teoria recuperĂrii accident vascular

8/3/2019 TEORIA RECUPERRII ACCIDENT VASCULAR

1/17

TEORIA RECUPERRII ACCIDENT VASCULAR

Recuperarea urmareste refacerea unor functii diminuate, cresterea nivelului functional

sau realizarea unor mecanisme compensatorii n situatii de readaptare functionala.

n cazul hemiparezelor/ hemiplegiilor recuperarea trebuie sa nceapa din stadiul acut

ct mai devreme posibil, cnd pacientul este stabilizat medical, tipic dupa 24-36 de ore.

Hemoragiile cerebrale pot sa amne nceperea tratamentului kinetic pna la stabilizarea

hemoragiei, adica n medie pna la 10 zile.

2.1 Principiile procesului de recuperare

1. Principiul "Primum non nocere"

Principiul de baza al oricarui tratament, vechi ct stiinta medicala, este acela de a nu

face niciodata rau, ci de a mbunatati starea sanatatii pacientului. n domeniul aplicarii

exercitiului fizic n scop terapeutic, responsabilitatea se mparte ntre medicul care stabileste

diagnosticul si kinetoterapeutul care prescrie si aplica tratamentul complex. Se recomanda ca

bolnavului sa i se faca primul control medical n prezenta kinetoterapeutului, pentru a-i

favoriza o cunoastere ct mai temeinica a pacientului si al diagnosticului.

Pentru ca baza tratamentului o constituie exercitiul fizic, condus si aplicat de

kinetoterapeut, acestuia i revine cea mai mare parte din responsabilitate. El este cel care are

legatura zi de zi cu bolnavul, dozeaza efortul, urmareste progresele, ia masure impuse de

aparitia unor situatii neprevazute, colabornd n permanenta cu medicul, sesizndu-i

modificarile survenite n starea de sanatate generala si locala a bolnavului.

Kinetoterapeutul va avea ct mai temeinice cunostinte referitoare la efectele exe

16316e48q rcitiului fizic si la diagnosticul bolnavului. Tot el este acela care trebuie sa

schimbe metodele de tratament n functie de diferitele reactii ale bolnavilor. Kinetoterapeutul

trebuie sa dea dovada de tact pedagogic, de ntelegere si apropiere sufleteasca, pentru a

cstiga ncrederea bolnavului n efectele mijloacelor de tratament pe care le executa.

2. Principiul cunoasterii temeinice a diagnosticului, a starii generale de

sanatate si a deficitului functional


2/17

La baza nceperii oricarui tratament sta diagnosticul. n functie de aceasta si de starea

generala a sanatatii a celui n cauza se poate intui un plan de tratament cu aplicarea celor mai

potrivite mijloace.

n urma evaluarilor functionale se stabilesc obiectivele si mijloacele de tratament,

indicatiile si contraindicatiile.

Pentru ca diagnosticul nu se mentine ntr-o stare fixa, indicatiile si contraindicatiile

vor fi adaptate permanent n functie de mbunatatirea sau nrautatirea starii de sanatate.

Pe parcursul tratamentului eficacitatea metodelor aplicate se va aprecia prin

compararea indicilor stabiliti la evaluarea initiala.

3. Principiul precocitatii tratamentului

Tratamentul pentru recuperarea functionala prin mijloace kinetoterapeutice trebuie

tnceput ct mai devreme. Factorul timp este dusmanul principal: cu ct miscarile se reiau mai

repede, cu att mai rapida si mai sigura va fi vindecarea.

n cazul paraliziilor se va respecta principiul progresivitatii lente pentru a putea

dezvolta controlul constient al unitatilor motorii.

4. Principiul individualizarii tratamentului

Acidentele vasculare cerebrale se pot ntlni la toate categoriile de persoane att femei

ct si barbati. Datorita acestui fapt nu se poate indica un tratament tip, universal valabil.

