tehnici seminar paradigma, teorie, model +cerinte aplicatie
DESCRIPTION
seminarTRANSCRIPT
Tehnici mediatice seminar
octombrie 2012
drd. Laura Păuleţ-Crăiniceanu
Concepte fundamentale
PARADIGMĂ TEORIE MODEL
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Fenomen
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
De ce?
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Paradigmă
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Teorii
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Modele
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Modele
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Modele
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Paradigmă
Teorie
Model Univers/
fenomene
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării Paradigmă
un ansamblu de elemente epistemologice,
teoretice şi conceptuale coerente care serveşte
drept cadru de referinţă unei comunităţi de
cercetători dintr-o anumită branşă
este un mecanism de cunoaştere, de selecţie şi
de recompunere a realităţii, care asigură
înţelegerea acesteia pentru reprezentarea ei în
adevăr ştiinţific
paradigmele “proporţionează” contextul în care
se formează teoriile şi modelele teoretice,
prezentînd direcţiile generale de grupare a
diferitelor teorii
analiza unui fenomen nu are sens dacă nu face
apel la o paradigmă
o paradigmă este prin excelenţă reducţionistă
o paradigmă presupune o înţelegere determinată
asupra lucrurilor şi în care prevalează o formă de a
gîndi asupra altora
este procesul de transformare pe care cercetătorul
îl realizează pentru a-şi construi obiectul ştiinţific al
cercetării: stabilirea a ceea ce trebuie observat şi
scrutat; formularea unor întrebări în raport cu un
obiectiv; interpretarea rezultatelor ştiinţifice în cadrul
paradigmei
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării Paradigmă
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării Paradigmă
în ştiinţele sociale, termenul de paradigmă este
folosit pentru a descrie ansamblul experienţelor,
convingerilor şi valorilor care afectează forma în
care un individ percepe realitatea şi forma în care
răspunde la respectiva percepţie
trebuie luat în considerare şi faptul că şi lumea
este înţeleasă prin intermediul paradigmelor, de
aceea este necesar ca semnificatul paradigmei să
fie forma prin care este înţeleasă lumea, omul şi
realităţile din apropierea domeniilor de cunoaştere
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării Paradigmă
schimbare de
paradigmă = evoluţia
gîndirii care are loc în
discipline şi în societăţi
pe parcursul istoriei şi
care impune, în mod
emergent şi imperativ,
o nouă manieră de a
privi lucrurile şi a
interpreta fenomenele
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
o teorie este un sistem logico-deductiv format
dintr-un ansamblu de ipoteze sau presupuneri,
dintr-un cîmp de aplicaţie (ce tratează teoria, ce
ansamblu de fenomene explică) şi cîteva reguli
care permit extragerea de
consecinţe care validează
ipotezele
teoriile servesc la confecţionarea
modelelor ştiinţifice care să
interpreteze ansamblul amplu al
observaţiilor în funcţie de axiomele,
ipotezele şi postulatele teoriei
Teorie
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
în general este dificil de
explicat în detaliu în ce
constă o teorie dacă nu se
specifică domeniul de
cunoaştere sau cîmpul de
aplicaţie la care se referă,
tipul de obiecte la care se
aplică etc.
Teorie
o teorie nu este o soluţie, este o posibiltate de
atrata o problemă
cuvînt polisematic » » vom utiliza accepţia
epistemologică a termenlui, aşa cum este ea
aplicată în genaral în ştiinţe şi, în particular, în ştiinţele
comunicării
o reprezentare abstractă, conceptuală şi
simplificată a modului de petrecere a unui/ unor
fenomen/ fenomene din realitate
o construcţie de concepte pe baza căreia se pot
formula previziuni condiţionale apropiate de ceea ce
considerăm că se întîmplă în lumea reală
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării Model
cuvînt polisematic » » vom utiliza accepţia
epistemologică a termenlui, aşa cum este ea
aplicată în genaral în ştiinţe şi, în particular, în ştiinţele
comunicării
o reprezentare abstractă, conceptuală şi
simplificată a modului de petrecere a unui/ unor
fenomen/ fenomene din realitate cu scopul de a
analiza, descrie, explica şi simula fenomene şi
procese
o construcţie de concepte pe baza căreia se pot
formula previziuni condiţionale apropiate de ceea ce
considerăm că se întîmplă în lumea reală
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării Model
un model nu este o ipoteză ştiinţifică irefutabilă!
(un model poate fi un eşec, acest lucru poate
constitui o premisă pentru îmbunătăţirea lui)
modelele se construiesc fiindcă înţelegerea
realităţii nu se poate desprinde direct din teorie
modelele se construiesc în
interiorul paradigmelor, avînd
utilitatea unui instrument de
cercetare
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Caracteristici şi limite Model
funcţia organizatoare – ordonează şi relaţionează
sistemele între ele şi oferă cercetătorului imaginea unei totalităţi, altfel imperceptibile
funcţia predictivă – un model are calitatea de a
putea face predicţii asupra rezultatului sau cursului
evenimentelor (cînd predicţiile sînt complete şi sînt de
natură cantitativă, atunci un model poate avea şi
funcţie de măsurare)
funcţia euristică – prin simplificarea pe care o
presupune un model, cercetătorul ajunge la punctele
cheie ale unui proces sau sistem, modelul putînd astfel
la descoperirea a noi metode de studiu a unui atare
fenomen
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Funcţii Model
Cît de general şi cuprinzător este modelul?
