittetes. In orice caz, diu când în când se răspândeşte ştirea vreunui tezaur regăsit, mai totdeauna iu Amerio» latină
(Peru, Brazilia, etc.) sau în Asia meridională. Recentă şi neobişnuit de dramatică este povestirea unui marinar olandez, anume Vanckok, care intrase în stăpânirea unei tăbliţe acoperită cu misterioase inscripţii antice aparţinând bucătarului chinez al vaporului pe care se alla. Se pare că pe această scâudu- rică ar îi fost indicat locul precis unde se găsia o comoară fabuloasă, compusă din numeroase şi mari diamante îngropate în colosalul templu budist din Borobodur, în insula Java. Inţelegându-se cu un coleg.
un nuataez care-i dăduse nenumărate dovezi de fidelitate, el plecă la fata locului şi izbuti să mute din loc o lespede greoaie de marmură care, dela pardoseala tempiiitui, ducea ia un fel de pivniţă, pe o lungă şi întortochiată scară de piatră. Nu ştim ce fericită inspiraţie l-a îmboldit să se oprească în pragul pivniţei trimitând înainte pe tovarăşul său prevăzut cu o lanternă oarbă. După câteva minute, dîn adâncurile subteranei se auzi vocea înăbuşită a mataezutui care anunţa că găsise o grămadă de diamante, de toate cu
lorile îi dimensiunile. Dar deodată ispititosrea descriere fuse întreruptă de un lung şi Miliorător ţipatde durere care îi îngheţă sângele în vine. Ce se intâimptase?
Vanckok, prea prudent ca să se aventureze acolo unde tovarăşul lui îşi găsîse cu siguranţă moartea, aşteptă o oră, apoi hotărî să se ascundă până in zori. In tinip ce se afla pitulat îndărătul unei coloane, iată că sosi un preot care aducea două străchini pline cu lapte proaspăt Acesta dût urmă văzu pivniţa deschisă şi bombăni câteva vorbe. Poate făcea aluzie la dreapta -?» grozava răzbunare a zeilor împotriva profanatorilor lucrurilor sfinte. După aceea depuse cele două vas? pe prima treaptă a scării şi scoast un f hier at a scutit. Alte asemenea şuierături îi răspunseră şi, dupî scurt timp, de undeva, dîn gol, se iviră două capete dezgustătoare şi formidabile de şerpi cobra. Atunci, Vanckok înţelese că nu mai avei» nimic de aşteptat şi de sperat şi « luă nebuneşte la sănătoasa.
Această întâmplare plină de groa* ză el ob»s«ueşte so istorisească prirt tavernele porturilor metropolitane, totdeauna după ce a înghHit al patrulea pahar cu rom.
5
L Buckingham Palace, pa la ta l regal din Londra
HT um reacţionează Londra —
cel mai mare oras al Europei --- si al doilea din lume — n fa
ta ameninţării germane care. asemeni spadei lui Damocles, atârnă
de-asupra măreţelor sale palate, parcuri, bănci, uzine si docuri?
Pentru a da un răspuns se cuvine să avem o idee despre fizionomia diferitelor cartiere ale metropolei.
Faimosul West, este cartierul unde locueşte sau locuia lumea bogată, unde tronează marile hoteluri şi pensiuni de lux. Vestitul
..Park Lane“, strada Parcului, cu fastuoasele locuinţe ale câtorva milionari. este aci.
Mergând ceva mai spre răsărit, ne găsim în Picadilly, care eiste o stradă, un cartier şi chiar un simbol al Londrei elegante, bogată şi ri
sipitoare umde, după gusturile sale, vizitatorul continental aflat în trecere, poate cumpăra o cravată, un baston, o cravaşă sau o pijama.
Locke, fabricantul de pălării superane, are aci magazinele sale. Şi tot aci este sediul celor mai aristo
cratice cluburi, apoi Chelsta, unde mulţi artisti au studiourile lor şi unde a locuit însuşi Dante Gabrielle Rosetti, celebru pictor şi poet englez
Buckingham Palace, Palatul Regal, împrejmuit cu un caracteristic grilaj de otel. rămâne şi el în sectorul răsăritean. Luând-o spre
dreapta, pătrundem în Piata Trafalgar, („Trafalgar Square“) în mijlocul căreia se înalţă o coloană având
în vârf statuia lui Nelson. La picioarele monumentului stau tolăniţi patru lei turnati din bronzul tunu
rilor cucerite dela Francezi. Aceasta este piata imperiului, întrucât
celelalte monumente au fost dedicate figurilor populare ale istoriei engleze, ca de pildă Generalul
Gordon. E interesant de notat că cele două fântâni cari împodobesc Squarul sunt o reproducere a acelora din Piaţa Sf. Petru din Roma.
La câţiva paşi de Trafalgar Square este Downing Street, strada unde la numărul 10 se află modesta reşedinţă Oficială a Primului ministru. La numărul 11 locueşte mini
strul Finnţelor. Foreign Office, ministerul de Externe, e la doi paşi de-acolo. Aci întâlnim o întreagă înşiruire de edificii publice cari pot fi socotite ca o continuare a Parlamentului situat la distantă numai de câteva minute.
care se află exact în partea opusă, adică lai East, (Est).
Ce este acest City? ,.Este vechea Londră, antica „Londinium“ a Romanilor. Acolo e centrul afacerilor: ttn oraş î!n oraş,, cu traditile sale şi privilegii străvechi.
Londra propriu zisă s’a născut pe locul unde este City-ul de astăzi. Coasla mării e în apropiere. Aci,
Tamisa se lărgeşte pentru a se vărsa în mare. Iar pe timpul fluxului, apele mării umflându-se- pătrund în fluviu formând acel port al Londrei care este un port fluvial' şi maritim. Activitatea docurilor depinde de a- cest neobosit şi secular joc al Mării
Nordului. Când apele cresc, portul devine un stup colosal în care roiesc oameni, corăbii, vehicule, maşini.
Wilhelm Normanul, după cucerirea din 1066 ş,i-a dat numai decât seama de poziţia fericită a Londrei şi pentrucă oraşul să se poată des- volta el construi celebrul Turn, fortăreaţă destinată să apere pe Londonezi de incursiunile popoarelor vecine, în deosebi Scandinavii.