Instituirea tratamentului trebuie sa tina seama de o serie ntreaga de factori, fiecare

dintre ei avnd importanta lui. Acestia se pot mparti n trei categorii:

a) factori legati de cel bolnav

b) factori generati de natura acidentului vascular

c) factori determinati de calitatea tratamentului

a) factori legati de cel bolnav


3/17

Bolnavul trebuie cunoscut temeinic, iar tratamentul individualizat pe baza tuturor

datelor care pot influenta ntr-un fel sau altul evolutia lui.Terapeutul trebuie sa-l ajute pe

pacient cu necesarul minim. Exercitiile nu trebuie sa fie plictisitoare, deoarece pacientul poate

sa oboseasca si mental, nu numai fizic. Pacientul trebuie sa nvete sa-si inhibe musculatura

inutila care se contracta ntr-un exercitiu. Exercitiile cu rezistenta nu sunt de dorit lahemiplegici, deoarece nu este un obiectiv cstigarea fortei musculare, ci aparitia activitatii

contractile, a controlului motor n muschiul respectiv.

b) factori generati de natura acidentului vascular

Evolutia tratamentului de recuperare este n strnsa relatie cu acidentul propri-zis si cu

o serie ntreaga de aspecte legate de el. Gravitatea acidentului determina n mod firesc durata

recuperarii functionale.

c) factori determinati de calitatea tratamentului

Rezultatele obtinute n urma unui tratament de calitate prin mijloace kinetoterapeutice

sunt sigure, n majoritatea cazurilor. Ele nsa se obtin ncetul cu ncetul, imperceptibil de la o

zi la alta, dar se cumuleaza cu certitudine n vederea recstigarii integrale a calitatilor fizice.

Tratamentul cu ajotorul exercitiului fizic trebuie nceput la momentul potrivit, acesta

fiind deseori cheia succesului. ntrzierile sunt hotartoare n transformarea bolnavului n

purtatorul unor sechele recuperabile numai cu ajutorul unor interventii chirurgicale secundare

sau chiar irecuperabile.

5. Principiul gradarii efortului

Gradarea efortului este obligatorie si de importanta hotartoare n gimnastica medicala

de recuperare. Desi accidentul afecteaza de obicei numai o parte a corpului, totusi el drept

consecinta scoaterea bolnavului din activitatile cotidiene.

Efortul localizat la segmentele afectate trebuie sa urmeze o curba usor ascendenta, att

n cadrul unei lectii, ct si de-a lungul ntregii perioade de tratament. Aceasta curba trebuie sa

fie ct mai aproape de limita superioara a posibilitatilor functionale, pentru a realiza

nsanatosirea n timpul cel mai scurt. Trecerile de la usor la greu, de la cunoscut la

necunoscut, de la simplu la complex sunt reguli ce se impun a fi respectate. Se va ncepe cu


4/17

exercitii elementare, si dintre cele mai usoare, se va trece apoi la exercitii mai complexe si din

ce n ce mai multe.

6. Principiul participarii active si constiente

Tratamentul de recuperare corect si eficient pretinde o colaborare strnsa ntre

kinetoterapeut si bolnav. Cunostintelor si expierentei kinetoterapeutului n ilustrarea si

conducerea tratamentului trebuie sa li se adauge participarea constienta a pacientului. Fiecare

exercitiu n parte, de la miscarile pasive pna la exercitiile cu efort maxim, trebuie executat

constient, nu automat, aceasta cu att mai mult cu ct orice exercitiu fizic executat incorect

sau necontrolat poate face mai mult rau dect bine, si mai ales n prima parte a tratamentului

de recuperare.

nainte de orice, bolnavul trebuie sa fie convins de necesitatea tratamentului de

recuperare si de urmarile lui favorabile. Neexistnd alta cale terapeutica, dect cea cu ajutorul

exercitiului fizic, subiectul trebuie sa nvete notiuni sumare de anatomie si fiziologie

musculara si articulara, ndeosebi referitoare la segmentele afectate. Din acest bagaj de

cunostinte nu vor lipsi date de biomecanica exercitiului fizic si nici date referitoare la tehnica

de recuperare.