Cît de fructuos este modelul?
Cît de importante pentru domeniul de
investigaţie sînt predicţiile pe care le face?
Cît de precise sînt măsurătorile pe care le
poate realiza?
Cît de mare e simplitatea modelului?
Cît de clar sînt definite conceptele modelului?
E specificată logic şi clar relaţiile dintre ele?
Concordă aspectele din realitate cu rezultatul
ipotetic prezis de model?
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Evaluare Model
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Paradigme în ştiinţele comunicării
paradigma emiţător-receptor – Postulat: “dacă
există informaţie şi transfer există comunicare”)
paradigma interacţionist-sistemică – Postulat:
“interacţiunea susţine comunicarea” (premisa
relaţională)
paradigma constructivistă – Postulat: “sensul
unei informaţii nu este dat, ci se construieşte în
timpul comunicării”
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Teorii ale comunicării
teoria informaţiei
teoria acului hipodermic
teoria utilizărilor şi recompenselor
teoria cultivării
teoria cîmpului social
teoria învăţării sociale
ş.a.
Concepte fundamentale în ştiinţele
comunicării
Modele ale comunicării
modelul lui Lasswell
modelul lui Shannon
modelul lui Newcomb
modelul Westley-MacLean
modelul lui Schramm
modelul fluxului în doi paşi
modelul circular
modelul orchestrei
modelul tranzacţional
modelul hipertextului
modelul situaţional
modelul „utilizărilor şi
recompenselor”
Aplicaţie – Modele ale comunicării
Cerinţă
Realizarea unei fişe de prezentare a unui model de
comunicare (dintre cele cuprinse în programa
seminarului) – cca. 2000 de cuvinte (excluzînd
schemele, link-urile)
Mod de lucru
Fişa se va realiza în format colaborativ, utilizînd
Google Docs. La fiecare fişă vor lucra cîte 3-4
studenţi. Ulterior, aceasta va fi corectată şi revizuită
de ceilalţi colegi de grupă. Modelele vor fi
prezentate cu prilejul orelor de seminar.
Aplicaţie – Modele ale comunicării
Structura fişei modelului
descrierea modelului şi încadrarea lui într-o paradigmă;
reprezentarea grafică a modelului;
autorii modelului, contextul socio-istoric al apariţiei şi
dezvoltării modelului;
exemple de situaţii de comunicare care să ilustreze
modelul;
găsirea unei metafore care să surprindă modelul;
evaluarea modelului
perspective asupra modelului puse în discuţie de diverşi
cercetători;
comparaţie cu un alt model din clasa sa sau din altă
categorie
Aplicaţie – Modele ale comunicării
Termene de predare
Fişa de prezentare realizată de echipă:
• duminică, 4 noiembrie – grupa I
• luni, 5 noiembrie – grupa a II-a
Fişele revizuite de celelalte echipe:
• duminică, 11 noiembrie – grupa I
• luni, 12 noiembrie – grupa a II-a
Prezentarea modelului de comunicare (10 minute):
• luni, 19 noiembrie – grupa I
• marţi, 20 noiembrie – grupa a II-a
Aplicaţie – Modele ale comunicării
Criterii de evaluare a fişelor
acurateţea, corectitudinea şi relevanţa informaţiilor;
abordarea a cît mai multe aspecte legate de
problematica modelului;
ilustrarea noţiunilor teoretice prin exemple relevante
care să dovedească asimilarea şi înţelegerea conceptelor;
integrarea în fişă a schemelor grafice, imaginilor,
linkurilor cu trimitere la resurse suplimentare;
citarea corectă a surselor şi redactarea corectă a
bibliografiei (APA style – recomandat)
Aplicaţie – Modele ale comunicării
Atenţie!
Copiatul sau plagiatul, adică preluarea identică
(şi chiar adaptarea prin reformulare), fără citare, a
textelor şi a altor elemente însoţitoare de pe
Internet, din cărţi sau orice alte surse, echivalează
cu notarea cu nota 1 pentru această activitate
Activitatea de revizuire a fişelor este obligatorie
pentru toţi studenţii! Aceasta se va realiza sub
formă de observaţii, completări sau corecturi pe
fişele de prezentare
Aplicaţie – Modele ale comunicării
Atenţie!
Prezentarea trebuie:
să fie sintetică (să cuprindă doar informaţiile
esenţiale)
să se facă liber (slide-urile sau foile să fie doar
un suport pentru prezentare), folosindu-se de
diverse resurse
să fie de maxim 10 minute
Aplicaţie – Modele ale comunicării
Bibliografie generală
DeFleur, M., Ball-Rokeach, S. (1999). Teorii ale comunicării de
masă. Iaşi: Polirom
Gleick, J (2011). Informaţia, o istorie, o teorie, o revărsare.
Bucureşti: Publica
Mattelart, A. (2001). Istoria teoriilor comunicării. Iaşi: Polirom
McQuail, D.; Windahl, S. (2004). Modele ale comunicării pentru
studiul comunicării de masă. Bucureşti: Comunicare.ro
Mucchieli, A. (1998). Nouvelles méhodes d´étude des
communications. A. Colin
Werner, S., James T. (2004). Perspective asupra teoriilor
comunicării de masă. Iaşi: Polirom
Zelzier, B. (2007). Despre jurnalism la modul serios, Iaşi: Polirom
Ce n'est pas un modèle