Pe măsură ce populaţia oraşului creştea, se impunea tot mai imperioasă nevoia de-a întinde con- strucţiunile spre apus. Şi acum partea dinspre răsărit era şi este ceţoasă, umedă şi nesănătoasă, edilii
au hotărît să destineze construc- tiunile din partea apuseană ca lo
cuinţe şi să concentreze biurourile autorităţilor în răsărit, în vecinătatea docurilor de unde pornesc toate firele cari fac din Londra un oraş mondial. Aceasta şi explică dece Banca Angliei, Bursa, marile
ahi
prspIf
Gateria Naţională (bogată în pânze de mare preţ) precum şi Muzeul Britanic (colecţie de tezaure de tot soiul şi din toate ţările) se găsesc tot în această parte centrală a
West-ului. Acolo, dar ceva mai la nord, era înainte de războiu cartierul Saho, cu dialectele lui pestriţe, cu specialităţile-i gastronomice rare şi ou tavernele împănate de bor
faşi.
Dat fiind caracterul cartierelor ( occidentale, e firesc ca ele să fie, ‘ acelea cari astăzi suferă mai mult de pe urma războiului. Vilele aristocratice sunt aproape toate pustii. Bogătaşii au şi trecut Atlanticul, cu familiile şi tot ceeace era de lichidat.
Alţii s’au retras la tară. Hotelurile sunt goale, tot astfel şi pensiunile.
Muzeele închise: tezaurele lor au fost puse la adăpost. Multe magazine de lux au tras obloanele. Restricţiile impuse în cursul serii au
ucis viata localurilor publice. West- ul, fără milionarii lui, fără teatre, fără orbitoarele şi multicolorele reclame a ajuns de nerecunoscut.
O arteră foarte frecventată, Oxford Street, lungă de nu ştiu câţi kilometri, leagă West-ul de City
6
bănci şi reprezentanţele comerciale se află în City, în contact cu miş^- carea tumultoasă a afacerilor.
Seara, City-ul e pustiu. întâlneşti numai poliţişti înarmaţi cu revolvere, însoţiţi de câte-un câine-lup, precum şi un mare număr de pisici. Peste această singurătate, din fastuoasa ..Mausion House“ tronează
Lordul Mayor. Obligaţiile înaltului său post îi impun să nu-şi părăsească reşedinţa.
„Times“, cea mai reprezentativă
foaie a conservatorismului englez
se imprimă în City. Celelalte ziare
însă au redacţii şi tipografii în stra
da Fleet, una dintre cele mai ca
racteristice ale capitalei.
Londra monumentală ş,i pitorea
scă are în Est câteva construcţiuni
tipice. Palatul de Justiţie. „Law
Courts“, formează un fantezist corn
plex arhitectonic care aminteşte
goticul din Oxford. Când Lordul
Mayor intră în funcţie, în luna
Noembrie. el vine să bată la porţile
lui „Law Courts“ pentru a primi
investitura. Soseşte în trăsura-i au
rită. în fruntea unei procesiuni im
presionante care se apropie în fast
de marile serbări rituale din Orien
tul îndepărtat.
Catedrala Sf. Paul este o altă
glorie a City-ului. Este Panteonul
englezilor. Printre alţii, acolo sunt
înmormântaţi Nefson şi Wellington,
Cupola, care seamănă ou aceea a
Sfintei Sofia din Constantinopol,
domină o nesfârşită întindere de a-
coperişurj.
Cu toată starea de războiu se fac
sforţări uriaşe pentru a nu se înce-
MHIMIHIHH ♦♦♦ *« W t l + f t n t î H »*♦»»*<* « . «
ze, z e c i de nie la represalii având de a r m a m e n t şi a doc$ Precum arată înşişi comun capitale trăeşte zi şi noapte tă tragică stare de lucruri, unui prim milion de path nevoiaşe. Deosebit de aceI milioane de tampoane </en voase le vor aplica în uri puţin a auzi mai slab sgi exploziile bom belor. In lei război britanic va numi o pe puteri asupra tuturor mimi adăposturilor antiaerienei
i\aşte- i u p r a
ţ iuluiIt Z G - Z l
r • $ g l i e i , *
« getr- \\
« iI i
ï t r d a t
)i ive le il l i a n t e $
wnct t dere . Iar
spunsl a
>iarda- i Berli- ^
O vedere a Tamisei din înălţim ea T urnu lu i Londrei: In p r im u l p lan se a lla un flruP de docuri asupraaruncat o cantitate im presionanta de bombe.
cărora avioanele germane au
\e r m a n e p o r n e s c zii-
Id>t ţintă nim icirea uzinelor ; i / o r d in portul L o n d t et, niele oficiale, populaţia marei e\idăposturi. Dată fiind aceas-
rnul a şi începui distribuirea | e cam panie pentru fam iliile se vor mai îm părţi şi câteva
ă pe cari persoanele ner- pentru a nu auzi sau cel
\iele infernale produse de •r, râ cu acestea, Cabinetul de ?i i alitate înzestrată cu depline $ dor care să rezo lve problem a
\tru iarna care se apropie.
M uzeul Britanic
menii de afaceri şi în preocupări
din ce în ce mai mari pentru apro
vizionarea capitalei şi a restului tă
rii. Puţine vapoare, înfruntând ris
curi mortale, reuşesc să ajungă la
coasta răsăriteană, dar astăzi apele
Tamisei nu mai sunt sigure. Pe alia
parte numeroasele baloane de baraj
cari împânzesc cerul capitalei ofe
ră o garantie prea relativă conira
bombardamentelor inamice.
Nordul şi Sudul metropolei, in special sudul, sunt complet industrializate. Dar trebue să se ştie că aceste două puncte şi Estul sunt printre cele mai expuse^ primejdiei bombardării germane. Căderea unei bombe asupra docuriior •- ca $i distrugerea tezaurului unei bănci.
Principalele docuri sunt: Silver- nume colectiv sub care
se înţelege ansamblul docuriior:
Victoria Docks, Royal Albert Docks ale aviaţiei germane şi fiecare zi şj King George Docks, iar la coţi-
treouită în asemenea condiţiuni se tura Tamisei se află instalaţiile
traduce în pierderi grele pentru oa- uriaşelor „East-India Docks”.
lată deci o Londră lipsită de voio
şie, îngrijorată şi făiă linişte. Iar recentele atacuri rusive ale avia^u ţiei germane îndreptăţesc convinge- rea unanimă că astăzi, englezii tră-* esc prortria lor nră fatala.
G. R.
tini ritmul vieţii din East-ui Lon
drei, care e legat prin firele cele
mai delicate die însăşi existenţa
Regatului Unit şi a Imperiului. Dar ^ Docks
portul e paralizat de supravegherea sg ţnţe|->g4
armată, de necontenitele atacuriTratai.«!ar Square. în centru,
m onu m en iu l am ira lu lu i Nelson
n > u l
celor d e
— Sau pe loc! Nici o mişcare! 'Edward Pont, care îngenunchiase pentru a se uita printre trufcle de màcie?, scăpă din mâini cele două crengi pe cari le tinea îndepărtate. \Rjamurile se împreunară, vâjâind, si el încercă, stângaciu, să se ridice.