7. Principiul continuitatii tratamentului pna la recuperarea integrala a

capacitatii functionale

Tratamentul prin mijloace kinetoterapeutice este de lunga durata. ntr-o masura mai

mare dect la orice alt tratament medical, ntreruperile nu nseamna numai oprirea evolutiei

favorabile ci si un important regres, proportional cu durata ntreruperii.

8. Principiul asigurarii conditiilor de igiena

Efectuarea cu succes al tratamentului prin gimnastica medicala presupune respectarea

tuturor conditiilor de igiena, ele se pot mparti n:

Igiena individuala a bolnavului

Igiena salii de kinetoterapie

Educarea sanitara privind aplicarea si respectarea regulilor de igiena


5/17

Sala de kinetoterapie se recomanda sa fie spatioasa, curata, bine aerisita, iar aparatele

judicios amplasate, verificate periodic si ntretinute permanent n conditii optime de

functionare.

2.2 Metode si mijloace kinetice utilizate n procesul de recuperare

Metoda Kabat

,,Folosirea unor stimuli proprioceptivi variati, care se adauga la eforturile voluntare ale

bolnavului, are ca urmare facilitarea functiei si o contractie musculara mai puternica dect cea

care poate fi provocata numai prin efort voluntar".1[1]

Facilitarea maxima se obtine prin exercitiu intens, cu maximul de efort si rezistenta.

Autorul subliniaza ca miscarea pasiva nu realizeaza nimic n mod direct n ceea ce privesteameliorarea functiei muschilor paralizati, ntruct nici-un fel de activitate voluntara nu este

provocata n grupurile motorii.

Mijloace terapeutice - procedeele de facilitare folosite n procesul de reeducare sunt:

1. Rezistenta maxima - se opune miscarii active a pacientului pna la anularea ei,

oblignd muschiul respectiv sa se contracte izometric.

2. ntinderea (Elongarea muschiului) - un muschi paralizat poate deveni activ prinntinderea lui, daca i se aplica o rezistenta

3. Schemele globale ale miscarii Kabat constata ca schemele de miscare globala pe

diagonala si pe spirala sunt de obicei mai eficace, n ceea ce priveste facilitarea, dect

schemele de miscare pe linie dreapta. Schemele de exercitii globale prezinta avantajul ca

implica n miscare un numar mare de grupe musculare, tratamentul adresndu-se mai multor

muschi interesati, obtinndu-se astfel rezultate mai rapide.

4. Alternarea antagonistilor - reprezinta o tehnica de mbunatatire a metodei Kabat.

Aceasta tehnica consta n a excita contractia unui muschi si a facilita contractia lui, prin

contractarea n efort a antagonistului sau.


6/17

Metoda Bobath

Metoda Bobath se adreseaza tratamentului asa-ziselor ,,paralizii spastice". Mijloacele

terapeutice se bazeaza pe doua principii:

y Inhibitia sau suprimarea activitatii tonice reflexe, cu rezultatul reduceri si reglarii

tonusului muscular.

y Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru n secventa

dezvoltarii lor adecvate, urmata de un progres n activitatile elementare.2[2]

Descrierea metodei

Este esential ca n timpul tratamentului sa dam pacientului ct mai multe senzatii posibile

asupra tonusului, posturii si miscarii. Trebuie sa-l ajutam cu minile noastre sa experimenteze

senzatia mai multor posturi si miscari normale diferite. Pozitiile reflex-inhibitori sunt total sau

partial opuse posturii initiale anormale a pacientului. Asezarea pacientului ntr-o pozitie

reflex-inhibitorie nu reduce spasticitatea. La nceput pacientul rezista si spasticitatea poate fi

mai mare dect nainte. Ajustarea pacientului la noua sa pozitie, este cea care da rezultatul

dorit. Odata cu descresterea spasticitatii prin mentinerea pozitiei reflex-inhibitorii, rezistenta

cedeaza. Kinetoterapeutul poate sa reduca n acest moment asistenta sa pasiva. La sfrsit va fi

posibil sa ia minile de pe pacient, lasndu-l sa-si controleze singur noua pozitie. n acest modpacientul si cstiga treptat controlul asupra posturii sale spastice si nvata sa iasa din aceasta

postura.

