CHIȘINĂU • IAȘI – 2016

TENDINTE CURENTE ÎN PROTECTIA

PATRIMONIULUI ARHEOLOGICÎN ROMÂNIA

SI REPUBLICA MOLDOVA

Sergiu Musteață (ed.)

Coordonatorul volumului: Sergiu MusteațăLectură şi tehnoredactare: Lilia TomaCopertă şi concepţie grafi că: Mihai Bacinschi

Volum publicat în cadrul cadrul proiectului „Tendinţe curente în protecţia patrimoniu-lui arheologic: perspective naţionale şi internaţionale“, susţinut de CNCS-uEFISCDI, PN-II-ID-PCE-2011-3-0610.

Editura Arc, str. G. Meniuc nr. 3, Chișinău; tel.: (+373 22) 73-36-19, 73-53-29; fax (+373 22) 73-36-23e-mail: info.edituraarc@gmail.com; www.edituraarc.md

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a CărţiiTendinţe curente în protecţia patrimoniului arheologic în România și Republica

Moldova / Inst. de Arheologie, Iași ; ed., coord.: Sergiu Musteaţă. – Chișinău : Arc ; Iași : S. n., 2016 (Imprimat în România). – 244 p.

Texte : lb. rom., engl. – Referinţe bibliogr. în subsol. – 200 ex.ISBN 978-9975-137-41-6.

902/904(498+478)(082)=135.1=111T 36

CUPRINS

Introducere de Sergiu Musteață 7

Capitolul 1. Protejarea patrimoniului cultural: legislație și management ................................................................. 13

Corina BORȘ, Analiză asupra stadiului implementării Convenției de la Valletta în România ....................................................................... 15

Eugen S. TEODOR, How effective is the law’s protection? Limes Transalutanus case ............................................................................................. 31

Gheorghe POSTICĂ, Legislaţia patrimoniului cultural din Republica Moldova: tendinţe şi practici contemporane ............................... 47

Mihaela SIMION, Considerații metodologice cu privire la realizarea diagnosticului arheologic. Studii de caz, consecințe şi implicații ...................... 55

Irina OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, Arhivele arheologice ................................. 69

Sergiu MUSTEAȚĂ, Standarde pentru arhivele arheologice în Europa vs. situația din România şi Republica Moldova ............................. 83

Adrian CRĂCIUNESCU, Codul patrimoniului cultural al României: teze prealabile ................................................................................................................... 93

Capitol 2. Braconajul arheologic și comerțul ilegal cu antichități ......................................................................................... 109

Dan VLASE, Detectoarele de metale în Uniunea Europeană – repere legislative .............................................................................................................. 111

Marius-Mihai CIuTĂ, Detectoriştii siturilor arheologice: încercare de realizare a profilului detectoristului din România (1990-2016) ............. 135

Victor BuNOIu, Detectoarele de metale în România – vulnerabilitate națională în protejarea patrimoniului arheologic ................. 149

Maia MILEAC, Reflecții asupra acțiunilor de furt şi tăinuire a bunurilor culturale în Republica Moldova ........................................................ 157

Vitalie JOSANU, Măsuri de protejare a patrimoniului arheologic .......................... 169

Capitol 3. Patrimoniul cultural, între cercetare și educație .......................................................... 179

Alexandra ZBUCHEA, In dialogue with cultural heritage ........................................ 181

Laurențiu Marin DOBRE, Arheologie subacvatică. Epave din lemn descoperite în România în perioada 1989-2015 ................................................. 191

Pîrvu IONICĂ, Instruirea specialiştilor cu activitate în domeniul patrimoniului cultural ................................................................................................. 211

Rodica NASTAS, Valorificarea patrimoniului cultural în învățământul preuniversitar din Republica Moldova .................................. 233

Patrimoniul cultural este elementul care defineşte într-o manieră sensibilă ve-chimea şi originalitatea tradiţiilor fiecărei comunități umane. Bunurile culturale sunt cartea de vizită a fiecărei aşezări umane, care reprezintă un loc al memoriei şi al istoriei cu tradiții culturale acumulate de-a lungul deceniilor, secolelor şi mileniilor. Moştenirea culturală constituie totalitatea bunurilor materiale şi imateriale produse de oameni. Vestigiile arheologice sunt o parte componentă a patrimoniului cultural material.