— Ţi-am spus să nu te m isti! W a i înţeles, sau vrei să-(i trim it un glonte in scăfârlie?
La cuvintele acestea. Pont încremeni. Se auziră apoi foşnete şi crengi trosnind, iar după câteva secunde, el văzu apărându-i la picioare, capul şi umerii unui om.
— înapoi! porunci glasul cu asprime.
Ca hipnotizat de ţeava revolverului, Pont execută maşinaliceşte o rdinul. Omul se ridică in fata lu i cu0 atitudine ameninţătoare.1 — Ei?... Ce pofteşti?
Pont nu putu articula o silabă. Gâtlejul i i era strâns, inima-i butea violent. Privea nedumerit la străin. Cu o clipa mai înainte se plimbase printre dune şi acum, deodată, se vedcit intrat în tr ’o neînţeleasă dramă ce-i punea viata în pericol.
— r'f hai, vorbeşte odată, ca vrei de ne?
? Nimic, răspunse Pont, ab- soiiu nimic. Am trecut pe aici în plimbare..
Miufi! vocifera celălalt. A i venit sii mă cauti pe mine.
— lia deloc! protestă Pont. De ce să te caut pe d-ta?
— Păi de!... făcu necunoscutul. Apoi se opri.— Nu căutam pe nimeni... î t i ju r!— Prin urmare nu ştiai că éu
stau ascuns pe aici?— De unde să fi ştiut?— Te am văzut venind încoace
şi mi-am zis că veneai după mine. Dar, precum vezi. nu am de gând să mă las prins! Pricepi?1 — Desigur, consimţi Pont.
! $-
I Urmă o tăcere lungă, t ■— Nu cumva ai vreun ziar prin buzunar? întrebă în cele din urmă 'Străinul, îngrijorat.1 — Nu. răspunse Pont. L-am lăsat acasă.s — E ceva nou?\i — Nimic deosebit. ï -— Nu se vorbeşte, stărui el după O hi jă ezitare, despre afacerea 1Fellingham?
— Fellingham? repetă Pont. Fellingham?... A ! chestia asasinatului?' — Da, zise celălalt. Aşa... asasinatul. S'a descoperit ceva, sau afacerea a rămas baltă?
Pont dădu să răspundă, dar pe figura lu i se zugrăvi consternarea.
— Doamne! îngăimă el în cele din urmă. Va să zică d-ta...
— De unde ştii?— Ţi-am văzut fotografia în
ziare..— Păi de asta m ani temut si eu
S'a făgăduit vre-o recompensă a- celuia care mă va prinde?! — O sută de lire sterline!
Omul se înfieră şi-l p riv i pe Pont cu spaimă. Degetele sale se crispară pe mânerul revolverului.
— A ia dar, ai m inţit! tună el sălbatec înaintând spre Pont. Acum nu moi poli tăgădui că ai venit să mă
S i -
—C a ci clipă ina ia te ii p lim ba e printre dune şi acnm, dea- diată, se vedea in trat intr'o neînţeleasă dram ă eare-i punea
viata în primejdie...
cauti! Te-au ispitit cele o sută de lire !
— I t i dau cuvântul meu că nu. O clipă nu mi a trecut prin minte că ai putea să f i i pe aci!
— Mde, o sută de lire ! repetă celălalt. E ispititor.
— Nu-mi trebue, n'am nevoie...— Cu atât mai bine atunci, căci
î t i închipui, sper. ce voi face ca să nu le poti câştiga?
— Doar n‘o să...— Ba da. şi încă imediat! Tre
bue... ca să nu fiu prins!— Am o sofie... şi copii mici, ple-
dă Pont.— A ! făcu străinul, înmuindu-se,
atunci se schimbă treaba!— Uite ce e. zie Pont cu sufletul
la gură, fiindcă vad că prezenta mea te turbură în tr ’atâta, să-ti spun de ce am venit aici: vreau să mă ascund prin tufişurile acestea, măcar provizoriu.
— Să te ascunzi? repetă Tyson surprins.
— Da. ca să scap... căci şi eu mă aflu in încurcătură. Sunt căutat... şi trebue să fug.
— Tot pentru crimă?— Nu răspunse Pont. Un simplu
fals.— A, aşa! exclamă Tyson care
părea acum uşurat de o grea povară. Dar cazul d-tale e mai puţin grav decât al meu...
— Se poate, dar dacă mă prinde, mă închide.
— Exact, însă cu mine ar face altceva!
Pont tăcu, mulţumii că lucrurile se aranjaseră. Acum m i-i mai rămânea decâi să stea cu Tyson până când avea să aibă prilejul de a fugi...
— Dacă vrei să nu fii prins, zise T y son, te poli ascunde împreună cu mine. Vom sta la un loc şi, cu puţin noroc, vom nutea fugi în străinătate. Există Newhaven, Shor- cham, Littlchampton, dacă putem ajunge până acolo. Aceasta e tinta mea.
— Foarte bine, zise Pont.— Dar dacă m’ai minţit, de voie
sau de nevoie vei rămâne cu mine, astfel că nu voi avea de ce să mă tem. Tot im i t r ebue mie un tovarăş. E rău să petreci singur noaptea, în mijlocul acestor dune... Iar zilele simt şi mai urâte.
Rămaseră apoi multă vreme culcaţi unul lângă altul.
Pont îşi amintea de zilele acelea frumoase când îşi inaugurase prăvălia. Dum o scurtă epocă bună, a- f acer ile începură să slăbească. Luptase, bietul, din răsputeri pentru a se putea susţine, dar in cele din urmă fu învins. Si deaceea se afla acum in „vacantă“ . Pare paradoxal, dar aşa era. Pont îşi oferea băi de mare nu fiindcă i-o permiteau m ijloacele, ci fiindcă presupunea că al- tă-dată n’avea s’o mai poată face.
Ce păcat că nu putuse rezista mai multa vreme! Dacă ar f i dispus de un capital cât de modest, ar fi reuşit şi el. Aşa însă. peste trei luni. când va trebui să plătească chiria, totul se va prăbuşi, mai ales că tot atunci venea şi scadenta câtorva polite.
Se îneca omul la mal, căci cu optzeci de lire sterline... şaptezeci... chiar... da. da! cu cincizeci lire ar fi putut fi salvat. Numai cu cincizeci de lire !