Pozitiile reflex-inhibitorii sunt variabile n functie de pacient, de forma spasticitatii lui si

de vrsta. La fiecare pacient va trebui cautata calea adecvata de inhibitie, pozitia cea mai

avantajoasa pentru libertatea miscarilor.

Metoda Kenny

Conceptia lui Eleonor Kenny3[3] se caracterizeaza prin:


7/17

y Spasm muscular

y Disocierea neuro-musculara - ce apare n antagonistul muschiului n spasm,

care este considerat paralizat. Prin nefunctionare, acest muschi paralizat ,,se sterge

din constiinta pacientului" devine ,,nstrainat sau divortat de centrul sau corticalmotor".

y Incoordonarea

y Paralizia musculara

Mijloace terapeutice - se pune un accent deosebit pe confortul bolnavilor: asezare,

imobilizare, temperatura ambianta, zgomot, socotind ca cele mai mici abateri de la aceste

prescriptii, sunt conditii care agraveaza spasmul muscular. Relaxarea pacientului este foarteimportanta n timpul procesului de stimulare. Procesul de reeducare neuromotorie ncepe de

ndata ce spasmul muscular a cedat mult din intensitate.

n concluzie, metoda vine cu trei notiuni de folos practic:

y Participarea scoartei cerebrale n efectuarea miscarii.

y Necesitatea mpiedicarii procesului de incoordonare.

y Lungimea de contractie utila a muschilor.

Mijloace terapeutice asociate

1. Tratamentul fizioterapeutic

Baile calde produc o relaxare a musculaturii spastice la o temperatura de 25 - 32 C,

timp de 10 - 15 minue, iar programul kinetic se executa mult mai usor dupa aceste bai.

Galvanizarea decontracturata se foloseste n:

- Relaxarea ischiogambierilor, prin aplicarea electrozilor pe masa cvadricepsului.


8/17

- Relaxarea flexorilor soldului si a adductorilor coapselor prin aplicarea electrozilor

pe masa musculaturii fesiere. Poate fi utila si faradizarea (terapia prin impulsuri

excitatorii).

2. Masajul

Masajul relaxant, este un mijloce terapeutic ajutator, prin efectele sale pozitive asupra

organismului. Masajul stimuleaza circulatia sngelui si a limfei, activeaza nutritia, stimuleaza

elasticitatea tesuturilor, mbunatateste functiile si calitatile muschiului.

n paraplegiile flasce, majoritatea procedeelor din masaj sunt: neteziri, frictiuni,

framntat, cernut, rulat, scuturaturi, tapotament, tractiuni. n paraplegiile spastice, masajul se

executa lent, se fac usoare neteziri, vibratii cu vrful degetelor, precum si tractiuni pentrurelaxarea musculaturii contractate.4[4]

3. Ergoterapia

Ergoterapia (terapia ocupationala sau terapia prin munca) reprezinta o forma prelungita

si specializata a kinetoterapiei. Mijloc terapeutic complex, ergoterapia realizeaza puntea de

legatura dintre terapia prin miscare si viata sociala si sta la baza reeducarii profesionale.5[5]

Scopurile principale ale ergoterapiei sunt urmatoarele:

- Contribuie la organizarea unui program zilnic, variat, de kinetoterapie dirijata, n

conditii de lucru si de recuperare aplicativa a miscarilor. Reprezinta astfel o forma noua de

miscare controlata si dirijata.

- Stimuleaza ncrederea n sine a bolnavilor si creeaza conditii optime penru

dezvoltarea personalitatii lor.

- Constituie un important test practic asupra capacitatilor si nclinatiilor profesionale

ale bolnavilor, ale orientarii profesionale viitoare.