În contextul realităților economice și politice actuale patrimoniul cultural este deseori supus riscului de a fi deteriorat sau distrus. Deci, pentru protejarea moşteni-rii culturale avem nevoie de un management eficient care să propună un ansamblu de măsuri pentru a salva, a cerceta, a conserva și a restaura aceste resurse. Ținând cont de posibilitățile moderne de valorificare a bunurile culturale, fiecare localitate, regiune şi stat are nevoie de strategii de protejare a moştenirii culturale. Protecţia patrimoniului cultural ţine de înregistrarea, evidența, cercetarea, salvgardarea şi va-lorificarea lui.

INTRODUCERE

8

In

tr

od

uc

er

e

Reieşind din această realitate şi necesitate, am impelementat, sub egida Insti-tutului de Arheologie al Academiei Române, Filiala Iași, în perioada 2011-2016, proiectul „Tendințe curente în protecția patrimoniului arheologic: perspective naționale şi internaționale”, susținut de CNCS-uEFISCDI. Timp de cinci ani am realizat un şir de activități: două simpozioane, o conferință internațională, am pre-zentat peste 25 de comunicări privind starea patrimoniului arheologic din România și Republica Moldova la un șir de conferințe internaționale, am publicat peste 30 de articole şi rezumate în culegeri şi reviste cu impact internațional, am coordonat apariția a trei volume de studii ce ref lectă tendințele curente în protecția patrimo-niului arheologic, atât la nivel național, cât și internațional. În același timp am lansat teme pentru discuții, am organizat ateliere şi sesiuni de dezbateri privind protecția şi managementul patrimoniului arheologic în cadrul celor mai importante forumuri internaționale – World Archaeological Congress WAC-7 (Jordan, 2013), și WAC 8 (Japan, 2016), European Association of Archaeologists (Finland, 2012; Czech Re-public, 2013; Turkey, 2014), Europae Archaeologiae Consilium (Albania, 2013; UK, 2016), Deutscher Archäologiekongress (Germany, 2014), Annual Meeting of Euro-pean ICOMOS (Greece, 2016) etc. Totodată, am elaborat și dezvoltat pagina web http://archaeoheritage.ro/, primul portal din România care monitorizează mass-me-dia scrisă privind temele de patrimoniu cultural. Pagina web conține și o bază de acte normative în domeniul protejării patrimoniului arheologic din România (peste 100 de acte normative). Pagina noastră s-a dovedit a fi destul de populară, având peste 15 000 de vizualizări lunar.

9

In

tr

od

uc

er

e

Printre aceste acțiuni se înscrie şi Simpozionul „Patrimoniul cultural al județului Iași: evidență, protejare și valorificare”, organizat la Iași în perioada 20-21 mai 2016. La eveniment au participat 30 de specialiști în domeniul managementului patrimo-niului cultural din România și Republica Moldova, din cadrul Ministerului Culturii şi al direcţiilor judeţene pentru cultură şi din cadrul universităţilor şi muzeelor din România și Republica Moldova. Simpozionul a avut ca scop atât discutarea politici-lor naționale în domeniul patrimoniului cultural din cele două state, cât și realizarea unui schimb de păreri și experienţe privind strategiile de ocrotire în acest domeniu şi adaptarea lor la nivelul tendințelor internaționale. În cadrul simpozionului s-au discutat şi subiecte privind catalogarea şi evidența siturilor, cercetarea şi protejarea siturilor şi colecțiilor, valorificarea şi promovarea lor.

Pentru a spori impactul acestor discuții, am decis publicarea lucrărilor. În volu-mul de față sunt incluse, în mare parte, contribuțiile participanților la simpozionul de la Iaşi. Volumul este structurat în trei capitole tematice. În prima parte sunt in-cluse șapte studii care dezbat probleme privind legislația din România și Republica Moldova în domeniul protejării patrimoniului cultural, în general, şi a patrimoniului arheologic, în special. În ambele state, schimbările majore în domeniul normativ s-au produs în urma aderării la Convenția europeană privind protejarea patrimoniului ar-heologic (Valletta, 1992). România a semnat Convenția de la Valletta în anul 1996, a ratificat-o în 1997, intrarea în vigoare având loc în 1998, iar prima versiune a legii în domeniul protejării patrimoniului arheologic a fost adoptată în 2000. Republica Moldova a semnat Convenția de la Valletta în 1998, a ratificat-o în 2001, intrarea în