Stăpânii de acest gând el îşi plimba priv irile de jur împrejur căutând parcă o soluţie, când în cele din urmă. atenţia i se opri asupra omului de lângă el. Pentru omul a- cesta autorităţile ofereau nu cincizeci ci o sută de lire !
Pont se prefăcu că doarme când Tyson îl trase de mânecă.
— Repede! Repede! la te uită colo! Vine cineva.
El deschise ochii şi văzu doi inşi, în dreptul dunelor, înaintând spre ei.
— Mai bine să rămânem aci, li- niştiti. Dacă ar vedea că încercăm să ne ascundem, ar putea să li se pară susipect.
— Hai, sus. şi vino cu mine! porunci Tyson printre dinţi. Nu vreau să mă expun să fiu prins şi m vreau să te expun nici pe d-ta.
— Cum vrei. se învoi Pont cu părere de rău.
O clipă Pont nutrise speranţa că cei doi indivizi vor trece ne lângă ei. Atunci el s’ar fi repezit pe negândite asupra criminalului, s’ar fi cramponat de mâna din dreptul buzunarului în care se afla revolverul şi ar fi strigat după ajutor.Cu un gest Tyson i l făcu să pricea
pă că trebuia să ocolească tufişul cel mai apropiat şi să se ascundă acolo, fă 'ă cea mai mică zăbavă. Pont se stmrsc urmat de Tyson, a
cânii fată se criwase in tr ’im snrds sinistra..
— Noroc că sunt eu aici, ca să te scap, murmură el. Fură mine, ai f ifost prins acum...
Umblării fără încetare toată după amiaza aceia lungă de vară, având grijă să se menţină mereu pe culmi de unde se putea vedea bine de ju r împrejur şi evitând văile mule l i s’ar, f i putut tăia retragerea.
Către seară ajunseră înaintea l i nei colibe ciobăneşti unde rămaseră până a doua zi de dimineaţă când porniră din nou la drum.
Cea de a doua noapte a tovărăşiei lor o petrecută în tr ’o carieră de cretă. Când se deşteptară, în zor ii zilei, ploua cu găleata. Se anunţa o zi grea. Pont avea ameţeli care l făceau să se poticnească mereu şi să se oprească pentru aşi reveni în fire.
Aceasta î i s ili să caute un refugiu înainte de ivirea nopţii. Se instalară în tr ’o pădure de fagi. Tyson a- prinse un foc mic de uscături spre a-l încălzi puţin pe Pont care era scuturat de friguri. Acesta începuse să delireze. închise ochii şi rămase câtva timp nemişcat. După unul din aceste penibile accese, privea in ju ru l său. Pont văzu deodată că era singur. Insfârşit, prilejul de-a fugi, atât de mult dorit, i se prezenta a- cum, dar va i! nu se mai simţea în putere s’o facă.
El recăzu în tr’un fel de amorţire vecină cu toropeala, din care îi scoase numai întoarcerea Iui Tyson.
— lată, spuse crim inalul întin- zându-i o sticluţă, bea din asta, are să-d facă bine.
— Unde ai găsit-o ?— Pe aici, pe aproape, se află un
sat. M ’am dus la han. Era cam riscat, dar n aveam încotro. Din fe ricire, n’am fost recunoscut. Cu siguranţă că oamenii m’au hiat drept o haimana oarecare.
Pont bău cu lăcomie coniacul. Căldura alcoolului î i redete imediat luciditatea mintii. P riv irile sale se plimbau dela sticlă la Tyson şi apoi din nou la sticlă, dar nu zise nimic.
— Ei, tc-ai mai înviorat? II în trebă T y son
Pont dădu din cap, mai bău o înghiţitură şi adormi.
A doua zi, Tyson m mai ştia ce sä facă pentru Pont, silindu-l să se odihnească oridccâteori î l vedea prea obosit, propunându-i chiar să-l ia in spinare când ajunseră la un coborîş mai abrupt.
Seara, se opriră la o cocioabă pe marginea drumului şi hotărâtă să se culce acolo.
— Cred că nu mi-ar face rău să dorm puţin, declară Tyson; noaptea trecută n’am putut închide ochii din cauza d-tale.
Cu picioarele lungite de pământ şi cu spatele rezemat de zid, el continuă:
— /iî f i dezolat dacă t i s’ar în-
(C on tinuare in pag ina 11)
e
U P R O C E S E
1 = C U R IO A S E
rM O A R Ă
S ă nu vă închipuiţi cumva o explorare în fundul abiselor oceanului în căutarea lingourilor de aur ră
mase in casosa de fer a vreunei corăbii spaniole scufundate pe vremea lui Filip al ll-lea, nici vreo expediţie în marea Caraibilor, pe urmele prăzii îngropată în peşteri misterioase de către piraţii de o- dinioară. Nu, nimic din toate acestea. Vânătoarea la care facem aluzie a fost mai puţin emoţionantă, „comoara” fiind reprezentată de o drăgălaşe fată de douăzeci de ani, cu părul blond şi ochii negri, scăpărători pe chipul înfrumuseţat de nn suirâs fermecător.
Un comitet de binefacere din Boston, cu una din acele iniţiative de gust îndoel- n,jc în care se complac mulţi americani, organizase o „vânătoare 'bipă comoa'a pentru tinerii celibatari plictisiţi de singurătate si înclinaţi să se însoare. Regulamentul prescria concurenţilor o limita de vârstă: dela 23 la 45 dc ani; pentru rest, succesul fusese lăsat pricepem şi inteligenţei fiecăruia. Cele mai răspândite ziare publicară fotografia „comoa- rei” anunţând că fata, absolut fără pata, aduce ca zestre fericitului „descoperitor o vilă complet mobilată şi un venit de 1000 dolari pe an, proveniţi dela o moştenire lăsată în acest scop de către un mare filantrop care voise astfel sa asigure fericirea unei perechi de însurăţei.
Modalităţile relative la acordarea premiului fuseseră dictate chiar de testator, un milionar foarte original care în viata lui nu suferise femeile. „Logodnica trebuia să fie orfana, cu o purtaie ireproşabilă, săracă, dar vrednică pentru a-şi câştiga viaţa. Ea trebuia să se oblige că va respecta condiţiunile concursului, acceptând să se mărite cu învingător, ori. cine ar fi fost el, frumos sau unt, bogat
sau sărac.„Vânătoarea după comoara trebuia
să se desfăşoare după un plan foarte complicat cu indicii presărate prin întreg o- ra.su 1 şi legate între ele de nn fir subţire însă cu neputinţă de văzut. Aceasta anevoioasă cercetare trebuia să puna la grea încercare pe concurenţi pentru a dovedi inteligenţă, răbdare, voinţă şi stăruinţa, toate daruri indispensabile pentru a merita stima unei femei oneste şi a duce o familie la prosperitate. Fata trebuia să fie ţinută în umbră, de mecanismul concursului, spre a o împiedica să-şi aleagă sin. gură soţul, dând instrucţiuni vreunuia dintre participanţi şi punându-1 astfel in măsură de a-i întrece pe ceilalţi.