9/17

- Atenueaza socul psihic al bolnavilor la reintrarea lor n societate, ajutnd astfel la

depasirea cu mai multa usurinta a momentului de criza care apare daca se trece brusc de la

inactivitatea fortata, direct n cmpul muncii.

Mijloacele ergoterapiei

- Exercitiile de munca trebuie sa fie corelate cu cele recomandate n cadrul

programelor de kinetoterapie, pentru ca mpreuna sa creeze stereotipuri motorii dirijate, pe ct

posibil, n sensul pregatirii bolnavului pentru viitoarea profesiune. Ritmul si intensitatea

activitatilor cresc progresiv, n timp ce perioadele de repaus se scurteaza. ngreunarea

progresiva a ntregului proces al muncii se realizeaza prin: instrumente din ce n ce mai grele,

etc.

- Se tinde astfel sa se redea treptat deficientului o capacitate de munca si o calificare

ct mai apropiata de aceea a unui om normal.

2.3 Reguli de aplicare a tratamentului kinetoterapeutic

Cnd nu mai exista contraindicatii medicale se impun urmatoarele reguli de aplicare a

tratamentului kinetoterapeutic :

pacientul trebuie imediat antrenat s se ridice la marginea patului si n ortostatism.

Aceasta va duce la grbirea recuperrii, scderea confuziei si mbuntirea funciilor

vitale.

Tratamentul trebuie s se bazeze pe cstigarea controlului central al miscrii.

Exerciiile trebuie s aib o motivaie legat de activitatea funcional de zi cu zi si

de cea profesional proprie.

Pacientul trebuie s neleag ceea ce face si s neleag logica exerciiilor, terapeutul

avnd obligaia s explice permanent miscrile de executat.


10/17

Exerciiile trebuie executate corect deoarece persistena unei practici incorecte va

ntrzia progresul, miscrile incorecte fiind mult mai greu de nlocuit cu unele corecte.

O importan foarte mare o are numarulrepetarilor care trebuie s fie destul de mare

pentru a nva o miscare coordonat, precis, cu acuratee.

Pacientul trebuie s participe activ si nu s se insiste pe mobilizri pasive.

2.4 Planul de recuperare

Tudor Sbenghe6[6], pe baza evalurii functionale, apreciaz c acesti pacienti pot fi

ncadrati n trei stadii: initial, mediu si avansat (de refacere). Metodologia utilizat n recuperare

este diferit pentru fiecare dintre aceste stadii.

1. Stadiul initial.

ncepe din momentul accidentului vascular si dureaz cteva zile sau chiar cteva

sptamni. Se caracterizeaz prin:

- hipotonie muscular, flacciditate, urmate de debutul hipertoniei

- reflexele tonice si spinale dominante, controlul trunchiului si centurilor sczute

- abolirea controlului voluntar pe parte afectat, existnd ns dificultti de utilizare

si a prtii sntoase

- functiile vitale pot fi afectate

- pierderea "constientei" asupra prtii afectate, asupra existentei membrelorrespective

Obiectivele de recuperare ale acestui stadiu sunt urmtoarele:


11/17

- ameliorarea functiilor vitale (respiratie, deglutitie, alimentatie)

- cresterea constientizrii corporale

- ameliorarea controlului asupra trunchiului si centurilor

- cresterea abilittii de a ncrucisa linia median a corpului cu membrele afectate

- mentinerea mobilittii scapulei, umrului, cotului, pumnului, minii, gleznei

- normalizarea tonusului

- nceperea inversrii antagonistilor

- ameliorarea abilittii functionale

Metode si mijloace de recuperare:

- posturi

- mobilizri pasive

- exercitii terapeutice

y posturile de start

y tehnici

y elemente de facilitare

1. Stadiul mediu (de spasticitate)

Este stadiul n care, de multe ori, se opreste procesul de redresare spontan si pacientii

ncep recuperarea. Caracteristicile stadiului mediu sunt:

- tonusul muscular este crescut (s-a instalat hipertonia)

- reflexele tonice spinale sunt n curs de normalizare, iar cele centrale crescute


12/17

- miscarea sinergistic este complet si ncep s fie prezente scheme de miscare si

n afara sinergismelor

- initierea miscrii este ameliorat

- tonusul flexorilor si extensorilor este mult crescut

- rezistenta spastic face ca miscarea articulatiei s fie dificil, aproape imposibil

Obietivele de recuperare ale acestui stadiu sunt urmtoarele:

- promovarea activittii antagonistilor prin inhibarea musculaturii spastice

(agonistilor) si facilitarea miscrilor antagonistilor

- promovarea unor scheme complexe de miscare

- promovarea controlului musculaturii proximale n timpul unor activitti de

performant crescut

- promovarea nceputului controlului motor al articulatiilor intermediare(cot,

genunchi)

Metode si mijloace de recuperare:

- posturile

- tehnici de facilitare neuroproprioceptiv

- elemente de facilitare

2. Stadiul de refacere (avansat)

Acestui stadiu i sunt proprii urmtoarele caracteristici:

- tonusul muscular se apropie de normal, hipertonia s-a redus

- reflexele nivelurilor superioare- refcute


13/17

- miscrile n afara schemelor sinergistice sunt posibile, mai ales pentru articulatiile

proximale

- se mentin nc unele dificultti n controlul motor al segmentelor distale

- se mentin dificultti n abilitate, ca si n viteza de executie a miscrilor

Obiectivele de recuperare ale acestui stadiu sunt urmtoarele:

- promovarea abilittii extremittilor pentru a merge ct mai corect, pentru a utiliza

mna n activittile zilnice uzuale

- ameliorarea controlului motor excentric

- ameliorarea vitezei de miscare

- ameliorarea automatismului miscrilor

n acest stadiu hemiplegicul merge relativ bine, dar analiza acestui mers arat c el se

realizeaz pe o schem anormal: corpul are o rotatie invers pasului, membrul superior nu

are balansul normal, lungimea pasului este inegal, viteza de deplasare este sczut,

automatismul contractiei- relaxrii grupelor musculare implicate n mers este deficitar. De

fapt, exist o imobilitate static si dinamic att proximal, ct si distal.

Programul de kinetoterapie cuprinde, n continuare, exercitiile descrise la celelalte

stadii, crora li se va spori gradul de dificultate prin completarea cu unele mai complexe, care

necesit deja existenta unui control motor mai bun.

2.5 Recuperarea complex

2.5.1 Posturile

Tratarea prin pozitii de gimnastic pasiv se ncepe n:

- ictus ischemic - la 2-4 zi

- ictus hemoragic - la 6-8 zi n conditii de hemodinamic stabil.

Exist diferite scheme de aranjare a membrilor paretice pentru prevenirea aparitiei


14/17

contracturilor. Alternarea periodic a pozitiei membrelor n pozitia bolnavului pe spate si pe o

parte. Alternarea pozitiilor pe spate, partea sanatoas si partea bolnav. 7[7]

1. Pozitia pe spate

Capul pe pern, gtul flectat, umerii se sustin cu perna. Mna paretica se aranjeaz pe

pern la distant de corp, ndreptat n articulatia cotului si minii, degetele ntinse. Coapsa

paretic este n extensie si pus pe pern.

Figura 2.1

2. Pozitia pe partea paretic

Capul se stabilizeaz n pozitie comod, trunchiul putin ntors iar spatele si picioarele

se mentin cu perne. Coapsa piciorului paretic se aranjeaz n extensie, articulatia genunchiului

n flexie usoar. Mna paretic se ntinde pe perna. Mna sntoas se aranjeaz pe perna sau

pe corp. Piciorul sntos - pozitie pe pern usor flectat n articulatia genunchiului si

coxofemural.