Editura ARC

TENDINTE CURENTE ÎN PROTECTIA

PATRIMONIULUI ARHEOLOGICÎN ROMÂNIA

SI REPUBLICA MOLDOVA

TEND

INTE

CUR

ENTE

ÎN P

ROTE

CTIA

PAT

RIM

ONIU

LUI A

RHEO

LOGI

C ÎN

ROM

ANIA

SI R

EPUB

LICA

MOL

DOVA

10

In

tr

od

uc

er

e

vigoare având loc în 2002, iar legea privind protecția patrimoniului arheologic a fost votată în Parlament abia în anul 2010 și a intrat în vigoare în 2011. Deși constituțiile ambelor state acordă prioritate prevederilor unui tratat internațional la care au ade-rat, procesul implementării prevederilor legale este foarte anevoios. Se poate obser-va de la bun început cât de diferit poate fi procesul armonizării legislației naționale după semnarea unei convenții internaționale.

Partea a doua a volumului cuprinde alte cinci studii, care pun în discuție o temă pe cât de actuală, pe atât de sensibilă pentru ambele state – problema folosi-rii detectoarelor de metal. Pe lângă aspectele de ordin normativ, autorii au discutat fenomenul „braconajului arheologic”, care este sursa principală a traficului ilicit de antichități. Deși legislațiile din România și Republica Moldova sunt restrictive în ceea ce priveşte folosirea detectoarelor de metal, „arheologia neagră” este practicată pe larg în ambele state. Gestionarea acestui domeniu se dovedeşte a fi dificilă, cau-zele braconajului fiind multiple, dar aspectul pecuniar rămâne predominant. Soluții există, dar se cere, în primul rând din partea persoanelor cu funcții de răspundere, mai multă voință şi responsabilitate. Totodată, problema respectivă ține de educația şi responsabilitatea fiecărui cetățean.

În partea a treia a volumului, autorii analizează un domeniu foarte important, dar modest dezvoltat atât în România, cât și în Republica Moldova – educația în domeniul protejării patrimoniului cultural. În cadrul discuțiilor s-a constatat că nu există o conexiune strictă între cercetare, formarea inițială și formarea continuă în acest domeniu. Starea actuală se datorează, în mare parte, lipsei unei filosofii şi vizi-uni strategice privind educația generală şi specială în domeniul protejării şi valorifi-cării patrimoniului cultural. Responsabilizarea cetățenilor față de moştenirea cultu-rală trebuie realizată prin educație, atât pe cale instituțională, cât și privată. Educația pentru patrimoniul cultural trebuie să fie un proces continuu, o parte a educației pe tot parcursul vieții.

În cadrul simpozionului au fost discutate aspecte şi realizări privind folosirea noilor tehnologii în procesele de cercetare, protejare şi valorificare a patrimoniului cultural. Folosirea metodelor noninvazive este o tendință globală și România se în-scrie perfect în acest proces. un alt domeniu care merită a fi dezvoltat este arheo-logia subacvatică, considerând că România deține un potențial cultural subacvatic foarte puțin cercetat.

În final, putem observa că există o mulțime de similitudini în domeniul protejă-rii patrimoniului cultural între România și Republica Moldova. Situația se datorează atât trecutului istoric comun, cât și preluării pe larg de către Republica Moldova a unor experiențe și conținuturi normative din România. Dar există experiențe reușite și în Republica Moldova, care ar putea fi preluate și dezvoltate în România, cum ar fi practica elaborării proiectelor arheologice, a raportării investigațiilor arheologice, arhivarea documentației arheologice etc. Este evidentă necesitatea armonizării con-

11

In

tr

od

uc

er

e

tinue a legislației şi a practicilor de management în domeniul protecției moştenirii culturale din România și Republica Moldova. Dar pentru realizarea acestui dezide-rat este nevoie de voință politică atât la București, cât și la Chișinău. De aceea, soli-cităm politicienilor din ambele state, şi pe această cale, o mai mare deschidere şi o trecere de la declarații la programe durabile.

Aducem mulţumiri CNCS-UEFISCDI, colegilor de la Institutul de Arheologie, Academia Română – Filiala Iași, de la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza”, Iaşi, de la Direcția Județeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Național Iaşi şi de la Primăria municipiului Iaşi, care au sprijinit organizarea Sim-pozionului.

Mulțumiri se cuvin şi celor care şi-au adus contribuţia la implementarea proiec-tului „Tendinţe curente în protecţia patrimoniului arheologic: perspective naţionale şi internaţionale” şi la apariţia prezentei lucrări.

Sergiu MUSTEAȚĂ,director de proiect