Concurenţii au fost în număr de douăzeci şi patru, printre cari numeroşi bogătaşi, împinşi de dragul aventurii sau de iubire subită faţă de necunoscuta fata văzută în fotografie. „Vânătoarea’ începu şi se desfăşură în prezenţa unui public imens şi nerăbdător. Se acordase opt zile pentru cercetări; după trecerea aces
tui termen, în caz de rezullat negativ, concursul trebuia să se repete cu alţi participanţi. Fireşte succesul era rezervat primului care ar fi sosit la potoul reprezentat de graţiosul cuib nupţial — o vilă la periferie — unde, aşteptau mireasa, pastorul şi doi membrii ai comitetului cari aveau să fie martori la ceremonia nunţii. In orice moment s’ar fi descoperit „comoara” totul era gata pentru ceremonie.
Dar programul a fost turburat de un incident neprevăzut care dovedeşte încă odată că inimei nu i se comandă şi că nu ajută la nimic să îngrădeşti voinţa omenească între gratiile unei închisori morale, chiar dacă e vorba de gratii aurite. După abia patru zile de intense şi fructuoase cercetări, doi concurenţi dibuiră ţinta năzuinţelor lor şi se repezită în- tr’acolo cu toată ardoarea pe care le-o insufla setea cuceririi. Erau nişte indivizi la antipozi ca prestanţă fizică şi ca poziţie socială. Unul, de douăzeci şi şase ani, înalt, voinic şi cu înfăţişare simpatică, •iar sărac-lipit, celălalt, de vreo patruzeci de ani, diform şi cu chipul gălbejit, dar în schimb putred de bogat. Ajunseră împreună la locul ultimului indiciu şi de acolo tot împreună, se avântară într'o goană disperată spre victorie. Omuleţul slut şi bogat dispunea de un puternic automobil personal, condus de un şofer ex
perimentat, pe când chipeşul tânăr săraci trebui să se mulţumească doar cu un taxi hodorogit. Astfel, el sosi cu câteva minute zăbavă, arătând miresei un chip sim-< patic dar răvăşit de o adâncă dezamă- gire.
Se petrecu atunci ceeace extravagantul testator şi pasivii lui executori nu-şi înn chipuisei'ă nici pe departe. Fata nu vroia în ruptul capului să se mărite cu omule-« ţul diform declarând că renunţă nu nu* mai la banii lui, ci şi la vilă şi la cei 1000 de dolari venit. N’a putut fi clintită din' hotărîrea ei; nici rugăminţile candidatului respins, nici mustrările membrilor, Comitetului cari întrevedeau falimentul iniţiativei lor şi ridicolul ce-avea să cadă asupra autorităţii locale. Ca să complice
lucrurile iată şi o plângere pentru grave daune morale prezentată de concurentul lipsit de „comoara” pe care-o cucerise în mod legitim; el învinueşte Comitetul de-a nu fi respectat obligaţiile luate.
Ca să-l împace i s’a făgăduit că-i vor găsi o altă soţie, dar omuleţul nici nu vrea să audă; s’a îndrăgostit de fotografia apărută în. ziare şi acum vrea fata, pe fata aceea, iar nicidecum pe alta! Intre timp, miss Cristina Gibson — aşa se numeşte „comoara” — fără să se sinchisească de ameninţările ce i le-a adresat Comitetul pentru nerespectarea contractului, n’a mai aşteptat sentinţa tribunalului şi s’a măritat cu tânărul sosit cam târziu la potou, însă tocmai la timp ca să-i cucerească inima.
«■■nil' III'
mir
• T jl lUI ‘ ï S E Œ l S I S r E a B f «
23 Iu lie 1324 : Moare Frederica HauJIe, fa imoasa prezicătoare: a fost unica femeie ca?« a convin.s pe celebrul medic-poît Jestiiiius Kerner să asiste la experienţele sale. Ea a afirm at ia r Eemaei a confirm at că ş tia foarte m ulte taine desjm v iaţa de dincolo tio morrnânt; dar din, v iaţa aceea n ’au rămas apoi decât trăncănelii« lor pământene.
S caunu l e lectric, m ijlo c m odern p e n tru execu ţiile capita le , a îm p lin it an u l acesta o ju m ă ta te de veac de tu rbu ră toa re şi h u lită existenţă. D a r pe rfec ţiunea la care a a juns astăzi n ’a dobîn- d it-o decât în vrem ea d in urm ă, după ce trecuse p r in t r ’o serie lungă de tra n s fo rm ă ri s im p lif i c ă r i m enite a scurta cât m a i m u lt cu p u tin ţă u ltim e le c lipe de im pres ionan tă agonie ale cond a m n a ţilo r la m oarte.
D esenul nostru a ra tă s is tem ul fo lo s it în anu l 1800, la în c h isoarea d in A u b u rn ( Statele U n ite ) unde a avut loc cea d in tâ i eec\uţie cap ita lă p r in e le trocu t are. P r im u l executat a fost un asasin, anum e K emme 1er.
Cititorii îşi amintesc poate de următoarea notiţa publicată în ziarul: „Peking Gazette”, una din cele mai vechi gazete din lume, care a publicat zilele trecute, în numărul jubiliar scos cu prilejul împlinirii unui mileniu de apariţie, o statistica foarte curioasă. In zece veacuri de activitate, 1797 de redactori ai ziarului au fost condamnaţi de justiţie pentru dilerite vinovăţii. Cea mai mare parte dintre condamnări a fost pronunţată pentru „ne- respectarea regulilor politeţii, prescrise de legile chinezeşti”.
China, care cunoaşte arta tiparului, în formă de inciziuni potabile de lemn, de mai bine de im mileniu şi care folosia literelor mobile înaintea lui Gutenberg, are meritul de a ii dat la iveală prima gazetă. Această primă gazetă se numea „Ching-pao” adică „Ziarul capitalei' si era un cotidian informativ, publicat de puterea centrală şi răspândit în tot imperiul cu ajutorul serviciului poştal.