15/17

Figura 2.2

3. Pozitia pe partea sntoas

Capul ocup o pozitie pe linie cu trunchiul, trunchiul usor flectat anterior. Mna

paretic se aranjeaz pe pern, flectat n articulatia umrului sub un unghi de 90 grade si

ntins.

Piciorul paretic usor flectat n articulatia coxofemural si articulatia genunchiului,

gamba si planta sunt plasate pe pern. Mna sntoas ocup o pozitie comod. Piciorul

sntos se aranjeaz n extensia articulatiei genunchiului si articulatia coxofemural. La

tratarea prin pozitie se va tine cont c mna si articulatia umrului membrului paretic s se

afle la acelasi nivel pentru a evita extensia capsulei articulare - ce apare destul de frecvent si

este nsotit de aparitia durerilor.


16/17

Figura 2.3

2.5.2

Miscrile pasive

Amelioreaz circulatia n membrele paretice, contribuie la scderea tonusului

muscular, precum si stimuleaz aparitia miscrilor active datorit influentei impulsurilor

aferente ce apar n muschii si articulatiile membrelor paralizate. Pentru a diminua

hipertonusul muscular si prentimpinarea aparitiei scineziilor musculare, mobilizrile pasive

se ncep din articulatiile mari ale membrelor, treptat trecnd la cele mici.

Miscarile pasive se fac att pe partea bolnav ct si pe cea sntoas cu un tempo lent

(tempo-ul rapid mreste tonusul muscular). Pentru aceasta kinetoterapeutul cu o mna apuc

extremitatea mai sus de articulatie, cu alta mai jos, fcnd apoi miscri n aceast articulatie.

n fiecare articulatie se fac 5-10 miscri. Miscrile pasive se asociaz cu gimnastic

respiratorie si nvtarea bolnavului relaxarea activ a muschilor.

2.5.3Miscrile active

n lipsa contraindicatiilor se ncep:

- ictus hemoragic -la 15-20 zi

- ictus ischemic-la 7-10 zi de boal.


17/17

Cerinta de baz - dozarea strict a sarcinii si cresterea ei treptat. Efectele mobilizrii

active voluntare se suprapun peste cele descrise la mobilizarea pasiv, cu meniunea c

rezultatele obinute sunt mult mai importante i se obin ntr-un interval mult mai scurt.

Obiectivele urmrite sunt:

- creterea sau meninerea amplitudinii micrii unei articulaii

- creterea sau meninerea forei musculare

- recptarea sau dezvoltarea coordonrii neuromusculare

- meninerea unei circulaii normale sau creterea turnoverului circulator

- meninerea sau creterea ventilaiei pulmonare

2.5.4 Masajul

Masajul, n lipsa contraindicatiilor, se ncepe:

- n ictus ischemic - la 2-4 zi de boal

- n ictus hemoragic - la 6-8 zi de boal.

Masajul se face n pozitia bolnavului culcat pe spate si partea sntoas, zilnic,

ncepnd cu durata de 10 min. si treptat se mreste durata pn la 20 min. Masajul muschilor

poate nfluenta starea tonusului muscular: n pareze spastice stimularea energic a tesuturilor

duce la cresterea spasticittii. Mrirea spasticittii poate fi cauzat si de tempo-ul miscrilor (

semnul lent scade tonusul muscular). Deoarece n hemiplegie este o hipertonie selectiv,

masajul trebuie s fie tot selectiv. La efectuarea masajului pentru muschii hipertonici se face

netezirea, frictiunea circular si vibratia nentrerupt.L

a masarea muschilor antagonisti sefoloseste netezirea, frictiunea si vibratia ntrerupt. Masajul se ncepe de la segmentele

proximale si continu spre cele distale ale membrelor. Atentie la masarea m. pectoral mare cu

tonus mrit (se face netezire lent), si m. deltoid - cu tonus sczut (se face masaj stimulant)

http://www.scritube.com/medicina/TEORIA-RECUPERARII-ACCIDENT-VA213164823.php

teoria recuperĂrii accident vascular

Documents