Forma acestui cotidian era aceea a u- nui caeţel şi conţinea copia edictelor imperiale, dările de seamă ale consiliilor de miniştri, rapoarte ale guvernatorilor şi ale prefecţilor, constituind astfel pentru istorie un bogat izvor de informaţie. Acest jurnal a luat sfârşit după o existenţă milenară, odată cu căderea ultimei dinastii.
Jurnalele, după concepţia europeană de întreprindere autonomă şi comercială, au apărut în China, ca o imitaţie a presei strçine în porturile marelui imperiu, după războiul opium-ului.
Ea a fost introdusă deci de streini. Prima încercare de a creia un ziar chinezesc pentru marele public e reprezentată de „Chung Waihsin-pao” adică „Noul jurnal chinez şi străin” care şi-a început a- pariţia în 1858, în oraşul Hong-Kong. A- cest exemplu a fost imitat, astfel că în timp relativ scurt, numeroase jurnale au apărut la Shanghai şi la lientsin.Din ziarele astăzi existente, „Shan-pao”
fondat în 1872 la Shangai, este organul de presă cel mai autoritar al acestui oraş cu 3.500.000 de locuitori.Apariţia a numeroase gazete este strâns
legată de viaţa politică a ultimelor decenii. Datele importante din acest punct de vedere sunt: primul războiu chino- japonez (1894-1895); revoluţia din 1911; războiul mondial (1914-1918) şi mişcarea K u o -m in -T ang -u lu i din 1924. Aceste evenimente politice, cari au avut la timpul lor un pronunţat caracter social şi economic, s’au bucurat de o mare înrâurire asupra mişcării literare şi culturale.
Mişcarea numită „renaşterea” susţinea printre altele, principiul că trebue să se scrie după cum se vorbeşte. De fapt, până în zilele noastre, o prăpastie adâncă despărţea limba vorbită de accea scrisă; aceasta din urmă se putea învăţa numai după muiţi şi obositori ani de studii/ Din această cauză, literatura chineză rămânea absolut inaccesibilă persoanelor cu o cultură mijlocie.
Jurnalele de importanţă secundară sunt în număr de (300, dintre cari aproape 60 apar la Shangai. In această metropolă cele mai importante organe de pre
să sunt: „Shen-pao“ cari au un tiraj de 500.000 de foi zilnic.
Un număr de 50 de ziare apar la Pe- ching; 40 la Canton; 30 la Tientsin. Jurnalele cele mai răspândite au o singură ediţie pe zi. Numeroase cotidiane tipăresc şi câte-o revistă săptămânală al cărui caracter poate fi literar, economic, sportiv, turistic, etc.
Un mare loc ocupă în publicistica periodică almanahurile şi hebdomadarele sportive, închinate în special automobilismului.
Cum se tipăreşte un ziar chinezesc?într’o vastă tipografie care imprimă
un cotidian, este interesantă şi demnă de admirat munca lucrătorului zeţar sau culegător.
Natural, astăzi se întrebuinţează şi în China literele mobile din plumb, spre deosebire de veacurile trecute când fiecare pagină era sculptată pe câte-o placă de lemn.
Pala tu l în care îunctionează redacţia şi tipografia z ia ru lu i ,,Shan- Pao”. Precum arătăm în acest articol, z ia ru l posedă o rotativă cate tipăreşte în tr ’o oră 5,890 de exem
plare. ^
Este adevărat că pe vremea aceea, tiparul reprezenta adevărate capodopere de fineţe şi de rafinament.
Munca zeţarului e foarte grea pentrucă în timp ce limbile occidentale au numai 25 litere alfabetice, limba chineză numără până la 6000 de semne alfcbetice.
Evident că nu fiecare literă e îa fel de des întrebuinţată.
Zeţarul chinez e nevoit să alerge încolo şi încoace în faţa unor imense etajere pentru a culege literele necesare care se deosebesc adesea între ele prin- tr’un singur punct. In afară de aceasta, în limba chineză se citeşte de sus în jos şi dela dreapta la stânga.
Cotidianele de mare tiraj au adoptat tehnica occidentală. Asstfel, ziarul „Shen- pao”, posedă o rotativă care tipăreşte în- tr’un ceas 5000 de exemplare dintr’un ziar de 12 pagini.
Jurnalele se difuzează prin poştă sau prin revânzători.
Ce găseşte cititorul chinez în ziarul său ? Care este împărţirea materiei ? In ziarele chineze locul de cinste îl ocupă articolul de fond, tipărit şi scris în vechiul stil clasic. Restul paginilor scris în limba vorbită, în stil popular.Există apoi o rubrică literară, una ştiinţifică şi una tehnică; în fară de aceasta, fiecare ziar publică o nuvelă zilnică, o coloană sportivă şi un colţ de corespondenţă cu cetitorii.
Anunţurile comerciale sunt împrăştiate pretutindeni, dar se află în mod compact pe prima pagină. Ele sunt bogat ilustrate şi au un aspect foarte plăcut la vedere.
In Shangai există şi o presă de şantaj sau de scandal, foarte temută de opoziţia politică şi de cercurile financiare din spatele grupurilor politice. Ea trăeşte, exclusiv, din scandaluri de tot felul şi pare să fie informată de tot ceeace se petrece în lume. Această presă deţine taina cea din urmă care explică fenomenul politic.
Din această cauză presa politică trăeşte de mai mulţi ani în regimul unei aspre cenzuri. Revistele săptămânale, bi- săptămânale şi lunare, exercită o influenţă spirituală mult mai puternică decât cotidianele.
De aceea ele se tipăresc într’un tirai mare. Numărul lor este aproape de 450. Toate domeniile de preocupare sunt înfăţişate în această presă periodică; începând cu ştiinţa cea mai severă şi până la revista de picanterie.
De fapt „valul gândirii noui“ cum este numită revoluţia socială, spirituală şi culturală din 1924, s’a afirmat în toate straturile populare prin mijlocul acestor reviste. Titlurile lor ne fac să înţelegem şi tendinţele. Astfel apar: C u ltu ra Nonă, Noua Educaţie, Societatea Nouă, Recons truc ţia , L iberta tea , C hina N ouă , etc.
Pe lângă presa chineză apar în marile oraşe chineze şi numeroase ziare scrise de europeni. Astfel, în oraşele cu trafic internaţional, apar 20 de ziare englezeşti,5 nord-americane, trei ziare germane şi săptămânalul „D e r Ostasia H ische L lo yd . Din 1925 apare în Tientsin habdomada- rul german „Deutsch-chinesischen Nachrichten”.
Anumite ziare aparţinând chinezilor şi redactate tot de ei apar în limbi europene: astfel sunt cele două cotidiene scrise In engleză „China-Tima” din Shangai şi „The Leader” din Peking.
Italia e reprezentată prin interesanta revistă „Marco-Polo“ ce apare în Shangai, în colaborarea gazetarilor şi oamenilor de afaceri italieni, precum şi a diferitelor personalităţi chineze şi japoneze prietene ale Italiei.
Precum vedem, în pofida războiului, presa chineză a luat o desvoltare uriaşă.
A S A S I N U L{ U rm a re din pagina 8)
tâmpla ceva. Nu ştiu dacă mă înşel, tlar mi se pare că, înainte de întorsătura cea rea, d-ta trebue să f i fost un băiat bun.
Şi Tyson se porni pe vorbă până ce oboseala îi închise ochii şi a- dormi. Pont se sculă, căutând să-şi adune toate puterile şi să-şi concentreze atenţia asupra unei singure tinte.
Acum, când îi sosise ceasul. Pont făcea eforturi pentru a nu se scârbi de sine însuşi: „O sută de lire murmură el spre a se stimula. Mai curând sau mai târziu, tot va câşti- da cineva recompensa... Şi atunci, mai bine eu decât altul, nui- aşa?“ mai bine eu decât altul, nu-i aşa ?" scotoci în buzunar, dar chiar în momentul când el puse mâna pe revolver, crim inalul se trezi.
— Nici o mişcare! urlă Pont. Eşti in mâna mea!... Nu mişca!..
— Glumeşti? zise Tyson, oarecum neliniştit. Sau nu ti-a trecut încă delirul? Ori poate vrei să râzi ile mine?
— Nu mişca, repetă Pomt. A i să vezi în curând că nu glumesc deloc. Te voi preda politiei... Voi câştigao sută de lire ! Am nevoie de aceas
ta sumă de bum. 'Am mare nevoie deoarece am o afacere pe cale de a da faliment şi cu această sută de l i re vom fi to ţi salvati, sotiu mea. copiii şi eu. Iută de ce ţi-am întins cursa. Acum pricepi?
— Pricep, murmură Tyson posomorât.
— Scoală-te, porunci Pont pri- vindu-l pe deasupra revolverului. Şi nu uita, mai cu scamă, că sunt cu degetul pe trăgaci. Eşi înaintea mea. Bine, acum ia-o pe cărare.
Când ajunseră la poalele dunelor, soarele nu dispăruse încă sub o rizont. La două sute de metri de ei se aşternea o şosea. In liniştea a- murgului se auzeau glasuri de oameni.
— Stai! porunci deodată Pont cu glasul uşor înăbuşit.
Tyson, care îl preceda cu cinci paşi, se opri şi îşi întoarse capul.
— Degeaba! se bâlbâi Pont. Nu pot... Asta întrece puterile mele... Nu pot...
Pe fata lui Tyson în flo ri un surâs ciudat.
— A, bănuiam eu că nu eşti din aceştia!
— la -ţi revolverul şi du-te sănătos. lntoarce-te în mijlocul dunelor, acolo vei f i în siguranţă...
$ i făcând stânga împrejur, o luă la fugă spre şosea, fără a se mai întoarce o singură dată.
După câtva timp el întâlni mai
întâi nişte case izolate, apoi, cevamai departe, i se iv i înainte bariera unu orăşel de pe coastă. Nehotărât şi visător, omul nostru se oprise un moment când simţi o mână pe umăr.
— Dumneata? strigă el buimăcit, revăzându-l pe acela de care se despărţise. Ce, tî-ai pierdut mintile? Ştii doar bine că vei fi recunoscut.
— Putin îmi pasă, răspunse T y son. Te am strigat de mai multe ori dar nu te-ai întors.
— Vei U recunoscut, repetă Pont.— Nu mai vreau să mă sustrug
justiţiei. Singurul meu gând fusese să te conduc teafăr la Southamptan şi să-ti ajut să te îmbarci. După a- ceia m’aş fi predat. De mult nu mă mai gândeam la mine şi mă străduiam numai pentru d-ta. Pari atât de slăbit, atât de incapabil de a te apăra... Simţeam că te vor prinde imediat.
— Mai ai încă timpul să te întorci. dacă vrei să scapi... haide...
— Nu, nu. căci asta mi-e soarta şi mai bine o înfrunt. Ce viată e aia când trăieşti sub veşnica ameninţare de-a f i spânzurat? la asta... repede!
Maşînaliceşte Pont apucă revolverul pe care Tyson i- l întindea.
— Mai bine să pro fiţi d-ta de recompensă... O meriti.
Şi, mai înainte ca Pont să-l f i pu
tut împiedica, el chemă un jandarm care tocmai trecea pe şosea.
— lată un om, zise el arătându-l pe Pont. care doreşte să mă ares-' tali.
— Cum? exclamă poliţistul uimit, zărind revolverul din mâna lui Pont,
— Eu sunt autorul crimei din Ee* llingham, urmă Tyson. Omul acesta m’a prins în regiunea dunelor şi recunosc că a fost foarte îndemâna-> tec. F ii lin iş tit: nu voi opune nici O rezistenţă.
Pont se uită la Tyson şi Tyson î i surâse.
— M i ai fost un bun tovarăş, mai zise acesta din urmă — adăugând apoi încet: La urma urmei, prea a durat mult, prefer să isprăvesc odată.
*După o oră, Pont era în pat, in-
t r ’un hotel din localitate şi răspun* dea discret unui ziarist care şedea lângă el.
— ...Dar nicidecum, d-le Pont; nu sunt de părerea dvs., declară ziaristul. Ancheta judiciară a descoperit multe, ştiţi, şi sunt circumstanţe a- tenuante în favoarea lu i Tyson. Ea am pretenda că mă pricep şi creţi că. dacă nu va fi achitat, va scăpa cel mult cu câţiva ani de puşcărie“,
— Iar în ziua când va ieşi, strigi* - Pont, puteţi f i sigur că-l voi lua to* varăş la prăvălia mea... In tot cazul, caraghioasă mai e şi vial a asta!...
. i* i. **
— Ajută-m i, colega, am sfârşitu l »cestui exerciţiul
u ita t
///>c
— Bărbăţele dragă, trebue să-ţi »»ărturisesc ceva: voi face un ou.
— C e ti trece prin m inte, să um bli p rin toată institu ţia şi să spui că am o logodnică?
— Nu-i n ic i o ruşine, dom nule procurisi, şi eu sum una. V ânătoru l am ator
A S '- e
— Mămico, iţ i « a i aduci amintfe
cum arăta tăticu în civil?..
__ Dragă, a tâta tim p cât suntconcentrat, te-aş ruga, să aşezi paturile în dorm itorul nostru num a i aşa.
Nepotul: — Mulţumesc măluşic pentru cadou.
M ătuşa: — N’ai pentru ce.Nepotul: — Asta a fost ţ i părerea
mea, dar m ăm ica a spuţ că trebue să-ti m ulţumesc
C o n ţ i i i r a c î o a c i i a i e
« le a r l i s t
— Cine-i sub pat?— Nimeni.— Curios, aş fi pu tu t să ju r c’am
auzit un zgomot.
*
C o n f i d e n ţ e î n o g r a d a
« p « in â lo 'r
(iHM 'iMf n ÜTTil IWF tm ACU IME ’ROMANE de ACT »UN E $IPA51UNIE
la piati. 26) Romancier scoţian (1771-1832). 28) Prepoziţie 30) A». ’ al Rinului. 32) Prefix. 34) Ii ninge tenul. 35) Ii curăiă > «avui ten. 38), Aliaje de cupru Çi zinc- 40) Funcţiunea socială a femeii. 41) O utilizează înainte de nr. 7 oriz- 42), , Remediu universal. 43) înlăturată-
VERTICAL : 7) Confidenta cea mai intimă a unei femei la masa de fard. 2) Specie de narcis. 3) Stea pe sfântul potir. 4) Pudra, crema, etc... . 5) Ii dă culoarea fraget atât de cu- . noscută. 6) Condamnat la o amendă. 9) In acest chip. 10) Năframă . tristă pe ochi frumoşi. 12) Este în permanentă în poşeta d-rei. 13) II : îmbracă după bae. 19) Cel care neagă existenta lui Dumnezeu. 23) . Stock. 25) Da cu apă de cologne. . 27) Plin de... onduline. 28) Ii usucă j tenul. 29) Este nedespărţită de d-na. Pilulă. 33) Personaj biblic. 34) Sa- ~ bie, paloş. 36) In toaletă matinală.' 37) Ţesătură orientală..39) Tufă de ' păr pe capul... cuconiţelor. 41) La revedere, iubito!...
M_, o fg «o *• â if ar « * ta 1 i g» I sia!“ Se dau următoarele cuvinte:
' Her, Eoi, Est, Soc, Park, It, Ruta. rAdăogându-i-se fiecăruia câte un munte, se va forma opt cuvinte cu următoarele semnificaţii:
1 1. Marginile unei ţări; 2. Ţară în ■Âsia-Mică, colonizată de Eolieni; 3. învinse (fig.); 4. Casă de primit Si de îngrijit bolnavii; 5. Plin de curaj; 6. A Bărtăni; 7. Substanţă tare şi lucioasă ce se obţine prin .vulcanizarea cauciucului; 8. Lătrat prelungit.
iniţialele citite de sus în Jos, vor «ta numele unui celebru astronom atenuau născut la Hanovra, descoperitorul planetei Uranus şi creatom i astronomiei stelare (1738-1822),
Ö s f e r e o f a kr
I Aceste două figuri pe care le-a executat concomitent un desenator fcji gândul de a le face perfect identice, au câteva puncte cari nu pot înlesni aceasta perfectă asemănare. Care sunt acestea? • - _
Nou!
ORIZONTAL: 1) Cea mai mare din insulele japoneze — 6) Nume/.; generic al divinităţilor nationale din Japonia — 10) Locuitor vechiu japonez — 15) Oraş- în Japonia — 16)’ Una dim divinităţile feminine în religia simitilor politeisti — 17) Instrument muzical — 18) Eost preşedinte al. republicéi Elveţiei — 21) Pictor spaniol (m. 1828) — 24) Plantă indiană care furnizează fibre téxtile — 25) Regele Atnaleciţi- lor, învins de Saul.
VERTICAL: I) Lac în Sudan. 2)
Vechiu oraş babilonian. 3) Notă din gama orientală. 4) Perfect (în U. S. A.). 5). Sodiu. 6 )Prima . capitală a Japoniei. 7) Diviziune de timp. 8) Zeiţa egipteană a dreptăţii. 9) Localitate japoneză la 10 km. de Tokio:— 10) Oraş în Japonia pe linia ferată Tokio — Narava. 11) Int. 12) Notă bisericească. 13) Oraş japonez în peninsula Sagomi. 14) Ţara Soa- relui-Răsare. 19) Comună pe Rin. 20) Armăsar. 22) Rege al Basanu- lui (bibi.). 23) Semivocală sanscrită
A. M.
In
f * -
2 5 J
1 a 7
r5sRS
-
r
ni
9 SS J « 1 f Æ i sm
TÀ10
•ii »2 SS i i / J S* i ■
gr ~
Vt
f
W 1 Uii m i
1 m s' i ‘n a r r " m2223 1 '
mm2h %1 '
27
M-
m _3?
S 29
k5i 53
l . ■ mp j :
1 a M E P w '
39
1 J m to m>'*Z
I l u z i e o j p t i c ă
C-.c patru linii orizontale trasate, în figura de fată vă apar în diferite forme: curbe, frànte, etc. Fără a le controla grafic, cum sunt în realitate?
N o u ! A ap ăru t
V a le a 8egi$orA v e n t u r o a s a e x p lo r a r e
. a s u b t e r a n e l o r l u i
T J T - A N K - A M 8 U L E I » 1 1 2 P A S I N Ic h i o ş c a r i , l i b r a r ! f i Sa g ă r i
ORIZONTAL: 1) Este lucrul de căpetenie în fardarea d-nei. 4) Se zice că aplicarea ei o întinereşte. 7) Lacul unghiilor. 8) Provincie în Tibet. 10) Negaţie. 13) Plantă sacră, la Perşi. 14) Proastă. 15) Industriaş francez,* fondatorul unei importante manufacturi de piane
(1752-1831). 16) Umflătură pe corp (Olt). 17) Ţintă. 18) Rău. în Elveţia1.• 20) In- fiecare dimineaţă, îi dă vigoare şi dispoziţie sportivă. 21) Ceva -care n’ar trebui să te intereseze la o femeie pe care o placi; faptul c’o placi e cel mai bun certificat. 22) Acest (pop). 24) A cânta
Asasin sau asasina? sa? Tu? El? Teroare colectivă In lumea selectă. Detectivul Laroz „omul care nu dă j r e ţ “ va desSega el n o d u l pasionantei
e n i g m e ?1& Lei — 224 pagini.
La chioşcari, librari ţ i în gări.